numãrul 21 esurse spirituale sfaturi pentru...

P

O COLECÞIE DE ARTICOLE PENTRU LUCRÃTORII CREªTINI DIN ROMÂNIA

Maria Khaleel-Gilleland

Michael VanDoren

Charles T. Crabtree

John LindellChris Lewis

Craig Brian Lorson

Sobhi Malek

William P. Farley

ESURSE ESURSE SPIRITUALEVA R A 2 0 0 8

Numãrul 21

redicarea care transformã

SFATURI PENTRU PREDICI BIBLICE PUTERNICE

Predici care transformã vieþi: oasele acestea vor prinde viaþã . . . . . . . . . . . . . 1Cât timp predica este dupã voia lui Dumnezeu, aceasta nu-ºi vapierde puterea nici motivul pentru care ne este datã. Preocupãrileomeneºti se vor schimba de la o generaþie la alta, dar mijloaceleprin care Dumnezeu se adreseazã oamenilor nu se vor schimbaniciodatã

Predicând Biblia unei noi generaþii. . . . . . . . . . 7 Generaþia prezentã creºte în circumstanþe diferite faþã de orice altã generaþie de pânã acum. Modul în care putem ajunge la aceastã generaþie, este acelaºi prin care putem ajunge la orice generaþie din oriceculturã — prin adevãrul neschimbãtor al lui Dumnezeu.

Un nume demn de urmat . . . . . . . . . . . . . . . . 6 A te ridica la înãlþimea titlului de „pastor penticostal“ înseamnã atânji sã fii mai bun decât Lindbergh, Talmage sau Spurgeon.Pastorul penticostal nu trebuie sã permitã niciodatã lumii sãdefineascã persoana sa. Atunci când are loc acest lucru, nu va maidura mult pânã când pastorul va încerca sã fie pe placul lumii.

Predica expozitivã – pe înþelesul ascultãtorului post-modernist de astãzi . . . . . . . . . . . . . . . . 17Dacã unei predici îi lipseºte profunzimea Cuvântului luiDumnezeu, atunci oamenii vor pune la îndoialã faptul cãBiblia are ceva de spus despre condiþia umanã.

Caracteristici ale unui pastor penticostal . . . . 22Ce înseamnã a fi un predicator Penticostal? Aceastã întrebare nepoate duce cu gândul la un anumit stil de predicare, dar dinmoment ce stilul nu face obiectul studiului meu, o sã încerc sãreformulez întrebarea. Cum vom predica — în orice culturã, în orice vreme —dacã primim tot ceea ce Scriptura ne învaþãdespre Duhul Sfânt?

Sã vorbim despre Islam . . . . . . . . . . . . . . . . 24

Cel mai mare predicator din perioada victorianã . . . . . . . . . . . . . . . . . 26

De asemenea înãuntru

Scopul majoritãþii predicatorilor este ca predicarea lor sãproducã o schimbare cel puþin în viaþa unora dintre ascultãtoriilor, dacã nu a tuturor. Nu intenþia lor constituie o problemã, cimijloacele folosite pentru atingerea acestui scop înalt. Scopulacestui numãr al revistei Resurse spirituale este sã ofere resurse,modele ºi încurajare pentru predicatori, ca aceºtia sã practice opredicare care transformã, nu doar ocazional, ci în modconstant.

Pentru predicatorii penticostali, cel mai evident modelpentru o astfel de predicare este mesajul transmis de apostolulPetru în ziua Cincizecimii. Dintre toate predicile þinute de toþipredicatorii în toate locurile de pe pãmânt de-a lungul secoleloristoriei bisericii, nici una nu a avut un efect transformator atâtde puternic ca acest mesaj. Predica lui Petru a marcat începutulunui lanþ de mesaje care în cele din urmã va ajunge „pânã lamarginile pãmântului“ (Fapte 1:8) din punct de vederegeografic, demografic ºi istoric.

În primul rând, Isus Hristos S-a aflat în centrul acelui mesaj.El este personajul principal ºi toate celelalte pãrþi al mesajuluiau de-a face cu cine este Isus Hristos, ce a fãcut El ºi care estesemnificaþia acestei lucrãri din punctul de vedere al planului luiDumnezeu ºi al omenirii. Deoarece „în nimeni altul nu estemântuire“ (Fapte 4:12) ºi transformarea efectivã este posibilãnumai printr-o relaþie realã cu El (2 Cor. 5:17), Isus Hristos Seva afla întotdeauna în centrul unei predici care transformã.

De asemenea este de remarcat faptul cã mesajul a fost bazatpe Biblie. Unsprezece dintre cele douãzeci ºi douã de versete alemesajului sunt citate directe din Scripturã, ºi anume, din carteaprorocului Ioel ºi din Psalmi, iar alte patru versete sunt aplicaþiiale acelor citate. Deoarece Biblia, în întregimea ei este„Cuvântul lui Dumnezeu . . . viu ºi care rãmâne în veac“(1 Petru 1:23) ºi prin care am fost nãscuþi din nou, noi trebuie sãacceptãm provocarea apostolului Pavel, de a „propovãduiCuvântul“ (2 Timotei 4:2), dacã dorim sã practicãm o predicarecare transformã.

Mai mult, observãm cã mesajul a fost transmis de un predi-cator „plin de Duhul Sfânt“ (Fapte 2:4). Deoarece Duhul Sfânt

a fost trimis de Dumnezeu pentru a convinge lumea de pãcat,neprihãnire ºi judecatã (Ioan 16:8), pentru a mãrturisi despreDomnul Isus (Ioan 15:26) ºi pentru a-i cãlãuzi pe ascultãtori întot adevãrul, cu toatã puterea eliberatoare ºi transformatoare devieþi a acestuia (Ioan 16:13; 8:32; Iacov 1:18), prezenþa Lui esteabsolut indispensabilã. Despre Petru citim cã a fost un bãrbat„plin de Duhul Sfânt“ nu numai când a predicat, ci ºi înainte ºidupã ce a þinut acea predicã extraordinarã (Fapte 4:8).

Datoritã împuternicirii Duhului Sfânt, mesajul lui Petru estedescris în termeni profetici. Verbul grecesc apophthengomai dinFapte 2:14 se referã în general la o vorbire profeticã, inspiratã.La fel ca prorocii din vechime, care „au vorbit de la Dumnezeu,mânaþi de Duhul Sfânt“ (2 Petru 1:21), mesajul lui Petru nu afost rezultatul elocvenþei ºi a înþelepciunii omeneºti, ci a fostinspirat de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu (1 Cor. 2:4). DuhulSfânt dã atât viaþã, cât ºi direcþie mesajului (1 Cor. 2:13), astfelîncât acesta are francheþea ºi prospeþimea care îi transformã peascultãtori.

Un astfel de mesaj profetic nu comunicã pur ºi simplu niºteinformaþii, ci produce acel rãspuns al inimilor „strãpunse“ dinziua Cincizecimii: „Fraþilor, ce sã facem?“ (Fapte 2:37).Predicarea care transformã comunicã ascultãtorilor într-unmod extrem de clar ce trebuie sã facã în urma primirii mesa-jului: „Þi s-a arãtat, omule, ce este bine“, a declarat proroculMica „ºi ce cere Domnul de la tine“ (Mica 6:8). Ca tânãr predi-cator, am fost provocat de unul dintre profesorii mei sã-mi punde fiecare datã când pregãtesc o predicã urmãtoarele întrebãri:„Care este scopul acestui mesaj? Ce trebuie sã facã ascultãtoriimei dupã ce îl vor auzi? Cum vor ºti ei acest lucru?“ Predicareacare transformã dã rãspunsuri clare ºi practice inimii care cautã.

Acest fel de predicare penticostalã va transforma per-soane, biserici ºi comunitãþi. Aceasta va produce schimbãri.Acestui scop îi este dedicat prezentul numãr al revisteiResurse Spirituale.

Ian R. Hall, Ph.D.

Predicarea care transformãEditorial

Resurse SpiritualeRevistã publicatã trimestrial de

LIFE PUBLISHERS INTERNATIONALOP 1,CP 235, 410610 Oradea, România

Tel. 0359-322744, RDS 0359-177636, 0744 624236 E-mail: [email protected], Web site: www.liferomania.ro

Colectivul de redac]ieRedactor ºef: Bill L. WilliamsCoordonator: Ioan BogdanTraducãtor: Mariana BolotaTehnoredactor: Daniel Ardelean

Articolele din aceastã revistã au fost selectate ºi traduse din Enrichment—un jurnal pentru pastori ºi lideri creºtini. © Consiliul general al Assemblies of God, SUA.

IMPORTANT: Având în vedere cã unii cititori ai revistei ne-au solicitat numere suplimentare, anunþãm pe aceastã cale cã pentru continuarea publicãrii revistei contribuþiile dumneavoastrã sunt binevenite. Cheltuielile pentru o revistã sunt de 2.5 lei (RON) ºi aceastãsumã poate fi depusã de cei care doresc în contul nr. RO82RNCB003204649190001 al lui LIFE PUBLISHERS INTERNATIONAL, deschis la BCR Oradea.

ISSN 1454 – 1750LG07RO2645

www.liferomania.ro RESURSE SPIRITUALE • 1

James Earl Matthew a spus: “Cât timp predica este dupãvoia lui Dumnezeu, aceasta nu-ºi va pierde puterea nicimotivul pentru care ne este datã. Preocupãrile omeneºti se

vor schimba de la o generaþie la alta, dar mijloacele prin careDumnezeu se adreseazã oamenilor nu se vor schimbaniciodatã”.

Pãstorii vor putea avea un impact cultural mai mare ºi vorputea sã se relaþioneze mai bine cu oamenii doar atunci cândvor sta sub cãlãuzirea Duhului Sfânt pentru a predicaadevãrurile neschimbãtoare ale lui Dumnezeu.

La prima vedere, predica nu poate þine pasul cu aceastãculturã multimedia în plinã ascensiune cu care ne confrun-tãm, în care simþurile ne-au fost ascuþite de efecte speciale,filme pline de acþiune, ºi scamatorii video. Noi vrem sãpredicãm Evanghelia ºi sã vedem vieþi transformate, dar cutoate acestea când privim cu atenþie asupra bisericii noastre,avem ºanse sã gãsim un soþ care ºi-a inºelat soþia, un om deafaceri care a inºelat Fiscul, adolescenþi neliniºtiþi care staupe ultimele rânduri ºi îºi trimit bileþele pe sub bancã pãrândcomplet absenþi, diaconul care iºi dã silinþa sã nezãdãrniceascã lucrarea, când în primele cinci minute de laînceputul predicii, este deja adormit.

Predic i carePredic i caretransformã v ieþ i :t ransformã v ieþ i :OO AA SS EE LL EE

acestea vor acestea vor pr inde v iaþãpr inde v iaþã

2 • VARA 2008 www.enrichmentjournal.ag.org

Pãstorii nu trebuie sã se ia laîntrecere cu Hollywood-ul,pentru cã ei au ceva ce televiziuneaºi filmele n-ar putea oferi niciodatã:Cuvântul lui Dumnezeu careschimbã vieþi ºi puterea DuhuluiSfânt. Prin cuvintele lor, pãstoriipun balsam vindecator pe ranã,astâmpãrã setea sufletelor însetate,ºi elibereazã pe cei înrobiþi, acestecuvinte þin de veºnicie.

Pavel a scris în 1 Corinteni 1:18,„Fiindcã propovãduirea crucii esteo nebunie pentru cei ce sunt pecalea pierzãrii: dar pentru noi, carisuntem pe calea mântuirii, esteputerea lui Dumnezeu.“

Noi folosim scenete pentru aaduce oamenii la Dumnezeu, darmijloacele pe care Dumnezeu le-arânduit ca sã transforme vieþi suntpredicarea Evangheliei, aceastaeste puterea lui Dumnezeu pentrumântuire.

Profetul Ezechiel a trãit învremuri grele (Ezechiel 37:1–14).Poporul Israel fusese þinut în robieîn Babilon din cauza propriuluipãcat. Deºi fusese avertizat de cãtreprofetul Ieremia ºi alþii, Israel acontinuat sã se rãzvrãteascã. Dreptconsecinþã, prin trei valuri deinvazii, babilonienii au cuceritcetatea Ierusalimului ºi au luatprizonieri pe toþi locuitorii ei. Întimp ce Ieremia a rãmas înIerusalim ca sã slujeascã celorrãmãºi, Daniel ºi Ezechiel au fostduºi in exil ºi au slujit evreilorexilaþi.

Fiecare dintre profeþii luiDumnezeu primeºte revelaþiedivinã iar apoi este însãrcinat curesponsablilitatea de a împãrtãºimesajul aºa cum dispuneDumnezeu. În Ezechiel 33,Dumnezeu i-a dat lui Ezechiel oviziune cu privire la respon-sabilitatea sa. Cel care a primitmesajul din partea lui Dumnezeuera un strãjer. Dacã strãjerul nureuºea sã avertizeze poporul ºi

acesta era distrus, strãjerul ar fi fosttras la rãspundere. Cu toate cãstrãjerul avea puterea sã proclamemesajul, doar dacã oamenii l-ar fiascultat ar fi fost salvaþi.

Soarta oamenilor este în mâinilenoastre, ºi a fi ales de Dumnezeu camesagerul sãu este cel mai mareprivilegiu al nostru. Ezechiel 37 nearatã cã mesajul lui Dumnezeupredicat cu putere poate transformavieþi. Acesta poate avea impactasupra naþiunilor lumii ºi poateschimba lumea. Predicarea subcãlãuzirea Duhului Sfânt estemijlocul prin care Dumnezeu îºirevarsã puterea în lume pentru avedea lucrarea Lui împlinitã.

Multe predici din ziua de azi aucaracter academic, intelectual ºiinformaþional. Acestea suntcomunicate cu elocvenþã ºi abilitateoratoricã, dar sunt lipsite de puterepentru a schimba vieþi. Predicareasub ungerea Duhului are loc atuncicand focul cade din cer, candungerea curge în suflet. Cândaceasta are loc, predicatorul se dãla o parte ºi Duhul Sfânt preiacontrolul. Atunci Duhul convingeasupra pãcatului, corecteazã,stãruieºte, elibereazã, vindecã,revigoreazã si restaureazã.

Existã putere în predica fãcutãsub ungere—putere care nu poate fiobþinutã prin diplome universitare,abilitãþi hermeneutice, abordãriomiletice sau studii exegetice.Predica nu poate fi predatã, trebuiesã se ajungã la ea prin rugãciune ºiaºteptare înaintea Domnului.Ezechiel 37 conþine patru principiide bazã pentru predicile caretransformã vieþi.

PREGÃTIREA MESAGERULUIMesagerul trebuie împuternicit deDuhul Sfânt. Ezechiel 37:1 spune,„Mâna Domnului a venit pestemine.“ Calificarea pentru lucrarealui Dumenzeu nu o obþinem odatãcu diploma de la un institut pentru

studii superioare. Calificarea pentrulucrare nu ne-o dã legitimaþia pecare o þinem în portofel sau licenþape care o atârnãm pe perete. Califi-carea pentru lucrare o primim dinmâna lui Dumnezeu care lucreazãla viaþa noastrã. Mâna Domnuluieste puterea lui Dumnezeu, El estecel care ne înzestreazã ca sã putemface faþã sarcinii pe care ne-a dat-o.

Chemarea pe care a primit-oEzechiel nu a fost una izolatã, ea aînceput chiar în capitolul întâi.Ezechiel se afla la râul Chebarcând cuvântul Domnului a venit lael, ºi când mâna Domnului a fostpeste el.

Frazele – „mâna Domnului avenit peste mine” ºi “CuvântulDomnului a venit la mine” suntfolosite în mod repetat de cãtreEzechiel. Pentru Ezechiel a umblaîn ungerea lui Dumnezeu ºi acunoaºte vocea Lui era un stil deviaþã. Când umblãm sub conduc-erea Duhului Sfânt vom auzi voceaDomnului ºi vom primi descoperiredin partea Lui.

MESAGERUL SÃ FIE MIªCAT DEDUHUL. Mâna Domnului l-a luat peEzechiel în Duhul ºi l-a pus înmijlocul unei vãi pline de oase.Dacã Ezechiel ar fi candidatpentru un loc în lucrarea de slujireîntr-o bisericã, mã îndoiesc cã ar fiales sã slujeascã în valea plinã deoase a acelei biserici.

Trebuie sã ne asigurãm cãsuntem în locul în care Duhul Dom-nului ne vrea, ºi cã nu suntem înbisericã pentru pachetul salarialcomfortabil. Atunci vom predica cuconvingere, vom sluji cu devota-ment, ºi vom persevera într-operioadã asemãnãtoare vãii deoase, pânã îl vom vedea pe Dum-nezeu lucrând.

Ezechiel se gãsea în mijloculunui câmp de luptã în care zeci demii au fost mãcelãriþi. Vulturii se


adunaserã acolo din ce în ce maimulþi. Ploile spãlaserã oasele. Oase-le erau albe, fuseserã înãlbite desoare. Cu toate acestea, Duhul l-adus pe Ezechiel sã slujeascã acolo.

Duhul Sfânt ne va ajuta sã vedemadevãrata condiþie a oamenilorcãrora le slujim ºi ne va face inimilesensibile faþã de nevoile lor. Doaratunci când suntem sensibili faþã deDuhul vom cãuta sã-I împlinimvoia.

Auzim despre predici care seadreseazã nevoilor oamenilor. DarIsrael din vremurile acelea nu ºtiacare îi sunt adevãratele nevoi. Esteposibil ca oamenii sã fii simþit cãdorinþa lor era sã scape din robiababilonianã. Poate credeau cã nevoialor era sã se întoarcã acasã în Ierusa-lim. Dar Duhul i-a arãtat lui Ezechielcare era adevãrata lor stare ºinevoie. Putem face un sondaj înbisericã ca sã aflãm care ar fi nevoilelui X ºi lui Y dar nici mãcar aceºtianu ºtiu care sunt nevoiele lor.

În timp ce Ezechiel a vãzut ima-ginea dezolantã, douã gânduri s-auivit in mintea lui. Primul fiindcãoasele erau foarte multe. Nevoia eracopleºitoare. Al doilea gând, oaseleerau foarte uscate. Starea în care segãseau era nemaipomenit de dis-peratã.

O simplã informaþie n-ar puteaîmplini nevoile unei biserici de oaseuscate. Ezechiel le-ar fi putut spunede ce au nevoie de Duhul Sfânt înviaþa lor. Ar fi putut sã le predicedespre cei ºapte paºi pentruîmbunãtãþirea vieþii spirituale, dartoate aceste informaþii nu i-ar fi aju-tat cu nimic. Nevoia lor era ca Dum-nezeu sã sufle viaþã peste ei. Preamulte predici sunt informaþionale, nude naturã sã transforme vieþi. DoarDuhul Domnului poate sã frângãjugul duºmanului ºi sã transforme opersoanã.

Când ai început aceastã lucrare, ºiai început sã predici, ca ºi noi toþi, îlcãutai pe Dumnezeu cu stãruinþã.

Spuneai: „Doamne vreau sã audvocea ta. Doamne dã-mi un mesajpentru poporul tãu”. Înainte sã teurci la amvon strigai cãtre Domnul:„Doamne trebuie sã fii cu mine,sã-mi dai ungerea Ta”. Dar dupã maimulþi ani de lucrare ai învãþat cumsã-þi pregãteºti un mesaj cizelat. Aiînvãþat sã ai prezenþã de scenã, ºi cãpoþi urca la amvon chiar dacã n-aistat cu stãruinþã în rugãciune înaintealui Dumnezeu.

Iatã ce întrebare i-a adresatDumnezeu slujitorului Sãu: „Fiulomului, vor putea oare oaseleacestea sã învieze?” (versetul 3)*

Sintagma „fiul omului“ facereferire la umanitatea lui Ezechiel.Omeneºte vorbind, era imposibil caaceste oase sã prindã viaþã. DarEzechiel îºi punea nãdejdea înDumnezeu când spunea: “ DoamneDumnezeule, tu ºtii lucrul acesta”(versetul 3).

Predicatorul se gãseºte între douãlumi. Prima poruncã era sã le vor-beasca oaselor, iar a doua poruncãera sã prooroceascã duhului. Estenevoie de amândouã pentru a fiitransformat. Proorocirea cãtre duheste mijlocirea ºi stãruinþa înaintealui Dumnezeu ca cei cãrora lepredicãm sã primeascã în dar viaþaoferitã de Dumnezeu. Existã mulþioameni care proorocesc oaselor. Darsuntem deficitari în proorocirea cãtreduh, predica fãrã rugãciune este ine-ficientã.

Ezechiel a proorocit oaselor, darîncã nu exista suflare în ele. Existaun vuiet, o miºcare, ºi o apropiere aoaselor, dar nu exista nici o viaþã.Existã mult vuiet în bisericile noastre– muzicã, predici, folosireamijloacelor multimedia. Nu suntîmpotriva acestor lucruri, dar ele nupot fi un înlocuitor pentru DuhulSfânt.

Ezechiel a vãzut cum oasele seapropie unele de altele ºi devin uncorp organizat. În acelaºi fel bise-ricile noastre ar trebui sã funcþioneze

Pãstorii vor

putea avea

un impact

cultural

mai mare

ºi vor putea sã

se relaþioneze

mai bine cu

oamenii doar

atunci când

vor sta

sub cãlãuzirea

Duhului Sfânt

pentru a predica

adevãrurile

neschimbãtoare

ale lui

Dumnezeu.


ca niºte maºini unse bine. Avemdeclaraþii de viziune, declaraþii descopuri. Dar indiferent cât de multînfrumuseþezi un cadavru; acesta totmort rãmâne.

N-a existat viaþã pânã cândEzchiel n-a proorocit duhului. Apoi avenit Duhul ºi a suflat viaþã în aceleoase. Când Duhul a suflat, aceaadunãturã de oase a înviat ºi a stãtutpe picioare ca o oaste mare. Dacã s-aîntâmplat pe timpul lui Ezechiel,se poate întâmpla ºi în bisericilenoastre, indiferent de starea în care segãseºte biserica noastrã în prezent.Dumnezeu vrea sã sufle peste ea ºisã-ºi reverse Duhul Sãu. Dar noitrebuie sã primim puterea, sã fimmiºcaþi, conduºi ºi sã fim strânsdependenþi de Duhul.

Pregãtirea mesagerului este peprimul loc, apoi descoperireamesajului. Când suntem pregãtiþi dinpunct de vedere spiritual vom auzimesajul lui Dumnezeu. Oamenii nuau nevoie sã mai audã încã o predicã,ci sã audã mesajul din partea luiDumnezeu.

SÃ FIE CREDINCIOS ÎN PROCLA-MAREA MESAJULUI, ÎN CIUDA ACEEA CE VEDE ÎN JURUL SÃU Pot aceste oase sã prindã viaþã? Pu-terea lui Dumnezeu nu este limitatãde circumstanþele noastre. Dumnezeunu este constrâns de indiferenþa omu-lui. Cuvântul lui Dumnezeu este viuºi lucrãtor. Noi trebuie sã proorocim,aceasta înseamnã sã facem sã rãzbatãCuvântul lui Dumnezeu. Trebuie sãproclamãm mesajul cu atât de multãungere de la Duhul Sfânt încât acestasã rãzbatã cu autoritate de laDomnul.

Amintiþi-vã ce se spune despreIsus în Evanghelii: „El îi învãþa caunul care avea putere, nu cum îiînvãþau cãrturarii lor” (Matei 7:29).De ce? Pentru cã învãtãþorii acelortimpuri spuneau „ªtii, Învãþãtorule,Gamaliel a spus… „Ei repetau doarceea ce a spus Gamaliel. Ei repetau

cuvânt cu cuvânt ceea ce a spuscineva care pretindea cã a auzitcuvintele Domnului. Asiguraþi-vã canu doar repetaþi cuvintele altcuiva.Asiguraþi-vã cã auziþi mesajul pe careDumnezeu vrea sa-l transmiteþi celorcãrora le slujiþi. Este necesar caDumnezeu sã vorbeascã prin noi cuaceeaºi intensitate ca atunci candspunea „aºa vorbeºte Domnul”.

Pavel nu a innovat prin excelenþãîn vorbire sau inteligenþã în predi-carea Cuvântului lui Dumnezeu. Maidegrabã el slujit prin slãbiciune, fricãºi cutremur. Discursul lui nu constaîn cuvinte convingãtoare ce þin deînþelepciunea lumeascã, ci în putereºi manifestarea Duhului.

Noi trebuie sã fim credincioºi înproclamarea mesajului dupã inimalui Dumnezeu. Ezechiel a auzitfiecare ºoaptã ºi tremur deoareceinima lui era sensibilã. Trebuie sãredãm mesajul din partea lui Dum-nezeu cu credincioºie. Nu ne putempermite sã compromitem mesajul deteamã sã nu jignim familia care dãzeciuiala cea mai mare. Trebuie sãproorocim aºa cum ne-a poruncitDumnezeu.

TRANFORMARE PRIN MESAJULCUVÂNTULUI LUI DUMNEZEUCuvântul lui Dumnezeu convingeoamenii de starea în care se gãsesc.În ziua Cinzecimii, Petru a predicatsub ungerea Duhului Sfânt: „voiL-aþi rãstignit ºi L-aþi omorât prinmâna celor fãrãdelege” (Fapteleapostolilor 2:23). Dar la sfârºitulacestei predici “au rãmas strãpunºi îninimã, ºi i-au zis lui Petru ºi celorlalþiapostoli: „Fraþilor, ce sã facem?”(2:37).

Recent doi columbieni care toc-mai ajunseserã în Statele Unite, auvenit la serviciul divin de dimineaþãa bisericii noastre. Nu vorbeauenglezã, aºa cã au ascultat predicaprin intermediului serviciului elec-tonic de traducere. La sfârºitul servi-ciului amândoi ºi-au predat inima

Duhul Sfânt

ne va ajuta

sã vedem

adevãrata

condiþie a

oamenilor

cãrora le slujim

ºi ne va face

inimile sensibile

faþã de

nevoile lor.


Domnului. Au revenit la ora 17:30la servicul divin de dupã-amiazãcare se þinea în limba spaniolã,aducând trei prieteni cu ei. Unuldintre aceºti prieteni ºi-a predatinima Domnului. Apoi au rãmas ºila serviciul divin de la 18:30, ºiceilalþi doi ºi-au predat inimaDomnului. Într-o singurã zi, cincicolumbieni ºi-au predat inimaDomnului deºi nu vorbeau limbaenglezã. Puterea convingãtoare aDuhului Sfânt a fãcut acest lucru.

Cuvântul lui Dumnezeu sfinþeºte. În biserica noastrã existã o femeiecare este lucrãtor la altar ºi con-ducãtor al lucrãrii de slujire. Când aînceput sã vinã la biserica noastrã,îþi puteai da seama cã a fost la opetrecere sãmbãtã seara, iar a douazi a venit la bisericã doar ca sã-ºifacã datoria. Dar Dumnezeu aînceput sã-i transforme viaþa atât laexterior cât ºi pe interior. Eapovesteºte: „Atunci când cinevam-a invitat aici pentru prima datã,eu obiºnuiam sã merg la cluburisâmbãtã seara. Apoi veneam ºi

asistam la serviciile divine deduminica dimineaþa. Dar dupã untimp Dumnezeu a început sãlucreze la inima mea ºi nu am maiputut sã fac lucrurile din trecut”.Predicarea Cuvântului lui Dum-nezeu sfinþeºte vieþile oamenilor.

Cuvântul lui Dumnezeu aduceeliberare.O fetiþã în vârstã de 7 ani ºi-apetrecut vara împreunã cu buniciiei care sunt practicanþi voodoo.S-a întors posedatã de demoni. Aparticipat la întâlnirile noastre derugãciune ºi de fiecare datã când nepuneam mâinile peste ea, corpulei se zvârcolea. Vocea îi eraîngroºatã ºi spunea lucruri abomi-nabile. Ne-am rugat ºi acea fetiþã afost eliberatã. Dupã douã sãp-tãmâni, 8 membrii ai familiei ei aufost botezaþi deoarece au vãzutminunea lui Dumnezeu în viaþafetiþei. Cuvântul lui Dumnezeuaduce libertate.

Cuvântul lui Dumnezeu aducevindecare.

Acum zece ani, o femeie careera o catolicã convinsã, a fost diag-nisticatã cu lupus. Prietenul ei o totchema la bisericã dar ea spunea:„Nu, eu sunt catolicã ºi nu voimerge niciodatã la o bisericãprotestantã”. Boala s-a agravat atâtde tare încât într-o duminicã ahotãrât sã vinã la bisericã. Mesajulpe care Dumnezeu mi l-a dat sã-lpredic era acela cã Dumnezeu încãmai vindecã ºi astãzi. Dumnezeu avindecat-o de lupus. A fost mân-tuitã ºi botezatã cu Duhul Sfânt olunã mai târziu. Femeia este astãziuna dintre cele mai devotate sluji-toare din biserica noastrã.

Predicarea Cuvântului lui Dum-nezeu sub ungerea Duhului Sfântva produce trezire. Va producemântuire. Va produce vindecare ºieliberare. R.A. Torrey a spus:„Predica de tip penticostal produceexperienþe de tip penticostal”.Cuvântul lui Dumnezeu, predicatsub ungerea Duhului Sfânt vatransforma vieþi. Oasele acesteavor prinde viaþã. �

Maria Khaleel-GillelandPembroke Pines, Florida. Articol preluat de la Conferinþa predicatorilor penticostali din 2002,care a avut loc în Springfield, Missouri.

* Pasajele citate sunt luate din versiuneaCornilescu.


G E N E R A Þ I A D E A Z I S E M AT U R I Z E A Z Ã

Î N C I R C U M S TA N Þ E D I F E R I T E FA Þ Ã D E

G E N E R A Þ I I L E A N T E R I O A R E


Generaþia prezentã creºte în cir-cumstanþe diferite faþã de orice altãgeneraþie de pânã acum. Modul încare putem ajunge la aceastã gene-raþie, este acelaºi prin care putemajunge la orice generaþie din oriceculturã — prin adevãrul neschim-bãtor al lui Dumnezeu. Aceastãafirmaþie se referã la ce predicãm,cum predicãm Cuvântul este o altãproblemã. Nu toþi predicatoriiîmpãrtãºesc aceeaºi percepþiedespre predicarea Bibliei, ºi nu toþiºtiu cum sã transmitã mesajulîntr-o lume schimbãtoare.

ECHILIBRUL ESTE ADESEA REALITATEGeneraþiile prezente au lucruri încomun cu generaþiile din trecut, darau ºi multe trãsãturi distincte. Nuputem nega validitatea trecutuluisau nevoia de a ne adapta lacondiþiile viitorului. În anumitebiserici, diferenþa dintre activitatealor din 1981 ºi 2001 este foartenesemnificativã. Aceste bisericisunt cele care se întreabã, de ce nureuºesc sã ajungã la sufletele celordin comunitatea lor, ºi a-I aduce laHristos. Bisericile de succes suntacelea care au înþelepciunea sã ia

din trecut ce era valoros ºi sãrefoloseascã acest lucru adaptat lanevoile prezentului.

CINE ASCULTÃ? Existã multe metode prin care sã-þiapropii ascultãtorul. Una dintreaceste metode implicã faptul de a-þicunoaºte ascultãtorii. Sã luãm înconsiderare urmãtoarele douãcaracteristici ale noii generaþii ºimodul în care ea se relaþioneazã cupredicarea.

Aceastã generaþie este cu ade-vãrat rãtãcitã. Fiecare generaþie depânã acum a fost pãcãtoasã ºi aavut nevoie de Evanghelie, darapostolul Pavel spune cã în zileledin urmã vremurile vor fi grele. Eldescrie aceastã lipsã de evlavie în 2Timotei capitolul 3. Noi trãimultimele zile. Generaþia prezentãcreºte în condiþii diferite faþã deorice altã generaþie de dinainte.Credinþa creºtinã este interzisã înºcolile publice. O ratã mare adivorþului a lãsat mulþi copii într-ostare de teamã emoþionalã ºi ne-încredere. Rata sinuciderilor,abuzul de droguri, imoralitatea, ºilipsa de respect faþã de autoritãþicontinuã sã fie în creºtere, dis-

trugând calitatea moralã a þãriinoastre. Oamenii nu au stãpânirede sine, o dorinþã de a fi respon-sabili, ºi nu cunosc etica muncii.Mulþi dintre ei nu înþeleg ceînseamnã devotamentul faþã deDumnezeu, bisericã, partenerii lorde viaþã, sau faþã de locul lor demuncã. Mulþi din aceastã generaþienu au crescut în bisericã ºi au duslipsã de exemple bune de viaþã.

Deºi existã multe caracteristicipozitive ale noii generaþii, ea con-tinuã sã fie o generaþie cu nevoidisperate, de a auzi Biblia propovã-duitã cu o îndrãznealã sfântã ºiplinã de dragoste. Unii predicatorinu propovãduiesc cu adevãratScriptura. Mai degrabã, ei propovã-duiesc subiecte cu idei principalecomplexe, sau alegorizeazã textulpentru cã nu ºi-au luat timp sufi-cient sã se pregãteascã. Trebuie sãavem grijã ca sã menþinem predi-carea Cuvântului lui Dumnezeu dela amvon sãnãtoasã, dacã ne dorimsã atingem pentru Hristos aceastãgeneraþie care suferã.

O a doua caracteristicã a gene-raþiei prezente, care are legãturã cupredicarea, este modul acesteia dea asculta. Membrii acestei generaþii

P r e d i c â n d P r e d i c â n d B i b l i aB i b l i a

U N E I N O I G E N E R A Þ I ID E M I C H A E L VA N D O R E N


au capacitatea de a acumula can-titãþi mari de informaþiie ºi sã oproceseze în moduri multiple. Einavigheazã pe Internet dintr-odorinþã nestavilitã de a obþine câtmai multe informaþii.

Un sondaj recent efectuat de PCMagazine, a indicat faptul cã 94 lasutã dintre cititorii acesteia folosescreþeaua Web pentru a gãsi infor-maþii despre un anumit produs sauserviciu.1 Oamenii din ziua de azipot gãsi ºi 100 de canale TV trans-mise prin satelit. Deasemenea, potciti cãrþi ºi reviste, sau sã ascultemuzicã pe internet. Mulþi poartã cuei pagere, telefoane mobile, com-putere laptop, ºi agende de tip PalmPilots. Ei îºi doresc informaþia întimp util ºi sunt plicitsiþi de predicicare au o singurã idee principalã,predicatã de cãtre predicatori nein-teresanþi. Dacã am fi sã privim ºi sãanalizãm ºtirile ºi emisiunile popu-lare de televiziune, veþi vedea cãexistã mai multe scenarii care suntprezentate alternativ în acelaºi pro-gram. Ascultãtorii de astãzi suntobiºnuiþi sã li se serveascã un regimserios de informaþie în continuãschimbare; s-a ajuns pânã lacondiþionarea întregii culturi. Unefect negativ al vizionãrii excesivela televizor ºi a utilizãrii interne-tului, este descreºterea capacitãþiioamenilor de a accorda atenþie pe oduratã mai lungã. Acest lucru nuînseamnã cã predicile noastre nu artrebui sã dureze mai mult decât tim-pul alocat publicitãþii dintre emisi-uni, ci sã recunoaºtem cã generaþiade azi are anumite limite mentale.Dacã se trece de aceste limite,oamenii vor înceta sã te mai asculte.Pastorii ar face bine sã aibã ideiprincipale care nu dureazã mai multde 5 pânã la 9 minute, þinând contde lungimea predicii.

Urmãtoarele comentarii suntîncercãri echilibrate de a revitalizastilul dumneavoastrã de predicare.Unele dintre lucrurile enumerate vã

sunt deja cunoscute ºi le practicaþi,iar altele vor trebui schimbate.

CEEA CE PREDICÃM: PLEDOARIE PENTRU PREDICI BIBLICE Unul dintre profesorii mei în dome-niul predicilor, a spus odatã cã esteatât greu sã gãseºti pastori care sãfie împotriva predicãrii biblice,cum este sã-i ºi descoperi pe ceicare fac acest lucru. Roger VanHarnscrie cã : „predicile sunt predicatedin texte biblice, nu pe baza textelorbiblice”2. Uneori am ocazia sã-lascult pe un predicator care afirmãca un mod de a se scuza: „aceapredica nu era foarte omileticã. „Caprofesor de omileticã, eu mã ridic înscaun ºi încerc sã fiu foarte atentîncã de la începutul unei predici însperanþa cã aceasta va fi predicatãpe baza unui text biblic. Speranþamea este rãsplãtitã când un pre-dicator foloseºte versete biblice,explicându-le ºi oferind aplicaþiipractice ale acestora. Ceea ce noiconsiderãm „omiletic” poatedepinde ºi de modul în care ni s-apredat omiletica, ºi omiletica s-aschimbat mult în ultimii 20 de ani.Punctul de plecare nu ar trebui sãfie: „Ce-aº putea spune despre acestpasaj?” ci, „ce încearcã acest pasajsã ne spunã”?

Majoritatea omileticienilorcontemporani, susþin faptul cãtrebuie sã ne întoarcem la predicadescriptivã, ºi sã permitem caforma textului sã hotãrascã struc-tura predicii. Primele exemple depredicare biblicã au fost predicidescriptive. Biblia însãºi estedescriptivã, ºi nu un set de subiecteenumerate în idei principale. Dum-nezeu ºtie care este cea mai bunãformã de comunicare. Penticostaliiprimari predicau descriptivdeoarece nu beneficiau de pregãtireteologicã formalã. Autorul Ward-law ºi alþi ºase colaboratori lacartea sa, Predicând biblic, aduc opledoarie puternicã pentru forma

predicii care este bazatã pe textebiblice.

Nu este întotdeauna necesar sãluãm fiecare verset în parte, darideile principale ale pasajul trebuieregãsite în predicã. David Buttrickîi învaþã pe pastori sã scriedesfãºurarea acþiunii dintr-un pasaj,sã facã o listã cu fiecare temen prin-cipal din text, ºi apoi sã dezvolteideile în diferite feluri. El mai scriecã predicile cu o singurã temã suntca niºte poze la minut, în schimbpasajul trebuie sã se deruleze caniºte diapozitive4. Ascultãtoriinoºtrii chiar îºi doresc sã vadãdiapozitive.

Pasajele Scripturii sunt ca niºtegrãdini ale adevãrului, nu florisolitare. Ele sunt un ospãþ din carebiserica sã se înfrupte, nu doar unfel de mâncare. De ce sã reducemtextul la o singurã temã când putemavea o multitudine de adevãruri pecare sã le facem de cunoscut. DacãCuvântul lui Dumnezeu s-ar puteaexprima în paragrafe care sã nudureze mai mult de 30 secunde, artrebui sã aplicãm acest lucru într-opredicã de 30 minute. Cândreducem Cuvântul lui Dumnezeu înanumite teme, se poate sãrestricþionãm mesajul pe careDumnezeu vrea sã-l comunice, ºi sãnu permitem Duhului Sfânt —Acela care a inspirat fiecare cuvântal Scripturii — sã vorbeascã printext. Un argument pentru afirma-þiile mele ar fi acela cã, oamenii nuprea cunosc ºi înþeleg Cuvântul luiDumnezeu. Acest lucru nu înseam-nã cã ar trebui sã interzicem cu totulpredicile care au o singurã temã, darconsider cã acestea trebuie sã fierare.

Nu numai cã structura prediciidefineºte predicarea biblicã, ci ºirealizeazã cel mai important lucru.William Thomson a afirmat:„predicarea biblicã are loc atuncicând ascultãtorii sunt ajutaþi sã vadãcum, Cuvântul lui Dumnezeu seadreseazã lumii în care trãiesc ei, la

fel cum se adresa ºi oamenilor dintimpuile biblice, ºi ajutaþi sãrãspundã la Cuvânt”.5 Mesajulnostru ar trebui sã facã un apel laoameni, ca ei sã se identifice cuceea ce spune Dumnezeu în acelpasaj ºi sã rãspundã afirmativ la el.

Predicãm în vremuri disperate,unei generaþii rãnite, o generaþiecare are nevoie de atingerea drãgãs-toasã ºi vindecãtoare a lui Dum-nezeu prin intermediul unei predicibiblice. Existã mare putere înCuvânt, haideþi sã-l predicãm. �

Michael VanDoren,D.Min., a predat cursuri despre predicare, timp de 17 ani, în cadruldepartamentuluipentru misiune prac-tica, a colegiuluiAssemblies of God

din Lakeland, Florida. Momentan esteimplicat în lucrarea de evanghelizare.

NOTE1. Ziff Davis Media Online News 14 March

2000.2. Roger VanHarn, Pew Rights (Grand Rapids:

Eerdmans Publishing Co., 1992), 69.3. O. Don Wardlaw, ed., Preaching Biblically

(Philadelphia: Westminster Press, 1983),11-25.

4. David Buttrick, Homiletic: Moves and Structures (Philadelphia: Fortress Press,1987), în special capitolele 1-3.

5. O. William Thompson, Preaching Biblically(Nashville: Abingdon Press, 1981), 10. Seealso Calvin Miller, Marketplace Preaching(Grand Rapids: Baker Book House, 1995)pentru mai mult detalii despre acest subiect.


N O U TN O U T Ã Þ IÃ Þ I E D I TE D I T O R I A L EO R I A L E

COMENTARII BIBLICE ASUPRA CONDUCERIIde J O H N C . MM A X W E L L

De la Genesa la Apocalipsa, oamenii, evenimentele ºiînvãþãturile Bibliei reprezintã comoara lui Dumnezeu deînþelepciune ºi cãlãuzire pentru oricine dintre noi care estechemat sã fie o persoanã cu influenþã.

În acest comentariu biblic, John C. Maxwell te conduce sis-tematic prin textul Bibliei, în timp ce extrage din experienþa deceniilor de con-ducere duhovniceascã ºi din resursele cãrþilor sale, pentru a evidenþia în Sfân-ta Scripturã principiile de conducere care au trecut testul timpului ºi au schim-bat viaþa multora.

Dacã doreºti sã înveþi, sã studiezi sau sã predai lecþii de conducere, acesteComentarii biblice asupra conducerii te pot ajuta! Te vor încuraja ºi te vorechipa sã înfrunþi provocãrile secolului al XXI-lea cu nemuritoarele principiide conducere dinamicã disponibile în Cuvântul Lui Dumnezeu.

1031 pag., 15 X 22 cm · 109 lei

L I F E P U B L I S H E R S R O M Â N I AORADEA, Bihor

� (0359) 322 744; 0744/62 42 36

E-mail: [email protected],

website: www.liferomania.ro


P renumele meu este Charles. Existã diferite poveºti cu privire la motivul pentru care am primit acest numedistins, care se bat cap în cap. Când m-am nãscut, devreme într-o dimineaþã (în casa parohialã), fratele meu

David, mult mai în vârstã decât mine, a fost trezit de prima mea „predicã”. Când i s-a spus cã „predicatorul” estechiar fratele lui nou-nãscut, a sãrit din pat ºi a insistat ca eu sã fiu numit „Charles”. O altã explicaþie pentrunumele care-l port este cã, am fost nãscut atât de repede încât doctorul n-a avut timp sã ajungã lângã mama.Acesta a spus: „Ar trebui sã-l numim Chales, dupã Lindbergh deoarece acesta a venit în lume zburând”.

Cel de-al doilea prenume este Talmage, care a provocat unele rãspunsuri deloc bune ºi i-a amuzat pe mulþi.„De unde vine numele acesta?”. Din câte ºtiu eu, pãrinþii mei au dorit sã-i aducã un omagiu unchiului meu Tal,care a murit din nefericire în Klondike încercându-ºi norocul.

U N NN U M E DD E M N DD E UU R M A TU N NN U M E DD E M N DD E UU R M A TB Y C H A R L E S T . C R A B T R E E


Peste câþiva ani, un predicator care era un adept allui Charles Spurgeon ºi al lui Dewitt Talmage, aude denumele meu. Omul s-a întors cãtre pãrinþii mei ºi plinde uimire declarã: ”Ce nume demn de urmat i-aþi datacestui bãiat”.

Oridecâteori sunt prezentat ca pastor penticostal,cuvintele „Un nume demn de urmat” îmi vin în minte.A te ridica la înãlþimea titlului de pastor penticostalînseamnã a tãnji sã fii mai bun decât Lindbergh,Talmage sau Spurgeon.

DEFINIÞII BIBLICEPentru a putea face referiri la adevãr, valori ºipersepective divine, este necesar sã mergem laScripturã. Acest lucru este atât de important astãzi,când adevãrul este relativ, valorile sunt o þintã vie, ºiperspectiva lumeascã este singura pe care mulþioamenii o au.

Pastorul penticostal nu trebuie sã permitã niciodatãlumii sã defineascã persoana sa. Atunci când are locacest lucru, nu va mai dura mult pânã când pastorul vaîncerca sã fie pe placul lumii, fie cã e vorba de lumeasecularã sau lumea creºtinã. „Frica de oameni este ocursã”. (Proverbe 29:25*)

Întrebarea pe care trebuie sã ne-o punem în legãturãcu orice lucrare de succes nu este „Oare ce cred

oamenii:” ci „Oare ce spune Dumnezeu despre acestlucru”. Întrebãri de genul: „ Ce este un penticostal:”sau „ Cum aratã un predicator penticostal ºi cum secomportã:” sunt incomplete. Întrebarea corectã artrebuie sã fie: „Cum este un predicator penticostal ºicum se comportã el din perspectiva lui Dumnezeu?”.Pânã la urmã perspectiva lui Dumnezeu este singuracare conteazã (vezi chenarul Pastorul penticostal).

Pentru a defini adevãrul spiritual, este necesar sãstabilim cum defineºte Biblia un predicator penti-costal, cãci altfel vom da adevãrului o interpretarelumeascã. Nu este nevoie de mult timp pentru ca uncredincios sã-ºi dea seama cã un necreºtin nu arecapacitatea de a înþelege adevãrurile spirituale. Chiar ºio persoanã extrem de inteligentã, cu doctorat ºi Coefi-cientul de Inteligenþã 180, nu este calificatã sãcomenteze despre adevãrurile spirituale. „Dar omul

firesc nu primeºte lucrurile Duhului lui Dumnezeu,cãci pentru el sunt o nebunie, ºi nici nu le poateînþelege, pentrucã trebuiesc judecate duhovniceºte”(1 Corinteni 2:14, sublinierea aparþine autorului). Fieca pastorul penticostal sã nu fie vreoadatã intimidat sauinfluenþat de cele mai învãþate minþi ale lumii, dacãaceste sunt într-adevãr ale lumii.

Pentru definirea cuvântului predicator, nu existãfoarte multe dezbateri. Un predicator este acela careproclamã adevãrurile biblice, inclusiv Evangheliile. Unpredicator ordinat, este un om pus deoparte ºi investitcu putere supremã pentru a propovãdui în întregimeCuvântul lui Dumnezeu. Aceastã este cu adevãrat oinvestire ºi o responsabilitate mãreaþã.

Când situãm cuvântul penticostal lângã cuvântulpredicator, avem de-a face cu o titulaturã care are mareînsemnãtate în împãrãþia lui Dumnezeu. Cu toateaceste, nu existã cuvinte în cadrul lumii bisericeºti,care sã fie supuse unei cercetãri mai minuþioase ºi sãcreeze mai multã controversã ºi confuzie, decâtcuvântul penticostal.

Darul Cinzecimii, prin însãºi natura sa, nu poate fiexplicat decât prin termeni supranaturali. Acesta esteun dar promis de Dumnezeu, care s-a evidenþiat maiîntâi prin vorbirea unei limbi, care de obicei nu poatefi înþeleasã de alþii, urmatã de o putere spiritualã care

este doveditã prin abilitãºi spe-ciale, ºi caracter spiritual curezultate miraculoase. Nu este demirare cã oamenii întâmpinã atâteadificultãþi încercând sã defineascã oasemnea complexitate divinã.

Practicile penticostale suntfãcute prin intermediul unor oameni

imperfecþi. Rezultatul este o tensiune incomodã întreomul firesc ºi Duhul lui Dumnezeu. Este uºor, ºichiar tentant sã cãdem într-o capcanã încercând sãdovedim validitatea darului Cinzecimii având învedere demonstraþiile imperfecte ale acestuia îndetrimentul promisiunilor lui Dumnezeu. Putemîncerca, dar nu vom putea înþelege descoperirea divinãprin intermediul dovezilor emiprice ºi a logicii.

Oamenii nu vor înþelege niciodatã Cinzecimea. Însãnu este sarcina noastrã sã înþelegem cuvintele saulucrãrile lui Dumnezeu. Totuºi, responsabilitatea noas-trã constã în a crede Cuvântul lui Dumnezeu ºi în a-Ipãzi poruncile. Dacã biserica penticostalã va ajungevreodatã, în situaþia în care va înceta sã mai proclamesurpranaturalul din cauzã cã demonstraþiile ºi rezul-tatele acestuia nu sunt înþelese, atunci aceastã bisericãnu se mai poate numi penticostalã.

A te ridica la înãlþimea titlului de„pastor penticostal“ înseamnã a tânji

sã fii mai bun decâtLindbergh, Talmage sau Spurgeon.

Vindecarea divinã este unul dintre cele mai mariexemple a faptului cã se pune din ce în ce mai puþinaccentul pe darurile supranaturale. Este tragic faptul cãvedem biserici care evitã sã predice despre acestesubiecte, doar din cauzã cã nu reuºesc sã înþeleagã dece unii sunt vindecaþi iar alþii nu, mai ales atunci cândse roagã cu o credinþã la fel de mare ºi propovãduiescacelaºi adevãr peste toþi. Ca sã fim sinceri, unii dintreei sunt ruºinaþi pentru cã nu vãd rezultatele la care seaºteptau. Pastorii penticostali nu sunt responsabili deînfãptuirea minunilor, responsabilitatea lor este sãpredice Cuvântul Vindecãtorului Minunat. „Iatãsemnele ce vor însoþi pe cei ce vor crede” (Marcu16:17), este varianta corectã, ºi nu „Iatã semnele ce vorînsoþi pe cei care vor înþelege”*. Darul Cinzecimii esteo entitate care funcþioneazã prin suveranitatea luiDumnezeu, ºi nu prin capacitatea de înþelegere a minþiiumane.

Am lãsat la urmã definirea cuvântului penticostaldeoarece adevãrul unei definiþii va determina valoareaacesteia, ºi acesta la rândul lui va determina perfor-manþa celor care se identificã cu acest adevãr. Dacã neagãþãm de adevãrul biblic, a ceea ce înseamnã unpredicator penticostal, atunci aºteptãrile noastre se vorridica la nivelul supranaturalului. Dacã definim unpredicator penticostal din punct de vedere al firii,aºteptãrile noastre vor coborî la nivelul performanþeiumane.

Orice relaþie vine cu un set de aºteptãri. Oameniisinceri ºi cinstiþi se vor comporta aºa cum considerã eicã le sunt aºteptãrile celorlalþi cu privire la ei. Deexemplu, dacã un pastor angajeazã un pastor de tineret,acesta ar trebui sã-i explice pastorului de tineret care arfi aºteptãrile pe care le are de la el. Altfel, pastorul detineret îþi va face lucrarea aºa cum a învãþat de la alþii.În cadrul unei echipe de lucrãtori am vãzut oameniexcelenþi care slujeau cu devotament, dar nu reuºeausã-l mulþumeascã pe pastor pentru cã liderul acesteiechipe avea o definiþie proprie a ceea ce presupuneaaceastã lucrare. Aºteptãrile, descrierile ºi respon-sabilitãþile unui pastor penticostal trebuie întotdeaunaridicate la nivelul Bibliei. Doar atunci, atât predicatorulcât ºi ascultãtorul, îºi vor putea face lucrarea conformaºteptãrilor pe care Dumnezeu le are de la noi. ªi vãrog sã mã credeþi— aceste aºteptãri sunt mari.

Un penticostal este acela care se identificã cu ZiuaCinzecimii în experienþele ºi practicile lui. ZiuaCinzecimii a fost împlinirea promisiunii lui Dumnezeuprin care fiecare credincios avea sã fie umplut deputere divinã. Aceasta este o putere trancedentarã (desus). Ucenicilor li s-a poruncit sã aºtepte pânã vor

primi aceastã putere, înainte sã meargã în lume camisionari.

Ziua Cinzecimii a oferit dovezile fizice pentru toþicei care aveau sã primeascã darul Duhului Sfânt. Prinînþelepciunea lui Dumnezeu, El a ales cel mai nevred-nic membru al corpului omenesc— limba —ca sãdemonstreze cã o persoanã a fost umplutã sau se aflasub conducerea Duhului Sfânt. A spune cã o persoanãcare nu a vorbit vreodatã în limbi este penticostal esteun oximoron.

Problema întâlnitã la mulþi penticostali (inclusivpastori penticostali) din zilele noastre este cã dupã ceau primit Botezul prin prezenþa dovezilor fizice aleacestuia, mãrturia lor este „ºi s-au oprit” în loc sã fieaceea a ucenicilor din Noul Testament „ei stãruiau”(Fapte 2:42).

Reputaþia numelui de penticostal este stricatã defaptul cã prea mulþi oameni, care au primit botezul,privesc experienþa aceasta ca pe un sfârºit, nu ca pe unînceput al unei noi vieþi de misiune. Iar rezultatele suntdevastatoare. Lipsesc dovezile continue ale puterii ºicaracterului supranatural. Precum galatenii, ei încep înDuhul, dar vor sã fie desãvâºiþi în firea pãmânteascã(Galateni 3:3). Un adevãrat predicator penticostalprimeºte mai întâi botezul cu Duhul Sfânt ºi apoipurcede la trãirea în plinãtatea Duhului.

UN PREDICATOR CREªTIN MENÞINE O VIAÞÃ SPIRITUALÃ DISCILPLINATÃ Orice student serios al bisericii Noului Testament, esteprofund impresionat de caracterul ºi comportamentulspiritual al credincioºilor ºi apostolilor. Predicatorulpenticostal trebuie sa fie în mod continuu umplut cuDuhul. Un program spiritual zilnic este necesarpentruca Duhul Sfânt sã facã posibilã trãirea lui Isusmereu vie în fãptura umanã. Se produce o maregreºealã atunci cînd, un pastor penticostal, se declarãmulþumit de modul în care Dumnezeu îºi manifestãputerile supranaturale, dar nu pune accentul pe trãireaunei vieþi ca a lui Hristos. Noi trebuie sã categorisimspiritualitaea cuiva dupã roadele lui, nu dupã darurileacestuia.

Ucenicii au învãþat în primul rând cã Duhul Sfânt avenit în plintatea Lui pentru a le schimba personalitateaºi caracterul într-un mod supranatural. Petru esteprimul exemplu. Înainte sã primeascã darul DuhuluiSfânt, el avea multe defecte de caracter, un comporta-ment firesc. Motivul schimbãrii lui uimitoare nu a fostfaptul cã a trãit alãturi de Isus; cei trei ani ºi jumã-tate petrecuþi în acea relaþie nu pãreau a da roadã. Doardupã ce a primit botezul cu Duhul Sfânt, ºi dupã ce i-a



permis sã trãiascã prin el, a devenit Petru acea stâncã ºiacel lider Penticostal puternic pe care îl cunoaºtem.

Prea puþin accent se pune pe rolul Duhului Sfânt înschimbarea caracterului ºi stilului de viaþã a credincio-sului dupã primirea Botezului. Roada Duhului este ca-racterul lui Hristos trãit prin credincios. Plinãtateaputerii este necesarã pentru a realiza potenþial maximºi pentru a da roade ale Duhului.

Un predicator penticostal ar trebui privit mai alesprin prisma caracterului ºi spiritualitîãþii sale, decâtprin abilitãþile ºi minunile pe care le face. Datoria pre-dicatorului penticostal este tocmai aceasta, sã-L arate ºisã-L propovãduiascã pe Isus, mai întâi prin viaþa lui, iarmai apoi prin lucrarea pe care o face.

Nu este la întâmplare faptul cã Assemblies of God,ºi alte grupãri americane penticostale, îºi au originea înlucrãri de trezire de tip Holiness (Sfinþenie, n.t.).Oamenii spirituali au pus întotdeauna accentul pesfinþenie, puritatea vieþii de zi cu zi ºi sfinþire. Fãrãputerea Duhului Sfânt, cei ce cautã sã trãiascã o viaþãsfântã, fie cã încearcã sã împlineascã legea în firea lor,ceea ce dã naºtere celui mai neplãcut legalism, fierenunþã la tot ºi trãiesc o viaþã fireascã plinã de scuzelametabile.

Predicatorul penticostal va avea un stil de viaþã sfântdeoarece acesta îºi reînoieºte omul dinlãuntru printr-oviaþã devoþionalã care include rugãciunea în Duhul, cupricepere.

O mare atracþie faþã de darul Cinzecimii, pe lângãevenimentele supranaturale, este exprimarea dragosteiºi a compasiunii unei vieþi umplute de Duhul. Ana-lizând credincioºii Noului Testament, observãm bucu-ria care este prezentã întodeauna. Ucenicii erau „plinide bucurie în sfinþenie” nu „triºti în sfinþenie”. În ciudaunor obstacole de nepãtruns, ºi a unor suferinþegroaznice, bucuria Domnului ºi dragostea faþã deceilalþi, sunt trãsãturi remarcabile ale sfiinþilor plini deDuhul.

Când predau sudenþilor care studiazã misiunea,accentuez întodeauna nevoia de oameni cu abilitãþi decomunicare, deoarece lucrãm într-un domeniu în careaveam de-a face cu oamenii. Predicarea ºi propovã-duirea sunt mijloacele prin care oamenii pot fi schim-baþi, dar nu sunt în sine un scop. Unii oameni adorãmulþimile, dar nu pot iubi oameni la nivel personal.Rezultatele mult aºteptate ale unei predici pot fidistruse de un duh egoist ºi firesc.

O cunoºtinþã de-a mea l–a rugat pe un bine-cunos-cut predicator sã vinã în vizitã la biserica lui pentru apredica. Sâmbata seara, pastorul ºi-a dus oaspetele laun restaurant de cinci stele. Pastorul era entuziasmat ºionorat sã fie gazda acestui renumit predicator. Când

PREDICATORUL PPENTICOSTAL

Pentru a dovedi dacã un predicator este într-adevãrpenticostal vom parcurge cele cinci paragrafe.

UN CARACTER PLIN DE DUHULPredicatorul penticostal îºi menþine caracterul plin deDuhul. Fãrã roada Duhului, toate caracteristicile lucrãriiunui penticostal devin nule ºi acþiunea darurilor Duhuluisunt sabotate.

MINTEA PLINÃ DE DUHULUn predicator penticostal are mintea plinã de Duhul. Acestelement important este adesea trecut cu vederea, mai alesîn momentul pregãtirii predicii ºi a transmiterii ei.

Mintea plinã de Duhul va fi în continuã cercetare desine, având ca model gândul lui Hristos. Duhul le vaaminti permanent predicatorilor cã rolul lor este acela deslujitori, nu acela de dumnezei ºi conducãtor pestemoºtenirea lui Dumnezeu. Predicatorii cu pregãtire înaltãsunt un pericol pentru turmele lor—turme care le sunt dateîn grijã de cãtre Domnul. Un adevãrat pãstor, este gatasã-ºi dea viaþa pentru oile lui, el iºi cunoaºte rolul prinperspectiva primitã de la Domnul.

COMUNICAREA CU DUMNEZEU PLINÃ DE DUHULPredicatorul penticostal se bucurã de comnicare plinã deDuhul cu Dumnezeu. Darul vorbirii în limbi ar trebui sã fiecel mai preþuit în viaþa unui credincios penticostal,constând în resurse divine care trebuie practicate zilnic.Dacã acest lucru este un adevãr important pentru credin-cioºi, el este de douã ori mai important pentru predicatori.Nevoia lor de o comunicare intimã cu Dumnezeu, este celpuþin evidentã.

O DIRECÞIE PLINÃ DE DUHUL Un predicator penticostal primeºte o direcþie plinã deDuhul. Promisiunea Duhului de a ne conduce în totadevãrul nu se limiteazã la una sau douã funcþii. Pareevident cã în momentul în care o persoanã este totaldependentã de Duhul, aceasta va primi cãlãuzire perma-nentã din partea Duhului, în orice circumstanþã.

AªTEAPTÃ SEMNE ªI MINUNIPredicatorii penticostali pot ºi trebuie sã se aºtepte lasemne ºi minuni, ca fãcând parte din lucrarea lor. Acestlucru ar trebui þesut în stofa oricãrei lucrãri penticostale.De la paginile de început ale Noului Testament pânã la celedin urmã, Cuvântul este plin de predici ºi învãþãturi careimplicã supranaturalul. Dacã lucrãtorii în câmpul evanghe-liei vor sã fie prezentaþi ca predicatori Nou Testamentali,atunci mesajul lor ar trebui sã punã accent pe Isus celfãcãtor de minuni. Ei vor crede cã, dacã Isus este viu, zileleîn care se fac minuni nu s-au sfârºit.

CHARLES T CRABTREE este director asitent al Assembliesof God, Springfield Missouri, Adaptare dupã PentecostalPreaching (Gospel Publishing House: Springfield, Mo,2003. Folosit cu permisiune.)


ospãtãriþa a adus mâncarea, predicatorul gazdã aînceput sã critice mâncarea. A cerut sã i ducã farfuriaînapoi, ºi sã i se ºteargã aceastã porþie de pe nota deplatã. Sãrmana ospãtãrãþã era în stare de ºoc. Dupã ceospãtãriþa a plecat de la masa lor, predicatorul a spusîncet, „Când se întoarce, aº dori sã-i mãrtusireºti ºi são inviþi la bisericã mâine”. Predicatorul oaspete a puscapul în pãmânt ºi ruºinat a pãspuns: „Nu pot. Nu maiam nimic de zis”. „Chiar de aº vorbi în limbi îngereºtiºi omeneºti.” (1 Corinteni 13:1)

Lecþia evidentã pentru predicatorul penticostal, defapt dovada supremã a spiritualitãtii lui, este abilitatealui de a iubi oameni dificili, de a-ºi pãstra cumpãtul însituaþii frustrante, de a avea pace în încercare ºi bucurieîn întristãri.

UN ADEVÃRAT PREDICATOR PENTICOSTAL VACLÃDI A BISERICÃ PENTICOSTALÃ PUTERNICÃCartea Faptelor Apostolilor ºi Epistolele scrise înînchisoare, explicã componentele ºi acþiunile funda-mentale ale unei adevãrate biserici penticostale. Putemsimþi o mare alinare ºtiind cã Dumnezeu nu s-a schim-bat ºi cã nici fiinþele umane nu ºi-au schimbat modul încare au fost concepute. Relaþia dintre Dumnezeu ºi omnu este una culturalã ci una spiritualã, ea nu este unatemporarã ci eternã, de aceea, biserica lui Isus, nu estevictima unei schimbãri de generaþii sau a unor mofturitrecãtoare.

Prea mulþi predicatori penticostali sunt ispitiþi sã nurãmânã fideli Cinzecimii biblice, pentru cã nu-ºidoresc sã se ajungã la acele situaþii extreme din trecut.Ei fac acelaºi lucru pe care non-penticostalii îl fac deani buni—invocã folosirea eronatã a darurilor în loc sãcaute sã cerceteze învãþãturile biblice ºi modul lor deaplicare.

Nu se mai pune atât de mult accentul pe experienþapenticostalã, acest declin a început atunci când pastoriinu au vrut sã-i corecteze pe acei care se foloseau înmod greºit darul vorbirii în limbi ºi al interpretãrii lor.Era mult mai uºor sã se scuze spunând cã mulþi pãcã-toºi nu înþeleg Cinzecimea. Ei nu au înþeles faptul cãvorbirea în limbi este eficientã în atingerea necredin-cioºilor, ºi în zidirea trupului lui Hristos. Când un pas-tor penticostal nu permite folosirea darurilor Duhuluiîn bisericã, el priveazã trupul lui Hristos de beneficiisupranaturale. Mai mult, nu am întâlnit vreodatã vreunpastor care sã nu-ºi doreascã demonstraþii publice aledarurilor Duhului pentru biserica lui, ºi care sã nu-ºidoreascã sã o conducã spre cele mai bune daruri(1Corinteni 12:31).

Un numãr mare de oameni, ºi în continuã creºtere,sunt chemaþi la lucrarea penticostalã. Este datoria lor

de a deveni ei înºiºi penticostali, pentru a putea fii unexemplu pentru bisericile penticostale. Titulatura depenticostal este una destul de provocatoare. Este greusã te ridici la înãlþimea ei. Iar când persoana estechematã sã fie predicator sau pastor penticostal, impor-tanþa acestei chemãrii este ºi mai mare.

Ce presupune a fi un penticostal astãzi? Cum aratão bisericã penticostalã? Care sunt caracteristicile unuipredicator penticostal? ªi mult mai important, dece-am vrea noi sã devenim penticostali ºi de ce ºi-ardori un pastor sã clãdeascã o bisericã penticostalã?Rãspunsurile la aceste întrebãri se gãsesc în Scripturã.

UN PREDICATOR PENTICOSTAL VA:

1. Încerca sã nu slujeascã pânã nu a primit puterede sus—botezul cu Duhul Sfânt cu manifestareavorbirii în limbi (Faptele apostolilor 1 ºi 2).

2. Predica ºi propovãdui botezul cu Duhul Sfânt cuscopul de a-l prezenta pe Isus într-o manierãcorectã. (Fapte 2).

3. Încerca sã gãseascã metode ºi mijloace prin carenoii credincioºi sã fie botezaþi, învãþati doctrinãsãnãtoasã, sã aibã pãrtãºie la Masa Domnului ºi laîntâlnirile de rugãciune, ºi sã primeascã învãþãturãºi sarcini. (Fapte 2:41- 47).

4. Dori sã fie folosit de Dumnezeu pentru a face mariminuni (Fapte 1 cu scopul de a-L face cunoscut peIsus ca Domn ºi Mântuitor).

5. Avea grijã sã se ia atitudine împotriva celor care vorsã vinã la bisericã „ doar din obiºnuinþã” (Fapte 4).

6. Cãuta sã trateze problema pãcatului în bisericã cumultã hotãrâre (Fapte 5).

7. Propovãdui Cinzecimea celor ce încã nu au fostbotezaþi cu Duhul Sfânt. (Fapte 11)

8. Va lupta pentru credinþã ºi sã nu permitã legalismulsã priveze credincioºii de harul lui Dumnezeu.(Fapte 15).

9. Îi va pregãti pe alþii pentru misiune penticostalãprin exemplul propriu (1 ºi 2 Timotei).

10. Va predica ºi va avea un stil de viaþã sfântã. (Tit 1:7-11).

O BISERICÃ PENTICOSTALÃ VA:

1. Crede ºi va aºtepta de la Dumnezeu pânã cândfiecare membru primeºte botezul cu Duhul Sfânt cumanifestarea vorbirii în limbi. (Fapte 2)

2. Fi puternicã în administrarea proprie ºi în genero-zitate financiarã (Fapte 2:45)

3. Membrii ei sã aibã o mãrturie personalã puternicã ºisã suþinã misiunea localã ºi mondialã. (Fapte 15:25,1 Corinteni 16:1-3)

4. Cãuta sã aibe daruri spirituale active care acþioneazãca agenþi prin care este produsã unitatea ºi minunile.(1 Corinteni 12).

5. Cãuta sã recunoascã toate darurile pentru lucrare,darurile Duhului ºi contribuþia unicã a acestuia(1 Corinteni 12:28-31).

6. Cãuta sã se înmulþeascã la numãr ºi sã plantezebiserici. (Fapte 6, 16:5)

7. Cãuta sã fie cunoscutã pentru laudele aduselui Dumnezeu (Fapte 2:47) ºi pentru inchinareaprin muzicã cu înþelegere ºi prin Duhul Sfânt(1 Corinteni 14:15).

A venit timpul, acum mai mult ca oricând, sã fim pedeplin penticostali în credinþã ºi în fapte. Culturanoastrã poate sã se schimbe. Este posibil ca lumea sãnu înþeleagã niciodatã pe deplin mesajul Cinzecimii.Dar existã milioane de suflete pierdute, condamnate decel Rãu, confuze din cauza religiilor, ºi nemulþumite dematerialism, în aºteptarea adevãratei veºti bune. Acestmesaj trebuie propovãduit prin puterea Duhului Sfântºi însoþit de semne ºi minuni fãcute de un predicatorpenticostal. Predicatorul penticostal, ce nume demn deurmat! �

Charles T. Crabtree este directorasitent al Assemblies of God, Springfield Missouri.

N O U TN O U T Ã Þ IÃ Þ I E D I TE D I T O R I A L EO R I A L E

JURNALUL UNEI INIMI ZDROBITEde R U T H G R A H A M

Cartea este o analizã personalãprofundã ºi onestã a modului în careadevãrurile Bibliei se transpun înrealitãþile circumstanþelor noastre.Cartea este ºi o descoperire a modului încare un Dumnezeu iubitor ºi credinciosne îmbrãþiºeazã în durerea noastrã,

transformând chiar ºi eºecurile noastre în surse debinecuvântãri neaºteptate.

250 pag., 15 X 22 cm · 25.07 lei


ÎNTREBÃRI & RÃSPUNSURICU IVAN M. SATYAVRATA

ÎN CONTEXTUL DUMNEAVOASTRÃ ACTUAL, CEÎNSEAMNÃ A FI UN PREDICATOR PENTICOSTAL?

SATYAVRATA: Un predicator penticostal are:� O relaþie intimã cu Dumnezeu. Îl cu-

noaºte pe Dumnezeu. Lucrarea lui aretemelia pe o întâlnire personalã cuDumezeu prin Duhul Sfânt.

� A auzit chemarea lui Dumnezeu ºi a ajuns sã facãlucrarea Domnului pentru cã a primit cãlãuzire în acestsens.

� Are o sarcinã pentru un anumit tip de lucrare. Unpredicator penticostal ar trebui sã se implice activ înmisiune, deoarece are o însãrcinare fie pentru unanume loc fie pentru un anume popor. 1. Dumnezeu l-a chemat într-un loc fie printr-o vizi-

une, fie prin impulsul Duhului Sfânt de a planta obisericã pentru a împlini o nevoie specificã.

2. Dumnezeu l-a chemat la oamenii care — adeseaîntr-o situaþie trans-culturalã —nu au auzit niciodatãEvanghelia, sau au primit mãrturii rele sau puþincredibile de la creºtini.

� Are o umblare zilnicã cu Dumnezeu. El este persoanala care oamenii vin pentru cã este un om al lui Dum-nezeu, acest lucru este valabil ºi în cazul femeilor. Unpastor penticostal poate transmite de la Dumnezeu unmesaj celui care este în nevoie, poate pune o persoanãîn legãturã cu prezenþa lui Dumnezeu, poate predicaCuvântul lui Dumnezeu de la amvon, la orele de con-siliere, sau de la om-la-om. Poate transmite mesajulDomnului, Cuvântul ºi voia Domnului, pentru o per-soanã aflatã într-o anumitã situaþie.

� Are responsabilitaea de a conduce biserica în cunoaº-terea prezenþei lui Dumnezeu prin putere ºi semne aleÎmpãrãþiei lui Dumnezeu. Manifestãrile fizice trebuiesã fie evidente — atât roada cât ºi darurile Duhului.Dragostea, unitatea, ºi închinarea în bisericã ar trebuisã creeze o atmosferã în bisericã, în care prezenþa luiDumnezeu — evidenþiatã prin semne ale Împãrãþiei –sã fie atât de puternicã încât biserica sã poatã fi unmartor real pentru un necredincios. Aceasta este pro-vocarea cu care se luptã ficecare pastor penticostal –de a aduce oamenii faþã-în-faþã cu prezenþa lui Dum-nezeu prin manifestãrile Duhului, semnele Împãrãþiei,în mijlocul copiilor lui Dumnezeu.

Yvan M. Satyavrata, Doctor în Filozofie, este preºedintele Colegiului Biblic din Asia de Sud, Bangalore,India, ºi preºedinte al Asociaþiei Teologice Asiatice, aobþinut doctoratul la Oxford Centre for Mission Studies,Oxford, Marea Britanie.

L I F E P U B L I S H E R S R O M Â N I AORADEA, Bihor

� (0359) 322 744; 0744/62 42 36

E-mail: [email protected],

website: www.liferomania.ro

Interviu cu John Lindell ºi Chris Lewis: Partea întâi

NOTA EDITORULUI: Dr. în Fil.Doug Oss. directorul Centruluipentru Predici Expozitive, dincadrul AGTS, ºi coordonator alechipei care realizeazã articolul„Predici pentru o viaþã realã”.

Înainte sã parcurgem prima parte a arti-colului Predici pentru o viaþã realã, cuinterviul lui John Lindell ºi Chris Lewis,Oss ne va rãspunde unor întrebãri pre-cum: „Care este scopul acestui articol?ªi „De ce meritã citit acest articol?

Cam ce se poate spune desprepredicã, ce nu a fost spus pânãacum?

O mare parte din comentariile care sefac despre predici trateazã aceleaºi temetradiþionale, fãrã sã aducã vreo perspec-tivã nouã. ªi acest lucru este destul deplictisitor, nu sunteþi de aceeaºi pãrere?Nu-i aºa cã am fi ispitiþi sã sãrim pesteun astfel de articol? Întrebãrile pe caremi le-ai adresat cu privire la prima parteaa acestui articol, ºi anume: care ar fiscopul acestui articol ºi de ce ar trebuisã citim acest articol, sunt perfectîndreptãþite.

Ar trebui sã citim acest articol:În primul rând, deoarece acest articol

þine cont de pãrerea cititorului. Astfel,dacã existã domenii sau subiecte, pe carele consideraþi ca fiind demne de discutatîntr-un asemenea articol, vã rugãm sã nescrieþi pe adresa http://enrichmentjournal.ag.org. Echipa „Predici pentru oviaþã realã” nu va putea trata fiecaresugestie venitã, dar unele dintre ideilesugerate vor ajunge sã fie dezbãtute înurmãtoarele articole. Deasemenea,

echipa noastrã va încerca sã adopte unformat mai relaxat al articolului, ceea cenu înseamnã cã articolului îi vor lipsiesenþa ºi conþinutul substanþial. Scopulpentru care am ales sã ne adresãm într-oformulã de comunicare mai lejerã, esteacela de a fi înþeleºi mai bine de cãtrecititori, mai ales de cei care sunt scepticicu privire la predicare.

În al doilea rând, autorii acestuiarticol se vor folosi pe de o parte de dis-cuþii metodologice iar pe de altã parte deanaliza filozoficã a subiectelor de interescontemporan. Biserica de astãzi estefoarte diferitã—atât de diferitã încâtGeorge Barna a numit aceastã transfor-mare în biserici-culturale, o revoluþie.Dacã concluzia la care a ajuns Barna esteadevãratã, atunci biserica are nevoie demult mai mult decât o abordare de tipulfãrã – sacou – ºi – cravatã, sau de oschimbare a stilului de vorbire. S-ar preaputea ca, idealistul pragmatic (scuzaþifolosirea oximoronului, dar în acest cazeste necesar), al generaþiei de astãzi sãaibe nevoie de o schimbare a ADN-uluipredicii, în acelaºi fel ºi cei care ascultãpredicile ar putea beneficia de acelaºilucru. Cu alte cuvinte, revoluþia dincultura bisericii, ar putea cere re-exami-narea întregului concept al predicilor.Dacã scopul nostru este sã amplificãmimpactul care poate schimba vieþi alpredicilor, atunci, un punct de plecareoportun, ar fi acela în care ne gândim laascultãtorul de astãzi.

În al treilea rând, predica a fost din ceîn ce mai mult integratã în modul defuncþionare al bisericii. Astfel, din cândîn când, echipa noastrã va trata subi-ectul integrãrii predicii în misiune ºibisericã în general.


LindellOss

Lewis

Predica expozitivã — Pe înþelesul ascultãtorului post-modernist de azi

„Nu existã un

mijloc mai eficient

de a exercitafuncþia de

conducere decâtde la amvon.

— LINDELL

“

Predici ppentru oo vviaþã rrealã / JOHN LINDELL & CHRIS LEWIS

În ultimul rând, echipa Predici pentru o viaþãrealã va cãuta sã promoveze acel gen de predici caretind sã fie din ce în ce mai mult pe înþelesul nouluiidealist pragmatic, ºi acest gen fiind predica expozitivã(a nu se confunda cu acel stil de a predica la care mulþise strâmbã numai când se gândesc la el). Generaþia deastãzi vrea sã cunoascã ce spune Biblia (indiferent cãsunt creºtini sau nu, dacã sunt de accord cu Biblia saunu). Ascultãtorul de astãzi respinge manipulareaemoþionalã, abordãri simplistice, ºi încercãri de a con-

trola prin duritate. Dar aceºti oameni iau în seriosadevãrurile biblice, ºi pun preþ pe predicatorii care îipot cãlãuzi pe cãrare într-un mod corect, fãrã sã tragãei concluziile în locul lor.

Având aceste scopuri în vedere, primele douã pãrþiale articolului conþin interviul cu pastorii bisericiiJames River Assembly, din Ozark, Missouri, JohnLindell ºi Chris Lewis. John este pastorul principal iarChris este asistentul pastorului principal al acesteimega-biserici foarte cunoscute. John ºi echipa lui suntrenumiþi pentru dorinþa lor de a vedea cum predicileexpozitive integre, devin o parte a ADN-uluibisericilor ºi misiunilor de astãzi.

INTERVIUL

Care este cea mai mare îngrijoarea cu privire lapredicarea de la amvoanele din America de astãzi?

LINDELL: Îngrijorarea mea cea mai mare este cãamvoanele din America de astãzi, au abandonat predi-carea Cuvântului lui Dumnezeu ºi au optat în schimbpentru o uzitare a Bibliei, dacã mai e folositã, ca punctde plecare pentru a discuta filosofii curente sau culturãpop. Unuii predicatori considerã cã, fiecare predicãtrebuie sã fi strâns legatã de nevoile personale aleascultãtorilor. Ei eºueazã în a înþelege cã, Cuvântul luiDumnezeu, împãrtãºit sub cãlãuzirea Duhului Sfânt, le

va atinge inimile ºi vieþile într-o manierã care estepotrivitã pentru fiecare dintre ei.

LEWIS: Îngrijoarea mea cea mai mare este cã, lucrãtoriilui Dumnezeu tind sã creadã cã trebuie sã aibe rele-vanþã din perspectiva culturii de astãzi. Ca ºi con-secinþã, oamenii cred cã, Cuvântul lui Dumnezeu numai are relevanþã în ziua de azi. Acest tip de gândireeste fals. Unul dintre profesorii mei a spus: „Trebuie sãfim ºi biblici ºi relevanþi”. Când predicãm fãrã a nefolosi de Biblie, predicãm nevoilor pe care noi credemcã le au oamenii. Mulþi pastori au îndepãrtat predicaexpozitivã de la amvon. Dacã nu predicãm expozitiv,mergem pe cãrarea greºitã.

Care este rolul amvonului în conducerea bisericii?

LINDELL: Lucrurile care sunt puse în discuþie sunt ºirezolvate. Nu existã un mijloc mai eficient de a exerci-ta funcþia de conducere decât de la amvon. Vocea de laamvon—ceea ce se rosteºte de la amvon — nu numaicã va direcþiona programul bisericii, ci mai mult, vadirecþiona atitudinea oamenilor din bisericã, ºi vaafecta direct modul în care ei percep lumea din jurullor, ºi le va influenþa modul de a se relaþiona cuoamenii ºi întâmplãrile din viaþa lor.

LEWIS: Amvonul este un punct cheie în conducereabisericii. Amvonul este un loc al viziuni ºi al matu-ritãþii spirituale. Amvonul este locul în care stãm înpicioare ºi spunem: „Acesta este drumul pe care tre-buie sã mergem, urmaþi-ne”. Amvonul este, probabil,unul dintre cele mai puternice locuri de unde putemconduce, atât biserica localã, cât ºi o denominaþiune, lanivel mondial.

De ce existã un curent care tinde spre prezentareaunor mesaje tot mai superficiale duminica dimineaþa?ªi de ce s-a produs aceastã îndepãrtare faþã depredica expozitivã?LINDELL: Unul dintre factorii care au influenþat acestcurent, este acela cã biserica a devenit orientatã cãtredivertisment, ºi într-o anumitã mãsurã o societateamatoare de ilustraþii. Societatea s-a schimbat de launa de tip cognitiv, la una în care, fiecare face ceea cesimte cã ar trebui sã facã. Am devenit o societate carene bazãm pe sentimente ºi pe sunete. Când toþi aceºtifactori se unesc, ei devin o provocare grozavã pentruorice tip de comunicare.

Este dificil sã þinem pasul cu schimbãrile societãþiiºi sã concurãm cu ele. Existã un punct în care, dacãoamenii considerã cã societatea le oferã ceva, ºiamvonul trebuie sã le ofere acelaºi lucru, nu neapãratsã aibã relevanþã, ci pur ºi simplu sã atragã atenþia.

Dacã unei predici îi lipseºte profunzimea

Cuvântului lui Dumnezeu, atunci oamenii vor pune

la îndoialã faptul cã Biblia are ceva de spus despre condiþia umanã.

— LEWIS


„

“


Deasemenea, mulþi au ºi o lipsã de încredere ºiînþelegere faþã de Cuvântul lui Dumnezeu ºi puterea luide a transforma vieþi. Din moment ce începem sãcredem aceastã filosofie ºi eºuãm în a înþelegeCuvântului lui Dumnezeu ºi puterea lui de a transfor-ma vieþi, renunþãm din instinct, la ceea ce nu ni se parenecesar. Aceste schimbãri sunt rezultatul factorilorcare dominã societatea, ºi duc la scãderea capacitãþii deînþelegere a puterii, importanþei ºi integritãþiiCuvântului lui Dumnezeu.

LEWIS: Aº mai adãuga faptul cã, oamenii au introdusîn societate anumite principii psihologice, care lesugereazã oamenilor cã nu au nevoie de Biblie. Acestlucru se întâmplã când, oamnenii încep sã creadã cãBiblia nu se adreseazã problemelor lor reale. În conse-ceinþã, ne îndepãrtãm tot mai mult de Biblie. Oameniisimt, indiferent cã vorbim despre divertisment saupredicare pentru anumite nevoie ale sinelui, cãpredica este de domeniul trecutului. Predica estevãzutã ca o formã învechitã de comunicare cu oamenii.Ei coniderã cã predica ar trebui sã aibã o naturã multmai conversaþionalã, oferind astfel, mai multã inte-racþiune între predicator ºi audienþã. Dar când predicadevine orientatã mai mult spre public decât spre Biblie,facem greºeala ca, mesajele noastre sã fie din ce în cemai superficiale. Dacã unei predici îi lipseºteprofunzimea din Cuvântul lui Dumnezeu, oamenii vorîncepe sã se îndoiascã cu privire la faptul cã, Biblia aravea ceva de spus cu privire la situaþia omenirii. Înacest caz, vor încerca sã descopere o modaliate dea-ºi rezolva singuri problemele existenþiale, prinprisma unei perspective psihologice.

Care sunt punctele forte ale unui amvon de la carese prezintã predici expozitive în relaþie cuascultãtorul post-modern de azi?

LEWIS: Ar fi o greºealã sã spunem cã ascultã-torii post-moderniºti nu vor sã audã adevãrul.Eu cred cã ei iºi doresc sã îl audã cu orice preþ.Cu toate acestea, ei pot filtra adevãrul, ºi sãspunã: Ei bine, nu chiar de adevãrul acestaaveam nevoie. Dacã am fi predicat din Socratesau din ultima apariþie în domeniu, am fi avutmotive serioase de îngrijorare. Dar predicãmCuvântul lui Dumnezeu, care este viu ºi lucrã-tor, mai ascuþit decât o sabie cu douã tãiºuri,care pãtrunde pânã în mãduva oaselor. Cândpredicãm Cuvântul lui Dumnezeu, noipredicãm adevãrul. Ei pot spune, este dreptulnostru sã hotãrâm ce este adevãr ºi ce nu. Darei sunt puºi faþã în faþã cu adevãrul Scripturi.Eu cred cã ceea ce spun ei este: Spune-ne

adevãrul. Încrederea noastrã nu constã în faptul cãpastorul ne-a spun un ceva anume. Încrederea noastrãse bazeazã pe adevãrul gãsit în Cuvântul luiDumnezeu. Adevãr care îi poate transforma.

LINDELL: Oamenii de azi, dacã vor veni la bisericã ºivor deschide o Biblie, vor vrea sã ºtie ce spune Biblia.Ei pot decide singuri dacã ce spune Biblia este relevantsau nu. Aici intervine gândirea post-modernistã.Oamenii vor hotãrî dacã Biblia va funcþiona în cazullor ºi, dacã o vor considera relevantã. Dar atunci cândvin la bisericã, ei vor sã ºtie ce are Biblia de spus, ºimai cred, cã fac acest lucru deoarece post-moderniºtii, considerã întreaga experienþã de a veni labisericã, ca fiind un eveniment. În acest caz, predicaexpozitivã vine cu putere. Repet, când Cuvântul luiDumnezeu este împãrtãºit sub cãlãuzirea Duhul Sfânt,acesta are o putere pe care nu o simte doar predica-torul, ci ºi ascultãtorii. Este într-adevãr o experienþãsã ascuulþi o predicã expozitivã care are greutateaDuhului Sfânt în conþinutul ei.

Aþi întâmpinat motive de îngrijorare în relaþia cugeneraþia de azi, care sã fi amplificat eficacitateaabordãrii expozitive a predicii dumneavostrã?

LEWIS: La biserica James River Assembly, avemstiluri diferite de a predica. Când predic, eu nu predicla fel ca John, iar predica lui John nu se aseamãnã cuaceea a lui Scottz Gibbons sau a oricãrei alte persoanedin echipa de lucrãtori. Dacã am încerca cu toþii sã fimomogeni în predicare, am fi percepuþi ca fiind neori-ginali. Unul dintre lucrurile pe care încercãm sã lefacem la amvon, este sã creem unitate, recunoscândfaptul cã existã ºi diversitate între oamenii care ne

ascultã. Un grup divers are nevoie de predicatori custiluri diferite de a predica. Nu ar trebui sã se ajungã însituaþia în care, cineva ar putea sã spunã: Când vãurcaþi la amvon sunteþi ca niºte papagali care repetãunul ce spune celãlalt. Cu toþii avem personalitãþi ºistiluri diferite în lucrare.

În ceea ce priveºte preocupãrile întâlnite în încer-carea de a se relaþiona cu ceilaþi, predicatorii îºi dorescsã poatã trece peste barierele artificiale. Uneori ºimodul în care te îmbraci poate fi important. Acesta nuse vrea a fi un argument pro sau contra cravatei.Ci se vrea a fi un argument pentru originalitate ºirecunoaºtere a nevoilor audienþei. Un predicator se

poate îmbraca în funcþie de cerinþele culturii grupuluicãruia îi slujeºte. V-aþi întrebat vreodatã, dacã predicîntr-un costum din trei piese, nu mã vor asculta?Þinuta unui predicator, care se adreseazã unei bisericiafro-americane, poate fi importantã. În inima oraºuluiChicago, indiferent cã audienþa este predominatafro-americanã, caucazianã sau hispanicã, þinutapredicatorului poate fi hotãrâtoare pentru a câºtigaaudienþa. Þinuta este o barierã peste care se poatetrece uºor în momentul în care predicatorului i se per-mite sã se relaþioneze mai bine cu audienþa sa.

Howard Hendricks a spus : „Dragii mei, nu estegreu sã fii biblic, dacã nu-þi pasã cât de relevant eºti.ªi nu este greu sã fii relevant dacã nu îþi pasã cât debiblice sunt afirmaþiile tale”. Dificultatea constã în, a firelevant ºi biblic în acelaºi timp. Dacã eºti doar una,sau cealaltã, atunci nu vei putea sã te relaþionezi cuaudienþa ta. Dacã dai la o parte partea biblicã, nuvorbeºti ceea ce ar trebui sã vorbeºti.

LINDELL: De când a fost scrisã Biblia, condiþia umanãnu s-a schimbat, oamenii sunt tot oameni. Acest lucrueste important de reþinut deoarece ne ajutã sãînþelegem de ce Biblia este atât de relevantã. Generaþiatânãrã vrea originaliate. Vor ca cel care se urcã laamvon, sã fie original. Dacã ai simþul umorului, ai unmare atu. Dar mai mult decât orice altceva, generaþiatânãrã doreºte sã ºtie dacã þi-ai fãcut temele ºi ºtiidespre ce vorbeºti. Ei vor sã ºtie, dacã eºti o persoanãoriginalã, adevãratã, realã. Ei nu vor un predicator caresã le spunã sã trãiascã într-un fel, sã se prefacã cã credeceva anume, sau sã le spunã sã facã ceva, ce el însuºinu face, nu crede ºi nu trãieºte.

Descrieþi modul în care vã pregãtiþi pentru fiecare predicã.

LEWIS: Când mã pregãtesc pentru o predicã, citesctextul în douã sau trei traduceri diferite. Dacã pasajulnu este prea lung, îl voi lua din limba originalã ºi î-lvoi traduce. Îmi subliniez ºi-mi transcriu fiecarepredicã. Mã rog destul de mult în acest timp. Poateacest lucru nici nu mai trebuia menþionat, dar considercã, deºi poþi avea cea mai bine realizatã predicã, totulfãcut la perfecþie, dar dacã Dumnezeu nu se prezintã,totul este irosit. Aceºtia sunt, în mare, paºii pe care îiparcurg când pregãtesc o predicã.

Decrieþi un moment din predicarea dumneavoastrã, când predica a avut un caracter profetic.LINDELL: Punctul culminant al unei predici, esteobþinut cãnd renunþi la persoana ta. În sensul cã, îþi laºideoparte notiþele, ºi poþi sã-þi dai seama cã nu maivorbeºti tu prin propriul intelect, la fel de mult cumDomnul vorbeºte prin tine. Punctul culminat alpredicãrii se gãseºte în acel moment de inspiraþie. Deaceea, consider cã, cea mai mare întrebuinþare adarului profeþiei are loc la amvon, nu prin cineva carese ridicã dintre rânduri ºi spune: „Aºa vorbeºteDomnul!” ci prin cineva care sãptãmânã de sãptãmânã,împãrtãºeºte Cuvântul Domnului de la amvon. În acelmoment, sau în acele câteva momente din timpulmesajului, având un moment de inspiraþie, prin careDuhul vine la predicator ºi îl poartã spre ascultãtoriisãi, dincolo de ceea ce poate face el prin capacitatea luiomeneascã, indiferent ce nivel ridicat de performanþãare predica.

Un predicator nu ar trebui sã faciliteze acelmoment, acesta este un moment spontan, autentic alDuhului Sfânt. Gesturi fãcute din conºtiinciozitate,acþioneazã împotriva acþiunii libere a Duhului. Cândun predicator se aflã în starea în care, predicã mesajulcu toatã inima ºi sufletul lui, aceastã stare dã prilejul


Din moment ce consi-derãm cã filosofia poate

transforma viaþa cuiva, ºi eºuãm în a înþelege puterea

Cuvântului lui Dumnezeu în a aduce transformare,

atunci vom renunþa curând la ceea ce considerãm inutil.

— LINDELL

„

“


unei uitãri a sinelui care creeazã condiþiile propice caDumnezeu sã-l foloseascã pe acel predicator într-unmod special, supranatural. În timp ce mulþi predicatori,au avut aceastã plãcere de a fi inspiraþi de Duhul înpredica lor, aceste intervenþii ale lui Dumnezeu, potavea loc fãrã ca noi sã ne dãm seama de ele. Poate cãîn acele momente, minunea se produce mai mult înascultarea noastrã decât în vorbire. Sau poate fi ominune ce implicã darul vorbirii, dar de care nu nedãm seama, sau pe care nu o putem aprecia dintr-osumedenie de cauze.

Au existat momente în care, pe mãsurã ce-mipregãteam predica, am simþit cum Dumnezeu miºcaprin Duhul, ºi am ºtiut atunci cã predica avea sã fiefolositã de Dumnezeu într-un mod profetic. Aº spune,totuºi, cã aceste experienþe sunt mai mult o excepþie,decât o regulã. Multe dintre experienþele mele cu ca-racter profetic sau întâmplat în timpul serviciuluidivin. De multe ori a fost o surprizã – din nimic, prinsuflarea lui Dumnezeu, El a creat ceva minunat.

De multe ori oamenii întreabã, „Ai pregãtit opredicã bunã în dimineaþa asta?”. De obicei nu mã simtbine sã fiu întrebat aºa ceva, ºi am realizat cã, prediciledespre care trebuie sã am temeri sunt chiar cele desprecare cred cã sunt bune. Aºa cã existã un mister în toatãlucrarea aceasta, ºi cred cã acest mister face parte dinmarea aventurã a predicatului. Nu ai de unde sã ºtii ceva face Dumnezeu dintr-o predicã. Sã luãm rugã-ciunea: „Doamne, fie ca sãmânþa aruncatã prin slãbi-ciune sã fie ridicatã în putere”, iar apoi trebuie sãaºteptãm sã vedem cum Dumnezeu va face acest lucru.A vedea ceea ce poate face Dumnezeu, atât cu tine, capastor, cât ºi cu ascultãtorii, este un alt sentimentgrozav din marea aventurã a predicatului.

LEWIS: Predicarea este un domeniu în care Dumnezeune ajutã sã rãmânem smeriþi. Oridecâteori predicãm,ne aºteptãm ca Dumnezeu sã miºte prin Duhul Sãu, ºiºtiu cã Dumnezeu va miºca de fiecare datã. Sperãm ºiaºteptãm ca Dumnezeu sã facã asta. Da, nu sunt sigurcã El ne face conºtienþi de faptul cã acest lucru are locde fiecare datã. Îmi pot aduce aminte situaþii, ºi eu amam mai puþini ani de predicare decât John, în caresimþeam cã vorbeam în gol, pentru ca mai apoi, sã vinãcineva la mine ºi sã-mi spunã: mi-ai vorbit exact mie,Dumnezeu te-a folosit pentru a vorbi unui anumitdomeniu din viaþa mea. Consider cã este mai uºor sãsimþim suflarea lui Dumnezeu în timpul unei predici,decât în momente obiºnuite, cum ar fi cel de faþã. Esteun moment excepþional când Duhul Domnului ridicãla înãlþime predica noastrã, ºi îmi doresc sã seîntâmple cât mai des, ºi cred cã acest lucru face partedin planul lui Dumnezeu.

LINDELL: Orice predicator ar trebui sã fie atent lamodul în care evalueazã ceea ce face Dumnezeu. Noivedem ca printr-o fereastrã fumurie. Predicile pe care,probabil, le considerãm cele mai reuºite, nu sunt

predicate aºa cum ar trebui, ºi predicile despre carenu suntem atât de mulþumiþi, nu sunt prezentate aºacum ne-am fi aºteptat. Indiferent dacã simt cã opredicã este bunã sau nu, mã consolez cu faptul cã ºtiucã inima mea este într-o stare potrivitã. Dacã inimamea nu ar fi într-o stare potrivitã, atunci ar fi oproblemã. ªi atunci, trebuie sã las deoparte aºteptãrilemele în mâna Domnului. Doar în veºnicie vom ºtiiîntr-totul cea fãcut El cu lucrarea pe care ne-a dat-o. �

ÎN URMÃTORUL NUMÃR:Partea a doua a interviului cu Chris Lewis ºi John Lindell:Din seria Predicilor expozitive ºi despre Echipa depredicatori.

Majoritatea experienþelor mele profetice au avut loc în timpul serviciului divin, de obicei a fost ceva surprinzãtor.

— LINDELL

„

“


Ce înseamnã a fi un predicatorPenticostal? Aceastã întrebare

ne poate duce cu gândul la un anumitstil de predicare, dar din moment cestilul nu face obiectul studiului meu,o sã încerc sã reformulez întrebarea.Cum vom predica – în orice culturã,în orice vreme – dacã primim tot ceeace Scriptura ne învaþã despre DuhulSfânt?

În timp ce stilul penticostal depredicare este variabil, punctele forteale acestuia de-a lungul istoriei,provin din înþelegerea Duhului Sfântºi a lucrãrii Lui, care nu se schimbã.

TRATEAZÃ RESPONSABILITATEA LUICU SERIOZITATEÎn primul rând, noi luãm în seriosresponsabilitatea de a predica Cuvân-tul lui Dumnezeu. Noi credem cãScriptura conþine în întregime Cuvân-tul lui Dumnezeu, scrisã prin DuhulSfânt. Referindu-se la Vechiul Tes-tament, Pavel scrie : „Cãci nici oproorocie n-a fost adusã prin voiaomului, ci oamenii au vorbit de laDumnezeu, mânaþi de Duhul Sfânt”(2 Petru 1:21).

Dacã accordãm o mare atenþieDuhului Sfânt, vom accorda o mareatenþie ºi cuvintelor Lui din Scrip-turã. Scriitorii sunt sensibili cuprivire la cuvintele pe care le scriu.Sunt ºi eu editor ºi uneori am jingit

CCaarraacc tt ee rr ii ss tt ii cc ii aa ll ee uunnuu iipredicatorpredicator

penticostalpenticostalDE CRAIG BRIAN LARSON

anumiþi autori prin schimbãrile care le-am fãcut. Când se intervineasupra scrierilor unui autor, acestuia i se creazã sentimentul cã intenþiaºi sensul scrierilor lui au fost violate. Acelaºi lucru poate fi adevãrat ºiîn cazul Duhului Sfânt, Scriitorul Scripturii. Acesta poate sã se întristezedacã manevrãm cu neglijenþã cuvintele Lui, dacã le folosim pentrufolosul propriu, dacã le scoatem din context, schimbând intenþiaoriginalã a Autorului.

ªtim care este opinia vehementã a Duhului Sfânt cu privire lacuvintele Sale: „Mãrturisesc oricui aude cuvintele proorociei din

cartea aceasta cã, dacã va adãuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi vaadãuga urgiile scrise în cartea aceasta. ªi dacã scoate cineva ceva dincuvintele cãrþii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de lapomul vieþii ºi din cartea sfântã scrise în cartea aceasta” (Apocalipsa22:18-19, vezi avertizmente similare în Deuteronom 4:2 ºi Proverbe30:5,6).

TRATEAZÃ CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU CU RESPECTO altã caracteristicã a predicatorului penticostal, care nu are caracternegociabil, este aceea cã, el trateazã cuvintele Duhului Sfânt dinScripturã cu deosebit respect. El vede lucrarea Cuvântului ca o respon-sabilitate sacrã pe care trebuie sã o trateze cu mare seriozitate.

Cel mai important lucru, el se preocupã sã nu distorsioneze adevãrulScripturii. Cuvintele a distorsiona Scriptura, dau fiori oricui arereverenþã faþã de Duhul Sfânt. Poate exista o acuzaþie mai gravã pentruoricine care a fost chemat sã predice Cuvântul lui Dumnezeu, decâtaceea cã, a re-editat Cuvântul lui Dumnezeu pentru interese personale?Dumnezeu ne foloseºte pe noi? Sau noi ne folosim de Dumnezeu?

Sã vedem ce are de spus apostolul Pavel cu privire la acest lucru: „amlepãdat meºteºugurile ruºinoase ºi ascunse, nu umblãm cu vicleºug ºi nu

O altã caracteristicã a predicatorului penticostal,care nu are caracter negociabil, este aceea cã, el trateazã cuvintele Duhului Sfânt din Scripturã cu deosebit respect.


stricãm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arãtarea adevãrului, ne facemvrednici sã fim primiþi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu”.(2 Corinteni 4:2). Acestea sunt cuvintele mãsurate ale unui adevãratpredicator Penticostal.

Bineînþeles cã, nici un predicator cinstit nu-ºi începe predica gândindastfel, astãzi voi distorsiona Scriptura. Nu, lucrurile nu se petrec aºa, cipericolul constã în faptul cã în dorinþa noastrã, de a da Scripturii ointerpretare pe care oamenii sã o înþeleagã ºi sã o poatã aplica, vom fiispitiþi sã îmbrãcãm mesajul într-o altã formã pentru a ne proteja pe noisau a fi pe placul ascultãtorilor.

Anumite dorinþe reuºesc sã facã din cei mai cinstiþi predicatori aiScripturii, subiecte ale distorsionãrii adevãrului biblic. Dacã, în inimanoastrã, ne dorim cel mai mult sã fim populari, plãcuþi, acceptaþi,devenim vulnerabili. Dacã, mai presus de orice, ne dorim ca biserica

noastrã sã creascã, suntem vulnerabili. Dacã ne temem sã nu rãnimsentimetele oamenilor, atunci suntem vulnerabili. Singura modaliate dea ne pãzi sã ajungem în situaþia în care sã „înflorim” Scriptura, sau sãignorãm subiectele dificile, este sã ne dedicãm în a predica cu milã,înþelepciune, ºi îndrãznealã, întreg planul lui Dumnezeu, fie ce o fi. Nuputem þine sub control rezultatele Împãraþiei lui Dumnezeu, putem doarcontrola ceea ce alegem sã propovãduim. Cei care sunt în reverenþã faþãde Duhul Sfânt, vor alege sã fie plãcuþi doar Autorului Scripturii.

Pavel a scris cã, doar în urma acestui angajament pe care ºi l-a luat,a reuºit sã scape de învinovãþire, „de aceea vã mãrturisesc cã sunt curatde sângele tuturor. Cãci nu m-am ferit sã vã vestesc tot planul luiDumnezeu” (Faptele apostolilor 20:26,27)

Fãcând acestã referire la sânge, Pavel nu încerca doar sã adauge onotã de dramatism. El fãcea referire la cuvintele Lui Dumnezeu cãtreEzechiel: „Fiul omului te pun pãzitor peste casa lui Israel,. Când vei auziun cuvânt, care va ieºi din gura Mea, sã-i înºtiinþezi din partea Mea.Când voi zice celui rãu: „Vei muri negreºit!”, dacã nu-l vei înºtinþa, ºinu-i vei spune, ca sã-l întorci de la calea lui rea ºi sã-i scapi viaþa, acelom rãu va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta!Dar dacã vei înºtiinþa pe cel rãu, ºi el tot nu se va întoarce de la rãutatealui ºi de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dar tu îþi veimântui sufletul” (Ezechiel 3:17-19).

Evident, rolul predicatorului este unul extrem de serios ºi cuconsecinþe eterne. Dumnezeu ne-a investit cu propovãduirea CuvântuluiSãu, ºi ne cere socotealã pentru propovãduirea întregului mesaj. Unmesaj care este conform cu adevãrul doar în parte, este un mesajdistorisonat. Pe lângã vestea bunã, alinare ºi nãdejde, trebuie sã-iavertizãm pe oameni ºi despre lucrurile pe care ei nu doresc sã le audãdespre firea lor pãcãtoasã.

Isus numeºte Duhul Sfânt ca fiind„Duhul adevãrului” în Ioan 14:17.Duhul Sfânt iubeºte adevãrul ºi cautãdoar adevãrul. Cuvintele scrise de Elîn Scripturã, sunt doar adevãrul.„Cuvintele Domnului sunt cuvintecurate, un argint lãmurit în cuptor depãmânt, ºi curãþit de ºapte ori”(Psalmul 12:6). Aceeia care iubescºi-L urmeazã pe Duhul, se supun înmod necondiþionat adevãrului îngeneral, ºi în special adevãruluiScripturii. Aceºtia vorbesc adevãrulcu dragoste.

Aceeia care sunt în reverenþã faþãde Duhul Sfânt, nu se folosesc deDuhul Sfânt ca o scuzã pentru aspune ceea ce Scripturile nu afirmã,sau sã predice orice idei le trec prinminte. Predicatorii care onoreazãDuhul, sunt legaþi de adevãrulScripturii. Ei îºi dedicã vieþile,intrepretãrii corecte ale Scripturii. Eise feresc de ispita de a aduna un grupde oameni pentru a le predica ceva ceeste o noutate, dar una falsã, lucruricare gâdilã urechea, dar duce sufletulspre rãtãcire.

Vremurile sunt din ce în ce mairele. Cuvântul lui Dumnezeu devinedin ce în ce mai urât de cãtre cei ceiubesc lumea. A predica subcãlãuzirea Duhului Sfânt este ochemare pentru cei curajoºi ºiîndrãzneþi. �

CRAIG BRIAN LARSONeste editorul publicaþiilor ChristianityToday International, care pot fi gãsiteatât pe internet la adresa Preachingto-day.com cât ºi la radio prin emisiuneaPreaching Today, ºi este pastor al Bisericii Lake Shore (Assemblies ofGod) din Chicago. Este co-autorul publicaþiilor Preaching that Connects(Zondervan 1994)

Poate exista o acuzaþie mai gravã pentru oricine care a fost chemat sã prediceCuvântul lui Dumnezeu, decât aceea cã, a re-editat Cuvântul lui Dumnezeu pentru interese personale?


MESAJUL EEVANGHELIEI TRANSMIS CCU

PUTEREMã aflam într-o mare capitalã Islamicã, în care m-a chemat Dumnezeu

sã merg, pentru a predica Evanghelia. Oamenii de acolo erau întot-deauna în preocupãrile inimii mele, am construit prietenii, ºi câþiva dintre eiau ajuns sã-l primeascã pe Hristos în viaþa lor.

Într-o zi, trebuia sã mã ocup de o treabã în zona centralã. În timp cemergeam ºi mã rugam, un om s-a apropiat de mine, pe lângã trotuar. Eumergeam pe trotuar, ºi acesta era destul de lat ca doi oameni sã poatã mergepe el fãrã probleme. Privirile ni s-au întâlnit pentru o clipã. În timp ce neapropiam din ce în ce mai mult, nu am observat nimic diferit sau ciudat, cimã rugam în continuare. Când eram unul în dreptul celuilalt, aproape sã nepetrecem, el s-a împiedicat. Apoi a pãºit înspre stradã aproape cãzând. Areuºit sã-ºi recapete echilibrul, în timp ce treceam unul pe lângã celãlalt. Apois-a urcat din nou pe trotuar ºi ºi-a continuat drumul. Nu m-am gândit preamult la acel incident. Poate omul se împiedicase doar. Dar, acelaºi scenarius-a repetat încã o datã în acea zi, cu o altã persoanã. De data aceasta, era vorba

de o domniºoarã. În urmã cu câteva zile, mi s-a întâmplat din nou, ºi din nou,iar apoi s-a întâmplat din nou dar într-o altã capitalã Islamicã. Am început sã mã întreb: ce se întâmplã?

Nu aº vrea sã fac o doctrinã din acest lucru vreodatã, dar iatã o posibilãexplicaþie. Mã rugam în Duhul, pentru persoane care au cãzut în capcanacrezurilor ºi practicilor satanice. Este posibil ca, puterea Duhului Sfânt, dinmine, ca slujitor al Domnului, sã fi împiedicat ca acele puteri satanice sã sefi apropiat de mine mai mult? Este posibil.

Când evanghelizãm musulmani, ne angajãm într-o luptã extraordinarãîmpotriva forþelor întunericului. Doar puterea Duhului Sfânt este capabilã sãînvingã aceste forþe.

Am studiat cultura Islamicã toatã viaþa mea de adult, ºi sunt misionarpentru musulmani de mai mult de 30 de ani. Nu cred cã sistemul islamic vafi penetrat prin geniul uman sau putere militarã. Acest lucru poate avea locdoar prin intervenþia Duhului Sfânt.

Când Duhul Sfânt intervine, El demoleazã ziduri, distruge bariere, ºiscoate oamenii din împãrãþia întunericului ºi-i aduce în lumina lui Hristos —din tristeþe în bucurie, de la rãzboi la pace ºi dragoste.

Cultura islamicã brutalizeazã spiritulsubiecþilor sãi ºi le distruge imaginaþia. Însocietãþile islamice, fie cã sunt în Vest sauîn þãrile islamice, în ºcolile de aici esteînvaþaþã ura; dispreþul ºi viloenþa pentru ºifaþã de non-islamici se învaþã în moschei, ºimass-media glorificã crimele de draguldumnezeului lor. Eu simt empatie faþã demusulmani, ei trãiesc în sclavie vãditã.Majoritatea musulmanilor sunt oamenibuni ºi decenþi, dar se aflã sub un stãpâncrunt ºi nemilos.

Musulmanii sunt pieduþi nu pentru cãsunt fundamentaliºti, fanatici, liberali sauchiar pentru cã sunt musulmani. Ci ei sunt

pieduþi pentru cã suntdeparte de Hristos, singurulMântuitor.

Trãsãturile culturiiislamice ºi concepþiile ideo-logice greºite, par adeseaobstacole greu de depãºit,

care împiedicã pãtrunderea Evangheliei.Musulmanii vãd în creºtinism o criticãimplicitã la adresa religiei lor.

Învãþãtura principalã din scrisorile luiPavel cãtre Romani ºi Galateni este cã,Dumnezeu justificã oamenii pe baza cre-dinþei în Hristos, nu datoritã faptelor lorbune. Acest lucru contrazice Coranul, careînvaþã faptul cã oamenii pot fi pe placul luiDumnezeu prin faptele lor bune.

Mai mult, creºtinismul susþine cã IsusHristos, este revelaþia finalã a lui Dum-nezeu cãtre umanitate, Biblia lui Dum-nezeu este completã, Cuvântul desãvârºit allui Dumnezeu este ºi ghidul scris pentruumanitate, Hristos este Dumnezeu întrupat,Dumnezeu este trei persoane în SfântaTreime, ºi Isus a murit pe cruce pentru a

SÃ VORBIM DESPRE ISLAM

D E S O B H I M A L E K

Nu cred cã sistemul islamic va fi penetrat prin geniuluman sau putere militarã. Acest lucru poate avea loc doar prin intervenþia Duhului Sfânt.


rãscumpãra omenirea pãcãtoasã. Acestedoctrine contrazic Coranul, de aceea musul-manii le resping. Ei vãd în aceste doctrine oameninþare serioasã la adresa religiei islam-ice. Aderarea la aceste doctrine este consi-deratã ca fiind o exprimare vãditã anemulþumirii faþã de religia islamicã ºirespingerea acesteia. Reacþia musulmaniloreste de a respinge cu ºi mai multã fervoaremesajul Crucii.

Cum putem trece pesteaceste neînþelegeri ºi obsta-cole pentru a atinge musul-manii pentru Hristos. MesajulCrucii este puterea lui Dum-nezeu pentru mântuire. Nuputem înlocui acest mesaj cunimic altceva. Dar unii ascultãtori îºi întorcurechea faþã de adevãrul evangheliei dinpricina prejudecãþilor împotriva principiilorde bazã ale Creºtinismului. Ce este defãcut?

SÃ AJUNGEM LA MUSULMANI PRININTERMEDIUL MINUNILORCreºtinii pot trece peste aceste obstacoleprin intermediul minunilor. Avem nevoie deputerea Duhului Sfânt pentru a sluji oame-nilor care sunt nevoiaºi, care trãiesc înviduri spirituale, ºi care nu acceptã Cuvân-tul lui Dumnezeu. Când împãrtãºescVestea Bunã unui musulman, de obicei mãrog în acelaºi timp. Îl rog pe Dumnezeusã-mi arate cum pot sluji mai eficientacelei persoane, ºi îl rog pe Domnul caDuhul sã-l convingã într-un mod dinamic ºiplin de putere.

Într-o anumitã ocazie, am întâlnit untânãr musulman pe stradã ºi am începutsã-i vorbesc despre Hristos. Nu fãceam odezbatere teologicã ºi nu þineam un discursde teologie comparatã. Ci i-am spuspovestea lui Isus. În timp ce-i împãrtãºeam,m-am rugat: Doamne, are acest om nevoiede o minune în viaþa lui? Îmi dai voie sã-islujesc printr-o minune?

Tânãrul îmi povestea cã este în cãutareaunui loc de muncã. Timp de mai multe luni,a dat telefoane, a cãutat ºi a pledat peste tot,dar nu a a reuºit sã obþinã un loc de muncã.ªi mi-am spus: Doamne, asta este minu-nea? Sã mã rog împreunã cu el ca sãprimeascã un loc de muncã? ªi Domnul mi-a rãspuns afirmativ. M-am rugat ca înNumele lui Isus tânãrul sã primeascã un locde muncã. L-am încurajat sã-ºi predea viaþaDomnului, ceea ce a ºi fãcut. Am fãcutschimb de adrese apoi ne-am vãzut fiecarede drumul nostru.

În dimineaþa urmãtoare, am primit un telefon de la un tânãr care þipa.Erau strigãte de bucurie. „Isus este real. El este Domn. Am primit unloc de muncã, ºi încep mâine. Vã mulþumesc pentru ajutor”.

Duhul Sfânt nu cunoaºte bariere, obstacole sau uºi închise. Cândmusulmanii vor vedea puterea lui Hristos demonstratã în fapte ºi lucrãrimiraculoase, vor veni la Hristos.

Un muncitor asiatic care lucra ca strãin într-o þarã musulmanã a fostmântuit ºi a primit Duhul Sfânt. Cu toate cã, în þara lui de origine predi-carea Evangheliei a fost interzis, acest nou creºtin a început sã

împãrtãºeascã Evanghelia cu ceilalþi. Domnul i-a dat putere sã vindece bol-navii în Numele lui Isus.

Cam în aceeaºi perioadã, o fatã din familia regalã din acea þarã, a fostdiagnosticatã cu leucemie. Doctorii nu i-au dat familiei ei vreo speranþã cãfata se va însãnãtoºi vreodatã. O prinþesã din familia regalã auzise de acestlucrãtor strãin creºtin, care se ruga pentru bolnavi. L-a contactat pentru aveni sã se roage pentru fatã. El a fãcut acest lucru, ºi fetiþa a fost vindecatã,iar prinþesa care a trimis dupã creºtin, l-a acceptat pe Hristos. A început ca,în mod discret ºi înþelept, sã spunã mai departe despre cele întâmplate, altormembrii ai casei regale. Drept consecinþã, acum existã un grup mic, dar încreºtere, de credincioºi în acea familie. Minunile atrag atenþia musul-manilor, ºi deschid uºi pentru Evanghelie.

Fadila, o tânãrã domniºoarã cu doctorat în arhitecturã, a venit la noiacasã sã întrebe despre credinþa creºtinã. Soþia mea ºi cu mine, i-am mãr-turisit despre dragostea lui Dumnezeu manifestatã prin Hristos. Ea partici-pase deja la câteva întruniri creºtine, ºi am întrebat-o ce a impresionat-o celmai mult la aceste întâlniri. Am fost foarte surprins sã aud rãspunsul ei:„Muzica... ºi oamenii care vorbeau în limbi pe care nu le cunoºteaudinainte”. Astãzi, Fadila îl slujeºte pe Hristos.

Când sclavii aud vestea bunã, ei simt libertate. Când primesc mesajul,cei ce bâjbâie în întuneric, vãd lumina. Biserica biruitoare va merge înaintevictorioasã, ºi Împãrãþia lui Dumnezeu va învinge stãpânirea lui Satan.

Cuvântul lui Dumnezeu schimbã vieþi. Duhul Sfânt îi convinge peoameni de pãcat ºi îi atrage la Hristos prin jertfa de la Calvar. Dar minunilele atrag atenþia, când aceºtia vãd cum le slujim oamenilor în nevoile lor dezi cu zi. Minunile domenstreazã puterea pe care o are Numele lui Isus.

Propovãduiþi Cuvântul lui Dumnezeu musulmanilor, sub ungerea Duhu-lui Sfânt. Fiþi plini de Duhul. Deasemena, lãsaþi ca Domnul sã vã foloseascãîn acþiuni miraculoase.

Biserica din America poate face faþã cerinþelor Islamului, atât celoraflaþi pe teritoriul acestei þãri cât ºi celor din toatã lumea. Nu putem igno-ra o cincime din populaþia lumii.

Putem fi pe muchia de cuþit a evangheliei ºi sã-i aducem pe musulmaniidin comunitãþile noastre în Împãrãþia lui Dumnezeu. Când suntem îmbrã-caþi cu puterea Duhului Sfânt, vom merge înainte în Numele lui Hristos,ca sã le slujim. Ei au mare nevoie de acest lucru. Ei mor fãrã sã-l fi cunos-

cut pe Hristos. Noi deþinem mesajul care aduce viaþã. �

SOHBI MALEK, D. MISS, este un renumit orator, autor,ºi profesor itinerant de studii Islamice la diferte seminariidin lume. El a tradus Biblia în limba arabã ºi a scris câtevacãrþi în aceastã limbã.

Musulmanii sunt pieduþi nu pentru cã sunt fundamentaliºti, fanatici, liberali sau chiar pentru cã

sunt musulmani. Ci ei sunt pieduþi pentru cã sunt departe de Hristos, singurul Mântuitor.


Care autor al secolului al 19-lea astrâns lucrãri a cãror valoare se

ridicã la 25 milioane de cuvinte ºi deþinecea mai mare colecþie de cãrþi pe care unautor creºtin a realizat-o vreodatã, ºi cares-a vândut în mai mult de 1 milion deexemplare?

Care pastor al secolului al 19-lea adeþinut o bibliotecã personalã conþinândmai mult de 12000 de cãrþi, 1000 dintreele fiind tipãrite înainte de anii 1700?

Care pastor al secolului al 19-lea asusþinut mai mult de 600 de prediciînainte de vârsta de 20 de ani, a citit înmedie 6 cãrþi pe sãptãmânã, a scris 140cãrþi, a vândut 25000 exemplare dinfiecare predicã a fiecãrei duminici, ºi apredicat unui numãr de cel puþin 10 mili-oane de oameni?

Rãspunsul este: Charles HaddonSpurgeon, predicatorul baptist al seco-lului al 19-lea, un om de pe urma cãruiacreºtini de astãzi pot sã beneficiezeenorm1.

NAªTEREA ªI COPILÃRIACharles Spurgeon s-a nãscut în 1834 înEssex, un oraº la est de Londra, fiind fiullui John Spurgeon, un pastor cu jumãtatede normã. Din cauza sãrãciei familiei lui,a fost mutat în casa bunicului sãu, lavârsta de 5 ani.

Bunicul lui, un pastor de succes, aintuit rapid inteligenþa nepotului luiprecoce. La vârsta de 5 ani, Spurgeon acitit pentru prima datã Cãlãtoria Creºti-nului. „Întodeauna citea cãrþi”recunoaºte mai târziu tatãl lui, „nu sãpaniciodatã în grãdinã sau sã se ocupe deporumbei, cum fãceau alþi bãieþi. La eltotul se rezuma la cãrþi ºi iarãºi cãrþi.2 ”

Pânã la vârsta de 9 sau 10 ani,Spurgeon citea cãrþi de studii teologice

aprofundate, ºi era interesat de Puritaniisecolului al 17-lea, ca John Owen, JohnFlavel, ºi Matthew Henry.

Inteligenþa lui Spurgeon se manifestaºi în alte feluri. La vârsta de 15 ani el adezvoltat un sistem de calcul matematiccare s-a dovedit de un asemenea folosunei firme de asigurãri din Londra încâtaceasta a folosit acest sistem de calcultimp de un secol.

CONVERTIREA ÎN 1850Ca ºi Martin Luther, Spurgeon aveamultã cunoºtinþã dar îi lipsea naºtereadin nou. Deasemena ca ºi Luther, a ajunssã cadã într-o stare de convingereprofundã faþã de pãcat, cãruia nu-i gãseanici un leac. Suferinþa lui era profundã.„Mai degrabã aº fi trecut prin 7 ani încea mai agonizantã suferinþã” scrieSpurgeon mai târziu „decât sã mai trecprin groaznica descoperire a rãutãþiipãcatului”.3

În acea vreme Spurgeon era împot-molit într-o bisericã Metodistã primitivã.Predicatorul citea din Isaia: „Întoarceþi-vã la Mine, ºi veþi fi mântuiþi toþi ceicesunteþi la marginile pãmântului” (Isaia45:22, Cornilescu). Dintr-o datã DuhulSfânt i-a deschis ochii, ºi a realizat cãîndreptãþirea vine prin har ºi doar înurma credinþei. El s-a þinut tare de acestadevãr ºi nu i-a mai dat drumul vreodatã.„Pot mãrturisi cã bucuria din acea zi erade nedescris”, scrie Spurgeon mai târziu,„puteam sã sar în sus, putea sã dansez, ºitotuºi n-ar fi fost vreo exprimare, indife-rent cât de fanaticã, prin care sã redaubucuria pe care o simþeam în acelemomente”. 4

Dupã câteva sãptãmâni, înainte deîmplinirea vârstei de 16 ani, Spurgeon a

CChhaarrlleess HHaaddddoonn SSppuurrggeeoonn::CEL MMAI MMARE CEL MMAI MMARE PREDICATOR DDIN PREDICATOR DDIN PERIOADA VVICTORIANÃPERIOADA VVICTORIANÃ

Mesajul lui era simplu, ºi secretul puterii lui

era Crucea

POVESTEA LUI ESTE LEGATÃ DE ISTORIE


fost botezat de cãtre un pastor rural, într-un râu dinimprejurimi.

LUCRAREA DE ÎNCEPUTLa câteva luni dupã botezul lui, Spurgeon s-a mutat înCambridge. A susþinut o prelegere la ºcoala duminicalãcând avea doar 16 ani. Supraveghetorul acestei lucrãria fost atât de impresionat încât i-a propus lui Spurgeonsã se alãture evanghelistului care predica în satele dinîmprejurimi. Într-unul dintre sate, mesajul lui Spurgeona fost extrem de puternic. Spre încheierea predicii ofemei în vârstã foarte uimitã a strigat: „Domnul sã tebinecuvânteze, câþi ani ai? „Am mai puþin de 60 de ani”a rãspuns tãnãrul talentat.

Când Spurgeon avea 17 ani, biserica din satulWaterbeach l-a rugat sã le fie pastor. Enoriaºii bisericiis-au înmulþit rapid de la 40 la 400 de persoane. Chiar ºila acestã vârstã fragedã „Spurgeon dãdea dovadã cã areun dar care avea sã-i accorde distincþie pe tot parcursullucrãrii lui—ºi anume darul de a înþelege ºi a influenþaoamenii.”5

Cam în acestã perioadã, Spurgeon a pus în practicãun program de disciplinã zilnicã riguroasã, care aveasã o practice pânã la sfârºitul vieþii. Aceasta s-adovedit a fi sursa multor roade din viaþa lui ulterioarã.Trezindu-se devreme, iþi petrecea primele ore ale zileiîn studiu ºi rugãciune. S-a ferit de preocupãri obiºnuiteprecum sportul, chiar ºi de femei tinere, ajungând laconcluzia cã prietenia lor era o distracþie delocnecesarã.

În februarie 1854, când avea 19 ani, Spurgeon a fostchemat la amvonul Capelei Park Street din Londra, peo periodã de probã de 3 luni. A slujit acolo timp de 40de ani pânã a plecat la Domnul.

Cu toate cã biserica înregista un numãr de 1200 deenoriaºi, prezenþa ajunsese la 80 de persoane. Predicilelui Spurgeon au fost atât de puternice încât într-o lunã,mulþimea se aduna ºi în stradã pentru a-l asculta. „Nicio capelã nu era suficient de încãpãtoare pentru oameniicare se adunau sã-l asculte.”6

Când oamenii îl întrebau despre secretul succesuluisãu, Spurgeon le spunea „Oamenii mei se roagã pentrumine” ªi era adevãrul. Enoriaºii din biserica s-a seîntâlneau în mod regulat, ºi miºcau cer ºi pãmânt înrugãciune pentru el.

Pentru a face faþã la succesul lui, Capela New ParkStreet, a investit în extinderea clãdirii. Între timp,Spurgeon cu enoriaºii sãi, s-au mutat în Exeter Hall, încentrul Londrei. În ciuda faptului cã aceastã clãdireputea acomoda 5000 de oameni, mulþimile auumplut-o pânã la refuz.

Spurgeon avea acum 20 de ani. Dacã nu erasmerit, acest succes i-ar fi adus declinul. Spurgeona scris: „ Când am devenit predicator, succesul îmi

repugna, ºi gândul la cariera extrordinarã care mãaºtepta, nu m-a flatat ci mai degrabã m-a smerit pânã înstarea cea mai de jos.” 7

Persecuþiile continue din partea presei seculare l-aumenþinut deasemenea smerit. Oamenii priveau cu sus-piciune faptul cã un tînãr de 20 de ani, ne-ordinat, puteasã atragã mulþimile, fãrã sã aibe pregãtire universitarãmãcar. În ceea ce priveºte manierele societãþii lon-doneze, Spurgeon era considerat un om nerafinat.Lucrarea lui a atras multe critici ºi invidii. Presa l-aporeclit „Bãiatul predicator”. Ziarul Ipswich Express ascris despre predicile lui cã sunt „de un parfum urât,vulgare ºi teatrale”8. Alþiil-au numit „un cleric laº”,„demagogul din ExeterHall”, sau „bufonul de laamvon”. 9

În aceastã perioadã acunoscut-o pe SusannahThompson, cãruia i-a fãcutcurte. La începutul anilor1856, s-au cãsãtorit. Charlesavea mare nevoie de unpartener care sã-l ajute, iar eaera alegerea idealã. Ea a pusumãr la umãr pentru a purtapovara lui. Mulþi ar fi spus cãmariajul lor era fãcut înceruri. Fãrã ea, lucrarea luiCharles nu ar fi ajuns ceea cea fost. Plinã de bun simþ ºicompasiune, ea a fost balanþalui. La un an mai târziu ea adat naºtere la doi gemeni,Charles ºi Thomas.

În 1855, la vârsta de 21 deani, Spurgeon a înfiinþatColegiul Pastorilor, în careavea sã pregãteascã bãrbaþi pentru lucrarea de predi-care. Cu toate cã aceast proiect nu a început subauspicii bune, pânã în 1877 s-au înscris 110 persoane.Într-un final numãrul celor care au absolvit era de 900,ºi cu ajutorul lor Spurgeon au plantat 200 de biserici.

DEPRESIEMulþi voiau sã-l asculte pe Spurgeon predicând, dar nureuºeau sã intre în biserica lui. Astfel, în octombrie, lao lunã dupã naºterea gemenilor, Spurgeon a hotãrât sãþinã un serviciu divin în Surrey Gardens, cel mai mareloc de adunare în interior. Cu toate cã avea o capacitatede 10000 de oameni, în prima searã oamenii au umplutscaunele, culoarele ºi orice alt spaþiu liber. Un marenumãr de oameni aºtepta afarã. În mulþime se aflau ºi

Când oamenii îl întrebau

despre secretulsuccesului sãu,

Spurgeon le spunea

„Oamenii mei se roagã

pentru mine”


duºmani. La scurt timp dupã ce a început predica, cine-va a strigat „foc”. Situaþia s-a transformat într-o deban-dadã. ªapte oameni au murit ºi alþi 28 au fost gravrãniþi.

Spurgeon a fost copleºit ºi a cãzut într-o depresie.„Poate niciodatã sufletul uman nu a ajuns vreodatã atâtde aproape de cuptorul nebuniei, ºi sã plece de lângã elnevãtãmat”10 , a scris el mai târziu. A fost primadintr-un lung ºir de depresii care aveau sã-l urmãreascãtot restul vieþii.

PROBLEME DE SÃNÃTATECapela din New Park Street se afla în construcþie a uneiclãdiri mai mare. În 1861, la 27 de ani, Spurgeon s-amutat în noua clãdire, Metropolitan Tabernacle, situatãla sudul râului Tamisa, în centrul Londrei, clãdire ceavea capacitatea de 6000 locuri, ºi la acea vreme eracea mai mare bisericã protestantã din lume.

Dumnezeu l-a trecut pe Spurgeon prin multe încer-cãri. În jurul vârstei de 30 de ani, Sussannah a contac-

tat o boalã în urma cãruianu ºi-a revenit vreodatãcomplet. A fost bolnavãpentru tot restul vieþi ei.Adeseori era atât de bol-navã încât nu putea sãmeargã la bisericã împre-unã cu soþul ei.

Cam în aceeaºi vreme,guta reumaticã l-a afectatpe Charles pentru primadatã. Aceasta a persistatpânã la sfârºitul vieþii lui,când la vârsta de 65 de ani,acesta a murit.

PREDICARE, SÃRÃCIE ªICONTROVERSÃCalitatea remarcbilã apredicilor lui Spurgeon eradatã de sinceritatea lui.„Spurgeon era caracterizatde o sinceritate careaproape cã sfideazãdefiniþia acesteia”11. Cândse afla în faþa bisericii, elavea un sentiment grozav aunei „puteri de sus”12.Mesajul lui era simplu, ºisecretul puterii lui eraCrucea. „Îmi aleg textul ºi

trasez o linie dreaptã pânã la cruce.”13. „Când se puneaproblema predicãrii evangheliei mulþimii, într-omanierã relevantã, Spurgeon era maestru.”14

Secolul al nouãsprezecelea o gãseºte pe Londraîntr-o stare de sãrãcie ºi tragedie. Speranþa de viaþã eramicã, ºi orfanii erau din belºug. În 1866, dna. Hillyardi-a dat lui Spurgeon 20000 de lire. Cu aceºti bani, el aînfiinþat patru orfelinate pentru bãieþi în Londra, dupãmodelul prietenul sãu de breaslã, George Mueller.

În 1887, Spurgeon a trecut printr-o încercareteribilã, cunoscutã sub denumirea de „ControversaDowngrade”. Spre sfârºitul secolului al 19-lea, teologialiberalã germanã a început sã influenþeze bisericaanglicanã. Uniunea baptistã a intrat sub vraja acesteinoi învãþãturi. Spurgeon a protestat faþã de faptul cãexista o tendinþã crescândã de degradare a doctrinelorfundamentale. Fie era ignorat fie tratat cu opoziþie,astfel, într-un final s-a retras din denominaþiunea pecare o iubea. Aceastã mutare dureroasã i-a cauzat anibuni de suferinþã ºi întristare în ultimii sãi ani.

SLUJIREA LUISpurgeon era incredibil de productiv. Secretul lui con-sta în multã muncã. Cu ajutorul a douã secretare elrãspundea la 500 de scrisori pe sãptãmânã. În 1885, aterminat cel de-al ºaptelea volum al comentariuluiPsalmilor numit The Treasury of David. Comentariullui Spurgeon este încã publicat ºi foarte utilizat ºi înziua de azi. A publicat deasemenea o revistã lunarãSabia ºi Mistria.

În fiecare luni dimineaþa, el îºi scria predica pentruduminicã, care se distribuia internaþional. Deasemeneapredica aproape în fiecare zi la diferite biserici din Lon-dra sau în afara, fãcea deplasãri în afara oraºului ºi înAnglia ruralã.

Spurgeon mai era ocupat ºi cu Colegiul Pastorilor.Cele mai populare scrieri ale lui erau Lectures To MyStudents (Lecþii pntru stundeþii mei), care erau adresateîm mod normal acestui grup de conducãtori îndevenire. „Suntem extrem de ocupaþi sã avem grijã denoi,” a scris mai târziu, „respingem greutãþile munciiexcesive.”15

Spurgeon a realizat toate acestea având o soþie bol-navã ºi suferind de episoade de depresie ºi boli grave.

MOARTEA LUI În ianuarie 1892, atacuri recidive de gutã reumatoidalãfoarte severe, au pus capãt vieþii lui. „ªaizeci de mii deoameni au venit sã-i aducã un ultim omagiu în cele 3zile cât a stat în în Biserica Metropolitan Tabernacle.Un ºir de oameni lung de 1 km jumãtate, i-au urmatcarul funebru de la bisericã pânã la cimitirul UpperNorwood. O mulþime de o sutã de mii de oamenistãteau pe marginea drumului. Steagurile au fostcoborâte în bernã, magazinele ºi crâºmele au fostînchise”16. Spurgeon era un om iubit mult atât decetãþenii Londrei cât ºi a credincioºilor de pretutindeni.

DacãSpurgeon nu era smerit,acest succesi-ar fi adusdeclinul.


LECÞII Pastorul din ziua de azi poate învãþa multe lecþii dinviaþa lui Spurgeon.

Prima lecþie. Când Dumnezeu cheamã un om, El îlechipeazã cu tot ce este nevoie pentru lucrare. Dum-nezeu l-a chemat pe Spurgeon la o lucrare mãreaþã, ºiDumnezeu l-a echipat cu un intelect puternic, un apetitextraordinar pentru învãþãturã, o voce puternicã cu careputea predica mulþimii de peste 20000 oameni, abilitãþiorganizatorice neobiºnuite ºi o compasiunenemaivãzutã.

A doua lecþie. Viaþa lui Spurgeon aduce lãmurireîn ceea ce priveºte rolul seminarului. Cariera lui nereaminteºte cã seminarul este util, dar nu necesar. Caºi Augustin, Calvin, Martyn Lloyd-Jones, A.W. Pink,ºi mulþi alþii, Spurgeon nu a beneficiat de pregãtireteologicã formalã. Cu toate cã acest model este oexceptie, ºi nu o regulã, biserica ar trebui sã fiedeschisã sã primeascã astfel de oameni cu har.

A treia lecþie. Marii lideri sunt de obicei maricititori. Spurgeon a exemplificat acest concept.„Trebuie sã recunoaºtem cã Spurgeon era mai presusde orice, un teolog. El a acordat multã atenþie marilordoctrine ale Bibliei, încã din primul moment când aînceput sã citeascã, ºi din acel moment a continuat sãclãdeascã în mod perseverent în mintea ºi inima lui, unsistem de cunostinþe teologice vaste pe care l-a gãsitdescoperit în Scripturã.17

Mulþi oameni au absolvit un seminar, dar dupãaceea renunþa la studiu ºi învãþãturã. Spurgeon avea ocuriozitate sfântã ºi ºi-a dezvoltat un obicei pe toatãdurata vieþii, de a citi zilnic, motivat fiind de pasiuneade a-L cunoaºte mai bine pe Dumnezeu.

A patra lecþie. Celebritatea ºi notorietatea pot fidãunãtoare. Noi nu ar trebui sã cãutãm lucruri maridecât dacã suntem pregãtiþi sã suportãm consecinþele.Spurgeon era atât de popular încât, un bine-cunoscutteolog a scris: „Vindeþi tot ce aveþi (cãrþile) ºicumpãrati-vã cele scrise de Spurgeon”18. În cazul luiSpurgeon, popularitatea l-a costat mult. Presa Brita-nicã, biserica oficialã, ºi clasele superioare îi invidiausuccesul. În plus, aºteptãrile oamenilor ºi cantitateamare de muncã pe care o depunea aproape l-aucopleºit. De multe ori tânjea dupã pacea ºi liniºteaanonimatului, dar acest lucru nu era posibil.

A cincea lecþie. Puterea lui Dumnezeu este fãcutãdesãvârºitã în slãbiciune (2 Corinteni 12:9). Dumnezeus-a folosit de boala constantã a lui Spurgeon ºi de per-secuþiile suferite pentru a-l smeri. Darurile extraor-dinare ale lui Spurgeon ºi succesul, avut au justificatsmerirea lui. Pe parcursul unui atac de gutã, Spurgeona scris bisericii: „Cuptorul încã mai licãreºte în jurulmeu. De la ultima mea predicã în faþa voastrã, am ajunsîntr-o stare josnicã, carnea îmi este torturatã de durere

ºi sufletul zdrobit de deprimare.”19 Suferinþa luiSpurgeon a împiedicat ca slava sã-i fieatribuitã lui, ci lui Dumnezeu.

Viaþa lui Spurgeon lereaminteºte pastorilor de azicã trebuie sã-i mulþu-meascã lui Dumnezeupentru încercãrile ºisuferinþele pe careDumnezeu le permiteîn viaþa lor. În cazullui Spurgeon, ºi alnostru, aceste încer-cãri sunt necesarepentru cã ele lucreazãpentru o „greutateveºnicã de slavã” (2Corinteni 4:17). Povestea lui este o istorie!

William P. Farley este pastor la bisericaGrace Christian Fellowship în Spokane,Washington. El este autorul cartii For HisGlory, Pinnacle Press, and OutrageousMercy.

NOTE

1. Pentru aceste statistici vezi Christian History and Biography10, no. 29 (1991): 2,3. Vezi Iain Murray, Spurgeon VersusHyper Calvinism: The Battle for Gospel Preaching (Edin-burgh: Banner of Truth, 1995). Deasemnea vezi, Iain Murray,Forgotten Spurgeon (Edinburgh: Banner of Truth, 1966).

2. Arnold A. Dallimore, Spurgeon: A New Biography (Edin-burgh: Banner of Truth, 1984), 8.

3. Iain Murray citat în Dallimore, Spurgeon: A New Biography,15.

4. Dallimore, Spurgeon: A New Biography, 19.5. Ibid., 35.6. Patricia Stallings Kruppa, "The Life and Times of Charles

Spurgeon", Christian History and Biography, 1 January 1991,11.

7. Dallimore, Spurgeon: A New Biography, 52.8. Lewis A. Drummond, "The Secrets of Spurgeon's Preaching,"

Christian History and Biography, 1 January 1991, 14.9. Kruppa, "The Life and Times of Charles Spurgeon," 11.

10. Darrell W. Amundsen, "The Anguish and Agonies of CharlesSpurgeon," Christian History and Biography, 1 January 1991,23.

11. Dallimore, Spurgeon: A New Biography, 76.12. Ibid., 77.13. Drummond, "The Secrets of Spurgeon's Preaching," 15. 14. Ibid., 15.15. Amundsen, "The Anguish and Agonies of Charles Spurgeon,"

24.16. Kruppa, "The Life and Times of Charles Spurgeon," 8.17. Dallimore, Spurgeon: A New Biography.18. Drummond, "The Secrets of Spurgeon's Preaching," 14.19. Ibid., 137.

PESURSE ESURSE SPIRITUALE1. Predicaþi pasaje biblice, nu doar subiecte extrase din aceste pasaje.

2. Îmbogãþiþi pregãtirea predicii prin rugãciune în timp ce faceþi exegezã atât petext cât ºi în viaþa de zi cu zi.

3. Ajutaþi ascultãtorii sã înþeleagã cum li se adreseazã Cuvântul lui Dumnezeu personal, ºi ajutaþi-I sã rãspundã la acel Cuvânt.

4. Sã aveþi o structurã clarã, limpede a predicii, în care ideile sã fie prezentate într-o ordine corectã.

5. Veniþi cu informaþii interesante pentru cã vã adresaþi unei generaþii informaþionale.

6. Din când în când folosiþi mijloace mass-media.

7. Fiþi veridici, relevanþi ºi pe înþelesul ascultãtorilor.

8. Oamenii au minte, voinþã ºi sentimente, adresaþi-vã la toate trei în predica voastrã.

9. Nu vã fie teamã sã-i chemaþi pe oameni la pocãinþã ºi la sfinþenie biblicã.

10. Nu compromiteþi doctrina sãnãtoasã a Bibliei de dragul experienþelor ºi miturilor populare.

11. Stimulaþi oamenii sã se implice în evanghelizare ºi alte misiuni.

12. Iubiþi-vã ascultãtorii.

— Michael VanDoren, D.Min., Lakeland, Florida

SFATURI PENTRU PREDICI BIBLICE PUTERNICE

ªtiaþi cã?

Acum puteþi accesa online Enrichment Journal în ºapte limbi diferite.Vizitaþi site-ul Enrichment Journal ºi daþi click pe steagul corespunzãtor.Veþi fi direcþionaþi spre una din cele ºapte limbi pe care le veþi alege:francezã, rusã, românã, maghiarã, croatã, germanã sau ucraineanã. Dupãce aþi fãcut aceasta veþi putea citi jurnalele online sau veþi putea down-loada fiºiere dupã bunul plac. Informaþia pentrucontact este precum urmeazã: http://www.enrichmentjournal.ag.org/

Vã rugãm sã ne contactaþi direct pentru orice întrebãri sau informaþii suplimentare:

[email protected]

Românã Francezã Germanã Rusã Croatã Ucraineanã Maghiarã

LIFE PUBLISHERS ROMÂNIA www.liferomania.ro

numãrul 21 esurse spirituale sfaturi pentru...

Documents