nr. 76 (4) anul mmxix aprilie•2019agvps.ro/docs/revista/2019/04/vpr042019.pdfrapsodie de...

Rapsodiede primăvară

32

Sistemul nostru de organizare

3

Combinată laînceput de Prier

34

Undeva, cândva,la cocoși de munte

6

APRILIE•2019

NR. 76 (4)ANUL MMXIX

ww

w.a

gvps

.ro

Președintedr. ing. Neculai Șelaru

Președinte executiving. Mugurel Drăgănescu

REDaCȚIaRedactor-șef

ing. Alin-Codru ManuRedactor

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

ing. Mariana Cristache

Redacția și administrațiaCalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Tipărit la ARTPRINT SRLTel. 0723-130.502,

E-mail: [email protected]

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi în format digital. Publicatesau nu, ele nu se înapoiază colaboratorilor. Articolele publicate

nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia redacției. Reproducerea oricărui material fără

acordul redacției este interzisă.

FONDAT 1919PESCARULVÂNĂTORULȘI

ROMÂN

Nr. 76 (4) / APRILIE 2019ANUL MMXIX • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

14

21

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintăPreședinte: Neculai Șelaru; Președinte executiv: Mugurel Constantin Drăgănescu;Vicepreședinți: Florin Iordache, Atilla Kelemen, Teodor Bentu.Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Gorj), Iosif Benke (Harghita, Covasna, Mureș),Sorin Viorel Bronț (Bihor, Satu Mare), Virgil Cadăr (Vaslui, Iași, Botoșani), LiviuComan (Călărași, Giurgiu, Ilfov), Filip Georgescu (Argeș, Olt, Dolj), Ovidiu Ionescu(Brașov, Sibiu, Alba), Cornel Lera (Timiș, Arad, Hunedoara), Eusebiu Martiniuc(Vrancea, Galați), Dorin Mărescu (Caraș-Severin, Mehedinți), Radu Iulian Micu (Con-stanța, Tulcea), Sorin Minea (București), Laurențiu Radu (Brăila, Buzău, Ialomița),Florică Stan (Dâmbovița, Prahova, Teleorman), Veronica Ispas (Maramureș, Sălaj,Bistrița, Cluj), Gheorghe Vrânceanu (Bacău, Neamț, Suceava).

VâNăTOaRE3 EDITORIALSistemul nostru de organizare5 PE }EAVA PU{TIIChimizarea în exces, pericol pentru faună6 DE SEZONUndeva, cândva, la cocoși de munte7 GASTRONOMIE VÂN~TOREASC~Iepure la cuptor, dres cu vin alb8 STUDIUCinegetică (XVI)10 {TIRIÎntrebare adresată C.E. în numele vânătorilor europeni10 ECOLOGIEȘacalii și echilibrul ecologicîn Delta Dunării11 LA ZIReglementări controversate12 DIN TERENTopinamburul (II)13 RESTITUIRIReconstituiri14 ACTUALITATEProblema cormoranilor16 DIN TERENȘacalul18 DE SEZONPovestiri scurte despre vulpi20 STATISTIC~Vânatul recoltat în Germaniaîn sezonul 2017-201821 ACTUALITATELupul recucerește Europa

22 CHINILOGIECompetițiile copoilor ardelenești22 IN MEMORIAMWalter Droll23 CHINOLGIESchimbări de sezon24 FAUN~Boala lui Aujeszky (Pseudoturbarea)25 PLANTE T~M~DUITOAREUrzica26 POVESTIRIȚeapa lui Nelu (II)

PESCUIT28 COMPETI}IINoi campionate pe viitoarea agendăF.I.P.S.-e.d.30 R~PITORIPrima partidă la bass32 PESCUIT DE SEZONRapsodie de primăvară33 GASTRONOMIE PESC~REASC~Roșioare pané cu cartofi pai34 TEHNIC~Combinată la început de Prier36 PESCUIT PE RÅUÎn derivă la avați38 ATELIERUL MUSCARULUIPregătiri pentru noul sezon39 UMORBuline • Caricaturi40 Noutăți de prin magazine41 Solunar – Rebus – Mica publicitate

32

34

E ste social-democrat deoareceeste organizat în interesul echi-tabil al tuturor membrilor săi,

fiecare beneficiind în egală măsură deacumulările de capital moștenit și dedrepturi egale la cotizații egale. În plus,fiecare membru interesat al asociațiilorafiliate are posibilitatea statutară să iaparte, la diversele niveluri organizatorice(grupă, club, asociație/societate,A.G.V.P.S.), în procesul de alegere aconducerilor temporare ale acestorstructuri și de adoptare a hotărârilor(deciziilor) ce îl privesc sau privesc in-teresul comun al tuturor celorlalți con-frați. Subliniem și faptul că membriiasociațiilor afiliate, persoane fizice,sunt alese absolut democratic pentru a

conduce, doar pe perioade limitate, ac-tivitatea structurilor din sistem, fărănici un fel de impunere politică sau dealtă natură din exterior.

Sistemul nostru de organizare estefără discuție legal, în condițiile în cares-a născut cu respectarea Legii nr.21/1923, în data de 26 mai 1922, și s-a transformat pe parcurs, ca urmarea impunerilor vremii, în mod radical,tot cu respectarea legii (Decretului411/1948 și H.C.M. 3.126/1953). Încontinuare, A.G.V.P.S. a fost instituțio-nalizată, prin prevederile legilor post-decembriste în profil vânătoresc ha-lieutic și al armelor de foc și ființeazăîn acord deplin cu prevederile O.G. nr.26/2000, a asociațiilor și fundațiilor.

Sistemul nostru de organizare esteși moral, fiindcă ia în considerare inte-resul general al celor mai mulți vânătoriși pescari recreativi din România, pre-cum și aportul maselor de membri, dintrecut și prezent, la refacerea, conser-varea și gestionarea cu succes, pe prin-cipii primordial ecologice, a faunei ci-negetice din fondurile de vânătoaremajoritare ca suprafață (cca. 66%).Aceasta fiindcă nu poate fi uitată con-tribuția fizică și financiară a membrilorsăi de-a lungul istoriei postbelice, princare au fost aduse aceste fonduri de laaproape nimic în anul 1948, la cel maiapreciat nivel de gestionare cinegeticădin Europa anilor ’80-’90. Dovadă denetăgăduit în acest sens stau mărturietrofeele românești de vânat, care audeținut supremația, ca număr și valoare,la marile expoziții internaționale șimondiale de vânătoare din perioadaexistenței U.G.V.R.–A.G.V.P.S.

Mai susținem și faptul că sistemulnostru de organizare social-democrateste mai echitabil din punct de vederemoral decât cel liberal, care și-a făcutloc forțat, în gestionarea faunei cine-getice, după anul 2000, și a continuatsă acapareze agresiv teren, în anul2011. Afirmația se bazează pe urmă-toarele considerente:

• interesul membrilor A.G.V.P.S.,care are în vedere, în principal, echilibrulpopulațional între speciile cinegeticeși echilibrul ecologic între acestea șimediul lor de viață; acest interes coin-cide, în mod categoric, cu interesul so-cietății în care trăiesc; membriiA.G.V.P.S. și ai asociațiilor afiliate au,în secundar, și interese economice, re-creative și culturale de netăgăduit, darsubliniem „în secundar”, deoarece nu-și pot permite să creeze dezechilibrepopulaționale, să nesocotească intereselecelorlalți utilizatori ai mediului, să or-ganizeze acțiuni vânătorești trucate șisă încalce principiile eticii vânătoreștidin considerente economice;

• membrii actuali ai A.G.V.P.S. fo-losesc doar patrimoniul material propriu,dobândit și acumulat în timp, în inte-resul lor direct, dar, indirect, și al so-cietății umane din care fac parte; aceasta

APRILIE 2019 | 3

EDITORIAL

VÅN~TOAREEditorial 3

Pe țeava puștii 5Cinegetică 8

Reglementări controversate 11Problema cormoranilor 14

Bolile animalelor 24

APRILIE

Sistemul nostru de organizareText și fotografie NECULAI ȘELARU

Sistemul nostru de organizare, statornicit prin prevederileStatutului A.G.V.P.S. și al statutelor majorității asociațiilorafiliate, este legal și moral, dar nu putem susține că este șicel mai eficient din punct de vedere al rezultateloractivității cinegetice și halieutice desfășurate.

deoarece membrii A.G.V.P.S. nu au ac-ționat „haiducește”, precum alte entitățiîn profil, pentru însușirea patrimoniuluicinegetic ocrotit, dezvoltat și îngrijitde alții, până la momentul preluăriiacestuia fără nici un fel de compensațiifață de înaintașii care l-au creat;

• conducătorii structurilor A.G.V.P.S.,de la toate nivelurile, sunt aleși absolutdemocratic și pe perioade limitate detimp, pentru a susține doar interesele șipunctele de vedere majoritare ale elec-torilor acestora; de aceea, în cazul enti-tăților afiliate la A.G.V.P.S., nu putemavea patroni, proprietari, fondatori saudecidenți cu drepturi în plus, inclusivfinanciare, față de restul membrilor aso-ciați.

Am mai putea enumera și alte con-siderente pentru care sistemul nostrusocial-democratic de organizare ar trebuipreferat și apreciat de vânătorii și pescariirecreativi din România. Ne oprim însăaici, pentru a putea aduce în discuție șiunele carențe ale acestuia.

Carența majoră a sistemului nostrude organizare constă în faptul că oparte, relativ mică, dintre cei retribuițide masele de membri pentru a lucra îninteresul lor comun, au uneori tendințași posibilitatea de a prelua conducereastructurilor democratice la nivelul cărorasunt angajați și de a derapa de la statut,de obicei doar temporar și cu bune in-tenții, dar și din interese personale saude grup. Este, în primul rând, cazulunor directori, executivi prin excelență,care preiau conducerea de facto a struc-turilor asociative cu statut de angajator,dar numai în cazul unor președinți șiconsilii mai puțin exigente, competentesau responsabile. Aceasta în condițiileîn care nu au nici o legitimitate înacest sens, fiindcă nu se supun alegerilordemocratice sau reconfirmării în funcțiipe perioade limitate de timp. Astfel detendințe se manifestă adeseori și lanivel de club și grupă, după exemplulșefilor ierarhici cu statut de angajat șipretenții de conducători autoritari.

O altă carență notabilă a sistemuluinostru de organizare constă în faptul că,deși teoretic pare ideal, nu funcționeazăpractic asemenea, din mai multe cauze:

• eterogenitatea și așteptările foartediferite ale membrilor, asociați adeseoriforțat, nicidecum pe principiul afinitățiiacestora la nivel de grupă;

• conducerea și reprezentarea mem-brilor, la diferite niveluri, de către per-soane populiste, care nu pot, nu știu

sau nu au interesul să reprezinte loialinteresele electorilor acestora;

• crearea de „bisericuțe” în interesulunor minorități, acceptate însă de ma-joritățile neatente;

• dorințele celor mai mulți dintremembri, în privința unui tratamentegalitarist în drepturi, fără contribuțiiegale la realizarea obligațiilor, pe carele consideră adeseori ale altora sau ex-clusiv ale angajaților;

• deciziile puțin transparente aleunora dintre conducători, motivate cafiind în interes comun, dar care lasă locla discuții din acest punct de vedere.

Sistemul mult mai liberal de orga-nizare al celor mai multe asociații ne-afiliate denumite „private”, deși maicorect ar fi să fie denumite „particulare”fiindcă nu se supun regulilor democra-tice și canoanelor tradiționale, puneaccentul pe economie într-o activitateeminamente ecologică, putând fi însămai eficient în ceea ce privește mana-gementul faunei cinegetice. Fiindcă celce investește într-un astfel de manage-ment are tot interesul să obțină rezultateeconomice, relaționale, recreative și/saude prestigiu pe măsură. Altfel de ce arface astfel de investiții personale saude grup restrâns?

Avantajele unei astfel de organizări„liberale”, în care interesul investitorilorprimează, pot fi:

• asocierea a mai puțini membri,pe principiul afinității și/sau interesuluicomun, ceea ce înseamnă o presiunevânătorească mai mică asupra fauneicinegetice;

• conducerea autoritară, adeseoriunică, a activității cinegetice, dupăreguli clare și mai exacte de desfășurarea acesteia;

• valorificarea superioară a vânatuluietc.

Dacă investitorii dovedesc că au ve-deri largi și sunt competenți, toleranțiși mărinimoși cu ceilalți membri asociați,pot deveni exemple de urmat în orga-nizarea activității în profil.

Ideală pentru marea masă a vână-torilor și pescarilor recreativi din Ro-mânia, care nu pot avea loc decât înasociații tradiționale, ar fi o „combinație”rațională între cele două sisteme de or-ganizare. Adică o asociere social-de-mocratică, structurată pe cluburi șigrupe autogestionare, condusă la toatenivelurile de personalități competente,democrate, loiale, tolerante și mărini-moase, legitimate, pe perioade limitatede timp, prin votul majoritar al celorce-i aleg. Succesul unei astfel de orga-nizări este condiționat însă de compe-tența, responsabilitatea și loialitateacelor ce preiau conducerea acestor struc-turi și o pot pierde fără complicațiiatunci când nu-și realizează obligațiile.

O astfel de reorganizare este viabilăși deschide perspective noi asociațiilorafiliate și membrilor acestora, dar numaiîn condițiile unor reguli foarte clar șiechitabil stabilite, obligatoriu contrac-tual, care să fie întocmai respectate,de la nivel de simplu membru asociat,până la nivel de „ales” în conducereastructurilor organizatorice proprii (gru-pă, club/filială, asociație).

Ideea nu este nicidecum nouă, afost experimentată deja (parțial) în ca-drul unor asociații afiliate și nu trebuiesă displacă nici măcar conducătorilorcu tendințe despotice, fiindcă reprezintăo cale sigură de viitor, pentru supra-viețuirea asociațiilor tradiționale intrateîn declin economic, dar nu numai.

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Sistemul nostru de organizare

N u știu dacă sunt vicii de com-portament sau vicii de gândire,inspirate din acțiunile unor pre-

decesori asemenea lor, pot fi amândouă,de ce nu, însă sigur pot să spun că, în ca-zurile succesive de la Arad, prostia volubilăa unor fermieri s-a asociat cu lăcomia învirtutea unei ispite descoperită doar laoamenii care se autoconsideră „dăștepți”,după ce au făcut ceva rău. Atât de „dăș-tepți” încât albesc anual câmpurile arădenecu substanțe de deratizare, care au otrăvitun număr mare de animale săbatice șipăsări. Oare cum poate fi catalogată si-tuația existentă pe câmpurile agricoledin zona arădeană, unde au fost găsite,an de an, zeci de cadavre de animale? Înniciun alt mod decât ca o o situație cedovedește o radicală inaptitudine de agândi sănătos pentru unii oameni.

Potrivit unor informații, animalele, înspecial căprioare, au murit prin otrăvire,după cum au anunțat reprezentanții DirecțieiSanitare Veterinare și pentru SiguranțaAlimentelor Arad. În acest an „este vorbade peste 30 de căpriori, iepuri, cocoși și coțo-fene… Căprioarele sunt duse la laboratoruldin Timișoara pentru analize toxicologice,urmând a obține buletinul de analize”, adeclarat un oficial al Direcției Sanitare.

Este un exemplu din realitatea ime-diată. Unul care arată că există la unii oa-meni dezinteres față de perenitatea fon-dului cinegetic și, până la urmă, față desănătatea publică, din moment ce omuleste situat în vârful lanțului trofic. Domniilelor acționează după bunul plac, nu socotescce este important, adică măsura în aplicareasubstanțelor chimice ca tratament pentruculturile agricole. Au dovedit, prostește,că, pentru ei, calculele științifice nu con-tează, demonstrând nu doar neglijență,ci mai ales rea voință. Au „pedepsit” nișteanimale sălbatice în numele unei lăcomiiinexplicabile pentru un om cu scaun lacap. În scopul obținerii unor recolte maimari la hectar, sunt efectuate, mai alesprimăvara, operațiuni de chimizare excesivela unele culturi, înregistrându-se depășiride cote de administrare în cel mai periculos

mod, cu efecte nocive în habitatul anima-lelor sălbatice.

Nu cred că greșesc dacă spun că lu-crurile au evoluat spre un nivel amenin-țător. Că goana după câștiguri mai marii-a făcut pe unii să desconsidere importanțafaunei cinegetice pentru țară. O radicalăagresivitate care pare să capete dimensiunimai întinse când unii doresc musai să leiasă pasențele, sfidând reguli, norme șichiar legi. Sunt oameni care pun maipresus o antipatie privată față de mediulînconjurător, socotind că nu este necesarsă aibă grijă de un capital național de o

valoare indiscutabilă, fondul cinegetic.Se vede că, prin unele părți, n-am evoluatprea mult dacă mai există situații în careunii stau cu spatele la știin ța agricolă.

Nu departe de capitală, la granițadintre Ilfov și Dâmbovița, imediat dupăanii ’90, cultivatorii de cartofi și varză i-au dat pământului substanțe chimiceîntr-o „veselie” fără margini, trecândpeste sfaturile inginerilor legumicultori.Ani de zile, un picior de iepure n-a maifost zărit pe terenurile respective.

Unii nu pricep că, folosind în excessubstanțe chimice specifice agriculturii,atentează voit la sănătatea și viața ani-malelor sălbatice. Până la urmă și la să-nătatea omului, care consumă plante șianimale ce au acumulat substanțele toxiceremanente. „Datul” natural trebuie res-pectat și îngrijit, precum aerul comunitățiiîn care trăim. Inepții de felul celor văzutela Arad, dar nu numai, unde practicilemitocănești au otrăvit zeci de animalesălbatice, ar trebui să îngrijoreze maimult, iar cei care cred că știu ce fac, ac-ționând în mod grosolan, merită cele maidure sancțiuni. Astfel de persoane suntmult mai rele decât braconierii!

APRILIE 2019 | 5

Pe țeava puștii

Este bine să nu cădem în propria noastră nechibzuință. Așa-zisele „tratamente” chimice aplicate culturilor dupăcriterii oarbe și interese personale, care amplifică ignoranțaîn loc să o dizolve sau, măcar, să o diminueze, duc lucrurileîntr-o direcție greșită, extrem de păguboasă pentru sănătateamediului înconjurător, după cum veți vedea.

Chimizarea în exces, pericol pentru faunăELIADE BĂLAN

OPINIE

Către, Nr. 245/20.03.2019Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

Domnului Ministru Petre Daea

Stimate Domnule Ministru,

În Consiliul A.G.V.P.S. din România, din data de 19 martie 2019, a fost abordată necesitatea adoptăriiunui „Cod de bune practici agricole”, pentru a putea determina fermierii, cultivatori de plante și/sau cres-cători de animale, să înțeleagă, sub sancțiunea pierderii subvențiilor, că nu sunt singurii beneficiari ai folo -sirii mediului agricol înconjurător și că trebuie să respecte și interesele celorlalți utilizatori ai acestuia.

În primul rând, deoarece combaterea eficientă a faunei și florei dăunătoare culturilor agricole, cuanumite substanțe toxice, mai ales agresive și remanente, are repercusiuni adeseori grave, morbide saude instalare a infertilității, asupra multor specii de animale cu sânge cald, din categoria consumatorilorsituați de-a lungul lanțului trofic în vârful căruia este poziționat omul.

Dacă aducem în discuție și otrăvirile intenționate din ultima perioadă, în scop de combatere sau bra-conaj, a căprioarelor, iepurilor, fazanilor, potârnichilor, gârlițelor și altor specii cinegetice, în județele Arad,Timiș, Covasna, Tulcea, Călărași și altele, putem înțelege efectul nefast al activității unor fermieri agricoliasupra faunei cinegetice, echilibrului ecologic și sănătății mediului înconjurător și al nostru de viață.

La cele de mai sus adăugăm și efectele distructive ale mecanizării actuale, cu utilaje ce au lățimi șiviteze mari de lucru, în condițiile în care aceste utilaje nu sunt dotate cu instalații de speriere și înde-părtare a faunei sălbatice din benzile învecinate suprafețelor parcurse. Același element distructiv îl areși obiceiul mecanizatorilor de a lucra solul, a întreține culturile și a recolta producția în mod centripet,nicidecum centrifug pentru a lăsa faunei cinegetice posibilitatea de retragere.

Folosim acest prilej pentru a aduce în discuție și pășunatul abuziv, practicat în perioadele de în-gheț-dezgheț, distructiv pentru pășuni, structura solului și biodiversitate. De asemenea, obiceiul unorconcesionari sau proprietari de terenuri agricole și/sau animale de a incendia miriștile, păișurile, stufă-rișurile, tufișurile și vegetația spontană de pe diguri, din canale, de pe terenurile lăsate pârloagă etc.

Toate aceste activități, ale fermierilor la care ne referim, sunt responsabile de prăbușirea, pânăaproape de pragul supraviețuirii, a efectivelor de iepure de câmp și potârniche, precum și de scădereadrastică a efectivelor altor specii cinegetice.

De aceea considerăm că toate aceste aspecte, foarte concis reamintite, și multe altele care se regăsesc încodurile de bune practici agricole adoptate de alte țări europene, pot constitui baza discuțiilor ce se pot iniția,de dorit, în regim de urgență, pentru formularea și sistematizarea prevederilorunui viitor „Cod de bune practici agricole în România”.

În contextul prezentat, vă adresăm rugămintea de a dispune elaborareaproiectului unui viitor „Cod de bune practici agricole în România”, în intere-sul major al conservării biodiversității, echilibrului ecologic și sănătății con-cetățenilor noștri.

Cu stimă,

ADRESA A.G.V.P.S. C~TRE M.A.D.R.

D ar să revenim la amintirile pecare, cu siguranță, cei ce auurcat măcar o dată la cocoși de

munte, nu le vor uita. Porneam de cunoapte, asigurându-ne timpul necesarpentru a ajunge în locurile de rotit,înainte de ivirea zorilor. Trebuia să fimașezați deja la punctele de observare șiliniștea muntelui să fie atotstăpânitoare,când prima geană de lumină avea săprofileze vârfurile molizilor maiestuoșipe fundalul cerului. Apoi, ca la un semn,locurile prindeau viață. Primele porneaugăinile. Încercam să le deslușim printrecrengile arborilor, dar de cele mai multeori trebuia să ne mulțumim doar cu as-cultarea glasului lor.

Vremea rotituluiApoi, discret, la fel ca întreg ritualul

la care asistam, puteam desluși coco-șii… Dacă locul rămânea netulburat,

păsările prindeau curaj. Câte un fâlfâitde aripi marca, în sfârșit, locul unde stă-tuse o găină sau de unde cocoșul dăduseglas de primăvară.

Erau și locuri de rotit unde păsărilecoborau pe covorul de cetină și, ceimai norocoși, le puteau admira în toatăsplendoarea și minunăția făpturii lor,cu cozile în evantai și aripile înfoiate,îndreptându-și cântul către înalturi,într-un ritual demn de catedrala maies -tuoasă a muntelui ale cărei coloane,molizii neclintiți, sprijineau parcă boltacerului pe vârfuri. Spectacolul la careluai parte îți fura gândurile și te lăsaiprins în jocul matinal ce se derula înfața ochilor. Timpul trecea fără a-i simțipașii. Ziua se ridica peste fire, iar locurileprindeau contur în lumina tot mai clară.Și, deodată, așa cum începuse, totul setermina ca la un semn. Un ultim fâlfâitde aripi trăgea cortina peste scenapodită cu cetini, iar actorii dispăreauîn neantul pădurii de molid de undeveniseră, lăsând liniștea să ia în stăpâ-nire, din nou, locurile. Cu greu te des-


Cândva, cu ceva ani buni în urmă, la finele lui Prier, urcam la cocoși de munte, undeva, înzona Moldoviței. Era vremea rotitului, un timp special, când păsările misterioase ieșeau deprin ungherele pădurilor de molid pentru un ritual repetat cu sfințenie, an de an. Era poateprintre puținele ocazii, dacă nu chiar unica, de a le asculta cântecul, de a le vedea și, cupuțină șansă, de a le imortaliza în memoria digitală a camerelor foto. La vremea aceea, erapermisă și la noi în țară vânătoarea la cocoși de munte. Acest fapt însă, avea să se întrerupăbrusc. Pe neașteptate și fără vre-un semnal prealabil, bazat pe observații științificepertinente, cel puțin nu în țara noastră, ci la o simplă „adiere de vânt”, venită dinspre altezări, sezonul de vânătoare la cocoși de munte a fost anulat. Nici o vorbă despre vre-unpericol specific sau de vre-o amenințare pentru specie, cel puțin nu în munții noștri…

Undeva, cândva, la cocoși de munteText și fotografie MAC

DE SEZON

prindeai din mrejele spectacolului lacare, doar cu câteva minute mai înainte,luasei parte. Însă farmecul cânteculuiascultat continua parcă să pluteascăprintre ramurile molizilor. Se încheiaseo zi de rotit la cocoși de munte…

Evantaie de primăvarăAm scris la vremea aceea despre

„evantaiele de primăvară”, încercândo paralelă metaforică între vânătoareala cocoșii de munte de la noi și vână-toarea la curcani sălbatici de pe conti-nentul nord-american. Porneam de la„evantaiele” cozilor celor două păsări,pentru a găsi apoi similitudini în ceeace înseamnă vânătoarea la cele două

specii. Ambele deschideau practic noulsezon de vânătoare iar, din multepuncte de vedere, efortul și îndemânareade care trebuie să dai dovadă pentru ale dobândi, pot fi comparate. În ambelecazuri însă, pasiunea este cea care, înfiecare an la sfârșit de Prier, ne îndreaptapașii și porneam în căutarea cavalerilorce-și înfoaie cu mândrie evantaiele co-zilor, la vreme de primăvară.

Undeva, cândva…Dar, dacă peste ocean vânătoarea

la curcani sălbatici a devenit tot maipopulară, câștigând an de an tot maimulți adepți, fiind încurajată și pro-movată de autorități pentru că este, de

fapt, o activitate recreativă complexă,ce se desfășoară civilizat și aduce șibeneficii societății, de partea cealaltă,la noi, vânătoarea la cocoși de muntea fost oprită. Anul 2011 a fost ultimulîn care cocoșul de munte a fost permisla vânătoare, în munții noștri, iar deatunci nu a fost nici măcar un semn căs-ar putea reveni asupra deciziei. Pro-babil nici nu se mai cunoaște efectivulreal al speciei în țara noastră. Undeva,cândva, la început de primăvară, urcamla cocoși de munte.

Acum, o întrebare cât se poate defirească, continuă să rămână fără răs-puns: de ce oare, și pentru a câta oară,la alții se poate, iar la noi nu…?!

APRILIE 2019 | 7

Ingrediente pentru două porții: douăpulpe din spate, o ceapă tăiată mărunt,trei căței de usturoi pisați, 50 de gramede măsline verzi fără sâmburi, ulei demăsline, sare piper, 250 ml de vin alb, olămâie, frunze de dafin și pătrunjel.

Preparare: pulpele condimentate, sedau la cuptor în puțin ulei, până se ru-menesc. Căliți ușor ceapa tăiată în uleiulde măsline și adăugați la final usturoiulpisat și sucul de la o lămâie. După ce sepătrunde amestecul, turnați-l peste pul-pele de iepure și adăugați dafinul și vinulalb. Într-o cratiță, dați carnea și sosul lacuptor, la foc mic, timp de 1,5-2 ore,având grijă să întoarceți carnea la fiecare15-20 de minute. Scoateți apoi carnea.Sosul strecurat, împreună cu măslinele,se pune înapoi în cuptor, până scade șicapătă consistență.

Servire: peste carne se toarnă sosulfierbinte și se garnisește cu frunze depătrunjel. Se poate servi cu morcovi șicartofi natur. Un pahar de vin roșu, sec-demisec, shiraz, pinot noir, va adăugaun plus de savoare bucatelor. Poftăbună!

IEPURE LA CUPTOR, DRES CU VIN ALBNANA NINA

GASTRONOMIE VÅN~TORESC~

Preparat la cuptor cu vin alb, iepurele evidențiază totdeaunagustul plăcut al cărnii de vânat și, odată cu el, imagineapartidelor de vânătoare petrecute în sezonul trecut iartalentul culinar al gazdei în pregătirea bucatelor va fi apreciatcum se cuvine de invitații la masă.


Î n România putem diferenția tipuriprincipale de peisaj: pădurea, stepa,terenul agricol, golul de munte și

întinderile de apă. Aceasta în condițiileîn care în România, zonele de deșert șimlaștinile eutrofe ocupă întinderi reduseca suprafață, aflate în interiorul celorlaltetipuri de peisaj (pădure, stepă, terenagricol).

Pădurea reprezintă o comunitate deplante majoritar lemnoase, ca efect alanumitor condiții climatice și edafice lo-cale. Prezența pădurii naturale în zoneletemperate presupune, în timpul celorpatru luni de vegetație (mai-august), oumiditate atmosferică medie lunară depeste 50%, precipitații cu o medie lunarăde 50-100 ml și o temperatură medielunară de cel puțin 10ºC. Acest tip depeisaj închis, oferă florei și faunei silvestreurmătoarele avantaje:

• temperaturi extreme mai reduse încomparație cu tipurile de peisaj deschis;

• umiditate atmosferică mai maredecât în tipurile de peisaj deschis, pre-cum și mișcări de aer și evaporație mairedusă;

• temperatură mai ridicată tot timpulsezonului rece datorită humusului pădurii,aflat în descompunere exotermică con-

tinuă, care menține o astfel de tempera-tură, comparativ cu solul din tipurile depeisaj deschise.

Stepa ierboasă este compusă dintr-o comunitate de ierburi, în majo-ritate perene, precum și din arbuști șiarbori diseminați. Prezența resturilorstepice în România, mai ales în parteade sud-est și est a țării, se caracterizeazăprin temperaturi extreme accentuate,umiditate redusă și vânturi frecvente șiintense. Cantitatea maximă de precipitații

se realizează primăvara și la începutulverii, rezultând un belșug de vegetațieîn această perioadă, în opoziție cu lunilesecetoase iulie-septembrie, când verdeațase ofilește și dispare, rămânând să vege-teze puține specii xerofile. Caracterulde stepă este determinat și de vânturilede nord-est, care provoacă secetă varași temperaturi foarte scăzute iarna. Iarna,precipitațiile sub formă de zăpadă suntde regulă aglomerate sub formă de tro-iene, de aceleași vânturi frecvente și in-tense de nord-est care, combinate cutemperaturile foarte reduse din aceastăperioadă, accentuează caracterul stepical Câmpiei Române în principal.

Echivalentul porțiunilor stepice dinRomânia îl constituie stepa eurasiatică,preeria din America de Nord, pampasuldin America de Sud și savana din Africa.

Terenurile agricole, care au luatlocul stepelor de altă dată, sunt caracte-rizate prin aceleași tipuri de sol, de pre-cipitații, de temperaturi scăzute și decurenți de aer frecvenți și intenși. Doarasociațiile vegetale sunt altele, mai fa-vorabile speciilor plantivore, care susținla rândul lor speciile carnivore și o maibogată asociație floristică, dar numaipână la un anumit moment. Până cândtehnologiile moderne lasă monoculturilefoarte curate, deficitare din punct devedere al biodiversității și implicit al ca-pacității de suport pentru fauna cinege-tică. Adăugând climatului stepic sărăciaîn biodiversitate și mortalitatea ridicatăa vietăților, datorată chimizării și meca-nizării, pe lângă sterilitatea indusă deanumite substanțe chimice ingerate despeciile plantivore, putem înțelege de-clinul multor specii cinegetice într-unastfel de peisaj, antropizat în ultima pe-rioadă peste limita de toleranță a multorasemenea specii.

Golul alpin cuprinde terenul situatdeasupra limitei superioare a pădurii, lapeste 1.700 m altitudine în România,ocupat de vegetație erbacee, pe suprafețeîntinse, și insule de arbuști sau arboripiperniciți. Clima se caracterizează prinpresiune atmosferică joasă, o medie lu-nară redusă a temperaturilor, precipitațiiabundente, umiditate ridicată și o pe-rioadă de vegetație scurtă.

Drept urmare, speciile de plante suntlimitate ca număr, iar speciile lemnoaserămân de talie mică, caracteristice fiindjneapănul, ienupărul, arinul de munte,afinul, merișorul, rhododendronul etc.

Întinderea de apă, cu vegetația ca-racteristică, constituie alt tip de peisajîn România, creat prin geomorfologiaterenului și structura și umiditatea solului.Marea, Delta, bălțile limitrofe Dunării,râurile interioare cu lacurile de acumulare

Cinegetică (XVI)TIPURILE DE PEISAJ ȘI MOZAICITATEAText și fotografie NECULAI ȘELARU

STUDIU

În cultura faunei cinegetice, tipul de peisaj este, după cumse va arăta, de importanță covârșitoare. Orice schimbarevizibilă în structura tipului de peisaj poate afecta, uneoriesențial, indivizii sau populațiile speciilor care îl ocupă.

de pe acestea, acumulările de apă createprin bararea văilor și alte asemenea apestătătoare sau curgătoare mai reduse casuprafață, împreună cu malurile lor,plaurii și vegetația caracteristică (stuf,papură, ierburi acvatice etc.) fac partedin tipul de peisaj umed. Apa și asociațiileflorale acvatice sunt caracteristice acestuitip de peisaj.

Între aceste tipuri de peisaje putemdeosebi altele intermediare, de mai micisuprafețe, cum sunt:

• pădurea parc (dumbrăviță), com-pusă din pâlcuri mici de arbori și arborirăzleți sau tufe;

• mlaștina, situată între întindereade apă și uscat, cu sol moale și apătos,în care vegetează salcia, arinul, trestia,rogozul și pipirigul;

• turbăria, care constă într-un stratvegetal gros aflat în descompunere, îm-presurat de humus acid și o asociațievegetală caracteristică, compusă din mes-teacăn, arin, salcie, măceș și calună,mușchi gros, afiniș și coacăz.

Speciile cinegetice care ocupă diferi-tele tipuri de peisaje sunt, în general,specii monotipice (dropia, spurcaciul,becaținele) sau politipice (iepurele, po-târnichea, fazanul etc.).

În fața răsturnărilor ecologice pro-vocate de om în ultima perioadă, speciilepolitipice au un avantaj considerabil fațăde cele monotipice, deoarece se pot re-trage în tipurile de peisaj mai puțin afec-tate antropic, deci mai favorabile supra-viețuirii în mai mare măsură.

Sunt și specii obligate să se adaptezedin mers la condițiile de mediu degradateși să evolueze de la monotipism sprepolitipism pentru a putea supraviețui.De exemplu, dropia și spurcaciul, speciitipice stepei, au început să se adapteze,pentru supraviețuire, la unele terenuriagricole intercalate cu pășuni caracte-ristice peisajului stepic.

Mozaicitatea este generată de în-trepătrunderea diferitelor tipuri de peisaje,cu efect benefic pentru fauna sălbatică,datorită cumulului de factori ecologicifavorabili acesteia, regăsiți pe suprafețemai reduse ca întindere. Așadar, peisajelemozaicate oferă animalelor posibilitateade a găsi mai multe condiții biotice nece -sare în unitatea de timp (oră, zi, lună),pe unitatea de suprafață (100 ha, 1.000ha etc). Pentru ca mozaicitatea să poatăfi utilă faunei cinegetice, este necesar săse situeze în interiorul razei de activitatezilnice, sezoniere sau anuale a acesteia.

Într-o astfel de situație, fauna cine-getică găsește o grupare favorabilă deresurse nutritive, de adăpost, cuibăritsau naștere, după caz, și de creștere aprogeniturii.

Parcelele cu diferite culturi intercalateîn spațiul agricol, și regenerările devârste și esențe diferite, în păduri, asigurăindividului satisfacerea cerințelor com-plexe de trai, într-o măsură mult maimare decât asigură monoculturile agricoleși forestiere.

În legătură directă cu aceste condițiioferite de peisajele mozaicate, se impunesă remarcăm puterea de concentrarea marginii. Adică preferința faunei ci-negetice pentru zonele de tranziție din-

tre peisaje, unde fauna cinegetică estemai vizibilă și densă. Astfel, iepureleeste mai frecvent întâlnit pe liniile șidrumurile dintre monoculturi, căprioarase menține în apropierea limitei dintreparchet și pădure, tot în astfel de locuriîntâlnim prădătorii cu păr și peneș.a.m.d.

Puterea de concentrare a marginiise explică prin avantajele oferite de locpentru hrănire, adăpost, procreare șicreșterea progeniturii, în comparație cucondițiile de viață oferite în interiorulunui singur peisaj.

Între mozaicitate și lungimea marginiiexistă o corelație directă: cu cât estemai mare mozaicitatea, cu atât sporeștelungimea marginilor și, totodată, atracțiamarginală.

După prezentarea tipurilor de peisaj,întrepătrunderea acestora, mozaicitateași puterea de concentrare a marginii,este momentul să apreciem că în cine-getică este foarte importantă analiza co-relației dintre toate acestea și mobilitateadiverselor specii cinegetice, pentru aputea înțelege care dintre specii sunt fa-vorizate și care se impune a fi ajutate,prin intervenții de bune practici agricole,pentru a putea supraviețui.

APRILIE 2019 | 9

Cocoș de munte

Specia Golalpin

Culturiagricole

Ape

Tipul de peisaj

Mlaștină Moină Turbărie;Tinov

CălunetPădure Ierburi

Cocoș de mesteacănIeruncaPotîrnichePrepelițăFazan comunCîrsteiSitarBecaținăRață mareSarselăGâscă mareLebădă cocoșatăCacerDropieSpurcaciPelicanPorumbel

CerbCăprioarăCapră neagrăMistrețIepure

Sinopticul folosirii cantitative și calitative a diferitelor tipuri de peisaj de către anumitespecii de vânat - după A.M. Comșia, Biologia și principiile culturii vânatului, 1961

E CHA (Agenția Europeană pen-tru Produse Chimice) susține,urmare a propriei evaluări asu-

pra riscurilor folosirii alicelor cu plumbîn zonele umede că, în Europa, sunt uti-lizate anual, în componența muniției devânătoare, între 30.000 și 40.000 detone de plumb. Pornind de la aceste sus-țineri, ECHA atrage atenția asupra efec-tului poluării cu plumb, de cătrevânători, a mediului înconjurător. Fiind -că plumbul, după ce ajunge în ecosiste-mele naturale acvatice, ar polua apa.Mai mult decât atât, susține, în mod in-credibil, că moartea uneia din două pă-sări anual, în acest mediu acvatic, aravea drept cauză intoxicarea cu plumb.În plus, plumbul ar acționa și ca neuro-

toxină asupra oamenilor, reprezentândun risc sporit, în special pentru femeileînsărcinate.

Oricât de neconvingătoare pentruvânători, dar nu numai, par astfel desusțineri (în condițiile în care incompa-rabil mai mult plumb ajunge în mediulînconjurător pe alte căi), P.E. a luat înconsiderare aceste susțineri și s-a adresatC.E. pentru măsuri în consecință.

De aceea FACE – în numele celorpeste 7.000.000 de vânători europeni,ce folosesc de muniție cu plumb – se în-treabă, pe bună dreptate, dacă C.E. vaputea lua în considerare propunerea deînlocuire a alicelor de plumb cu munițienon-toxică, fără a provoca costuri șicheltuieli enorme pentru vânători, ale

căror arme, mai ales cele vechi și de va-loare, nu mai pot fi utilizate cu o astfelde muniție.

În acest stadiu de dezbatere a pro-blemei, inițiate cu peste 15-20 de ani înurmă de anumiți producători și comer-cianți de arme și muniție non-toxică,FACE așteaptă propunerile C.E. și deci-ziile P.E. pentru a constata în ce măsurăsusținerile celor ce au reprezentat-o și oreprezintă la nivelurile acestor foruri eu-ropene, bineînțeles în favoarea vânăto-rilor europeni, au fost luate înconsiderare. Este însă clar că soluționa-rea problemei, îndelung dezbătute, seapropie de un final care nu trebuie să nesurprindă fiind, în cel mai bun caz, decompromis. Adică de a impune vânăto-rilor, printr-o reglementare obligatorie aU.E., să renunțe definitiv la folosirea șichiar la deținerea de muniție cu alice deplumb în zonele umede.


Întrebare adresată C.E. înnumele vânătorilor europeniDIAS

Dezbaterea deja veche, referitoare la interzicerea folosiriimuniției cu plumb la vânătoare, a intrat într-o nouă etapă,ce se apreciază a se apropia de final.

{TIRI

În prezent, locuitorii Deltei Dunării,ca orice alt concetățean interesat debunul mers al activităților desfășurateaici, trebuie să suporte consecințele po-liticilor de mediu dezastruoase adoptatede conducerile succesive ale A.R.B.D.D.și M.M., inclusiv ale înlocuirii vânătorilorprin pădurari, în activitatea cinegeticălocală.

Dacă luăm în considerare înmulțireaexplozivă a mistreților, fazanilor și șacalilor,care au invadat teritoriul R.B.D.D. dupăinterzicerea de facto a vânătorii în peri-metrul acesteia, precum și consecințelesituației generate de deciziile dezas -truoase luate, pentru echilibrul ecologicdin Delta Dunării, toate având drept ur-mare favorizarea pătrunderii și răspândirii

P.P.A. în țara noastră, cu efecte financiarecatastrofale pentru crescătorii autohtonide porci, creșterea necontrolată a efecti-velor de fazani, riscantă pentru conservareașopârliței endemice de nisip de pe grinduri,și prin prădarea fără precedent, produsăde șacali, cuiburilor păsărilor clocitoarepe plauri și la sol, realizăm efectele graveale ignoranței factorilor decidenți și echi-pelor acestora, de profesii cu totul nepo-trivite activității pe care au desfășurat-oși o desfășoară în teritoriul rezervației.

Politica ecologică distructivă la carene referim este reliefată, în prezent, celmai elocvent posibil, de comportamentulsuprapopulației de șacali din Delta Dunării,care în această iarnă, din cauza înfometăriidupă catastrofa P.P.A., au început săsape mormintele din cimitire și să roadăsicriele de lemn proaspăt îngropate, pentrua ajunge la hrana care le-ar putea asigurasupraviețuirea până în primăvară.

Iată, deci, până unde ne-a dus politicadecidenților succesivi din M.M. șiA.R.B.D.D., care s-au lăsat convinși dereprezentanții unor ONG-uri finanțate în-destulător, în mod indirect și deloc trans-parent, din exteriorul României, în interesecare nu converg deloc cu cele ale conce-tățenilor noștri și ale României.

ȘACALII ȘI ECHILIBRULECOLOGIC ÎN DELTA DUNĂRIIA.C.VILA

ECOLOGIE

Înmulțirea explozivă a populației de Canis aureusîn Delta Dunării a fost determinată de interzicerea de facto avânătorii în această rezervație a biosferei (R.B.D.D.). Greșeala afost în parte scuzabilă la un moment trecut, fiind justificată deexcesele vânătorilor străini, dar persistarea în greșeală s-adovedit a fi prostie, care denotă insuficientă pregătire ecologicădin partea factorilor decidenți din coducerile A.R.B.D.D. și M.M.(Ministerul Mediului). Fiind instalați în funcții doar pe criteriipolitice, aceștia au reușit să bulverseze grav echilibrul ecologicmoștenit de pe vremea când acesta era menținut de vânători,prin vânătoare limitată și rațional restricționată, pe întregteritoriul cinegetic al României.

APRILIE 2019 | 11

Necorelarea prevederilor Legii407/2006, a vânătorii și a pro-tecției fondului cinegetic, cu ale

Ordinului 353/2008, privind reglemen-tarea și practicarea vânătorii, și ale or-dinelor de aprobare a cotelor de recoltăla căprior, de exemplu ale Ordinului nr.405/25.04.2018, creează probleme com-plicate, cu repercusiuni penale și finan-ciare pentru unii gestionari, organizatoriși vânători neatenți la nuanțele acestorprevederi ușor diferite. Mai ales atuncicând situațiile ajung să fie apreciate depolițiști, dornici de afirmare și, implicit,de constatat ilegalități în orice situațieneclară, unde ar fi necesară o analiză cumai mult discernământ și bună intenție.

Selecția la căpriorLegea 407/2006, actualizată, prevede,

în anexa 1, perioade diferite de vânarepentru masculi, femele și tineret în cazulcervidelor. În cazul căpriorului nu maiprevede însă categoria „tineret de selec-ție”, precum în cazul cerbului și lopăta-rului. Legiuitorul a luat probabil în con-siderare proporția mică de tineret, da-torată în principal prădării mai accentuatedin partea prădătorilor protejați, și dis-proporția mare existentă între masculiși femele în populațiile acestei specii.

În art. 32 din Regulamentul anexăla Ordinul 353/2008 este înscrisă, prinadaos la lege, structurarea cotei derecoltă pe masculi de trofeu, masculi deselecție, femele și tineret de selecție (con-form cutumei, de ambele sexe). În plus,cotele de recoltă aprobate de autoritatesunt structurate asemănător, într-o ca-tegorie „femele, tineret”, fiind nediferen-țiate pe femele și tineret (de ambelesexe). În aceste condiții, gestionarii debună credință eliberează autorizații deselecție pentru exemplare „femelă” sau„femelă, tineret”, conform prevederilorRegulamentului precizat și structurii co-telor de recoltă aprobate de autoritate.Dar, în contradicție cu legea, când înscrieîn autorizații sintagma „femele, tineret”.

Organele de cercetare penală sesizatede împușcarea unor iezi masculi (cate-goria tineret), în baza unor astfel de au-torizații individuale eliberate în acest

sens, iau în considerare prevederile legii,ca act normativ superior, și întocmescdosare penale de braconaj făptuitorilor(vânător și organizator care are sarcinași este răspunzător de indicarea pieseide selecție). Deocamdată nu s-au întocmitdosare penale și celor ce au emis ordineleprecizate în neconcordanță cu legea,deci reglementări subsidiare legii „nele-gale” dar obligatoriu de respectat (art.24 din Legea 407/2006, actualizată).

Cotele de recoltă suplimentarăacordate pentru mistreț

Ne referim, în mod direct, la Ordinul358/08.02.2019, al Ministerului Apelorși Pădurilor, care reglementează confuzo situație și așa confuză. Potrivit art. 1 lit. h) și art. 6 lit. f), M.A.P. aprobă anual,până la 15 mai pentru alte specii admisela vânătoare decât căpriorul, cotele derecoltă din sezonul ce urmează. Acestecote de recoltă se calculează în așa felîncât să contribuie la reducerea efectivelorreale, prin extragerea lor integrată, pânăla nivelul efectivelor optime.

În baza prevederilor art. 26 alin. (4)din Legea 407/2006, M.A.P. a aprobat,deîndată ce a fost declarat primul focarde pestă porcină africană (P.P.A.) în Ro-

mânia, cote de recoltă suplimentare,realizabile pe întreaga perioadă a anului(până la dispariția P.P.A. de pe teritoriulRomâniei).

În contextul prevederilor amintite,formularea art. 1 din Ordinul M.A.P. nr.358/08.02.2019 este în neconcordanțăcu legea, deoarece M.A.P. nu poate „con-stata ca fiind extinsă perioada de vânătoarela specia mistreț (Sus scrofa) femelă șipurcel, până la 14 mai 2019, în limitacotelor de recoltă aprobate prin Ordinul540/2018”, ci putea aproba extindereaacestei perioade pe tot sezonul de vână-toare la mistreț, la solicitarea AgențieiNaționale Sanitar Veterinare și pentruSiguranța Alimentelor și cu avizul Mi-nisterului Mediului (M.M.).

În concluzie, din cauza P.P.A., M.A.P.a suplimentat cotele de recoltă, la pro-punerea A.N.S.V.S.A. și la cerereaC.N.S.S.U., „cu diferența dintre efectivelereale și cele optime”, pentru că acest de-ziderat nu fusese realizat cu ocazia apro-bării cotelor inițiale de recoltă pentrumistreț în sezonul 2018-2019.

În această situație, insuficient declară, M.A.P. „constată prelungirea pe-rioadei de vânătoare”, nicidecum nu oaprobă cum ar fi fost legal, în condițiileimposibilității realizării cotelor de recoltăcumulate, normale și suplimentare, acolounde efectivele de mistreț au fost dejadecimate de P.P.A. Elucubrațiile expri-mării din Ordinul 358/2019, impuse deinterpretarea forțată a prevederilor re-glementărilor coroborate în materie, suntmenite să scape de răspundere, penalăși financiară, pe cei ce au vânat scroafeîntre 01.02.2019 și 08.02.2019, cândnu exista portiță legală pentru vânare alor. De remarcat, în plus, că Ordinul nr.358/08.02.2019 nu este nici acum învigoare, din moment ce nu a fost publicatîncă în Monitorul Oficial.

Astfel au mers lucrurile, din confuzieîn confuzie și din ilegalitate în ilegalitate,aspecte care pot totuși antrena răspun-derea gestionarilor derutați, inclusiv încazul pagubelor viitoare cauzate de mis-treți în culturile agricole, acolo undemai rămân încă mistreți să le producă.

Am mai prezentat, în paginile revistei noastre, „reglementări trăsnite”, dar considerămmai adecvată sintagma „reglementări discutabile”, deși sunt mai mult decât atât. Fiindcăpot avea repercusiuni serioase, inclusiv economico-financiare, pentru cei ce sunt obligațisă suporte consecințele ignoranței, ambiguității, șmecheriei sau, pur și simplu, aneatenției manifestate cu ocazia elaborării acestora.

Reglementări controversateA.C.VILA, VLADIMIR TALPEȘ

LA ZI

T uberculii săi, cu un conținutbogat în inulină și fibre, au ca-pacitatea de a normaliza nivelul

zahărului în sânge, de a scădea tensiu-nea arterială, de a normaliza nivelulcolesterolului, de a stimula imunitateaorganismului și de a favoriza flora in-testinală. Frunzele sale prezintă pro-prietăți antioxidante, citotoxice și co-leretice, iar florile sunt utilizate în ac-tivitatea geriatrică. Toate acestea pentrucă topinamburul este, în primul rând,cea mai bogată sursă de inulină dinnatură și o polizaharidă naturală unică,cu 95% conținut de fructoză. Doar înrădăcinile de cicoare și păpădie se maigăsește multă inulină, dar în cantitățiincomparabil mai reduse.

Inulina este un detoxifiant impor-tant, care acționează la nivelul stoma-cului, înainte de tractul gastro-intestinal,legând o mare cantitate de substanțecare nu sunt necesare organismului.Astfel ajută la eliminarea metalelorgrele, radionuclizilor, acizilor grași,compușilor chimici toxici etc. În acelașitimp, inulina stimulează capacitateade contractare a pereților intestinali,

ceea ce accelerează curățirea organis-mului de toxine și reziduuri.

Inulina mai reglează secreția de in-sulină și previne sau contribuie la tra-tarea diabetului, după caz. De aceeaconsumul de topinambur duce la scă-derea glicemiei și la stabilizarea acesteia,atât la persoanele sănătoase cât și lacele ce suferă de diabet de tip II.

Interesul terapeuticTopinamburul reduce și stabilizează,

totodată, tensiunea arterială și scadevalorile colesterolului rău, prevenindateroscleroza. Este ideal în profilaxia

infarctului și a accidentelor vascularecerebrale. Reduce, de asemenea, pro-centul de trigliceride din sânge.

Topinamburul mai stimulează imu -nitatea, prin favorizarea dezvoltării înintestin a bacteriilor prietenoase (lac-to-bacterii), care fac organismul mairezistent la infecții respiratorii, dar șide alt tip. De exemplu inhibă dezvolta-rea candidozei și altor ciuperci parazi-tare. Pe de altă parte, stimulează schim-barea Ph-ului, de la unul acid, care fa-vorizează dezvoltarea ciupercilor, spreunul alcalin, care le inhibă dezvolta-rea.

De remarcat că inulina din topi-nambur normalizează și flora intestinală,fiind un remediu eficient împotrivaconstipației, arsurilor gastrice și infla-mațiilor intestinale, susținându-se căstopează chiar stazele în cancerul decolon.

Trebuie să remarcăm și faptul cătopinamburul scade apetitul și topeștegrăsimile din organism, fiind ideal pen-tru slăbit. În plus, reduce durerile arti-culare, fiind recomandat în artrită reu-matoidă, osteohondroza coloanei ver-tebrale, cocsartroza și osteoartroza de-formată. Aceasta deoarece are un con-ținut ridicat de calciu și favorizeazăasimilarea acestui element din lactate,nuci, soia, legume cu frunze verzi etc.

Dar nu numai aceste binefaceri potfi urmarea consumului de topinambur.Fiind bogat în prebiotice, este reco-mandat, la fel ca și cicoarea, varzamurată și iaurtul sau chefirul, dupătratamentele cu antibiotice.

Tiamina din topinambur (vitaminaB), la rândul ei, este importantă pentrufuncționarea sistemului nervos și muș-chilor. De asemenea este importantăpentru producerea de acid clorhidricîn stomac, al cărui nivel scade odatăcu înaintarea în vârstă.

Topinamburul rămâne, de aseme-nea, o sursă valoroasă de potasiu, mag-neziu și fier, importante pentru o inimăsănătoasă (potasiul), oase și dinți să-nătoși, reglarea temperaturii corpului,producerea de energie și detoxifiereaorganismului (magneziul), precum șipentru livrarea de oxigen către celuleși transportul oxigenului la păr, menți-nând foliculii acestuia sănătoși și, prinaceasta, prevenind căderea părului (fie-rul). În mod similar cu fierul, cupruldin topinambur ajută la prevenirea că-derii părului, iar vitamina C este nece-sară sintezei colagenului.

Iată așadar, prezentate foarte suc-cint, câteva dintre beneficiile consumuluide topinambur pentru om, ca de altfelși pentru animale.


Topinamburul (II)N. ȘELARU, A. IANCU

Management cinegeticDIN TEREN

Deși planta este importantă, după cum s-a arătat, atât dinpunct de vedere furajer cât și gastronomic, se impune sărecunoaștem, în urma cercetărilor științifice întreprinse înultima perioadă, și valoarea sa medicinală datoratăproprietăților sale terapeutice și prebiotice.

De remarcat căinulina din

topinambur normalizeazăși flora intestinală, fiind unremediu eficient împotrivaconstipației, arsurilorgastrice și inflamațiilorintestinale, susținându-secă stopează chiar stazele încancerul de colon.

APRILIE 2019 | 13

ReconstituiriFRANC PLĂIEȘU

În continuarea articolului „Reconstituiri – Enoții” din numărul precedent al V.P.R., vă prezentăm un al doilea articol interesant, „Bizamii”, prin care se susține aceeași teorie, a restabilirii, în timp, a echilibrului între diversele specii de faună sălbatică, temporarinvazive, și mediul acestora biotic și abiotic de viață. Redăm așadar, în continuare, și articolul:

Probleme istorice RESTITUIRI

Se pare că interesul sau dezinteresulcinegeticienilor pentru unele specii, în cazulde față al bizamilor (Ondata zibethicusL.), nu este întâmplător. Faptul că n-aumai fost amintiți, de-o bună bucată devreme, nu înseamnă inexistența lor dar,ca orice subiect neinteresant, au fost uitațiîn timp, până când vreo întâmplare mira-culoasă sau modă vestimentară îi va rea-duce în actualitate. Nu cu foarte mulți aniîn urmă, de soarta lor erau preocupați ne-numărați cercetători de la Stațiunile ICASdin vestul și estul țării, ce analizau statutulbizamilor în biotopurile ocupate, hotărân-du-le soarta. Tot pe atunci, blănițele lorerau la mare căutare și valoare, iar cei ce lepurtau afișau nu numai o anume eleganță,dar și o stare socială. Cu timpul, eliminareaconfecțiilor din blănuri de vânat și nunumai din garderoba uzuală, care s-a da-torat atât modei trecute, cât și curentuluipromovat de «VERZI», a scăzut interesulpentru specie.

Totuși bizamii, și nu numai ei, au fostvânați și capturați cu miile datorită aprecieriivalorii și calității blănițelor consideratesemi-prețioase, comparabile oarecum cuale vidrelor, castorilor, nurcilor și nutriilor,animale a căror etologie corespundea ha-bitatelor ocupate.

Originari din America de Nord, au fostaduse în Europa câteva perechi pentru a fiîncredințate unei ferme din localitatea Dobricide lângă Praga, pe la anul 1905 (H. Almășanși A. Volosciuc VPR nr. 1 și 4/1959).

În urma unor inundații au evadat, pela 1906, de atunci adaptându-se, răspân-dindu-se și ocupând noi teritorii sălbatice,dat fiind marea prolificitate (20-30 pui lao femelă/an).

Răspândirea a fost rapidă, la noi ajun-gând în vestul țării prin Ungaria în jurulanului 1942 (E. Nadra) iar ing. M. Teleguțdin Timișoara îi semnalează în 1944. Sub-semnatul, găsindu-i abundenți pe ValeaIerului, Barcăului, Husasăului cât și lanțulde bălți din preajma acestor ape pe la 1958-1964. Pe atunci DCA (Direcția de Colectări

și Achiziții) primea de la localnici blănițepe care le plăteau cu 24 lei/bucata, iar întoată țara se achiziționau peste 2.000 blă-nițe. Așa cum am mai arătat, răspândireabizamilor din vestul țării este independentăde cea din est, care s-a produs prin vecină-tățile Moldovei și Ucrainei unde, la nivelulanilor 1947, au fost introduși în bălțile dinsudul Basarabiei și Prut. Pentru prima datăau fost semnalați în Delta Dunării în 1954(L. Rudescu VPR 5/1955).

Asupra pagubelor ce le pot produce bi-zamii, părerile sunt împărțite. Unii susținândcă sunt consumatori ierbivori prin excelență,alții incriminându-i pe nedrept că dijmuiescicrele peștilor, ouăle rațelor și al altor păsări,încercând să justifice împuținarea acestoraprin vânătoare, în special cu capcane.

Ca vânător, am vânat bizami cu pre-cădere primăvara, la sfârșit de februarie-martie, când are loc prima împerecheredin an, iar masculii sunt mai vizibili înfapt de seară. După împrejurări și locații i-am întâlnit pe Valea Ierului (înainte de-afi sistematizat și canalizat), în preajmacomunelor Andrid, Sălacea, Galoș Petreu,Cheț, Pir, dar și pe cursurile Barcăului, Hu-sasăului și Chețului în perioada 1958-1964,ca să nu mai amintesc de zona pescăriilorCefa și lunca Gurbediu din Ocolul SilvicTinca. Deasemeni, i-am întâlnit în bazinelepiscicole de sub Mânăstirea Ciolpani șiBălteni din Ilfov, Coadele Snagovului, Po-cioveliștea, Căldărușani și Cernica, precumși în Dobrogea, pe lacul Tașaul, dar maiales în Deltă cam peste tot. Îmi aducaminte de cabanierul Țuidea de la Crișancare, prin anii 1981, prindea cu cele 140capcane cu pedală cam tot atâția bizamizilnic, ca să nu-i amintesc pe cei înecați învârșe și setci. Isprava lui Țuidea nu erasingulară, la capturarea bizamilor contri-buind majoritatea localnicilor, fiindcă seplăteau bine.

În cele de față am dorit să reamintescevoluția, până la un moment dat, a uneiadintre speciile de interes vânătoresc, dacăo mai considerați așa.”

„BIZAMII” de AL. ALACI

Î n România, cormoranii au creat,de asemenea, o problemă tensio-nată, care a fost ignorant abordată

și greșit mediatizată la diverse niveluriadministrative.

De aceea apreciem că se impun ur-mătoarele precizări:

• când vorbim de înmulțirea excesivăa numărului de cormorani este bine săne referim doar la cormoranul mare(Phalacrocorax carbo L), nicidecum lacormoranul mic (Phalacrocorax pygmeusPall) și la cormoranul moțat (Phalacro-corax aristotelis), fiindcă cele două speciidin urmă se găsesc în efective incompa-rabil mai reduse, produc prejudicii multmai mici și fac obiectul protecției stricte,fiind considerate specii vulnerabile;

• cormoranul mare este răspânditpe 5 continente, în Europa centrală șide sud-est întâlnindu-se subspecia con-tinentală sinensis, care cuibărește înarbori, spre deosebire de subspecia at-lantică carbo, care cuibărește pe stânciși se întâlnește pe celelalte continente;

• subspecia sinensis, cea care creează

conflicte socio-economice prin producereade pagube importante piscicultorilor,atât din țara noastră cât și din alte țărieuropene în care se combate deja, pre-zintă efective în evidentă creștere, redatenumeric și grafic în dinamica oficialăalăturată;

• ca urmare a situației prezentate,Parlamentul European a adoptat în 4 de-cembrie 2008 o „Rezoluție referitoare laelaborarea unui plan european de gestionarea efectivelor de cormorani pentru minima-lizarea impactului tot mai mare al acestoraasupra efectivelor piscicole, pescuitului șiacvaculturii”, în care se menționeazăfaptul că subspecia Phalacrocorax carbosinensis (cormoranul mare, subspecia con-tinentală) a fost eliminată încă din 1997de pe lista păsărilor pentru care au fostprevăzute măsuri speciale de protecție înceea ce privește habitatul (anexa I la Di-rectiva privind păsările); aceasta deoarecepopulația a atins, încă din anul 1995, unstadiu corespunzător de conservare, iarsubspecia Phalacrocorax carbo carbo (cor-moranul mare, subspecia atlantică), acărei existență nu a fost niciodată ame-nințată, nici nu a fost inclusă vreodată peaceastă listă;

• combaterea cormoranului mare estedificilă, mai ales în cazul unor iazuri saulagune mari, iar eficiența mijloacelor fo-losite pentru sperierea acestora este în-doielnică, deoarece se obișnuiesc repedecu mijloacele de alungare; în habitatelecormoranilor mari, singura posibilitatede protejare a activităților de pescuit șide acvacultură o reprezintă controlul nu-meric al populației, care presupune, pelângă împușcare, și alte metode de limitarea înmulțirii lor, ca de exemplu culegereaouălor, prinderea cu capcane etc.;

• în Europa, aprobarea și finanțareamăsurilor de atenuare a daunelor provocatede cormorani intră în competența statelormembre, cu ajutor din partea UE;

• subspecia sinensis, ca de altfel șisubspecia carbo și celelalte specii de cor-morani, nu prezintă nici un fel de interesvânătoresc, carnea acestora nefiind apre-ciată de om; mai mult decât atât, fiindgazdă intermediară pentru anumiți pa-raziți intestinali transmisibili la om, nici


A fost și rămâne un subiect de mare interes în spațiul UE,datorită creșterii numerice a populațiilor de cormoranimari și a impactului negativ pe care îl au aceștia asupraactivităților pescărești, ca urmare firească a aplicării unormăsuri protecționiste excesive.

carbo

sinensis

total

ProblemacormoranilorN. ȘELARU, V. TALPEȘ

ACTUALITATE

Dinamica populațiilor de cormoran mare din Europa, mai puțin din teritoriileUcrainei și Moldovei (după F. Kohl, Cormoranii în Europa - 2015)

consumul cărnii nu este recomandat;din aceste motive, vânătorii nu suntdeloc interesați de introducerea subspecieisinensis pe lista păsărilor de interes ci-negetic, mai ales în condițiile legii actualedin România, în baza căreia gestionariide fonduri cinegetice sunt responsabilipentru prejudiciile produse de speciiledin anexa 1 a Legii 407/2006, ceea cenu este deloc echitabil; de aceea vânătoriinu pot fi de acord cu trecerea cormora-nului mare din anexa nr. 2 în anexa nr.1 a legii precizate;

• în țara noastră, majoritatea covâr-șitoare a populației de cormoran marese găsește pe teritoriul Rezervației Bios-ferei „Delta Dunării” și în zonele umededin luncile Dunării, Prutului și altor râuriimportante în care sunt delimitate omultitudine de alte arii naturale protejateîn care vânătoarea este interzisă – inclusivprin planurile de management întocmiteutopic pentru aceste arii, cu prevedericontrare legii, dar aprobate prin ordinal autorității de mediu – așa încât intro-ducerea speciei în Anexa nr. 1 a Legii406/2006 nu ar fi deloc eficientă.

În contextul prezentat, apreciem șisusținem ca subspecia continentală si-nensis să rămână, alături de celelaltespecii de cormorani prezente în Ro-mânia, în anexa 2 a Legii 407/2006,situație în care surplusul populaționalse poate împușca fără probleme, în li-mitele și condițiile legii actuale, prinderogările acordate de autoritatea pu-blică centrală care răspunde de pro-tecția mediului, în baza prevederilorpermisive ale OUG. 57/2007.

Există și posibilitatea scoaterii sub-speciei continentale sinensis din ambeleanexe ale Legii 407/2006, situație încare exemplarele acestei subspecii sepot împușca în condițiile Ordinului410/2008 privind aprobarea proceduriide autorizare a activităților de recoltare,

capturare și/sau comercializare pe teri-toriul național sau la export, a florilorde mină, a fosilelor de plante și fosilelorde animale vertebrate și nevertebrateprecum și a plantelor și animalelor dinflora și, respectiv, fauna sălbatică și aimportului acestora.

De remarcat că, atunci când se ana-lizează impactul negativ al populațieide cormoran mare asupra economieipescăriilor, se impune să se țină seamăși de impactul speciei asupra resurseiacvatice vii din habitatele acvatice natu-rale, precum și asupra altor specii deanimale cu care coabitează. Din acestpunct de vedere, responsabilitatea pentrurestabilirea echilibrului ecologic revineStatului, potrivit prevederilor constitu-ționale și legale, prin Ministerul Mediului,care ar trebui să se comporte rațional șiresponsabil, nicidecum precum în cazulurșilor și lupilor din România.

Dacă Statul va continua să fugă deresponsabilitate pentru politica adoptatăîn privința cormoranilor și să transfereobligații către gestionarii privați de fonduricinegetice prin includerea în mod forțata cormoranului mare în anexa nr. 1 aLegii 407/2006, precum a fost avansatăideea la niveluri administrative și politiceînalte, va impune indirect acestor gestionariprivați de fonduri cinegetice, în principal

vânătorilor, cote de recoltă pentru ospecie absolut neinteresantă pentru ei,cu riscul achitării de către aceștia a pa-gubelor produse de toți cormoranii (mari,mici și moțați) și al efectuării de cheltuieliproprii și private în interes public sau îninteresul altor persoane fizice sau juridice,inclusiv private, în contradicție cu preve-derile Constituției României (art. 135alin. 1 lit. d) și ale Deciziei C.C.R. nr.312/2018 într-o speță asemănătoare.

În concluzie, dacă legea va fi modificatăîn mod incorect și inechitabil în viitor, caurmare a unei decizii administrative și/saupolitice sfidătoare la adresa vânătorilor,prin introducerea cormoranului mare înrândul speciilor de interes vânătoresc (înanexa 1 a Legii 407/2006), gestionariide fonduri cinegetice vor fi obligați să oconteste public, însă, până la soluționareaacestei situații tensionate astfel create, săo respecte și să achite daunele reale sauimaginare, pretinse de piscicultori, din„propriul buzunar”, pentru toate pagubelereclamate ca fiind produse de cormorani,precum în cazul oricărei alte specii cine-getice admise la vânătoare. Acestea, încondițiile în care piscicultorii, ca și ceilalțiproducători agricoli, beneficiari ai pro-ducției și subvențiilor deloc modice înca-sate pentru diverse lucrări (nicidecumpentru producția obținută), sunt scutițide orice obligație de pază și protecție aproprietății lor. De aceea, vânătorii nupot fi decât reticenți față de ideea intro-ducerii cormoranului mare pe lista speciilorde interes cinegetic, ca urmare a unordispoziții administrative și voințe politicepotrivnice lor.

În cazul cormoranului mare din Eu-ropa centrală și de sud, deci a subspecieicontinentale Phalacrocorax carbo sinensis,vânătorii pot și doresc să sprijine activi-tatea piscicultorilor, dar numai în limiteleși în condițiile derogărilor acordate deMinisterul Mediului în baza legii actualeși a unor înțelegeri echitabile încheiateîntre piscicultorii prejudiciați și gestionariide fonduri cinegetice sau administratoriide arii naturale protejate în care vână-toarea este interzisă.

Ne exprimăm încrederea de a fi reușitsă convingem legiuitorii să ia în seamăsusținerile noastre argumentate și să numai desconsidere activitatea cinegeticăși vânătorii, pe care nu-i normal să-iconsidere „buni la toate” și să-i oblige săacopere, pe cheltuiala lor proprie și pri-vată, tot felul de obligații publice, precumîn cazul despăgubirilor acordate pentrupagubele produse de urși, mistreți șicervide, a accidentelor auto și a celorproduse de urși etc. Fiindcă toate au olimită, care nu poate fi depășită la nes-fârșit și fără măsură.

APRILIE 2019 | 15

De remarcat că, atuncicând se analizează

impactul negativ al populațieide cormoran mare asupraeconomiei pescăriilor, seimpune să se țină seamă și deimpactul speciei asupraresursei acvatice vii dinhabitatele acvatice naturale,precum și asupra altor speciide animale cu care coabitează.

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

Î n urmă cu șapte-opt ani, auzeamde el doar din povestiri și nu îl în-tâlneam nici măcar într-un sezon

întreg de vânătoare. Acum, întâlnirilecu exemplare din această specie, suntdin ce în ce mai dese. Numai în ultimulsezon am avut două vânători la caretabloul final a fost completat cu câteun șacal. Și, în plus, au fost multe si-tuațiile în care ne-am întâlnit cu el peteren.

La nivelul județului Timiș, în șe-dința de consiliu, A.J.V.P.S. Timiș a de-cis ca pentru fiecare șacal împușcat clu-burile să primească o recompensă. Cubanii strânși, grupele urmează să efec-tueze achiziționare de furaje, populărisau să construiască instalații vânăto-rești. Astfel că, în sezonul trecut, celeșaptesprezece grupe organizate în ca-drul Clubului de vânătoare Timișoaraau împușcat 73 de exemplare.

ȘacalulMARIA SĂVULESCU


Într-una din serile trecute, mă uitam la unul din canalele de televiziune cu specificcinegetic. Subiectul documentarului era vânătoarea la capră neagră. Mare le-a fostmirarea celor ce străbăteau cărările montane atunci când, la peste 1.500 de metrialtitudine, s-au întâlnit cu un șacal. Șacalul (Canis Aureus L.) este o apariție tot maifrecventă în România, întâlnit mai ales în Banat, Oltenia, Muntenia și Dobrogea. Originardin India, el a pătruns prin Turcia în Europa. Prezența lui este semnalată în Serbia,Ungaria, Grecia, Bulgaria, Albania și România. Chiar și pe fondul nostru de vânătoare,situat pe malul Timișului, am constatat în ultimii ani o creștere a numărului de șacali.

Foto: ALIN-CODRU MANU

Foto

: ALI

N-C

OD

RU

MA

NU

DIN TEREN

Zonele din albia Timișului sunt priel-nice pentru aceste mamifere. Ele își facvizuinile în pământ, alegând locuri re-trase, zone cu mărăcinișuri greu accesi-bile. În perioada de primavară stau pelângă stâne, unde oile sunt în plină ac-tivitate de fătare. Mieii pot fi o pradăușoară pentru șacali. Vânătoarea la șacalse poate face utilizând chemătoarea careimită țipătul iepurelui sau chițăitul șoa-recelui. Se mai poate sta și la pândă, înapropierea vizuinilor și la locurile detrecere. Ambele exemplare pe care le-am împușcat nu au fost doborâte în ca-drul unor vânători dedicate pentruaceastă specie, ci ne-au ieșit în bătaie lavânătorile de grupă.

Eram cu toții la o vânătoare de mis-treți, iar zăpada așternută în zilele prece-dente ne-a înlesnit identificarea zonelorde trecere ale acestora. Negricioșii treceaudin canalele ce le ofereau adăpost cătrezonele de hrănire și către parcelele undefuseseră culturi de porumb. Sub zăpadăgăseau rădăcini și știuleți de porumb ră-mași în urma combinelor. Am făcut câtevabătăi de dimineață, dar fără sorți de iz-bândă. Spre prânz, am luat o pauză și ne-am adunat cu toții în jurul unui foc de ta-bără, să ne mai încălzim un pic, la o canăde ceai și câteva bucăți de slană cu ceapă

și pâine proaspătă, coaptă pe vatră, luatăde dimineață, în drumul nostru spre tere-nul de vânătoare. Am mai îmbucat și câ-teva pogăcele cu jumere luate din acelașiloc. Pauza, merindele și ceaiul cald, ne-au readus puterile și ne-au redeschis poftade hoinăreală. Mai aveam vreo două orepână la lăsarea întunericului, așa că amdecis să mai încercăm o scotocire a uneiliziere pe care aveam și câteva puncte dehrănire, iar tufele se terminau în margineaunui șanț adânc. Linia era destul de lungăși porcii, în cazul în care erau acolo, pu-teau „rupe” standul către mijlocul câm-pului. De aceea, am trimis câteva puști săînchidă la întâlnirea cu canalul. A mai du-rat ceva timp până camarazii au ajuns înfață. Mai aveam preț de treizeci, maxi-mum patruzeci de minute de lumină. Așe-zarea în teren odată încheiată, am începutdeplasarea cu câinii către canal. S-au ri-dicat câțiva fazani pe care i-am tratat cuindiferență, spre bucuria lor. După vreozece minute de mers, am auzit foșnet șizgomot de crengi rupte din tufe. Apoi, unfoc de armă s-a auzit de pe cealaltă partea tufelor. Speriați de sunetul focului, vreo4-5 mistreți au ieșit, luând-o înainte sprecanal. Camarazii din față erau pregătiți.Au avut timp chiar să aleagă la ce să tragă.Scroafa a fost ferită și un grăsun de 60-70

de kilo grame a fost ales să poposească înceaunul nostru. Ne-am adunat cu toții.Felix se apropia ținând un vânat în mână.El trăsese mai devreme. Părea o vulpe…dar nu, nu, pe măsură ce se apropia nedădeam cu toții seama că era un șacal.Minunat, urma să avem și un botez! Nu-ielele erau pregătite! A fost una din zilelecele mai frumoase din sezonul ce urmasă se încheie.

Și acesta nu a fost unicul șacal îm-pușcat. În sezon am mai avut încă unuldoborât și mulți alții întâlniți la ieșirilenoastre săptămânale. Cu siguranță că,și în lunile următoare, ne vom mai în-tâlni cu aceste răpitoare în teren. Efec-tivul lor trebuie ținut sub control pen-tru a nu pereclita buna dezvoltare acelorlalte specii de vânat, fazani, iepuri,capre, mistreți.

APRILIE 2019 | 17

Foto: ALIN-CODRU MANU Foto: MARIA SĂVULESCU

MAMIFERE: mistreț (mascul),șacal, vulpe; până la 15 aprilie:bizam.

CE VÅN~M

Eram cu toții la ovânătoare de mistreți,

iar zăpada așternută înzilele precedente ne-aînlesnit identificareazonelor de trecere aleacestora. Negricioșiitreceau din canalele ce leofereau adăpost către zonelede hrănire și către parceleleunde fuseseră culturi deporumb.

P ermanent preocupată de căutareași găsirea hranei, chiar și cu sa-crificiul de a nu precupeți nici

un efort întreaga noapte, profitând dese -ori și de ivirea zorilor, prin păduri, pecâmp, pe la margini de gospodării și dedrumuri, culcată la pândă pe sub cineștie ce tufă, cu botul întins pe labele dedinainte, doar, doar, va adulmeca ceva…promițător!

Cu aceeași atenție se ocupă însă șigrupele de vânători de combaterea aces-teia, pentru a reduce pagubele pe carevulpea le produce și pentru a menținesub control efectivele acesteia.

Vulpea păcălită de… pisică!Mă aflam în treacăt prin Azuga și

am urcat pe valea râului, printre ver-sanții acoperiți de pădure pe ambelemaluri, până la păstrăvăria, ce aminteștede vremurile cu tradiție. Aici am reușitsă „pescuiesc” câțiva păstrăvi pe care îiși vedeam pregătiți și perpeliți pe ungrătar cu jăratic, a căror mireasmă arfi putut concura cu cea a cetinii debrad.

Spun cu mâna pe inimă că povesteacu iz vânătoresc este autentică și faceparte din întâmplările pe care oricarevânător iubitor de natură, în peregri-nările lui fără de armă, a avut ocaziasă le fie martor și, uneori, să le și imor-talizeze în memoria, mai nou digitală,a apratelor foto, momente ce vin săilustreze întâmplări mai rare din viațanecuvântătoarelor, unele cu morală șipentru noi.

Este de-a dreptul impresionant șisurprinzător să constați că, până și celemai versate specii de prădători pot fiuneori foarte ușor păcălite de inofensi-vele feline de casă, pisica în cazul defață, scenele având puterea să poartegândul spre povestirile de odinioarăale corifeilor cărturari care au oglinditîntâmplări din viața roșcatelor și peri-pețiile acestora. Fantezia ne poate purtauneori dincolo de marginile realității,dar cele întâmplate au, fără doar șipoate, marca autenticității.

Din pădurea deasă cu brazi înalțipână spre cer, de nu-i poți cuprinde cuprivirea, unde zăpada este la ea acasăși îmbracă totul în mantia-i imaculată,apare nepoftită o vulpe cu blană de in-vidiat de cunoscătorii în materie, cum-ătra nefiind străină de crescătoria depăstrăvi pe care, cu siguranță, o maivizitase și cu alte ocazii.

Un păstrăv, aflat pe zăpadă, lăsatacolo de stăpâna gospodăriei, era des-tinat pisicii casei, o „panteră” neagrăca noaptea, care tocmai se pregătea

Povestiri scurtedespre vulpiText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN


Combatere la răpitoareDE SEZON

Ca mai toate poveștile vânătorești, și acestea ar puteaîncepe precum în povestirile copilăriei, cu „a fost odată ovulpe vicleană, ca toate vulpile” și vor fi cu siguranțăascultate cu plăcere și de nepoții celor ce le povestesc,punând de fiecare dată în istorisirea întâmplărilor ceva din pasiunea cu adevărat măiastră, pentru vânătoare. Și în luna lui Prier, urmând filele calendarului vânătoresc,se continuă combaterea prădătorilor, cu pene și cu păr,dintre care nu lipsește, bineînțeles, vulpea.

șă-și servească prânzul. Numai că, ladoi-trei metri de bunătățile incitante,se apropie fără sfială cumătra roșcată,stăpână pe situație. Din autoturism, eupândesc retras scena, pregătit cu apa-ratul foto. Felina neagră încearcă să sefacă una cu albul zăpezii. Cumplit con-trast! Intuind situația, pisica înainteazăscormonind zăpada și presărând pesteblană pete de alb. E ceva mai bine!Vulpea cercetează împrejurimile, lasăcoada în zăpada afânată și, când maiare aproape un metru până la peștișor,se trezește în față cu rivala care, printr-un salt spectaculos și mieunat deosebitde zgomotos, descrie imprevizibil unarc de cerc în aer, împroșcând neauadin blană și revenind apoi pe albul ză-pezii gata pentru atac.

Momentul surpriză a panicat vulpeacare a făcut din instinct un salt înspate. Până să-și revină vulpea din spe-rietura trasă, felina casei a luat peșteleși pe-aici îți este drumul. Nu departede locul cu pricina, pe zăpadă, se aflăo felie de pâine, așa că roșcata o ia,fără să mai ezite, considerând-o probabilmai bună decât nimic!

La final se potrivește o morală dintr-o strofă a unui autor necunoscut:„La pește am poftit și eu/ Căci pește vezică nu-i/ Dar ea, pisica, mi-a răspuns/Mai pune-ți pofta-n cui!”

Vulpi de… Râioasa!Am auzit spunându-se că „oricât de

frumos ar răsări soarele la început dezi, tot are un sfârșit, la apus”. E drept,și noi am pornit dis-de-dimineață sprePădurea Râioasa, într-o zi cu cer senin,nicio adiere de vânt și un soare mareși roșu, care domina zarea. Grupa devânători avea autorizație de combaterea dăunătorilor cu păr și cu pene și cutoții aveam speranța că nu va fi nicio

greutate să împușcăm cât mai multevulpi, coțofene, ciori grive și, de ce nu,poate și șacal. Tabloul de final imaginatera cât se poate de bogat, dar pentru a-l realiza, se pare că Zeița Diana nepregătise o zi plină de efort, deoarecea trebuit să folosim ceva energie pentrua ne purta prin toate coclaurile și a nemenține tonusul fizic necesar.

Din șosea ne-am abătut pe un drumforestier și, cât numeri până la zece,ajungem la casa de vânătoare, un locplin de amintiri și povești vânătoreșticare, în timp, de-a lungul zecilor și ze-cilor de ani, a primit mulți oaspeți,printre care și pasionatul vânător, fostprim-ministru al țării, Ion GheorgheMaurer. La vremuri noi, amintiri trecuteîn neant, petrecute pe acele locuri…

O frumusețe de cocoș, aflat în ogradapaznicului de vânătoare, ne întâmpinăcu un „cucurigu” de bun venit, salutân-du-ne cu două bătăi puternice de aripi.Frumoasă primire!

După instructaj, participanții aupornit spre zona cu desiș de stejarunde erau mai multe vizuini în carecinci-șase roșcate își aveau sălaș deceva vreme și, cu siguranță, dijmuiserăvânatul mic din teren și care ar fidăunat, odată în plus, populării cufazani ce urma să se facă.

La prima și a doua desfășurare agrupei au căzut trei roșcate bine îm-brăcate, iar la următoarele două bătăi

încă un vulpoi a ajuns să completezetabloul final al vânătorii ce punea înevidență încă odată buna organizare șireușita partidei.

De după perdeaua tufișuluiSe zice că vânătorii sunt inventivi

și, nu de puține ori, am remarcat acestlucru. La Letca este un paznic carereușește să păcălească roșcatele, sco-țându-le din vizuini chiar și atunci cândnimic nu pare să meargă. Tehnica „che-matului” constă în imitarea glasuluiunor sălbăticiuni, în acest caz al vaietuluiiepurelui, într-un anume fel, la carevulpea, mânată de o curiozitate irezis-tibilă, vine de fiecare dată spre loculchemării.

Fiind la o vânătoare de combaterela vulpi, nu mică mi-a fost mirareacând paznicul Stelică, aplicând unadintre metode, ne-a „adus pe tavă” înmai puțin de 30 de minute două suratece au fost atrase de sunetul ademenitor,ajungând numai bine în raza tiruluieficace. Prima roșcată, profitând deprotecția unui mal acoperit cu frunzeși ceva lăstăriș, a ieșit de după perdeauaunui tufiș și a încercat să se furișezemai aproape de chemare, cea de adoua, înnebunită parcă de vaietul ie-purelui, a ieșit direct în bătaia puștii,făcând aceeași greșală ca și prima, lă-sând pentru totdeauna părăsită vizuinacălduroasă și, desigur, și… puricii. De-tunăturile armelor de vânătoare s-aurăsfrânt în ecouri multiplicate, care auvibrat printre ramurile ștejarilor dinfondul cinegetic Letca de Giurgiu.

Așa s-a mai încheiat încă o vânătoarede combatere la dăunători, încununatăde reușită. Vor urma desigur și altele.Până atunci însă, să nu uităm să nebucurăm de ziua de mâine și să fimmândri de tradiția vânătorii!

APRILIE 2019 | 19

La final se potrivește omorală dintr-o strofă

a unui autor necunoscut: „La pește am poftit și eu/Căci pește vezi că nu-i/ Dar ea, pisica, mi-a răspuns/Mai pune-ți pofta-n cui!”


Vânatul recoltat în Germaniaîn sezonul 2017-2018MATEI TĂLPEANU

Ca în fiecare an, dr. Rolf Roosen a prezentat statistica vânatului recoltat în Germania însezonul precedent, în revista Deutsche Jagd Zeitung nr. 1/2019, pag 12-13, și a comentatpe scurt rezultatele.

Recolte de vânatSTATISTIC~

Specii de vânat Germania Germania Germania Germania2000-2001 2015-2016 2016-2017 2017-2018

Cerb comun 53.241 78.596 76.825 76.797Cerb lopătar 45.654 65.176 64.095 62.891Sika 931 2.000 2.290 2.647Căprior 1.068.777 1.188.029 1.202.621 1.l95.847Mistreț 345.696 611.078 577.873 827.091Capră Neagră 4.097 4.743 4.784 4.883Muflon 5.868 8.102 7.768 7.288Iepure de câmp 472.127 241.863 212.445 184.690Iepure de vizuină 188.172 240.942 156.049 100.473Viezure 38.419 70.575 65.808 74.999Vulpe 605.956 467.147 435.435 426.224Cîine enot 7.161 26.683 30.259 31.233Enot 9.064 128.103 133.901 172.546Jder de piatră 42.209 43.137 42.887 45.469Jder de pădure 3.720 5.317 6.149 6.449Dihor 11.361 8.933 9.188 8.433Hermelină 451 834 820 741Nevăstuică 19.967 4.925 4.031 4.061Potârniche 11.494 2.639 2.206 1.819Fazan 336.908 99.983 86.696 76.749Porumbei sălbatici 747.578 509.647 453.913 431.051Lebădă de vară 1.578 2.642 1.934 2.492Gâște sălbatice 29.837 99.437 97.603 98.592Rațe sălbatice 516.848 345.338 317.846 271.354Sitar de pădure 8.574 8.804 7.786 8.544Lișiță 15.780 4.S77 4.910 4.562Pescăruși 24.049 4.070 3.588 3.336Corvide 292.852 508.440 471.987 462.395Stârc cenușiu 831 875 411 867Nutrie - 25.167 46.154 52.239

Tabel comparativ cu rezultatele recoltei de vânat în sezonul 2017-2018 Comentarii: „De câteva decenii le ce-rusem vânătorilor germani să vâneze înspecial godacii de mistreți. Iată că în ul-timul sezon ei au înregistrat un maximumistoric cu cei aproape 830 de mii recoltați!

Cerbul comun și lopătarul au stațio-nat, muflonul a scăzut, sika a progresatpuțin, ca și capra neagră. Căpriorul s-astabilizat la nivel înalt. Vânătorii de copi-tate au dus-o bine în acest sezon.

La vânatul mic cu păr, situația stă altfel.Ambii iepuri, de câmp și de vizuină, suntîn recul. Nutria în permanent progres. Vie-zurele consolidat, iar vulpea, deși a scăzutîn ultimii 20 de ani, trebuie să fie controlatănumeric, păzind astfel vânatul mic, cu părsau cu pene, ce crește puii la sol. Enotul șicâinele enot, sunt la nivel înalt și stabili.Jderul de piatră si-a depășit acum chiarnivelul record din sezonul 2016-2017. Jde-rul de pădure, dihorul și nevăstuica auun impact mic, cad mult în capcane.

Alta este situația vânatului cu pene,mai ales la păsările care cuibăresc și îșicresc puii pe sol, precum fazanul și potâr-nichea, a căror recoltă a continuat săscadă, în schimb sitarul de pădure s-a re-dresat. Lebăda de vară, gâștele sălbaticeși stârcul cenușiu au crescut, porumbeiisălbatici, rațele sălbatice, lișițele, pes-cărușii și corvidele au scăzut, ultimelefiind totuși doborâte în număr mare, căciconsumă ouăle și puii altor păsări de pesol și chiar și vătuii mici ai iepurilor.”

APRILIE 2019 | 21

D acă la sfârșitul secolului XVIII,teritoriul Franței adăpostea15.000-20.000 de lupi, un secol

mai târziu industrializarea țării, meca-nizarea agriculturii și intensificarea pă-trunderii omului în zonele rurale și mun-toase a dus la extinția speciei. De altfel,în cartea „Diplomații”, Baptiste Morizot,filozof francez care s-a aplecat îndelungasupra studiilor despre lup, susține căprogresia activităților umane „este unadin cauzele vizibile și puternice ale dispa-riției marilor prădători în secolul 20”.

Lupul a revenit pe teritoriul francez,pe cale naturală, din Italia, la începutulanilor ’90, prin masivul Mercantour. Deatunci, acesta colonizează, puțin câtepuțin, hexagonul. Mai întâi în arculAlpin, apoi în Jura, Vosgi, Masivul centralși Pirinei: „Prezența unui super prădătorîn vârful lanțului trofic este un lucru bundin punct de vedere ecologic”, afirmă Ni-colas Jean, din cadrul Agenției Naționalea Vânătorii și Faunei Sălbatice.

Guvernele care s-au succedat, divizateîntre sindicatele agricultorilor și apărătoriinaturii, autorizează anual cote de recoltă,care nu trebuie să depășească 10-12 %din efectiv. Există însă cercetători caresusțin că această „gestionare politică” seface fără o bază științifică solidă, dincauza lipsei studiilor în domeniu, în con-dițiile în care, totuși, efectivele de lupcresc. Baptiste Morizot mai afirmă încartea sa că lupii solitari sunt, adesea, ceicare atacă turmele domestice (fiindcăhaiticurile de lupi își pot dobândi ușorhrana și din mediul sălbatic). În Franța,numărul de oi atacate a crescut de la1.400 în anul 2000 la 12.000 în anul2017 (dintr-un șeptel național de 7,2 mi-lioane de capete). Ultimele statistici voralimenta, fără îndoială, conflicte aprinseîn jurul subiectului. În octombrie 2018,statul francez a ridicat de la 43 la 51 cotade recoltă, cifră atinsă o lună mai târziu,spre furia crescătorilor de oi, care o con-sideră insuficientă.

Și la scară europeană, lupul continuăsă recolonizeze teritorii în care fuseseaproape exterminat spre sfârșitul secolului20. Redăm mai jos situația în principalele

țări în care marele carnivor este prezent. În Italia, unde specia este total pro-

tejată din 1971, trăiesc circa 2.000 delupi. Dacă în Parcul național Abruzzocoabitarea între ciobani și lupi se desfă-șoară destul de pașnic, tensiunile crescîn regiunile recent cucerite de lup: Pie-mont, Veneto și Toscana. Anual, între200 și 300 de lupi ar fi braconați, iarGuvernul dorește, din acest motiv, săautorizeze cote de vânare la acest nivel.

În Elveția, populația de lupi nu de-pășește 40 de indivizi, veniți dinspreFranța și Italia începând cu 1995. Aceștiatrebuie să facă față presiunii puterniceexercitate de crescători, mai ales în can-tonul Valais. Guvernul își anunțase in-tenția de a cere retrogradarea statutuluispeciei de la „strict protejată” la „prote-jată”. O astfel de cerere a fost respinsăînsă în anul 2006.

În Spania au fost evaluați în jur de2.500 de lupi iberici, răspândiți maimult în nord-vestul țării, care încep săse deplaseze și spre sud. Legislația spa-niolă diferă în funcție de regiune: lanord de râul Doero, lupul poate fi vânat,în timp ce la sud este strict protejat.

În Portugalia, numărul lor atingeprobabil 300 de exemplare.

În Germania, dupa 150 de ani deabsență, lupii, veniți din Polonia, s-aureinstalat în jurul anilor 2000. Numărullor este de circa 130, prezenți în estulțarii, în Saxonia și în Brandebourg.

Întoarcerea marelui carnivor, puternicancorat în folclorul național, este privităpozitiv de 80% dintre germani, însă fer-

mierii sunt revoltați din cauza pagubelorpe care le înregistrează.

În Polonia și Țările Baltice, lupii s-auaflat la limita extincției, după o campaniede eradicare susținută în perioada 1951-1974, dar lupii au recolonizat treptatPolonia. Acum numărul lor este estimatla 1.000-1.500 de exemplare. Principalelepopulații se găsesc în estul țării, maiales în munții Bieszczady, dar au începutsă pătrundă și în partea de vest. Vânarealor este interzisă din anul 1998. Speciaeste, în schimb, vânată în Țările Baltice– Estonia, Letonia și Lituania, unde nu-mără circa 1.200 de exemplare.

Suedia adăpostește circa 350 de lupiși autorizează anual vânători, în ciudasusținerilor protecționiștilor care considerăspecia amenințată la izolare și consan-gvinizare, să extragă o cotă de vânare,de exemplu, de 22 de exemplare în se-zonul 2017-2018.

În Finlanda, cei 200 de lupi se aflăsub statut de protecție, însă există dero-gări pentru vânare în zonele în care seînregistrează pagube.

Cu toate că Norvegia numără doarcirca 115 lupi, vânătoarea este admisădin cauza presiunii fermierilor. Guvernulautorizase pentru sezonul de vânătoaretrecut 42 de exemplare, ceea ce a pro-vocat nemulțumire în cele doua tabere:crescătorii vroiau o cotă de 50 de lupi,în timp ce ONG-ul WWF, intenționa săconteste decizia în justiție.

În Serbia, numărul lupilor este estimatla 800-1.000 de exemplare, iar animalulnu este considerat specie amenințată,fiind protejat în provincia Voivodina șivânat în restul țării.

Cu un efectiv de 2.500-3.000 de lupi,țara noastră adăpostește una din celemai dense și viguroase populații din Eu-ropa. Cât privește cotele de recoltă, aces-tea au fost elaborate fără a se mairespecta regulile elementare necesareechilibrului populațional, ajungându-se,de un anumit timp, la interzicerea vânăriispeciei, ca urmare a presiunii ONG-urilor de protecție și a lipsei de respon-sabilitare legală, financiară și morală aautorității decidente în materie.

Lupul recucerește EuropaBIANCA IORIATTI

ACTUALITATE

În urma evaluărilor Agenției Naționale a Vânătorii și Faunei Sălbatice, efectivul de lupi dinFranța, depășise, la sfârșitul iernii 2018-2019, 500 de exemplare, față de 450 înregistrateîn iarna precedentă. Cifra „corespunde unui prim prag de viabilitate demografică” stabilitîn proiectul guvernamental „lupul”, prevăzut pentru perioada 2018-2023. Crescătorii devite și ciobanii, cei care vin în contact direct cu prădătorul, sunt primii care suportăconsecințele acestei reîntoarceri, pe care o consideră o adevărată problemă.

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

U


D atorită frecventelor accidentesuferite de-a lungul timpului,de către câini în confruntările

directe cu vânatul (urși, mistreți), soldateuneori cu moartea câinilor, vânătorii n-au mai adoptat păstrarea, prea costisi-toare, a purității rasei copoilor ardelenești,preferând încrucișarea acestora cu diversealte rase, alegând, empiric, doar exem-plarele cu aptitudini convenabile de go-nitori/hărțuitori.

Această situație a fost evidentă în ca-drul competiției organizată în anul 1997,la Semenic, în prezența unor reprezentanțirecunoscuți în vânătoare, ing. Gh. Cahnițădin partea Ministerului Silviculturii și dr.docent Horia Almășan din partea Institu-tului de Cercetări și Amenajări Silvice,A.G.V.P.S. fiind reprezentată prin ing.Adolf Ioriatti, dr. Anton Balint, ing. Nic.Stăvoiu, ing Vladimir Talpeș și ing. Ale-xandru Alaci, unde au participat un numărde 82 de competitori, în marea lor majo-ritate necorespunzători standardului.

Considerând ca strict necesară reve-nirea obligatorie la păstrarea standarduluirasei și eliminarea treptată a exemplarelornecorespunzătoare, A.G.V.P.S. a continuatorganizarea în anul 1998, la Sibiu, aunei competiții pentru rasele hărțuitorilor(copoi ardelenesc, tekeli, fox terrieri,airdale terrieri) în țarcul cu mistreți și la

vizuina artificială, amplasate în pădureaȘopa-Șelimbăr. Concurenții corespun-zători standardului și-au etalat aptitudi-nile, stabilind o ierarhie a valorilor înhărțuira vânatului viu, vizuină, urmă desânge și semnalarea vânatului căzut.Câștigătorii au fost răsplătiți cu premiiși diplome, constituind un stimulentpentru creșterea câinilor de rasă.

Ca stimulent, la propunerea ing. Gh.Jurca, s-a înființat cupa Gabriela Lorintzo veche și recunoscută crescătoare a co-poilor ardelenești, trofeul fiind atribuitdeținătorilor celor mai reprezentativeexemplare.

An de an, (1998-2012) la Sibiu, apoila Deva, sub patronajul A.G.V.P.S și or-ganizarea competiției de către A.J.V.P.S.Sibiu condusă de Pompiliu Varga și a

A.J.V.P.S. Hunedoara, condusă de DorinCalciu, s-au desfășurat astfel de manifestărila care au participat vânătorii din județeleAlba, Ilfov, Sibiu, Hunedoara, Cluj, Bihor,Timiș, Prahova, Covasna, Brașov, Caraș-Severin, participarea fiind din an în anmai numeroasă și mai selectivă, propietariifiind pretențioși în a etala valoarea ge-netică a câinilor prăsiți.

Printre aceștia s-au evidențiat WalterDroll din Făget Timiș cu copoii Brok, Orsyși Olga la țarc cu mistreți și pe urmă desânge, Șandor Marton din Cluj cu tekeliisârmoși Karina, Kitty și Panna la probelede vizuină și pe urmă de sânge, MihaiValea din Alba cu femela Ella, copoi ar-delenesc, precum și câinii prăsiți la canisaCernica. În anul 2003 au participat 31 decopoi ardelenești, 6 jagdt terrieri și 3tekeli sârmoși, iar în anul 2010, 42 decopoi ardelenești și trei tekeli sârmoși.

Între arbitrii probelor de aptitudinis-au aflat ing. Gh. Jurca, dr. AntonBalint, ing. Nic. Străvoiu, Mihai Bocă-nescu, ing. Vladimir Talpeș, ing. BogdanEmeric și Alexandru Alaci

Aceste concursuri au constituit un ade-vărat stimulent pentru reprezentanții aso-ciațiilor de vânătoare, pentru a etala valoareacâinilor prăsiți și a demonstra aptitudinilefiecăruia, recunoașterea fiind atestată prindiplomele și premiile obținute.

Competițiile copoilor ardeleneștiALEXANDRU ALACI

Dintre rasele vechi de câini selecționați pentru vânătoare, folosite la hăituirea vânatului mare(cerbi, urși, mistreți), amintim copoii ardelenești, cu standardul F.C.I. Nr. 241, și utilizare cupecădere de către vânătorii plaiurilor montane. Adulții au talia de 55-65 cm, adaptatăcondițiilor de relief, pentru a susține viteza de deplasare a vânatului, semnalându-i traseele prinritmicitatea chefnitului, orientând vânătorii asupra deplasării acestuia în imensitatea pădurilor.

CHINOLOGIE

Întreaga sa viață a dedicat-o vână-torii, creșterii, educării și folosirii pre-țioșilor colaboratori patrupezi din

rasele bracilor și copoilor, pe care îi in-struia cu pricepere, ca nimeni altul.

A participat la numeroase competițiicanine, unde a obținut premii și diplome.

Walter a fost și un neîntrecut spe-cialist în arta preparării produselor culi-nare vânătorești, fapt ce îl făceadeosebit de apreciat și căutat de se-meni.

Regretăm din suflet despărțireaprematură de iubitul partener de vână-toare, păstrându-i amintirea de neșters.

Dumnezeu să-l aibă în paza sa!

IN MEMORIAM

WALTER DROLLCu deosebit regret am aflatvestea încetării din viață a lui Walter Droll, un pasionatal vânătorii și creșteriicâinilor de vânătoare, în 25 martie 2019.

Aceste concursuri auconstituit un adevărat

stimulent pentrureprezentanții asociațiilorde vânătoare, pentru a etalavaloarea câinilor prăsiți și ademonstra aptitudinilefiecăruia, recunoaștereafiind atestată prin diplomeleși premiile obținute.

Pas cu pas, iată-ne și în luna aprilie, lună în care schimbările vremii pot apare de la o zi laalta, cerul senin alternând cu zilele cu nori și ploaie, variații ce afectează echilibrul fizic,dar și cel energetic al viețuitoarelor. Cu toate acestea, temperaturile cresc simțitor și,poate doar cu ceva excepții răzlețe, se situează, în medie, peste 10-12 grade Celsius.

P entru câinii noștri de vânătoarese produc mai multe schimbări,atât în ceea ce privește activita-

tea fizică, dar și la nivelul organismului.Din punct de vedere fizic, traversăm operioadă mult mai lejeră, după ce, lafinele lui februarie, sezonul de vână-toare s-a încheiat pentru marea majori-tate a speciilor de interes cinegetic. Pen-tru unii dintre ei, și mă refer aici lacâinii care au avut parte de un sezonbogat și variat, cu multe ieșiri în teren,la vânători ce au vizat atât vânatul cupăr cât și pe cel cu pene, perioada deodihnă este cât se poate de binevenită,fiind un prilej de refacere și recuperaredupă efortul fizic susținut, în special înperioada cu vreme geroasă a iernii. Esteînsă o schimbare destul de drastică dacăne gândim la faptul că organismul trecede la un exercițiu fizic și fiziologic in-tens, cu arderea rezervelor de energieîn ritm alert, la o perioadă de repausaproape total, sau foarte aproape deacesta. În aceste condiții, va trebui săavem în vedere câteva aspecte menitea asigura o tranziție echilibrată ce va

menține balansul energetic la nivelulîntregului organism. Iar aici vom facereferire la cele două aspecte esențialeîn păstrarea armoniei între acumulareaenergiei și consumul acesteia în orga-nismul câinelui nostru. Obișnuit cu unregim de hrănire adesea cu mai multeporții pe zi, pentru a asigura resurselenecesare efortului fizic din timpul par-tidelor de vânătoare, dar și pentru aechilibra temperaturile scăzute ale ier-nii, câinele va avea tendința, și chiar vaaștepta, să mănânce, din inerție putemspune, mai multă hrană și cu un conți-nut nutritiv mai ridicat. Dacă vom con-tinua o hrănire ca în perioada iernii,avem toate șansele de a ne alege cu un„buflei” ce adună kilograme nedorite șicare îi pot afecta serios starea generalăde confort fizic armonios. Aceasta, maiales, dacă vom renunța și la antrena-mentul, măcar săptămânal, în care săalerge în voie timp de cel puțin o oră.

De aceea, în această perioadă detranziție, de la efort intens și tempera-turi scăzute, la un efort moderat sprelejer, cu vreme ce se încălzește, este

recomandat să păstrăm un echilibru în-tre hrana pe care i-o oferim și efortulfizic pe care îl face. Trebuie avut grijăca trecerea să nu se facă brusc, în niciunul dintre aspecte, ci treptat, pentrua oferi posibilitatea de adaptare, lanoile condiții, a organismului.

Vom reduce deci treptat cantitateade hrană, având însă grijă să nu scădemsub nivelul zilnic recomandat în con-dițiile noului anotimp și, tot treptat,vom reduce și efortul fizic pe care câi-nele îl va face, până ce vom ajunge laobișnuitele ieșiri, preferabil de două-trei ori pe săptămână, în parc sau peteren, „la joacă” dacă o putem numiastfel, din sezonul estival pe care îl în-trevedem la orizont. Aceste ieșiri aumenirea de a menține condiția fizică acâinelui de vânătoare la un nivel sufi-cient de echilibrat, de la care vom pu-tea porni ulterior, spre luna august,când începem pregătirile pentru noulsezon de vânătoare. Despre măsurilesanitar veterinare necesare odată cu re-venirea sezonului cald, vom vorbi într-un număr viitor. Lesă întinsă!

APRILIE 2019 | 23

Schimbări de sezonText și fotografie ALECSANDRU CODRIN

Câinele de vânătoare CHINOLOGIE


B oala a fost descoperită la tau-rine în SUA, în anul 1813, fiinddenumită atunci „boala de pru-

rit nebun”. Denumirea de pseudotur-bare datează din anul 1849, iar cea de„boala lui Aujeszky” din anul 1902. ÎnRomânia, boala a fost diagnosticatămai târziu, în anul 1914, la câine. Înprezent boala este larg răspândită înEuropa, dar și pe celelalte continente,cu excepția Australiei.

Specii receptiveBoala poate afecta un număr mare

de specii omnivore, erbivore și carni-vore. La speciile sălbatice, boala a fostmai rar semnalată, sub formă de cazuriizolate și pe teritorii limitate. S-a consi-derat că porcul domestic și mistrețul arreprezenta rezervorul natural de virus,deoarece aceste două specii manifestăo rezistență ciudată la acesta. Boalaeste, în schimb, mortală pentru câine,pisică, vulpe, bovine, ovine și caprine.Au mai fost confirmate cazuri de îmbol-năviri la viezure, dihor, jder, câine enotși accidental la căprior și cerb. Păsărilesunt rezistente la boală. Rezervorul na-tural de virus este reprezentat totuși, înafara animalelor trecute prin boală,convalescente sau vindecate recent, deșobolani și șoareci.

Diseminare Eliminarea virusului se face prin se-

crețiile nazale, oculare, bronhice, geni-tale și urină. Infecția se realizează deobicei pe cale digestivă, prin consumulde animale moarte de boală sau de fu-raje și apă contaminate. Transmitereavirusului prin intermediul insectelor he-matofage nu a fost demonstrată.

RezistențăVirusul pseudoturbării prezintă o

rezistență considerabilă la acțiunea fac-torilor de mediu extern. Astfel, în pă-mânt și la temperaturi joase poate

rezista 5-6 săptămâni, în furaje uscatepână la 45 de zile, iar în carnea conge-lată până la 2-3 ani. Moare la tempera-tura de 80ºC în 3 minute. Dezinfectărileclasice (cu sodă caustică, formol sauclorură de var) și cele moderne îl dis-trug rapid.

ManifestareVirusul pătrunde în organism pe

cale oro-nazală și se multiplică la nive-lul mucoasei naso-faringiene și plămâ-nului, după care se propagă de-a lungulnervilor olfactivi, ajungând la măduvaspinării și bulbul rahidian, unde pro-duce leziuni specifice. Incubația du-rează 3-6 zile. Boala debutează cu febrăpentru timp scurt, abatere, indiferențăși somnolență. Ulterior apare starea deagitație, neliniște, teamă de zgomot,tremurături, salivație abundentă și, ca-racteristic, prurit violent.

La mistreții tineri boala se manifestăprin tulburări nervoase (convulsii, crizeepileptiforme, tremurături, pareze șiparalizii), iar la cei maturi, prin tulbu-rări respiratorii (tuse). La celelalte spe-cii de faună cinegetică, tulburările

nervoase sunt evidențiate printr-unprurit intens și persistent, localizat lacap, gât și picioare.

La câine, boala neiertătoare pentruacesta, evoluează rapid. După o pe-rioadă de 2-7 zile de incubație, creieruleste afectat și apar primele simptomede agitație, asemănătoare celor pro-duse de turbare. Semnul caracteristic albolii îl reprezintă pruritul la gât și cap,precum și la punctul de intrare al viru-sului (bot), care devine atât de intensîncât câinele ajunge până la a se auto-mutila prin sfâșierea pielii și cărnii cughearele picioarelor.

Cu trecerea timpului, teribilul pruritse agravează, fiind urmat de paralizieși moarte după 18-36 de ore de la apa-riția primului simptom. Câinele mortprezintă, ceea ce este de asemenea ca-racteristic bolii, aspectul unui animalviu sau îmbălsămat.

De remarcat că, deși manifestărileanimalelor bolnave sunt asemănătoarecelor determinate de turbare, în cazulpseudoturbării lipsește total comporta-mentul agresiv.

Omul se poate infecta accidental cuvirusul pseudoturbării în timpul mani-pulării, îngrijirii sau jupuirii animalelorbolnave sau moarte, după caz. Boala semanifestă printr-un prurit violent lalocul de pătrundere al virusului, care seextinde la membre și ulterior la întregulcorp. După o zi pruritul dispare, lăsândloc unei astenii generale care dispare încâteva zile.

Măsuri de prevenire și combatereDeoarece nu există terapie în pseu-

doturbare, chiar dacă sunt în curs deexperimentare medicamente anti-viruscare se găsesc în comerț și se folosescîn medicina umană contra infecțiilorherpetice, accentul se impune a fi puspe prevenție. Prevenție care se poaterealiza prin măsuri generale și vacci-nări.

Dintre măsurile generale, care pot fiși trebuie luate, amintim: evitarea con-tactului cu animalele bolnave (domes-tice și sălbatice), reducerea număruluide rozătoare mici, distrugerea cadavre-lor găsite în mediul sălbatic etc.

Pentru prevenirea îmbolnăvirilor sepoate recurge și la vaccinarea animale-lor domestice, în special a porcilor șicâinilor, cu vaccin specific, care se gă-sește în comerț.

O bună măsură de prevenire a îm-bolnăvirii câinilor de vânătoare este re-nunțarea la hrănirea acestora cu resturide carne și oase de porc sau mistreț ne-fierte.

Boala lui Aujeszky(Pseudoturbarea)DOCTOR VET

Pseudoturbarea este o zoonoză sporadică infecțioasăprodusă de un virus din familia Herpesviridae, careinfectează sistemul nervos central și alte organe aleanimalului afectat, precum tractul respirator. Secaracterizează prin encefalomielită și prurit intens,tulburări respiratorii și moarte în cazul unor specii deanimale, printre care câinele.

Bolile animalelorFAUN~

R elativ puțin pretențioasă fațăde condițiile de sol, o găsimrăspândită într-o varietate

mare de terenuri, începând cu lizierapădurilor, pe locuri libere, amestecatăcu vegetație spontană, de-a lungul dru-murilor și potecilor, pe malul apelor. Îngeneral apare în fiecare an pe aceleașilocuri, dacă acestea nu au suferit modi-ficări drastice ale solului față de anulanterior. Fără a necesita nici un fel deîngrijire specială, urzica crește nestin-gherită, fiind însă de multe ori înlătu-rată din cauza efectului iritant datorat

histaminelor pe care perișorii de pefrunze și tulpină le elimină atunci cândajung în contact cu pielea omului. Ur-zica este una dintre cele mai nutritiveplante datorită conținutului său bogatîn vitamine, mai ales A, C și K, plus câ-teva vitamine din seria B-urilor, mine-rale precum calciu, fier, magneziu,fosfor și potasiu, o serie de acizi grași –linoleic, palmitic, stearic și oleic, polife-noli și pigmenți – beta-caroten, luteinăși alți carotenoizi. O parte dintre acestecomponente au efect antioxidant ceajută la protejarea organismului uman.

Din timpuri vechi oamenii au folo-sit-o pentru mâncare, pentru extrage-rea fibrelor vegetale și obținerea unuicolorant natural. Perișorii urticanți,motivul principal pentru care planta nuse consumă direct după culegere, îșipierd proprietățile de urticare dupăfierbere sau după ce planta este uscată.Pentru consum alimentar în stareproaspătă, cele mai bune părți dinplantă sunt vârfurile cu frunze tinere,recoltate primăvara devreme, înaintede apariția florilor plantei. Rădăcina sefolosește de regulă sub formă uscată.

Grație componentelor sale, prepa-ratele din urzică pot avea efect anti-in-flamator, în cazuri de arsuri, tăieturi șiînțepături de insecte sau în cazul afec-țiunilor reumatismale sau pot aveaefecte benfice pentru tratarea unorafecțiuni ale rinichilor și bilei, în caz denefrită și cistită, precum și pentru îm-bunătățirea circulației sanguine și atensiunii arteriale, reglarea zahăruluila nivel sanguin și ameliorarea simpto-melor de alergie la fân. Nu trebuie ui-tate nici proprietățile antiseptice aleurzicii și efectul de îmbunătățire a stă-rii părului și scalpului capului. Prepa-ratele din urzică pot fi sub formă deinfuzie din plantă proaspătă sau us-cată, pulbere din frunze, tulpină și ră-dăcini ucate, tinctură sau extract dinîntreaga plantă.

Din punct de vedere alimentar, piu-reul de urzici este considerat la fel dehrănitor ca și cel din spanac, fiind be-nefic pentru fortificarea în general a or-ganismului și circulația sanguină. Șipentru că inventivitatea și spiritul prac-tic al oamneilor nu are margini, nu estede mirare că, în unele regiuni din An-glia, urzica este folosită și la fabricareaunei beri speciale, împreună cu puținădrojdie și rădăcină de ghimbir.

Informațiile prezentate au caracterorientativ și nu trebuie folosite în sco-pul diagnosticării sau tratării proble-melor de sănătate sau pentruînlocuirea medicamentelor prescrise depersoanalul medical autorizat. Înaintede a utiliza plantele medicinale, în ge-neral, sub orice formă, este recoman-dată vizita la medic, iar administrareapreparatelor naturiste din urzică să sefacă numai la recomandarea acestuia.Opinia medicului este neapărat nece-sară și se impune ca o măsură de pre-vedere, precauție și siguranță.

APRILIE 2019 | 25

Urzica (Urtica dioica) face parte din familia Urticaceaeși este originară din Europa, nordul Africii și mare partedin zona temperată a Asiei. În prezent este răspândită înmai toate regiunile globului pământesc. Urzica estecunoscută încă din vechime pentru unele calitățitămăduitoare, benefice pentru organismul uman, fiind înacelași timp și una dintre cele mai comune plante întâlnităîn mediul natural.

UrzicaDOCTOR PLANT

Plante tămăduitoare

frunze rădăcină

FLORA

rădăconă uscată


După câteva secunde, glasul luiNelu a tunat, în semn de bășcălie:

- Adormiseși când ți-a căzut arma șis-a descărcat singură?

- Neluțule, eu deseară voi „mânca”un enot, care s-a aflat lângă tine și, au-zindu-te în ce hal te exprimi, a fugitspre mine, așa că acum mă așteaptă să-l jupoi.

- Vorbești serios? Ridicându-se de pe scăunel aruncă

o privire în jur și descoperă cu ușurințătrupul enotului, pe care tocmai îl săl-tam de jos:

- Băi, nu ți-am spus eu că tu eștidescântat? Nici nu te-ai așezat bine, căvânatul te-a și „încălecat”.

- Auzi Nelule, mai bine ațipeaidecât să vorbești tare ori să te tot miștipentru că, vrei sau nu, gonești vânatul.

- Bine măi, sfătuitorule, m-a ironi-zat el cu năduf, stai acolo-n liniște șimănâncă-ți liniștit vânatul.

După care se ridică de pe scăunel și

pornește către locul unde se afla neneaFănică. Uitându-mă atent în urma lui,am constatat că nu și-a luat arma cu el,motiv pentru care am fost sigur că mi-a venit momentul. Astfel am ieșittiptil de după salcie, având cele douăcartușe pregătite, și m-am strecuratîntre buruieni, unde i-am descoperit cuușurință arma sprijinită de scăunel. M-am asigurat ca nu cumva să revinăla locul lui și am frânt repede arma,scoțând ambele cartușe de pe țeavă șiînlocuindu-le cu cele fabricate de mine.Am închis arma și m-am întors la loculmeu din spatele salciei.

Peste minute bune, Nelu a revenitla locul lui de unde, odată ajuns, mi-astrigat în batjocură:

- Auzi mă, răspopitule, eu nu fac ru-găciuni și nici descântece ca tine, să-mivină vânatul, m-ai înțeles?

- Bine mă, ține tu ședințe în standcă o să împuști la Sfântu’ Așteaptă,dacă ai auzit de el.

După care a început să-mi expunăniște teorii pe care nu știu de unde le-a scos, dacă nu cumva erau simplelelui invenții și, pe când perora de zor,numai ce s-a auzit, chiar deasupranoastră, gâgâielile gâștelor care zburaupe deasupra sălciilor printre care ne pi-tisem noi.

Auzindu-le, nu știu cum s-a smucitNelu, dar s-a împiedicat de o rădăcinăși s-a prăbușit între buruieni, momentîn care, chiar de lângă malul unde seafla el, s-au ridicat câteva gâște mari,spre care în mod sigur că veneau și celecare erau în zbor planat, dornice să co-boare pe luciul apei. Fiind speriate dezgomotul făcut de Nelu, s-au ridicattoate în aer și s-au îndepărtat speriate.

Înciudat la culme, furios chiar, Nelua pus arma la ochi și a tras ambele fo-curi, având speranța că va da jos celpuțin o gâscă, dar imaginea i s-a um-plut de confeti colorate, printre care sestrecura, ondulându-se prin aer, o pan-glică lungă de culoare roșie.

Spectacolul a fost unic. În primulmoment, Nelu a aruncat arma dinmână, crezând că i-au explodat țevile,după care însă, apropiindu-se de malulapei, a descoperit stratul de confeticare pluteau în liniște.

- Ce naiba a fost asta? Tu ai văzutce-am pățit? mi-a strigat el dintre bu-ruienile în mijlocul cărora se afla.

- Nelule, ai fost la carnaval? i-a stri-gat și nenea Fănică, strâmbându-se derâs. Ți-a copt-o Svetlana!

- Adică ce, crezi că-i mâna ei aici? - Păi cine, la tine în casă, îți poate

face o asemenea surpriză „plăcută”?- N-o fi fost vreo glumă de neam

prost, că asta seamănă mai mult a„țeapă”! a mormăit Nelu strângând dindinți și aruncând priviri ucigașe spremine. Ia zi mă, mutule, nu cumva aidat tu p-aici?

- Pe unde? - Pe unde? Habar n-ai pe unde, nu-i

așa? Ei lasă, că o să ți-o fac și eu, de ai sămă pomenești câte zilișoare vei avea!

- Măi Neluțule, mă străduiam eu să-irăspund din interiorul salciei, abordândun ton cât mai firesc, chiar nu pricep cedorești. Ce țeapă zici tu că ți-am tras?

- Nu mai face pe tâmpitul, că măenervezi!

- Ei, acum te-ai prins de ce nu ebine ca, aflându-te în stand, să vor-bești, să te miști, să tușești, să fumeziși așa mai departe. Dacă nu aveai mân-cărici la limbă și cine mai știe pe unde,acum aveam vânatul cu care să ne în-toarcem la nenea Aurică. Așa, vom re-veni doar cu javra aia.

POVESTIRI

Țeapa lui Nelu (II)ȚIȚI

Foto

: ALI

N-C

OD

RU

MA

NU

APRILIE 2019 | 27

PESCUITCompetiții 28

Pescuit la răpitori 30Pescuit de sezon 32

Tehnică 34Pescuit pe râu 36

Atelierul muscarului 38

APRILIE

Perioada de prohibiție generală intrăîn vigoare, fiind stabilită pentru anul2019 în perioada 11 aprilie – 9 iunie in-clusiv. Ne rămâne să ne informăm

despre reglementările locale, în funcție de zonele pe care dorim să le vizităm,atât pentru cele care constituie frontiere de stat, cât și pentru cele interne. Pes-cuitul, în această perioadă, se poate practica numai în bazinele licențiate pentruacvacultură, cu respectarea regulamentelor impuse de administratorii acestora.Peștii se pregătesc pentru reproducere. Se hrănesc intens în zonele cu stuf dinapropierea malurilor, unde apa s-a încălzit și este mai limpede. Pescuitul la sal-monide, în apele de munte, este, în continuare, interzis.

CE PESCUIM

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

P reședintele Ferenc Szalay a spe-cificat că aceste cereri trebuieanalizate cu mare atenție, pen-

tru a nu destabiliza campionatele dejaexistente.

Prima cerere analizată a fost aceeaa Asociației Generale a Vânătorilor șiPescarilor Sportivi din România, de aorganiza „Cupa Națiunilor de Pescuitla Crap în stilul plantat”. Comitetul Di-rector, luând în considerare cerea ve-nită din parte A.G.V.P.S., a fost deacord cu organizarea unei astfel decompetiții, pentru a testa adevăratulinteres al organizațiilor afiliate pentruacest gen de competiții.

Au urmat, în ordinea prezentării,celelalte propuneri.

Federația Franceză de Pescuit Spor-tiv a propus înființarea „CampionatuluiMondial de Pescuit la Crap pentru Fe-mei”. După examinarea cererii primite,Comitetul Director cere schimbarea de-numirii evenimentului în „Cupa Mon-dială de Pescuit la Crap pentru Femei”,urmând evaluarea printr-o competițieexperimentală.

Tot Federația Franceză de PescuitSportiv a propus competiția „TurneulInternațional de Pescuit din Bărci Pneu-matice”. Comitetul Director reamin-tește că această disciplină a fost dejadiscutată în trecut, la propunerea Spa-niei și Italiei. Consiliul decide aproba-rea cu evaluarea într-o competiție ex-perimentală.

Federația de Pescuit în Apă Dulcedin Statele Unite ale Americii a propusînființarea „Campionatului de Pescuitla Bass din Caiac”. Comitetul Directorconsideră că este oportun să se verificedacă, pentru viitor, există condiții pen-tru introducerea a două noi campionatede pescuit la bass, unul „din caiac” șiun altul „din barcă pneumatică”. Pre-ședintele informează că, la Jocurile dePescuit Pan-Am, în 2019 în SUA, și în2020 în Canada, se vor organiza cam-pionate de pescuit „la bass din caiac”.După o scurtă discuție, Comitetul Di-rector al F.I.P.S.-e.d., acceptă acesteveniment sub denumirea de „CupaMondială de Pescuit la Bass” și decideevaluarea într-o competiție experimen-tală.

Federația Spaniolă de Pescuit șiCasting a propus inființarea „Campio-natului Mondial de Pescuit la Salmo-nide cu Năluci Ușoare”. Comitetul Di-rector solicită detalierea propunerii,deoarece pare o reeditare a deja exis-tentului „Campionat Mondial de Pes-cuit cu Năluci de pe Mal”, care a ajunsîn 2018 la a 16-a ediție.

Noi campionatepe viitoareaagendă F.I.P.S.-e.d.Text și fotografie MUGUREL IONESCU

În cadrul reuniunii Comitetului Director al F.I.P.S.-e.d. care a avut loc la Roma, în perioada 16-17 noiembrie 2018,a participat, în calitate de invitat, și dl. Ferenc Szalay,președinte al C.I.P.S. La punctul 6 al Ordinei de zi au fost prezentate cereri adresate din partea organizațiilornaționale, printre care și 11 propuneri pentru inființareade noi campionate sau a unor noi categorii în cadrul celor existente.


COMPETI}II

Federația Rusă de Pescuit Sportiv apropus înființarea „Campionatului Eu-ropean de Pescuit la Feeder”. Președin-tele subliniază că a fost creat recent„Campionatului Mondial de Pescuit laFeeder – Cluburi”. „Campionatul peNațiuni” poate fi considerat, de fapt,ca un campionat european, majoritateaparticipanților fiind din Europa, excep-ție făcând Africa de Sud. Comitetul Di-rector este de acord cu președintele și,pentru moment, decide să nu dea cursacestei solicitări.

Tot Federația Rusă de Pescuit Spor-tiv a propus înființarea „CampionatuluiMondial de Pescuit la Feeder pentru Fe-mei”. Comitetul Director a decis consul-tarea reprezentanților echipelor pre-zente la următorul campionat mondialasupra acceptării acestei noi competiții.

Federația Italiană de Pescuit Sportiva propus înființarea „Cupei Mondialede Pescuit la Păstrăv pe Lac în SistemCatch&Release”. Președintele infor-mează că se propune o nouă disciplinăde pescuit la păstrăv, practicată în la-curile private (pescuit comercial) folo-sind momeli artificiale. Comitetul Di-rector decide evaluarea într-ocompetiție experimentală.

Tot Federația Italiană de PescuitSportiv a propus înființarea „CupeiMondiale a Pescuitului”. În aceastăcompetiție pot fi folosite toate tehnicilede pescuit, axate pe capturarea oricăreispecii, în special a crapului, cu utiliza-rea preponderentă a pescuitului la fee-der. Comitetul Director aprobă orga-nizarea „Cupei Mondiale a Pescuitului”,cu utilizarea tuturor tehnicilor de pes-cuit, programată pe 26 și 27 octombrie2019.

Federația Rusă de Pescuit Sportiv apropus înființarea „Campionatului dePescuit pe Gheață cu Momeli Artifi-ciale”. Se acordă Rusiei dreptul de aorganiza, experimental, prima ediție aacestui gen de competiție.

Comisarul tehnic Roland Marcq evi-dențiază interesul general pe care unnou tip de competiție, „Pescuitul Stra-dal”, atrage tot mai mulți adepți, înspecial tineri. În acest sens, domnulJacques Goupil informează că anul vii-tor este programată o astfel de „CupăEuropeană” în Franța.

Pentru toate competițiile noi luateîn discuție și acceptate în principiu, Co-mitetul Director al F.I.P.S.-e.d. a impusorganizarea prealabilă a unor ediții ex-perimentale, sub denumirea genericăde „Cupe ale Națiunilor”, pentru eva-luarea interesului organizațiilor afiliatefață de acestea.

APRILIE 2019 | 29

Î nsă am luat contact direct cu acestpește în primul weekend din martie,când am ajuns pe lacurile de la

Tâncăbești, „Two Lakes Two Brothers”,ale fraților Parfene. Unul dintre celedouă lacuri, Tâncăbești 1, a fost populatrecent cu un număr suficient de marede largemouth bass (bass cu gura mare)și striped bass (bass dungat).

Acest pește fantasticÎn ultimii ani, am decis să nu merg

la pescuit de bass în Spania, atras maidegrabă de mirajul pescuitului la muscăîn apă sărată, mult mai spectaculos (șimai periculos!). Așa că am plecat înacea aventură în Sudan, care s-a doveditfabuloasă, în ciuda capturilor relativpuține. Nu am reușit să prind niciunGT, însă am văzut câțiva în jur de unmetru, prinși de colegii mai norocoși,și mi-am astâmpărat pofta de pescuitla muscă în apă sărată cu celebrii șimultrâvniții trigger fish, foarte greu deprins. Cu siguranță că, dacă aș mai

putea, aș repeta experiența fără să staupe gânduri, însă nu știu când voi maireuși, financiar vorbind.

Nu m-am dus în Spania, precumalți prieteni pescari împătimiți de bass,însă, după ce am apucat să pescuiescde numai trei ori la acest pește fantastic,am ajuns să le înțeleg pe deplin deciziași sper să mă alătur lor într-o viitoareepxediție pe acumulările cu bass de 3-4 kg din Spania.

La bass pe TâncăbeștiAsaltat de avalanșa pozelor cu pes-

cari fericiți și exemplare de bass prinsepe Tâncăbești, postate în social mediala începutul anului, am decis că nu semai poate, trebuie să încerc și eu sen-zația primilor largemouth bass în lan-setele personale. La prima partidă, des-fășurată de pe mal, m-am dus cu numai puțin de patru combo-uri, de lacele de baitfinesse, până la cele pentrupescuit cu swimbait-uri de peste 100de grame.


În ciuda faptului că pescuitul la bass este destul de răspândit în Europa și că mulți dintrepescarii români se duc anual în Spania, exclusiv pentru acest pește fantastic, nu știam,până de curând, cum „face” bassul, decât din DVD-urile cu pescuit de la japonezii mei - K. Imae (Imakatsu), Jun Fujiki, Toshifumi Kikumoto și Takanori Hiraiwa (Gan Craft).Aveam noțiuni teoretice despre bass și foloseam nălucile dedicate acestuia în pescuitulștiucii, cu rezultate notabile, pot spune.

Prima partidă la bassText și fotografie ANDREI ZABET

Pescuit la răpitoriTEHNIC~

APRILIE 2019 | 31

Iar primul bass a venit pe echipa-mentul de finețe, la un vobler jerkbaitImakatsu de mici dimensiuni, pe care,între timp, l-am pierdut tot în căutareabassului. Ca de obicei, pescuiesc doar cufluorocarbon pe toate mulinetele, iar pecombo-ul de baitfinesse aveam fir de 0,19mm. Nici o problemă să aduc peștele laponton, însă lanseta, fiind una de putereLight, a fost supusă unor eforturi care aufăcut lupta și mai palpitantă.

După această primă captură, am în-ceput să-i caut cu năluci de reacție – vo-blere crankbait și chatter bait, cu lansetadestinată acestor tipuri de prezentări,una de swimbait-uri de greutate redusă,care poate executa bine aproape oriceprezentare cu năluci de reacție. Și nu atrecut mult până am început să amprimele atacuri la crankbait: „loviturile”erau înfundate, decisive, foarte puternicepentru dimensiunile peștilor, capturile si-tuându-se, în medie, undeva la 30-33 decentimetri. În pofida taliei reduse, aceștipești îndoiau serios lanseta de swimbait,cu care am scos, în ultimii doi ani, multeștiuci între 90 și 97 de centimetri dinlacul Varlaam. Bassul luptă frumos, daratacă și mai spectaculos, mai ales cândnăluca se află aproape de suprafața apei.Abia aștept să înceapă să dea în topwa-ter-e, să vedeți atunci distracție!

După ce am prins și la năluci tarisau hardbait-uri, am trecut la pescuitulcu plastice moi, de genul acelor creaturicare imită crustacee și salamandre. Și,din nou, capturile nu s-au lăsat așteptate,însă peștii erau mai discreți în ataculasupra acestor năluci, deci trebuia maimultă atenție în urmărirea firului, acolounde acesta intra în apă, fiindcă, demulte ori, mușcătura se observa maiîntâi prin comportamentul anormal alfirului. M-am distrat și așa, însă cel maimult mi-a plăcut stilul de pescuit cu

năluci de reacție, fiindcă atacurile eraumai violente decât la restul nălucilor.

Tehnici de pescuitCeea ce mă frapează și îmi place

enorm la această specie este faptul că o

poți prinde cu o mulțime de tehnici șinăluci din cele mai variate, începând depe substrat, apoi între ape și până la su-prafață. Dacă vreți, acest pește ne învațănoi tehnici de pescuit, în urma căroracei mai câștigați suntem noi, pescarii.

Evident, pescuitul la bass pe Tâncăbeștise practică în sistem Catch & Release și,de fiecare dată, am încercat să eliberez„băssuleții” cât mai rapid și cât mai nevă-tămați. La următoarele două partide, nu-mărul capturilor a crescut dincolo de 50pe zi, pentru că am găsit mai multe pat-tern-uri sau tipare care dădeau randamentmaxim, dar chiar și așa, în ciuda gurii demari dimensiuni, nu am avut nici măcarun bass care să fi înghițit năluca până înbranhii, ceea ce m-a bucurat foarte mult.

BriefAceasta a fost, pe scurt, prima partidă

la bass în România, dar cu siguranță nuși ultima. Am ajuns deja la trei și abia leaștept pe următoarele. Fiindcă pescuitulla bass creează dependență. Dar și multeexperiențe tari!

P ește din familia ciprinidelor, ro-șioara preferă apele stătătoaredulci, suportându-le și pe cele

ușor salmastre, fiind răspândită în Europa,din Anglia și sudul Suediei până înmunții Ural, nordul Asiei Mici, Trans-caucazia și bazinul Mării Aral.

Hrana sa constă, în primul rând, dinvegeteție – alge filamentoase, mai puțindin vegetație dură, viermi, larve deinsecte și ponte de gasteropode. Dimen-siunile obișnuite atinse de roșioară sunt15-20 cm ajungând, în mod excepțional,la 30 cm. Este localizată în zonele cuvegetație submersă și plutitoare, undeîși găsește hrana, în apropierea stufului,la intersecția canalelor sau la cofluențaacestora cu lacuri sau bălți.

Este un pește pașnic…Roșioara este un partener excelent

pentru pescuitul staționar. Echipamentulclasic este compus, de regulă, din vergitelescopice cu lungimea între 4 și 6 m,de preferat cu vârful plin (blecktor), care

sunt cele mai indicate pentru pescuitulacestei specii.

Linia de pescuit este fină, dar robustăîn același timp, cunoscând forța roșioareiîn dril. Firul de linie va fi, de regulă, de0,12-0,14 mm, firul de la cârlig de 0,10-0,12 mm, cârligul nr. 14-16-18 și plum-bajul etalat, cu plumb de contact în capăt,susținut de pluta sensibilă, bine echilibrată,în formă de cireașă sau picătură, pentruexemplarele mai mici, sau tip pară oricreion, pentru exemplarele mai mari, cuportanță adecvată, de max. 0,75-1 g.

După alegerea locului, efectuăm son-dajul și efectuam nădirea de pornire, cubile de nadă de mărimea unei nuci.Vom continua cu o nădire de întreținere,impusă de ritmul prezentărilor.

…dar și un pește răpitorSpre deosebire de ceilalți pești pașnici,

care adoptă foarte rar un comportamentde răpitor, roșioara răspunde foarte bineși la năluci de talie mică și foarte mică,prezentate corespunzător.

Pentru spinning vom folosi vergi lightsau ultra-light, ehipate cu micro-mulinetepe care stocăm fir de 0,14-0,16 mm. Pu-tem folosi diferite tipuri de năluci: lin-gurițe rotative mici, nr. 0 sau 1, cupaleta ovală, în formă de picătură saude frunză, eventual cu imitație de muscăartificială atașată pe ancoră, vobleremici și năluci din silicon, de preferatshad-uri de mici dimensiuni.

În sfârșit, varga de muscă, echipată cumuște uscate sau ude, unice sau în tandem,poate fi o opțiune pentru cunoscători.

Pe malul apeiÎntr-o frumoasă dimineață de aprilie,

în profunzimea unei bălți cu apă limpede,dar nu exagerat, dacă vom fi precauți,vom putea ghici prezența sau chiar ob-serva bancurile de roșioare care și-aureluat activitatea. Echipați corespunzătorși motivați de atmosfera specifică ano-timpului, vom lua parte, în felul nostru,la preludiul unei rapsodii de primăvară.


Cu pași timizi, pe fire verzi de iarbă, în sunetul melodios al ciripitului păsărelelor careanunță renașterea naturii, în murmurul unui vânt călduț care se strecoară printre ramurileîncă dezgolite, primăvara se instalează, după mai multe încercări sfielnice. Odată cu venireaei, natura reînvie din zbuciumatul somn de iarnă. Nici peștii nu se lasă mai prejos, iarroșioarele sunt printre primele care animă suprafețele apelor, în ritmul unei rapsodii deprimăvară.

Rapsodiede primăvarăText și fotografie MUGUREL IONESCU

TEHNIC~ Pescuit de sezon

APRILIE 2019 | 33

ROȘIOARE PANÉ CU CARTOFI PAIMAMA PAȘA

GASTRONOMIE PESC~REASC~

Un pește cu carnea destul de fadă, dar gustoasă, poate fi pus în valoare printr-o rețetă culinară care să-i potențeze valoarea.Înlăturând părțile mai puțin valoroase și folosind adaosurileportivite și condimente pe măsură, vom obține un preparatcare va uimi, prin ineditulul său, chiar și pe cei care se declarăcunoscători.

Ingrediente: 10-12 roșioare mari, 4 ouă, 5 linguri de făină, 200 ml debere, sare, piper pisat, boia dulce deardei, coriandru și măghiran pisat, uleide floarea-soarelui pentru prăjit.

Preparare: se curăță peștii de solzi,se înlătură capetele și se eviscerează.Urmează obținerea fileurilor, crestândpeștele în dreptul operculelor și decu-pându-le, de-a lungul coloanei vertebrale,pe ambele părți. Acestea se pudreazăcu sare, piper, boia, coriandru și măghiran,după care se lasă la rece o jumătate deoră. Batem ouăle spumă, adăugăm făinași subțiem amestecul cu bere, care vafrăgezi carnea, o va aroma și îi va da oculoare caramelizată. Introducem fileurileîn acest amestec și le lăsam să se pă-trundă 15 minute. Se prăjesc pe ambelepărți, în ulei incins, până se rumenescși devin crocante.

Servire: se scot fileurile pe hârtieabsorbantă, se așează pe platou și segarnisesc cu cartofi prăjiți pai. Nelipsitulpahar de vin alb sec/demisec,aligoté/sauvignon blanc, va fi cel maipotrivit pentru un astfel de ospăț.Poftă bună!

Î n locurile mai puțin adânci dinapropierea malurilor sau împrejurulinsulițelor de vegetație, apa se în-

călzește mai repede, iar „mărunțișul”este primul care prinde viață. Sclipirilede argint, mai lente la început, dau sem-nale răpitorilor care, încet, încet, pornescși ei în căutarea bancurilor animate decăldura darnică din zilele însorite. Și

chiar dacă atacurile, sau doar tentativelede atac ale celor din urmă, nu au vigoareazilelor din anotimpul cald, putem aveaparte de partide plăcute la pescuit, fie laroșioară, babușcă sau obleți, fie căutândbibanii, șalăul sau știuca.

Înainte de începerea prohibiției, înprima săptămână din aprilie, cu speranțaunei zile senine și mai călduțe, promisă

de specialiștii în meteo, am ieșit pemalurile Siretului, împreună cu prietenulmeu Sandu, având planul gata pregătitpentru o combinată la „mărunțiș” și larăpitori.

Finețea dă tonulSandu pregătise totul pentru un pes-

cuit staționar în porțiunile de apă, măr-

Combinată la început de PrierText și fotografie MAC


Pescuit de sezonTEHNIC~

Încet dar sigur, primăvara își intră în drepturi, iar peștii, pașnici sau răpitori, dau semne tot mai evidente că își revin după perioada rece a iernii. Odată cu încălzireaapelor, gradele Celsius cu plus redau treptat energia peștilor, care încep să-și reiaobiceiurile specifice anotimpului tânăr.

ginite de stuful de pe maluri, ochiuri cuapă limpede, în care vegetația submersănu pornise încă. Câțiva bulgări de nadă,în trei-patru asemena deschideri, urmausă dea semnalul de începere al partidei,iar viermușii trebuiau să ofere tentațiaunei momeli, speram noi, eficace, stâr-nind interesul solzișorilor de sub oglindaapei. Urma să pescuiască la plută, folo-sind o telescopică de șase metri, pentrua ajunge în zonele în care soarele încălzeamai bine apa. O linie fină cu fir de 0,12,plută de 1,5 grame și cârlig nr.16 legatpe un forfac de 0,10 aduceau finețeanecesară la acest timp din an, finețe pecare de altfel conta și care ar fi trebuitsă facă diferența.

Zis și făcut, nădirea inițială odatăîncheiată, pluta s-a așezat cuminte peluciul apei. Primele încercări au rămasfără răspuns, dar perseverența a datroade. Probabil, din cauza apei totușiîncă reci, durase un pic mai mult pânăce peștii au simțit aromele nadei. Apoipartida a urmat cursul sperat, roșioarelefiind pricipalele protagoniste ce au răs-puns apelurilor tentante din cârlig. Mu-

tându-se de la un ochi de apă la altulși împrospătând nădirea la intervalede timp, Sandu a reușit să adune ceva„arginți” în juvelnicul pregătit.

Răbdare la recuperareLa rândul meu, mi-am luat lanseta

și cutiuțele cu năluci și am intrat pemalul unei bălți, formată cu ceva timpîn urmă dintr-un braț inundabil al Si-retului. Mai pescuisem aici, iar știucu-lițele prinse fuseseră o surpriză plăcută.Atunci era însă vară.

Acum, la început de Prier, răpitoriinu își recăpătaseră pe deplin energia,fapt pentru care am adaptat tactica lacerințele momentului. Aveam un echi-pament mai ușor, o lansetă din clasalight, fir monofilament de 0,18 și nălucide dimensiuni și greutăți sensibil reduse.Și în cazul meu, ca și la staționar,finețea trebuia să dea tonul. Aveamlinguri oscilante și voblere de 4-5 cmși 5-7 grame, twistere de 5-6 cm, cucapete de jig nu mai grele de 4-6grame. Alesesem câteva voblere înculori fire tiger, gri-argintiu și roșu car-

min, pentru marcarea punctului deatac, iar pentru twistere alesesem char-treuse, și portocaliu cu glitter și, bi-neînțeles, alb-argintiu, bine vizibile și,speram, și atractive. Pentru orice even-tualitate aveam și un tambur de rezervăcu fir textil de 0,14, asta în caz căurma să am de-a face și cu ceva zonecu agățătură sau, cine știe, vre-o din-țoasă mai acătării.

Lanseu după lanseu, nălucile au în-ceput jocul în masa apei. Recuperamlent, lăsând suficient timp nălucilor săevolueze. Răbdarea la recuperare poatefi secretul reușitei. Până la urmă amales un vobler suspending, care mi s-apărut cel mai potrivit pentru locul șimomentul respectiv. Alegerea a datroade și prima știuculiță s-a lăsat păcălităde jocul între ape al nălucii. Am tre-cut-o în albumul digital al amintirilorși, cu mișcări domoale, s-a întors acolode unde venise.

Până la finalul zilei și Sandu a adu-nat câțiva „arginți” în juvelnic, iar laîncheierea partidei, toate capturile s-au întors în apa încă abia dezmorțită,să mai crească și să-și ducă la împliniremenirea. După prohibițe urma să avemsuficient timp de pescuit, iar pentruacum avusesem încă odată șansa să nebucurăm de o combinată reușită, la în-ceput de Prier…!

APRILIE 2019 | 35

La rândul meu, mi-amluat lanseta și cutiuțele

cu năluci și am intrat pemalul unei bălți, formată cuceva timp în urmă dintr-unbraț inundabil al Siretului.Mai pescuisem aici, iarștiuculițele prinse fuseseră osurpriză plăcută. Atunci eraînsă vară.

P entru pretențioșii avați de perâul Jiu, în zilele însorite de pri-măvară, cu temperaturi mai ge-

neroase și fără vânt puternic, în pescui-tul la spinning, am ales să încerclingurile oscilante cu lungimi de 5-6centimetri. Am optat pentru cele subțiri,de tip slim, cu raportul lungime-lățimede 1/4 sau 1/5 și greutăți cuprinse între8 și 10 grame. Am folosit mai mult pecele argintii dar, în anumite situații, înfuncție de turbiditatea apei, le-am co-lorat în diferite moduri cu ajutorul cre-ioanelor de tip marker permanent. To-tuși, în pescuitul la spinning în căutareaavaților, pe ape cu o claritate mare saumedie, am avut cele mai bune rezultatela năluci argintii, cu un colorit asemă-nător obleților, prada și hrana preferatăa acestor pești răpitori.

Chiar dacă apa a fost rece, am pes-cuit în zonele râului în care erau cu-renți de curgere medii și la margineași apropierea zonelor unde apa pre-zenta curenți rapizi. Au fost bune și zo-

nele cu bulboane și pe lângă structuri.Mult mai puțin am pescuit în zoneleunde apa a avut curenți de curgere lențisau era aproape staționară.

Când am pescuit în apropierea ma-lului, am folosit tehnica cunoscută „curezervă de fir”. Am derulat de pe muli-netă doi-trei metri de fir și, fără să lan-sez, am plasat năluca în apă din lungi-mea lansetei și cu ajutorul rezervei defir. Rezerva de fir s-a aflat între muli-netă și primul inel al lansetei și am ți-nut-o cu mâna liberă, nu cu cea cu caream ținut lanseta. Am lăsat oscilanta săcadă liberă către substrat și să fie dusăliberă de curentul apei, timp în carenăluca executa mișcări oscilante și ro-tiri haotice. Din când în când, ridicândvârful lansetei sau trăgând de rezervade fir cu mișcări fluide, stopam, pentrupuțin timp, căderea nălucii sau efec-tuam ridicări pe distanțe scurte, în co-loana de apă. După aceste mișcări, lă-sam din nou oscilanta în cădere liberă.În acest fel năluca semăna cu un pești-

În derivă la avațiText și fotografie DORU DINEA


Pescuit pe râuTEHNIC~

La început de primăvară apele sunt reci dar, pe măsură ce zilele trec, iar soarele devinedin ce în ce mai generos, temperaturile acestora cresc, chiar dacă mai lent, și seaccelerează metabolismul peștilor, fie ei pașnici sau răpitori. Chiar dacă în aceastăperioadă cele mai indicate năluci pentru căutarea peștilor răpitori, în pescuitul laspinning, sunt cele de tip soft, adică moi, se pot folosi cu bune rezultate și anumite nălucide tip hard, adică tari, dure. Bineînțeles că și la acestea trebuiesc aplicate viteze derecuperare și tehnici de evoluție specifice sezonului.

Totuși, în pescuitul laspinning în căutarea

avaților, pe ape cu oclaritate mare sau medie,am avut cele mai bunerezultate la năluci argintii,cu un colorit asemănătorobleților, prada și hranapreferată a acestor peștirăpitori.

șor amețit sau muribund ce căuta, cuultimile puteri, să înoate și să-și men-țină echilibrul în curenții apei.

După ce tatonam în acest fel cu nă-luca apele din apropierea malului de pecare pescuiam, lansam oscilanta și la de-părtare, perpendicular pe direcția malu-lui pe care mă aflam sau puțin cătreamonte. De obicei, cu puțin timp înainteca năluca să atingă suprafața apei, exe-cutam un mic stop cu mâna liberă, atin-gând pentru scurt timp, cu degetele dela această mână, tamburul mulinetei. Înacest fel, oscilanta avea o cădere pe su-prafața apei cât mai naturală și nu o in-trare în apă „ca de ghiulea”, în cazul cănu aș fi executat acel stop delicat pe fir.După ce năluca atingea suprafața apeiîn acest fel, o lăsam liberă, să prindăadâncime și să fie purtată de curenți,uneori pentru un timp foarte scurt, alteoripentru câteva secunde. Apoi, la fel ca șila pescuitul pe lângă mal cu rezerva defir, executam, ridicând vârful lansetei saurecuperând puțin fir, mici stopuri pentruoscilantă sau ridicări, pe anumite distanțeale nălucii, în coloana de apă. Dupăaceste manevre, lăsam din nou oscilantaîn derivă, purtată liberă de curenții apei.Uneori executam aceste mișcări ale nă-lucii, care descriau, datorită curențilorapei, un arc de cerc, până în apropiereamalului, după care începeam recuperareacătre mine cu viteze mici sau medii, exe-cutând în continuare mișcări de stoparesau ridicare urmate de eliberări, cu lăsa-rea nălucii să execute mișcările haoticede cădere către substrat și purtarea liberăde curenții apei. Alteori începeam recu-perarea nălucii în apropierea malului,având din nou grijă să execut mișcări destopare sau ridicare și apoi eliberare anălucii. Toate aceste evoluții imprimateoscilantei au fost ca o derivă controlată.

Uneori am lansat oscilanta și multîn amonte față de locul de unde pescu-

iam, aproape paralel față de mal, daratunci recuperarea și jocul nălucii numai erau atât de incitante și deveneaurecuperări aproape liniare, cu foartepuține devieri sau răsuciri haotice pen-tru nălucă.

De obicei, atacurile avaților nu aufost brutale, ci mai mult ca o oprire anălucii într-un obstacol, dar nu foarte ri-gid. Întotdeauna am executat înțepareascurt, din încheietura mâinii cu care amținut lanseta. Am avut și destule rateuri,în special atunci când atacurile avațilors-au produs când lăsam năluca pe că-dere, purtată liber de curenții apei.

Oscilantele tip slim și modul de evo-luție imprimat nălucii au reprezentat oopțiune în pescuitul de primăvară, încăutarea pretențioșilor avați. Uneori amavut rezultate bune, dar alteori, cândoscilantele nu au dat rezultate, chiar șiîn cazul unei singure partide de pescuit,am folosit și alte năluci, cu alte tehnicide recuperare și evoluție. Ideea este că,în special în apele pescuite intens cunăluci, este bine să încercăm cât maimulte tipuri, cu o gamă cât mai diver-sificată de tehnici de recuperare, pentrua reuși să beneficiem de rezultate pozi-tive în pescuitul la spinning al peștilorrăpitori.

APRILIE 2019 | 37

I ar pentru că, practic, ne mai despartdoar câteva săptămâni de noul în-ceput, este timpul să trecem în

revistă și să revizuim echipamentul pentrupescuit la păstrăv. Asta pentru a neasigura că totul este așa cum trebuie,avem tot ce ne-am propus și, dacă nelipsește ceva, să avem timp să completăm„trusa”. Nici un detaliu nu trebuie lăsat

pe ultimul moment pentru că, și astaștim din anii anteriori, când sosește clipa,plecăm în mare grabă. Nu este tocmaicum trebuie dar, recunoaștem, așa se în-tâmplă de cele mai multe ori!

Lansete, mulinete și fire Inelele, mufele și mandrinele lanse-

telor trebuie să fie în stare impecabilă.

Un inel corodat sau „ciupit” poate de-teriora serios firul, o mandrină al căreifilet a oxidat sau nu mai strânge așacum trebuie va dezechilibra varga atâtîn timpul lansărilor, cât și la recuperareafirului, iar o mufă de ce nu fixeazăferm tronsoanele lansetei poate ducepână acolo încât să deterioreze ireparabilblancul vergii.

În privința mulinetelor, angrenajeleși antireturul/frâna necesită toată aten-ția. Gresarea componentelor după în-chiderea sezonului anterior a asigutat,în mod normal, protecția pentru pauzade peste iarnă. Trebuie doar să ne asi-gurăm că totul funcționează așa cumdorim. Nici porțiunea de pe rama mu-linetei, pe unde se derulează firul depe tambur, nu trebuie neglijată, vomavea grijă să nu fie oxidată și să nuaibă zgârietui ce ar putea deteriora,chiar tăia, firul.

Cât privește firele pentru muscărit,le vom scoate de pe suporți și le putemașeza în cercuri lejere, în containeredin plastic, pentru detensionare, tre-cându-le încă o dată printr-o cârpă cuvaselină specială pentru protejarea „că-mășii”. Verificarea capetelor firelor,acolo unde vom face nodurile de legăturăcu backing-ul și cu leader-ul, este deasemenea necesară.

Vesta, cizmele și combinezonulÎn cazul vestei multifuncționale avem

în vedere starea cusăturilor, a compar-timentelor etanșe sau pentru păstrareaustensilelor, fermoarele trebuie să fiefuncționale, cu cheița întreagă, iar velcro-ul buzunarelor să fie bine cusutși nescămoșat, pentru siguranța închi-derii acestora.

Trecând la cime și combinezon, vomrevedea cu atenție starea generală amaterialului din care sunt confecționate,fie cauciuc, neopren, goretex sau com-binații ale acestora, atenție la fisuri,crăpături și ca materialul să nu fiecumva „copt”, se poate întâmpla pesteiarnă, toate acestea fiind valabile șipentru tălpile acestora, fie ele dincauciuc sau pâslă. Nu uitați, pentrucombinezon, verificați atent lipiturilede la îmbinarea părții superioare cucizmele. Și, ca idee, nu strică să le șiprobăm, pentru orice eventualitate, cuun ciorap în plus, și să facem câțivapași, pentru a nu ne trezi cu vre-o sur-priză nedorită, atunci când va fi să leîncălțăm pe malul apei. Până atunciînsă, vom lăsa gândul să ne poarte pelocurile mult visate, țesând scenarii carede care mai spectaculoase, pe tărâmulplin de farmec al pistruiaților…!

Pregătiri pentrunoul sezonText și fotografie ALEX CODRESCU


Atelierul muscaruluiMUSC~RIT

Una câte una, filele calendarului au numărat trecereaprimelor luni din an și iată că ne apropiem de noul sezonde pescuit la păstrăv. Ca în fiecare an, răbdarea ne-a fostpusă la grea încercare, dar acum, semnalul de deschiderenu mai este deloc departe…!

APRILIE 2019 | 39

CaricaturiGHEORGHE ȘTEFĂNESCU

UMOR

Bulina se tot sucește și se răsuceșteprin fața oglinzii, pregătindu-se să meargăla o petrecere, în timp ce Bulă aproape că aațipit, așteptând-o într-un fotoliu:

- Ia spune-mi iubitule, îl trezeșteBulina din moțăială, dar sincer, nu-i așacă am rămas pentru tine aceeași fe-meie perfectă?

- Oho, ești mult mai mult decât aifost! îi răspunde Bulă căscând îndelung.

- Chiar vorbești serios, iubițelule?Nu mă păcălești?

- Nu dragostea mea, chiar așa e.- Adică, ce înseamnă mai mult?- Păi,… cred că cel puțin vreo trei-

zeci de kilograme!

* * *Bulă îi povestește Bulinei:- Anul trecut, când ne-am certat rău

de tot și nu ne-am mai vorbit destul demult timp, m-am sfătuit în secret cu unpsihiatru, pe care nu-l cunoști tu.

- Ce coincidență, îi răspude Bulina,și eu m-am văzut, tot în secret, cu poș-tașul și cu cititorul contorului electric.

* * *Aflați la vânătoare, Țiți și Bulă, po-

sesori ai unei autorizații de vânare a unuiurs care dăduse iama prin oile ciobanilordin zonă, se apropie tiptil de vizuinaacestuia și, după ce verifică atenți vechi-mea urmelor de la intrare, Țiți confirmă:

- Am presimțirea că este înăuntru,pentru că urma asta este proaspătă.

- Hm, destul de nasol că nu știm pre-cis, șoptește Bulă, dar știi ce idee am?

- Ia spune.- Intră tu tiptil înăuntru, iar eu te

aștept afară, ca să te răzbun.

* * *Bulă stă comod în fotoliu și urmă-

rește meciul la televizor, iar Bulina intrăîn casă și i se adresează lingușitoare,mângâindu-l pe cap:

- Iubițelule dulce, ce să-ți aducămămica ție? Stai liniștit și uită-te lafotbal, că-ți aduc imediat o țuiculițărece, mâncărica și o berică la fel de recedupă aia. Da?

- Auzi? Ia nu te mai prostii așa, cănu-ți stă bine de loc! Mai bine spune-mi cât de grav este.

- Eh, nimica toată, oftează Bulina,ștergându-și de pe obraz niște lacrimiimaginare, bara din față făcută varză,aripa dreaptă, cu far cu tot, la fel, iar ra-diatorul și roata de pe partea dreaptăparțial. Dar camionagiul mi-a spus căn-are pretenții de despăgubire, pentrucă e asigurat.

* * *Bulă se află la un curs de speciali-

zare în străinătate, iar Țiți îi scrieaproape zilnic pentru a-l informa cemai este pe acasă:

„Tipul ăla blond care doarme devreo săptămână la Bulina lipsește devreo trei zile. Nu știu ce-o fi cu el, însă aapărut altul, mai tinerel, care nu stădecât trei sau patru ore, după care oșterge cam grăbit. În rest, Bulina estebine și voioasă.”

BULINEȚIȚI


noutăți de prin magazineABREVIS

Fișa de livrare se completează la oficiul poștal (localitatea, cod poștal,adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei”

TALON DE ABONAMENT

VÂNĂTORUL ȘI PESCARULMOLDOVEIIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

C h i a rdacă vorbimde mulinetelecu care toc-mai pescuimsau de aceleape care le-amdus cu noi derezervă, celmai bun loc

în timpul transportului este o geantăcât mai spațioasă și sigură.

Cea pe care o prezentăm este căp-tușită, rezistentă la uzură pe exteriorși este foarte ușor de curățat. Dacă latoate acestea mai adăugăm și un fer-moar cu clapetă metalică, supradimen-sionată, și un mâner util în timpultransportului, înseamnă că am găsitgeanta ideală. Toate acestea se regăsescîn geanta ET Outdoor XXL, al cărei in-terior îl putem compartimenta dupăbunul plac, cu ajutorul unui materialdin burete cu un segment mai lung șialte două mai scurte, realizând chiar și6 compartimente, utile și pentru depo-zitarea tamburilor de rezervă.

Specificații tehnice: dimensiuni - 40x 30 x 13 cm, material de fabricație -Cordura 600D, culoare - Camou Maron.www.fisela.ro

Z-Man chatterbait sau 3-năluci-în-1

Dacă vă doriți o nălucă incredibilde polivalentă și cu o putere de atracțieieșită din comun, încercați un chatterbaitde la Z-Man, care a lansat modelul ori-ginal pe piața americană în urmă cuceva vreme. Chatterbait-ul dă rezultateexcelente nu doar în pescuitul bassului,ci și la știucă, șalău, biban și la oricealți răpitori există în apa în care pescuiți.Este o nălucă cu abilități unice, de-monstrând combinația perfectă dintreacțiunea unui crankbait, profilul unuijig cu plastic moale și strălucirea și

pulsațiile unui spinnerbait. Paleta dinfața capului lestat oscilează cu o frec-vență rapidă, chiar și la cele mai lenterecuperări, făcând din chatterbait o nă-lucă care trimite toate semnalele uneiprăzi irezistibile, suscitând interesulrăpitorilor chiar și de la distanțe maimari decât cele normale. Dă rezultatebune tot timpul anului, mai ales pri-măvara, în ape tulburi, cu vizibilitateredusă. Cele mai folosite stiluri de pre-zentare sunt recuperarea constantă, înapropierea substratului sau cu pauze,pentru a lăsa năluca să ia contact cusubstratul timp de 1-2 secunde. Poatefi utilizată în combinație cu orice felde plastice moi, de la cele de tip shadși până la cele cu coada în formă devirgulă sau non-active, fusiforme. Pentruapele puțin adânci, de până la unmetru, folosiți modelele de 3,5 grame,iar dacă vreți o singură nălucă pentrutoate condițiile, alegeți ceva mai greu,între 5 și 10 grame. Chatterbait-urileZ-Man sunt disponibile în magazinuldin București cât și pe www.abrevis.ro.

GEANTA ET OUTDOOR XXL FISELA

APRILIE 2019 | 41

VÂNĂTOAREDE PRIMĂVARĂION MIHAIU

ORIZONTAL: 1) Una care vânează bunurile altora. 2) Simte vânatul după miros – Pâlc de vânători. 3) Oparte din vânat! – Ceas după ceas – Experiența pentru unvânător. 4) Inscripționată pe țeava puștii – Vas mic deapă dulce. 5) Răpuse de la început! – Însemn de vânătoare.6) Prinsă bine de ranița vânătorului – 14 în tundră! 7) Așezare de vânători – Are limpezimea apei de izvor(masc.). 8) Pus la adăpost de orice atac. 9) Cel carevânează pentru copiii lui – Vânător neînfricat. 10) Apreciza direcția – Roșii în fiertura pescarului. VERTICAL: 1) Transformată precum avântul în vânat! 2) Capul vânătorului mărginit (fig.) – Dă din cap. 3) Capătde cartuș! – Urmă de vânat cu contururi clare. 4) Vârf demorcov! – Vânat pregăit pentru pastramă. 5) Nu-i priceputăla finețurile din limbă. 6) Îngijit în caz de rănire – Primeleîn țarc! 7) Se pune sub cloșcă – Par de sprijin – 3, 4 capre!8) Bază de pescuit – Vechi instrument cu coarde pentruacompaniament. 9) Una fără lipsuri – Aproape șic! 10) Vânătorul neinițiait care se străduiește să întreacămaestrul – Amintirile frumoase ale vânătorului.

MAI 2019

1 M 3.51 8.26 15.32 20.462 J 4.39 9.13 16.21 21.323 V 5.28 10.07 17.13 22.214 S 6.37 10.54 18.04 23.075 D 7.26 11.48 18.51 23.51 L.N. 6.01 20.246 L 8.17 12.35 19.44 -7 M 0.49 7.33 13.15 18.518 M 1.41 8.25 14.06 19.439 J 2.35 9.17 14.52 20.3910 V 3.47 10.11 15.46 21.2611 S 4.39 11.04 16.33 22.1812 D 5.26 11.47 17.29 23.07 P.P. 5.52 20.3213 L 6.15 12.39 18.16 -14 M 0.19 6.21 13.03 18.4615 M 1.04 7.16 13.51 19.3416 J 2.18 7.09 14.43 20.2617 V 2.09 8.35 15.29 21.1718 S 2.51 9.23 16.21 22.0919 D 3.46 10.19 17.19 22.53 L.P. 5.44 20.2420 L 4.37 11.11 18.06 -21 M 0.10 6.51 12.41 18.1422 M 1.02 7.38 13.36 19.0623 J 1.54 8.29 14.23 19.4824 V 2.41 9.13 15.15 20.3925 S 3.32 10.02 16.03 21.2326 D 4.23 10.47 16.48 22.15 U.P. 5.38 20.4727 L 5.17 12.35 17.37 -28 M 0.19 6.09 12.39 18.1829 M 1.11 6.48 13.24 19.1030 J 2.04 7.33 14.17 19.5731 V 2.53 8.26 15.09 20.49

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

mica publicitateVÅNZ~RI

VÂND armă de vânătoare Merkel Suhlcalibrul 16, împreună cu toc din piele. Preț: 2.000 lei. Tel: 0741-013.022

VÂND carabină Zastava calibrul .243Win., cu suport de lunetă. Starefoarte bună. Tel: 0722-858.581.

VÂND carabină Browning Eurobolt calibru .30-06Sprg., cu accelerator,țeavă Miroku-Japan, pat bavarez, lunetăpentru goană Delta Titanium 1,5-9X45cu punct roșu și bipod Deben 23-28 cm.,preț 6.000 lei. Tel: 0744-334.713.

VÂNĂTORI DE POVESTERezolvarea din numărul trecut

REBUS


Poți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primești 12 revisteconsecutive începând de la data abonării. Completează cuponul alăturat și trimite-l împreună cu dovada plății abonamentului (copia ordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: A.G.V.P.S. din România,București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23 RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank - Agenția Moșilor. A.G.V.P.S. din România, C.I.F. nr. 24251140.

Cupon pentru abonament la revista VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni.

PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 65 LEINUME ............................................................................................

PRENUME .....................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista:Strada ..........................................................................................Număr ........ Bloc ........ Scara ........ Etaj ........ Apartament ........Localitate .......................................... Județ/Sector .......................Telefon ..................... Data ........................ Semnătura ...............Am achitat suma de ............................................................ în datade .................................... cu .........................................................

Ordin de plată nr. ......................................................................Mandat poștal nr. ....................................................................

mica publicitateAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText anunț:........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................Anunțurile pentru micapublicitate se primesc până îndata de 20 ale lunii curente,pentru luna următoare!

Adresa redacției: A.G.V.P.S. dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

Abonează-te acum!

Nu pierde nici un exemplar!Poți primi acasă 12 reviste consecutive începând de la data

abonării. Urmează instrucțiunile din cuponul pentru abonament.

nr. 76 (4) anul mmxix aprilie•2019agvps.ro/docs/revista/2019/04/vpr042019.pdfrapsodie de...

Documents