O COLECTIE DE ARTICOLE PENTRU LUCRÃTORII CREªTINI DIN ROMÂNIA

Gary L. McIntosh

John C. Maxwell,Ron F. McManus

Tommy Barnett

Steven R. Mills

Richard D.Dobbins

Donald A. Lichi

Douglas A. Oss

Priveºte îînapoi, aavântã-tte îînainte . .. .. .. .. .. .. .. .. .. 22Oare puternica atracþie spre viitor va determina biserica sã nu þinã seama de trecutul ei?

Cum ssã ttransformãm vviziunea îîn rrealitate . .. .. .. 55Chiar ºi atunci când pastorii au o viziune pentru biserica lor mai sunt multe de fãcut pânã sã vadã viziunea împlinitã.

Cum ssã tte rrogi ppentru vviziune . .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. 1100Este Duhul Sfânt partenerul tãu de rugãciune atunci când cauþi viziunea pentru biserica ta?

Dezvoltatea vviziunii îîntr-oo bbisericã mmai mmicã..1144Iatã câþiva paºi pentru iniþierea schimbãrii ºi comunicarea viziunii într-o bisericã mai micã.

Prioritãþi ppentru ppãstori . .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. 1199Descoperã care sunt cele mai importante lucruri din viaþa uni sluijitor al lui Dumnezeu.

Ajutorarea ooamenilor îîn bbisericã ((Partea 11) . .. 2222

Darurile sspirituale îîn bbisericade aastãzi ((Partea aa 22-aa). .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. 2244

Schiþe dde ppredicã . .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. 2266

ESURSE ESURSE SSPIRITUALET OA M N A 2 0 0 1

Volumul V, Numãrul unuMergi pânã la capãtCe poþi face ca sã duci pânã la capãt viziunea pe care þi-a dat-o Dumnezeu? John Maxwell ºi alþii

ne oferã mai multe indicaþii care sã ne asigure reuºita în împlinirea viziunii. Dã-mi voie sã subliniezcâteva dintre acestea:

• Cel mai mare dar pe care îl poþi face bisericii este o viziune.• Viziunea trebuie sã fie clarã – claritatea face ca viziunea sã fie înþeleasã. Ca aceasta sã fie clarã,

tu trebuie sã o vezi limpede, sã o împãrtãºeºti continuu ºi sã o prezinþi într-un mod creativ.• Viziunea este lagatã de trecut. Oamenii nu vor dori viitorul, pânã când nu vor fi atins trecutul. • Viziunea are un simþãmânt al scopului ºi oferã o direcþie clarã. Aceasta rãspunde la întrebarea:

„De ce facem ceea ce facem?“ • Viziunea are scopuri, ºi scopurile vor face viziunea realã. Scopurile nu sunt viziune; ele sunt

trepte spre viziune.• Viziunea implicã onestitate. Când eºuezi sã fii onest ºi sã te ocupi de slãbiciunile tale, integri-

tatea ºi validitatea viziunii tale vor fi puse sub semnul întrebãrii.• Viziunea este însoþitã de pasiune ºi convingere. Cineva a spus: „Oratorii doresc sã fie plãcuþi

ascultãtorilor lor; liderii doresc sã schimbe vieþi.“ În esenþã, viziunea ta are de-a face cu oamenicare au nevoie, ori de Hristos, ori sã fie întãriþi în credinþã. Aceastã convingere trebuie sã-þimotiveze pasiunea.

• Viziunea se ajusteazã din mers. În timp ce pãºeºti pe calea viziunii, va trebui sã te adaptezi, sãte organizezi ºi sã discerni timpul potrivit.

• Viziunea implicã un sentiment al urgenþei. Dacã aceasta este importantã pentru Dumnezeu,atunci trebuie sã fie importantã ºi pentru tine. Deºi eºti conºtient de limitele datorate oame-nilor, resurselor financiare sau provocãrilor, totuºi, tu ai mereu aceea dorinþã de a merge maideparte.

• În mod obiºnuit, viziunea este conceputã de conducãtorul principal, dar este nãscutã de ceilalþilideri. Modul în care prezinþi viziunea va fi contagios pentru cei cu care lucrezi ºi pe care îiconduci.

• Viziunea are o strategie. Este teribil de neplãcut sã auzi despre un scop pentru care nu existãnici o strategie specificã pentru a fi dus la îndeplinire.

• Viziunea poate fi transmisã de la un lider la altul în biserica în care slujeºti. Gândeºte-te laviziunea pe care Moise a transmis-o lui Iosua; viziunea pe care Avraam a transmis-o lui Issacºi apoi lui Iacov etc. Toþi adevãraþii lideri au înþeles cã adevãrata viziune este de la Dumnezeuºi cã nu este proprietatea lor. Celor cãrora le-a fost transmisã nu s-au simþit stânjeniþi împlinindviziunea pe care altcineva a iniþiat-o. Ei s-au implicat cu toatã inima în realizarea acesteia ºtiindcã Dumnezeu este Cel care a pornit întregul proces.

Mai presus de toate sã ºtii cã Dumnezeu are o viziune pentru viaþa ºi lucrarea ta ºi cã El este credin-cios. Te poþi încrede întru totul în Acela „care poate sã te pãzeascã de orice cãdere“ (Iuda 24).

W A Y D E I . G O O D A L L

De aasemenea, îînãuntru .. .. ..

DDeezzvvoollttaarreeaa vviizziiuunniiii ppeennttrruu nnoouull mmiilleenniiuu

Resurse SSpiritualeRevist[ publicat[ trimestrial de

LIFE PUBLISHERS INTERNATIONALStr. Ady Endre, nr. 33, 3700 Oradea, România

Tel. (059) 136264, (094) 624236, Fax (059) 447180 E-mail: liferom@rdslink.ro, Web site: www.liferomania.ro

Colectivul de redac]ieRedactor ºef: Bill L. WilliamsEditor: Luca CreþanTraducãtor ºi tehnoredactor: Ionel Socaciu

Articolele din aceastã revistã au fost selectate ºi traduse din Enrichment—un jurnal pentru lucrãtoriicreºtini publicat de organizaþia Assemblies of God, SUA.

IMPORTANT: Având în vedere cã unii cititori ai revistei ne-au solicitat numere suplimentare, anunþãm pe aceastã cale cã pentru continuarea publicãriirevistei contribuþiile dumneavoastrã sunt binevenite. Cheltuielile pentru o revistã sunt de 10.000 lei ºi aceastã sumã poate fi depusã de cei care dorescîn contul nr. 874.1/ROL al lui LIFE PUBLISHERS INTERNATIONAL, deschis la BCR Oradea.

Trãim într-o vreme a suspiciunii. Politicienii, agenþiile deºtiri ºi propriile noastre experienþe nefericite din trecut,

ne-au convins de adevãrul cã nu putem gãsi multe lucruriîn care sã putem avea încredere. Lipsa de integritate paremai mult regula decât excepþia. La suspiciune mai putemadãuga rata schimbãrilor care se accelereazã tot mai multpe zi ce trece. Schimbãrile cuprind toate domeniile activi-tãþii umane, de la vârful de lance al comunicãrii electroni-ce, pânã la cele mai conservatoare instituþii umane, vedemcum schimbãrile aduc noi forme ºi exprimãri care producderutã ºi nesiguranþã. Ne întrebãm speriaþi, Quo VadisEcclesia? Încotro se îndreaptã Biserica? Mai suntem rele-vanþi pentru problematica omului secolului 21? Mesajulnostru rãspunde nevoilor omului de azi?

Analizate de aproape, bisericile creºtine de azi se aflãparcã într-o miºcare de derivã de la misiunea lor funda-mentalã, aceea de a schimba lumea. Ne îndepãrtãm de laMarea Trimitere, eºuând în programe ºi filozofii ale lucrãriicare de multe ori n-au nimic comun cu porunca DomnuluiIsus Hristos.

Am constatat cã dincolo de specificul cultural, bisericilede azi suferã în general de aceleaºi boli, care fac ca ele sãse miºte în derivã ºi nu într-o înaintare planificatã dupãun itinerar ºi cu o þintã precisã. Într-un efort de a identifi-ca rãul – primã condiþie a eliminãrii lui – voi prezenta încontinuare câteva dintre motivele acestei „derive“.

1. Biserica are prea multã mulþumire de sine. Biserica deazi se complace în situaþia unde se gãseºte, fiind tot mailipsitã de sensibilitate faþã de nevoile societãþii aflate încontinuã schimbare, ºi tot mai indiferentã de misiunea sa.

2. Un al doilea motiv al derivei, este conducerea bisericii.John C. Maxwell descrie cinci niveluri la care poate ajungeun lider, ºi anume: nivelul poziþiei, al permisiunii, al reali-zãrilor, al reproducerii ºi al simbolului. Din pãcate, cei maimulþi pastori se opresc la treapta a doua a creºterii lor calideri, cea a permisiunii. Unii cercetãtori considerã cã 90%dintre pastorii de azi se mulþumesc sã rãmânã pe aceastãtreaptã, motiv pentru care biserica lor nu creºte mai mult

de 200 de persoane, devenind o bisericã de familie, undese preamãresc relaþiile frãþeºti.

3. Viziunea bisericii este ºi ea un motiv al derivei misi-unii bisericii de azi. Am putea spune cã lipsa ei este maidegrabã regula decât excepþia. Cele mai multe din bisericilenoastre nu-ºi definesc nici mãcar declaraþia misiunii lor.Nu ºtim nici mãcar de ce existãm ca bisericã. Biserica pecare o pãstoresc ºi-a formulat astfel declaraþia misiuniisale: Sã aducem oameni la Isus Hristos fãcându-i membriîn familia Sa, ajutându-i apoi sã se maturizeze, devenindasemenea lui Isus Hristos; sã-i echipãm pentru lucrareadin bisericã ºi viaþa de misiune din lume, pentru ca Numelelui Isus Hristos sã fie preamãrit. Cuvintele-cheie ale misi-unii noastre sunt: evanghelizare, calitatea de membru albisericii, maturizare, misiune, închinare.

O bisericã însã are nevoie de viziune. Fãrã viziunepoporul lui Dumnezeu piere. Aº adãuga eu, se autodis-truge. Formularea viziunii trebuie sã porneascã de la pas-torul bisericii, ea trebuie sã izvorascã din relaþia acestuiacu Dumnezeu.

4. Lipsa unei comunicãri suficient de bune în comuni-tate duce ºi ea la deriva bisericii de la misiunea ei.

5. Un alt motiv al derivei este eºecul liderilor de aprevedea obstacolele din calea împlinirii misiunii ºi viziuniilor. Aici aº aminti doar douã: birocraþia ºi sabotorii lucrãriilui Dumnezeu.

6. Lipsa unor victorii pe termen scurt. De foarte multeori ne fixãm viziuni de termen lung care obosesc aºteptã-rile bisericii. Trebuie prevãzute victorii de termen scurtpentru a întreþine entuziasmul ºi avântul bisericii.

7. Putem greºi apoi declarând victoria prea repede. Lipsade substanþã a unei victorii declarate mai mult pe hârtiedecât în realitate, poate la rândul ei sã demoralizeze biseri-ca. Cu siguranþã victoria trebuie raportatã bisericii pentrua se bucura de ea. O victorie nu poate fi administratã dacãea nu este condusã de o conducere serioasã ºi care are ofilozofie profund biblicã a modului ei de conducere.

Pastor Petru Lascãu

ISSN 1454 – 1750

O Bisericã de mare impact pentru secolul 21Editorial

2 • TOAMNA 2001

PRIVEºTE ÎNAPOI, AVÂNTÃ-TE ÎNAINTEPRIVEºTE ÎNAPOI, AVÂNTÃ-TE ÎNAINTE

Pe mãsurã ce înaintãm cu paºi repezi în secolul al XXI-lea, esteimportant sã privim înapoi ca sã descoperim valorile esenþiale caredau semnificaþie lucrãrii noastre ºi, în acelaºi timp, sã ne avântãm

înainte pentru a cuceri noi oportunitãþi.

Pe mãsurã ce înaintãm cu paºi repezi în secolul al XXI-lea, esteimportant sã privim înapoi ca sã descoperim valorile esenþiale caredau semnificaþie lucrãrii noastre ºi, în acelaºi timp, sã ne avântãm

înainte pentru a cuceri noi oportunitãþi.

D E G A R Y L . M C I N T O S H

RESURSE SPIRITUALE • 3

Pe vremea când Australia era onaþiune nou formatã, conducã-torii ei au ales o stemã care sãle reprezinte þara. Douã ani-male – un cangur ºi un emu –stau fiecare de o parte ºi de altaa stemei. Aceste douã animaleau fost alese pentru douã trãsã-

turi comune unice – deºi atât cangurulcât ºi emulul îºi întorc capul ºi aruncão privire înapoi ca sã se orienteze, ei sedeplaseazã întotdeauna înainte. Chiardacã cele douã animale sunt foarte iuþide picior, nici unul dintre ele nu poatemerge cu spatele înainte. ÎntemeietoriiAustraliei au vrut ca þara lor sã fiereprezentatã de ceva care sã meargãmereu înainte, niciodatã înapoi. Cualte cuvinte, cangurii ºi emulii privescînapoi, dar se avântã înainte.

Pe mãsurã ce înaintãm în secolul alXXI-lea este important sã privimînapoi ca sã descoperim valorileesenþiale care dau semnificaþie lucrãriinoastre, ºi, în acelaºi timp, sã ne avân-tãm înainte pentru a cuceri noi oportu-nitãþi. Din nefericire, atracþia puternicãa viitorului ne poate face sã trecem cuvederea trecutul. Atunci când privireaînapoi promoveazã mentalitatea „leu-coplastului“ (sã faci orice pentru amenþine biserica unitã ºi a privi înapoila vremurile bune de odinioarã pentrurezultate ºi pentru confirmarea justeþeideciziilor luate atunci), a privi înapoinu este un lucru bun. Dacã privireaspre trecut duce doar la o încercarede-a ne remodela slujirea dupã tipareledin trecut, suntem sortiþi eºecului însecolul XXI. Pe scurt, trecutul existã casã ne amintim de el, nu sã-l retrãim.

Cu toate acestea, de multe ori estenecesar sã privim înapoi, dacã vrem sãpunem bazele unui viitor ºi ale uneiviziuni puternice. Martin E. Marty, isto-riograf al bisericii în cadrul Universitã-þii din Chicago, numeºte acest lucru„gãsirea în trecutul nostru a unui viitorutilizabil“. Este posibil ca Iosua sã ficrezut cã cel mai bun viitor este un tre-cut bun. Relatarea la care mã refer ogãsim în Iosua 4:1-24. Dupã cepoporul lui Israel a trecut Iordanul,Domnul i-a vorbit lui Iosua ºi i-aporuncit sã ia din râu 12 pietre ºi sãfacã din ele un semn de aducereaminte. Dupã ce pietrele au fost

aºezate în Ghilgal, Iosua le-a explicatisraeliþilor motivul pentru care acesteaau fost aºezate acolo. El a înþeles cãvalorile esenþiale ale trecutului suntcruciale pentru a planificarea unuiviitor nou. Astfel, Iosua a poruncitpoporului ca, ori de câte ori vor trebuisã ia decizii cu privire la direcþia în caresã meargã, sã priveascã în trecut pen-tru a-ºi descoperi valorile fundamen-tale.

În zilele noastre se vorbeºte multdespre definirea valorilor esenþiale aleunei biserici. Cu toate acestea estegreºit sã credem cã ne putem crea pro-priile valori din nimic. De fapt, nedescoperim valorile privind la trecut,aºa cum ºi poporul Israel privea înapoica sã-ºi reaprindã focul propriilor va-lori. Cum se poate face acest lucru?Iatã câþiva paºi care îi vor ajuta pe con-ducãtori sã priveascã înapoi ºi sã seavânte înainte.

ONOREAZ{ TRECUTULOdatã un om înþelept a fãcut urmãtorulcomentariu: „Trecutul ne învaþã,prezentul ne testeazã, iar viitorul nerãsplãteºte.“ Cu excepþia cazului încare eºti fondatorul unei biserici, tuconstruieºti pe temelia altora. Numaidatoritã dedicãrii, sacrificiului ºidragostei lor pentru Hristos, bisericavoastrã e ceea ce este astãzi. Respectã-iºi cinsteºte-i pe conducãtorii, pãstorii,lucrãtorii din trecut, care au zidit cucredincioºie biserica voastrã. Uitã-te ºivezi ce lecþii ar putea fi învãþate de laconducãtorii ºi din lucrãrile anterioare.Când priveºti în trecut, pune-þi între-bãri de genul: „Care sunt, de fapt, valo-rile la care þine biserica noastrã?“, „Ceanume i-a însufleþit în trecut pe credin-cioºii noºtri?“ Rãspunsurile la acesteîntrebãri vor scoate în evidenþã valorilepe care biserica voastrã le îmbrãþiºeazãîn mod natural.

EXPRIM{-|I APRECIEREAFA|{ DE FORMELE DE SLUJIRE ANTERIOAREDe-a lungul anilor, prioritãþile ºinevoile se schimbã. Unele forme vechide slujire îºi pierd eficienþa ºi aparaltele noi. Pentru Statele Unite ªcoalaBiblicã de Vacanþã (ªBV) este un exem-plu. În anii ’50 ªBV era o metodã efi-cientã de-a evangheliza copiii ºi tinerii.

Aproape fiecare bisericã avea o formãde ªBV, însã aproape nici o bisericã nuavea un grup de credincioºi care sã-iajute pe cei care suferã din cauzadivorþului. În prezent în Statele Unitelucrurile s-au inversat – eficienþa mul-tor programe de ªBV a scãzut datoritãnumeroaselor activitãþi care stau ladispoziþia copiilor, însã bisericile au totmai multe grupuri de credincioºi caresã-i ajute pe cei care suferã din cauzadivorþului.

Noi nu „instalãm“ valori noi înoamenii noºtri. Valorile sunt un lucrupe care oamenii noºtri trebuie sã ºi leînsuºeascã în totalitate ºi, pentru a lepãstra, au nevoie de o anumitã predis-poziþie. Exprimându-ne aprecierea pen-tru valorile fundamentale ale formelorde slujire anterioare, ni-i vom pãstra peoamenii atraºi de aceste valori. Aflãcare sunt formele de slujire binecunos-cute din istoria bisericii voastre. Începesã-þi exprimi aprecierea pentru aceleforme de slujire ºi pentru oamenii careau slujit în ele. Acest lucru este foarteimportant atunci când îþi planifici sãrestructurezi sau sã înlocuieºti o anu-mitã formã de slujire. Fã-i sã ºtie cã tuînþelegi locul pe care îl are o lucrare înbiserica voastrã ºi în inimile lor.

SUBLINIAZ{ PRINCIPIILE +I VALORILE BIBLICEMetodele nu sunt de lungã duratã, cinumai valorile care le-au creat ºi le-aususþinut. Atunci când aminteºti lideriºi lucrãri din trecut, pune accentul pevalorile fundamentale. De exemplu,valorile fundamentale care au stat labaza ªcolilor biblice de vacanþã au fostevanghelizarea ºi dragostea lor pentrucei pierduþi. Atunci când menþioneziªcolile biblice de vacanþã, scoate în evi-denþã dedicarea bisericii faþã de evan-ghelizare ºi dragostea ei pentru ceipierduþi. Gândeºte-te la fiecare lucrarecare trebuie schimbatã ºi identificã va-lorile biblice care o motiveazã. Învaþãºi predicã Scriptura, valorile ºi principi-ile de bazã, care trec dincolo de timp ºicare rãmân valabile.

PREZINT{ NOILE LUCR{RICA O CONTINUARE ACELOR DIN TRECUTViaþa poate fi înþeleasã numai privindînapoi, însã ea trebuie trãitã privind

P

4 • TOAMNA 2001

înainte. Sau, dupã cum spune un vechiproverb chinezesc: „Este scris cã cei cenu merg înainte merg înapoi“. Pemãsurã ce avansãm în noul mileniu,vor apãrea lucrãri ºi metode noi.

O datã stabilite valorile esenþiale,tot ce nu vine în sprijinul acestor valoritrebuie schimbat. Atunci când oameniise vor plânge: „Noi nu am mai fãcutaºa ceva pânã acum!“, aminteºte-leurmãtorul principiu: „Dacã acest lucrunu face parte din valorile noastreesenþiale, atunci poate fi negociatoricând.“

Clãdind pe aceste trei trepte pe caretocmai le-am menþionat vei puteaaborda lucrarea ca pe o „continuare“ alucrãrilor din trecut. De exemplu, dacãvrei sã iniþiezi un nou serviciu deînchinare, nu îl prezenta ca fiindînlocuitorul unui serviciu mai slab,care nu poate împlini nevoile bisericii.Mai degrabã concentreazã-te asuprauneia dintre valorile voastre funda-mentale, aceea de-a atrage cât maimulþi oameni.

ARAT{ MODUL ÎN CARENOILE METODE DUC MAIDEPARTE VALORILE TRECUTULUIUna dintre bisericile în care am lucrat adorit sã suspende întâlnirea de rugã-ciune din timpul sãptãmânii ºi începe-rea unei lucrãri pe grupuri mici.

În procesul de obþinere a acorduluiadunãrii pentru noua lucrare îngrupuri mici, pãstorul ºi liderii bisericiii-au ajutat pe oameni sã înþeleagã cãscopul (valoarea) întâlnirii din cursulsãptãmânii era rugãciunea. Ei ausubliniat faptul cã fondatorii bisericiiau fost convinºi cã rugãciunea eratemelia principalã pentru eficienþabisericii. Treptat, liderii bisericii audemonstrat adunãrii cã noua lucrarepe grupuri mai mici urma sã fie clãditãpe temelia fondatorilor ºi cã mai mulþioameni se vor ruga dacã vor exista maimulte întâlniri pe grupuri, în diferitezile ale sãptãmânii. Adunarea a fost deacord sã încerce. Dupã o lunã de zile,participarea în grupurile mici s-a

triplat faþã de cea din cadrul serviciuluide rugãciune din timpul sãptãmânii.

ASIGUR{-I PE OAMENI DEDEDICAREA TA FA|{ DEVALORILE ESEN|IALE ALEBIBLIEIFã-þi timp pentru a-i ajuta pe oamenisã înþeleagã cã „forma“ este cea care seschimbã, nu valorile fundamentale.Pune accentul pe principiile din 1 Cor-inteni 9:19-23, ºi aratã-le cum lucrareata devine „tuturor totul, ca, oricum, sãmântuiesc pe unii din ei“. Continuã sãsubliniezi mai degrabã principiile bib-lice ale trecutului, decât formele aces-tuia, explicând în ce fel noile forme potduce mai departe vechile valori.

ASCULT{ +I IUBE+TEDacã ai de gând sã faci o schimbaremajorã, ai nevoie de cel puþin un an casã treci prin etapele de mai sus. Lideriieficienþi le acordã oamenilor timp casã-ºi împãrtãºeascã sentimentele, sã-ºiexprime frustrãrile ºi sã se obiºnuiascãcu noile forme. Este mai important sãle pui la dispoziþie întâlniri în grupurimai mici, în care câþiva oameni sãpoatã pune întrebãri, decât întâlniri cuîntreaga adunare. Fii gata sã teîntâlneºti în particular cu anumiþioameni care vor sã-ºi exprime pãrereaîn legãturã cu schimbarea preconizatã.

COMUNIC{ FAPTUL C{TRADI|IILE SUNT CEL MAIRESPECTATE ATUNCI CÂNDSUNT DUSE MAI DEPARTE DELUCR{RI NOICele mai multe biserici au o masã aCinei Domnului. Pe multe dintre elesunt gravate douã expresii diferite, cuaccente diferite. Acestea sunt: „Înamintirea Mea“ ºi: „Pânã la venireaLui“.

Cina Domnului este o tradiþie viepentru cã ea ne duce în trecut – Înamintirea Mea – ºi în viitor – Pânã lavenirea Lui. Ne ajutã sã ne amintim dejertfa Domnului Isus în locul nostru ºi,în acelaºi timp, ne îndeamnã sã privim

cu nãdejde spre venirea Lui.Existã tradiþii moarte ºi tradiþii vii.

Cele moarte vor continua sã fie amin-tite, dar vor avea foarte puþin impactasupra vieþilor ºi oamenilor de azi.Tradiþiile vii continuã prin subliniereavalorilor istorice care însoþesc lucrãriledin prezent. Cele mai trainice tradiþiisunt cele care aratã spre viitor prinintermediul lucrãrilor eficiente care auun impact asupra oamenilor din zilelenoastre.

FII R{BD{TORÎnþelege cã în zonele urbane ºi subur-bane ale Statelor Unite este nevoie, deobicei, de 5-7 ani ca sã schimbi direcþiaunei biserici existente. În zonele ruraleeste nevoie de 10-12 ani ºi, uneori, deun timp ºi mai îndelungat.

Liderii secolului XXI ar trebui sã fieatenþi sã-ºi formeze o perspectivã petermen lung. Dacã nu vom putea faceanul acesta atât cât am sperat, înurmãtorii 5 ani vom face mai multdecât ne-am fi putut gândi.

ÎNCREDE-TE ÎN DUMNEZEUC{ EL VA G{SI O CALEPRIN CARE TOATE ACESTEAVOR FI POSIBILEBine spunea vechea cântare: „O, Dum-nezeule, ajutorul nostru în vremuriletrecute, nãdejdea noastrã pentru aniicare stau sã vinã“. Ce cuvinte maipotrivite ar putea rãmâne în mintealiderilor bisericii secolului XXI? Atâtatimp cât Îl iubim pe Dumnezeu ºipoporul Sãu, El ne va ajuta sã-iîndrumãm în lucrãri eficiente în noulmileniu. -

Gary L. McIntosh este profesor deLucrare ºi Conducere Creºtinã la TalbotSchool of Teology, Biola University, La

Miranda, California,ºi preºedinte al organizaþiei TheMcIntosh ChurchGrowth Network.

„Cu toate cã sunt slobod faþã de toþi, m-am fãcut robul tuturor, ca sã câºtig pe cei mai mulþi...Fac totul pentru Evanghelie, ca sã am ºi eu parte de ea.“

Pavel, în 1 Corinteni 9:19,23

RESURSE SPIRITUALE • 5

NTERVIU CU JOHN C. MAXWELL ªI RON F. MCMANUS

Cum sã transformãm viziuneaîn realitate

NTERVIU CU JOHN C. MAXWELL ªI RON F. MCMANUS

Cum sã transformãm viziuneaîn realitateI

JOHN C. MAXWELL RON F. MCMANUS

Conducerea pastoralã este deficitarã în dezvoltarea unei viziuni

pentru biserica localã. Fãrã o viziune, biserica nu va creºte. De

fapt, s-ar putea chiar sã descreascã, dacã oamenii încep sã

pãrãseascã biserica respectivã pentru a merge la o altã bisericã

care are un scop mult mai clar ºi mai bine definit. Însã chiar ºi

atunci când pãstorii au o viziune pentru bisericile lor, trebuie

muncit foarte mult pentru ca viziunea sã devinã realitate. Modul

în care pãstorii îºi comunicã viziunea este determinantã pentru

felul în care credincioºii vor colabora cu ei la împlinirea acestei

viziuni. Adunarea va trebui, de asemenea, sã-ºi evalueze slujirea

în lumina acestei viziuni. Pentru ca biserica sã continue sã fie efi-

cientã în evanghelizarea comunitãþii locale ºi în transformarea

viziunii în realitate s-ar putea sã fie nevoie ºi de unele schimbãri.

Enrichment a rugat doi pastori de succes – John C. Maxwell,

fondatorul organizaþiilor INJOY, Inc. ºi EQUIP, ºi Ron F. McManus,

preºedintele lui EQUIP, a cãror lucrare constã în pregãtirea pas-

torilor ºi a liderilor – sã discute rolul pastorilor în dezvoltarea ºi

implementarea viziunii în bisericile lor. Ei oferã sfaturi practice

pentru pastorii care doresc sã primeascã de la Dumnezeu o

viziune înnoitã pentru bisericile pe care le pãstoresc.

RESURSE SPIRITUALE • 5

DEFINIÞI VIZIUNEA ªI IMPORTANÞA EI ÎN LUCRARE.MMAAXXWWEELLLL:: Viziunea este o imagine aunui viitor dorit; o imagine a ceva ceîncã nu posed momentan, dar este cevace vreau sã vãd ºi sã experimentez; unlucru care vreau sã fie experimentat ºide oamenii pe care îi conduc. Atuncicând pãstorul ºi biserica sa au o vizi-une, ei îºi vor focaliza toatã energia,timpul, banii ºi personalul pentruîmplinirea viziunii respective.

MAI PUÞIN DE 5% DIN PAS-TORI AU DE FAPT O VIZIUNECLAR FORMULATÃ. CEIMPACT ARE ACEST LUCRUASUPRA BISERICII LOCALE?MMCCMMAANNUUSS:: Versetul din Scrip-turã care spune: „Când nu estenici o viziune, poporul piere“(Proverbe 29:18; KJV) are douãaspecte. În lipsa unei viziunicomunitatea noastrã va pierifãrã Hristos, dar, pe de altãparte, în lipsa unei viziuni ºibiserica va pieri.

Bisericile ai cãror membri seluptã unii cu alþii ºi-au pierdutviziunea pentru oamenii pier-duþi. Fãrã o viziune, oamenii ºibisericile devin egocentrici.Oamenii încep sã-ºi caute greºeliunii altora ºi biserica se autodis-truge. Viziunea este un lucrufãrã de care pastorii ºi bisericanu-ºi pot permite sã trãiascã.

MMAAXXWWEELLLL:: Ori de câte ori o bise-ricã se ceartã pentru lucrurimãrunte, poþi fi sigur cã oameniiaceia nu au o imagine clarã aceea ce trebuie sã fie.

În conferinþele mele pentrulideri, pastorii mã întreabã dese-ori: „Aveþi vreo viziune pentrubiserica mea?“ Ei ar dori sã learãt direcþia în care trebuie sãmeargã ºi modul în care trebuiesã arate bisericile lor. Întotdeau-na mã întristez când sunt între-bat aºa ceva.

Fãrã o viziune oamenii aflaþiîn poziþii de conducere vor pieri.Nu numai cã îþi vei pierde oamenii, îivei pierde ºi pe cei care se aflã în pozi-þii de conducere – vei pierde totul. Demulte ori când oamenii pãrãsesc biseri-cile credem cã este vorba despre o pro-blemã doctrinalã, dar, de cele maimulte ori, este vorba de o problemã deconducere. Celor mai mulþi pãstori le

este dificil sã-ºi contureze o viziune,dar viziunea este o calitate indispen-sabilã unui lider. Chemarea noastrãpentru oameni este sã le oferim spe-ranþã. Este un lucru extraordinar sã aitu însuþi speranþã.

Nu oricine are o viziune este unlider, dar orice lider are o viziune. Cândcineva îþi spune cã ocupã o poziþie deconducere, întrebarea fireascã pentrupersoana respectivã este: „Care e viziu-nea ta?“ Dacã un lider nu poate sã-þiprezinte o imagine clarã a ceea ce vede

în viitor, persoana aceea nu este con-ducãtorul organizaþiei respective.

CE PERICOL EXISTÃ ÎN A AVEA OVIZIUNE PENTRU CARE PERSOANARESPECTIVÃ NU S-A RUGAT ªI NUA CÃUTAT SUFICIENTCÃLÃUZIREA LUI DUMNEZEU?

MMAAXXWWEELLLL:: Bill Hybels dã o ilustraþie.În medie, un pastor american slujeºteaproximativ trei ani ºi jumãtate într-obisericã. Pastorul Joe vine în bisericã ºiviziunea sa este ca biserica sã meargãspre dreapta. Dupã trei ani ºi jumãtateJoe pleacã ºi vine pastorul Harry. Elvrea ca biserica sã o ia la stânga. Prinurmare, cei mai mulþi dintre membriibisericii o iau spre stânga. PastorulHarry pleacã ºi el dupã trei ani ºi jumã-tate ºi vine pastorul Jack. El le spuneoamenilor: „Sunteþi cei mai confuzi

oameni pe care i-am vãzut vreo-datã. Unii dintre voi merg ladreapta, alþii la stânga. Noi tre-buie sã mergem înainte.“ Astfel,în mai puþin de zece ani, în bise-ricã s-au perindat trei pãstori cutrei viziuni diferite. Oameniiajung sã fie confuzi ºi frustraþi.

MMCCMMAANNUUSS:: Un lucru similar seîntâmplã atunci când un pastorparticipã la o conferinþã. Membriibisericii încep sã se gândeascã însinea lor: Duminica viitoare neva spune tot ce-a auzit acolo. Aºase întâmplã, iar ei stau în bãncilelor ºi se gândesc: O sã-i treacã.ªi, într-adevãr, îi trece. În con-secinþã, pastorul îºi pierde credi-bilitatea pentru cã oamenii audmereu ºi mereu acelaºi lucru.

CUM POT PASTORII SÃ-ªI DEZVOLTE O VIZIUNE DATÃ DE DUMNEZEU PENTRU BISERICILE LOR?MMCCMMAANNUUSS:: Dacã pastorii vor sãaibã o viziune, trebuie s-oprimeascã de la Dumnezeu. Eitrebuie sã se roage ºi sã-L cautepe Domnul. Aici începe totul, îninimile lor. Dumnezeu pune cevaîn inimile ºi în duhurile lor, apoiacel ceva devine un lucru pe caretrebuie sã-l comunice eficientcelorlalþi conducãtori, pentru caaceºtia, la rândul lor, sã-ºi poatãînsuºi viziunea.

MMAAXXWWEELLLL:: Pastorii trebuie sã-ºigãseascã locul în comunitatea de

credincioºi, petrecând timp cu Dumne-zeu. Lasã-L pe Dumnezeu sã-þi vor-beascã ºi sã lucreze în tine; fii sincer cuEl, spune-I: Doamne, iatã ce fac bine ºice nu fac bine; acestea sunt neajun-surile mele, punctele mele forte ºidarurile mele. De multe ori noi le ceremoamenilor sã meargã în afarã, când nu

6 • TOAMNA 2001

Când p[storul =i biserica sa

au o viziune, ei î=i vor focaliza

toat[ energia, timpul, banii =i

personalul pentru împlinirea

viziunii respective.

RESURSE SPIRITUALE • 7

DE CE FALIMENTEAZà ORGANIZAÞIILE ÎN EXPERIMENTAREA NOII VIZIUNIJohn P. Kotter, Konosuke Matsushita profesor de conducere la Harvard Business School, a scris un articol intitulat„Conducând schimbarea: De ce eºueazã eforturile de transformare?“, articol inspirat din experienþa câºtigatã întimp ce a urmãrit peste 100 de companii în perioada în care acestea încercau sã se transforme în corporaþii maieficiente. Aceste eforturi ale conducerilor respective au fost iniþiate cu mai multe scopuri: management la cel maiînalt nivel, retehnologizare, determinarea mãrimii potrivite, restructurare, schimbãri culturale ºi relansare. Cuexcepþia felului în care acest proces a fost numit, scopul a rãmas în esenþã acelaºi. Toþi doreau sã facã schimbãrifundamentale cu privire la modul în care afacerea putea fi condusã, ca sã se adapteze mai bine unei pieþi în continuãschimbare.

În timp ce o parte din eforturile acestor lideri au avut succes, iar altele au eºuat, cele mai multe au ocupat un locde mijloc, cu o concentrare mai mare asupra treptei inferioare a scalei eficienþei lor.

Kotter a tras douã concluzii ºi a identificat apoi opt greºeli pe care le fac astfel de organizaþii. Prima observaþie afost cã procesul schimbãrii este o combinaþie de mai multe etape care necesitã o perioadã de timp relativ lungã.Omiterea unor etape ar putea sã grãbeascã procesul, dar aceasta va compromite în mod sigur rezultatul final. În aldoilea rând, el a observat cã erorile majore în oricare dintre aceste etape pot încetini progresul acestui proiect ºipot anula pânã ºi succesele anterioare.

Greºeala nr. 1: Nestabilirea unui sentiment al urgenþei suficient de mareÎnceperea unui program de transformãri necesitã cooperarea activã a mai multor indivizi. Kotter susþine cã mai multde 50% din companii falimenteazã în acest prim pas.

Greºeala nr. 2: Necrearea unei coaliþii îndrumãtoare suficient de puternicãProgramele mari deseori încep cu unul sau doi oameni, dar în toate cazurile care au avut succes coaliþia conducã-toare a continuat sã creascã cu timpul.

Greºeala nr. 3: Lipsa unei viziuniÎn cazurile care nu au avut succes, echipa conducãtoare a falimentat sã dezvolte o imagine a viitorului care sã poatãfi comunicatã relativ uºor ºi sã fie atractivã pentru persoanele implicate ºi nu numai.

Greºeala nr. 4: Comunicarea insuficientã a viziuniiÎn cazul proiectelor falimentare, liderii acestora nu au reuºit sã foloseascã toate posibilitãþile existente ºi toate opor-tunitãþile ca sã le comunice oamenilor viziunea lor.

Greºeala nr. 5: Neîndepãrtarea obstacolelor din calea noii viziuniNu toate obstacolele sunt evidente de la bun început. Procesul îndepãrtãrii acestora trebuie sã fie continuu.

Greºeala nr. 6: Lipsa planificãrii ºi a obþinerii unor victorii pe timp scurtO transformare realã necesitã timp, iar efortul reînnoirii îºi pierde avântul dacã nu existã ºi þeluri care sã fie atinseºi sãrbãtorite într-un timp scurt.

Greºeala nr. 7: Declararea victoriei înainte de vremeSãrbãtorirea prematurã a victoriei poate pune capãt avântului înainte ca procesul sã se fi terminat.

Greºeala nr. 8: Neancorarea schimbãrilor în cultura corporaþieiSchimbarea nu va fi permanentã pânã ce nu devine „modalitatea în care procedãm noi aici”. Atâta timp cât nu seschimbã normele de funcþionare ale diferitelor grupuri din organizaþie ºi cultura organizatoricã nu este alteratã,schimbãrile vor putea fi abandonate atunci când presiunea care a produs aceste schimbãri va fi înlãturatã.

Puterea culturii organizatorice a bisericilor locale face foarte dificilã sarcina pastorului de a-ºi conduce bisericaprintr-o schimbare majorã, fãrã sã comitã unele greºeli asemãnãtoare cu acestea. Greºeala numãrul unu pe lista luiKotter este de asemenea numãrul unu pe lista noastrã. Pastorul are un puternic sentiment al urgenþei în ceea cepriveºte schimbarea bisericii, în timp ce membrii bisericii nu îl au decât foarte rar.

8 • TOAMNA 2001

am petrecut suficient timp înãuntru.Oamenii nu pot sã-þi dea o viziune, darDumnezeu poate face lucrul acesta.

Deseori când oamenii au o viziune,ei gândesc în termenii unei viziunimari – vreau sã câºtig oraºul pentruHristos. Dar problema multor pãstoricu acest tip de viziune este urmã-toarea: ei nu au dezvoltat o strategiepentru a transforma în realitate vizi-unea respectivã. Pastorul le predicãcredincioºilor visul ºi viziunea sa, ei seentuziasmeazã timp de o sãptãmânã, olunã sau chiar câteva luni, darnu existã nici o strategie clarã,nici un plan sau vreun procescare sã aibã ca rezultat împli-nirea acelei viziuni.

Speranþa nu este strategie. Eamerge mânã în mânã cu vizi-unea, dar trebuie sã avem ostrategie ºi un plan prin care sãfacem ca viziunea sã devinãrealitate. Mulþi pastori nu reu-ºesc sã vadã împlinindu-se oviziune de la Dumnezeu pentrucã nu au conceput niciodatã ostrategie pentru împlinirea aceleiviziuni.

CUM ΪI COMUNICà PASTORIIVIZIUNEA BISERICII?MMAAXXWWEELLLL:: Viziunile mari secomunicã de la om la om. Capastor, eu îmi prezint viziunea întimp ce iau masa cu persoanelerespective. Când am ceva desprecare cred cã este de la Dumne-zeu, primul lucru pe care îl fac,chiar înainte de a-l comunicaadunãrii, este sã stau de vorbãcu persoanele cele mai influentedin bisericã ºi sã le împãrtãºescceea ce cred cã mi-a vorbit Dum-nezeu. Apoi le ofer timp degândire ºi pentru a-mi puneîntrebãri. De multe ori îmi punîntrebãri, iar eu le rãspund: „Tre-buie sã mai meditez la asta. Mise pare cã nu gândesc prea claraici.“ Alteori, ei vin cu com-pletãri pertinente ºi mã ajutã sã for-mulez viziunea într-un mod mai acce-sibil pentru oameni.

Una dintre legile conducerii estelegea acceptãrii. Oamenii îl acceptãmai întâi pe pãstor ºi abia apoi vizi-unea acestuia. Toate viziunile încep curelaþii. Eu primesc viziunea în timpul

pãrtãºiei mele cu Dumnezeu, iar întimpul pãrtãºiei mele cu oamenii lecomunic viziunea. Dacã aceste relaþii nusunt ceea ce pot sau ar trebui sã fie, atâtîn ceea ce priveºte primirea cât ºi comu-nicarea, viziunea va fi abandonatã.

Când pãstorii mã întreabã dacãoamenii vor avea încredere în viziunealor, le pun douã întrebãri: „Au eiîncredere în conducerea voastrã?“Dacã nu, nici mãcar nu încercaþi sã leoferiþi o viziune. Iar a doua întrebareeste: „V-aþi pregãtit corect viziunea?“

În momentul în care ajung la amvonca sã-mi prezint viziunea, aceasta numai este la acelaºi nivel ca ºi înmomentul în care am primit-o de laDumnezeu; dimpotrivã, a devenit maimare ºi mai clarã. A devenit o viziunemult mai bunã pentru cã trupul luiHristos a completat ceea ce mi-a dat

Dumnezeu. Prin urmare, în momentulîn care prezint bisericii viziunea pecare o am persoanele mai influente dinbisericã au deja încredere în ea. Apoi,dupã ce oamenii ascultã mesajul meuºi încep sã se consulte cu persoanelecare le pot influenþa, aceºtia sunt dejaaliaþii mei ºi mã ajutã în a comunicabisericii viziunea.

ÎNSUªIREA VIZIUNII ESTE IMPOR-TANTÃ PENTRU BISERICÃ.

DE CE?MMAAXXWWEELLLL:: Existã ceva de spusîn ceea ce priveºte un pãstor ºi obisericã care îºi formuleazã odeclaraþie a scopului pe careoamenii ºi-o însuºesc. κi obþinastfel identitatea, scopul ºi ener-gia din acel loc unic pe care îlocupã biserica lor în comunitateaîn care existã. Dacã o anumitãbisericã ºi-ar însuºi într-adevãr oviziune, urmãtorul pastor care segândeºte sã vinã în acea bisericãar ºti care este viziunea aceleibiserici ºi apoi ar putea sã-ºi deaseama dacã aceasta se potriveºtecu lucrarea lui. Dacã nu se potri-veºte, pastorul acela nu ar trebuisã vinã în biserica respectivã.

DESCRIEÞI TIPUL DE VIZIUNEDE CARE ARE NEVOIEBISERICA PENTRU A AVEAIMPACT ASUPRA SOCIETÃÞIISECOLULUI AL XXI-LEA.

MMAAXXWWEELLLL:: Dacã biserica vrea sãaibã impact asupra lumii care oînconjoarã, va trebui sã treacãprintr-o etapã de „mare renunþa-re“. Bisericile vor trebui sãînceteze sã mai fie egoiste ºi sãînceapã sã fie relevante. Singuracale prin care o bisericã poatedeveni relevantã este sã iasã dinzona ei de confort ºi sã intre încontact cu oameni necreºtini. Încultura noastrã existã o foame

realã dupã lucruri spirituale; oameniicautã ceva spiritual, ceva dincolo de ei.Aceasta este vestea bunã. Vestea reaeste cã oamenii nu gãsesc acest ceva înbisericã, pentru cã în bisericã se cântãcântãri, se predicã, se fac diverse pro-grame ºi se strânge colecta pentru eaînsãºi.

De ce ar da Dumnezeu uneibiserici un om cu multe darurispirituale, cu multe talente =iînst[rit din punct de vederefinanciar, dac[ cel mai impor-tant lucru pe care are de gânds[-l fac[ anul viitor aceast[biseric[ este s[-=i zugr[veasc[toaletele?

Vor exista biserici care vor „renun-þa“ ºi care vor strânge o minunatãrecoltã. Vor avea un succes enorm, cumnu a mai experimentat Biserica dintimpul apostolilor.

Vor exista ºi biserici care nu vorrenunþa ºi care vor spune: „Acesta estepãstorul nostru. Noi îl plãtim. Vrem sãavem biserica noastrã, cântãrile noas-tre, bãncile noastre în bisericã ºi spaþi-ile noastre de parcare“. Biserica ce nuva renunþa la ea însãºi va fi uitatã ºipãrãsitã mai repede decât îºi vor puteada ei seama.

Biserica nu va rãmâneaceeaºi. Fie va înflori pentru cãcineva înþelege vremurile în caretrãieºte ºi existã, fie se va ofilifoarte curând.

MMCCMMAANNUUSS:: În calitate de creºtinitrebuie sã construim punþi întrenoi ºi lume. Mulþi creºtini ºi-auformat o mentalitate de tipul „eiºi noi“. Trebuie sã ne schimbãmaceastã mentalitate ºi sã aducemluminã într-o lume plinã deîntuneric.

Biserica ce va avea cu adevã-rat impact asupra secolului alXXI-lea este biserica ale cãreivisuri sunt mai mari decât amin-tirile sale. Când îi vei auzi peoamenii din biserica ta spunând:„Îi suntem recunoscãtori Domnu-lui pentru trecut ºi pentru ceea cea fãcut în mijlocul nostru, darDumnezeu are lucruri extraor-dinare pentru noi în viitor“, sãºtii cã visurile lor sunt mai maridecât amintirile.

CE PÃRERE AVEÞI DESPRE PÃS-TORII CARE AU O VIZIUNE, DARNU O VÃD ÎMPLININDU-SE?

MMAAXXWWEELLLL:: Existã foarte mulþipãstori care au o viziune, dar pecare nu au vãzut-o încã transfor-mându-se în realitate. Aminti-þi-vã cã în momentul în careDumnezeu ne dã o viziune, noinu avem la îndemânã resursele nece-sare pentru a o împlini. Nu avemoamenii, banii, cunoºtinþele sau opor-tunitãþile necesare. Aºa cã, la început,tot ceea ce avem este viziunea însãºi.În aceastã etapã Dumnezeu aºteaptãsã începem sã umblã în ascultare devisul pe care ni l-a dat El.

De obicei se întâmplã urmãtorullucru: noi spunem: „De îndatã ce voiavea câþiva oameni care sã mã ajute,voi face cutare lucru…“; sau: „Deîndatã ce gãsesc pe cineva care estegata sã se sacrifice, voi face cutarelucru…“ Cu alte cuvinte, deseori noiaºteptãm sã avem mai întâi resurseleºi apoi sã acþionãm.

Hrãnirea celor 5.000 de oameni esteun exemplu al modului în care Isusvrea sã acþionãm. Când ucenicii auvenit la El ºi I-au cerut sã se ocupe de

aceastã problemã, Isus le-a spus:„Daþi-le voi sã mãnânce.“ Dumnezeunu lucreazã pânã nu facem noi primulpas. Dumnezeu ne dã viziunea, apoi Elaºteaptã sã umblãm în ascultare. Întimp ce vom face acest lucru, vor veniºi resursele necesare. Dacã jumãtatedin visul meu este împlinit, asta

înseamnã, în cazul cel mai fericit, cãdispun de jumãtate din resurse.Resursele necesare pentru finalizareavisului vor veni în timp ce faci ultimiipaºi în aceastã direcþie.

Gândiþi-vã la acest lucru. De ce i-artrimite Dumnezeu pe oameni în biseri-cile noastre, dacã nu avem un vismãreþ? De ce ar da Dumnezeu uneibiserici un om cu multe daruri spiri-tuale, cu multe talente ºi înstãrit dinpunct de vedere financiar, dacã cel maiimportant lucru pe care are de gând

sã-l facã aceastã bisericã este sã-ºi zugrãveascã toaletele anulviitor? Aceasta este o adminis-trare proastã. Deci, Dumnezeune dã resurse în funcþie devisurile noastre ºi de ascultareanoastrã. Mai mult, El nu ne dãaceste resurse pânã când nuîncepem sã umblãm în ascultare.

Pastori, care aveþi un vis ºicare umblaþi în ascultare, darnu aveþi încã resursele necesare,nu vã îngrijoraþi! Continuaþi sãumblaþi în ascultare. Dumnezeunu a dat niciodatã cuiva un vispe care El sã nu vrea sã-l trans-forme în realitate. ªi, de aseme-nea, El nu a dat niciodatã oviziune care sã poatã fi realizatãdintr-o datã. Deci fiþi gata sãfaceþi primii paºi, sã fiþi ascultã-tori ºi sã-L vedeþi pe Dumnezeuîmplinind visul acela în viaþavoastrã. -

BBIIBBLLIIOOGGRRAAFFIIEE RREECCOOMMAANNDDAATTÃÃ

Maxwell, John C., Dezvoltã liderul din tine, Amaltea,Bucureºti, 1997.

Maxwell, John C., Cele 21 delegi incontestabile aleconducerii, Life PublishersRomânia, Oradea, 2000.

John C. Maxwell, D.Min., este unfost pastor ºi fondator al organizaþiilorINJOY Inc. ºi EQUIP, Atlanta, Georgia,SUA.

Ron F. McManus este un fost pastor ºiprezbiter al Assemblies of God. El esteactualul preºedinte al organizaþieiEQUIP, Atlanta, Georgia, SUA.

Când îi vei auzi pe oamenii dinbiserica ta spunând: „Îi suntemrecunosc[tori Domnului pentrutrecut =i pentru ceea ce a f[cutîn mijlocul nostru, dar Dum-nezeu are lucruri extraordinarepentru noi în viitor“, s[ =tii c[visurile lor sunt mai mari decâtamintirile.

RESURSE SPIRITUALE • 9

V

10 • TOAMNA 2001

Viziunea este o parte vitalã dinmine. Nu sunt sigur cândanume am descoperit vizi-unea, dar ºtiu cã este un pro-ces interminabil. Viziuneaeste un dar continuu alDuhului Sfânt. Vederea esteun lucru; viziunea este cutotul altceva. Viziunea neoferã capacitatea de a privi ladistanþã, în viitor împreunã

cu Dumnezeu, de-a vedea ceea ce vedeEl ºi de a discerne ce Îl preocupã, ce arepe inimã. Pentru ca cineva sã fie efi-cient în viaþã, inima persoanei respec-tive trebuie sã rãmânã sincronizatã cuinima lui Dumnezeu. Ce vede Dumne-zeu? Mulþimi de oameni care se aflã învalea deciziilor ºi nenumãraþi oamenifãrã Dumnezeu ºi fãrã speranþã.

Viziunea mea s-a nãscut în bisericatatãlui meu; mi-am însuºit-o, nu amînvãþat-o. Herschel Barnett a avut oinimã mare, ºi planurile lui de aextinde Împãrãþia au fost mai preþioasedecât însãºi viaþa sa. Tot ceea ce a fãcuta fost susþinut în rugãciune. Cântecul„Fii Tu viziunea mea“, ce se cântãfoarte rar în zilele noastre, descrie celmai bine lucrarea tatãlui meu.

Fii Tu viziunea mea, Domn al inimiimele –

Sã nu fii altceva pentru mine decâtceea ce eºti;

Fii Tu cel mai frumos gând al meu,indiferent dacã este zi saunoapte –

Fie cã sunt treaz, fie cã dorm,prezenþa Ta sã fie lumina mea.

În vocabularul tatãlui meu, cuvântulviziune era scris cu V mare. Aceasta erapersoana Duhului Sfânt, sinonimã cu opãtrundere ºi o înþelepciune dumne-zeiascã.

Duhul Sfânt este partenerul meu derugãciune care mã ajutã sã caut viziu-nea pentru biserica mea. Din ziua încare Duhul Sfânt a devenit principalulmeu pãstor, învãþãtor ºi partener derugãciune, am experimentat o adevã-ratã revoluþie spiritualã. El a fãcut ca

rugãciunea sã devinã intimã ºi persona-lã. A început procesul de renovare aîntregii mele vieþi interioare. Este unasã ºtii despre Duhul Sfânt atunci cândte rogi ºi este alta sã Îl cunoºti pe El.Când Duhul Sfânt a devenit real, rugã-ciunea a devenit o prioritate ºiobiºnuitul a devenit extraordinar.

În rugãciunea noastrã pentru viziu-ne suntem limitaþi doar de resurseleSale nelimitate. Noi suntem totaldependenþi de Dumnezeu care esteresursa noastrã. În timpul momentelorde rugãciune, vom simþi nevoia urgen-tã a prezentului. Prin rugãciune vomînþelege, de asemenea, cã fãrã rugãciu-ne suntem fãrã putere în impactul nos-tru asupra unei societãþi pierdute.

Rugãciunea este un eveniment pro-gramat, zilnic ºi, de asemenea, ºi unflux continuu. Dumnezeu este claratunci când spune cã trebuie sãînvãþãm sã stãm liniºtiþi, sã ne facemtimp sã fim sfinþi ºi sã meditãm lacuvântul Sãu zi ºi noapte. Existã azi omultitudine de formule de succes referi-toare la rugãciune ºi la treziri. Dar înmarile treziri din trecut, rugãciunea afost partea din faþã, centrul ºi circum-ferinþa vieþilor oamenilor sfinþi ºievlavioºi care le-au condus.

Putem învãþa multe lecþii de viaþã,uitându-ne la un copac. Frumuseþealui, frunziºul ºi înmugurirea sa din tim-pul primãverii fac parte din unicitateaacestuia. Referindu-se la omul fericit ºibinecuvântat, psalmistul a scris cãacesta „este ca un pom sãdit lângã unizvor de apã, care îºi dã rodul la vremealui, ºi ale cãrui frunze nu se veºtejesc:tot ce începe duce la bun sfârºit“(Psalmul 1:3).

Copacii au cãpãtat o tot mai maresemnificaþie în ultimul timp – probabilpentru cã îmbãtrânesc ºi experimentezo preocupare tot mai mare faþã de mul-tiplicare, pânã la venirea Lui. Cânderam pãstor în Davenport, Iowa, împre-unã cu soþia mea am construit o casã.Într-o zi am plantat un copãcel încurtea din faþa casei. L-am udat, l-am

îngrijit ºi am urmãrit cum se transfor-ma într-un copac mare. De multe oricând vizitez oraºul Davenport, trec cumaºina pe lângã fosta noastrã casã, casã privesc magnificul copac. Cu toateacestea, nu mã voi bucura niciodatã deluxul de a sta la umbra acestui copac.Altcineva se bucurã de umbra lui ºi deschimbãrile acestuia în funcþie deanotimpuri. Dar, atâta timp cât voi trãi,voi ºti cã eu am plantat copacul acela.

În prezent noi trebuie sã plantãmcopaci la umbra cãrora s-ar putea sã nustãm niciodatã. Acest lucru va aveaînsã impact asupra celor care vin dupãnoi. S-ar putea sã avem deja o viziunepentru trezirea spiritualã, dar oareplantãm sãmânþa trezirii care sã aibãimpact asupra generaþiilor viitoare?

1 Cronici 22:1-5 ne prezintã un altconcept de rugãciune pentru viziune.Avem noi viziunea ºi inima de a pregãticeva ce s-ar putea sã nu experimentãmvreodatã? David era un om bãtrân, dara întocmit planul unei case a lui Dum-nezeu în care nu avea sã intre nicio-datã:

„ªi David a zis: «Aici sã fie CasaDomnului Dumnezeu, ºi aici sã fiealtarul arderilor de tot pentru Israel.»David a strâns pe strãinii din þara luiIsrael ºi a însãrcinat pe cioplitorii depiatrã sã pregãteascã pietre cioplitepentru zidirea Casei lui Dumnezeu. Apregãtit ºi fier din belºug… Casa careva fi ziditã Domnului trebuie sã fie demare faimã… de aceea vreau sã-ipregãtesc cele de trebuinþã pentru con-struirea ei. ªi David a fãcut maripregãtiri înainte de moarte.“

Mãreþia unei persoane poate fi eva-luatã în felurite moduri. Unul dintre eleeste acesta: Existã persoane careplanteazã copaci la a cãror umbrã nuvor sta niciodatã. Este mare lucru sãfacem pregãtiri pentru viitor. Mulþipredicatori mari din trecut nu au fãcutacest lucru. Biserici mari, cum ar fi Bis-erica Metropolitanã din Philadelphia ºiNew York, au gãzduit cândva mii deoameni; astãzi, nici una dintre ele nu

ÎN TTIMPUL MMARILOR TTREZIRI SSPIRITUALE DDIN TTRECUT,

RUG�CIUNEA AA FFOST PPARTEA DDIN FFA��, CCENTRUL ��I

CIRCUMFERIN�A VVIE�ILOR OOAMENILOR SSFIN�I ��I

EVLAVIO�I CCARE AAU CCONDUS AACESTE TTREZIRI.

RESURSE SPIRITUALE • 11

Cum sã te rogi pentruVIZIUNE

D E T O M M Y B A R N E T T

Cum sã te rogi pentru

Din ziua

în care

Duhul Sfânt a

devenit principalul

meu p[stor,

înv[\[tor =i partener

de rug[ciune,

am experimentat o

adev[rat[ revolu\ie

spiritual[. El a f[cut

ca rug[ciunea s[

devin[ intim[ =i

personal[.

12 • TOAMNA 2001

mai existã. Unul dintre cei mai marievangheliºti care avea darul vindecãriia provocat nenumãrate treziri spiritu-ale pe vremea când eram la ºcoalabiblicã. Oameni din toatã lumeaveneau sã fie martori la lucrãrile lui;astãzi aproape cã nu se mai vede nimicdin lucrarea lui. Charles Spurgeon afost predicatorul predicatorilor. El apredicat trezirea spiritualã, iar mesaje-le lui au împânzit lumea. Scrierile luicontinuã sã aibã impact asupra multoroameni. La un moment dat, oameniiveneau cu miile la închinare în bisericalui; astãzi, doar câþiva mai merg acoloduminica dimineaþa, iar veniturile uneimici librãrii contribuie la întreþinereaclãdirii. De ce? Aceste biserici nu aureuºit sã se multiplice, sã continue sãcreascã. Deºi cele mai multe au strânso recoltã de oameni, care au devenitcredincioºi ºi au crescut spiritual pentruslava lui Dumnezeu, ele ºi-au pierdutviziunea pentru viitor ºi, în consecinþã,ºi-au pierdut eficienþa.

America a devenit o naþiune secu-larã. Temeliile noastre se nãruie. Dacãa fost vreodatã nevoie de trezire, acumaceastã nevoie este ºi mai mare. Vaveni ea? A ocolit Dumnezeu America?Referindu-se la viziunea lui Dumnezeupentru Israel, Habacuc a scris: „Dacãzãboveºte, aºteapt-o“ (Habacuc 2:3).

Dumnezeu încã vorbeºte prin cuvân-tul Sãu celor care sunt gata sã-l ascultecu inimile lor. Uneori, s-ar putea sã nesimþim copleºiþi de rãutatea ºi de influ-enþele rele din jurul nostru. S-ar puteasã ne întrebãm: Oare va veni trezireaspiritualã? Vor înflori bisericile din nou

ºi vor rãmâne ele puternice în generaþi-ile viitoare? Va accepta poporul nostruresponsabilitatea datã de Dumnezeu dea se ruga, de a fi o mãrturie ºi de a seînchina? Am eu ºi biserica mea o viziunepe care s-o aºteptãm sã se împlineascã,aceea de a planta un copac al trezirii,prin credincioºie ºi rugãciune constan-tã? Suntem gata sã plãtim preþul pe careîl cere Dumnezeu pentru o trezire spiri-tualã pe care s-ar putea sã nu o vedemniciodatã?

Dintr-o datã, viziunea revine. Numai este o viziune de rugãciune pentrutrezire, ci o viziune a „nemãrginiteimãrimi a puterii Sale, dupã lucrareatãriei puterii Lui în sfinþi, pe care adesfãºurat-o în Hristos, prin faptul cãL-a înviat din morþi, ºi L-a pus sã ºadãla dreapta Sa“ (Efeseni 1:19-20). Oasemenea mãrime nemãrginitã scoateîn evidenþã micimea noastrã în com-paraþie cu puterea lui Dumnezeu.

Pavel ºi-a concentrat atenþia asupraputerii Dumnezeului Cel Atotputernic,care L-a înviat pe Hristos din morþi,declarându-L victorios asupra pãcatu-lui, morþii, asupra iadului ºi asupradiavolului. Aceeaºi putere lucreazã ºiîn noi. Isus Hristos ªi-a isprãvitlucrarea. Lucrarea noastrã este ca, întimp ce ne rugãm, sã continuãm sã

hrãnim bisericile ºi sã plantãmsãmânþa unei treziri spirituale pe cares-ar putea sã nu o vedem niciodatã înplinãtatea manifestãrii ei.

Dacã trezirea pare tot mai puþinprobabilã, noi trebuie sã lucrãm cu maimultã sârguinþã ºi, la fel ca David, tre-buie sã face pregãtiri cât mai mari. Tre-buie sã menþinem focul aprins în bis-ericile noastre, iar focul rugãciunii tre-buie sã ardã necontenit pentru o lumecare continuã sã fie distrusã de forþelecelui rãu.

David a vrut sã construiascã o casãpentru Dumnezeu. El nu avea sã sebucure niciodatã nici de frumuseþeanoului templu ºi nici de jertfele ºiînchinarea care urmau sã fie aduse înacel loc. Cu toate acestea, David a fãcutplanuri pentru ca Solomon sã poatãduce la bun sfârºit aceastã lucrare. Elºi-a dedicat acestei pregãtiri ultimii aniai vieþii sale pentru ca generaþia urmã-toare sã aibã o casã extraordinarã a luiDumnezeu pregãtitã pentru ei.

În acelaºi fel, ºi noi trebuie sã nededicãm restul vieþilor noastre pregãti-rilor pentru generaþiile viitoare, oferindtot ceea ce avem generaþiilor prezente.Trebuie sã clãdim pe temelia Bisericiinou testamentale ºi sã plantãmsãmânþa trezirii pentru viitor. Trebuie sãne sfârºim lucrarea în forþã ºi sã men-þinem aprins focul trezirii spirituale.Rugãciunea fiecãruia dintre noi pentruo viziune reînnoitã ar trebui sã aibãurmãtorul scop: „Lãrgeºte locul cortuluitãu; ºi întinde învelitoarele locuinþeitale: nu te opri! Lungeºte-þi funiile ºiîntãreºte-þi þãruºii!“ (Isaia 54:2).

Trãind deja în secolul XXI, trebuiesã ne lãrgim viziunea ºi sã ne intensi-ficãm rugãciunile în timp ce ne pregã-tim pentru biserici puternice, care sãcâºtige multe suflete pentru Hristos, ºipentru mult aºteptatele treziri spiri-tuale de care s-ar putea sã avem partesau nu. Autorul cântãrii „Fii Tu viziu-nea mea“ a exprimat o dorinþãasemãnãtoare în urmãtoarele versuripe care le-a scris cu mult timp în urmã:

Inimã a inimii mele, orice s-ar întâmpla,Fii Tu, totuºi, viziunea mea,

O, Stãpâne al tuturor. -

Tommy Barnett estepastor principal alFirst Assembly ofGod din Phoenix,Arizona, SUA.

„Eu am pãºit înainte în timp ce vã ascultam predica la radio. Din nefericire, atunci cãlãtoream cu un balon cu aer cald.“

Trebuie s[ ne dedic[m restulvie\ilor noastre preg[tirilorpentru genera\iile viitoare, oferind tot ceea ce avem

genera\iilor prezente.

DDEEZZVVOOLLTTAARREEAA VVIIZZIIUUNNIIII

RESURSE SPIRITUALE • 15

iziunea este unul dintre elementele cele mai importante pentru

succesul ºi eficienþa bisericii locale. Biblia este clarã: „Când nu

este nici o viziune [descoperire dumnezeiascã], poporul este

fãrã frâu“ (Proverbe 29:18). Pentru a menþine biserica pe calea

cea dreaptã este important ca membrilor ei sã le fie împãrtãºitã o viziune

clarã. Dar cum pot liderii sã dezvolte ºi sã comunice o viziune? ªi,

ceea ce este ºi mai important, cum îi putem determina pe fraþi sã

accepte viziunea pe care ne-a dat-o Dumnezeu?

Viziunea nu este doar pentru bisericile mari; ºi bisericile mai mici

au nevoie de o viziune în lucrare. Înþelegerea culturii bisericilor mai

mici este cheia dezvoltãrii ºi comunicãrii viziunii liderilor acestor

biserici. Acest articol se concentreazã în primul rând asupra culturii

ºi caracteristicilor unice ale bisericilor mai mici ºi, în al doilea rând,

asupra modului în care poþi iniþia schimbarea ºi comunica viziunea

primitã de la Dumnezeu în contextul unei biserici mici.

P[storii care doresc

s[ ini\ieze o schimbare

=i s[ comunice

o viziune trebuie

s[-=i dezvolte rela\ii

strânse cu credincio=ii

influen\i din biseric[

=i s[-i conduc[

în descoperirea viziunii

pe care Dumnezeu o

are pentru biseric[.

DE STEVEN R. MILLS

ÎÎNNTTRR-OO BBIISSEERRIICCÃÃMMAAII MMIICCÃÃV

16 • TOAMNA 2001

ÎN|ELEGEREA CULTURII +I A CARACTERISTICILOR UNEI BISERICI MICIÎn general, existã douã tipuri de bisericimici: biserici familiale primare ºi bise-rici familiale extinse. În cazul fiecãruitip, concepþiile organizatorice opunrezistenþã schimbãrii. Dezvoltarea uneiviziuni trebuie fãcutã având oînþelegere corectã a modului în careaceste douã tipuri de biserici seaseamãnã, a valorilor pe care le au ºi amodului în care iau ele decizii. Dez-voltarea viziunii în cadrul structuriiexistente este mai uºoarã decât dez-voltarea unei viziuni care necesitã ºischimbarea culturii organizatorice.Conducãtorul care înþelege ºi seadapteazã culturii organizatorice aunei biserici mici are mult mai multeºanse de reuºitã.

Descriere. Biserica familialã primarãeste inseparabilã de viaþa de familie.Toþi membrii acesteia se cunosc foartebine între ei. Prezenþa medie la bisericãeste de 30 pânã la 40, dar poate ajungechiar pânã la 50 de persoane. Acest tipde bisericã este în general localizatã înzone rurale, în unele centre urbane ºiîn oraºe mici.

Preocuparea principalã a acesteibiserici este consolidarea ºi menþinerearelaþiilor. Ea existã în ciuda numeroa-selor obstacole datoritã importanþei pecare familia o are în ochii membriloracestei biserici. Biserica familialã esteun grup strâns legat, format din maimulte generaþii ºi condus de cãtre laici.Resursele sunt limitate, ºi de asemeneaºi programele ºi lucrarea lor.

Biserica familialã extinsã (50-100de participanþi) se aseamãnã cu oreuniune familialã. Este încã o bisericãfamilialã, dar existã deja doi sau treiconducãtori ridicaþi din mijlocul aces-tor familii. Acest tip de bisericã tinde sãfie foarte omogenã atunci când mem-brii ei se cunosc unii pe alþii ºiîmpãrtãºesc valori asemãnãtoare.

Conducerea primarã. În bisericafamilialã primarã, nu pãstorul esteconducãtorul principal, ci douã sau treipersoane sau familii deþin poziþiile deconducere ºi au aceastã responsabili-tate ani de zile, dacã nu chiar toatãviaþa. Este posibil ca adevãratul con-ducãtor sã nu ocupe o poziþie oficialãsau obþinutã prin alegeri, ci sã fie per-soana spre care privesc ceilalþi atuncicând se iau decizii.

Conducerea primarã în bisericafamilialã extinsã este un mic nucleu almembrilor sau familiilor dominante.Poziþiile-cheie de conducere se aflã înmâinile aceloraºi familii timp de douãsau trei generaþii. Cei care constituienucleul conducãtor interacþioneazãîntre ei. Biserica este suficient de marepentru ca nici o persoanã sã nu poatãavea control asupra tuturor lucrurilor.Procedurile ºi concepþiile lor sunt neo-ficiale ºi nescrise. Ele existã în memo-ria colectivã a grupului. Comitetulbisericii urmãreºte ca pãstorul ºi

ceilalþi conducãtori sã punã în practicãdeciziile luate de familiile care alcãtu-iesc acel nucleu de conducere. Deºi înmod oficial conducãtorii pot sã-ºischimbe poziþiile, neoficial, rolul lor ºistructura puterii rãmân aceleaºi.

Rolul pãstorului. În biserica famili-alã primarã se aºteaptã ca pastorul sã-iiubeascã pe membrii bisericii, sã facãvizite ºi sã predice. Îndatoririle lui ofi-

ciale includ oficierea botezului în apã,a binecuvântãrii copiilor mici, a cãsãto-riilor, înmormântãrilor ºi coordonareaactivitãþilor esenþiale ale bisericii.Responsabilitãþile specifice sunt deter-minate de tradiþiile bisericii. Dacãrelaþia dintre pastor ºi conducãtorulprincipal este slabã sau deterioratã,abilitatea sa de a conduce este deasemenea slãbitã. Pastorul este privitca un strãin, dar poate face aproapeorice atâta timp cât iubeºte ºi îi pasã deoameni ºi rãspunde aºteptãrilor lorfundamentale.

Pastorul este „pãstor“ în bisericafamilialã extinsã. El este pastorulpredicator. Dezvoltarea ºi menþinerearelaþiilor cu membrii bisericii este unadin cele mai înalte valori. Într-o astfelde bisericã pastorul poate aveasusþinãtori provenind din mai multegrupuri. Unora le place de pastor, alþiiîi tolereazã conducerea, iar altora nu leplace de loc de el.

Luarea deciziilor ºi planificarea. Înbiserica familialã primarã, luareadeciziilor ºi planificãrile sunt fãcutespontan ºi neoficial. Deciziile se iauprin acordul celor din conducere sauprin îndrumarea directã a capului defamilie responsabil. În absenþa acestu-ia, nu se ia nici o decizie pânã când toþisunt siguri de ceea ce va face capul defamilie recunoscut de toþi.

Deciziile sunt luate avându-se învedere ceea ce este cel mai bine pentru„familie“. Bisericile familiale primarepreþuiesc mai mult relaþiile ºi persoa-nele decât stabilirea ºi atingerea unorscopuri. Pentru efectuarea unei schim-bãri într-o bisericã familialã primarãeste nevoie de acordul grupului, apoide permisiunea capului de familieresponsabil. Aceastã bisericã nu are odeclaraþie scrisã a scopurilor ºi a misi-unii sale. Biserica are þeluri neoficialece au o importanþã deosebitã pentrucapului de familie responsabil, care îºiia rolul în serios.

În biserica familialã extinsã luareadeciziilor ºi planificarea se situeazãundeva între oficial ºi neoficial. Proce-sul luãrii deciziilor este flexibil ºi fãrã oimportanþã prea mare. Deciziile se iauatunci când trebuie luate. Procesul estedeseori spontan ºi se poate derulachiar ºi în absenþa pãstorului. Acestapoate fi cel mai puþin informat despreceea ce se întâmplã în momentul luãriiunei decizii, deoarece nu este consider-at drept membru al grupului. Deciziile

Conduc[torul care

în\elege =i se adapteaz[

culturii organizatorice

a unei biserici mici

are mult mai multe

=anse de reu=it[.

RESURSE SPIRITUALE • 17

se iau atunci când grupul principalajunge la un consens ºi apoi acesteasunt comunicate celorlalþi. Pentru aface o schimbare într-o astfel de biser-icã este nevoie de permisiunea coaliþieidominante.

Planificarea ºi organizarea nu joacãun rol important în viaþa bisericii.Evenimentele din timpul anului au locmai degrabã dupã tiparele tradiþionale,decât în urma unor eforturi planificatedinainte. De obicei, planificarea estefãcutã în funcþie de eveniment ºi crizã.În general planificarea este iniþiatã decoaliþia de la conducere. Sursa princi-palã de informaþii pentru planificare ºiluarea deciziilor sunt cunoºtinþele ºiexperienþa membrilor. Þelurile bisericiisunt neoficiale ºi au o importanþãdeosebitã pentru familiile bisericii.Scopul principal al bisericii esteîmplinirea nevoilor familiilor partici-pante. Relaþiile sunt mult mai preþuitedecât rezultatele. Dacã un pastor i-arîndruma pe credincioºii unei astfel debiserici sã conceapã o viziune, aceastava fi probabil datã uitãrii ºi dispreþuitãdupã ce pastorul respectiv va pleca.

În biserica familialã extinsã, pas-torul îºi îndeplineºte funcþia de lidermai întâi ca mentor ºi, ocazional, camediator. Coaliþia dominantã deþinecontrolul celor mai multe funcþii legate

de viaþa de fiecare zi a bisericii. Pas-torul trebuie sã ajungã sã facã partedin coaliþia dominantã dacã vrea sãrealizeze ceva în acea bisericã sau sãajute la creºterea ºi dezvoltarea mem-brilor ºi lucrãrilor acestora.

Implementarea planurilor. Cei careimplementeazã planurile în bisericilefamiliale primare sunt mai degrabãpersoanele individuale, nu comitetele.Planificãrile pe termen lung nu suntconsiderate necesare. Nu liderii biseri-cii sunt organizaþi într-un sistem decomitete, ci întreaga bisericã pare sãopereze asemenea unui singur comitet.

Biserica familialã extinsã imple-menteazã planurile împãrþind sarcinilediferiþilor membri. Programele suntmai generale în natura lor. Conducãto-rilor ºi participanþilor li se cere puþinãinstruire. Aºteptarea generalã este catoþi membrii sã participe la majoritateaprogramelor ºi activitãþilor. Programelese desfãºoarã aºa cum s-au desfãºuratele dintotdeauna.

Comunicarea. Comunicarea înambele tipuri de biserici se face prinviu grai, iar telefonul este instrumentulprimar pentru comunicare. În bisericilemai mari comunicarea poate fi supli-mentatã de un buletin sau de oscrisoare informativã lunarã.

Membrii noi. Membrii noi suntacceptaþi în bisericã dacã au relaþii cucei din bisericã, dacã se cãsãtoresc înbisericã, sau dacã au resurse ºi abilitãþifolositoare bisericii. Unii pot fi accep-taþi dacã adunarea simte compasiunefaþã de ei ºi faþã de situaþia lor perso-nalã. În general toþi ceilalþi vizitatorivor simþi la un moment dat cã locul lornu este acolo. În bisericile mai mari,membrii noi pot veni prin transfer.

INI|IEREA SCHIMB{RIIProcesul dezvoltãrii misiunii, valorilorºi viziunii este o cãlãtorie, nu o desti-naþie. Ea poate dura un an sau chiarmai mult. Pãstorii care doresc sãiniþieze o schimbare ºi sã comunice oviziune trebuie sã-ºi dezvolte relaþiistrânse cu credincioºii influenþi dinbisericã ºi sã-i conducã în descoperireaviziunii pe care Dumnezeu o are pentrubisericã.

Trebuie sã începi prin a te întâlni cucei mai influenþi membri ai bisericii casã studiaþi Cuvântul lui Dumnezeu ºisã descoperiþi misiunea ºi scopul luiHristos pentru bisericã. Sã nu porneºtide la presupunerea cã liderii tãi cunoscdeja aceste lucruri. Acest pas îi poateajuta pe oameni sã se convingã eiînºiºi de ceea ce Dumnezeu vrea sã fiebiserica lor.

MISIUNE, VIZIUNE ªI VALORITermenii „misiune, scop, viziune, motouri ale viziunii, valori, ºi expunerea valorilor” sunt folosiþi frecvent, dar nu

întotdeauna cu aceeaºi semnificaþie. Acest fapt produce deseori confuzie ºi pasivitate când este vorba de-a ajuta o bise-ricã sã-ºi identifice ºi sã-ºi dezvolte viziunea. În general, aceºti termeni sunt definiþi dupã cum urmeazã:

MMiissiiuunneeaa/ssccooppuull: Misiunea sau scopul este planul universal ºi neschimbabil al lui Dumnezeu pentru Biserica Sa.Aceasta se referã la „ceea ce este“ biserica ºi „de ce face“ ea ceea ce face. În esenþã, este vorba de Marea Trimitere. Declar-aþia misiunii este de fapt un scurt comentariu biblic referitor la ceea ce trebuie sã facã biserica. Prin aceasta ne facemcunoscut motivul existenþei noastre. Misiunea vorbeºte minþii, intelectului nostru ºi apoi trece dincolo de acestea.

VViizziiuunneeaa: Viziunea este o imagine clarã ºi provocatoare a viitorului. Misiunea bisericii este sã câºtige comunitãþipentru Hristos. Declaraþia viziunii cuprinde ceea ce urmeazã sã facã biserica localã ºi modul în care aceasta îºi va împli-ni misiunea. Viziunea ia în considerare nevoile comunitãþii, precum ºi contextul ºi valorile adunãrii credincioºilor.Declaraþia viziunii impulsioneazã biserica sã-ºi urmeze þelul. Viziunea porneºte din inimile membrilor bisericii ºi areefect asupra lor.

MMoottoouull vviizziiuunniiii: O afirmaþie scurtã, memorabilã ºi provocatoare a viziunii unei biserici locale. Motoul unei viziuniia declaraþia mai lungã a viziunii ºi o reformuleazã ca un strigãt de luptã pentru suporterii ei. Acesta menþine viziuneavie, vizibilã ºi memorabilã.

DDeeccllaarraaþþiiaa vvaalloorriilloorr: Cuprinde afirmaþii esenþiale de credinþã referitoare la misiunea bisericii care guverneazã ceea ceface biserica, ºi cum face ceea ce face. Declaraþia valorilor este biblicã, dar nu doctrinalã. Ea reveleazã ceea ce este deo importanþã vitalã pentru bisericã. Aceste valori nu se schimbã niciodatã, sunt antrenante ºi conduc lucrarea bisericii.Valorile esenþiale ajutã la rezolvarea problemelor, la luarea unor decizii hotãrâtoare, la dezvoltarea unui consens ºi laconsolidarea unei echipe.

Informaþii oferite de Steven R. Mills, coordonator în dezvoltarea liderilor în cadrul departamentului de educaþie creºtinãal organizaþiei de biserici Assemblies of God, Springfield, Missouri, SUA.

Dupã ce liderii tãi înþeleg planul pecare Dumnezeu îl are pentru bisericã,ajutã-i sã-ºi clarifice valorile funda-mentale. Acestea sunt declaraþii de cre-dinþã legate de misiunea bisericii,declaraþii ce guverneazã ceea ce facebiserica ºi modul în care aceasta îºiîndeplineºte responsabilitãþile pe carele are. Declaraþia valorilor esenþialedescrie lucrurile cele mai importantepentru credincioºi ºi pentru bisericalor. Acestea nu sunt afirmaþii doctri-nale, dar sunt biblice. Cere-le liderilortãi sã completeze expresii de genul:„Eu cred …“ ºi „Eu preþuiesc …“ Acestlucru se poate face în cadrul unei dis-cuþii în grup sau individual. Întocmeºteo listã cu toate afirmaþiile concepute delideri ºi cere-i fiecãruia sã notezefiecare afirmaþie referitoare la valori cuo cifrã între 1 la 5 (1 fiind nota cea maimicã). Fã un tabel cu aceste rezultate.Cele mai mari rezultate reflectã proba-bil cele mai importante valori ale aces-tor oameni. Scrie câte un scurt comen-tariu biblic pentru fiecare din acestevalori.

Urmãtorul pas constã în a-i pune pelideri sã facã o listã cu nevoile cele maiimportante ale comunitãþii lor. Încura-jeazã-i sã-i aibã în vedere ºi pe priete-nii lor care nu merg la bisericã punân-du-ºi urmãtoarea întrebare: „Care suntcele mai nevoi ºi/sau probleme cu carese confruntã oamenii din comunitateanoastrã?“ Cere-le tuturor sã-ºi notezerãspunsurile, apoi discutaþi împreunãrezultatele. Ajutã-i sã se gândeascã laoamenii ºi la familiile din comunitatealor. Care este natura serviciului lor?Care este statutul lor economic? Existãmai multe grupãri etnice în comuni-tatea voastrã? Aceste întrebãri îi vorajuta pe lideri sã se gândeascã la comu-nitatea lor ºi la modul în care bisericaar putea sã o influenþeze cel mai bine.

O viziune realistã ia în considerarepunctele tari, resursele ºi abilitãþilebisericii. Dacã o bisericã are doar câþi-va adolescenþi, este puþin probabil calucrarea cu adolescenþii sã fie eficientã.Dacã în bisericã existã douã familiitinere care au împreunã cinci copii,existã câteva resurse pentru lucrarea cufamiliile tinere. Discutã deschis cu per-soanele influente ºi cu alþi lideri pentrua afla care sunt, dupã pãrerea lor,punctele tari, resursele ºi abilitãþilebisericii. Ajutã-i sã vadã mai degrabãposibilitãþile bisericii decât limitãrile ei.

Va trebui sã petreci timp atât în mod

individual, cât ºi colectiv cu persoaneleinfluente ale bisericii. Discutã cu eidespre viziunea ºi despre visurile lor cuprivire la bisericã. Cere-le sã leaºtearnã pe hârtie.

Dupã ce liderii principali ºi-au scrisrãspunsurile, adunã biserica laolaltãca sã le discutaþi. Va trebui sã te strã-duieºti sã ajungeþi la un consens, nu laun compromis. Identificã doar elemen-tele cele mai importante pentru biseri-cã. Pornind de la o astfel de întâlnire,dezvoltã o formulare unicã ºi specificãa viziunii bisericii tale.

Aceastã declaraþie a viziunii trebuiesã conþinã doar ceea ce este esenþialpentru ca biserica sã rãmânã bisericã.Aceastã declaraþie poate conþine doar osingurã propoziþie, ºi nu trebuie sã fiemai lungã de un paragraf scurt. Odeclaraþie eficientã trebuie sã fie biblicã,specificã, transmisibilã, motivatoare ºimãsurabilã. Ar trebui formulatã þinândcont de rezultate, nu de activitãþi; artrebui formulatã într-o manierã care sãmotiveze ºi sã încurajeze participarea;ºi ar trebui aranjatã într-un processecvenþial ºi logic.

Împãrtãºeºte aceastã formularebisericii ºi grupurilor-cheie din aduna-re. Încurajeazã-i sã-þi sunã pãrerea lorsincerã. Accentueazã faptul cã aceastãdeclaraþie a viziunii este în faza deproiect, ºi cã opiniile lor sunt esenþiale.Împreunã cu persoanele influente ºi cuceilalþi lideri, sintetizaþi sugestiileprimite ºi includeþi-le în forma finalã adeclaraþiei viziunii. Fiecare cuvânt aldeclaraþiei trebuie sã fie foarte sugestivºi sã aibã o semnificaþie puternicã.

Mai jos sunt prezentate exemple dedeclaraþii ale misiunii, viziunii ºi valo-rilor unei biserici:

Declaraþia misiunii bisericiiAducerea oamenilor la mântuire prinIsus Hristos ºi ucenicizarea lor înrelaþia lor cu Hristos (Matei 28:19, 20).

Declaraþia viziunii bisericiiNoi credem cã Dumnezeu ne-a chematsã ducem Evanghelia necreºtinilor dinoraºul nostru asigurând structuri caresã se îngrijeascã de familii, diversitateîn închinare, grupuri mici de pãrtãºieºi cunoaºterea darurilor spirituale.

Declaraþia valorilor bisericii1. Noi credem cã procesul prin carecineva devine ucenic al lui Isus implicãurmãtoarele: botezul în apã, rugãciu-

nea, învãþarea continuã referitoare laviaþa creºtinã, închinarea regulatã ºiimplicarea în activitãþi în care darurilespirituale ale unei persoane pot fifolosite în lucrare.

2. Noi credem cã Biblia este Cuvân-tul inspirat al lui Dumnezeu din carecreºtinii învaþã adevãrurile Lui.

3. Noi credem cã administrareacorectã a timpului, talentelor, bunurilorºi a resurselor pãmântului este unsemn al unei credinþe creºtine mature.

4. Noi credem cã fiecare creºtin aredatoria de a evangheliza.

Comunicã aceste declaraþii referi-toare la misiune, viziune ºi valori încadrul întâlnirilor bisericii. Scopulîntâlnirii este sã asigure aprobarea ofi-cialã. Rezumã procesul care folosit înformularea fiecãrei declaraþii. Prezintãexemple practice referitoare la modulîn care misiunea, valorile ºi viziuneavor avea impact asupra lucrãrii ºifuncþiei bisericii. Explicã modul în careaceste declaraþii îi vor ajuta pe lideri sãia decizii legate de lucrare, buget, pla-nuri ºi relaþii. Asigurã-te cã fiecare per-soanã este conºtientã de importanþafiecãrei valori expuse. Oferã fiecãreipersoane o copie a declaraþiei misiuniibisericii; aceasta ar trebui sã fie perma-nent înaintea ochilor lor. Foloseºteaceste declaraþii pentru orice decizie abisericii din prezent sau din viitor. Lid-erii trebuie sã aplice ei înºiºi aceste val-ori ºi viziuni, înainte ca biserica sã seadapteze ºi sã se schimbe, pentru ca sãreflecte noua viziune ºi noile valori alebisericii.

Pentru dezvoltarea ºi transferareaunei viziuni în biserici mici familiale,trebuie sã îþi concentrezi eforturileasupra dezvoltãrii unei relaþii credibilecu persoanele cele mai influente alebisericii, pânã când acestea te voraccepta în mijlocul lor ºi împreunã sãdescoperiþi viziunea pe care Dumnezeuo are pentru biserica lor. -

Steven R. Mills este coordonator în dezvoltarea liderilor în cadrul

departamentuluide educaþiecreºtinã al organizaþiei de biserici Assem-blies of God, Spring-field, Missouri, SUA.

18 • TOAMNA 2001

RESURSE SPIRITUALE • 19

DE RICHARD D. DOBBINS

ÎÎNN NNIICCII OO AALLTTÃÃ PPRROOFFEESSIIEE nu se întâlneºtemai mult stres provocat de oameni ca în ceade pãstor. De aceea, a rãmâne sãnãtos dinpunct de vedere spiritual, emoþional ºi fizic înlucrare devine tot mai mult o problemã. Pen-tru a face faþã cu succes acestei provocãrilucrãtorul trebuie sã aibã prioritãþi foartebine definite ºi sã accepte sã fie disciplinat decãtre acestea.

Un studiu al pasajelor 1 Timotei 3:1-7, Tit1:6-9 ºi 1 Petru 5:1-4 oferã câteva principiigenerale pentru aceastã sarcinã. Împreunã,ele sugereazã urmãtoarele prioritãþi princi-pale pentru lucrãtor:

1. dedicarea personalã faþã de Hristos;2. dedicarea faþã de soþia ta;3. dedicarea faþã de copiii tãi;4. dedicarea faþã de Trupul lui Hristos ºi

faþã de biserica localã.

DEDICAREA PPERSONAL� FA�� DDE HHRISTOSRelaþia ta cu Dumnezeu este singura care teînsoþeºte pânã în eternitate. De aceea, El tre-buie sã ocupe primul loc în viaþa ta. Dedi-carea ta personalã faþã de Hristos este deasemenea cea mai importantã resursã a vieþiitale. Menþinerea acestei dedicãri prin disci-plina spiritualã a pãrtãºiei zilnice cu Dum-nezeu este cea mai mare cerinþã pentru sãnã-

PRIORITÃÞIPENTRU PÃSTORI

tatea ºi integritatea ta spiritualã. Din lucrul cusutele de familii de lucrãtori cu probleme pe carele-am întâlnit în timpul slujirii mele, am învãþatcã disciplina unei vieþi personale regulate derugãciune ºi pãrtãºie cu Dumnezeu este cel maislab domeniu în lucrare.

Duºmanul încearcã sã-l facã pe lucrãtor sãconfunde lucrarea sa pentru Dumnezeu cuumblarea lui cu Dumnezeu. Deoarece el citeºteBiblia pentru a-ºi pregãti predica, ºi fiindcã seroagã pentru alþii în timpul lucrãrii lui, lucrãtorulse poate înºela foarte uºor, crezând cã acesteactivitãþi sunt suficiente pentru întreþinerea pro-priei sãnãtãþi spirituale.

Totuºi, timpul petrecut în studierea Bibliei pen-tru pregãtirea predicilor ºi rugãciunile fãcute întimpul slujirii altora, nu trebuie considerate caparte a vieþii personale de rugãciune a lucrãtoru-lui. Pe lângã timpul dedicat activitãþilor care þin deslujirea ta, tu trebuie sã ai o viaþã personalã regu-latã de rugãciune ºi pãrtãºie cu Dumnezeu.

Nu existã neapãrat o legãturã între muncapãstorului ºi umblarea lui cu Dumnezeu. Poþi sãai succes în munca ta ºi sã falimentezi înumblarea ta. Dumnezeu este mult mai preocupatde umblarea ta decât de lucrarea ta. Cu toateacestea, tendinþa lucrãtorilor este sã se concen-treze asupra muncii lor ºi sã neglijeze umblarealor cu Dumnezeu.

Ce se întâmplã când lucrãtorul este supra-solicitat ºi stresat? Cel mai adesea lucrãtorulobosit nu îºi face timp sã stea în prezenþa Dom-nului pentru a fi reînnoit ºi întãrit dupã o ziobositoare. Tot timpul sãu este ocupat cucãutarea ideilor pentru predicã, vizitarea mem-brilor bisericii care sunt bolnavi sau pe moarte,gestionarea finanþelor bisericii, ascultarea oame-nilor nemulþumiþi, rezolvarea neînþelegerilor din-tre membrii comitetului; apoi, pleacã acasã. Estefoarte uºor sã fii hipnotizat de televizor, în loc sãpetreci timp în rugãciune, reflectare sau medi-taþie. El se gândeºte: „Nu mai am nici o energiesã gândesc acum. Sunt obosit. Am nevoie de opauzã.“ Apoi adoarme în fotoliul preferat, cutelecomanda în mânã.

Televizorul nu te reface niciodatã. Tãria noas-trã este reînnoitã numai atunci când petrecemtimp în prezenþa Domnului (Isaia 40:31). Relaþianoastrã cu Dumnezeu este relaþia principalã avieþii, care produce energie. Noi putem sã prote-jãm aceastã relaþie ºi sã ne pãstrãm proaspãtãviaþa de rugãciune folosind diferite forme derugãciune.

În rugãciunea de cerere rezistã tentaþiei de-a teconcentra asupra nevoilor tale. În schimb, con-centreazã-te asupra acelor lucruri pe care le-amenþionat Isus în rugãciunile Sale astfel încât,atunci când Tatãl ascultã rugãciunea ta, El audeun ecou a ceea ce aude când Se roagã Fiul Sãu.Studiazã rugãciunile Lui din Noul Testament ºimodeleazã-þi rugãciunile de cerere dupã acestea.

Asta înseamnã sã te rogi „în Numele lui Isus“ lanivelul cel mai înalt.

Fã-þi timp pentru rugãciunea de mijlocire.Aceastã formã de rugãciune este potrivitã în moddeosebit atunci când nu ºtim cum sã ne rugãm înlegãturã cu ceva ce ne deranjeazã. În rugãciuneade mijlocire, Duhul Sfânt mijloceºte pentru noi înarmonie cu voia lui Dumnezeu (Romani 8:27).

Roagã-te neîncetat (1 Tesaloniceni 5:17).Aceasta este una dintre cele mai minunateaspecte ale vieþii de rugãciune – faptul cã, spon-tan, întreaga zi, te trezeºti gândindu-te la Dum-nezeu ºi vorbeºti cu El trecând de la o lucrare laalta, tot timpul zilei. Aceasta este o deschiderespre comunicarea continuã cu Dumnezeu.

De asemenea, putem sã cântãm ºi sã aducemdin toatã inima laudã Domnului (Efeseni 5:19).Ai încercat vreodatã sã comunici cu Dumnezeu înacest fel, ºi sã fi rãmas într-o stare de depresiunespiritualã? Pavel ºi Sila au cântat în ciudaîmprejurãrilor în care se gãseau (Fapte 16:16-25).

Cu cât cauþi mai mult, cu atât vei gãsi maimulte modalitãþi de a comunica cu Dumnezeu întot timpul zilei. Rugãciunea este mult mai multdecât a-I cere lui Dumnezeu sã Se îngrijeascã denevoile ºi dorinþele tale – aceasta este o atitudinecare trebuie sã fie o parte permanentã a vieþiitale.

Citeºte zilnic Biblia într-un mod devoþional,separat de timpul pe care îl petreci pregãtindu-tepentru diferitele slujiri din Cuvânt. Descoperãbucuria ascunderii Cuvântului Sãu în inima ta –doar pentru tine. Poate vei dori sã împãrtãºeºticeea ce ai înþeles mai târziu, într-un mesaj, darpetrece timp în mod regulat cãutând ce vreaDumnezeu sã-þi spunã chiar þie, numai þie.

Pãstreazã-þi proaspãtã dragostea pentrucitirea zilnicã a Bibliei. Studiazã familiile dinBiblie. Observã trãsãturile lor de caracter. Fãstudiu pe cuvânt, urmãrind anumite cuvinte înîntreaga Scripturã. Studiazã cuvintele Scripturiiîn limba ebraicã sau greacã. Încearcã sãurmãreºti marile doctrine ale creºtinãtãþii pe totcuprinsul Scripturii.

DEDICAREA FFA�� DDE SSO�IA TTAA doua prioritate a vieþii tale este cãsãtoria.Relaþia cu soþia ta trebuie sã fie cea mai durabilãrelaþie a vieþii tale.

Relaþia ta cu Dumnezeu ºi cu soþia ta te susþinprin toate perioadele vieþii copiilor voºtri: de lanaºterea lor, în timpul creºterii ºi maturizãrii lor,ºi pânã când ajung sã trãiascã pe propriile lorpicioare. De aceea, cãsãtoria ta are nevoie ºi mer-itã o mare atenþie. De fapt, relaþia ta cu Dum-nezeu ºi cu soþia ta sunt singurele relaþii alevieþii tale producãtoare de energie. Toate celelalterelaþii, inclusiv cele cu copiii tãi, sunt relaþii carenecesitã energie, sunt consumatoare de energie.

Dedicã-te soþiei tale. Oferã un model de cãsã-

Du=manulîncearc[ s[-l fac[ pe lucr[tors[ confundelucrarea sapentru Dumnezeu cu umblarea lui cu Dumnezeu.

20 • TOAMNA 2001

torie creºtinã sãnãtoasã membrilor bisericii tale.Nimic nu va aduce mai multã credibilitatemesajului tãu decât modelarea unei cãsãtoriicare prosperã în mod evident.

Dacã nu vã rugaþi împreunã ca ºi cuplu,gãseºte un timp convenabil pentru a începe acestlucru. Fã din rugãciunea voastrã zilnicã împreunãun timp al soþului pentru soþie, pentru cã o iubeºtiºi eºti conducãtorul ei spiritual, ºi nu un timp alpãstorului pentru un membru al bisericii sale.

Dacã ai copii preºcolari sau care merg laºcoalã, sau dacã soþia ta lucreazã chiar ºi numaicu jumãtate de normã în afara casei, în ambelesituaþii, îngrijeºte-te de nevoile ei. Nu te aºteptaca ea sã cânte la pian, sã conducã corul, sã steacu copiii ºi sã alerge apoi la întâlnirea femeilor.Aminteºte-þi cã în duhul ei ea este încã partenerata în lucrare, iar atunci când celelalte obligaþii aleei se micºoreazã, ea se va putea implica mai multîn lucrarea cu oamenii. Pânã atunci însã n-o facesã se simtã vinovatã fiindcã nu poate sã se facãtotul pentru toþi.

Oferã-i soþiei tale libertatea sã facã copiilor tãipreºcolari programul care li se potriveºte cel maibine, chiar dacã aceasta înseamnã cã ea nu vaputea participa la toate serviciile de evan-ghelizare sau de altã naturã care au loc în timpulsãptãmânii. Ea va aprecia grija pe care i-o porþiºi copiii tãi vor vedea cã biserica este un loc undeei merg pentru a învãþa despre un Dumnezeucare îi iubeºte ºi cãruia Îi pasã de nevoile lor.

Soþia ta va fi tot soþia ta chiar ºi atunci când veifi prea bãtrân ca sã mai slujeºti; iar tu vei fi totsoþul ei chiar ºi atunci când copiii nu vor mai fiacasã. De aceea, asigurã-te cã în ordinea prioritã-þilor tale numai Dumnezeu este înaintea soþieitale.

Cel rãu se bucurã foarte mult când poateprovoca neînþelegeri în cãminele lucrãtorilor. Prinacestea el poate paraliza biserici întregi. Familiilelucrãtorilor ar funcþiona mult mai bine dacã aravea curajul sã solicite ajutorul altora atuncicând cãsãtoriile lor întâmpinã probleme ºinecazuri. Problemele sunt mult mai uºor derezolvat dacã solicitãm ajutor atunci când aces-tea sunt încã mici.

Fã-þi timp ºi investeºte energia necesarã pen-tru a-þi zidi o cãsãtorie fericitã. Identificã oriceîntãriturã a diavolului. Nu-l lãsa sã foloseascãmunca de la bisericã pentru a te îndepãrta desoþia ta ºi pentru a face sã se nascã resentimenteîn inima ei. Aminteºte-þi cã la ºase luni dupã ce veipãrãsi slujba ta prezentã de pãstor, doar câþivadintre membrii bisericii se vor mai gândi la tine.Dar soþia ta va fi tot soþia ta, ºi copiii tãi vorrãmâne tot copiii tãi. Relaþiile sãnãtoase cu Dum-nezeu, cu soþia ta ºi cu copiii tãi vor fi cele maiimportante surse de putere prin toate schimbãrilepe care le va aduce viitorul. Oricât te-ar costa,întãreºte-le chiar acum.

DEDICAREA FFA�� DDE CCOPIII TT�INu trebuie sã fii un pãrinte perfect, ci trebuie sãfii un pãrinte destul de bun. Pavel le porunceºteefesenilor: „Pãrinþilor, nu întãrâtaþi la mânie pecopiii voºtri, ci creºteþi-i în mustrarea ºi învãþã-tura Domnului“ (Efeseni 6:4).

Îngrijeºte-te ca nevoile lor spirituale, fizice,emoþionale ºi sociale (ºi un numãr rezonabil dedorinþe) sã fie împlinite, dar nu le permite nicio-datã sã creeze divergenþe între tine ºi soþia ta.

Ca reprezentant al lui Dumnezeu pentru copiiitãi, trebuie sã ai un timp potrivit de rugãciuneîmpreunã cu ei. Fii un pãstor, nu un stãpân pesteei; fii un exemplu (vezi 1 Petru 5:2,3). Ca tatã,lucrãtorul trebuie sã se bazeze mai mult petratarea afectivã a copiilor sãi, ºi nu sã facã uz deinfluenþa sa ca predicator.

Stabileºte obiceiuri religioase semnificative înviaþa familiei tale. În timpul sãrbãtorilor deiarnã citeºte din Biblie evenimentele legate denaºterea Domnului nostru Isus Hristos pentrufamilia ta. Propune-þi sã petreci Paºtele avândpãrtãºie cu familia ta ºi gãsind un timp potrivitpentru a le citi membrilor acesteia pasajele bibli-ce referitoare la rãstignirea lui Isus Hristos ºiînvierea Sa. Citeºte un pasaj din Psalmi înaintede masa de la ziua Mulþumirii etc.

Dezvoltã obiceiuri frumoase în familia ta.Înainte ca membrii familiei tale sã-ºi înceapãziua, sã-i mângâi sau poate chiar sã-i sãruþi ºi sãspui fiecãruia: „Te iubesc.“ De ce? Pentru cãexemplul personal este cel mai puternic mod dea-i învãþa pe alþii.

DEDICAREA FFA�� DDE TTRUPUL LLUIHRISTOS ��I BBISERICA LLOCAL�Vestea bunã a Evangheliei este aceea cã viitorulnostru poate fi întotdeauna diferit ºi mai bundecât trecutul nostru, indiferent de greºelile pecare le-am fãcut. Acel viitor este încã afectat detrecutul nostru, dar poate fi mai bun. Cere-I luiDumnezeu sã te ajute sã descoperi domeniilevieþii tale personale ºi profesionale care trebuieîntãrite ºi roagã-L sã-þi arate cãile unice, creativepentru a face aceste reparaþii. Încrede-te în El casã lucreze la restaurarea inimilor ºi vieþilor celorpe care îi iubeºti.

De ce este atât de important acest lucru?Relaþiile tale cu Dumnezeul tãu, cu soþia ta, cucopiii tãi, cu prietenii tãi ºi cu toþi cei cu care aide-a face în trupul lui Hristos—sunt singurelefragmente ale acestei vieþi care te vor însoþi îneternitate (Matei 6:20).

Când este vorba de dedicarea ta faþã de Trupullui Hristos în cadrul bisericii locale, ai nevoie de oînþelegere clarã a rolului spiritual pe care trebuiesã-l îndeplineºti. Oamenii privesc la cel care leslujeºte ca la o persoanã cu autoritate – un uns allui Dumnezeu. Astfel relaþia lor cu lucrãtorul esteinfluenþatã de amintirile din copilãria lor. Pentru a

Rela\iile tale – cuDumnezeult[u, cu so\ia ta,cu copiii t[i,cu prieteniit[i =i cu to\icei cu care ai de-a faceîn trupul luiHristos –sunt singurelefragmente ale acesteivie\i care te vor înso\iîn eternitate.

RESURSE SPIRITUALE • 21

C O N T I N U A R E Î N PA G I N A 2 3

Lucrarea pastoralã din secolul al XXI-lea îlobligã pe pastor sã reflecte la ceea ce este

cu adevãrat important în ceea ce priveºtepurtarea de grijã a sufletelor din bisericã.Schimbarea structurii familiale, presiuneacontinuã a timpului ºi nenumãratele proble-me din bisericã îl fac deseori pe pastor sã sesimtã suprasolicitat ºi extenuat. Mai mult caoricând, pastorul secolului al XXI-lea trebuiesã rãmânã ancorat în adevãrurile ºi principi-ile eterne ºi neschimbãtoare ale Cuvântuluilui Dumnezeu. De ce? Deoarece credincioºiivor continua sã-l considere pe pastor dreptsursa primarã de ajutor atunci când se vorconfrunta cu probleme în viaþa lor, evitândsã apeleze la un specialist de boli mintale.Dupã cum Dumnezeu a împlinit cea maimare nevoie a noastrã întrupându-Se înaceastã lume, la fel ºi pastorul plin de DuhulSfânt îºi foloseºte darurile de comunicarepentru a sluji cu credincioºie altora, ca unbun ispravnic sau administrator al haruluifelurit al lui Dumnezeu (1 Petru 4:10).

MÂNTUINDU-I PE CEI PIERDU|I…VINDECÂNDU-I PE CEI MÂNTUI|IPastorul secolului al XXI-lea va continua sãpãstoreascã biserica localã având un roldublu: acela de-a aduce oameni la Hristos,aceasta fiind misiunea sa evanghelisticãprincipalã (Marcu 16:15), ºi salvarea poten-þialului pentru împãrãþie al credincioºilorfiind misiunea sa pastoralã principalã. Deci,consilierea pastoralã este studiul cuprinzãtoral comportamentului uman în lumina Scrip-turii. Astfel pastorul/consilierul este un spe-cialist în sfinþirea aplicatã.

Cei mai mulþi pastori ºtiu cã ar trebui sãfie implicaþi în consiliere spiritualã, darmulþi nu ºtiu cum anume pot sã se implice înaceasta, ducând lipsã în acelaºi timp ºi deîncrederea care izvorãºte din însuºireadeprinderilor fundamentale în consiliere.Scopul acestei serii de articole este sã oferepastorului câteva deprinderi de bazã referi-toare la rolul lui de consilier spiritual. Acestarticol scoate în evidenþã importanþa con-silierii creºtine ca parte a lucrãrii fiecãruipastor, urmatã de o examinare a carac-teristicilor ºi þelurilor generale ale consilierii

pastorale. El oferã de asemenea ºi o struc-turã simplã de consiliere care poate fifolositã la începutul procesului de intervie-vare. Articolele viitoare vor descrie cumpoate fi realizatã o scurtã evaluare a diag-nosticului, cum pot fi dezvoltate planurile/scopurile de tratament ºi cum pot fi evitatecele mai obiºnuite capcane în consiliere.

CALIT{|ILE PERSONALE ALE PASTORULUI/CONSILIERULUIPastorul trebuie sã reflecte la contribuþia saîn relaþiile de consiliere. Aceasta implicã uncaracter sfânt, experienþe personale semni-ficative, o concepþie teistã asupra lumii ºiconvingeri personale despre cum se poateschimba o persoanã.

Pastorul înþelept are o înþelegere de bazãa contribuþiei ºtiinþelor comportamentale îndomeniul învãþãrii, memorãrii ºi procesuluide dezvoltare. Deºi Dumnezeu Se descoperãpe Sine la fel tuturor oamenilor prin revelaþiaSa generalã, El Îl reveleazã pe Fiul Sãu ºiCuvântul Sãu printr-o revelaþie specialã.Dacã în ºtiinþele naturale se descoperã cãceva este adevãrat, acel lucru nu va intraniciodatã în conflict cu adevãrul revelat alScripturii pentru cã orice adevãr este ade-vãrul lui Dumnezeu.

Din Efeseni 4 aflãm cã dorinþa de a ajutaoamenii vine dintr-o inimã profund transfor-matã ºi împuternicitã de Duhul Sfânt. Pas-torul este smerit, blând, rãbdãtor, îngãduitorcu ceilalþi, împãciuitor. Pastorul potoleºterepede mânia, ºi este blând, milos ºi iertãtor.

Credincio=ii vor continua s[-lconsidere pe pastor drept sursa

lor primar[ de ajutor atuncicând se vor confrunta cu

probleme în via\a lor, evitând s[ apeleze la un specialist

de boli mintale.Pastorul/consilierul este un slujitor, un

promotor al adevãrului, un om matur înHristos, care va continua sã-ºi înnoiascãmintea tot timpul. Acesta este activ în disci-

jutorarea oamenilor din bisericãPartea 1: Un model biblic de consiliere în secolul XXI

P A G I N A C O N S I L I E R U L U I

DE DONALD A.LICHI

Mai mult

ca niciodat[,

pastorul

secolului XXI

trebuie

s[ r[mân[

ancorat în

adev[rurile

=i principiile

eterne =i

neschimb[toare

ale Cuvântului

lui Dumnezeu.

22 • TOAMNA 2001

RESURSE SPIRITUALE • 23

plinele spirituale, este generos cu cei înnevoi ºi cautã sã-i zideascã pe alþii. Pescurt, pastorul/consilierul are o mintebine antrenatã ºi o inimã cãlãuzitã deDuhul Sfânt.

DE CE AU NEVOIE OAMENII DEPASTORUL LOR ÎN CALITATE DECONSILIERCel mai evident scop al consilieriicreºtine este sã-i facã pe credincioºisã-ºi conºtientizeze potenþialul divin ºisã se maturizeze pânã vor ajunge la„înãlþimea plinãtãþii staturii lui Hris-tos“. Totuºi, mulþi credincioºi suferãpentru cã au concepþii greºite despreDumnezeu, pãreri de sine deformate,experienþe dureroase din trecut ºidatoritã unor obiceiuri distructive.Deoarece pastorul este disponibil ºi îicunoaºte pe credincioºi (deseori întrea-ga lor viaþã), aceºtia tind sã-l aleagã pepastorul lor drept prima sursã de ajutoratunci când se confruntã cu dificultãþileprevizibile ale vieþii.

STRUCTURAREA RELA|IEI DE CONSILIEREPentru a pãstra aºteptãrile realiste, pas-torul trebuie sã-i comunice consiliatu-lui urmãtoarele gânduri, încã de laînceputul relaþiei de consiliere.

În timpul primei întâlniri de con-siliere eu explic lucrurile. Pentru a mãasigura cã am comunicat limpede îi cerpersoanei consiliate sã-mi explice cu

propriile-i cuvinte ceea ce am spus eu.Procesul de consiliere constã din trei

pãrþi: partea ta, partea mea ºi lucrurilepe care le facem împreunã.

1. Partea ta este sã fii deschis ºi sin-cer cu mine în timp ce îmi împãrtãºeºtilucrurile care te preocupã.

2. Partea mea este sã ascult ºi sãîncerc sã înþeleg ceea ce îmi spui. Apoi oîntreb pe persoana consiliatã dacã a în-þeles care sunt responsabilitãþile pe carele are în aceastã relaþie de consiliere.

3. A treia parte a procesului de con-siliere este responsabilitatea comunã –confidenþialitatea, luarea deciziilor ºiînvãþarea.

Confidenþialitatea înseamnã cã nuvoi vorbi cu alþii lucrurile despre caream vorbit aici. (Notã: Excepþiile de laaceastã regulã sunt riscul sinuciderii,omuciderii ºi a neglijãrii sau abuzãriiunui copil.)

Ne vom da toate silinþele sã învãþãmcum sã luãm decizii, dar responsabili-tatea luãrii deciziilor îþi aparþine. În tim-pul întâlnirilor de consiliere vei învãþamai multe lucruri pe care le vei puteafolosi în viaþã, în afara întâlnirilor deconsiliere. (Din nou îi cer persoanei con-siliate sã-mi spunã cu propriile-i cuvintece are de fãcut, pentru a fi sigur cãînþelege responsabilitãþile comune dincadrul relaþiei de consiliere.)

PROCESUL DE CONSILIEREPastorul/consilierul începe sesiunea deconsiliere comunicând o atitudine de

încredere ºi respect. Dupã ce explicãstructura consilierii, o modalitatepotrivitã pentru a începe consiliereapropriu-zisã este întrebarea: „Ce te-adeterminat sã mã cauþi?“ sau: „Desprece ai dori sã vorbim?“

Exploreazã natura ºi întinderea pre-ocupãrii punând întrebãri de felul cine,ce, unde, când, de ce ºi cum.

Apoi urmeazã planificarea scopului.Pastorul/consilierul îl cãlãuzeºte pecredincios în dezvoltarea unor scopuriclare ºi realizabile. Învaþ-o pe persoanarespectivã deprinderile legate rezolva-rea problemelor ºi luarea deciziilor. Înurmãtoarele articole din aceastã serievoi descrie tehnici specifice din acestedomenii.

Stabileºte întotdeauna la sfârºitulfiecãrei sesiuni de consiliere o temã decasã. Dacã încheiaþi sesiunea cu rugãci-une îi daþi de înþeles persoanei consiliatecã nu este singurã în eforturile ei. Deasemenea, aceasta îi oferã pastoruluioportunitatea de a rezuma ceea ce aînvãþat în timpul sesiunii de consiliere.

Cu rugãciune, practicã, perseverenþãºi rãbdare poþi fi un ajutor foarte efi-cient pentru oameni în rolul tãu de con-silier spiritual. -

— Donald A. Lichi, Ph.D., estevicepreºedintele executiv al organizaþieiEMERGE Ministries, Inc., Akron, Ohio,SUA.

deveni o persoanã cu autoritatea cuvenitã înbisericã, gândeºte-te la calitãþile unui tatãpãmântesc bun. Apoi cere-I lui Dumnezeu sã teajute sã fii un astfel de tatã spiritual pentrucopiii tãi spirituali.

Unii oameni sunt tentaþi sã facã dumnezeidin cei care le slujesc, dar nu lua acest lucruprea în serios. Smereºte-te amintindu-þi de sim-bolismul amvonului ori de câte ori pãºeºti acolopentru a propovãdui Cuvântul lui Dumnezeu.Acel ansamblu de lemn ºi/sau alte materiale neaminteºte cã Scriptura nu are nevoie de nici unom sã o susþinã; ea stã singurã în picioare. Totaºa ºi Biserica lui Dumnezeu poate sã stea înpicioare fãrã ajutorul oricãruia dintre noi. Bis-erica este a lui Dumnezeu, nu a noastrã; esteTrupul Sãu, nu al nostru.

Chiar dupã ce vei muri, vei continua sãtrãieºti în inimile oamenilor în care ai investit oparte din tine. Acceptã acest adevãr, priveºte-l

direct în faþã ºi stabileºte-þi prioritãþile vieþiitale în conformitate cu Scripturile.

Nu-l lãsa pe diavol sã foloseascã urgenþasituaþiilor ºi a relaþiilor consumatoare deenergie ca sã te lipseascã de timpul ºi energiape care trebuie sã le investeºti în relaþiile majoredin viaþa ta, relaþii care sunt producãtoare deenergie.

Când vei face ca aceste prioritãþi din Cuvân-tul Sãu sã fie factorii care îþi guverneazã viaþa,atunci vei avea o viaþã spiritualã mai sãnãtoasãºi mai prosperã, o viaþã de familie mai sãnã-toasã ºi vei avea un impact mai mare asupracomunitãþii tale în ceea ce priveºte Împãrãþiacerurilor, pe mãsurã ce oamenii vor cãuta pen-tru propriile lor vieþi ceea ce tu, în mod evident,ai descoperit în viaþa ta. -

—Richard D. Dobbins, Ph.D., este fondatorul/directorul organizaþiei EMERGE Ministries,Inc., Akron, Ohio, SUA.

Cel r[u se bucur[foarte multcând poateprovocaneîn\elegeriîn c[minelelucr[torilor.Prin acesteael poate paraliza biserici întregi.

CONT INUARE D IN PAGINA 21

arurile spirituale în biserica de astãziPARTEA a 2-a: Darurile de vorbire

D A R U R I L E D U H U L U I S F Â N T

24 • TOAMNA 2001

Aceastã parte a seriei se concentreazãasupra celor douã daruri de vorbire sau ale

„cuvântului“ care se gãsesc în 1 Corinteni12:8: „cuvântul de înþelepciune“ (sophia) ºi„cuvântul de cunoºtinþã“ (gn•sis).

DEFINI|IA DARURILOR DE VORBIREDe obicei cuvântul de înþelepciune ºi cuvântulde cunoºtinþã sunt definite prin unul dintrecele douã sensuri de bazã ale lor. Într-un sens,

ele sunt definite ca daruri deinstruire ºi sunt nemiraculoase înnatura lor. Aceste sunt daruri ale

abilitãþii naturale folosite pentru a vorbi avândînþelegere (sophia) despre o anumitã situaþiesau dispunând de informaþii (gn•sis) obþinuteprin studiu ºi experienþã. Aici se are în vedere,de exemplu, lucrarea unui învãþãtor biblic careeste împuternicit de Duhul Sfânt ºi ale cãruiabilitãþi sunt consacrate slujirii în bisericã.

Într-un alt sens, aceste daruri sunt miracu-loase în natura lor ºi se bazeazã pe revelaþiaspecialã a Duhului Sfânt, separatã de mijloa-cele naturale. Ele sunt manifestãri spontaneale Duhului Sfânt într-un context al închinãrii.Cuvântul de înþelepciune (logos sophias)împuterniceºte în mod supranatural pe o per-soanã sã vorbeascã, având o înþelegere datã deDumnezeu sau o perspectivã divinã, în vederearezolvãrii unei anumite situaþii din bisericã.Cuvântul de cunoºtinþã (logos gn•se•s)furnizeazã informaþii faptice referitoare la osituaþie sau la o persoanã din bisericã, infor-maþii care nu au fost obþinute prin mijloaceobiºnuite. Aceastã concepþie revelatoare sesuprapune într-o anumitã mãsurã cu darulprorociei. Mai mult, este posibil ca vorbireadespre înþelepciune ºi vorbirea desprecunoºtinþã sã opereze împreunã. Cunoºtinþasingurã îngâmfã (1 Corinteni 8:1), însã apli-catã cu înþelepciune, aceasta va încuraja.

Prima Epistolã a lui Pavel cãtre Corinteni12:8 este singurul loc în care sunt menþionateaceste daruri. Expresia cea mai apropiatã deele este „duh de înþelepciune ºi de pricepere“(de exemplu, Isaia 11:2; Efeseni 1:17). Prinurmare, orice concluzie am trage, prin necesi-tate acesta nu este categoricã. Totuºi, înþelep-ciunea de la Dumnezeu face parte dintre trãsã-

turile de caracter ale unei persoane spirituale(de exemplu, Proverbe 4:7; 1 Corinteni 2:6-16).Sã notãm cã Pavel, cel care menþioneazãdarurile legate de înþelepciune, prezintãînþelepciunea primitã de la Dumnezeu într-uncontrast puternic cu înþelepciunea omeneascã(cf. 1 Corinteni 1:18–2:16).

Contextul scriptural pare sã indice cãdarurile din aceastã listã sunt dat în modspontan de cãtre Duhul Sfânt atunci cândcredincioºii sunt adunaþi împreunã pentruînchinare. Aceasta nu exclude funcþia instruc-tivã, nici nu eliminã înþelegerea sau informaþi-ile primite în mod miraculos ºi care suntfolosite pentru a rezolva chestiuni ascunse saucare înainte fuseserã de nerezolvat. Dupã pãre-rea mea, instrucþiunile din 1 Corinteni 12 aratãcã darurile de vorbire reprezintã foarte proba-bil o înþelegere ºi informaþii primite în modsupranatural pentru binele comun al poporu-lui lui Dumnezeu care se aflã la închinare.

Deoarece nu poate fi trasã o concluzie cate-goricã cu privire la natura acestor daruri, celmai bine este sã ne concentrãm asupra funcþieiºi scopului mai largi ale acestora. Indiferentdacã este instructivã, revelatoare sau amân-douã, manifestarea Duhului Sfânt prin acestedaruri este în conformitate cu învãþãtura Scrip-turii.

CONTRIBU|IA DARURILOR DE VORBIRE LA SLUJIREDarurilor de vorbire au beneficii specifice încontextul slujirii:

• Cuvântul de înþelepciune oferã deseoricãlãuzire în aplicarea altor daruri, cum ar fiprorocia ºi cunoºtinþa.

• Cuvântul de înþelepciune ºi/sau cuvântulde cunoºtinþã pot sã-l îndrume pe un lucrãtorcu privire la modul în care sã se roage pentruo anumitã persoanã.

• Când credincioºii individuali saugrupurile de credincioºi sunt confruntate cusituaþii dificile, aceste daruri pot sã ajute laîncurajarea ºi mãrirea credinþei lucrãtorului, întimp ce acesta foloseºte înþelegerea primitã înmod supranatural pentru a se adresa unornevoi specifice.

În slujirea prin rugãciune Dumnezeu afolosit deseori cuvântul de cunoºtinþã, aplicat

DE DOUGLAS A. OSS

Este posibil ca

vorbirea despre

înþelepciune ºi

vorbirea despre

cunoºtinþã

sã opereze

împreunã.

Cunoºtinþa

singurã

îngâmfã...,

însã aplicatã

cu înþelepciune,

aceasta

va încuraja.

RESURSE SPIRITUALE • 25

în conformitate cu un cuvânt de înþelepciune,pentru a aduce pocãinþã. Aceste chestiuni suntrezolvate cel mai bine în liniºte, când oameniivin în faþã pentru rugãciune sau în locuri pri-vate – denunþarea publicã a unui presupuspãcat individual nu urmeazã învãþãtura biblicãpotrivit cãreia, mai întâi, trebuie sã abordãm înparticular persoana care a pãcãtuit. Cu toateacestea, când cineva primeºte un cuvânt dinpartea lucrãtorului care, în mod obiºnuit, nuavea cum sã afle informaþiile respective, mulþisunt zdrobiþi pe loc ºi se smeresc înaintea luiDumnezeu – iar duhurile lor sunt gata sãprimeascã iertarea, vindecarea ºi reînnoirea dela Domnul.

Dumnezeu alege vieþi predate pentru mani-festarea puterii sale. În contextul slujirii,exercitarea darurilor de vorbire vor fi eficientepe deplin numai când se manifestã prin lucrã-tori care îºi menþin o relaþie intimã corectã ºirugativã cu El.

Când Duhul Sfânt ne foloseºte în exercitareadarurilor de vorbire, informaþiile pot veni pediferite cãi:

• Printr-o vedenie sau vis (uneori vizibiledoar duhului nostru);

• Prin auzirea vocii lui Dumnezeu (uneoridoar în duhul nostru);

• Simþind ceea ce simte cealaltã persoanã(indiferent dacã simþim fizic sau spiritual);

• Simþind puterea Duhului Sfânt coborân-du-se peste noi ca un semn al faptului cã Dum-nezeu vrea sã lucreze în viaþa unei persoaneprezente.

Cuvintele de înþelepciune ºi cunoºtinþã tre-buie încurajate în cadrul unei închinãri comunemai ales atunci când o persoanã experimentatãpoate fi consultatã, ca mijloc de protecþie împo-triva folosirii neînþelepte a darurilor spirituale.Când un cuvânt de înþelepciune sau decunoºtinþã este rostit în public, acesta va mãricredinþa celor prezenþi ºi va fi în concordanþã cuceea ce Duhul Sfânt a lucrat deja în serviciulrespectiv de închinare. Un cuvânt de la Dum-nezeu nu va distruge, nu va dãrâma ºi nici nuva lãsa niciodatã adunarea nedumeritã în ceeace priveºte locul ºi rolul lui în contextul respec-tiv. Chiar ºi atunci când un cuvânt se concen-treazã asupra pocãinþei, Dumnezeu nu con-damnã; El cheamã.

PRIMIREA DARURILOR DE VORBIREAceleaºi principii se aplicã primirii tuturordarurilor Duhului Sfânt.

1. Darurile Duhului Sfânt sunt distribuite decãtre Dumnezeu în mod suveran, în conformi-tate cu propria Sa voie (1 Corinteni 12:11).

2. Noi suntem îndemnaþi sã cãutãm ºi sãdorim darurile spirituale (1 Corinteni 12:31;14:1) cu o motivaþie potrivitã, astfel încât Dum-nezeu sã poatã fi glorificat prin noi ºi bisericaSa sã fie încurajatã.

3. Numai Dumnezeu dã daruri, însã El poaterealiza acest lucru prin punerea mâinilor unorpersoane care au deja ungerea Duhului Sfânt (1Timotei 4:14; 2 Timotei 1:6).

4. Când ne încredem pur ºi simplu în Dum-nezeu ºi ne angajãm în lucrare, putem primidarurile de care avem nevoie pentru sarcinacurentã, chiar dacã împuternicirea specificãeste temporarã.

Existã o tainã divinã cu privire la persoanape care Dumnezeu o alege pentru ungerea Saîntr-o lucrare particularã. Cel mai importantprincipiu de care trebuie sã ne aducem aminteîn ceea ce priveºte primirea darurilor este urmã-torul: Trebuie sã renunþãm la toate lucrurilecare þin de eul nostru ºi sã ne supunem înascultare de Domnul Isus Hristos. Numai atunciDumnezeu poate face tot ce doreºte prin noi.

CONCLUZIEAm observat modul în care darurile de vorbirefuncþioneazã atât în cadrul privat, cât ºi înpublic ºi modul în care ambele pot fi exercitateîn mod eficient. Încurajaþi-i pe credincioºi sãcaute aceste daruri ºi ocupaþi-vã de oameniicare au daruri manifestând faþã de ei o preocu-pare de pãstor. Cuvintele de înþelepciune ºicunoºtinþã vor zidi turma prin intermediul uneicredinþe ºi mãrturii crescânde. -

– Douglas A. Oss, Ph. D., a fost profesor la catedra de educaþie biblicã la Colegiul Biblic Central, Springfield, Missouri, SUA, iar apoi a lucrat ca misionar în Salt Lake City, Utah, tot în SUA.

Dupã

pãrerea mea,

instrucþiunile

din

1 Corinteni 12

aratã cã

darurile

de vorbire

reprezintã

foarte probabil

o înþelegere

ºi informaþii

primite în mod

supranatural

pentru binele

comun al

poporului lui

Dumnezeu

care se aflã

la închinare.

26 • TOAMNA 2001

Schiþe de predicã

UN CUVÂNT +I MAI SIGUR

2 Petru 1:1-21INTRODUCERE:O reclamã TV cu conþinut parapsiho-logic conþinea ºi menþiunea: „doarpentru distracþie“. De ce? Pentru cãcei care au fãcut reclama respectivãnun îºi pot îndeplini promisiunile.Însã promisiunile Scripturii suntsigure (Numeri 23:19; Matei 24:35).Nu existã condiþii sau restricþii caresã dezavantajeze pe cineva ºi nicidiminuarea semnificaþiei promisiu-nilor lui Dumnezeu prin tot felul deexplicaþii. Cuvântul lui Dumnezeu nueste „doar pentru distracþie“. Elconþine mesajul vital pentru bunã-starea ta de astãzi si pentru viitorultãu veºnic de mâine.

MESAJ:1. Cuvântul lui Dumnezeu

este sigur în acurateþea sa(versetele 20-21).Cei implicaþi în vrãjitorie ºi altelucruri de felul acesta spun cã dacãai primit un rãspuns greºitînseamnã cã nu te-ai adresat cuitrebuia. Toþi aceºtia pretind cãsunt capabili de a transmitemesaje corecte. Însã Cuvântul luiDumnezeu este clar – standardul

pentru cuvântul profetic al luiDumnezeu este acurateþe de 100%(Deuteronom 18:21-22).

Adevãrul extraordinar este cãtoate cele 314 prorocii referitoarela naºterea, viaþa, lucrarea, moar-tea ºi învierea lui Isus Hristos s-auîmplinit în cele mai mici amã-nunte. În Evanghelii existã treizeciºi nouã de referinþe la scrierileVechiul Testament în care ni sespune cã aceastea s-au împlinit înlegãturã cu viaþa lui Isus Hristos.

2. Cuvântul lui Dumnezeu este sigur în relevanþa Sa(versetul 4).Scopul triplu al prorociei exprimatîn 1 Corinteni 14:3 este „zidirea,sfãtuirea ºi mângâierea“. Nu estede mirare cã despre promisiunilelui Dumnezeu ni se spune cã sunt„nespus de mari ºi scumpe“. Cu-vântul lui Dumnezeu va ajuta la: a. zidire personalã (versetele 5, 6)b. încurajare (versetul 13) c. eliberare de frica morþii

(versetele 14, 15).

3. Cuvântul lui Dumnezeu este sigur prin urgenþa sa (versetul 10).

a. Singurele prorocii din Scripturãdespre Isus care au rãmas neîm-plinite sunt cele care se referã laîntoarcerea Sa (2 Petru 3:1-15) .

b. În ziua aceea scepticii nu voeavea ce spune, deoarece Cuvân-tul lui Dumnezeu ne asigurã:„Domnul nu întîrzie în împlini-rea fãgãduinþei Lui“ (3:9) ºi„Ziua Domnului însã va veni caun hoþ“ (3:10).

c. Credincioºii care cautã „cu atâtmai mult sã-ºi întãreascãchemarea ºi alegerea“ vor figata când se vor împlini proroci-ile Cuvântului lui Dumnezeudespre zilele de pe urmã.

CONCLUZIE:Anual oamenii cheltuie sume uriaºepentru consultaþiile oferite de vrãji-tori ºi alþii care sunt implicaþi în aces-te lucrãri ale celui rãu. Mai devremesau mai târziu victimele înºelãtoriilorlui Satan vor fi dezamãgiþi, însã ofer-ta vieþii veºnice a lui Dumnezeu estegratuitã ºi toþi cei care o acceptã nuvor fi dezamãgiþi niciodatã.

—Samuel Bush, Jasonville, Indiana

UMBLAREA ÎN FAPTE BUNE

Efeseni 2:10INTRODUCERE:Atunci când credincioºii îºi dauvieþile lui Hristos, ei devin lucrarealui Dumnezeu, exact aºa cum olarulmodeleazã lutul (Ieremia 18). El îicreeazã pentru faptele bune în caretrebuie sã umble. Credincioºii nu suntmântuiþi pentru faptele bune, cifaptele bune urmeazã mântuirea.

MESAJ:1. Natura faptelor bune.

a. Munca ºi lucrãrile fãcute din

dragoste în slujirea sfinþilor, caîn cazul lui Dorca (Fapte 9:39) ºial altora (Evrei 6:10).

b. Slujirea în folosul altora care seaflã în suferinþã sau în nevoie(Matei 25:34-40; Luca 10:25-37).

2. Atitudinea faþã de faptele bune.a. Isus Hristos S-a dat pe Sine

Însuºi ca sã-ªi rãscumpere unpopor „plin de râvnã pentrufapte bune“ (Tit 2:14).

b. Faptele bune trebuie fãcute cublândeþe (Iacov 3:13) ºi umilin-þã (Matei 6:1-4).

3. Rezultatele faptelor bune. a. Oamenii Îl vor glorifica pe Dum-

nezeu (Matei 5:16; 1 Petru 2:12).b. Alþii vor fi provocaþi sã facã bine

(Evrei 10:24) ºi cei nemântuiþivor fi câºtigaþi pentru Hristos (1Petru 3:1,2).

CONCLUZIE:Deºi existã satisfacþie în facerea debine, a ºti cã faptele celor credincioºi îiurmeazã dincolo de moarte (Apoc.14:3) este o încurajare suplimentarã.

—Hardy W. Steinberg

RESURSE SPIRITUALE • 27

UMBLAREA DE ALT{DAT{ A CREDINCIOSULUI

Efeseni 2:1-3INTRODUCERE:În Noul Testament cuvântul „umblare“este folosit deseori într-un sens etic ºireflectã condiþia spiritualã a per-soanei. Înainte ca oamenii sã senascã din nou ei umblã în conformi-tate cu:

MESAJ:1. „Mersul [standardele] lumii

acesteia“ (versetul 2).a. Cuvântul lume din acest verset

înseamnã tot ce este ostil luiDumnezeu ºi neprihãnirii Sale(Iacov 4:4).

b. Lumea reprezintã tot ce esteostil eforturilor poporului lui

Dumnezeu de a trãi în confor-mitate cu cuvântul Sãu.

2. Sugestiile lui Satan (versetul 2).a. Satan le sugereazã oamenilor sã

respingã Cuvântul lui Dumne-zeu, aºa cum s-a întâmplat cuAdam ºi Eva (Genesa 3:4,5).

b. Satan le sugereazã oamenilor sãrespingã mântuirea lui Dumne-zeu (Fapte 13:6-8).

3. Propria lor voinþã (versetul 2). a. Existã o voie perfectã sau

desãvârºitã a lui Dumnezeu pen-tru fiecare om (Romani 12:2).

b. Necredincioºii umblã într-unmod contrar acestei voi, aºa

cum a procedat Faraon (Exod5:2) ºi Balaam (Numeri 22:22).

3. Dorinþele firii pãmânteºti (versetul 3). a. Dorinþele sau poftele firii

pãmânteºti pot lua multe forme(Galateni 5:19-21).

b. Uneori poftele firii pãmânteºtipot lua forme care parrespectabile (Filipeni 3:4-6).

CONCLUZIE:În umblarea de dinainte de conver-tire, oamenii sunt candidaþi pentrujudecata lui Dumnezeu (Efeseni 2:3).Dupã convertire aceºtia stau „împre-unã în locurile cereºti, în HristosIsus“ (versetul 6).

—Hardy W. Steinberg

NEBUNIA LUI DUMNEZEU

1 Corinteni 1:18–2:16INTRODUCERE:Mesajul crucii este o nebunie pentrucei pierduþi (versetul 18), însã esteputerea lui Dumnezeu pentru ceimântuiþi.

MESAJ:1. Cât de înþelept este acest lucru. Nebunia lui Dumnezeu este mai înþe-leaptã decât înþelepciunea omului(1:20-25).

a. Dumnezeu a fãcut nebunieînþelepciunea lumii (1:20).(1) Lumea prin înþelepciunea ei

nu-L poate vedea pe Dum-nezeu (1:21).

(2) Dumnezeu alege sã-i mântu-iascã pe credincioºi fiindnebunia propovãduiriicrucii (1:21).

b. Prin urmare noi Îl predicãm peCristos, Cel care a fost rãstignitpentru noi (1:23).(1) Aceastã predicare este o pia-

trã de poticnire pentru evrei,care cer semne (1:22).

(2) Este de asemenea nebuniepentru neamuri care cautãînþelepciune (1:22).

(3) Este puterea lui Dumnezeupentru cei chemaþi de Dum-nezeu (1:24).

2. Cât de puternic este acesta.Necunia lui Dumnezeu este maiputernicã decât ideile oamenilor.

a. Dumnezeu a ales în mod deli-berat lucrurile care par nebunepentru a-i încurca pe ceiînþelepþi (1:27).(1) Nimeni nu trebuie sã se

laude înaintea lui Dumnezeu(1:29).

(2) Pentru ca noi sã putem primimântuirea prin Hristos, nuprin propria noastrã înþelep-ciune (1:30).

b. Pavel însuºi nu a folosit abor-darea unui filozof (2:1).(1) El a folosit o predicare sim-

plã (2:1).(2) L-a predicat numai pe Hris-

tos (2:2).(3) El însuºi nu a fost pretenþios

(2:4).(4) El a dorit ca nou-convertiþii

sã rãmânã credincioºibazându-se doar pe puterealui Dumnezeu (2:5).

3. Cum sã-l înþelegem.Mesajul nebuniei lui Dumnezeu poatefi înþeles doar de un om spiritual(2:6-16).

a. Aceastã nebunie aparentã esteîn realitate o înþelepciune desco-

peritã printr-o „tainã“ (2:7).(1) Aceasta este necunoscutã

înþelepþilor (2:8).(2) Ne-a fost descoperitã prin

Duhul Sfânt (2:10).(a) Noi n-am primit duhul

lumii (2:12).(b) Noi am primit Duhul lui

Dumnezeu, care ne expli-cã lucrurile spirituale(2:12).

b. Aceastã înþelepciune divinã nueste primitã de cãtre omul firesc(2:13).(1) El nu poate înþelege (2:14).(2) Omul duhovnicesc o poate ju-

deca ºi o poate primi (2:15).

CONCLUZIE:Evanghelia împlineºte profeþia vechitestamentalã din Isaia 29:14: „Deaceea voi lovi iarãºi pe poporul aces-ta cu semne ºi minuni din ce în cemai minunate, aºa cã înþelepciuneaînþelepþilor lui va pieri, ºi pricepereaoamenilor lui pricepuþi se va facenevãzutã.” Omul nu este suficient deînþelept ca sã-L înveþe pe Dumnezeu(1 Corinteni 2:16), însã noi, careavem gândul lui Hristos, putem primismeriþi înþelepciunea lui Dumnezeu ºisã fim salvaþi.

—Howard C. Osgood

UMBLAREA DEMN{ DE CHEMARE

Efeseni 4:1-3INTRODUCERE:Primele trei capitole din Epistola luiPavel cãtre Efeseni se ocupã în princi-pal de doctrinã. Ultimele trei capitolese ocupã de trãirea practicã. Datoritãchemãrii înalte a credinciosului aºacum este prezentatã aceasta în Efe-seni 1-3, viaþa acesteia trebuie trãitãla un nivel mai înalt. Iatã care suntelementele umblãrii demne dechemarea primitã de cãtre credincios:

MESAJ:1. Smerenia sau umilinþa

(versetul 2).a. Smerenia sau umilinþa au fost

considerate mai degrabã viciidecât virtuþi de cãtre pãgâni.

b. În împãrãþia lui Dumnezeu ceismeriþi sunt cei mai mari (Matei

18:4; 20:20-28).c. Ioan Botezãtorul (Matei 3:14) ºi

sutaºul (Matei 8:8) sunt exem-ple de smerenie.

2. Blândeþea sau bunãtatea (versetul 2). a. Cuvântul tradus blândeþe a fost

folosit pentru animale îmblân-zite, domestice, folosite înmunca din gospodãrie. Cândeste aplicat credincioºilor acestaînseamnã a avea dorinþele ºiemoþiile supuse controlului luiDumnezeu.

b. Celor blânzi le este fãcutã opromisiune specialã (Matei 5:5).

c. Moise este un exemplu de omblând aflat sub controlul luiDumnezeu (Numeri 12:3).

3. Rãbdarea sau îndelunga

rãbdare (versetul 2).a. Cuvântul tradus îndelungã rãb-

dare se referã la a avea rãbdarecu alþii.

b. Îndelunga rãbdare este o trãsã-turã de caracter a lui Dumnezeu(Romani 2:4) ºi este un factorcare contribuie la mântuireacredincioºilor (2 Petru 2:15).

c. Prorocii sunt exemple de oa-meni care au fost caracterizaþide îndelungã rãbdare (Iacov5:10).

CONCLUZIE:Când credincioºii umblã într-un chipvrednic de chemarea lor, ei vor „pãs-tra unirea Duhului prin legãturapãcii“ (Efeseni 4:3).

—Hardy W. Steinberg

MARIA

Luca 1:42INTRODUCERE:A fost o cale lungã de la Eden laBetleem, însã Dumnezeu a spus cãfemeia va avea ultimul cuvânt – cãnu va exista sãrbãtoarea naºteriiMântuitorului fãrã Maria. O parte abiericii i se închinã; cealaltã parte oignorã. Ea trebuie recunoscutã ca sin-gura femeie aleasã de Dumnezeu sãfie mama Dumnezeului-om.

MESAJ:1. Relaþia ei cu Dumnezeu

(Luca 1:28).a. Dumnezeu a ales o evreicã,

descendentã direct din David(Isaia 9:6,7).

b. Ea era devotatã lui Dumnezeu ºicunoºtea Cuvântul Lui – lucruevident din textul cântãrii pecare a cântat-o ea.

c. A fost o fecioarã curatã (Luca1:37).

d. A fost gata sã plãteascã preþulde a nu fi înþeleasã de ceilalþi(Luca 1:38).

2. Relaþia ei cu Iosif.a. Ni se spun puþine lucruri despre

el, însã credem cã dupã

naºterea lui Isus, Iosif ºi Mariaau avut o viaþã de dragoste nor-malã, deplin dezvolatatã.

b. Dupã naºterea lui Isus, lui Iosifºi Mariei li s-au nãscu copii(Matei 13:55.56). Dumnezeu leceruse doar sã aibã primul loc învieþile lor.

c. Iosif a fost un muncitor cu ven-ituri mici, lucru indicat de darulsãu (Levitic 12:6-8; Luca8:23,24).

d. Dumnezeu l-a ales ºi l-a iubit peIosif, care s-a încrezut în El(Matei 1:20,21).

3. Relaþia ei cu Isus.a. El a fost crescut de Maria (Luca

2:52).b. Ea a trãit purtând cu sine taina

privitoare la viitorul Sãu (Luca2:34-35) ºi a scopului Sãu(vesetele 49,50).

c. La Cana ea a trebuit sã ocupe unalt loc (Ioan 2:4). Acum cei carefac voia lui Dumnezeu sunt lafel de apropiaþi de Isus ca ºi ea(Matei 12:50; Luca 11:27,28).

d. Legãtura a fost întreruptã lamoartea Sa; în cer nu existãlegãturi pãmânteºti (Ioan

19:26). Maria nu te poate mân-tui ºi nici nu poate vorbi pentrutine, însã tu poþi merge la Isus(Ioan 36:37).

4. Relaþia ei cu Biserica.a. Maria a fost la cruce. Ea a avut

nevoie de un Mântuitor.b. Ea s-a aflat în odaia de sus

aºteptând ca Duhul Sfânt sã fierevãrsat peste ea (Fapte 1:14).

c. Ea va fi în cer nu ca împã-rãteasã, ci ca o pãcãtoasã mân-tuitã prin har. Ea este mântuitãprin sângele care a fost vãrsat,nu prin naºterea pe care aavut-o.

d. Ea va domni împreunã cu El catine ºi ca mine, ca parte a mire-sei lui Hristos.

CONCLUZIE:Maria a fost o femeie extraordinarã,nu o zeiþã. Numele ei trebuie respec-tat, însã existã un singur Mijlocitor (1Timotei 2:5). Dumnezeu a ales-o peMaria ºi Maria l-a ales pe Dumnezeu.El te-a ales pe tine.

—C. M. Ward

28 • TOAMNA 2001

O COLECÞIE DE ARTICOLE PENTRU LUCRÃTORII CREªTINI DIN ROMÂNIA

Gary L. McIntosh

John C. Maxwell,Ron F. McManus

Tommy Barnett

Steven R. Mills

Richard D.Dobbins

Donald A. Lichi

Douglas A. Oss

Priveºte îînapoi, aavântã-tte îînainte . .. .. .. .. .. .. .. .. .. 22Oare puternica atracþie spre viitor va determina biserica sã nu þinã seama de trecutul ei?

Cum ssã ttransformãm vviziunea îîn rrealitate . .. .. .. 55Chiar ºi atunci când pastorii au o viziune pentru biserica lor mai sunt multe de fãcut pânã sã vadã viziunea împlinitã.

Cum ssã tte rrogi ppentru vviziune . .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. 1100Este Duhul Sfânt partenerul tãu de rugãciune atunci când cauþi viziunea pentru biserica ta?

Dezvoltatea vviziunii îîntr-oo bbisericã mmai mmicã..1144Iatã câþiva paºi pentru iniþierea schimbãrii ºi comunicarea viziunii într-o bisericã mai micã.

Prioritãþi ppentru ppãstori . .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. 1199Descoperã care sunt cele mai importante lucruri din viaþa uni sluijitor al lui Dumnezeu.

Ajutorarea ooamenilor îîn bbisericã ((Partea 11) . .. 2222

Darurile sspirituale îîn bbisericade aastãzi ((Partea aa 22-aa). .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. 2244

Schiþe dde ppredicã . .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. 2266

ESURSE ESURSE SSPIRITUALET OA M N A 2 0 0 1

Volumul V, Numãrul unuMergi pânã la capãtCe poþi face ca sã duci pânã la capãt viziunea pe care þi-a dat-o Dumnezeu? John Maxwell ºi alþii

ne oferã mai multe indicaþii care sã ne asigure reuºita în împlinirea viziunii. Dã-mi voie sã subliniezcâteva dintre acestea:

• Cel mai mare dar pe care îl poþi face bisericii este o viziune.• Viziunea trebuie sã fie clarã – claritatea face ca viziunea sã fie înþeleasã. Ca aceasta sã fie clarã,

tu trebuie sã o vezi limpede, sã o împãrtãºeºti continuu ºi sã o prezinþi într-un mod creativ.• Viziunea este lagatã de trecut. Oamenii nu vor dori viitorul, pânã când nu vor fi atins trecutul. • Viziunea are un simþãmânt al scopului ºi oferã o direcþie clarã. Aceasta rãspunde la întrebarea:

„De ce facem ceea ce facem?“ • Viziunea are scopuri, ºi scopurile vor face viziunea realã. Scopurile nu sunt viziune; ele sunt

trepte spre viziune.• Viziunea implicã onestitate. Când eºuezi sã fii onest ºi sã te ocupi de slãbiciunile tale, integri-

tatea ºi validitatea viziunii tale vor fi puse sub semnul întrebãrii.• Viziunea este însoþitã de pasiune ºi convingere. Cineva a spus: „Oratorii doresc sã fie plãcuþi

ascultãtorilor lor; liderii doresc sã schimbe vieþi.“ În esenþã, viziunea ta are de-a face cu oamenicare au nevoie, ori de Hristos, ori sã fie întãriþi în credinþã. Aceastã convingere trebuie sã-þimotiveze pasiunea.

• Viziunea se ajusteazã din mers. În timp ce pãºeºti pe calea viziunii, va trebui sã te adaptezi, sãte organizezi ºi sã discerni timpul potrivit.

• Viziunea implicã un sentiment al urgenþei. Dacã aceasta este importantã pentru Dumnezeu,atunci trebuie sã fie importantã ºi pentru tine. Deºi eºti conºtient de limitele datorate oame-nilor, resurselor financiare sau provocãrilor, totuºi, tu ai mereu aceea dorinþã de a merge maideparte.

• În mod obiºnuit, viziunea este conceputã de conducãtorul principal, dar este nãscutã de ceilalþilideri. Modul în care prezinþi viziunea va fi contagios pentru cei cu care lucrezi ºi pe care îiconduci.

• Viziunea are o strategie. Este teribil de neplãcut sã auzi despre un scop pentru care nu existãnici o strategie specificã pentru a fi dus la îndeplinire.

• Viziunea poate fi transmisã de la un lider la altul în biserica în care slujeºti. Gândeºte-te laviziunea pe care Moise a transmis-o lui Iosua; viziunea pe care Avraam a transmis-o lui Issacºi apoi lui Iacov etc. Toþi adevãraþii lideri au înþeles cã adevãrata viziune este de la Dumnezeuºi cã nu este proprietatea lor. Celor cãrora le-a fost transmisã nu s-au simþit stânjeniþi împlinindviziunea pe care altcineva a iniþiat-o. Ei s-au implicat cu toatã inima în realizarea acesteia ºtiindcã Dumnezeu este Cel care a pornit întregul proces.

Mai presus de toate sã ºtii cã Dumnezeu are o viziune pentru viaþa ºi lucrarea ta ºi cã El este credin-cios. Te poþi încrede întru totul în Acela „care poate sã te pãzeascã de orice cãdere“ (Iuda 24).

W A Y D E I . G O O D A L L

De aasemenea, îînãuntru .. .. ..

DDeezzvvoollttaarreeaa vviizziiuunniiii ppeennttrruu nnoouull mmiilleenniiuu