Nr. 70. Anni LXXIV.— .

Braşov, Loni-Harţi în 29 Hârtie (II Aprilie) 1911.

Apare în fiecare zi de lucru.Abonamentul: pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe Va an t2 cor., pa V4 an 6 cor. Pentru Romftnia şi străinătate pe an 40 franci, pe V2 in 20 franci., pe V< an 10 franci. Număr de Duminecă 8 franci pe an.

R e d a c ţ i a « .T i p o g r a f i a şi Admi n i s t r a ţ i a : B R A Ş O V , PIAŢA MARE Nr. 30.

Telefon: Nr. 228.

Pentru Braşov pe an 20 cor., pe ‘/2 an 10 cor., pe l/t an 5 cor. Cu dusul acasă: abonamentul regulat. Un număr 10 bani. Inserate: un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarif şi învoială. — Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani.

Mitica economică maghiară.

Cu acest titlu publică revista «Nagy­birtok» din Budapesta Nr. 5 un articol de »dactorul revistei Ereky Károly. Artico­lul este cam tendenţios şi scris In favorul maréi proprieiăţi, dar cuprinde şi multe idevăruri, sprijinite cu dovezi, şi ne a*

tă cum prin greşeli de guvernament ra e dată pe mânile elementului j i ­

dovesc.Iată acest articol în traducere:

In patria noastră există două direcţii politice. Direcţia 67-istă şi 48-istă. Cea dintâi profesează, că tre­bue să facem avută ţara, prin o po­litică economică corectă, şi atunci ea m deveni de sine independentă. Par-

1 dela 48 accentuiază faţă cu a- ceasta, că trebuie să i se dea Unga­riei independenţa şi atunci va deveni de sine bogată.

Durere, ambele partide politice luptă, numai cu cuvinte de deviză. Partidul dela 48 nu are dreptate, pentru-că independenţa naţională nu face încă o ţară bogată. Exemplu este Spania, Sârbia, Turcia şi alte state independente, cari nu sunt bo-

Partidul dela 67 are mai multă iptate, dar nu satisface principiu- exprimat în deviza lui. Pa rtid u l şasezeci şi şapte n u face o politică

mdernă.Partidele dela 67 au avut tot-

scăderea, că au făcut prea multă vorbărie despre dreptul public. Dacă guvernul de partidul muncei ar fi prezentat în parlament 50 sau 100 de proecte de pe terenul economic, social-politic, cultural şi altele, opi- niunea publică a ţărei s-ar rescula ca un om contra politicei celor dela 48, cu care se face atâta perdere de timp. Dar aceasta de prezent este altcum. Dacă parlamentul ungar îşi termină munca anuală regulată, a- tunci votează în decurs de două

FOILETONUL «GAZ. TRANS.«

oare 10—15 proiecte de legi şi apoi din lipsa de lucru camera p a - uzează.

Astfel parlamentul ungar are lipsă de obstrucţia celor dela 48, căci altcum parlamentul n’are de lu­cru şi în lipsa de agende nu se pot ţinea şedinţe.

Partidul naţional al muncei ar putea delâtura dela ordinea de zi a parlamentului luptele de drept pu­blic, dacă ar avea gata proiectele de legi şi ar şti dirija camera ungară după modelul celorlalte parlamente europene.

Durere însă, că astfel de pro­iecte nu există şi în lipsa lor trebue să suferim, ca patria să se desvoalte în o deplină anarhie şi să a jungă pe m â n i jidoveşti.

In lipsă de legi, în lipsă de o conducere parlamentară, societatea maghiară e condusă şi organizată atât politiceşte cât şi pe teren eco­nomic de Evreii francmazoni. Această grupare de interese în privinţa nu­merică mică, prezintă lucrul astfel, ca şi când Ungaria ajunge la sapă de lemn, în urma comunităţei de va m ă cu Austria şi astfel îşi ajunge scopul, că opinia publică maghiară învinovăţeşte Viena pentru sărăcia din ţară, pe când în adevăr, aici a- casă există toate năcazurile, tocmai în organizarea aceea evreiască, care prezintă comunitatea de vamă ca pricinuitoare a mizeriei sociale din Ungaria.

Dar să vorbească faptele.Prin anii 80 şi 90 ai secolului

trecut, jidovimea încă nu avea cu­vânt. Câţiva Jidani milionari jucau deja rol, dar jidovimea în total era săracă. Cu timpul însă prin comerciul m ijlocitor despreţuit, a pus mâna pe aşa averi, încât faptul e fără păreche în istoria universală şi azi deja în ­

t r e a g a viaţă econom ică m aghiară ţeste în m ânile jid a n ilo r , şi jidaniza- rea ei progresează cu paşi atât de repezi, încât cei mai mulţi s’au Îm­păcat cu gândul, că peste cincizeci de ani Hatvany—Deutsch-ii, Kohnii şi Schwarzii vor fi cei dintâi aristo­craţi ai Ungariei, iar Zichy-ii, Kâroly-ii şi Andrdssy-ii, vor fi aplicaţi ca nişte scriitoraşi modeşti în cancelariile magnaţilor jidani. Dela anii 80 în­coace, jidovimea mai bogată joacă rol conziderabil şi în politică şi de atuncia străluceşte în glorie temută deviza: teritor de vam ă independent.

Parlamentul ungar de prin anii 80 s’a ocupat puţin şi cu indepen­denţa economică, dar deputaţii — proprietarii de atunci mai bucuros s-au ocupat cu chestiunea indepen­denţei militare, decât economice.

Deputaţii iurişti de prin anii 90, cei mai mulţi nu ştiiau, că pentru ce e bun teritorul de vamă independent: pentru desvoltarea industriei, sau pentru înmulţirea venitelor statului şi numai când presa evreiască a în­ceput a răspândi ştirea, că Ungaria nu poate trăi fără industrie textilă şi când unul şi altul din politicianii 48-işti au început a suspina, că Un­garia îşi dă toate cerealele indus­triei austriace pentru vestminte, a- tunci a început partidul 48-ist a agita cu aceea, că teritorul vamal comun jefuieşte Ungaria. Şi de aci înainte jidovimea şi-a asumat un splendid rol politic. Ziarele evreieşti şi opoziţionale n-au încetat a agita contra teritorului vamal comun şi au prezentat aşa problema, că dacă nu se poate face imediat teritorul vamal independent, trebuie desvoltată in ­dustria cu a ju tor dela stat. Şi s-au deschis cassele statului pe sama capi­taliştilor Evrei şi a întreprinzătorilor in­dustriaşi. Prin anii 90 guvernul a

împărţit pentru sprijinirea industriei o sumă anuală modestă de 1—2 mi­lioane în numărar, dar a dăruit alte milioane în realităţi, în refacţii (rabat) şi în relaxare de dare. Toate acestea n’aufost destule. La iniţiativa lui Szte- renyi Iozsef, guvernul coaliţionist al lui Kossuth a votat pentru sprijinirea industriei o subvenţiune de 200 mi­lioane coroane şi 00°/o d in aceşti ban i în tră în buzunarele Jidovilor. In anii trecuţi presa jidovească a aţâţat atât de _ mult opinia publică maghiară, încât sprijinirea industriei a fost scoasă din cadrul politicei de partid şi a devenit o cauză naţio­nală. Chiar marii proprietari, prelaţii şi magnaţii declamau în Budapesta despre însemnătatea desvoltărei in­dustriei. Şi ce-i rezultatul? A m dă­ru it J idan ilor 200 m ilioane coroane şi faţă de acestea industria noastră nu se desvoaltă de loc peste desvol­tarea naturală.

Partidul naţional al muncei este aderent al teritorului vamal comun şi e dator a lumina opinia publică, că teritorul vamal independent nu e în interesul milioanelor de agricultori ai poporului maghiar şi trebue să se dovedească cu fapte, că nu Austria e cauza mizeriei, sărăciei şi emigrăreî poporului nostru, ci lipsa unei poli­tice economice unitare, ceea -ce a fă ­cut posibil, că în aceleaşi două trei decenii, în cari sute de m ii de fa ­m ilii jidoveşti ş i -a u acaparat averi de sute de milioane, în acelaşi tim p au em igrat de a ici aproape două m ilioane de oam eni, s 'a ru ina t clasa proprietarilor de m ijloc ş i s’a înglo­dat în datorii întreaga societate m aghiară.

Urmarea agitaţiei de decenii a presei jidoveşti este, că acum şi apa­ratul oficios al statului este greşit, ba putem zice, că face o politică

Spovadă.

Iubite prietine!

întrebi, câte procese am până Ham? Iată o întrebare, care nu mă irită şi care se adresează mai mult felului meu de a infelege, ctm trebue să fie un ad­vocat. Tu nu mă întrebi ca toată cealaltă lame, cum îmi merge cancelaria, pentru- că simţi poate ca şi mine, că această în- trebare se cuvine mai mult acelora, cari din frumoasa chemare a advocatului fac an izvor de geşeft, de siluire odioasă a sufletelor. Prin felul tău de a întreba nu tMu gândit de sigur nici la acel izvor de {»le păcate, în jurul căruia se învârte toată lumea de azi şi’n a cărui căldură demonică se topeşte toată tăria conştiin­ţelor şi căruia bogaţi şi săraci îi zic cu glas înăbuşit: ban.

Câte procese am? Am avut unul, m\ singur. Şi l-am câştigat. Cu oastea formidabilă a paragrafllor l-am biruit, am frânt vrăşmaşul, l-am îngenunchiat... cut şi umilit îl vedeam, cum se retră-

din sala de pertractare. Clientul meu petrecea triumfător, îl urmărea cu ochii

aprinşi de mulţumire şi cu o alunecare de zâmbet batjocuritor io colţul gurii. Se alipea tot mai mult de mine, mă privea ca un câne credincios, mă măsura de sus

până jos şi când am băgat de seamă, că braţele lui noduroase se desfac şi se po­trivesc ca pentru îmbrăţişare — mi-am luat pălăria şi — actele şi până acasă nu m-am mai oprit. Clientul mă urmărise. Prin fereastra cancelariei îl zării, cum îşi lua pălăria din cap, cum îşi netezia părui, cum îşi ascuţia ochii ca pentru a mă pu­tea privi mai bine, cum îşi potrivea gura ca pentru a râde mai pe placul meu şi cum îşi întindea sfios, dar enervat mâna spre uşă, ca cu un ciocănit uşor, plăcut să-şi anunţe intrarea. Să mă erte D-zeu, dar par-că acest client, cel dintâi client al meu mă enerva. Nu mi plăcea. Ii pri~ veam cu silă şi gândul de a-1 primi în tri­umf îmi dispăruse cu desăvârşire. Ii cer­cetam cu vădită nemulţămire fruntea în­gustă, gura strâmbă, nasul strâns între obraji-i umflaţi de grăsime, părul galbio, ochii lacomi, străjuiţi de nişte sprâncene răsleţite şi par-că o revoltă; da, o revoltă mi-se scormonea în suflet. Nu înţelegeam. Ştiam doară, că în lumea asta a intere­sului, advocatul se identifică intru toate cu clientul şi acesta se înalţă în vârful degetelor, ca să ajungă până la înălţimea puterei de speculă, care răsare din hao­sul paragrafllor In ochii apărătorului său. Văzusem pretutindenea, că advocatul ştie să devie tot aşa de îndârjit ca şi clientul său, că în vârtejul aprins al pertractării îşi perde cumpătul, gesticulează revolta5, strigă şi ameninţă, ba chiar loveşte în faţa vrăşmaşului şi din ora cu îna’tă cul­

tură — cum îşi zice — devine un alter ego al clientului, coborât din peştera cutărui munte...

— N’am nimic de dat... Măria ta, nici — un ban!?...

Grei ca plumbul îmi cădeau ochii asupra acestui om... Măria ta... Coborât îl vedeam, Îndepărtat grozav de demnita­tea omenească, desbrăcat de ori-ce simţ de respect conştiu şi de înţelegere a vir­tuţii. Omul pentru el era mai mult decât credinţa sfântă în cuvântul celui care ve­nise în lume, ca să ridice pe om din sciă- yie. Măria ta... Sta înaintea mea un om, care se perduse pe sine, nu mai avea ce să respecteze sub scoarţa de carne, cu care sta învăluit. Suflet, inimă totul dis­păruse şi din nimicnicia sa nu mai avea ce porni, decât un glas sec alunecând ca un echou al unei fiinţe perdute...

— Da, iubite, nici un ban nu ai să-midaL.

Gura i-se contractă într-un zâmbet, care esprima o adâncă mulţ&mită. Şi ’n zâmbetul ăsta întrezăream par-că icoana greţoasă a banului, torma ceea rotundă a argintului, care are puterea să vânză şi să cumpere oameni şi suflete, să desprindă din tina omenească pe decăzutul Iuda, pen- truca să scoaţă ia mezat conştiinţa omu­lui. Şi ’n ochii mici, îngropaţi în grăsimea obrazului clientului vedeam, cum eşea în văzui lumii o lumină aprinsă, roşie, fla­căra care-i mistuia sufletul, fără ca el să

înţeleagă; căci din moşi şi strămoşi se pomenise aşa, trăind în lumea mulţămi- toare a negaţiunii eului său, care se în­frăţise desăvârşit cu materia, neputin­cioasă de a se ridica în lumea înaltă, ame­ţitoare a spiritului. Mic şi îndesat, cum era, îmi părea crescut din negativul unei bucăţi de pământ, peste care se rătăcise o suflare uşoară, superficială, pentru a ră­sări o fiinţă fără suflet şi fără conştiinţă, îmi părea ca şi cum mai întâi el însuşi n-ar şti nimic despre existenţa, despre fiinţa sa de om, ci cum se învârtea me­reu pe scaunul ce i-1 dădusem, înfăşurând pălăria in mână — avea aspectul unui vierme, pe care dacă-1 tai în două, tră­ieşte mai departe, dar numai ca să se mişte, ca să acopere şi el un gol în tina de pe această planetă.

— Aşadară nici — un ban Mă­ria ta...

— Da, nici un ban iubite...O milă fără margini mă cuprinsese.

Omul acesta sta icoană în faţa mea — o icoană stranie — în care vedeam zugră­vită întreagă decadenţa, sădită de mâna neagră a banului. Un stârv îmi părea. Ni­mic din ceeace dă strălucire sufletului, ni­mic din sfânta iubire faţă de deaproape nu încălzea acest stârv. Corbii parcă dau năvală asupra lui, să-l sfăşie, căci nici o armă, nimic din ceeace se numeşte viaţă în înţelesul puternic al cuvântului — nu mai era în acest stârv. Voiam, să-l văz plecat. Apăsa acest nenorocit rob ca un

Pagina 2. Nr. 70— 1911G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I

economică coruptă. Erarui ţârei su- prasolveşte pentru moşiile, pentru minele sale şi pentru căile ferate, cu un cuvânt pentru toate în treprinde- vile sale p roductive. Din cele ce alte state trag foloase de sute de mili­oane, guvern u l m agh iar supraşol- veşte, pentru -că părtineşte s ingu ­raticii.

Pentru căile ferate de stat su- prasolvim pe an 80 m ilioane coroane şi totuşi capătă multe milioane de refacţii în fiecare an dela căile fe­rate, expeditorii jidani. Oare unde va duce aceasta ehivernisire protecţio- nistă? Jidovimea organizează viaţa economică pe calea comerciului mij­locitor şi pe lângă aceasta noi trebue să plătim în dare subvenţiunile in­dustriale şi refacţiile dela căile ferate pentru jidovimea bogată. Aceasta e de fapt o stare, care nu se mai poate suferi şi care trebue schim­bată. Şi partidul muncei, numai a- tunci va face o politică economică corectă, dacă va dovedi cu fapte partidului 48-ist, că nu teritorul va­mal comun duce societatea la sapă de lemn, ci sp rijin irea exagerată a industriei, neorganizarea vieţei eco­nomice şi chivernisirea coruptă a statului.

fl numit în curând notar pulşţic în Bocşa- montană. In acest caz sq va face alegere de deputat în acest cerc.

Dela Academia română. Academia ro­mână a ţinut alaJtă-eri după amiază şe­dinţă publică, sub preşedinţia d-lui Iacob Negru zzi

D-sa a cetit o scrisoare trimisă de d-1 Beccaria d’Incissa, ministrul Italiei la Bucureşti, prin care mulţumeşte Academiei pşntru felicitările aduse Italiei cu ocazia serbărei cincuantenarului unităţei aces­tei ţări.

D l Negruzzi ceteşte apoi telegrama, pe care regele Italiei a trimes-o Academiei şi prin care mulţumeşte pentru urările, ce această instituţie i-a adus.

S’a dat în urmă cuvântul d-lui D. A. Sfcurdza. D*sa îşi continuă comunicarea re­lativ la divanuriie Ad-hoc din Muntenia şi Moldova precum şi la rolul lor în renaş- terea României.

D l Sturdza arată cum au fost cons­tituite divanuriie Ad-hoc, precum şi des- baterile urmate zi cu zi în aceste adunări.

Secretarul perpetuu al Academiei spune ce luptă au trebuit să ducă parti­zanii Unirei pentru ca să ajungă la re­zultatul dorit, ca din »două ţări mici şi nenorocite« să facă o Românie relativ pu­ternică.

Mandatul dela Bocşa-montanâ. >Kei. Ert.< anunţă, că în cercurile politice din Budapesta se vorbeşte, că deputatul cer­cului Bocşa-montană, Iakabffy Eleirer va

Gfm şp a ţinut ultima şedinţă îna inte da vacanţele. Paşţilor Sâmbătă, în 8 1. c. S’a votat budgetul ministerului de in terne, aţâţ în general) cât şi în special, pe paragrafi.

La discuţie a luat parte primminis trul Kbuen, reflectând la mai multe ches tii actuale, între cari chestia de naţionali­tate şi chestia sufragiului universal.

Şedinţa viitoare a camerei va fiLuni în 25 1. c. La ordinea zilei s’a pus indem nitatea şi proiectul de budget al ministe­rului de honvezi.

Volnicii. Deputatul nostru d-1 Ştefan G. Pop, — după cum scrie »Românul« - a aţraş de curând atenţia ministrului de honvezi Hazay asupra faptului, că ccţncf- diarea pe Paşti a soldaţilor gr. or. s’a fixat de-odată cu cea a soldaţilor rom. cat. şi ast-fel soldaţii români nu vor avea libertate ia Paşţile lor. S’a plâns apoi, că rezerviştii au fost chemaţi la deprindere de arme pe 25 Aprilie, adecă pe Paştile gr. or. Intru cât ministrul nu va satisface această cerere, comitetul partidului naţio­nal român e decis a cere dela M. Sa şi dela moştenitorul Francisc Ferdinand sa- narea gravamenului.

f Nicolae Densuşianu1846-1911.

Ştiinţa română a îmbrăcat vestminte cernite! Un vrednic reprezentant al ei, un meritat fiu al neamului nostru ne-a pără­sit pentru totdeauna.

Eri am primit de Ia Bucureşti ştirea, că istoricul Nicolae Densuşianu a repozat acolo, în etate de 65 ani.

Nicolae Densuşianu a fost ardelean, din ţara Haţegului, dar a trecut de mult în România. El însă n’a uitat pe fraţii săi de aici şi a lucrat mult pentru a le limpezi trecutul şi a-1 prezenta în lumina ştiinţei adevărate. A făcut multe cercetări prin arhivele din Ungaria .şi a scris între altele valorosul op despre revoluţia lui Horia, ş. a.

Cu Densuşianu ştiinţa română pierde pe unul din reprezentanţii săi cei mai de seamă, pe un mare străduitor, a cărui pu­tere de muncă nu era întrecută decât de marea lui modestie.

Fie-i ţărâna uşoară.

Date biografice.

Iată şi câteva note biografice şi biblio­grafice, culese din «EnciclopediaRomână»:

Nicolae Densuşianu s’a născut în 1846 în Densuş (Transilvania). A studiat în Ha*

păcat asupra mea şi par că simţeam, cum pornea a se deslănţui în sufletul meu o furtună pătimaşe. Blăstăm mi-se aşeza pe buze, par-că nu mai vedeam nimic curat, nimic sfânt în meseria mea şi mă înfio­ram la gândul, că advocatul e de fapt un duşmau al societăţii, cum îl crede azi mul­ţimea, sau chiar un spoliator al deaproa* pelui. Val îmi pornea revolta împotriva a- cesfcei meserii... Clientul râdea... El nu ve­dea în lumea gândurilor mele, nu bănuia de loc revolta mea...

— Să iai Măria ta dela el... are ocasă...

— Bine, bine dragul meu, — ţi-am spus, că dela d-ta nu iau nimic, deşi d-ta cum eşti bogat...

— A, nu Măria ta, nu-i cu cale — tresări clientul asvârlindu-şi ochii din or­bite şi luând poziţia unui broscoi mânios. Bogăţia am făcut*o cu trudă şi dacă... a fost şi o leaeă de moştenire.,. Asta încă a câştigat-o moşii mei cu truda şi — vite­jia lor... Să nu faci ceva Măria ta, că doar el are o casă şi — după lege...

— Da, după paragraf... am bom- băit eu.

— Da, da, după paragraf... Domnu Palagraf... te împuterniceşte Măria ţa...

— Mă gândesc, că pentru 40 de co­roane... La d-ta nici nu s-ar cunoaşte... Ş’apoi ai face pomană.,. Sufletul d-tale ar câştiga ceva... E frumos a face fapte bune,

când poate omul... Clientul se învârtea ne­astâmpărat pe scaun.

— Nu, Măria ta, niciodată... Nu vreau să-I iert .. Trebue scos afară din casă...

N-am mai continuat. Din glasul ace­sta sec se desprindea pornirea înăbuşită a răzbunării. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Sta în faţa mea bogatul nemilos, bogatul hrăpăreţ şi necruţător, despre care s-a zis odată, ca mai uşor întră funia prin urechile acului, decât el în împărăţia co­rului. Nu, pe acest bogat n*aveam să-l conving de puterea adevărului, de farme­cul iubirii creştineşti, de strălucirea drep­tăţii vecinice. El vrea răzbunare şi pe mine mă găsise de unealtă a poftei lui de lăcomie... de distrugere... înfiorat mă ui­tam la el şi nu mai găseam cuvinte, cu care să-l conving de neîndreptăţirea fap­telor lui. Ca un vârtej sinistru se învâr­teau în jurul meu toate aşezămintele so­cietăţii de azi, unde nu mai puteai găsi pe om. Zadarnic căutam iubire, zadarnic voiam să descifrez vre-o fărâmă de ab­negaţie, vr-un gând de jertfire, vr*un crâmpei de caritate. Gol îmi părea totul, pustii vedeam sufletele... Convins eram în acele momente, că omul nu poate fi crea­tură dumnezeească...

— Va urma —

ţeg, Blaj şi la Academia de drept în Si- biiu. După ce timp de 5 ani a exercitat advocatura în Braşov, â trecut în 1877 lâ Bucureşti, unde s’a înscris in Barou.

Coasacrându-se cu deosebire studiiloţ istorice, el publică în 1877: «L ’dţement la­tin en Orient», care pledează pentru drep­tul Românilor de a forma o provincie au­tonomă naţională în imperiul otoman.

In 1877 a studiat, din însărcinare^ Academiei române, timp de 15 iu ui arcbi- vele şi bibliotecile din Ungaria* şi Transil­vania cu privire la istoria Românilor din sec. X V II—X V III ; deşpre aceasta a publi­cat: «Cercetări istorice în arhivele şi bi­bliotecile Ungariei şi Transilvaniei». P$ baza materialului adunat (depus la Acade­mia Română în 39 volume manuscripte) publică la 1884: «Revoluţiunea Iui Horia 1784— 1785», operă premiată de Academia Română cu 5000 lei.

Tot în misiunea amintită descoperi în biblioteca universală din Budapesta: Ma­nifestul de unire cu biserica Romei al Mi­

tropoliei română de Alba-Iulia; în Oradea- mare: colecţiunea cea mare istorică a lui G. Şincai (41 tomuri) şi scrisorile sale cele mari («Rerum spectantrum ad. univ. gen- tem Paco-Romanam seu Valachicam»); în biblioteca muzeului transilvan din C lu j: prima parte din cronica latină a lui Şincai («Chronicon Dacoromanorum et piurium aliarum nationum An. 18 — 1183»).

In 1885 publică «Monumente pentru istoria Ţărei Făgăraşului» cu o serie de diplome boereşti etc. Pentru continuarea studiilor sale a întreprins !a 1887 o călă­torie ştiinţifică, studiind în Zagreb istoria «Vlachilor» din Croaţ a meridională; de- aici trecu în satele Românilor din Istria, apoi în Dalmaţia, unde strudiă arhiva re* publicei Ragusane şi în fine în Italia, stu­diind 7 luni arhiva şi biblioteca Vaticană. Dela 1887*97 publica 6 lomuri «Documente private la istoria Românilor, 1199— 1575»; iar la 1885—97 în «Iahresber. der Gesehi- chtswissenschaft», publ. de societ. ist. din Berlin, o serie de rapoarte anuale despre literatura ist. şi filolog, rom. A mai scris: «Note critice asupra scrierei lui D. Xeno- pol, Teoria lui Rotssler», 1885; «Indepen­denţa bisericească a Metropoliei române de Alba-Iulia», 1892; pentru ministerul de războiu: «Domnii glorioşi şi căpitanii ce­lebri ai Ţârilor româneşti» (nepublicat). Densuşianu a adunat o colecţiune impor­tantă despre tradiţiunile vechi istorice şi credinţe religioase anticreştine la Români, la timpul din urmă a lucrat la opera sa principală: «Istoria poporului românesc dela originile sale până la întemeiarea princi­patelor române».

Aceasta este opera principată a vie­ţii sale, preţioasă prin imensul material archeologic şi istoric adunat cu o râvnă şi cu o răbdare de neîntrecut.

Această operă era deja sub presă şi pe cât ştim, nu-i lipsea decât 2— 3 coaie spre a fi complectă.

Necrolog.

Despre caşul trist al morţii lui Nico- iae Densuşianu am primit următorul a- nunţ funebral:

Familiile Densuşianu, Puşcariu, Erbi- ceanu au durerea a vă face cunoscut în­cetarea din vieaţă a prea iubitului lor Ni­colae Densuşianu, bibliotecar al statului Major. Decedat Vineri 25 Martie, în^vârstă de 65 ani. Ceremonia funebră va avea loc Duminecă 27 Mari ie, ora 3 p. m, în Capela Cimitirului Beliu. Bucureşti, 26 Martie 1911.

pulaţiuuea musulmană înarmată să nu se poată atinge de aceste edificii.

Mai multe bande albaneze, formate pe teritor muntenegrean au trecut gra­niţa, pentriţ a se uni cu rescu laţii GuşiDje.

Din Constanţinopoi se telegrafiază, că raporturile dintre. Turcia şi Muntenegru divin din ce în ce mai încordate. Munte­negrenii stabiliţi ia. Constanţinopoi şi în intdridr, au fost invitaţi s| părăsească

Externe.Manifestaţiuni în Portugalia.

Sute de lucrători şi impiegaţi dela arsenalul marinei din Lisabona au mani­festat contra ministrului marinei,'Uin cauză că întârzie publicarea unui regulament al lucrărilor. Ministrul a fost ameninţat cu revolvere, când a apărut la fereastră.

Poliţia, garda republicană şi trupele debarcate de pe crucişătorul » Almirante Reis« au restabilit ordinea. Câţiva mani­festanţi, cari se adăpostiseră pe bordul va­sului »San Gabriel«, au fost arestaţi. In­tenţia manifestanţilor este să trântească pe ministrul marinei şi să aducă în locul lui pe căpitanul crucişătorului St. Rafael. Şefii mişcărei vor fi arestaţi.

*

Stările în Aibania.

In urma evenimentelor revoluţionare ce să desfăşoară în Albania, bisericile şi şcoalele creştine sunt ameninţate de mu­sulmani. De aceea, în urma intervenţiei corn- zulului austro-ungar din Scutari, valiul lo­cal a dispus ca bisericile şi şcoalele creş­tine să fie puse sub pază militară ca po-

Din Salonic se telegrafiază la Con* stantinopole, că notabilii albanezi refugiaţi ia Cetinje, au ţiuut mai multe consfătuiri şi au hotărât să adreseze marilor Puteri un memoriu care cuprinde următoarele deziderate:

1. Turcia să asigure integritatea te­ritorială a vilaetelor Scutari, Monastir, Ia- pin a şi Solonîc.

2. Recunoaşterea limbei albaneze ca limbă oficială în administraţia, bisericile şi şcolile din aceste vilaete.

3. Veniturile Albaniei — scăzându-se qota-parte pentru budgetul armatei şi lista civilă a Sultanului — să fie consacrate exclusiv nevoilor provinciei.

4 In viiaetele albaneze să nu fie nu­miţi de cât valii albanezi.

5. Soldaţii albanezi, afară de caz de războiu, să fie repartizaţi numai in garni­zoanele din Albania.

s O « 1 B O r ' * « £ Î V j ,

LA

„GAZETA TRANSILVANIEI“.Cu 1 Aprilie 1911

se deschide nou abonament, la care invităm pe toţi amicii şi sprijinitorii ziarului nostru, cu atât mai vârtos, că din pricina mulţimei restanţelor sufere foarte mult expediţia regulată a ziarului. Rugăm din nou cu insistenţă să se reguleze şi abonamentul restant, almin-

trea va fi oprită trimiterea ziarului.

Preţul abonamentului:Pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24

coroane, pe şase luni 12 coroane, pe trei luni 5 coroane, pe o lună 2 coroane.

Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 francî, pe trei luni 10 franci, pe o lună fr. 3.50.

ADMINISTRÂŢIUNEA.

yL:.: ------- --------------------------/

P en tru ca r iera m ilita ră .Dela un distins oficer român din armata

noastră comună primim următorul articol:

Asentările pentru armată sunt In deplină curgere.

Aceasta este pentru aspiranţii dela şcoalele militare o ocaziune binevenită pentru a obţine un atestat medical dela medicul militar.

Cred deci, că e foarte potrivit, ca părinţii români sa aibă o ideie clară des­pre marea importanţă a miliţiei ca ca­rieră.

Cariera aceasta ar trebui să o îm­brăţişăm noi, Românii, cu mai multă dra­goste, decât am fâcut-o până acum. Vre-o câte-va puncte, cari cred, că sunt cardi­nale, de-o deosebită importanţă, vor lă­muri mai bine importanţa miliţiei pen­tru noi.

1. înainte de toate, cariera aceasta dă unui tânăr posibilitatea să aibă o po­ziţie independentă Ia o vârstă, relativ, tânără. Cu 18—20 de ani poate să fie in­dependent, ceea-ceeun mare favor pentru o familie românească număroasă sau săracă.

2. Spesele de creştere sunt foarte modeste, după cum se va vedea din cel« ce urmează.

3. Salarul care-l primeşte militarul este foarte frumos.

4. A.rmata comună nu însemnează o primejdie pentru existenţa noastră ca neam — dimpotrivă — promovează inte­resele noastre îndreptăţite.

5. E nespus de important pentru noi, ca flăcăii români, cari îşi fac serviciu pen­tru ţară şi domnitor, să aibă cât mai mulţi superiori Români, cari )e pricep pă­surile şi dorinţele inimei lor.

Pagina 3.Nr. 70.—1911

6. Un număr mai mare de militari riori români va promova ca factor al interesele neamului nostru mult

bine, decât o tace aceasta neinsemna- contingent, care dispare faţă de pro- le precumpănitoare ale celor-lalfce na-

7. Cariera militară e prea puţin cu* ută ia no{, va trebui deci să se cla-opinia publică cât mai mult.8. Va trebui să dispară prejudiciul !!mai fii de boieri şi de părinţi de

?, au putinţa să se dedice carie- ţare. Tocmai familiile mai sărace,

copil mai mulţi, îşi pot ajuta cu cariera Rândurile ce urmează vor arăta

la evidenţă suma — relativ — mică va trebui să o dea părinţii pentru in- nerea Aiului lor la miliţie, dacă nu va

scutit de didactru.De oare-ce miliţia e — aşa zicând—

stat în stat, toate branşele se află re­ntate în cariera aceasta: medicina,

ditoriatul — justiţia, ingineria, inten- tura etc.In cele următoare va fi vorba numai e felul cum vei putea ajunge la ran- ofiţeresc după absolvarea şcoalei de (i ,Spre a vizita o şcoală de cădeţi tre-

0 mai întâiu de toate ca elevul, care se înscrie, să fie vizitat în privinţa

«Kpqrală din partea unui medic militar iv, ca să i-te poată da un atestat raedi- I, In posesiunea acestui atestat, poate

fiorul militar să-şi folosească timpul li- al ftriilor pentru pregătirea la exa-

menul de primire*.De prezent se află următoarele şcoli

a) Şcoala de cădeţi de infanterie în , Budapesta, Fraga (şi de train), Ko-

' sfeld (Moravia), Pressburg (şi de sani- i, Innsbruck, Timişoara, Sibiiu, Triest, enau lângă Graz, Lobzow lângă Cra-

«ovia, Karlstadt, Marburg, Kamenitz lângă jţuvaradin, Caşovia, Lemberg (infante- şi vânători).

) Şcoale de cădeţi de cavalerie: în ch-Weisskirchen.

c) Şcoale de cădeţi de artilerie: în i şi în Traiskirchen lângă Baden, în

iptria de jos.d) Şcoale de cădeţi de pioneri în

Hainburg (pioneri şi regimentul de căi fe­rate şi telegraf).

Pentru primirea în şcolile de cădeţi # pretinde pentru anul I cel puţin cu su­ficient absolvată a patra clasă, pentru anul II, a cincea clasă, pentru anul 111 a fasea clasă a unui gimnaziu, a unei şcoli reale sau civile. La artilerie şi pioneri se pretinde calculul general de bine în ates­tatul şcolilor cercetate anterior.

Etatea elevului. La anul prim : dela 14-17 ani, la anul al Il-lea dela 15—18, la anul al 111-lea dela 16—19 ani, socotin- |ps anul ultim ca neîmplinit, deci să nu -ktocă de 17, 18, 19 ani.

banii de şcoală la şcolile de cădeţi se urcă de prezent la suma d e :

a) 24 cor la an pentru copii de mi­litar,

b) 160 cor. la an pentru amploiaţii fie stat şi

c) 300 cor. la an. pentru toţi supuşii austriaci sau ungari.< Cei de sub b) şi c) plătesc in caz de ppppire în şcoala de cădeţi de pioneri suma ie 80, respective 160 cor.

Pentru .locuinţă şi mâncare nu se deosebit.

Didadrul acesta se poate plăti din partea părinţilor în două rate anticipative, te 21 Septemvrie şi în 1 Aprilie, cassei

i de cădeţi. Comandantul şcoalei poate părinţilor săraci plătirea în rate

. Reducerea sau scutirea totală de didactru pentru copii săraci se întâmplă numai odată pe an — dacă elevul a obţi­nut la încheierea semestrului nota gene-

jp #) Regulamentul pentru primirea aspiranţi- JorţVorschrift fur die Aufnahme von Aspiranten iidiek. u. k. Kadettenschulen), care conţine şi materia examenului de primire, se află de vân­zare cu un preţ bogatei la librăria L. W. Seidel & Soim în Viena, ori la Hof — und Staatsdruckerei Vtona.

;g a z e t a t r a n ő i l v a h i e l

rală de foarte bine. Rugările părinţilor pentru obţinerea favorului acestuia sunt a se înainta şcolilor de cădeţi până cel mult Sn 20 Februarie.

Concursul pentru primirea Sn şcolile de cădeţi şe publică în lunile Martie sau Aprilie. Rugările pentru primire sunt a se ţpainta până cel mult în 15 August a fie­cărui an comandei şcoalei de cădeţi mai apropiate.

Rugările se fac după următorul model:

Andaş Kommanfio dor k. u. k. Infanterie

k|dâţten|cfiule in

bitte um die Aufnahme meinesSohnes N. N. in die I Iahrgaug einer k. u. k. Infanteriekadettenschule und zwar wenn möglich:

NagyszebenBpestTemesvár

Als Aufnahmsdocumente lege ich bei:1) den Taufschein

meines Sohnes A lter: . . . . Jahre

2) den Heimatschein ( Heimetsberech-desselben ( tigt in...

3) das militär-ärzt- ( Tauglich ohne liehe Gutachten ( Gebrechen

4) die Schulzeugnisse(der lezten zwei Schul-( 1 Fortschritts­jahren meines Sohnes ( klasse

Ich erkläre dass mir die Bestimmun­gen der Vorschrift über die Aufnahme von Aspiranten in die k. u. k. Kadetten­schulen vollinhaltlich bekannt sind und das ich mich verpflichte, allen die selbstfest­gestellten Bedingungen genau nach zu kommen falls mein Sohn in eine Kadetten- schule aufgenomen wird.

.......a m ____ -ten Iuli 1911.A. N.

(adresa suplicantului)

In fiecare rugare trebuesc numite 3 şcoli de cădeţi, în cari doreşte elevul să fie primit.

La fiecare rugare se aclude :1) cartea de botez,2) cartea de identitate (Heimatschei n

honosági bizonyítvány).3) atestatul medical, luat de un me­

dic militar activ,4) atestatul de vaccinat (vărsat), dacă

lipseşte din atestatul medical,5) toate atestatele din snul scolastic

curent şi acela dela sfârşitul anului trecut (acum dec i: 1909/10, deia sfârşit şi din 1910/11 toate),

6) atestatul de moralitate (dacă lip­seşte din atestatele şcolastice sau dacă elevul n-a fost într-o şcoală publică).

împărţeala elevilor la diferitele şcoli din monarhie o face ministrul de război u.

Banii de călătorie la examenul de pri­mire vor trebui plătiţi din partea părin­ţilor.

Examenele de primire se ţin din 12 -16 Septemvrie st. n., sunt verbale şi în

scris (scripturistice).La primirea în anul prim al unei

şcoale de cădeţi se pretinde:Limba germană, aritmetica, algebra,

geometria, geografia, istoria, istoria natu­rală, fizica, cbemia, apoi

în şcolile de cădeţi de infanterie din Budapesta, Pojon, Caşovia, Timişoara, Si­biiu şi în clasele paralele ale şcoalei de cădeţi de cavalerie şi de artilerie din Tran­silvania.:

limba maghiară,în şcoala de cădeţi de infanterie din

Karlsburg şi Kamenitz: limba croată.Examenul se ţine în limba germană

— sau (la susnumitele şcoli) Sn limba ma­ghiară sau croată. Este însă permisă şi întrebuinţarea limbei materne spre uşu­rare.

Elevul trebue să fie stăpân pe limba de propunere în aşa măsură, ca să poată pricepe cursurile.

Aceia, cari au trecut examenul, ră­mân îndată acolo, iar hainele civile Ie pri­mesc părinţii înapoi.

Observare: Cererea şi atestatul me­dical au să fie întovărăşite de câte un tim­bru de o coroană. Celelalte acluze, dacă nu sunt timbrate încă, cu câte un timbru de 30 de bani (fileri).

Un militar român.

/X ~~2

— 27 Martie v.Militare. Căpitanul Traian Bulbuc

dela regimentul de infanterie nr. 88 a fost permutat la ministerul de războiu în Vienáj.

Patronaj, P. P. s. S. Lor episcopii Dr. Vasiie Hossu şi Dr. E. Miron Cristea au binevoit a primi patronajul expoziţiei pro­vinciale, aranjată de Reuniunea economică a comitatului Caraş-Severin.

0 curioasă ceremonie de încoronare.La proclamarea suire! pe tron a regelui George al V-lea se va îndeplini o ceremo­nie foarte caracteristică, numită »Tulat«. Anume într-un braţ al unui cântar se pune o bucată de fier, întocmai de greu­tatea regelui, iar în celălalt braţ se varsă atâtea piese de aur şi argint, până se egalează braţele cântarului. Adecă se cân­tăreşte regele cu bani, cari apoi se îm- părţesc săracilor. Ceremonia se va înde­plini în Calcuta şi se afirmă, că va aduce daruri pentru săraci la o jumătate de milion.

Multămită. In numele parohiei aduc mulţămită şi pe această cale d-iui Con­stantin A. Popoviciu, locotenent ces. şi reg. în penziune şi rentier în Braşov, că a procurat pentru şcoala noastră din Luţa: 1. Mapa Europei 15 cor. 2. Cinci tablouri de intuiţie 36 cor. şi 3. Globul pământu­lui 47 cor. Cu totul 98 cor.

*Pentru două sfeşnice mari înaintea

uşilor împărăteşti au binevoit a contribui:Gheorghe Pop preot 40 cor, Ion Pop

20 cor., ambii din Mărgineni, Tănase Boier din Făgăraş 20 cor., »Olteana« Viştea in­ferioară 20 cor., »Voileana« Voila 5 cor., Dr. N. Şerban 5 cor., »Fogarascher Vor- schussverein« 5 cor., »Furnicai 10 cor, Ioan Ludu, Beclean 4 cor., N. N. şi N. N. câte 1 cor., O doamnă 1 cor. şi Ion Lite­rat din Luţa 18 cor.

Primească marinimoşii donatori sin­cerii© noastre muiţămite. — L u ţ a, la 25 Martie 1911.— Pentru comitetul paro- chial: V. Literat, paroh gr. or. rom.

Nouă proprietate românească în Lu­goj. »Drapelul« scrie: »Poporul« institut de credit şi economii din Lugcj a cumpă­rat intravilanul Palkó din colţul promena­dei, vis-â-vis de teatrul orăşenesc cu suma de 40.000 coroane. Aceasta e a doua pro­prietate din Lugoj, ajunsă în ultimele săp­tămâni pe mâni româneşti. Cele multe înainte!

Necrolog. Văd. lui Augustin Antal născ. Irina Papp Szilagyi d8 Băseşti, ca mamă, August Blasian, ca soţ, Victor, Au­gust Blasian ca fii, August Antal, Atana- siu Antal cu soţia Ema şi fam., Dr. Cor- neliu Anta), Sabin Antal, ca fraţi şi cum­nată, Irina Antal cu soţul Aureliu Baldi şi fam., Florica Antal cu soţul Eugeniu Salca cu fam., Rea Sylvia Antal cu soţul Victor Illyés cu fam. ca surori şi cumnat, Victor Ioan Blasian cu soţia Iosefina, Adol- fina Blasian cu soţul, Mihail Hodârnău cu familia, Irusida Blasian cu soţul, Ioan Isaicu cu fam., Veonila Blasian, ca cum­naţi şi cumnate — şi familia lor ca ne­poţi şi nepoate, cu inimă plină de durere anunţă, că scumpa lor fiică, soţie, mamă, soră, cumnată şi mătuşă Marioara- Valéria Blasian născ. Antal în 6 Apri’ie a. c. d. a. la 12V3 oare, după scurte şi grele sufe­rinţe, în anul al 40-lea al etăţii şi al 10-lea al căsătoriei sale, provăzută cu Sf. Sacra­mente ale muribunzilor, şi-a dat nobilul său suflet în mânile Creatorului, în Ora- dea-mare, de unde rămăşiţele scumpei de­functe, s-au transportat la Beiuş, unde s au astrucat spre vecinica odihnă în cripta familiară în 9 Aprilie c.

— Cu inima înfrântă de durere adu­cem la cunoştinţa tuturor amicilor şi cu­noscuţilor, cum că iubitul nostru naş, leve­rnie Şorobetea învăţător triv. penzionat şi administrator al băilor »Hebe«, după lungi suferinţe şi-a dat blândul suflet în mânjie Creatorului, Joi în 6 Aprilie 1911 la 3 oare d. a. în etate de 71 ani. Rămăşiţele pă­mânteşti ale scumpului defunct s-au aşe­zat după ritul bisericei gr. cat. spre etern repaus Duminecă în 9 Aprilie 1911 în ci- miterul bisericei gr. cat. din Sângeorgiul- român. Grigore Lupoaie şi soţia Ioana, ca fini. Maxim Lupoaie înv. şi soţia Silvia, Costan şi Alexandru Lupoaie, ca nepoţi.

«Iarna urâcloasă» din doina Româ­nului şi-a fost pachetafc catrafusele şi a fost plecat de-a binele prin alte părţi, lă­sând loc unui drăgălaş început de primă­vară muit dorită. Dar s’a resgândit şi de Sâmbătă seara începând a revenit din nou şi prin părţile noastre, scuturând din

cojocu-i geros fulgi apătoşi, cari’ au îu- nălbit faţa pământului, şi cari încă şi pe când scriem aceste rânduri cad din greu asupra Braşovului cu împrejurimile sale, cât e zarea în lung şi in lat.

Sergentul m aior d*i ioan socaciu după un serviciu de 22 de ani şi 3 luni în regimentul c. şi r. Nr. 50 din Alba-Iu- lia, aduce la cunoştinţă, că cu i April 1911 a preluat cantina din Franz-Josef Pionier- kaserne (Alba-Iulia) şi totodată a repăşit din serviciul militar.

Advocat 110U. Am onoare a vă aducela cunoştinţă, că mi-am deschis cancela^ţa advocaţială în Deva (strada RossutÎh La- jos Nr. 12 în faţa Teatrului orăşenesc). Cu stimă: Dr. Uipiu Almaşescu, advocat.

Concertul pbiiharmonlc din Lipsea.Renumita orchestră philharmonică din Lipsea, condusă de dirigentul ei, profesorul Hans Winderstein, se bucură chiar în- tr’un oraş atât de muzical ca Lipsea de un renume bun, meritat. Concertele popo­rale în sala dela »Krystallpalast«, şi cele din sala dela »Gewandthaus«, sunt foarte cercetate.

In trecerea sa spre Bucureşti a dat Vineri sara şi în Braşov un concert vred­nic de aşteptările noastre încordate. Diri­gentul, d-1 Winderstein, a ales un pro­gram greu, dar tot-odată şi toarte mulţă- mitor. Din muzica clasică mai veche ne-a esecutat >Symfonia în G-molU de Beet­hoven, din muzica wagneriană >ldila< din » Siegfried* şi preludiul la minunata operă »Meistersinger din Nürnberg«, din Sme- tana, genialul componist ceh, symfonia » Moldova«, iar din cel mai modern com­ponist, — din ultra modernul Richard Strauss, compoziţia *Tod und Verklärung«. Publicul a răsplătit cu aplauze sgomotoâse excelentele prestaţiuni. Mai cu samă »Sym­fonia în C-moll« a lui Beethoven a fost esecutată magistral. Tema predilectă a lui Beethoven: lupta omului cu puterile su­pranaturale, cu -> fatum*-ui grozav, sbu* ciumările sufleteşti şi învingerea tuturor piedecilor — a găsit în orchestra lui Win- derstein un interpret minunat. Dirigentul şi-a îndeplinit rolul cu mult temperament, cucerind sala. , _

T e a tn ( german. Sâmbătă seara s-a reprezentaţia teatrul german din loc ope­reta în 3 acte a lui Buchbinder: »Da3 Muzikantenmädel«, ca novitate. Piesa a plăcut mult, mai cu seamă ca joc de scenă. Scabka a fost neîntrecută în rolul servitoarei de grajd, tot aşa Hermán Blass în rolul muzicantului Peter, Leiter în prinţ Esterházy şi Strassberg în rolul lui Haydn. Jocul de marionetté al Vilmei Scalska şi ai lui Blass a trebuit să fie repetat. Sala a fost plină. — Astă-seară Luni se va reprezenta »Zigeunerliebe« operetă romantică în 3 acte, iar mâne, Marţi, »Das Musikantenmädel«, operetă în 3 acte, ambele novităţi.

In pregătire: »Der unsterbliche Lump« şi »Künstlerblut«, operete.

Rugăm pe această cale să pri­mească adâncile noastre muiţămite toţi acei binevoitori, cari ne-au con- dolat în momentele de grea încer­care, suferită prin moartea neuitatu­lui nostru Dr. Simeon Popu, fost advocat Cluj.

Jalnica familie.

POŞTA REDACŢIUNEI.

Hicu, Loco. Dăm aci două şire din poe­ziile, ce ne trimiţi anonim:

„Turbat sunt eu singur, văzându-te a trece „In repezi ocoluri 1-al altuia piept. ..

Dar mai departe cu poeţi „turbaţi“ nu stăm de vorbă. Restul poeziei în coş.

A. Ii. î*a T . M. Am dat-o pentru numă­rul de Paşti.

OTT Domnii abonaţi ai foaie! noastre, cari nu şi-au reînoit încă abonamentul pe pătrarul al doilea, sunt rugaţi a-1 reînoi cât mai cu­rând ca să nu li se întrerupă regu­lata espedare a ziarului. Spre acest scop am alăturat la numă­rul din urmă avizuri poştale.

Administraţiunea „G a ze te i T ra n s ilv a n ie i“ .

Proprietar : D r. A u re i M ureşiam L Succesorii.

Redactor resp. Ioan Spuderca .

Pagina 4. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Nr. 70—1911.

.VICTORII“,ii swieut* m attii Ib Ar#

emisiune.Adunarea generală ţinută la 19 Martie 1911 n. a hotărât fuzionarea institutului de credit şi economii „Luna

din Boroşineu, cu institutul nostru, şi totodată a hotărât şi urcarea capitalului de acţii dela 1,200.000— la Qfl 2,500.000'— sub condiţiile ce urmează aci:

1. Institutul nostru emite 6500 de acţii nouă în valoare nominală de Cor. 200-— acţia dintre cariI . , 6000 de acţii se ofer acţionarilor vechi eu Cor. 800-— preţ de emisiune, astfel, că flecare acţionar vechiuar

dreptul de prioritate de a subscrie din aceasta emisiune atâtea acţii nouă, câte are deja din emisiunile precedente2. 250 acţii se oferă cu drept de prioritate acţionarilor institutului „Lunca", cu preţul

Cor. 400-— astfel însă, că pe lângă o simplă declaraţie de optare şi pe lângă depozitarea acţiilor, fără altă plaţi pentru 4 acţii dela „Lunca“ , institutul nostru, dă câte una acţie nouă, şi totodată după aceste acţii dă 51 intere* dela 1 Ianuarie 1911— 31 Decembre 1911, îndată după încheierea acestui an; în fine restul:

3. 250 acţii noui, dimpreună cu toate celelalte acţii rămase eventual neoptate, fie dela „Victoria“ sau fii dela „Lunca“ , se ofer în primul rând acţionarilor şi în al doilea rând şi altor persoane, cu preţul de emisiune i

Cor. 400'— de acţie.

II. In toate trei cazurile din preţul de emisiuna Cor. 200'— se adaugă ţa capitalul de acţii iar restul, dui substragerea speselor de emisiune, se adaugă la fondul special de rezervă.

II I . Terminul de subscriere, pentru acţionari şi pentru neacţionari se flxeazti dela 15 Aprilie până la 15 1911 n. inclusiv, astfel însă că toţi acţionarii vechi, cari până la acest termin nu au participat la subscriere, nec diţionat îşi perd dreptul lor de prioritate § 7 din statute).

Deodată cu subscrierea acţionarii vechi sunt datori să prezenteze la cassă toate acţiile vechi, pentru cari v să opteze, spre a se stampila cu nota de emisiune, datori fiind să plătească totodată şi prima rată de emisiune: al'?1 cum subscrierile nu au nici o valoare.

IV . Preţul acţiilor nouă se plătesc în următoarele rate şi termine:

a) Cor. 50'— dela 15 Aprilie până la 15 Hai 1911 n.b)c)d )

19

99

50'-100100

99 15 Mâiu 15 August 15 Sept

15 August 15 Sept. 15 Oct

\

V

Ce priveşte acţiile emise cu preţul de Cor. 400-— , rata ultimă de plătit la 15 Septemvrie până la 15 Oc-j tomvrie 1911 n., în loc de Cor. 100 va fi de Cor. 200'—

Toate ratele se pot plăti însă şi înainte de aceste termine.

V. Acţiile nouă vor participa la toate drepturile institutului numai începând dela 1 Ianuarie 1912, până atunci| subscriitorii primesc 5\ interese după ratele plătite, şi dincontră după ratele neachitate la termin vor plăti 61 in­terese de întârziere.

In caz de neplătire la terminele Axate, ratele deja plătite se pierd in favorul fondului de rezervă, iar rămase astfel neplătite, se declară de nimicite şi in locul lor se emit acţii nouă cu preţul de Cor. 400'— (§ 10 dini statute). ^

VI. In caz dacă cutare acţionar dela „Lunca“ , nu va uza de dreptul său de prioritate (ad. punctul I|2) sau peste tot nu va depune la cassa noastră una sau mai multe acţii dela „Lunca“ , in terminul mai sus hotărât, astfel ' neoptate se declară de nule şi pe lângă plătirea sau depozitarea valorii lor nominale de câte Cor. 100'— , ins­titutul „Victoria“ este in drept să esmită acţii nouă, conform prospectului de faţă, cu preţul de Cor. 400.— .

V II. Acţiile se vor elibera numai după plătirea întregului preţ de emisiune, şi numai cu începere dela 1 No- emvrie 1911, — până atunci plătirile se fac şi chitează in titluri provizorii.

A r a d, 19 Martie 1911 n.

Direcţiunea Institutului.TIPARUL TIPOGRAFIEI A. MUREŞIANU, BRAŞOV.