grecia antic-é

GRECIA ANTICĂ

PERIODIZARE

GRECIA ANTICĂ1. 1. Epoca bronzului- c.2400-1150 î. Hr.

2. 2. Epoca minoică – c. 2400- 1400 î. Hr.

3. 3. Epoca miceniană – c. 1400- c.1150 î. Hr.

4. 4. Epoca eroică (homerică) – c. 1150- sec. VIII î. Hr

5. 5. Epoca arhaică – sec. VIII- VI î. Hr.

6. 6. Epoca clasică – sec. VI – 336 î. Hr.

7. 7. Epoca elenistică – 336-30 î. Hr.

Grecia antică• Principalele surse privind istoria Greciei antice

• A. Surse scrise

• B. Surse nescrise

GRECIA ANTICĂ• Surse scrise

• documentele de inventar ( tabliţele în silabar B, descifrate în 1953 de Michael Ventriss şi John Chadwick)

• Isvoare istorice poemele homerice ( Iliada şi Odiseea), Herodot-Istorii, Tucidide- Istoria războiului peloponesiac,Plutarh - Vieţi paralele, Xenophon - Hellenicele, Flavius Arrianus /-Viaţa lui Alexandru cel MAre, Polibius -Istorii, narează evenimentele din lumea mediteraniană în perioada dintre primul război punic- 264 î. Hr. şi distrugerea Cartaginei 164 î. Hr.

• Lucrări de filosofie – Aristotel (Statul atenian)- prezintă organizarea politică a statului atenian începând din perioada legislatuturii lui Dracon- c. 621 î. Hr. Şi până în vremea sa – sec. IV. Î.Hr.); Platon- Republica şi Legile.

GRECIA ANTICĂ• Surse nescrise• Informaţia arheologică ( obţinută în urma cercetării aşezărilor şi

necropolelor din perioada antichităţii)• Statuaria• Imaginile de pe vase ( oferă informaţii pentru înţelegerea

mentalului societăţii elene antice)

Grecia antică

• Izvoare scrise• Discursurile politice (retorica)- sunt un fenomen specific lumii

greceşti, preluate apo şi de către romani;• Nu sunt surse istorice propriu-zise• Sunt importante izvoare atât pentru studiul perioadei în careau fost

redactate, cât şi pentru analizarea tehnicilor de manipulare folosite de oamenii politici ai vremii;

• Părintele retoricii- Isocrates care, în 392 î. Hr., a deschis la Atena o şcoală de retorică;

• Elevul lui Isocrates, Demostene este cel care a ridicat retorica la nivel de artă, prin redactarea Filipicelor- discursuri împotriva lui Filip al II-lea, regele MAcedoniei)

Grecia antică

• Izvoare scrise• Poezia – a constituit o sursă importantă pentru cunoaşterea

diferitelor evenimente istorice, pentru cunoaşterea mitologiei elenilor, structurilor soaciale sau a vieţii private

• Poeziile Solon, reformatorul atenian, reprezintă surse directe privind reforma de la Atena din 594 î. Hr.

Grecia antică

• Izvoare scrise- • Papyrii- reprezintă o categorie a izvoarelor scrise• Majoritatea acestora fac referire la epoca greco-romană a Egiptului• Izvoarele epigrafice – se ocupă de o gamă largă de domenii care

merg de la istoria politică, până la studiul vieţii cotidiene şi mentalul colectiv.

• Includem în această categorie a izvoarelor scrise - decretele în cinstea unor cetăţeni, binefăcători ai oraşelor respective; inscripţii onorifice; dedicaţii către zei; inscripţii funerare; graffiti

• Documentele iconografice- sunt importante deoarece studiul imaginilor de pe emisiunile monetare, de pe vase sau chiar studiul statuilor poate reliefa aspecte extrem de interesante despre ideologia epocii.

Grecia antică

• Viaţa politică în lumea greacă• - Grecii, numiţi de către egipteni, "popoarele mării” au marcat , prin

evoluţia lor milenară, culturile următoare, inclusiv cultura epocii moderne, înzestrându-le cu principiile morale, cele estetice.

• Invazia doriană şi migraţia ioniană au marcat fenomenul formării civilizaţiei elenice, provocată de deplasările de populaţii care afectează lumea insulară egeeană şi coastele Asiei mici.

• În primele secole ale mileniului I î. Hr. S-a cristalizat forma de organizare statală proprie lumii greceşti- oraşul – stat,

• Se impun ca centre politice, economice, culturale – Argos, Corint, Sparta, Teba, Atena.

Grecia anticăViaţa politică

• Marea colonizare greacă – fenomen caracteristic sec. VIII- VI î. Hr care a dus la apariţia unor cetăţi greceşti pe ţărmurile M. Mediterane şi a M. Negre;

• Lumea greacă avea să se împartă în oraşe oligarhice (liga peloponesiacă) şi oraşe democratice (Liga deleo-attică);

• Confruntarea dintre cele două regimuri avea să se soldeze cu victoria Ligii peloponesiace (războiul peloponesiac – 431- 404 î. Hr.), se încheie astfel epoca de aur a culturii greceşti antice (sec. V î. Hr.)

• Sec. IV î. Hr. - marchează, în mod ireversibil, declinul lumii polisurilor, având ca beneficiar regatul Macedoniei (victoria de la Cheroneea- 338 î. Hr);

Grecia anticăViaţa politică

• Victoria de la Cheroneea marchează începutul unei noi ere pentru lumea greacă;

• Epoca lui Alexandru cel Mare- coincide cu aşa numită civilizaţie elenistică, rezultat al întâlnirii elementului grec cu cel oriental.

• Moartea prematură a lui Alexandru cel Mare (323 î. Hr.) duce la apariţia regatelor elenistice- Egiptul Lagizilor, Regatul Seleucid, Macedonia, Pergamul ş.a.

• Cucerirea romană (146 î. Hr. ) - duce la transformarea Greciei în posesiune romană şi la sfârşitul libertăţii elene.

Grecia antică

• Religia greacă• Religia greacă era politeistă şi stabilea relaţia dintre bine-rău,

frumos-urât sub semnul intervenţiei zeilor;• Religia greacă avea ca principiu de bază supremaţia dreptăţii şi a

justiţiei• Existenţa umană, cu trăirile frumoase ori urâte, bune ori rele, cu

disponibilităţile şi manifestările de la abject la sublim au constituit, pentru greci reperele simbolisticii mitologiei lor şi aspiraţia lor către idealul de om superior (om înzestrat cu seninătate şi logica raţiunii) şi idealul de erou.

• Zeus- zeul suprem, zeul suveran al tuturor olimpienilor şi al tuturor pământenilor ; Apollon –zeul artelor şi al armoniei; Dyonisos- zeul vinului

Grecia anticăArta greacă

• Perioada homerică (sec. XII- VIII î. Hr.)• 1. Sculptura• Idolii şi statuetele din marmură, siluetele în

formă de violină (insulele din Marea Egee, mileniul III î. Hr.)

• Cântăreţ din harpă - ilustrează sinteza volumelor, structurile esenţializate confundate cu armătura


• Epoca homerică• 2. Ceramica – este ramura reprezentativă a

artei pentru această perioadă• Ceramica perioadei este marcată de forme

geometice - registre orizontale, etajate, cu varii motive: cercuri, semicercuri, grafieri ondulate, frânte sau meandrice, dreptunghiulare sau cadrilate, benzi de tringhiuri sau romburi.


• Epoca homerică. Ceramica• Repertoriul ornamental a fost îmbogăţit permanent,

sursa de inspiraţie fiind viaţa şi lumea din jur;• Prezenţele zoomorfe şi antropomorfe (păsări,

animale, siluete umane) - sunt mai mult semne geometrice decât forme studiate în detaliu;

• Siluetele umane – sunt reprezentate sub forma a două triunghiuri întâlnite în vârf, completate cu un punct şi două verticale;

• Siluetele animaliere, trăsura, mobilierul sunt stilizate în forme esenţiale, într-o grafică clară, elegantă, cu un puternic simţ decorativ.


• Arta în perioada arhaică (sec. VII-VI î.Hr.)• Arhitectura – cea mai renumită dintre artele

cultivate în Grecia antică;• Templul - construcţia caracteristică a perioadei, fiind

locuinţa unei divinităţi şi nu edificiul pentru practicarea cultului ;

• Iniţial construite din lemn şi cărămidă, începând din secolul VI î. Hr. templele au început să fie construite din cărămidă. În interiorul templului se afla statuia zeităţii;


• Sculptura în perioada arhaică• Clasificarea templelor• 1. după tipurile de planuri : temple cu prostil şi

amfiprostil ( după cum templul avea portic la una sau respectiv două din faţade);

• 2. după nr. şirurilor de coloane care înconjurau templul: peripter ( un şir de coloane ) şi dipter clasic (două şiruri de coloane);

• 3. după nr. coloanelor faţadei: hexastil , octostil sau dodecastil.


• Sculptura în perioada arhaică• Planul templului grec:• Pronaos – vestibul îngust, apărat de o streaşină ,

preceda naosul;• Naosul (doneosul)- care adăpostea statuia zeului şi

care era nucleul clădirii;• Opistodomul- spaţiu rezervat ofrandelor şi tezaurului

templului, identic cu pronaosul, situat în capătul construcţiei, necomunicând cu naosul.


• Stilurile arhitecturale• Stilul doric - coloană mai robustă, cu caneluri

care o traversează vertical, pronunţate şi rare, în număr de 20. Silueta coloanei, fără bază, era fixată direct pe stilobat (suport de zidărie sau piatră);

• Datorită sobrietăţii- stilul doric a fost numit şi stilul masculin


• Stilurile arhitecturale• Stilul ionic – coloană mai zveltă, mai

elegantă ca siluetă sau proporţii, se sprijină direct pe bază. Fusul coloanei era prevăzut cu caneluri, adânci şi dese, în număr de 24, care creează efecte picturale de lumină şi umbră;

• Coloana ionică se încheia cu un capitel cu o voluntă dublă.


• Elementele caracteristice ale templului în secţine verticală:• Stilobatul- baza pe care se înălţa clădirea• Colonada- şirul înconjurător de coloane• Antablamentul- alcătuit din trei elemente:• arhitravă –grinda de susţinere a grinzilor tranversale care făcea

legătura dintre coloane şi friză• Friza – se desfăşura de jur împrejurul clădirii, în unele cazuri fiind

decorată• Cornişa- partea superioară, ieşită în afară şi ornamentată a

construcţiei• Acoperişul- format din două pante astfel încât pe laturile mici ale

clădirii , în faţă şi în spate, se formau două suprafţe unghiulare, încheiate cu o cornişă orizontală de legătură, formând triunghiul frontoanelor


• Stilul doric- Pelopones, Sicilia, Italia meridională

• Stilul ionic - Asia mică, insulele din Marea Egee.


• Arhitectura civilă în perioada arhaică• Locuinţa - simplu adăpost pentru familie şi sclavi• Sculptura- este perioada în care apar caracterele

distincte ale statuariei greceşti. Experienţa în acest domeniu a plecat de la un idol de lemn, Xoana, asemănător trunchiului vertical şi cilindric al copacului

• Tipurile de sculpturi caracteristice perioadei: Apollonii sau Kuros şi Kira (tineri şi tinere, cu aspect atletic, prezentaţi în picioare).


• Arta în perioada clasică (sec. V î. Hr.) - perioada de apogeu a culturii greceşti.

• 1. Arhitectura - sunt realizate mari ansambluri arhitecturale, cu caracter religios, la Olimpia şi Delfi (templul lui Zeus din Olimpia, sanctuarul de la Delfi, de pe muntele Parnas).

• Dintre realizările arhitecturii civile amintim Acropolea Atenei –t emplul Parthenon (447-432), Propileele (437-432), templul Erechteion (430-410); templul zeiţei Athena - Nike (428 î. Hr.); Pinacoteca .


• Perioada clasică• Urbanismul – sec. v I.Hr. Aduce preocuparea

arhitecţilor pentru sistematizarea oraşelor• Milet - primul oraş care în care a fost introdusă

sistematizarea urbanistică. Oraşul era împărţit în cvartale, sectoare pătrate, prin drumuri drepte, cu lăţimea de şapte metri

• Fiecare cartier avea specificul său, determinat de atribuţiile sale particulare, fiecare zonă a oraşului având funcţii proprii.


• Sculptura în perioada clasică• Apar marile personalităţi ale sculpturii greceşti - Fidias,

Miron şi Policlet, ale căror opere au stabilit reperele fundamentale ale clasicismului în istoria sculpturii.

• Fidias- operele care i-au adus celebritate au fost: Statuia lui Zeus din Olimpia (una din cele şapte minuni ale lumii- realizată din fildeş, aur, marmură); Athena Parthenos (440-438); Athena Promachos (448 î. Hr.), Athena Lemnia (450 î. Hr.)


• POLICLET –• Doriforul (prototipul frumuseţii ideale, bazat pe canonul

matematic al proporţiilor, pe armonia ansamblului şi detaliilor) şi Diaduomenul;

• MIRON• - grupul statuar Athena şi Marsyas, Discobolul

( întruneşte sugerarea mişcării iar pe de altă parte realizează sinteza ideii de mişcare).


• Clasicismul târziu (sec. IV î. Hr.)• Istoria sec. IV î. Hr. a fost umbrită de

ecourile războiului peloponesiac. Democraţia, pentru care luptase Pericle, s-a destrămat odată cu dispersarea intereselor oraşelor-cetăţi.


• Clasicismul târziu• Arhitectura• Este o perioadă a eleganţei şi rafinametului societăţii greceşti care

se va repercuta şi asupra artei.• Elementul de noutate în domeniul arhitectural l-a reprezentat

definitivarea ordinului corintic.• Caracteristicile ordinului corintic• - mai somptuos şi mai încărcat decât cele două ordine clasice;• - păstrarea volutelor capitelului ionic cărora le-a adăugat frunza de

acant, devenită semn distinctiv.• Monumentul reprezentativ al epocii este Monumentul choragic al lui

Lisistrate din Atena (334 î. Hr.)• Alte construcţii importante ale perioadei: Teatrul din Epidaur (14000

locuri); Teatrul lui Dionysos; Templul zeiţei Artemis din Efes; Mausoleul din Halicarnas (templu-mormânt, H-45 m, una din cele şapte minuni ale lumii)


• Clasicismul târziu• Sculptura – este reprezentată de Scopas, Lisip şi

Praxiteles• Scopas- a fost unul din marii care au marcat traseul

artelor. Multe din lucrările sale sunt pierdute. Principala sa operă este Menada sau Bacanta – lucrare realiazată din marmură, în care autorul aduce în sculptură o temă nouă - pasiunea.

• Lucrarea o înfăţişează, într-un moment al dansului dionisiac, pe Bacanta, preoteasa zeului Bacchus, simbol al marilor tensiuni şi exaltări, al senzualităţi şi patosului .


• Clasicismul târziu • Lisip - specialist în sculptura în bronz • A fost maestrul proporţiilor alungite, un nou canon

estetic, diferit de cel policletian (canonul celor opt capete şi jumătate);

• Capodopera lui Lisip – Apoximenos (atletul care, după întrecerea sportivă, îşi curăţă cu striligiul nisipul de pe piele);

• Lisip este autorul unei suite de portrete ale unor oameni de cultură contemporani , inclusiv a unui portret al lui Alexandru cel Mare;


• Clasicismul târziu• Praxiteles • Lucrările lui Praxiteles se remarcă prin graţie şi eleganţă,

senzualitate elevată;• Dintre lucrările sale amintim: • Hermes cu copilul Dionysos în braţe, Apollon

Sauroctonul, Afrodita din Cnid – adevărate capodopere înscrise în istoria sculturii universale;

• Sculturile lui Praxiteles ne încântă privirea şi spiritul prin rafinamentul modelării subtile a marmurei, cât şi prin atitudinea nobilă şi graţioasă a personajelor şi, mai ales, prin expresia de delicată melancolie şi visare a chipurilor.


• Arta greacă în perioada elenistică• Alexandru Macedon a creat condiţiile necesare pentru

circulaţia culturilor între Orient şi lumea greacă.• Lumea cosmopolită care a luat naştere la intersecţia

acestor influenţe a purtat numele de civilizaţie elenistică.• Epoca elenistică este cea care încheie evoluţia artei

greceşti.• Caracteristica acestei perioade este mutarea centrelor

de cultură din zona de cultură pe coastele Asiei mici, la Pergam, Efes, Milet, Halicarnas, insulele Rhodos şi Delos, în Egipt la Alexandria, în Siria la Antiohia.


• Arta greacă în perioada elenistică• I . Arhitectura• Alexandria- întemeiată în 331 î. Hr., în Egipt de Alexandru şi

proclamată capitală a Egiptului, Alexandria s-a impus ca cel mai mare oraş al lumii elenistice;

• Edificii celebre- Biblioteca (construită c. 285 î.Hr., adăpostea aproape 700000 de volume şi papirusuri) şi Farul (trei etaje, h- 120 m, lumina- 60 km, una din cele şapte minuni ale lumii);

• Alexandria a fost construită, din punct de vedere urbanistic, după planului în reţea ortogonală a lui Hippodamos din Milet, adică străzile şi bulevardele se întretăiau în unghi drept;

• Museion - rezervat expunerii operelor de artă, fiind în acelaşi timp şi o fundaţie destinată a întreţine savanţii şi erudiţii, în scopul cercetărilor ştiinţifice;


• Arta greacă în perioada elenistică• Arhitectura• Pergam- a fost centrul elenistic, din zona estică a coastei egeene,

care a aureolat ultima etapă a culturii greceşti;• Creaţii arhitecturale- situat pe o stâncă abruptă, la o h - 275m,

oraşul a fost celebru datorită unei serii de creaţii arhitecturale precum: altarul lui Zeus, templul Athenei, Acropolea, Asclepionul, gimnaziul, palestrele, biblioteca regală, muzeul şi teatrul.

• Zidurile de împrejmuire, edificiile militare (arsenale şi cazărmi), templele noi, agora comercială, fântânile răspândite pe străzi şi în pieţe, apa adusă prin conducte subterane, străzile sinuoase, în pantă, scările cu paliere largi, care tăiau urcuşul spre Acropole, au fost creaţia de geniu a arhitecţilor Pergamului în perioada elenistică.


• Arta greacă în perioada elenistică• Sculptura a evoluat divergent, ca viziuni stilistice, în funcţie de

centrele şi şcolile răspândite în regatele elenistice;• Sculptura elenistică relevă câteva orientări definitorii, printre care

se remarcă : tema vârstelor (copilăria- Copilul cu gâsca; adolescenţa- adolescent dormind; tinereţea- Venus din Cirene; maturitatea- Afrodita; bătrâneţea- Bătrână beţivă), tema eroicului prezent la alte popoare (Gal murind, Gal ucigându-şi soţia); teme mitologice (Venus din Milo, Victoria din Samotrace); teme patetice care exteriorizează exaltări paroxistice ale suferinţei fizice şi morale ( Laocoon, Marsyas în supliciu sau friza Altarul din Pergam);

• Lucrările se remarcă prin frumuseţea lor plastică, impresionând prin ştiinţa savantă a compoziţiei şi virtuozitatea cioplirii marmurei .


• Arta greacă în perioada elenistică• Pictura – se remarcă prin realizări portretistice

remarcabile, chipurile fiind demonstraţii ale descifrării individualităţii umane, tipologiilor şi caracterelor psihologice;

• Desenul, forma, efectele perspectivice de tip geometric sau cromatic ating perfecţiunea

grecia antic-é

Documents