nr. 84 (12) anul mmxix decembrie • 2019 - agvpsagvps.ro/docs/revista/2019/12/vpr122019.pdf ·...

Legendeletoamnei…

32

Gânduri la sfârșit de an

3

Știuci în pragul iernii

34

Mistreți în liniștea pădurii

10

DECEMBRIE • 2019

www.agv

ps.ro

NR. 84 (12)ANUL MMXIX

Președintedr. ing. Neculai Șelaru

Președinte executiving. Mugurel Drăgănescu

REDACȚIARedactor-șef

ing. Alin-Codru ManuRedactor corespondentarh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

ing. Mariana Cristache

REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIACalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Foto copertă: Red Squirrel/Shutterstock

Tipărit la ARTPRINT SRLTel. 0723-130.502, E-mail: [email protected]

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi în format digital. Publicatesau nu, ele nu se înapoiază colaboratorilor. Articolele publicate

nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia redacției. Reproducerea oricărui material fără

acordul redacției este interzisă.

FONDAT 1919PESCARULVÂNĂTORULȘI

ROMÂN

Nr. 84 (12) / DECEMBRIE 2019ANUL MMXIX • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

5

18

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintăPreședinte: Neculai Șelaru; Președinte executiv: Mugurel Constantin Drăgănescu;Vicepreședinți: Florin Iordache, Atilla Kelemen, Teodor Bentu.Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Gorj), Iosif Benke (Harghita, Covasna, Mureș),Sorin Viorel Bronț (Bihor, Satu Mare), Virgil Cadăr (Vaslui, Iași, Botoșani), LiviuComan (Călărași, Giurgiu, Ilfov), Filip Georgescu (Argeș, Olt, Dolj), Ovidiu Ionescu(Brașov, Sibiu, Alba), Cornel Lera (Timiș, Arad, Hunedoara), Eusebiu Martiniuc(Vrancea, Galați), Dorin Mărescu (Caraș-Severin, Mehedinți), Radu Iulian Micu (Con-stanța, Tulcea), Sorin Minea (București), Laurențiu Radu (Brăila, Buzău, Ialomița),Florică Stan (Dâmbovița, Prahova, Teleorman), Veronica Ispas (Maramureș, Sălaj,Bistrița, Cluj), Gheorghe Vrânceanu (Bacău, Neamț, Suceava).

VÂNĂTOARE3 EDITORIALGânduri la sfârșit de an5 PE ȚEAVA PUȘTIICe-i de făcut cu porcii misteți6 INTERVIUInterviu cu domnul dr. ing. Neculai Șelaru9 MAPAMONDPădurea, coloana vertebrală a biodiversității10 DE SEZONMistreți în liniștea pădurii11 GASTRONOMIE VÂNĂTOREASCĂTocăniță de mistreț12 STUDIUCinegetică (XXIV)14 POVESTIRIDe-ale copilăriei…16 DE SEZONToamnă târzie la fazani18 CHINOLOGIEAtenție la frigul iernii!19 CULTURĂEveniment cinegetic cultural20 MAPAMONDCerbul de Virginia22 ECHIPAMENTLentilele dispozitivelor optice de ochire

23 NECROLOGBogdan Niculescu Duvăz24 FAUNAMixomatoza25 PLANTE TĂMĂDUITOARESalcia26 POVESTIRINostalgii (II)

PESCUIT28 COMPETIȚIICompetiții A.G.V.P.S. 2019 (IV)30 RĂPITORILecția de bass (II)32 PESCUIT DE SEZONLegendele toamnei33 GASTRONOMIE PESCĂREASCĂȘtiucă umplută, la cuptor34 PESCUIT ÎN DELTA DUNĂRIIȘtiuci în pragul iernii36 PESCUIT LA MUSCĂ ARTIICIALĂPe prundișuri și printre structuri38 MUSCĂRITDin nou despre streamere (II)39 UMORCaricaturi • Buline 40 Noutăți de prin magazine41 Solunar – Rebus – Mica publicitate

34

30

T rebuie să recunoaștem însă că,dintr-o agendă extrem de cu-prinzătoare și mobilizatoare a

conducerii AGVPS, nu s-a reușit marelucru din ceea ce ne propusesem. Ambătut pasul pe loc, nu din cauza noastrăci a legiuitorilor, în privința îmbunătă-țirii cadrului legislativ la care ne-amreferit, ceea ce face ca accidentele decirculație produse prin coliziunile cufauna cinegetică, urmările atacurilor

urșilor asupra oamenilor și paza efi-cientă a resursei acvatice vii, dar nunumai acestea, să rămână deocamdatăprobleme nesoluționate. Repet că nudin cauza noastră, ci a unora dintrealeșii nației, îndrituiți în acest sens.

Din cauza unora dintre noi, multeasociații afiliate au intrat însă în rece-siune, într-un moment în care bunăs-tarea trecătoare se impunea să ne de-termine la acumulări patrimoniale

inspirate, pentru depășirea crizei eco-nomice la care ne-am referit, ce se în-trevede a fi și mai acută decât cea re-simțită cu un deceniu în urmă.

Începutul crizei, pentru unele dintreasociațiile pe care le reprezentăm, l-aconstituit pătrunderea și extindereaPPA în România, care s-a adăugat, înmediul sălbatic, împuținării evidente aiepurilor și unor specii de păsări mi-gratoare. Restricțiile impuse din

DECEMBRIE 2019 | 3

VÂNĂTOAREEditorial 3

Pe țeava puștii 5Vânătoare la mistreți 10

Cinegetică 12Chinologie 18

Bolile animalelor 24

DECEMBRIE

Ne pregătim să încheiem încă un an. Un an care ar fi trebuit să fie mult mai bun din multepuncte de vedere. Nu a fost însă să fie chiar așa, deși premizele păreau dintre cele maifavorabile. Fac afirmația cu gândul la cadrul legislativ în care ne-am desfășuratactivitatea, obișnuiți fiind cu acesta deși a fost schimbat în mod repetat din prea multeinterese străine activității noastre, și la bunăstarea asociațiilor afiliate, care ar fi trebuit săatingă și/sau să fie menținută la apogeu, mai înainte de a fi afectată de recesiunile uneicrize economice generalizate ce se intuiește a fi aproape.

Gânduri la sfârșit de anText și fotografie NECULAI ȘELARU

EDITORIAL

această cauză, adăugate la presiunilenejustificate care se fac la adresa pose-sorilor de arme de vânătoare, au con-dus la o reducere vizibilă a număruluide vânători, cu repercusiuni determi-nate economic în cerc vicios, asupra ni-velului protecției și conservării fauneicinegetice. În acest context previzibil,doar o parte dintre conducerile asocia-țiilor afiliate au știut să beneficieze de„gura de oxigen” oferită de activitateade pescuit recreativ.

Anul ce vine nu se întrevede a fimai favorabil, decât doar din punct devedere legislativ. Fiindcă modificărileși completările discutate și acceptate afi aduse legislației actuale, benefice atâtfaunei cinegetice și piscicole cât și ge-stionarilor celor două resurse naturaleregenerabile, nu se poate să nu fie dusela bun sfârșit. Poate că și executivulnou instalat se va întoarce cu fața maimult către vânătorii și pescarii amatoripe care-i reprezentăm, contribuabili labugetul public și singurii activiști careacționează practic în natură pentru asi-gurarea și conservarea echilibrului eco-logic, în interesul întregii societăți.

Ceea ce trebuie să facem și depindede noi, este să ne pregătim pentru ceeace poate veni mai rău, printr-o optimi-zare rațională a cheltuielilor, în condi-țiile în care veniturile asociațiilor pecare le reprezentăm nu pot crește decâtprin sporirea cotizațiilor membrilor,deja nemulțumiți din cauza reduceriiposibilităților acestora de practicare avânătorii și pescuitului recreativ.

Criza economică și implicit lipsurilecare ne așteaptă, precum și constrân-gerile de orice fel ce pot urma, voravea, în mod normal, și un efect pozi-tiv. Mă gândesc la o regrupare a vână-torilor și pescarilor în scopul apărăriimai eficiente a drepturilor lor istoriceși a intereselor comune, precum și la oreîntoarcere spre valorile morale tra-

diționale, mai ales a celor aleși și/sauangajați să răspundă de destinele aso-ciațiilor noastre. Fiindcă în vremuri ne-sigure, mai ales aceștia trebuie să înțe-leagă responsabilitatea pe care și-auasumat-o și faptul că toleranța societă-ții, față de greșelile lor voite și nevoite,se reduce drastic.

Închei aceste gânduri deloc opti-miste, de sfârșit de an, revenind asupraîndemnului de trecere, încă de la început

de an nou, la optimizarea cheltuielilorși la mobilizare cât mai este timp, pentrudepășirea, fără probleme vitale, a pe-rioadei dificile care se întrevede în viito-rul apropiat, pentru vânătorii și pescariipe care-i reprezentăm. O putem face fi-indcă am mai făcut-o, chiar în situațiimai riscante decât cele previzibile.

LA MULȚI ANI tuturor și, în ciudapreviziunilor, UN AN MAI BUN dintoate punctele de vedere!

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Vânătoare de căprioriGânduri al sfârșit de an

Poate că și executivulnou instalat se va

întoarce cu fața mai multcătre vânătorii și pescariiamatori pe care-ireprezentăm, contribuabilila bugetul public și singuriiactiviști care acționeazăpractic în natură pentruasigurarea și conservareaechilibrului ecologic, îninteresul întregii societăți.

Când astfel de cazuri devin expe-riență cotidiană și acoperă spațiitot mai largi, îți faci public deza-

măgirea față de „forurile competente”autohtone a căror activitate prezintădisfuncții de o gravitate extremă cândvine vorba de siguranța cetățeanului.

Când oamenii reclamă faptul că setem pentru viața lor, invocând pre-zența salbăticiunilor inclusiv în orașe,în repetate rânduri, inobservabile deautorități sau trecute cu vederea, exas-perarea nu mai poate fi oprită iarteama că ți se poate întâmpla o neno-rocire rămâne valabilă.

Cu vreo doi ani în urmă comentamincidentul de pe Autostrada Soarelui,unde un porc mistreț a pătruns pe ca-rosabil în tentativa de a traversa celepatru benzi intens circulate în toateanotimpurile. Deznodământul a fostfatal pentru animalul salbatic, iar șofe-rul autoturismului implicat în incidenti-a mulțumit Celui de Sus, că s-a ales

doar cu mașina grav avariată. Este tristsă auzi de astfel de situații ale cărorcauze sunt bifate ca lucruri mărunte,care se rezolvă de la sine, și să constațicâtă indiferență există în prestațiaunora cu atribuțiuni legate de sigu-ranța oamenilor. Eu unul sunt tot mai

nedumerit, ca să nu zic de-a dreptulperplex.

Am înțeles de ce ajung urșii în gos-podăriile unor oameni cu case în zonelede deal și munte. Cunosc cauzele și in-tuiesc în ce stare de neliniște trăiesc lo-catarii unor imobile care se trezesc pescara blocului cu animalul sălbatic aflatîn căutare de hrană. Este greu de cân-tărit suferința acelora care găsesc vacasau oile sfâșiate de fiara din pădure.Despre toate s-a vorbit, s-au scris me-morii, s-au propus soluții pentru reali-zarea unui echilibru privind populațiade urși. Revolta oamenilor nu a contat,iar intervenția conducerii AGVPS în de-plină cunoaștere a realității, a fost pri-vită cu „dezinteres interesat” și… doaratât.

În îngrijorarea generală a apărutacum și pericolul generat de turmelede mistreți. Prezența lor în locuri pre-cum cartiere de blocuri sau drumurilenaționale din perimetrul unor localitățiridică multe semne de întrebare și, to-todată, amplifică neliniștea umană.

Nu mă feresc să spun, dar, din pă-cate, lucrurile au mers din rău în mairău, cu sprijinul iresponsabil al unoracare dau din umeri când vine vorba deaplicarea unor măsuri clare, menite săprevină refugiul turmelor de porci mis-treți în mijlocul comunităților. Desigur,peste noapte nu poate fi rezolvat„cazul” mistreților și nici problema ur-șilor. Se poate evita însă răul catastro-fal, de tipul celui de la Conțești, deexemplu, despre care, în afară de mass-media, nimeni din instituțiile statuluinu a catadicsit să vorbescă. Lucrurilenu par deloc simple.

Mutațiile din zona politicului lasă laperiferie treburile stringente, iar per-spectiva referitor la problemele demediu, în care intră și fauna cinegetică,nu este deloc clară. Este nevoie de altstil informal, de un dialog destins, deun firesc în atitudine, vorbire și inter-venție.

N-ai voie să spui că protejezi porciimistreți și urșii, cu condiția să fie fărănumăr și prezenți peste tot. Este nevoiede o altă abordare, un alt mod de agândi și acționa, dacă relația om-animalsălbatic se dorește să fie una ferită de si-tuații cu efecte dureroase. Altfel spus, săapărăm și să protejăm animalele, darpână la un punct. În caz contrar, se vaajunge ca turmele de porci mistreți,aflate în căutare de hrană la câmpie, săcircule, ca și urșii, pe cele patru benzi aleautostrăzilor aflate în construcție, dar nunumai. Situație care nu cred că și-o do-rește nimeni.

DECEMBRIE 2019 | 5

Foto

: ALI

N-C

OD

RU

MA

NU

Ce-i de făcutcu porcii mistețiELIADE BĂLAN

OPINIE

Nu mă feresc să spun,dar, din păcate,

lucrurile au mers din rău înmai rău, cu sprijinuliresponsabil al unora caredau din umeri când vinevorba de aplicarea unormăsuri clare menite săprevină refugiul turmelorde porci mistreți în mijloculcomunităților. Desigur,peste noapte nu poate firezolvat „cazul” mistrețilorși nici problema urșilor.

Pe țeava puștii

Imaginea cu turma de porci mistreți rătăciți pe una dincele mai importante artere din Craiova (zona Rocada dinCraiovița Nouă) provoacă frisoane fiecăruia dintre noi. Lafel de tare cutremură și întâmplarea nefericită cu un tânărcare a ajuns în stare gravă la spital în urma unui impactnimicitor cu un porc mistreț de aproape 100 kg, proiectatîn parbrizul mașinii lui, de un alt automobil aflat în traficprin localitatea dâmbovițeană Conțești.

LM: Vânătoarea, îndeletnicire an-cestrală a omului, pare suficient de cu-prinzător reglementată din punct devedere legislativ și administrativ. Darpare să urmeze trendul dat de evoluțiasocietății românești, deoarece consta-tăm că valorile se inversează, tradițiilese fac uitate, iar mediocritatea, dezor-dinea și anarhia tind să devină criteriidominante sub paravanul votului de-mocratic.

În acest context și al participării dvs.la toate Congresele AGVPS și la majo-ritatea adunărilor generale ale asocia-țiilor afiliate, aș dori să vă adresez câ-teva întrebări mai directe și incomodedecât cele de până acum.

De exemplu, pentru început, vă în-treb cum apreciați dvs. calitatea și ca-pacitatea celor aleși să conducă desti-nele asociațiilor vânătorești?

NȘ: Dacă vă referiți la cei aleși săconducă destinele asociațiilor vânătorești,va trebui să ne restrângem discuția la si-tuația asociațiilor tradiționale, care res-pectă Statutul-cadru, fiindcă în cazul celor„particulare” nu prea este întotdeaunacazul alegerilor cu adevărat democratice.În cazul celor din urmă, „conduce cineplătește”. În cazul celor dintâi, alegerilesunt periodice, deschise și democratice.Dar nu pot susține că sunt întotdeaunacele mai corecte și inspirate, din cauzaproporției reduse, din totalul membrilor,a celor ajunși piramidal să aleagă în moddirect membrii consiliilor și președințiiasociațiilor. Mai contribuie în acest sensși lobby-ul subiectiv făcut anterior, de lanivel de grupă și club până la nivel deasociație, în rândul alegătorilor. Reguliledemocratice sunt însă respectate, iar fur-tul la numărarea voturilor este exclus.Mediocritatea și dezordinea la care vă re-feriți, îmi place să cred că doar ca excepții,nu reflectă decât nivelul înțelegerii și in-tereselor alegătorilor. În concluzie, cali-tatea și capacitatea celor aleși să conducădestinele asociațiilor la care ne referim,reflectă în fapt calitatea și capacitatea deînțelegere a majorității alegătorilor, aleșila rândul lor democratic, în sistemul pi-ramidal de vot de care aminteam.

LM: Ce ne puteți spune, în conti-nuare, despre calitatea și capacitatea

celor aleși în Consiliul AGVPS? Vin cusoluții la problemele concrete aleAGVPS și asociațiilor afiliate ori numaile fac cunoscute?

NȘ: Membrii Consiliului AGVPS, aleșiîn cadrul sistemului democratic prezentatdoar dacă îndeplinesc anumite exigențestatutare, sunt de regulă personalitățidin domeniul vânătorii și pescuitului cuundița sau președinți ori directori de aso-ciații afiliate, în care majoritatea votan-ților, din cele două-trei județe pe care lereprezintă, au încredere că le pot repre-zenta onorabil și eficient interesele. In-tervin însă, în astfel de alegeri, și orgoliilelocale ale asociațiilor cu număr mare devoturi. Per total, cei aleși în Consiliul

AGVPS sunt capabili să adopte soluții le-gale, statutare și benefice în toate pro-blemele de interes general ridicate, dintrecare cele noi aflate pe agenda de lucruprestabilită a conducerii AGVPS.

LM: În același registru, vă rog să văexprimați opinia și despre componențași activitatea comisiilor de sprijin. Suntacestea utile consiliilor asociațiilor? Încondițiile în care „a trecut timpul ca unsingur om să rezolve problemele tutu-ror”, după cum v-ați exprimat. Mai con-cret, își găsesc timp membrii comisiilorla care ne referim să sprijine activitateaconsiliilor și să ajute conducereaAGVPS în soluționarea problemelorspecifice?


Interviu cu domnuldr. ing. Neculai ȘelaruPREȘEDINTELE A.G.V.P.S. DIN ROMÂNIALIVIU MIRCEA

INTERVIU

NȘ: Cele precizate pentru membriiconsiliilor sunt în general valabile și laalegerea membrilor comisiilor de sprijin.Numai că aceștia, cu excepția membrilorComisiei de pescuit competițional și acelor câțiva membri activi din Comisiade imagine a AGVPS, mai puțini decâtdegetele de la o mână la acest nivel, nuse prea văd. Adică nu sunt activi, iarvina de a nu se mobiliza nu este numaia acestora. De aceea consiliile asociațiilorapelează adeseori la ajutorul a tot felulde comisii mai puțin statutare, consti-tuite ad-hoc, dintre membrii acestora.În opinia mea, aceste comisii, deocam-dată „pe hârtie”, se impun a fi antrenateși stimulate în soluționarea problemelordin obiectul lor de activitate, pentru aputea acoperi în viitor, mai ales de cătrecei retribuiți, problematica actuală, dince în ce mai complexă, din domeniul vâ-nătorii și pescuitului.

LM: La ultimul Congres al AGVPS,s-au votat modificările și completărilece s-au dorit a fi aduse Statutului-ca-dru. Credeți că își va găsi loc, printreprioritățile conducerilor asociațiilor afi-liate, alinierea statutului acestora la

noile prevederi ale Statutului-cadru?Dacă această aliniere va fi tergiversată,ce se poate întâmpla?

NȘ: La ultimul Congres s-a hotărât caasociațiile afiliate să-și modifice și să-șicompleteze statutele, potrivit modifică-rilor și completărilor aduse Statutului-cadru, într-un termen rezonabil, de unan. Hotărârile Congresului sunt obliga-torii pentru asociațiile afiliate, chiar încondițiile în care reprezentanții minori-tari ai unora dintre acestea s-ar fi opusunora dintre hotărârile luate democraticcu vot majoritar. Nu a fost însă cazulhotărârilor la care ne referim. Așadartoate asociațiile afiliate, printre care celeai căror reprezentanți au fost fără ex-cepție de acord cu modificările și com-pletările adoptate, ar trebui să insiste înacest sens. Numai așa se poate răspundeîntrebării adresate. Trebuie să recunoscînsă, că sunt conduceri de asociații afi-liate care, din neînțelegere, interese per-sonale sau orgolii nejustificate, se opunla ceea ce reprezentanții lor au votat înCongres sau tergiversează, de regulă dinmotive neserioase, alinierea statutuluiasociației lor la Statutul-cadru. În mod

normal, o astfel de asociație, a cărei con-ducere nu respectă Statutul AGVPS șihotărârile Congresului, ar trebui exclusădin cadrul AGVPS. Dar ar fi benefică in-tereselor noastre generale o astfel de de-cizie? Conducerea AGVPS din Româniaa reușit să țină unite asociațiile afiliateși să susțină eficient interesele tuturorasociațiilor de profil din țară, afiliate șineafiliate, trecând cu vederea astfel dederapaje, de moralitate până la urmă,ale celor ce consideră că se poate și așa.

LM: Revin la o întrebare pe caream mai pus-o și care a stârnit contro-verse: cine trebuie să-și asume luareadeciziilor, președintele sau directorulasociației?

NȘ: Luarea celor mai importante ho-tărâri, mai ales de perspectivă, trebuieasumate de Consiliu, sub semnătura pre-ședintelui. Directorul trebuie să le ducăla îndeplinire și are în acest sens dreptulde a decide folosirea aparatului executivși de a lua toate deciziile patrimonialeîn limita bugetelor aprobate anual deConsiliu. Lucrurile sunt clare, așa cumeste clară și legitimitatea președintelui,alesul membrilor asociației, să conducă

DECEMBRIE 2019 | 7

La ultimul Congres s-ahotărât ca asociațiile

afiliate să-și modifice și să-și completeze statutele,potrivit modificărilor șicompletărilor aduseStatutului-cadru, într-untermen rezonabil, de un an.

Foto

: ALI

N-C

OD

RU

MA

NU

destinele acesteia pe o perioadă de câte5 ani. De aici și dreptul de a urmări ac-tivitatea directorului, angajat al asocia-ției în slujba intereselor generale alemembrilor acesteia. Dacă aceste principiinu sunt întocmai respectate, iar unii di-rectori se cred conducătorii de facto aiasociațiilor, nu este decât vina președin-ților, membrilor consiliilor sau adunări-lor generale care nu sunt capabile săpună lucrurile la punct.

LM: Pe forumul AGVPS, contribuțiavenită din partea directorilor, în calitatede profesioniști în problemele dezbă-tute, a tins către zero. Considerați căcei care au adresat întrebări au fost pri-viți „de sus” de aceștia sau întrebărilelor au fost puerile sau deranjante pen-tru directori?

NȘ: Încerc să le scuz inactivitatea peforum a directorilor, prin timpul limitatpe care-l au în scopul soluționării pro-blemelor curente, din ce în ce mai com-plicate, ale asociațiilor la care sunt an-gajați. Trebuie să recunosc însă că au șialte motive personale care îi fac să fiereținuți în a intra în discuții pe forum,pentru a le tranșa profesional. În opiniamea, orice întrebare, oricât de puerilăsau deranjantă ar fi din partea membri-lor angajatorului, merită un răspuns res-pectabil din partea angajaților. Neluareaîn considerare și chiar sfidarea celor ce

cu bună credință ridică probleme în in-teres general nu este deloc acceptabilă.Repet însă scuza lipsei de timp și reține-rea unora dintre profesioniștii angajațide a se angaja în discuții pe care le con-sideră sub nivelul demnității lor.

LM: Acum, spre sfârșit de carieră,vă rog să-mi spuneți dacă sunteți mul-țumit de modul în care v-ați trăit șidesfășurat activitatea și de rezultateleacesteia în cadrul AGVPS?

NȘ: Sunt și nu sunt. Sunt satisfăcutcă am putut face, până la o anumităvreme, ceea ce m-a atras și mi-a plăcutmai mult, precum și ceea ce era de dato-ria mea să fac. Am avut un crez și prin-cipii de la care nu am prea făcut rabat.Am avut și satisfacții aparte pentru ceea

ce am reușit să fac în interes general.Constat însă cu regret, în ultima pe-rioadă, că ceea ce am susținut și realizatîmpreună și pentru colegii de serviciu șibreaslă, cu gândul la mai binele celor dinurmă și al faunei cinegetice și piscicole,nu mai prezintă o garanție certă de viitorpentru conservarea acestei faune în viitor.Fiindcă o mare parte dintre vânătorii ac-tuali și chiar o parte dintre pescarii re-creativi își doresc să vâneze și să pescu-iască la fel de mult și liber precumînaintașii lor. Însă cu mijloace incompa-rabil mai moderne și eficiente, fără a țineseamă de schimbările ecologice care audiminuat și amenință o parte importantăa resurselor cinegetice și piscicole moște-nite. Și fără a respecta întotdeauna re-gulile de comportament fair-play în vâ-nătoare și pescuit recreativ. Acestcomportament, inadecvat perioadei ac-tuale în opinia mea, poate fi „picăturacare umple paharul” toleranței societățiifață de activitățile noastre util-recreativetradiționale. Poate că activitatea noastrătradițională ar putea chiar face parte dinpatrimoniul spiritual universal, dacă amști cu toții măsura și am putea demonstramai convingător utilitatea acestei activi-tăți pentru echilibrul ecologic și societate.Insatisfacția vine deci, din neputința dea mai modela comportamentul protec-ționist al noilor generații de vânători șipescari amatori, ca o garanție a pereni-tății vânătorii și pescuitului recreativ înacest colț al Europei, din ce în ce maiacoperit de arii naturale protejate.


Interviu cu domnuldr. ing. Neculai Șelaru

(…) o mare partedintre vânătorii

actuali și chiar o partedintre pescarii recreativiîși doresc să vâneze și săpescuiască la fel de mult șiliber precum înaintașii lor.Însă cu mijloaceincomparabil mai moderneși eficiente, fără a țineseamă de schimbărileecologice care au diminuatși amenință o parteimportantă a resurselorcinegetice și piscicolemoștenite.

Foto

: ALI

N-C

OD

RU

MA

NU

D upă cum se știe, listele roșii aleUICN indică starea de sănătatea biodiversității și sunt elabo-

rate în scopul identificării speciiloramenințate și luării de măsuri în vede-rea protecției lor. Cu toate că speciilearboricole joacă un rol foarte impor-tant, pentru că structurează întregulecosistem forestier, statutul acestoranu a fost evaluat până acum în Europa.

Conform raportului UICN, amenin-țările care planează asupra acestui seg-ment al biodiversității sunt diferite

pentru fiecare specie, însă, „la mulți ar-bori se regăsesc cauze de extincție co-mune”, susține Emily Beech, ofițer deconservare la Grădina botanică de con-servare internațională din Londra, co-autoare a raportului. Principalul riscvine dinspre speciile invazive. La peste38% dintre speciile studiate s-au con-statat paraziți și boli. Castanul comun,de exemplu, a fost clasificat „vulnera-bil” din cauza unei omide, care a con-dus la declinul său. Această omidă,care distruge frunzele arborilor, a co-

lonizat Europa. Pe lângă amenințărileparaziților, susține Emily Beech, putemadăuga „defrișările și dezvoltarea ur-bană, care sunt responsabile de fragili-zarea a 20% din specii, dar și extindereaterenurilor agricole, incendiile, schimbă-rile climatice, turismul”. Acesta dinurmă afectează mai ales speciile întâl-nite pe coaste. Construcția de hoteluriși spații destinate activităților turistice,precum și abundența turiștilor, sporescvulnerabilitatea acestor arbori, supușitotodată presiunilor bruște din parteanivelului precipitațiilor și intensificăriifurtunilor.

Oamenii de știință fac apel la Uni-unea Europeană să conlucreze la nivelglobal pentru a asigura supraviețuireaacestui patrimoniu important. „Arboriisunt esențiali pentru viață pe Terra, iararborii europeni, cu toată varietatea lor,reprezintă o sursă de hrană și un adă-post pentru numeroase specii de păsăriși animale care joacă un rol economiccheie”, a declarat Craig Hilton Taylor,șef al serviciului „Lista roșie” din cadrulUICN, într-un comunicat.

Prin acest mesaj, organizația de con-servare a naturii speră să alerteze marelepublic și să-l determine să se interesezemai mult cu privire la dispariția speciilorvegetale, la ora la care cea mai mareatenție este acordată așa-ziselor„specii fascinante”, precum marile ma-mifere sau păsări, plantele fiind cel maides uitate. „Plantele vorbesc puțin mare-lui public”, recunoaște Emily Beech, „șieste mult mai greu de obținut fonduri pen-tru cercetarea acestor specii pe care ni-meni nu le cunoaște”. Prin urmare, UICNa considerat importantă includerea lorîn planul de conservare. „Raportul aratăîn ce măsură situația este catastroficăpentru multe specii sub-evaluate care con-stituie coloana vertebrală a ecosistemeloreuropene și contribuie la sănătatea plane-tei”, a declarat Luc Bas, director la Biroulregional european al UICN.

Această „listă roșie”, care vizeazăEuropa, reprezintă doar prima partedintr-o evaluare mondială.

UICN dorește să publice, până lasfârșitul anului 2020, o listă exhaustivăa speciilor de arbori amenințați, o listăroșie care ar conține peste 60 000 despecii.

DECEMBRIE 2019 | 9

Pădurea, coloana vertebralăa biodiversității BIANCA IORIATTI

Biodiversitate MAPAMOND

„Din 454 de specii de arbori europeni, 42% suntamenințate cu extincția” a alertat într-un raport, lasfârșitul lunii septembrie, Uniunea internațională pentruconservarea naturii (UICN). Dar cel mai îngrijorător estefaptul că 58% dintre arborii endemici ai Europei - adică ceicare se întâlnesc numai pe continentul nostru - suntamenințați, 15% dintre aceștia fiind clasificați în categoria„pericol critic”, ceea ce înseamnă ultima etapă dinainteaextincției. Scorușul, castanul și anumite specii de dafin facparte din speciile cele mai amenințate.

P rofitând de vecinătatea câmpu-rilor cu porumb rămas neculespână târziu, mistreții păreau să

se fi stabilit de ceva timp, la adăpost,bucurându-se de liniștea pădurii…

Potecile păduriiDesfrunzită după zilele lungi ale toam-

nei, pădurea se deschidea în față, con-trastând prin maroniul-arămiu cu galbe-nul șters al cocenilor de porumb seceratde pe câmpurile dimprejur. După instruc-tajul de deschidere, am pornit pe drumulparcelar unde aveau să fie instalate pri-mele standuri. Portocaliul echipamentuluide protecție, contrasta vizibil cu ruginiulfrunzelor aștenute peste locuri. Standdupă stand, vânătorii au fost așezați deorganizatori la locurile marcate, primindexplicațiile privind direcțile permise detragere și, bineînțeles, locurile de unde,„cu siguranță”, mistreții aveau să iasă…!

Goane meșteșugiteBuni cunoscători ai locurilor, organi-

zatorii avuseseră grijă să așeze goaneleîntr-o succesiune astfel ca după „bătaia”laturilor, goana finală să prindă mijlocultrupurilor de pădure, pentru că, spuneuei, „dacă mistreții nu ies în primele goane,se vor concentra spre mijloc”, iar de acolosigur îi vom putea scoate pentru un finalde succes al partidei. Zis și făcut. Gonaciis-au deplasat la locurile stabilite iar noi


Pe o vreme neașteptat de generoasă, mai puțin soare dartemperaturi plăcute, toamna târzie ne-a oferit în acel finalde Brumar, încă odată, un timp numai bun pentru ovânătoare la pădure, la mistreți.

Mistreți în liniștea păduriiText și fotografie MAC

DE SEZON

Ingrediente necesare pentru 6 porții:• Pentru baiț: două cepe, doi mor-

covi, șase căței de usturoi, o căpățână

de țelină, ½ litru de vin roșu, 150 mloțet, foi de dafin, cimbru, piper, sare;

• Pentru tocăniță: două kg carne de

mistreț – pulpă, spată, două cepe, unardei roșu sau verde, doi morcovi, ½pahar de vin roșu, o ceașcă de ulei demăsline, sare, piper, frunze de dafin.

Preparare: Se pune carnea, tăiatăbucăți, la marinat în baițul preparat(zarzavaturile tăiate și amestecate cuoțet și vin, cu mirodenii, usturoi și saredupă gust) și se lasă la marinat 24 deore, la rece.

Se scoate carnea de la baiț, se spalăși se pune într-o cratiță împreună cu le-gumele din baiț, strecurate. Ardeiulverde tăiat în cubulețe, cepele tăiatemărunt și morcovii tăiați rondele se că-lesc la foc mic în uleiul de măsline, dupăcare se adaugă peste carena și legumeledin cratiță. Se adaugă apă să acoperebine carnea, vinul și foile de dafin și sepune totul la fiert la foc moderat, pânăse pătrunde bine carnea. Dacă este ne-voie, se mai adaugă apă, după care selasă la foc mic până scade iar sosul ca-pătă consistență.

Servire: se servește fierbinte, cumămăliguță sau garnitură de cartofinatur, și murături reci, scoase de labutoi. Un pahar de vin roșu, sec/demi-sec, cabernet, shiraz, va adăuga un plusde savoare bucatelor.

Poftă bună!

DECEMBRIE 2019 | 11

ne-am luat în primire standurile desem-nate. Ca de obicei, au urmat momentelede așteptare. Primele două goane au adusși primii mistreți. Urniți din încâlceala derugi de mure din vecinătatea marginii pă-durii, primele „coame” s-au arătat în fațastandurilor din mijloc iar focurile au adusși primele piese, doi grăsuni și un viermai acătării. Semn bun, am zis și am por-nit spre următoarele standuri…

Urma scapă turma…Goană după goamnă, standuri noi și

câteva focuri au mai adunat două vulpipentru tabloul final, timpul a trecut, cade obicei, fără a-i simți clipele, iar mistrețiinu au mai dat sem că ar fi pe undevaprin preajmă. Am ajuns în fine la ultimagoană iar acum atenția era bineînțelesîndreptată spre spusele de la începutulpartidei. Mistreții trebuiau să fie aici!

Ultimile standuri s-au luat în primireși, după obișnuita așteptare, glasul go-nacilor s-a făcut auzit la căpătul depărtatal pădurii. Câteva căprioare și doi țapiau trecut repede printre vânători iar li-nia vânătorilor a rămas în așteptare. Auurmat, o vulpe, ca un fulger roșcat, șidoi iepuri printre ramurile spinoase aletufelor de mur sălbatic. Apoi liniște.

Dar, doar pentru un moment deoa-rece, deodată, iscați din adăpostul mij-locului de pădure, mistreții au ieșit îngoană. Îi auzeam venind, dar, curios,aveam impresia că se îndreptau într-ocu totul altă derecție decât ne pregăti-sem noi. Era însă doar o impresie pentrucă, exact după spusele organizatorilorde la începutul partidei, colțoșii au por-nit direct spre linia vânătorilor. Armeleau lăsat din nou ecou peste locuri iartabloul final s-a conturat cu încă doimistreți cu blana zbârlită.

Apoi, glasul bătăiașilor s-a auzit totmai slab iar locurile și-au recăpătat stareafirească. Partida de vânătoare se încheiaseși, în ceea ce mă privea, chiar dacă armanu dăduse glas, petrecusem încă o zi mi-nunată în mijlocul naturii. M-am întorsde lângă trunchiul stejarului lângă carestătusem și am ieșit spre potecă. Cândam ridicat privirea, o scroafă cu câțivagrăsuni traversa prin spate spre culmeaușoară a dealului. Așteptase trecerea iu-reșului iar acum pornise, simțindu-se însiguranță… De prin cotloanele ascunse,jur-împrejur, seara așternea umbre alun-gite printre trunchiurile arborilor, iar li-niștea se așternea din nou, atot stă pâ -nitoare, peste pădure…!

TOCĂNIȚĂ DE MISTREȚNANA NINA

GASTRONOMIE VÂNĂTOREASCĂ

În preajma Sărbătorilor de iarnă, un preparat din carne de vânateste totdeauna binevenit pentru o ocazie specială alături deprieteni. Gătită cu atenție și preparată cu mirodeniile adecvate,carnea de mistreț poate fi o adevărată delicatesă ce va atrageatenția, admirația și aprecierile mesenilor.

D in acest punct de vedere sepoate susține că, în cazul mi-grației de toamnă, pornesc la

drum mai întâi exemplarele tinere dinambele sexe. Adulții rămân de regulăsă plece mai târziu, fie din cauza nă-pârlitului, fie din cauza celei de-a douaprogenituri încă insuficient dezvoltatăși pregătită pentru plecare. În susține-rea celor afirmate mai sus, exemplifi-căm becaținele, cocorii, berzele etc.

Ordinea migrării indivizilorMigrația de primăvară pare însă pu-

țin mai diferită. În cazul păsărilor cân-tătoare, primii sosesc masculii, care auo forță superioară de zbor față de femeleși sunt grăbiți să-și ocupe teritorii pre-ferate. În cazul altor specii, precum si-tarii, becaținele, păsările acvatice și celecarnivore, ambele sexe sosesc deodată.

O altă susținere, privind ordinea ve-nirii primăvara, este următoarea: în pri-mul val sosesc masculii, în al doileaexemplare din ambele sexe și în al trei-lea femelele, iar, în ceea ce privesc ca-

tegoriile de vârstă, în primul val soseștetineretul, urmat de al doilea val de ti-neret în amestec cu exemplare adulteși un al treilea, valul adulților.

OrientareaOrientarea precisă a păsărilor mi-

gratoare în timpul deplasărilor trans-continentale, pe timp de zi și de noapte,rămâne deocamdată o problemă insu-ficient soluționată. Teoria înregistrăriiinconștiente a itinerariului interconti-nental parcurs nu este credibilă pe tim-pul nopții, mai ales în zona mărilor șioceanelor, și nici în cazul exemplarelortinere care migrează în mod solitar,pentru prima dată.

Nici teoria folosirii magnetismuluiinterpolar nu este credibilă în cazul pă-sărilor care nu migrează pe direcțianord-sud și invers, ci oblic față de liniiledrepte ale magnetismului precizat.

În concluzie, problema orientăriiprecise a păsărilor în timpul migrațieirămâne încă neclară și deschisă cerce-tărilor viitoare.

Culoarele sau căile de migrațiePe bază de inelări, efectuate cu con-

secvență în ultimele secole, s-a conclu-zionat că Europa este brăzdată de maimulte căi de migrație, grupate în jurula trei culoare principale și anume:

• primul, din nordul Europei, de-alungul litoralului apusean al Mării Ne-gre, prin Bulgaria și Turcia până în AsiaMică și, în continuare, peste CanalulSuez, până în vestul Africii, pe o direc-ție generală orientată nord-sud și nord-est spre sud-vest;

• al doilea, din nordul Europei, prinItalia și Sicilia, spre sud și sud-vest pesteMediterană, până în nord-estul Africii;

• al treilea, din nordul Europei de-a lungul Olandei, Angliei, Franței șiSpaniei până în nordul Africii, pestestrâmtoarea Gibraltar, pe direcția ge-nerală sud și sud-vest.

Se presupune, în mod logic, că celetrei culoare principale de migrație suntmoștenite din vremea primelor mani-festații glaciare, când continentele erauîncă legate prin poduri de uscat.

După cum s-a putut deja constata,culoarele sau căile de migrație nu suntorientate întotdeauna pe direcția nord-sud și invers, iar mișcarea maselor de


Cinegetică (XXIV)ALTE ASPECTE ALE MIGRAȚIEIText și fotografie NECULAI ȘELARU

Ne vom referi, în continuarea articolului, concis prezentatîn numărul anterior al revistei, la ordinea migrăriiindivizilor din diferite categorii de vârstă și sex.

CinegeticăSTUDIU

păsări nu se face doar pe fronturi în-guste, ci și pe fronturi largi, în funcțiede specie. De asemenea s-a mai consta-tat că diferitele specii migratoare își aupropriile rute de migrație, multimilenareși distincte, pe care le respectă cu regu-laritate și faptul că aceeași specie poateurma mai multe căi de migrație, în func-ție de regiunea geografică natală. Însfârșit, s-a mai putut concluziona că ten-dința maselor de păsări este de a migrade-a lungul litoralurilor mărilor și flu-viilor mari, precum și de-a lungul unorlanțuri muntoase, deși munții nu con-stituie o piedică în calea migrației lamare înălțime a acestor păsări. Totuși,se poate remarca că păsările acvaticemigrează de regulă de-a lungul litora-lurilor, fluviilor și complexurilor de bălți,cele insectivore și cântătoare de-a lungulzonelor cu suprafețe mari forestiere, iarcele de stepă, pe fronturi largi, peste te-renurile neacoperite de păduri.

De la culoarele principale de migrațieși de la particularitățile migrației speciilor,schițate în linii generale mai sus, au fostconstate însă o multitudine de abateri,dar nu de natură a conduce la alte con-cluzii decât cele prezentate mai sus.

Viteza, înălțimea și duratamigrației

De la început trebuie precizat faptulcă viteza de zbor depinde de specie și,bineînțeles, de condițiile meteorolo-gice. Pentru specii, forma aerodinamicăa corpului, forma aripilor și forma coziiconstituie elemente determinante alevitezei de zbor și lungimii zborului. Ast-fel, aripile lungi și ascuțite cu suprafațămare, caracteristice gâștelor, rațelor,sitarului, becaținelor și porumbeilor,sunt adaptate zborurilor rapide și lungi.Recordul de viteză îl are lăstunul mare,cu o astfel de formă a aripii, care poatezbura cu până la 300 km/oră. Princomparație, aripile speciilor sedentare,precum fazanul și potârnichea, suntmai scurte și rotunjite la vârf, ceea cereprezintă adaptare pentru zborurilespecifice pe distanțe reduse. De exem-plu potârnichea, specie sedentară, areviteza și durata de zbor mai mici decâtprepelița, care este specie migratoare.

Viteza de zbor la care ne-am referitși se regăsește în tabelul anexat, are învedere condiții meteorologice normale,zbor orizontal și înălțime de zbor spe-cifică. Aceasta deoarece vântul și in-temperiile stânjenesc migrația și reducviteza de deplasare, așa după cum șizborul ascendent este mai greoi. Înschimb, la altitudini mari, zborul devinemai ușor, întrucât rezistența aerului estemai redusă.

Ar mai fi de precizat faptul că pre-simțirea înrăutățirii vremii și lipsa lo-cală de hrană pe ruta de migrație gră-bește zborul spre destinație.

Migrația solitară sau în masă Este o altă caracteristică a speciilor

migratoare. De regulă, păsările răpitoaremigrează solitar sau cel mult în pereche.Prin „strecurare”, din loc în loc, mi-grează păsările cântătoare și sitarul. Pro-babil că factorul determinant, în cazulacestora, îl reprezintă felul de a se hrăni,fiindcă cine trăiește din pradă, nu opoate împărți cu cârdul. În cârd mi-grează rațele, gâștele, prepelițele, etc.

Fidelitatea față de locul decuibărit și iernat

Păsările migratoare se reîntorc de re-gulă în locul de naștere sau în apropiereaacestuia. Acest aspect a fost stabilit prininelări și recapturări de păsări inelate. Dela această regulă se abat însă mai multespecii, precum rața mare. Asemenea, pă-sările migratoare își mențin, în funcție decondițiile locale, locurile de iernat. În acestsens pot fi date ca exemplu, gâștele.

Din punct de vedere vânătoresc, cu-noștințele privind fidelitatea față de lo-curile de reproducție și iernat sunt de-osebit de importante. Fiindcă

supraexploatarea populațiilor de păsărimigratoare imediat după reproducere,precum în cazul prepeliței la noi, poateduce la diminuarea stocurilor de repro-ducție din anii următori. De asemenea,supraexploatarea și neliniștirea locurilorde iernat ale gârlițelor poate conduce laaceeași diminuare a stocurilor de exem-plare reproductive și la schimbarea lo-cului de iernat al acestora.

Ținând seamă de aceste posibilitățiși de angajamentele internaționale de ge-stionare rațională a stocurilor de repro-ducție ale speciilor de păsări migratoare,precum și de interesul vânătorilor autoh-toni de a-și proteja stocurile locale de re-producție ale acestora, se poate interveniîn favoarea tuturor, printr-o revedere maiatentă a perioadelor de vânare, în funcțiede datele plecării în masă a speciilor vi-zate, și, prin delimitarea de arii naturaleprotejate în care vânarea respectivelorspecii să fie temporar interzisă.

Iată așadar cum, cunoștințele înmaterie pot determina măsuri de ma-nagement favorabil speciilor vânate șiomului vânător, în interesul unei ex-ploatări sustenabile a resursei!

–Prelucrare concisă din „Biologia și principiile culturii vânatului”, de A.M. Comșia.

DECEMBRIE 2019 | 13

Specie Viteza de deplasare (km/oră) Modalitate de măsurarePotârniche 45-54 cronometrajPrepeliță 55 cronometrajRață mare 75-82 aeroplanGâște 63-83 aeroplanPorumbei 70-90 teodolit Șoimi 60-72 automobilIepure 45 -Vulpe 39 -Lup 34 -Ogar 48 -Cal de curse 51 -

Date privind vitezele de deplasare ale câtorva specii, preluate după A.M. Comșa

U nii dintre noi am venit pe lumeîn familii în care tatăl, buniculsau unchiul erau vânători. De

multe ori cei mai în vârstă ne-au împăr-tășit din experiențele lor, ne-au povestitîntâmplări ce pentru noi păreau des-prinse din poveștile fantastice. Lumeasălbatică, neatinsă de mâna omului, cidoar de trecerea vremii și a necuvântă-toarelor, este un Univers care nu înce-tează să ne farmece și să ne uimeascăcu perfecțiunea sa. Doar noi suntem ceicare strică echilibrul. Și dacă pentru noi,oamenii adulți, Natura este o sursă ine-puizabilă de încântare și de uimire, pen-tru copii acest Univers este de-a dreptulMagic Incitant. Dacă pentru noi prezențacâinelui este o binecuvântare și un ajutorde netăgăduit la vânătoare, pentru copiicâinele reprezintă cel mai bun prieten,este prelungirea micuței ființe, este sursade curaj și protectorul cel mai fidel, estesufletul cu care comunică cel mai ușor,fără cuvinte, doar prin gesturi și priviri.Ochii cățeilor din timpul copilăriei melemă însoțesc prin viață asemeni unor spi-

rite protectoare. Un nou cățel nu neșterge amintirea celor plecați, ci doar neîntărește simțămintele de a fi norocoșiiprezenți în viețile lor.

Adeseori, la finalul vânătorilor, obiș-nuim să ne împărtășim din întâmplărilecopilăriei. În aceste rânduri, prin inter-mediul amintirilor, doresc să ne întoar-cem împreună în timp la zilele copilăriei.Vă voi împărtăși câteva dintre ele, uneleale mele, altele ale unor camarazi de vâ-nătoare sau buni prieteni.

* * *Nepoțelul era fermecat de pușca de

vânătoare a bunicului care stătea atâr-nată într-un cui deasupra vetrei. Copilulaștepta cu înfrigurare clipele în care pu-tea merge cu bunicul la vânătoare. Bă-trânul îi spunea în repetate rânduri căla vânătoare se merge cu două cartușeși „dacă ești demn” te întorci cu ceva depus pe masă. Bătrânul știa să respectenatura, sălbăticiunile și numele de vâ-nător. Nu împușca decând atunci cânddorea să pună ceva de- ale gurii pe masăși nu trăgea decât bine țintind. Cel mai

mult îi plăcea când mergea la vânătoarede prepelițe. Veneau cu câteva acasă, leciupileau împreună și apoi le puneau pegrătar. Bătrânul lua o lubeniță dolofanăși tăia două rondele. Pe feliile de pepene,de un roșu aprins, odihneau rumene,așezate câte două-trei prepelițe. Aromeleamestecate aveau să îi rămână vii înamintire nepoțelului chiar și peste ani.

* * *Bătrânul Anghel stătea comod pe fo-

toliul din sufragerie. Își aprinse o țigarădin care trase cu nesaț de câteva ori.Apoi așeză țigara pe marginea scrumie-rei. Era o scrumieră din bronz, moște-nire din familie. Pe fundul scrumiereierau reprezentați în relief doi câini devânătoare în aret. Privirea stărui clipebune pe acea imagine în timp ce gândulîl purtă în zilele copilăriei. Bunicul săuse trăgea dintr-o familie de boieri. Pecâmpiile moșiei obișnuia să iasă la vâ-nătoare cu câinii săi. Micuțul Anghel în-drăgea foarte mult pe unul din câiniibunicului, de fapt cel mai bun câine devânătoare pe care îl avea. Un pointerpe nume Lord, temperamental și plinde energie, care la rândul lui se atașasetare de Anghel. Atât de tare că nu vroiasă meargă la vânătoare decât dacă îl în-soțea și micuțul. Într-una din zile a venitla moșie unul dintre prietenii bunicului.După ce povestiră ei ce povestiră, prie-tenul îi spuse bunicului că ar vrea și elsă meargă la o vânătoare a doua zi dedimineață. Bunicul îi spuse prietenuluică se poate duce, dar să ia și câinele șipe nepotul său cu el. Întrebarea, îndrep-tățită de altfel, a fost de ce să ia și copi-lul. Bunicul îi explică faptul că Lord nuvânează și nu răspunde decât la comen-zile lui Anghel.

Zis și făcut: a doua zi în zori cei treise îndreptară către locul de vânătoare.În șareta bunicului era loc berechet pen-tru toți, iar Lord se înțelegea foarte binecu Fulger, frumosul cal sur. După undrum de vreo trei sferturi de oră auajuns în teren. Coborâră din șaretă, iarAnghel îndemnă pe Lord să înceapă cău-tarea. Câinele avea un nas de excepție,tot timpul ridicat în vânt căutând săprindă orice miros. Acoperea tot terenulși nu lucra la o distanță mai mare de unfoc de pușcă. La un moment dat, câinelea rămas în aret ferm. Vânătorul s-a apro-piat de câine și, la comanda lui Anghel,Lord a ridicat vânatul. Focul de pușcă aumplut liniștea văzduhului. Dar zborulprepeliței a continuat. Câinele a pornitsă caute din nou. Totul s-a repetat la in-digo, focul de armă și vânatul ratat. Înacel moment, Lord s-a întors brusc și aplecat în fugă. Prietenul bunicului i-aspus copilului: „Bunicul tău a spus că


Pentru mulți dintre noi, perioada copilăriei este cea în caream adunat cele mai frumoase amintiri. Zâmbetul mamei,glasul jos și răbdător al tatălui, poveștile bunicilor, joacanebunească până la epuizare cu prietenii de pe uliță, de pestradă sau din scara blocului… Toate rămân întipărite înminte asemeni unor prim-planuri veșnic proaspete.Culorile, mirosurile, le păstrăm undeva în memoria noastrăpe tot parcursul vieții și, desi pare paradoxal, amintirile dincopilărie sunt mai clare decât cele mult mai recente.

De-ale copilăriei…Text și fotografie MARIA SĂVULESCU

POVESTIRI Amintiri

doar tu poți struni câinele. Iată că nu aavut dreptate”. Anghel a șovăit un pic,neștiind dacă este bine să îi răspundă,apoi foarte hotărât ripostă: „Ba a avutdreptate, numai eu îl pot conduce, dar elnu muncește degeaba. Dacă tu rateziținta, el pleacă acasă”. La întoarcereadin câmp, cei doi îl găsiră pe Lord dor-mind adânc pe terasă în fotoliu. „Pro-babil că se visa la o vânătoare la carechiar avea ce să aporteze” – se gândi chi-cotind micul Anghel.

* * *Cred că aveam nouă sau zece ani

când tata a cedat stăruințelor mele de amă lua cu el la vânătoare. Pentru minetotul era fascinant. Și nu mă refer aici lapregătiri și la activitățile vânătorești, cila semnele Naturii și comportamentulanimalelor. De multe ori, simțul de con-servare și instinctele animalelor făceaudiferența, iar alte ori sufletul cald și milosal tatălui meu venea în ajutorul micilornecuvântătoare. Îmi amintesc de poveș-tile citite de mama mea, la culcare, încare spiritele pădurilor păzeau animalelesau în care animalele puteau vorbi și in-teracționa cu oamenii. Mersul în pădureera una din plăcerile mele cele mai mari.Șoaptele pomilor, foșnetul frunzelor sauzgomotul crengilor rupte ce trădau apro-pierea sălbăticiunilor, toate acestea al-cătuiau un tablou viu în continuă miș-care. Îmi amintesc cum la una dinvânători eram așezați în stand așteptândînceperea deplasării gonacilor. Tata măașezase în spatele unui stejar gros, deunde aproape fără să respir încercam săascult de unde vine vânatul. Oare eraun iepure sau poate o vulpe? Sau chiarun porc mistreț! Sau poate aveam să netrezim cu o pisică sălbatică chiar în fațanoastră. Deși eu stăteam încremenită înspatele copacului, imaginația meazburda liberă, construind scenarii plinede culoare și dinamism. Stând noi și aș-teptând, am identificat un foșnet timidvenind dispre tufișurile încâlcite crescuteîn voie printre copaci. Și, la un momentdat, fără să ne dăm seama, ca din pă-mânt a apărut în fața noastră un iepure.Cred că era mai uimit ca noi căci în mo-mentul în care l-a văzut pe tata a rămasstană de piatră. Stătea la nici trei metride tata. Nu mișca. Era paralizat cel maiprobabil de frică. Tata se uită la el prețde câteva secunde bune. Eu de dupăpom mă rugam ca tata să nu îl împuște.Părea atât de neajutorat… La un mo-ment dat tata spuse: „Măi, tu nu pleci?”și apoi bătu’ cu carâmbul cizmei în pă-mânt. Iepurele tresări ca trezit dintr-unsomn adânc, se întoarse brusc și dispărupe același drum pe care venise. După ces-a terminat bătaia, tata mi-a spus: „În-

totdeauna trebuie să dai vânatului oșansă”. Am și acum în minte, după atâțiaani, privirea speriată a acelui iepure pecare mă bucur că tata a ales să îl lase săplece. Tot el m-a învățat că nu este eticsă tragi în vânatul cu pene decăt atuncicând este în zbor, că este mai bine să nutragi dacă nu ești sigur că vei doborî vâ-natul. Nu este etic să îl rănești și să îllași să se chinuie. Un alt lucru pe care l-am învățat de mică a fost să nu tragipână nu identifici exact ținta.

Până să mă ia cu el la vânătoare,obișnuiam să ieșim la plimbare prin pă-durile de pe lângă casa de la țară. Satulera mărginit de dealuri împădurite. Gră-dinile se terminau în prundul pietroscare te ducea către râul repede și rece.După ce treceai de râu, începeai urcușulcătre podurile dealurilor unde se des-chidau din pădure luminișuri largi și pri-mitoare. Acolo urcam cu tata și stăteamla pândă, așteptând trecerea căprioare-lor. Nu mai auzisem brăhnitul de căprior.Era perioada de împerechere. Eu și tatastăteam culcați pe burtă în fân la margi-nea luminișului și urmăream în tăcereimaginea din fața noastră. Mirosul fâ-nului proaspăt, zumzetul insectelor, ci-ripitul păsărilor, cântul greierilor, com-pletau peisajul ce se dezvăluia înainteanoastră. La un moment dat, au începutsă se audă niște sunete ciudate. L-amstâns tare pe tata de mână. Sunetele îmipăreau a fi scoase de un animal foartemare. Tata m-a asigurat că este vorbade brăhnit… și totuși parcă nu eram eusigură. Minutele ce au trecut până laapariția căpriorului mi s-au părut nes-fârșite. Dar, în final, m-am convins căacele suntele erau scoase de tânărul că-prior. Ori de câte ori aud glasul căprio-rilor îmi aduc aminte de acea seară mi-nunată petrecută alături de tatăl meu înmicul nostru paradis de la țară.

Sunt convinsă că fiecare dintre noiavem astfel de amintiri. Nu trebuie decâtsă închidem ochii și să ne amintim. Pu-tem oricând să ne întoarcem în timp.Ne trebuie doar un fotoliu comod, even-tual un prieten drag alături de noi căruiasă-i împărtășim întâmplările. Eu vă urezdrum bun pe cărările amintirilor copi-lăriei!

DECEMBRIE 2019 | 15

Pe câmpiile moșieiobișnuia să iasă la

vânătoare cu câinii săi.Micuțul Anghel îndrăgeafoarte mult pe unul dincâinii bunicului, de fapt celmai bun câine de vânătoarepe care îl avea. Un pointer penume Lord, temperamentalși plin de energie, care larândul lui se atașase tare deAnghel.

Î n fața noastră se derulează, pentrua nu știu câta oară, câmpia cu te-renuri lăsate pârloagă, pline de

ciulinii atotstăpânitori, semn că gospo-darul a uitat de locuri sau pur și simplunu îl mai înteresează, ori cu rugii demure și tufele de păducel sau coceniș-tea căreia i s-a cules rodul toamnei.Dar pe ici, pe colo, se păstrează auriulbob de porumb, multă sămânță de floa-rea-soarelui ori stafiditul bob de stru-gure de prin vii, ce continuă să stăruieîn ciuda brumei ce se așterne deacummai în fiecare zi. Este vremea fazanilorși a vânătorilor de poveste!

Peticita câmpie seamănă mai de-grabă cu un joc de culori așternute închenare de felurite forme geometrice,când mai închise, însemnând inconfun-dabilele arături de toamnă, când maiarămii, trădând viile în care frunza târ-zie încă mai persistă, ori galbenul pă-nușilor rămași din fostele culturi cu po-rumb. Și nu putem să nu remărcămtristețea zonelor acoperite de cenușă,pe care unii proprietari de teren agricolau găsit de cuvință să ardă vegetația,

fără a înțelege faptul că au distrus ha-bitatul faunei sălbatice și nu numai.Acum verdele de până mai ieri este în-locuit de jalnica priveliște a pomilorgolași, a unor plantații cu viță de vieponosită, ori a unor arbuști cu fructetămăduitoare, toate amestecate într-oimagine sumbră, înegrită de pârjolito-rul foc, intenționat pus. Oare cinevadin partea autorităților s-a autosesizat?Noi, vânătorii, am semnalat deja faptulde nenumărate ori!

Orele diminețiiO zicală spunea cândva „…bună-i

zeama, dar lungă e goana…”. Desigurcă este vorba despre supa de fazan șide lungile noastre căutări ale acestuiapână reușim să-l urnim din hățișulocrotitor. Ajungem astfel să prețuim șimai mult preparatele culinare atât degustoase care se obțin din carnea aces-tui vânat de excepție. Dar până la bu-cate avem de străbătut obstacolelecâmpului și totul începe la orele dimi-neții când, fie bruma, fie roua sau ceațadeasă, încă stăriue peste locuri, aștep-

tând binecuvântarea soarelui ce va săle biruie, lăsând loc seninului albastrual cerului așezat peste tabloul autum-nal al naturii.

Fazanul este un mare umblător,parcurgând suprafețe întregi în cursulunei zile, când umezeala dimineții nuîl mai deranjează și razele soarelui îlademenesc spre a părăsi culcușul depeste noapte, în căutarea hranei. Al-ternanța parcelelor de culturi agricole,încâlcitele pâlcuri de vegetație arbus-tivă presărate pe alocuri cu mărăcini,ciulini, rugi de mur și iederă sălbatică,la care se adaugă și o zonă umedă custuf și apă, este habitatul preferat alacestei păsări. Cu siguranță aici trebuiesă-l găsim!

În ambianța unei zile însorite detoamnă târzie am ieșit în teren îm-preună cu încă trei camarazi de vână-toare, însoțiți de trei câini, braci cu pă-rul scurt. Între aceștia, o tânărăpatrupedă botezată Pata, după semnulde culoare mai deschisă ce-l poartă dinnaștere pe nas, deprinde meșteșugulvânătorii la fazan. Este la prima ei ieșire


Toamnă târzie la fazaniText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

DE SEZON

Toamna târzie marchează continuarea sezonului de vânătoare și, așa cum an de an sepetrece, aventura continuă în căutarea păsării cu colorit măiastru, fazanul. Iar vânătoareaeste ca un perpetuum mobile în care orice moment, mereu altul, dă viață întâmplărilorcinegetice pe care noi le povestim apoi, cu ales șarm, celor apropiați nouă și nu numai,constatând, iar și iar, că nimic nu este mai mirific decât ceea ce ne oferă cu generozitatenatura.

DECEMBRIE 2019 | 17

în teren, la o astfel de partidă, și avemcu toții o surpriză plăcută constatândcă ne oferă momente de inedit aret,după susținute zig-zag-uri pe urmă șireușind să stârnească binișor vânatul.În apropierea unui gherghinar, seoprește parcă mirată de frumusețeafructelor ajunse acum la maturitate, șine face să credem că acolo, undeva, înțesătura de crenguțe, se ascunde abilulfazan căruia îi luase urma lăsată în te-ren. Dar… păcăleală!, iar pentru unmoment rămânem și noi fascinați depuzderia de fructe pe care farmacia na-turii o expune la vedere, îndemnându-ne parcă să servim din abundența ge-neroasă oferită pentru toți.

Trecem apoi într-o zonă în carecâmpul este acoperit cu o diversitatede culturi și alegem o parcelă cu po-rumb recoltat dar care mai păstreazăîn arătură frânturi din știuleții aurii.Câinii ne ridică doi fazani iar armelede vânătoare dau glas. După așteptărileși minuțioasele căutări, două piese și-au găsit odihna pe brazdele încă proas-pete. Orele dimineții trec iar tempera-tura ne obligă să mai dăm jos un rânddin îmbrăcăminte. Nu peste mult timpînsă, cu siguranță vom tânji dupăaceste însorite zile care vor deveniamintire!

Aret după aret, aici îi găsim!Configurația terenului s-a schimbat

încet, încet, și iată-ne ajunși la o por-țiune de tufăriș situat între două parcelearate după recoltare, și una cu lucernăspre care direcționăm câinii. Patrupeziitrec repede la treabă și prind o urmăcare îi conduce într-un loc unde pare căs-a ascuns cocoșul de fazan. Se întâmplăfrecvent ca o astfel de pasăre să nu fie„încurcată” de prezența câinilor și, dupăo primă oprire, să plece pe picioare ului-tor de repede, căutând, din „instruire”nativă, să înșele urmăritorii. De-abia laurmătoarea oprire, la câteva zeci bunede metri depărtare, blocajul patrupede-lor îl țintuiește locului, sau îl determinăsă zboare. Glumind, ar fi ca un joc „de-a v-ați ascunselea”! Descoperirea celuipipit stă în iscusința vânătorului și buna

căutare în teren a câinilor.În apropiere, o întinsă porțiune aco-

perită cu rugi de mure este ținta sprecare caută să ne deruteze cocoșul. Câi-nii însă sunt mai abili și intră în aret.Mai întâi zboară, spre derutarea noas-tră, o găină, apoi a doua! Trec câtevasecunde, câinii sunt tot în aret, e clarcă mai urmează un zbor și imediatzboară un tenebros și încă unul, ascen-siunea lor, urmată de șuieratul specifical aripilor, fiind însă întreruptă de fo-

curile armelor. A fost o urmărire ca-nfilme, cu multă pasiune pentru câini șiceva mai mult efort fizic din partea vâ-nătorilor. Dar a meritat!

Cu puțin timp înainte de asfințitulsoarelui minunata zi de vânătoare seîncheie cu un bilanț mulțumitor și miș-care pe măsură în mijlocul naturii. Și,ca de obicei, nu pot să uit a spune că,până la o altă vânătoare, bucurați-văde ziua de mâine și fiți mândri de tra-diția vânătorii!

MAMIFERE: bizam, căprior (femelă),cerb comun (mascul de selecție, fe-melă și vițel), cerb lopătar (femelă șivițel), câine enot, dihor comun, herme-

lină, iepure-de-câmp, iepure-de-vizuină, jder, mistreț, nevăstuică, șacal, viezure,vulpe; până la 15 decembrie: capră neagră (exemplar de trofeu și exemplar de se-lecție), cerb lopătar (mascul de selecție), muflon.PĂSĂRI: becațină comună, becațină mică, cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară-de-semănătură, cocoșar, coțofană, fazan, gaiță, găinușă-de-baltă, gâscă-de-vară,gârliță mare, graur, guguștiuc, lișiță, porumbel gulerat, porumbel-de-scorbură, po-târniche, rață mare, rață mică, rață fluierătoare, rață-cu-cap-castaniu, rață mo-țată, rață pestriță, rață sunătoare, rață lingurar, rață sulițar, rață cârâitoare,rață-cu-cap-negru, sitar-de-pădure, stăncuță, sturz-de-vâsc, sturz cântător, stur-zul-viilor.

CE VÂNĂM

C ând afară frigul este foarte as-pru iar câinele este ud, poateapare hipotermia, una dintre

situațiile ce pot deveni extrem de peri-culoase dacă nu este tratată cu toatăatenția. Așa este cazul în care câinelea trecut prin apă și părul rămâne udsau chiar îngheață din cauza frigului,sau pe vreme cu ploaie înghețată saulapoviță când temperatura scade sim-țitor sub zero grade. Sunt mult mai rarecazurile în care hipotermia poate aparedacă vremea este rece dar uscată.

Rasele de câini cu păr scurt sunt deregulă cele mai expuse și afectate defrigul iernii iar în acest caz, o măsurăpreventivă, practică și eficientă, este fo-losirea vestelor de protecție. Piața despecialitate pune la dispoziție o gamălargă de veste de protecție pentru câiniîn general iar pentru câinii de vânătoareau fost create modele speciale, pentrua veni în întâmpinarea condițiilor spe-ciale în care aceștia se află pe teren.

Materialele din care sunt confecțio-nate vestele asigură câinelui protecțianecesară dar și confortul la mișcare, unelement esențial, indispensabil pentrudesfășurarea nestingherită a vânătorii.Majoritatea materialelor folosite suntrezistente, impermeabile pentru apă,sunt elastice, neoprenul este un exem-plu clasic, iar modelele por fi confec-ționate cu un singur strat de materialsau pot fi multistrat. În cazul celor dinurmă, partea exterioară este căptușităla interior, fie cu material de fleece saucu alte fibre sintetice speciale, ce păs-trează căldura, asigurând în acelașitimp și o respirabilitate adecvată cor-pului câinelui. Mai nou, unele modeleau incorporat un strat de material flo-tant care ajută, în cazul câinilor caresunt folosiți pentru vânătoarea la baltă,ușurându-le efortul și contribuind laîmbunătățirea performanței acestora înefectuarea aportului din apă. Materia-lele folosite au de regulă culori camu-

flaj sau pot fi complet portocalii, adeseaflourescent, pentru a oferi o vizibilitatesporită și pentru prevenirea și evitareaunor accidente nedorite în teren, la vâ-nătoare.

Important de reținut este faptul că,înainte de a ieși cu câinele „echipat”,pe teren la vânătoare, este recomandatsă îl obișnuim cu noua sa „vestimenta-ție”. Câteva ieșiri simple, fără pretenții,îl vor acomoda cu vesta și aceasta vadeveni parte din obișnuitul de zi cu zi.Altfel, puteam avea surpriza ca în locsă se concentreze la vânătoarea în sine,câinele să aibă foarte multă „treabă”,cu noua sa vestă, iar atenția să îi fiecaptată complet de aceasta, devenită,pentru moment, mult mai interesantădecât treaba pe care o are de fapt defăcut. Și, sincer vorbind, nici măcar nuputem să îi învinovățim pentru acestfapt. Probabil au și ei, sensibilitatea lorpentru ceea ce este nou și... „la modă”!


Atenție la frigul iernii!ALECSANDRU CODRIN

Este cunoscut despre câinii de vânătoare că pot suporta destul de bine temperaturile scăzuteale iernii, mult mai bine decât căldura verii, dar prea mult frig poate conduce, în afara creăriiunui discomfort considerabil, și la distragerea atenției partenerului nostru patruped de laobiectul în sine al partidei și implicit la situații neplăcute și nedorite în teren.

CHINOLOGIE Câinele de vânătoare

P articipanții au astitat la expune-rile invitaților de marcă, prof.univ. dr. Sabin Adrian Luca, di-

rectorul Muzeului Național Brukenthal,prof. dr. Alexandru Chituță, director demarketing al Muzeului Brukenthal, prof.Benjamin Josza, reprezentant al EdituriiHonterus și d-na dr. Helga Stein, ne-poata autorului.

Volumul „Din Ardeal la Kiliman-djaro” a apărut prima dată în anul 1942la București în cadrul editurii FundațieiRegale pentru Literatură și Artă, ca ur-mare a expedițiilor cinegetice din anul1936 și 1938 în Africa, întreprinse decolonelul August von Spiess, în vârstăde 72 de ani.

Călătoria a fost în parte subvențio-nată și de Casa Regală a României, dreptrăsplată pentru îndelungata activitatedin cadrul Direcțiunii Vânătorilor Regalea colonelului August von Spiess, care a

considerat să-și publice jurnalul de călă-torie în limba română, din respect pentruCasa Regală a României. Exemplarelevânate cu ocazia celor două expediții sepot vedea și astăzi în Muzeul CinegeticAugust von Spiess din cadrul MuzeuluiNational Brukenthal din Sibiu.

La aproape 80 de ani de la prima saapariție, această lucrare documentară,cu vădit caracter istoric, fascinează șiacum. Un adevărat raport clasic despreo epocă apusă și irepetabilă a expedițiilorde tip ,,safari” de altă dată, apărut încondiții grafice și estetice deosebite șiîmpodobit cu multe ilustrațiuni deepocă, demne de toată atenția.–Cartea poate fi procurată de laLibraria ERASMUSSibiu, Str. Mitropoliei nr. 30Tel. +40-269-221.060

+40-369-809.125 E-mail: [email protected]

În după amiaza zilei de 10 octombrie 2019, la Muzeul Cinegetic August Roland von Spiess, din Sibiu, din cadrul Muzeului Brukenthal, a avut loc lansarea volumului „Din Ardeal laKilimandjaro - Vânători în Africa” de August Roland von Spiess, grație nepoatei sale dr. HelgaStein, volum aflat acum la cea de a doua ediție, apărut la prestigioasa editură sibiană Honterus.

DECEMBRIE 2019 | 19

Eveniment cinegetic culturalAUREL HĂRĂGUȘ

CULTURĂPrezentare carte

Î n septembrie-octombrie vânătoa-rea are un specific aparte desfă-șurându-se după reguli impuse de

comportamentul caracteristic perioadeide pre-rut a cerbului. Înainte de a neîndrepta spre standuri este indicat săne facem cu conștiinciozitate „lecțiilede casă” și să învățăm câte ceva desprevânatul pe care îl avem în vedere.

Imediat ce își curăță „catifeaua” depe coarne masculii încep să-și marchezeteritoriul. Fie că își freacă coarnele detulpinile sau ramurile arborilor, fie căscormonesc solul cu copitele, semnelese pot vedea în jurul locurilor de hră-nire sau pe potecile principale de de-

plasare. Cu cât exemplarele sânt maimari și mai puternice cu atât „mărcile”sunt mai evidente. Luptele între mas-culi pentru dominanță sunt rar întâlniteîn această perioadă, alergatul fiind re-lativ rar în acest timp. Cerbii se hrănescîn special noaptea și părăsesc locurilede hrană înainte de răsăritul soareluipentru a se retrage spre locurile deodihnă de peste zi, la adăpostul desi -șurilor liniștite ale pădurii.

Pentru a le descoperi căile de de-plasare este bine de știut ce determinămișcarea dintr-un loc în altul a mascu-lilor. Hrana este unul din factorii prin-cipali, urmată de mersul vremii, mai

precis de temperatura aerului. Aflați în-aintea sezonului de împerechere, cerbiise hrănesc intens, pentru a aduna re-zerve de energie pe care le vor consumapână la epuizare în timpul alergatului.Dacă temperatura aerului crește peste15 grade Celsius activitatea scade sen-sibil. La lăsarea serii, cu o oră-două în-ainte de apusul soarelui, masculii pără-sesc locurile de odihnă de peste zi șipornesc către locurile de hrană. Cunos-când acest comportament și locurile deodihnă și hrană, putem urmări mișcărilelor din zona care ne interesează și pu-tem observa talia și trofeul exemplare-lor. Observațiile trebuie făcute cu mareatenție pentru a nu ne „deconspira” pre-zența. Tot în ideea de a nu deranja te-renul se folosesc camerele foto cu de-clanșare automată. Avantajul acestoraconstă și în faptul că pot lua imagini șipe timpul nopții relevând activitatea dinzonă 24 de ore, non-stop, fără a alteracâtuși de puțin obiceiurile animalelor.

Cunoașterea preferințelor de hranăeste de asemenea importantă. Dacă întimpul verii cerbii cu coadă albă frec-ventează aceleași locuri-surse de hrană,după curățirea coarnelor preferințelealimentare se schimbă, masculii modi-ficându-și obiceiurile de hrănire și ade-sea și zonele de mișcare putându-se în-depărta uneori considerabil de locurilepe care le-au frecventat vara. Începândcu luna septembrie masculii consumăcantități ridicate de hrană, adesea peste5 kg pe zi, câștigând până la 25% dingreutatea inițială. De îndată ce fructeledin arbori se coc, cerbii își concentreazăatenția asupra lor. Merele, perele pă-durețe și ghinda, vor deveni delicate-sele de mare preț. Este timpul să ne în-dreptăm și noi atenția spre aceste locuripentru a observa exemplarele care lefrecventează. Odată cu venirea lui oc-tombrie, preferințele se schimbă dinnou, atenția îndreptându-se de dataaceasta către ierburi native, frunze că-zute, ciuperci și chiar licheni. Cunoaș-terea hranei specifice fiecărei perioadede timp este considerată cheia succe-sului la vânarea acestei specii.

Cunoașterea terenului și mai ales adirecției vântului din zonă este foarteimportantă. Căpriorii au un mirosfoarte fin iar mirosul uman poate în-semna ratarea completă a unei partidede vânătoare. Mișcarea curenților deaer pe versanți, sau pe culoarele dintrecoamele dealurilor, dimineața și seara,trebuie luată permanent în calcul. Loculpentru instalarea standurilor trebuie săaibă obligatoriu vântul „în față”, în fa-voarea vânătorului, dinspre direcția deunde vin cerbii spre noi. În teren plat

Cerbul de VirginiaCRISTIAN MANOLESCU


Răspândit în partea de sud a Canadei și aproape pe totcuprinsul Statelor Unite, cerbul de Virginia, white-taileddeer, sau cerbul-cu-coadă-albă, cum mai este denumit, esteuna dintre cele mai vânate specii de pe continentul nord-american. În provincia Ontario, din sudul Canadei, vânareasa este permisă în două perioade distincte. Prima este înlunile septembrie-octombrie, în perioada premergătoareînceperii împerecherii iar a doua în noiembrie-decembrie,suprapunându-se peste sezonul de împerechere.

MAPAMOND Vânător în Canada

aerul se mișcă de regulă într-o direcțieconstantă cea ce ușurează alegerea lo-curilor pentru standuri. În spetembrievremea este de regulă constantă darodată intrați în octombrie schimbărilebruște de vreme pot schimba cursulpartidei de vânătoare.

În alegerea locului pentru standurilede vânătoare se va ține seama de de-plasările spre și dinspre locurile deodihnă și hrană, de direcția vântului darși de configurația terenului și de vege-tația existentă. Dacă nu sunt deranjațiși dacă se păstrează liniștea locurilor,cerbii își păstrează obiceiurile. Standu-rile se pot amplasa de-a lungul culoare-lor de deplasare, la distanțe de până la50 m de colțurile pădurii, spre interiorulacesteia. Locurile din marginea ogoare-lor de hrană se vor păstra pentru sezo-nul din noiembrie decembrie când maimulți căpriori vor frecventa zona, ofe-rindu-ne șansa de a alege un trofeu mai

valoros. Pentru atragerea masculilorspre standurile de vânătoare se pot fo-losi diferiți atractanți și adesea sunt fo-losite standurile montate în arbori, tree-stand-uri, ce oferă o bună vizibilitate dejur-împrejur, reducând considerabil șan-

sele de a fi descoperiți de cerbul ce seapropie. Vânătoarea cu arcul a devenittot mai populară în ultimii ani, sezonulce permite folosirea arcului beneficiindde o perioadă ceva mai extinsă decâtcel pentru arme de vânătoare.

Dacă vom adăuga acestor măsuriatenția cuvenită „limbajului” specific alcerbilor cu coadă albă în acest sezon șivom învăța să folosim cu măsură che-mătorile „vocale” și „încleștarea” coar-nelor ce imită lupta, șansele de reușităvor spori substanțial. Nu trebuie să ui-tăm de echipamentul camuflaj și să neînarmăm cu răbdarea necesară. Și chiardacă cei ce vor ieși primii vor fi masculiimai tineri, cu trofee mai puțin impu-nătoare, vremea frumoasă de septem-brie și spectacolul în culori al frunzișu-lui pădurii ne va recomopensa efortul.Și, bineînțeles, rămâne deschisă și ce-ade a doua șansă, vânătoarea din pe-rioada noiembrie-decembrie!

DECEMBRIE 2019 | 21

Dacă vom adăuga (…)atenția cuvenită

„limbajului” specific alcerbilor cu coadă albă înacest sezon și vom învăța săfolosim cu măsurăchemătorile „vocale” și„încleștarea” coarnelor ceimită lupta, șansele dereușită vor sporisubstanțial..


L otuTec® poate fi tradus prin„tehnologia florii de lotus” careconstă într-o capacitate ridicată

de a îndepărta apa de pe suprafața frun-zei - Foto 1. Inspirată de această calitatehidrofobică a frunzei de lotus, Zeiss apus la punct un procedeu prin care su-prafața lentilelor este tratată astfel încâtpicăturile de apă ce vin în contact culentila, capătă un diametru mai mic de-cât ar avea pe o suprafață netratată șiastfel se pot rostogoli ușor alunecândspre exteriorul conturului, lăsând prac-tic lentila liberă de particule obstructive.

Practic lentilele sunt acoperite cunano-particule care conferă calități hi-drofuge și favorizează formarea picătu-rilor de apă, ce au o suprafață de contactcu lentila sensibil redusă, față de picătu-rile de apă ce se formează pe o suprafațăobișnuită - Foto 2. Odată cu suprafațaredusă de contact, scade și aderența, iarpicăturile de apă alunecă spre exterior,

antrenând odată cu ele și particulele depraf sau alte impurități existente pe su-prafața lentilei. Astfel este obținut încăun efect avantajos și anume îmbunătăți-rea și ușurarea curățirii lentilelor tratateprin acest procedeu - Foto 3.

Alături de posibilitatea utilizării len-tilelor în condiții de ploaie și umiditate

atmosferică sporită, folosirea tehnolo-giei LotuTec®, ce permite îndepărtareaapei de pe lentilele dispozitivelor deochire sau observare - lunete, binocluri,este de regulă combinată cu o calitatespecială a sticlei din care sunt fabricateaceste lentile. Tendința generală estede a obține o sticlă cu un coeficient ex-trem de redus de absorbție a luminii.Acest fapt conferă o luminozitate spo-rită dispozitivelor de ochire și, implicit,posibilitatea folosirii lor în condiții deiluminare scăzută, așa cum este dimi-neața devreme sau seara, în luminascăzută a amurgului.

Toate acestea pentru o claritate, lu-minozitate și vizibilitate sporită a imagi-nii, atribute ce vor îmbunătăți conside-rabil posibilitatea și calitatea observațiilorefectuate la vânătoare dar și cu ocaziaaltor activități outdoor și mai ales vorspori acuratețea și eficiența tirului și, im-plicit, evitarea rănirii vânatului.

Lentilele dispozitiveloroptice de ochireTEHNOLOGIA LOTUTEC®COSTIN ALECSANDRESCU

Vremea nefavorabilă din teren poate produce adesea neplăceri atunci când luăm linia deochire, mai ales în cazul în care plouă, burnițează sau sunt condiții de ceață iar noifolosim dispozitive optice montate pe arma de vânătoare. Pentru îndepărtarea apei de pesuprafața exterioară a lentilelor lunetelor dar și a binoclurilor sau telemetrelor, suntfolosite în prezent diferite tehnologii pentru tratarea sticlei. Un exemplu în acest sens estetehnologia LotuTec folosită de producătorul german Zeiss.

Dispozitive opticeECHIPAMENT

Fără LotuTec®

Cu LotuTec®: La fel ca frunzele de lotus,lichidul și murdăria pur și simplu sescurg de pe suprafața lentilei datorităstratului Clean Coat al LotuTec®.

Fără LotuTec®: La fel ca frunzeleunor anumite plante, lichidul șiparticulele de murdărie se adună pesuprafața lentilei.

Cu LotuTec®

Unghi decontact ›110º

Unghi decontact ≈95º

1

2

3

picătură de apăplată

picătură de apăaproape rotundă

DECEMBRIE 2019 | 23

P ot afirma acum, fără nici o reți-nere, că a fost un autodidact încinegetică, etic și exigent cu sine

și cu alții. A fost, fiindcă după o suferințăsâcâitoare, care l-a făcut să absenteze înultima perioadă dintre vânători, a plecatsurprinzător dintre noi, la mijloc de no-iembrie 2019, cu o lună înainte de îm-plinirea vârstei de 71 de ani.

Nu am de gând să evoc, acum și aici,cariera Sa profesională și politică, în cares-a făcut ascultat de colegi, atunci cândavea ceva de spus. A deținut funcții im-portante în F.S.N., încă din 1990, funcțiade vicepreședinte al P.D. între anii 1991și 2001, apoi de secretar executiv și pur-tător de cuvânt al PSD. A fost MinistrulTineretului și Sportului, în perioada 1990-1991 și Ministru pentru Relațiile cu Par-lamentul, în perioada 1996-1998 și anul2004. În calitate de deputat a fost liderde grup P.D. și vicepreședinte al CamereiDeputaților în anul 2000, apoi chestor alCamerei Deputaților în anul 2002. Totca deputat, a avut responsabilități aparte,de co-vicepreședinte al Grupului Parla-mentar de Sprijinire a ParteneriatuluiStrategic România-SUA, de membru alGrupurilor Parlamentare de Prietenie cuRepublica Franceză, Republica Portughezăși Republica Federativă Brazilia, de mem-bru al Grupului Parlamentar Mixt CameraDeputaților - Parlamentul francofon șide membru în Comisia pentru PoliticaExternă, Comisia pentru Integrare Euro-peană și Comisia specială comună a Ca-merei Deputaților și Senatului pentruelaborarea propunerilor legislative privindlegile electorale.

Toate aceste activități antrenante șiresponsabilități obositoare nu l-au pututforța însă, să uite de vânătoare și de vână-tori. Deoarece copilărise, după cum singurîi plăcea să ne spună, printre vânători, petreptele A.V.P.S. Lunca București, al căruimembru vânător a devenit în anul 1975 șia rămas până în cele din urmă. La aceastăasociație, în care era recunoscut și respectat,

a activat nu doar ca simplu vânător, ci șica membru în comisiile și organele deconducere ale acesteia.

La conducerea A.G.V.P.S. din Româniaa fost ales după 1990, îndeplinind olungă perioadă de timp, până în 2004,funcția de vicepreședinte cu problemede vânătoare. A fost și membru individualal Consiliului Internațional de Vânătoare,din 1992 până în 2001, după ce încă dinanul 1979 fusese acceptat membru alClubului Național al Sitărarilor din Franța.În anul 1998, la propunerea noastră afost ales președinte al Consiliului Naționalde Vânătoare, lucrativ în acea perioadă.

A avut, așadar, o viață antrenantă,plină de urcușuri, în care preocupărilevânătorești au avut locul lor aparte, desuflet. Altfel de ce s-ar fi angajat, alăturide un foarte redus grup de inițiatori, înmunca de concepere a unei legi noi învânătoare, care să pună punct începutuluide haos instaurat după 1990 în aceastăactivitate tradițională? Am lucrat cot lacot, câțiva ani buni, la definitivareanoului proiect de lege, sugerat de fostulpreședinte Sergiu Celac, și, până la urmă,am reușit, cu sprijinul următorului pre-ședinte, domnul Adrian Năstase, să-l de-finitivăm într-o formă incomparabil maibună decât cea actuală. Apoi, în 1996,să fie aprobat în Parlamentul Românieiși promulgat sub numele de „Legea vâ-nătorii și a protecției fondului cinegeticnr. 103/1996”.

Pot mărturisi că am reușit să ne înțe-legem bine în privința conținutului viitoareilegi și al majorității prevederilor acesteia,fiindcă știa să cedeze în fața argumenta-țiilor convingătoare. Cu o singură excepție,care și-a pus amprenta pe structura or-ganizatorică viitoare a A.G.V.P.S. din Ro-mânia. Aceasta deoarece a ținut cu con-secvență, și ca parlamentar și-a pututimpune punctul său de vedere, de revenire,prin forța prevederilor legii, la forma in-terbelică de organizare a U.G.V.R., în so-cietăți de vânătoare independente. Această

impunere, în fața căreia a trebuit săcedăm, era în contradicție cu susținerilenoastre, de reorganizare a A.G.V.P.S. caONG cu filiale județene în structura sa,pentru a se putea bucura de calitatea eide „utilitate publică”, constituite, la rândullor, din societăți de vânători, de pescarisau de vânători și pescari, autogestionaresau nu, după cum ar fi optat în mod de-mocratic membrii acestora. A susținutideea reorganizării A.G.V.P.S. în formace a devenit actuală, având drept modelorganizările vânătorești din țările europenevestice, dar și din convingere, crezând,fără nici un fel de reținere, în democrațieși înțelepciunea vânătorilor contemporani.Era ferm convins, la acea vreme, că toțivânătorii și pescarii asociațiilor în profil,precum și reprezentanții aleși ai acestora,vor dori și milita permanent, pentru unfor unic și eficient de reprezentare a lorla nivel național și internațional. Că nu afost să fie chiar așa, constatăm în zilelenoastre, când orgoliile și manipulările in-teresate, după exemplul partidelor, ONG-urilor și societăților contemporane, auafectat, în mare măsură, spiritul de soli-daritate și moralitatea de care pe atuncinu aveam motive să ne îndoim.

Pentru meritul de a fi pus umărul lapromovarea noii legi, dar nu numai, aprimit onoranta distincție de „Membrude Onoare al A.G.V.P.S. din România”,acordată în cadrul Conferinței Naționalea A.G.V.P.S. din anul 1998.

Toate acestea sunt însă, acum, dedomeniul trecutului. Și munca asiduă,cu satisfacțiile și insatisfacțiile ei, și vâ-nătoarea recreativă și necesară pentrurefacere fizică și intelectuală, și toatecelelalte. Ne-au rămas, din păcate pentruo perioadă relativ scurtă, doar amintirile.Pentru mine, multe importante și de ne-uitat. Pentru alții, probabil și mult maimulte. Se vor uita, în timp, și acestea.Fiindcă așa este viața și nu trebuie să neamăgim că s-ar putea schimba cumvacursul acesteia.

Bogdan Niculescu DuvăzAm fost într-o vreme apropiați și am vânat destul de frecvent împreună, o lungă perioadă de timp. Mai ales la păsări și vânat mic, fiindcă niciodată nu și-a arătat vreo atracție deosebită spre vânatulmare. Nu pot spune că a refuzat toate invitațiile noastre la mistreți, cerb și urs, dar am simțit că nu era foarte entuziasmat de astfel de vânători. La vânatul mic, în special cu pene, excela însă. Umblase mult prin bălțile din sud-estul țării și în Delta Dunării, după păsări de baltă, și prin Bărăgan, după prepelițe, cu mult înainte de a ne întâlni în 1991. Poseda și cunoștințetemeinice despre vânatul mic, mai ales migrator, și despre vânătoare în general. NECULAI ȘELARU

NECROLOG

B oala a fost depistată în anul1988 în Uruguay, apoi descrisăîn Mexic, Brazilia și SUA. În Eu-

ropa a fost depistată, pentru primaoară, în anul 1952, în Franța. În anul1950, s-a recurs la introducerea deli-berată a virusului și în populația de ie-puri de vizuină din Australia, cu inten-ția combaterii biologice a speciei, acărei populație se dezvoltase explozivși reprezenta o calamitate pentru agri-cultori. Ideea combaterii biologice s-adovedit însă a fi greșită, deoarece între1950 și 1952 efectivul acesteia s-a re-dus cu 90-95%. În Europa, virusul mi-xomatozei a fost adus de un francez,care a eliberat pe proprietatea sa, si-tuată la circa 70 km de Paris, doi iepuribolnavi, tot în ideea combaterii biolo-gice a surplusului populațional care îiafecta producția agricolă. De aici boalas-a extins foarte repede în țările vecine,apoi în toate țările europene, fiind des-crisă și la noi, în zona Banatului.

PrezentareVirusul Mixoma se transmite de la

un iepure receptiv la altul prin inter-mediul insectelor hematofage, impri-mând bolii un caracter infecțios. La dis-tanțe mai mari, de peste 1,5 km, boalase transmite doar prin transfer de iepuribolnavi. Ne referim doar la iepurii devizuină și la cei domestici, deoarece laiepurii de câmp boala a fost foarte rarsemnalată. Pentru oameni nu existănici un fel de risc de infecție.

Perioada de incubație este cuprinsăîntre 5 și 15 zile, iar boala debuteazăcu conjunctivită, febră și anorexie. Încontinuare, boala evoluează sub douăforme: nodulară și anodulară. Formanodulară se evidențiază prin formațiunitumorale, cu aspect de noduli, locali-zate în grosimea pielii din zonele ocu-lară, nazală, auriculară, anală și geni-tală. Noduli pot apărea însă și pemembre sau torace. Animalele bolnaveslăbesc și prezintă tulburări respiratorii

grave, dar în proporție mică se pot vin-deca. Forma anodulară debutează ase-mănător, dar se evidențiază doar prinblefarită și dispnee, precum și prinavortul frecvent al femelelor.

DiagnosticareForma nodulară este ușor de diag-

nosticat, datorită vizibilității nodulilorși localizării acestora, așa după cum aufost descrise mai sus. Forma anodularăeste mai dificil de diagnosticat. Totuși,la deschiderea cadavrelor se poate con-stata o mărire a splinei și limfonodulilor.Dacă rezultatele analizei morfologice nusunt concludente, se recurge la diagnos-ticul de laborator prin evidențierea an-ticorpilor și antigenului viral. Pe leziu-nile caracteristice ale pielii se poate face,în plus, testul de imunodifuzie și exa-menul electronomicroscopic.

TratamentÎn mixomatoză nu există tratament

specific.

PrevențieÎn libertate nu se poate pune pro-

blema vaccinării iepurilor în scopulimu nizării acestora, discutabilă chiar șiîn crescătorii.

Evitarea introducerii virusului în zo-nele indemne, prin importul de iepuriproveniți din zone infectate, ar fi oprimă măsură de precauție. În caz deapariție a bolii, diminuarea efectivelorde iepuri de vizuină, prin împușcaresau prindere cu capcane, este necesarăși urgentă, precum și arderea și îngro-parea tuturor cadavrelor.

În România, încercările de coloni-zare a iepurelui de vizuină au dat greșdin cauza existenței a numeroși prădă-tori naturali, care pot distruge până laurmă coloniile de iepuri de vizuină în-ființate, și din cauza mixomatozeiajunsă în coloniile din crescătoriileapropiate de iepuri de casă infectați.


MixomatozaDOCTOR VET

Este o boală infecțioasă gravă a iepurelui de vizuină și a celuidomestic, foarte rar întâlnită la celelalte specii de iepurisălbatici. Se exteriorizează prin tumefieri ale mucoaselor șideformări ale capului, datorate unor pseudotumori ce sedezvoltă sub piele. Se localizează și la nivelul organelorgenitale, dar nu numai. Iepurii infectați slăbesc și mor înproporție foarte ridicată, de până la 90-95%.

FAUNĂ Bolile animalelor

P rimele menționări ale folosiriipreparatelor tămăduitoare dinsalcie amintesc de Hipocrat care,

în secolul IV îH, îndemna pacienții sămestece scoarța de salcie pentru a re-duce durerile cauzate de inflamarea ar-ticulațiilor și pentru reducerea febrei. Șiamerindienii se pare că foloseau salciapentru remedii asemănătoare.

La noi în țară, în tradiția populară,salcia, denumită și răchită, era conside-rată protectoarea semănăturilor, aducă-toare de rod și belșug și se punea la fe-restrele și ușile caselor pentru sănătateaoamenilor, la porți, la stupi și la acare-turile pentru vite și păsările din gospo-dării, fiind în același timp socotită dreptvestitor al primăverii.

Din punct de vedere terapeutic celemai importante specii sunt salcia albă(Salix alba), salcia căprească (Salix ca-prea), salcia pletoasă (Salix babylonica)și salcia plesnitoare (Salix fragilis). Înanul 1829, chimiști europeni identificăși izolează pentru prima dată în lumesalicina, considerată a fi ingredientulactiv din scoarța de salcie.

Cea mai bogată în salicină, principa-lul component din punct de vedere fito-terapeutic, este scoarța de salcie albă (Sa-lix alba), cea mai răspândită de altfel înEuropa. Pe lângă salicină, coaja de salcieconține și amidon, proteine, lipide, tanin,celuloză, substanțe minerale și vitamine.

Salicina, în fapt aspirina naturală,are efecte tonice, astringente, analgezice,

sedative, antipiretice, hemostatice, anti-septice, antiinflamatoare și antireuma-tismale și poate ajuta în cazurile de ar-trită, artoză, a puseelor reumatismale,de gută și sciatică.

În scop terapeutic, de la salcie se fo-losește scoarța de pe ramurile tinere, dedoi, trei ani. Scoarța se recoltează pri-măvara, când concentrația de salicinăeste maximă. Coaja de salcie poate fi ad-ministrată sub formă de infuzie, decoct,tinctură sau pulbere. Pentru uz extern,compresele cu ceai concentrat dinscoarță de salcie se pot folosi în cazulplăgilor, rănilor sau ulcerațiilor cutanate.

Produsele din salcie au însă și o seriede contraindicații iar administrarea îndoze prea mari poate să ducă la aparițiaunor fenomene nedorite cum ar fi ame-țeli, cefalee, grețuri și convulsii, suprado-zajul putând determina toxicitate renală.

Informațiile prezentate au caracterorientativ și nu trebuie folosite în scopuldiagnosticării sau tratării problemelorde sănătate sau pentru înlocuirea medi-camentelor prescrise de persoanalul me-dical autorizat. Înainte de a utiliza plan-tele medicinale în general, sub oriceformă, este recomandată vizita la mediciar administrarea preparatelor din salciesă se facă numai la recomandarea aces-tuia. Opinia medicului este neapărat ne-cesară și se impune ca o măsură de pre-vedere, precauție și siguranță.

DECEMBRIE 2019 | 25

Plante tămăduitoare FLORA

Salcia (Salix sp., L.) face parte din familia Salicaceae, genulSalix cuprinzând circa 350 de specii răspândite în întreagaemisferă nordică. Sălciile preferă în general solurileumede, fiind întâlnie cu preponderență pe malurilerâurilor, lacurilor și bălților, atât în zona de câmpie cât șiîn cea deluroasă.

Flori

Scoarță

SalciaDOCTOR PLANT


Deodată, nu fără oarecare surprindere,descopăr nu prea departe de locul în caremă aflam silueta unui camarad, apărutrecent în grupa noastră și foarte tinerelcare se tot agita, cât putea el de discret,indicându-mi disperat vulpoiul aflat înimediata mea apropiere, pentru a nu-lrata cumva. Nu i-am răspuns în nici unfel și, potrivit obiceiului, nu am schițatnici cel mai firav gest, însă tocmai cândam îndreptat privirea spre tânărul meumusafir acesta a zbughit-o de parcă nicinu ar fi existat vreun suflețel în acel lociar în clipa următoare l-am și zărit apro-piindu-se pe unul dintre gonaci chiuind șiciomăgind cu vrednicie tufele dintre pomi.

Nici nu m-am ridicat bine de pe bu-turugă pentru că tânărul meu parteners-a și apropiat întrebându-mă pe un toncam nemulțumit și chiar puțin răstit:

- De ce n-ați tras în vulpea aia?! Chiarn-ați văzut-o?

Între timp, de noi s-au apropiat paz-nicul de vânătoare și câțiva gonaci careascultau nu fără oarecare surprinderemustrările tânărului.

- Chiar ai avut impresia că n-am zăritvulpița aia care era la mai puțin de zecepași de mine? – l-am întrebat și eu peun ton cam ironic.

- Păi, … dacă l-ați văzut, de ce n-ațitras? a insistat tânărul.

- N-aveam nevoie nici de el și nici deblănița lui – i-am răspuns în continuarezâmbindu-i ușor mustrător.

- Adică, la vremea asta blana vulpilornu e bună? – a continuat tânărul care semai domolise între timp.

- Eh, … într-adevăr, nu prea s-au îm-brăcat încă pentru iarnă însă chiar așadacă era, tot nu o împușcam.

Cam surprins de răspunsul meu,după mișcarea pe care a făcut-o, am avutimpresia că are intenția să se îndepărtezedar se răzgândește brusc și se întoarcedin nou spre mine:

- Atunci, de ce ați venit la vânătoare?- Pentru că îmi place vânătoarea, îmi

plac animalele pădurii, natura și în ge-neral atmosfera zilelor de vânătoare ală-turi de camarazii mei.

- Păi, nu ar trebui să trageți și în dău-nători, cum este vulpea de pildă caredistruge fazanii?

- Ba da, însă nu mă poate obliga ni-meni ca să o fac. Iar cât privește fazanii,de acord, dacă îi prinde îi mănâncă,dumneata ce ai vrea ca să mănânce…trifoi?! – l-am întrebat și eu ușor iritat.

Tânărul a rămas blocat fiind evident

surprins de reacția mea pe care am camregretat-o, așa că, am continuat ceva maiîmbunat:

- Și pe urmă, crede-mă că, … efectivnu am ce face cu blănița lui pentru că,până nu de mult am împușcat atâteavulpi câte mi-au trebuit ca să le fac scurtesoției și fetiței mele, căciuli și manșoaneașa că, acum, nu mai am nevoie de nicio blăniță.

După reacția lui și expresia feței de-venită brusc jenată mi-am dat seama căs-a repliat și vizibil regreta că discuțianoastră a fost purtată avându-i în jur pegonaci ale căror priviri scormonitoare îlcercetau din ce în ce mai amănunțit.Apoi, după ce gonacii s-au mai împră-știat, i-am strâns mâna ca pentru o îm-păcăciune și am încheiat spunându-i:

- Te rog să mai reții că, noi ăștia cevamai vârstnici, așa cum am învățat și noide la cei bătrâni, ne-am obișnuit ca săne considerăm vânători și nicidecum uci-gași de animale.

Ceva mai târziu, după analizarea zi-lei, în timp ce ne răspândeam spre ma-șinile cu care veniserăm, l-am zărit petânăr care, rupându-se de grupul cu carevenise, s-a apropiat în fugă de mine șizâmbindu-mi cu o expresie ușor vinovatăm-a întrebat încetișor:

- Mi-ați permite ca pe viitor să vă în-soțesc și astfel să-mi mai povestiți câteceva din amintirile de dumneavoastrăde vânătoare...?

POVESTIRI

Nostalgii (II)ȚIȚI

Foto: MARCIN PERKOWSKI - SHUTTERSTOCK

DECEMBRIE 2019 | 27

PESCUITCompetiții 28

Pescuit la răpitori 30Pescuit de sezon 32

Pescuit în Delta Dunării 34Pescuit la muscă artificială 36

Muscărit 38

DECEMBRIE

Se apropie sfârșitul unui an și înce-putul altuia, cu evaluarea rezultateloranului care a trecut și prognoze, pla-nuri, obiective, pentu cel care va veni.

Din ce în ce mai greu de calculat! Lumea se schimbă într-un ritm infernal, pre-zicătorii nu mai fac față și improvizează, inventează, de cele mai multe ori fărăa nimeri. Dar noi suntem pescari. Ne facem datoria în orice condiții, indiferentde celebrele „schimbări climatice”, care se pare că sunt din ce în ce mai reale,mai acutizate și mai resimțite. Partenerii noștri, peștii, le-au intuit mai devremeși încearcă o readaptare, mai reușită sau mai puțin, pe care noi va trebui să odescifrăm. După un „strop” de reflecție, ne așteaptă gheața, canalele de fugă,râurile și zonele de apă neînghețate. La mulți ani!

CE PESCUIM

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU


PESCUIT STAȚIONARUltima competiție a anului și una

dintre cele mai spectaculoase a fost fi-nala echipelor, ce s-a desfășurat pe bine-cunoscuta pistă de concurs amenajată pebarajul de la Călinești-Oaș. Aceasta s-adesfășurat în organizarea A.J.V.P.S. SatuMare, a Ligii de Pescuit Staționar și aC.S.P.S, în perioada 11-13 octombrie.

La startul finalei s-au prezentat ur-mătoarele 7 echipe, reprezentante aleunor asociații afiliate la A.G.V.P.S.:

• A.J.V.P.S. Bihor 1 (Ovidiu Tămă-

șan, Dan Borlean, George Haidu, DorinIlea, Attila Meșter, Vlad Dinu - căpitan).

• A.J.V.P.S. Bihor 2 (Sandor Hara-bula, Bogdan Vaida, Zolt Szilagy, Cris -tian Malița, George Pop, Iosif Hutner,Vasile Miclea - căpitan).

• A.J.V.P.S. Maramureș (MarianMarin, Josef Baba, Constantin Oțel, An-drei Ghioghiu, Adrian Borșan, AdrianMihuț - căpitan).

• A.V.P.S. Potaissa Turda (FlorinPalcău, Cristian Lazăr, Mihai Filip, Ma-rius Petrescu, Ioan Mureșan, Radu Si-

gartău, Rene Filip - căpitan).• A.V.P.S. Rika Baraolt (Attila Dabai, Ale-

xandru Dinu, Ianos Polgar, Levente Simon,Sandor Boloni, Sandor Szocs - căpitan).

• A.J.V.P.S. Satu Mare (Robert Zob,Cezar Stancu, Ștefan Bu, Vasile Baltă,Radu Șchiop, Mihai Ardelean - căpitan).

• A.V.P.S. Silva Marpod Sibiu (Octa-vian Tudor, Adrian Farcaș, Botond Koszu-rus, Andrei Bucur, Lucian Petruța, DoruPoiană – căpitan, Ion Poiană – manager).–imagini de Veronica Iapas, preluate de pe Facebook

Competiții A.G.V.P.S. 2019 (IV)MUGUREL IONESCU

COMPETIȚII

Competițiile de pescuit din cadrul campionatului privat al A.G.V.P.S. din România – 2019au continuat în luna octombrie, conform programului stabilit în cadrul Comisiei dePescuit Competițional Privat. În această lună și la începutul lunii noiembrie s-audesfășurat ultimele etape ale disciplinelor Pescuit Staționar și Pescuit la Spinning.

CLASAMENT MANȘA I CLASAMENT MANȘA II CLASAMENT FINAL

PESCUIT LA SPINNINGActualmente, L.R.S. are în compo-

nență 21 de cluburi sportive de pescuit, cuactivitate preponderentă sau exclusivă despinning, reunind un numar de aproxima-tiv 300 de sportivi legitimați. Campionatuls-a desfășurat pentru cele două discipline,Pescuit din Barcă, și Pescuit de pe Mal, fie-care pe parcursul a câte 5 etape și a câteunei „Cupe a Ligii”. Prezentăm alăturatclasamentele finale pentru anul 2019.–imagini preluate de pe site-ul LigaRomână de Spinning

1. A.V.P.S. Silva Marpod – 8 p – 92.775 g2. A.J.V.P.S. Maramureș – 14 p – 82.225 g3. A.J.V.P.S. Bihor 2 – 19 p – 71.025 g4. A.J.V.P.S. Satu Mare – 20 p – 69.525 g5. A.V.P.S. Potaissa Turda – 22 p – 61.475 g6. A.V.P.S. Rika Baraolt – 28 p – 48.525 g7. A.J.V.P.S. Bihor 1 – 29 puncte – 99.025 g

1. A.V.P.S. Silva Marpod – 13 p – 72.750 g2. A.J.V.P.S. Maramureș - 17 p – 56.625 g3. A.J.V.P.S. Bihor 2 – 18 p – 61.350 g4. A.J.V.P.S Satu Mare – 20 p – 58.200 g5. A.V.P.S. Potaissa Turda – 23 p – 53.525 g6. A.J.V.P.S. Bihor 1 – 23 p – 50.500 g7. A.J.P.S. Rika Baraolt – 26 p – 45.800 g

1. A.V.P.S. Silva Marpod – 21 p – 165.525 g2. A.J.V.P.S. Maramureș – 31 p – 138.850 g3. A.J.V.P.S. Bihor 2 – 37 p – 132.375 g4. A.J.V.P.S. Satu Mare – 40 pe – 127.725 g5. A.V.P.S. Potaissa Turda – 45 p – 115.000 g6. A.V.P.S. Rika Baraolt – 54 p – 101.575 g7. A.J.V.P.S. Bihor 1 – 52 p– 99.025 g

DECEMBRIE 2019 | 29

PESCUIT DIN BARCĂ PESCUIT DE PE MAL1. Paul Maluțan – 67 p2. Raul Groza – 67 p3. Roberto de Bortoli – 62 p4. Cristian Trombițaș – 55 p5. Marian Matache – 49 p6. Sabin Buzatu – 46 p7. Alexandru Nemeș – 43 p8. Alex Blaga – 42 p

1. Cosmin Șchiopu – Ciprian Lazăr – 105 p2. Vasile Jarda – Pavel Calance – 99 p3. Eugen German – Petre German – 83 p4. Cristian Dragotă – Csaba Imreh – 83 p5. Cristian Anghelina – Cristian Hurjui – 74 p6. Cristian Buliga – Onelian Grigore – 70 p7. Bogdan Gemănar - Cristian Popescu – 65 p8. Marius Codarcea – Nicolae Ana – 60 p

Bass-ul m-a făcut să deprind teh-nici de pescuit noi, să caut nă-luci noi și să învăț tehnici de

lansare specifice, fără de care, de multeori, nu poți ajunge la el. E atât de sim-plu: bass-ul este un pește care își pe-trece o mare parte din viață la adăpos-tul structurilor sau al cover-ului, așputea spune că e chiar dependent deele. Structurile submerse îi oferă adă-post și hrană, fiind un pește emina-mente de ambuscadă.

A patra lecție de bass: cum îi spunem, mai pe românește?

Denumirea cea mai des folosită este„largemouth bass” sau bass cu guramare. Am văzut în nenumărate rân-duri, termenul „bass” tradus și adaptatîn limba română drept „biban negru”sau „biban cu gura mare”. Așa că,aceasă lecție ține de vocabular. Bassuleste o specie diferită de biban, o spunenumele latin: micropterus salmoides(nici o legătură cu vreo salmonidă, să

nu vă faceți alte idei greșite) pentrubass și perca fluviatilis pentru bibanulnostru european. Cealaltă specie debass, „smallmouth bass”-ul, adică bass-ul cu gură mică, are denumirea latinăde micropterus dolomieu. Ce-i drept,ambele specii aparțin familiei sunfish(centrarchidae), din ordinul percifor-melor. Însă de aici și până a-l face „bi-ban”, îmi pare o încercare leneșă sauabsurdă de a nu-i folosi numele origi-nal: bass/bass-ul/bass-i/bass-ii etc. Toțipescarii români pe care-i știu folosesctermenul original. Asta e, limba ro-mână a rămas constant în urmă cu vo-cabularul și sunt multe cuvinte pentrucare nu are traducere, așa că preluarealor în original este cam singura solu-ție.

A cincea lecție de bass: lanseurile specializate

Poate una dintre cele mai impor-tante lecții pe care le-am învățat desprebass și de la bass, chiar înainte de apescui la această specie, este deprin-derea tehnicilor de lansare specifice,care mă ajută să îi pun năluca în fațaochilor, acolo unde acesta se află înmajoritatea timpului, adică în structu-rile în jurul cărora gravitează acestpește. Am învățat despre toate locurileîn care stă bass-ul din DVD-urile pes-carilor de bass japonezi, filmate în tim-pul concursurilor din campionatul lornațional sau din transmisiunile live dinliga americană Bassmaster Elite. Ampracticat mult aceste tehnici în ultimiiani pe lacuri cu astfel de structuri, pre-cum Snagovul, unde am învățat, îm-


Lecția de bass (II)Text și fotografie ANDREI ZABET

Pescuit la răpitoriTEHNICĂ

În această parte secundă, continui să vă povestesc lecțiilepe care acest răpitor fantastic, originar de pe continentulnord-american, m-a învățat să mi le însușesc, să le apreciezși să le aplic în pescuitul de zi cu zi.

DECEMBRIE 2019 | 31

preună cu un bun prieten, Sorin Lazea,să facem lanseuri de flipping, pitchingși skipping ca să prindem bibanii maricare stăteau în structuri – în taluzulmalurilor, în copacii scufundați, subpontoane sau printre picioarele aces-tora.

A șasea lecție de bass: lanseul de pitching

Tehnica de pitching se referă laacele lanseuri în stil pendul, „pe submână”, în care folosim lanseta oarecumca pe o undiță, atunci când plasămpluta în apă. Ținem năluca în cealaltămână, ridicăm lanseta și eliberăm tam-burul mulinetei de cast, însă îl contro-lăm constant cu degetul pentru a evitaformarea perucilor. Astfel de lanseuride pitching le-am folosit cu precădereîn pescuitul de precizie, de până în 10metri distanță, în zonele cu agățăturisubmerse dar și la suprafață. Prezenta-rea de pitching este foarte discretă, nuface zgomot sau valuri mari, și esteconcepută pentru pescuitul aproapevertical în structuri, cu năluci cu cârligascuns sau offset - plasticele moi de ti-pul racilor sau al altor creaturi se pre-tează cel mai bine în monturi Texas.

A șaptea lecție de bass: lanseul de flipping

L-am deprins în timp dar am avutocazia să-l folosesc și să-mi îmbunătă-țesc substanțial tehnica în primăvaraacestui an, când am pescuit weekendde weekend la bass-ii de pe Tâncăbești.Lanseul de flipping se execută tot în stilpendul, însă distanțele atinse sunt mai

scurte, între 3 și 5 metri (puteți încercasă atingeți și ținte aflate la 10 metri,dar pierdeți din precizie și din caracte-rul vertical al prezentării). Alte dife-rențe notabile față de pitching sunt fap-tul că nu ținem năluca în mână, ci nefolosim de mâna liberă pentru a con-trola firul scos de pe mulinetă, pentrua da mai mult fir lanseului. Este maiușor de arătat decât de explicat în cu-vinte, asta-i sigur. La fel de sigură esteși eficiența acestui lanseu în pescuitulbass-ului în cover: folosind imitații decrustacee din plastic moale, montateoffset și lestate minim, pentru apă mică,în primăvară am avut, într-o singură zi,peste 50 de bassi prinși și scoși exclusiv

din zona stufului aflat în mal. Un pes-cuit spectaculos prin dificultate și teh-nicitate, în care nu am reușit să aducpe mal toții peștii care au atacat în aceazi, fiindcă mulți scăpau. Oricum, a fosto experiență senzațională, când, la fi-nalul zilei, toată pielea degetului mareera ca glaspapierul, în urma bass-ilorținuți de gură, pentru a le face poze.

Lecțiile de bass continuă în numărulviitor, în care vom vorbi despre al trei-lea și cel mai greu lanseu, cel de skip-ping, de maximă dificultate tehnică,dar și despre alte lucruri pe care bassulm-a făcut să le învăț.

– va urma –

S ubiectul filmului cu același nume,„Legends of the Fall”, premiat cuOscar și Globul de aur în anul

1994, nu are nici o legătură cu povestireanoastră, dar titlul, extrem de sugestivpentru cele pe care le voi relata în con-tinuare, mi s-a părut potrivit.

Am ajuns să locuiesc în cartierul Ti-neretului în anul 1985. Am fost tentatîn alegerea zonei de relativa vecinătatea rudelor soției, care copilărise acolo,dar și de alte oportunități oferite dezonă: apropierea de centrul capitalei,diverse mijloace de transport la îndemânăși, nu în ultimul rând, parcul superb șilacul din apropiere.

Ce spune WikipediaParcul Tineretului este situat în sec-

torul 4, la mică distanță la sud de PiațaUnirii, având o suprafață de circa 200ha. Din Piața Unirii, accesul direct esteasigurat de Bulevardul Dimitrie Cantemir.Arhitectul Valentin Donose, proiectantulparcului, a avut în vedere realizareaunei zone vaste de verdeață pentru odih-na și recrearea populației din ansam-blurile de locuințe construite în parteasudică a orașului.

Parcul este amplasat în zona denumităîn trecut „Valea Plângerii”. Zona a fostconcesionată, în anul 1940, prin contract,Uzinelor Comunale București, pentru a figroapă de gunoi pe o perioadă de 25 deani, urmând ca după aceea să fie trans-

formată în parc. Amenajarea parcului aînceput în 1965 și lucrările au durat pânăîn 1974. Amenajarea de bază a durat nu-mai 8 luni. Diferențele mari de nivel, depână la 16 metri, au necesitat o modelarea terenului pentru a se pune în valoareoglinda lacului, întins pe 13 hectare.

Trecut și prezentCu circa 25 de ani în urmă, când se

zvonea că pescuitul de agrement în laculdin parcul Tineretului era interzis, darnimeni nu îndrăznea să verifice, mai alescă o mașină a „Miliției” făcea ocazionalture în jurul lui, am intuit potențialulpiscicol al acestuia. Provenea dintr-o apă

naturală, cu izvoare subterane, iar înnoua configurație era dotat cu instalațiihidrotehnice care direcționau surplusulde apă către Dâmbovița.

Îmi făcusem o idee despre speciilede pești care populau acest bazin și,fiind obsedat, în acea perioadă, de pes-cuitul la răpitori, am încercat câteva „re-populări” empirice. Capturam știuci pelacul Snagov, le păstram în condiții de-cente și le eliberam vii în lacul din apro-pierea casei, cu speranța că se vor înmulțiși, peste câțiva ani, le voi putea pescui.Bănuiam că erau destule știuci și în me-diul natural. Așa a început, cel puținpentru mine, legenda.

După ’90, mai mulți „administratori”s-au perindat în zonă, unii profitând depopulația piscicolă naturală a lacului,prin organizarea, contra-cost, a pescui-tului recreativ. Apoi au făcut și câtevarepopulări cu specii pașnice, iar știuca adevenit „non-grata”, putând fi pescuităși reținută la orice dimensiune. A fost operioadă tristă pentru specie.

În prezent, actualii administratoriprotejează știucile din lac, acestea putândfi pescuite numai în sistem „catch&re-lease”, în număr limitat, sub suprave-gherea paznicului de zonă.

Puțină tehnicăDintre nălucile utilizate pentru pes-

cuitul știucii, cele siliconice, moi, soft-urile, sunt printre cele mai cunoscute și


Ultima lună de toamnă ne-a răsplătit cu multe zile frumoase, temperaturi agreabile șicondiții meteo care ne-au atras pe malurile apelor. Printre acestea, o zi superbă pe malullacului Tineretului, cu soare strălucitor, fuioare răzlețe de nori, apă limpede și natura careîncepea să-și schimbe veșmântul, prefigura decorul care va da viață… legendelor toamnei.

Legendele toamnei Text și fotografie MUGUREL IONESCU

TEHNICĂ Pescuit de sezon

utilizate. Modelelor clasice, în formă depeștișor – shad sau de vierme cu corp șicoadă flexibilă – grub, li s-au alăturat, înultimul timp, noi creații de diverse forme,dimensiuni și culori, sporind oferta piețiide specialitate.

Aceste năluci se atașează pe cârligelestate – jig-uri, de diverse forme și di-mensiuni, caracteristici care personali-zează mișcarea ansamblului.

Jig-ul clasic imprimă ansamblului omișcare pe verticală, coordonată prindirijarea, cu accelerări și stopări ale aces-tuia, controlate conform adâncimii lacare dorim să evolueze, putând fi condusstânga-dreapta pentru a acoperi suprafațadorită.

Jig-ul lestat pe tijă face ca năluca săevolueze relativ liniar, la adâncimea pecare o alegem, prin viteza de tracțiunepe care o imprimăm acesteia, cu fluctuațiipe verticală produse prin mișcarea vâr-fului lansetei.

Jig-ul cu lest mobil – „cheburashka”crează independența ansamblului, prinmișcări aleatorii atât pe verticală cât șipe orizontală, coordonate de viteza im-primată și de mișcările vârfului lansetei.

Pe cărări de legendăSoarele mângâia coroanele arborilor

care se reflectau în oglinda apei, tulburatădoar de cele câteva rațe și de siajul firuluitextil, mânuit cu îndemânare de pescar.Lin, ca o mângâiere, cresta suprafața ori-zontală cu ușoare inflexiuni metalice. Ex-plozia care a urmat atacului a tulburatpentru moment liniștea care domnea.Un dril scut, minciogul mânuit cu abilitate,și… legenda prindea viață!

DECEMBRIE 2019 | 33

Un pește preferat pentru calitățile sale sportive, știuca are șicalități gastronomice. Prin diferite combinații, cu fantezie șitalent culinar, folosind ingrediente clasice sau mai sofisti-cate, acest pește poate oferi un preparat deosebit, cum esteacela pe care îl prezentăm în continuare.

Ingrediente: o știucă de 1,5-2 kg, 200 gde ciuperci champignon, două cepe albe, unpahar de vin alb sec, o lingură de unt, 100 mlulei, mărar, pătrunjel, sare, piper măcinat,boia de ardei dulce.

Preparare: se curăță știuca de solziși se eviscerează, pudrându-se cu un prafde sare la interior. Pregătim umpluturadin ceapa tăiată mărunt și ciupercile fe-liate, care se „topesc” în unt încins. Dupărăcire, se adaugă verdeața tocată mă-

runt, sarea, piperul și boiaua. Se umpleștiuca cu compoziția obținută, se coasepe burtă, se unge cu ulei, se așează întava de copt pe un strat de ulei, se stro-pește cu vin și se bagă la cuptor.

Servire: se servește rece, tăiatărondele, ca aperitiv sau fel principal,asezonată cu ardei iuți și frunze de an-dive. Un păhărel de rachiu sau un paharde vin alb sec îi vor spori savoarea.

Poftă bună!

ȘTIUCĂ UMPLUTĂ,LA CUPTORMAMA PAȘA

GASTRONOMIE PESCĂREASCĂ

Jig clasic Jig lestat pe tijă Jig cu lest mobil

1 2 3

R ăpitorii, chiar dacă sunt sensi-bil mai „domoli”, în condițiileamintite mai sus, continuă să

atace peștișorii pradă ce le trec prinapropiere. Cum ar putea să refuze așaceva, când fiecare gram de hranăaduce un plus de rezervă de energiepentru timpul iernii lungi ce urmează.Iar dacă bibanul și mai ales șalăul suntun pic mai mofturoși, știucile par să fieîncă suficient de active, răspunzândtentațiilor oferite de lucirile „argintu-lui” sub oglinda apei.

Randament maxim cu efort minim

Cuvântul de oridine este foarte sim-plu: captură maximă cu efort minim,bineînțeles în măsura în care aceastăregulă este posibilă. Iar dințoasele vorieși din adăpostul de unde pândesc,mai degrabă pentru o pradă consis-tentă, mai mare, dar care se mișcă maiîncet și, în consecință, necesită un efortmai mic pentru a o prinde. De aceea vatrebui să pescuim cu linguri relativ

mari dar nu foarte grele și care lu-crează cu unduiri domoale, mai ales pecădere, asemenea peștișorilor ușoramorțiți și ei de răceala apei.

Locuri și… „promisiuni”Pentru a găsi locurile ce „promit” va

trebui să folosim mai mult timp, darefortul merită toată osteneala. Dinbarcă sau de pe mal, pentru știucăputem folosi atât linguri oscilante, câtși voblere și, relativ mai nou, și nălucidin gama swimbait-urilor, dintr-o bu-cată sau articulate. Acum mai mult caoricând vom căuta suratele la margi-nea stufului sau pe conturul vegetațieisubmerse coborâtă spre fundul apei,acolo unde stau la adăpost și de undeatacă selectiv, momeli ce nu trec la maimult de câțiva centimetri distanță.Vom lansa cât mai aproape de linia stu-fului și vom lăsa lingura să coboareliber, pe cât posibil pe verticală sauvom coborî căutarea pe adâncime, pen-tru a explora cât mai bine cotloaneleadânci, unde dințoasele se pot retragela acest timp din an. În acest caz ataculsurvine de cele mai multe ori pe că-dere. În cazul swimbait-urilor, scufun-dătoare sau suspendate, recuperarealentă, cu pauze, este regula „jocului”.

Știuci în pragul ierniiText și fotografie MAC


Pescuit în Delta DunăriiDE SEZON

Cum luna noiembrie a adus o vreme destul de călduță, alternând doar pe-ici-pe-colo cuscurte perioade mai reci, apele au mai păstrat din gradele Celsius cu plus, permițândpeștilor să-și prelungească perioada de hrănire înainte de sosirea iernii. Și chiar dacăfilele calendarului numără de acum zilele lui decembrie, am avut încă șansa câtorva ieșiripe malul apei în căutarea știucilor, acum, în pragul iernii…

Să nu uităm, acum știuca pândește șiatacă doar pe distanță foarte scurtă,fără a mai urmări prada departe delocul unde pândește. Va trebui să insis-tăm cu lansările și să „batem” practicfiecare loc ce „promite”, până vomreuși să plasăm năluca astfel încât ten-tația să fie maximă iar atacul să nu în-târzie.

Câte ceva despre echipamentDacă ne îndreptăm atenția spre lan-

sete, fibra de sticlă pare să fi cucerit recu-noașterea unanimă în cazul știucii.Flexibilitatea acesteia, opusă rigiditățiigrafitului, poate fi cheia succesului înaceastă perioadă a anului. De dataaceasta, chiar și pentru știucă, avem de-aface mai mult cu un pescuit de finețedecât cu unul în forță. Și să nu uităm destrună. Indiferent de năluca pe care ovom folosi, struna va fi suficient de lungăpentru a proteja firul, mai ales în cazulmonofilamentului. Cu cât struna va fi maifină cu atât va influența mai puțin joculpe care dorim să îl imprimăm nălucii.Firul principal poate fi atât monofilamentcât și fir textil. Firul textil ne va scoate dinîncurcăturile posibile datorate agățărilor,dar monofilamentul va răspunde maibine mușcăturii mai puțin ferme a știucii,așa cum se întâmplă în această perioadădin an.

Cât privește lingurile oscilante,putem opta pentru modele precum piș-cot, dolinger sau țac, care bat bine pecădere, sau modele din gama Williams,modelele cu curbură largă, ce pot co-borî lent pe verticala apei, iar la recu-perare vor undui domol deasuprasubstratului sau la nivelul vegetațieisubmerse. Putem folosi linguri mari, 8-10 cm, dar nu foarte grele, 9-12grame, pentru că, de data aceasta, mă-rimea contează. O potențială pradămai „grasă”, ce se mișcă lent, este maiatrăgătoare și va reuși să scoată dinamorțeală chiar și pe cele mai precauteși pretențioase „dințoase”, acum, înpragul iernii!

DECEMBRIE 2019 | 35

Cât privește lingurileoscilante, putem opta

pentru modele precumpișcot, dolinger sau țac, carebat bine pe cădere, saumodele din gama Williams,modelele cu curbură largă,ce pot coborî lent pe verticalaapei, iar la recuperare vorundui domol deasuprasubstratului sau la nivelulvegetației submerse.

T emperatura apei râului a scăzutsemnificativ iar metabolismulpeștilor a început să înceti-

nească. Cota joasă și debitul scăzut alrâului, precum și apa de o claritatefoarte mare, au reprezentat, pentrumine, invitația de a mai efectua câtevapartide de pescuit la fly, profitând deaceste condiții.

În zonele de prundișuri, nu am maiinsistat, ca în anotimpul de vară, săplasez musca artificială în curentul pu-ternic al apei ci, am acționat cu muștele

artificiale mai mult la margini de cu-renți și în apele mai line aflate la de-părtare de șuvoaiele repezi. O foartebună opțiune a fost și aceea când ampescuit pe lângă malurile ce adăpos-teau structuri în apă, precum blocuride piatră, crengi sau trunchiuri de co-paci, în acele zone largi ale râului undecurenții de curgere ai apei erau foartemici.

Până spre orele prânzului, cândtemperaturile au fost mai scăzute, ampescuit numai cu muște artificiale de

tip nimfe. Când soarele a devenit ge-neros iar temperatura a crescut semni-cativ, am observat cum peștii începeausă muscărească și am pescuit mai multcu muște artificiale uscate.

La început am utilizat nimfe clasicetip G1 și G2 gammarus, pe cârlige nr.16 și mult mai rar nr. 14. Rezultatelenu au fost din cele mai bune și de aceeaam folosit și alte modele. Cu rezultatemai bune am pescuit cu nimfe cu bilede tungsten, tip caddis și polish, pe câr-lige nr. 16. Dintre muștele artificialeuscate, au dat rezultate bune cele careimitau minusculele gâze ce apăreaudupă orele prânzului, când temperatu-rile prindeau putere. Micro-midge șiPalmered attractor, pe cârlige nr. 18 audat rezultate bune în special la oblețidar și la cleni. Cele mai bune rezultatela cleni au fost când am folosit mușteartificiale uscate tip Olive CDC halfsedge, pe cârlige nr. 14.

În special la cleni și mai puțin laobleți, am observat că atunci când prin-deam câțiva pești aproximativ cam din

Pe prundișuri și printre structuriText și fotografie DORU DINEA


Pescuit la muscă artificialăTEHNICĂ

În multe dimineți valuri de ceață lăptoasă plutesc leneșe pe aripi de toamnă. Fiori recisăgetează mercurul din termometre până spre orele prânzului când, discul de foc prindeputere și descoperă azurul văzduhului. Pe raze călduțe de soare, norișori de minusculegâze stau parcă suspendați de-a lungul potecilor ce însoțesc râul. În susur molatec sauclocot năvalnic, cortegii de frunze veștede lunecă triste pe apa de cristal.

aceași zonă a apei, deveneau mai pru-denți și nu mai atacau musca artificială.De aceea, pentru un timp schimbamzona în care pescuiam și, dacă doream,reveneam să pescuiesc în zona de di-nainte, după minim 10-15 minute.Atunci când observam că peștii executămai multe atacuri false asupra uneianumite muște artificiale uscate sau nuaveam atacuri mai mult timp la aceamuscă, schimbam modelul. Totuși, re-gula de bază a fost ca muștele artificialesă fie pe cârlige numere mici.

Deoarece apa a fost de o claritatemare, a fost foarte important, în specialcând peștii nu erau la mare depărtarede mine, să stau cât mai nemișcat iarlanseurile să le fac folosind cât mai pu-ține mișcări, iar acestea să fie cât maifluide. Ca să păcălesc vigilența peștilor,în multe cazuri, am folosit în capătulleaderului forfac de 0,12 mm grosime.Cel mai mare inconvenient au fost frun-zele veștede de pe suprafața apei râu-lui, care se mai agățau de cârlig atuncicând pescuiam cu muștele artificialeuscate.

Comparativ cu partidele de pescuitla spinning pe care le-am desfășurat înaceleași condiții, la partidele de pescuitla fly, întotdeauna am realizat maimulte capturi dar, de dimensiuni maimici. Lansările cât mai corect execu-tate, finețea echipamentului, atenția lamicile detalii au contribuit semnificativla realizarea unor partide reușite depescuit la fly, pe ape reci și limpezi detoamnă.

DECEMBRIE 2019 | 37

Ca să păcălescvigilența peștilor, în

multe cazuri, am folosit încapătul leader-ului forfacde 0,12 mm grosime. Cel maimare inconvenient au fostfrunzele veștede de pesuprafața apei râului, carese mai agățau de cârligatunci când pescuiam cumuștele artificiale uscate.

D e ce jig-streamer, pentru că, decele mai multe ori este con-struit pe un cârlig cu cap de

jig. În funcție de modelul ales, capulstreamer-ului poate fi confecționatdintr-un material mai greu, de exempluplumb, sau poate fi dintr-o mărgică detungsten, plastic, sticlă sau alt materialales de cel care îl confecționează.

Caracteristica principală a acestorstreamere este coada, care este confec-ționată din silicon și care se atașeazăpe cârligul artificialei. Aceasta permite,la fel ca și în cazul jig-urilor clasice,obținerea unor evoluții specifice alestreamer-ului în masa apei, evoluții dic-tate și de modul de recuperare al nălu-cii de către cel ce pescuiește.

La fel ca și în cazul streamerelorprezentate în numărul anterior al re-vistei, jig-streamerele pot fi simple, con-struite pe un singur cârlig, sau pot fiarticulate, caz în care de cârligul prin-cipal al artificialei se atașează un cârligsuplimentar, fie atașat cu fir, fie prinsarticulat cu tije speciale, de corpul/câr-ligul/tija principală a nălucii.

După ce structura de bază, să o nu-mim astfel, cârligul sau cârligele au foststabilite, se atașeză capul artificialeicare, așa cum am menționat mai în-ainte, poate fi confecționat din diversemateriale și poate avea de asemena di-ferite forme: rotund, conic, tronconic,etc. Un element important îl constituie

ochii ce se atașează pe capul artificialei,modelul holografic fiind, cel puțin pânăacum, cel mai des folosit și, se pare,cel mai eficient, deoarece crează sen-zația de „ochi vii” și de aici și efectulasupra peștilor ce urmăresc năluca.

Urmează confecționarea corpului,prin metoda clasică, pe tija cârliguluiprincipal și/sau cel secundar, din mate-riale tradiționale pentru legarea streme-

relor. Acestea pot fi naturale, fulgi, pene,lână, sau artificiale, materiale sinteticecare, spre deosebire de cele naturale,sunt mai rezistente și oferă o gamă maivariată de culori, texturi și fininisaje pre-cum strălucirea și luciul în masa apei.Culorile și modul de asamblare/pozițio-nare pe tija cârligului rămâne la alege-rea celui care îl confec ționează.

Confecționarea nălucii se încheie cuatașarea cozii siliconice, care foate fiprevăzută cu ochet special pentru prin-dere pe cârlig sau pur și simplu prinînțepare, la fel cum se procedează încazul jig-urilor. Și aici, varietatea for-melor disponibile pe piața de speciali-tate este suficient de largă pentru apermite confecționarea unor modelepe cât de originale pe atât de diferiteca acțiune și evoluție la recuperare prinapă.

Un alt avantaj al jig-streamere-loreste acela că, datorită greutății, de re-gulă mai mari față de stremerele cla-sice, și mai ales datorită prezenței coziisiliconice, acestea pot fi utilizate și fo-losind lansete și fire obișnuite, nu ne-apărat cele pentru pescuit la fly. Înacest caz, lansetele cu acțiune spre lightsunt preferate, permițând o manevrarede mai mare finețe a jig-streamere-lor,fapt ce va permite punerea în valoarela maxim a caracteristicilor și calitățilordeosebite ale acestor năluci. Fir întins!


Am prezentat în numărul anterior unul dintre noile concepte privind confecționarea șiconstrucția streamerelor pentru peștii răpitori. De la modelul de streamer clasic am trecutla modelul de streamer articulat iar în materialul de față ne vom pori la un alt model destreamer, mai sofisticat dacă ne este permis să îl numim astfel, și anume streamerul cucoadă din silicon sau, cum mai este cunoscut, jig-streamer-ul.

Din nou despre streamere (II)ALEX CODRESCU

AtelierMUSCĂRIT

Caracteristica princi-pală a acestor strea-

mere este coada, care esteconfecționată din silicon șicare se atașează pe cârligulartificialei.

DECEMBRIE 2019 | 39

CaricaturiGHEORGHE ȘTEFĂNESCU

UMOR

Bulă și Bulina ies din restaurant și se opresclângă un taximetru care își aștepta clienții:

- Cât mă costă până în Piața Iancului –îl întreabă Bulina pe șofer.

- Doisprezece lei, doamnă.- Dar, dacă îl luăm și pe soțul meu?- Păi, tot atâta.La care Bulina se întoarce către soțul său

și îl privește îndelung după care îi șoptește:- Ai auzit dragă? …Și când ți-am spus eu

că nu valorezi nimic, te-ai supărat pe mine.

* * *- Deoarece era ora la care Bulache cel

mic urma să revină de la școală, Bulina adecis să sisteze cearta cu Bulă așa că i-a re-proșat foarte decisă:

- Constat că, la tine, pe primul loc este

vânătoarea iar eu mă aflu de-abia pe loculal doilea.

- Greșești amarnic, scumpa mea -punctează Bulă zâmbind bine dispus, pelocul al doilea este pescuitul!

* * *- Tu chiar nu te mai oprești? - îl dăscă-

lește Bulina pe Bulă, ce tot ai pe suflet debei ca un disperat?

- N-am ce face dragă, pentru că astfelmă tot chinuiesc să-mi înec amarul, însănu am nici o șansă deoarece nenorocitul aînvățat să înoate!

* * *- Elev Bulache - se răstește profesoara

la el, ai cam greșit la una din teme așa că,spune-mi dacă taică-tu te mai ajută saunu la lucrările de acasă.

- Nu mă mai ajută doamnă profesoară,deoarece l-ați supărat serios cu noteleproaste pe care le-ați dat lucrărilor mele fă-cute de el!

* * *- Bulă stă la rând în fața casei de bilete

din Gara de Nord și odată ajuns la ghișeulcasierei îi comandă ritos:

- Un bilet, dus-întors!

- Unde? – întreabă casierița.- Cum adică „unde” cucoană, acasă la

mine ori te pomenești că am de gând săfac turul țării?!

* * *- Ce-i mă cu tine? - îl întreabă Țiți pe

Bulă - de ești așa de abătut?- Off, ...lasă-mă că sunt foarte neliniș-

tit din cauza Bulinei care a cam început săcolinde cârciumile.

- Aoleu - tresare Țiți, chiar așa o fi?!Adică, s-o fi apucat și de băutură?

- Aaa..., nu-i chiar așa, mă caută ca odisperată pe mine!

* * *- Enervat la culme deoarece n-a prins

nimic Bulă se apucă să-și strângă calabalâ-cul de pe mal, pregătindu-se să plece acasă,cînd, un tip cam antipatic, se oprește în spa-tele lui și începe ca să-l piseze cu întrebările:

- Mușcă? ...Mușcă? La ce-ai dat, larâme ori la mămăligă? Ai prins ceva? Cevamai mare, ori doar fâțe?

- Mda măi, am prins chiar mai înainte- îi răspunde Bulă iritat la culme, am prinsde gât pe un pisălog ca tine care mă băteala cap și pe care l-am azvârlit direct în apă!

BULINEȚIȚI

Voblerele scufundătoare rattlingdin seria TN de la Jackall sunt printrecele mai căutate din lume chiar de lacrearea lor, datorită abilității lor de aprinde pești răpitori oriunde și ori-când. Sistemul inovator cu lest frontaldin tungsten este una din explicațiilesuccesului mondial al gamei TN, însăvibrațiile specifice, chiar și la vitezeextrem de mici de recuperare, tipulsunetelor produse de bilele interne,coloristica și detaliile perfecte, pre-cum și ancorele extrem de ascuțite,Owner Cultiva, fac din TN o nălucăpotrivită pentru orice apă și oriceanotimp, de la Dunăre la lacuri mon-

tane sau de câmpie, ori pe ghiolurileși canalele Deltei.

Corpul acestor năluci este produsdin plastic ABS „osos”, care imită con-sistența, textura și generează rezo-nanța acustică a osului. Acestmaterial este folosit, de regulă, înprototipurile nălucilor de către pro-ducătorii de marcă, precum Jackall,care testează un model chiar și timpde câțiva ani înainte de a-l lansa pepiață. Avantajul plasticului „osos”este că emite sunete pe o frecvențămai joasă decât plasticul ABS obișnuitdin care sunt produse nălucile deserie. Pescarii de competiție din Japo-nia și SUA, cunosc faptul că prototi-purile sunt uneori mai eficiente decâtnălucile puse ulterior pe piață, deaceea le țin la mare preț și la mare se-cret. Acum, pentru prima dată, mode-lele TN SkullShell sunt disponibile șila noi – le puteți vedea și cumpăra dinmagazinul fizic Abrevis din Bucureștisau le puteți comanda online, pewww.abrevis.ro. –www.abrevis.ro


noutăți DE PRIN MAGAZINEABREVIS

Fișa de livrare se completează la oficiul poștal (localitatea, cod poștal,adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei”

TALON DE ABONAMENT

VÂNĂTORUL ȘI PESCARULMOLDOVEIIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

Jackall TN SkullShell pune„osul” la lucru

FISELACRAP ARTIFICIAL DIN PLUȘ,CADOUL PERFECT PENTRUSĂRBĂTORI!

Un cadoude excepțiepentru oricepasionat depești și pes-cuit, realizat

de compania poloneză Gaby. Fondato-rul, un pasionat în domeniul ihtiologiei,a reușit să confecționeze acest exem-plar uriaș de crap din pluș, prin scana-rea 3D a unor exemplare reale de pești.Culorile sunt extrem de realiste, motivpentru care aceste obiecte au devenitsubiectul principal de fotografiere, pen-tru a mai îndulci gustul amar al uneipartide eșuate de pescuit.

Oferind acest cadou nu veți da greșși îi veți face copilului dumneavoastră osurpriză excelentă, cu ocazia Sărbători-lor de iarnă.Specificații tehnice:• Reproducere la scară reală a unui

crap comun;• Captușeala interioară din pluș;• Utilitate: obiect decorativ, pernă;• Culori vii imprimate pe un material

rezistent la uzură;• Specia reprezentată: crap comun;• Ediție aniversară: Energofish -

25 de ani (model custom made);• Lungime: 110 cm.

DECEMBRIE 2019 | 41

ANOTIMPULVÂNĂTORULUIION MIHAIU

ORIZONTAL: 1) Soi …felin! – Nu aleargă după trofeede vânătoare (fig.). 2) Se vânează în vreme de răz-boi – Nepătat. 3) Apți pentru vânătoare, în oricareanotimp. 4) Veche unitate de războinici – 2, 3 vulpi!5) A ondula. 6) Vorba partenerului de vânătoare –Scoase din stuf! 7) La o ultimă ochire! – Sânge debrad. 8) Prima și ultima în anotimp! – Primele ru-megătoare! – Pene de egretă! 9) Agilitate de felină.10) A alerga vânatul – Gust de pelin.VERTICAL: 1) Sabia vânătorului de odinioară – Sfertde litru. 2) 3,4 hiene! – Unul care lucrează pământul– Cap de vânat! 3) A elibera vânatul în libertate - Fri-găruie pentru vânat. 4) Vânătorul tomnatic - Strop.5) A îngropa bombe – Scoase din parc! – Ultimeledin cireadă! 6) Prezente într-un focar! - Pantalonisimpli strânși pe picior. 7) Armă de mare calibru –Peste zeci și zeci. 8) Purtătorii gradelor militare –Amici de toamnă! 9) Direcția puștii la o vânătoarede prepelițe – Ochiul magic al vânătorului. 10) A fo-losi capcane (fig.) – Vânător cu simțuri treze.

IANUARIE 2020

1 M 3.38 7.17 15.29 22.142 J 4.31 8.12 16.20 23.073 V 5.25 9.04 17.13 23.46 P.P. 7.51 16.474 S 6.17 9.49 18.07 -5 D 0.28 6.03 11.41 17.236 L 1.17 6.49 12.35 18.117 M 2.09 7.41 13.27 19.028 M 2.51 8.37 14.19 20.479 J 3.47 9.29 15.11 21.3910 V 4.39 10.22 16.05 22.37 L.P. 7.50 16.5511 S 5.31 11.14 16.51 -12 D 0.21 5.39 12.05 18.0113 L 1.18 6.37 12.54 18.4714 M 1.09 7.23 13.44 19.3315 M 1.43 8.18 14.32 20.2416 J 2.31 9.09 15.23 21.1517 V 3.25 9.52 16.15 22.0 U.P. 7.47 17.0318 S 4.17 10.44 17.07 -19 D 0.14 4.21 11.04 16.4920 L 1.07 5.15 11.52 17.4121 M 1.49 6.09 12.45 18.3322 M 2.42 6.55 13.38 19.2523 J 3.36 7.46 14.29 20.1624 V 4.28 8.35 15.18 21.09 L.N. 7.42 17.1225 S 5.19 9.48 16.11 -26 D 0.25 6.41 10.19 17.3627 L 1.18 7.33 12.10 18.2728 M 2.11 8.24 12.51 19.1829 M 3.04 9.17 13.47 20.0730 J 3.51 10.09 14.39 20.4931 V 4.43 10.52 15.31 21. 38

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

mica publicitate

ȘEF LA VÂNĂTOARERezolvarea din numărul trecut

REBUS

VÂNZĂRIVând căței din rasa Epagneul Breton,născuți pe data de 15.09.2019. Tel.: 0742-100.378

Vând armă de vânătoare basculantă cuglonț, cal. 243WIN., marca IZN-18MN,armă cu alice cu țevi juxtapuse marcaIJ-58 și armă cu glonț, cal. 5,6x38,marca BARS-Baikal. Tel.: 0269-841.970

Vând armă de vânătoare Merkel Shulcal. 16 cu toc de piele. Preț: 2.000 lei.Tel.: 0741-013.022


Poți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primești 12 revisteconsecutive începând de la data abonării. Completează cuponul alăturat și trimite-l împreună cu dovada plății abonamentului (copia ordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: A.G.V.P.S. din România,București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23 RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank - Agenția Moșilor. A.G.V.P.S. din România, C.I.F. nr. 24251140.

CUPON PENTRU ABONAMENT LA REVISTA VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN PE O PERIOADĂ DE 12 LUNI.

PREȚ ABONAMENT 12 LUNI: 69 LEINUME ............................................................................................

PRENUME .....................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista:Strada ..........................................................................................Număr ........ Bloc ........ Scara ........ Etaj ........ Apartament ........Localitate .......................................... Județ/Sector .......................Telefon ..................... Data ........................ Semnătura ...............Am achitat suma de ............................................................ în datade .................................... cu .........................................................

Ordin de plată nr. ......................................................................Mandat poștal nr. ....................................................................

mica publicitateAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText anunț:........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................Anunțurile pentru micapublicitate se primesc până îndata de 20 ale lunii curente,pentru luna următoare!

Adresa redacției: A.G.V.P.S. dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

Abonează-te acum!

Nu pierde nici un exemplar!Poți primi acasă 12 reviste consecutive începând de la data abonării.

Urmează instrucțiunile din cuponul pentru abonament.

nr. 84 (12) anul mmxix decembrie • 2019 - agvpsagvps.ro/docs/revista/2019/12/vpr122019.pdf ·...

Documents