105. anal lxxiv. gazeta -...

4
105. Anal LXXIV. Braşov, Vineri in 13 (26) Maiu 1911 . GAZETA : Apare în fiecare zi de lucru. R e d a 0 ţ i a, Abonam ntul: pentru Austro-Ungaria pe an 2 4 cor., pe V 2 0n 12 cor., Tipografia şi Administraţia: pf, an 8 cor. Pentru România şi streinătate pe an 4 0 franci, pe V 2 BRAŞOV, PIAŢA MARE Nr. 30. u20 franci., pe ’/« an 10 franci. Număr de Dumlnecfi 8 franci pe an. Telefon: Nr. 226. Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 cor., Fără dus acasă pe an 20 cor. pe V 2 an IO cor., pe V« an s cor. Un număr 10 bani. in- serate : un şir petit 2 0 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarif şi învoială. — Reclame pe pagina a 3-a un şir 2 0 bani. ;ea cu naţionalităţile. Un articol al d-rului Jakşicl II. In continuarea articluiui său Dr. Jak spune mai departe astfel părerile raţilor sârbi asupra păcii cu naţio- ăţiic: In ce priveşte şcoalele poporale, i Sârbii avem oarecari experienţe, fosta graniţă militară limba de in- ţie în şcoalele elementare a fost scoli de-a rândul limba germană, iar imitatul a fost, că limba germană Învăţau oficerii, cari ar fi învăţat-o iin cazul dacă n-ar fi existat între Irb i şcoale cu limba de propunere snnanâ, — poporul însă n-a învă- tHmba g e r m a n ă . In afară de te- tei graniţei era în uz, atât în in* tnicţia elementară, cât şi în litera- 0 mixtură a limbii vechi slave rbeşti, care era cu mult mai a- e de limba poporului sârbesc, it limba maghiară sau germană toate aceste massele poporului u avut nici un folos nici dela nici dela literatură , până nu a fost introdusă în şcoală fii literatură limba neaoşă a po- lul Cel ce ar vrea să ruineze azi !a poporală sârbă, n-ar trebui să ucă ca limbă de instrucţie limba iară sau germană, ar fi destul oprocopsească cu reintroducerea slavo-sârbe. Cu o limbă stră- in şcoala poporală nu se poate să zădărnicim succesul instruc- cultura, şi poporul , care nu frec- tatea culturală, este întrebare cum ar căuta azi maghiarimea, luând în con- ziderare preponderanţa şi superiori- tatea în cultură a poporului german? Dar naţiunea maghiară viează şi azi în deplină putere şi aceasta este o dovadă a forţei vitale a maghiarimei. Faptul, că în decurs de o miie de ani s-a putut susţinea acest popor în împrejurări grele şi între vecini atât de puternici — acest fapt în sine îi dă dreptul la o existenţă mai departe. Dar, oare numai clasele şi par- tidele dominante şi privilegiate au is- torie? cum a ob3ervat-o nimerit a- ceasta un orator la adunarea dela Arad. Oare, istoria milenară este mărturie numai pentru maghiari? în- trebăm noi. Oare nu depune mărtu- risire şi pentru popoarele , cari în mare parte trăiesc împreună cu Un- gurii dela întemeierea regatului? Oare nu se împărtăşesc de bine şi de rău împreună cu Ungurii? Ele trăesc împreună , luptă împreună şi şi şi-au păstrat naţionalitatea pro- prie în decurs de o miie de ani Oare să fie aceasta numai în- tâmplător? Trăiesc împreună cu Ungurii, fără ca patria să fi suferit vre-o ştir- bire. Şi dacă limba ne este diver- gentă, în multe altele suntem înru- diţi. Avem interese comune şi nă- cazuri comune. In o miie de ani am fost păr- taşi de atâta bine, încât am putut trăi împreună în patrie, iar când au urmat astfel de vremi, cari au silit ă decât şcoala poporală, nu e pe Jidovi în vechime să părăsească tiare să-şi însuşească din carte şcoală o limbă străină. Dacă fi putut germaniza cu şcoala, ioi Sârbii, nici Maghiarii nu am ce suntem azi. acă la un popor mai mic s-ar face toate după plac cu pre- iranţa numerică şi cu superiori- Egipetul, plecăm şi emigrăm pe ace- leaş vapoare la America. Guvernele oligarhiei feudale spun, că interesele maghiarimii pretind, ca rassa maghiară să se sporească pe calea maghiarizării. Dar dacă se în- grijesc atât de mult de interesele rassei lor, atunci pentruce lasă, sau mai #Jine zis pentruce alungă în lume sutelerde mii de Maghiari de rassă şi pentruce îi lasă acolo, când pe lângă sacrificii relativ neînsemnate şi-ar putea spori cu aceştia neamul lor? In dosul acestor afirmative inte- rese oare nu se ascunde interesul lor propriu de clasă? Democraţia înseamnă libertatea publică. Cel ce exploatează, exploa- tează totul, roada muncii altuia, con- fesiunea, numele şi naţionalitatea al- tuia. Democratul luminat nu va face rău nimărui, va da fiecăruia liberta- tea economică, religioasă şi naţională. Prin democraţie maghiarimea poate pierde şi poate câştiga ceva. Ceeace va câştiga va fi cu atât mai preţios, ca ceeace va pierde, cu cât mai mult preţueşte fratele decât sclavul, iubirea decât frica, armonia spiritelor, decât ascultarea silită. Problema Maghiarilor pătrunşi de spiritul luminat şi democratic este a vindeca ranele vechi prin exercita- rea dreptăţii sociale şi politice şi a linişti patimile exploatate de atâtea ori prin politica vicleană cunoscută, spre paguba noastră a tuturora. Cine va esopera renaşterea Un- gariei prin democraţie, acela va fi vrednic a fi numit întemeietorul nou al Ungariei democratice. Democraţia nu se poate crea, decât prin lucrarea comună a tuturor elementelor democratice, Maghiari şi nemaghiari. Succesul e asigurat nu- mai aşa, dacă în fruntea mişcării vor sta Maghiarii. Până la democraţie nu putem ajunge decât prin schimbarea între- gului sistem politic: Dintre partidele istorice nu putem conta decât singur la partidul lui Justh, ai cărui mem- brii sunt aplicaţi a abzîce de prero- gativele ce le compet ca cetăţeni fruntaşi. Cei ce nu voiesc să abzică de aceste prerogative, aceia nu pot hărăzi masselor de popoare dreptul electoral universal. Cine’ vrea să ră- mână tu tor, acela nu poate să facă maioren pe cel ce se află sub tutela sa, căci maiorenitatea înseamnă tot- odată şi încetarea puterii sale de tutor. Dreptul electoral universal, egal şi secret este prima şi cea mai im- perativă necesitate a democraţiei. Pentru aceasta trebue să lupte îm- preună toţi democraţii sinceri şi ade- văraţi din patrie, chiar şi dacă în alte chestiuni au vederi şi concepte divergente. Acesta este programul nostru, acesta este credeul nostru politic. 3 Maia 1848 Ia Pariz. Liga culturală, secţia Pariz, şi studenţii români de acolo au sărbătorit cu o deosebită solemnitate aniversarea zilei de 3 Maiu. D l Spineanu, preşedintele Ligei, a ţinut o cuvântare foarte frumoasă, în care a arătat cu multă simţire patriotică, în- semnătatea zilei. D-sa a cetit apoi discursul lui Băl- cescu, ţinut la Pariz după revoluţia dela 1848. D-şoara Macri, distinsa artistă a Tea - trului Naţional din Bucureşti, a recitat »Rugăciunea din urmă« de G. Coşbuc şi »Doina« de Eminessu. D. Borcof, acompaniat de d*l Şoleu, a executat bucăţi cu violoncelul. D. Culcer a executat din caval doine şi cântece româneşti. Toţi au fost aplaudaţi cu multă căl- dură şi au stârnit un mare entuziasm. După-ce s-a sfârşit concertul, a ur- mat dansul, care a durat până noaptea târziu. Notăm printre cei prezenţi la această serbare românească pe: d-nele Bratu, Anas- tasiu, Ghiulea, Culcer, d-şoarele Macri, Ghiulea, Pavalache, Grigorescu, Veronica Curp, lonescu, Iliescu, Tănăsescu, d-nii Spi- neanu, Cioc, Băbeanu, Tomovicî, Plopşo- reanu, Mavrodi, Moşoi, Topale, Mâcărescu, FOILETONUL «GAZ. TRANS.«. Orbul. {Quy de Maupassant ). Ce-o mai fi şi bucuria asta a primu- soare ? De ce ne*o fi umplând de 1 plăcere de viaţă lumina asta revăr- pe pământ ? Ceru-i întreg albastru, câmpul întreg ie, iar casele toate albe; şi ochii noş* vrăjiţi culorile astea vii, din care ieun farmec pentru sufletele noastre, parcă ne vine, aşa, să jucăm, să aler- să cântăm, gându şi capătă o svel- neobicinuită, un fel de desmierdâre pătrunde; parc ai vrea să îmbrăţişezi rele. Sub porţi, orbii, neturburaţi în întu- ecu i lor vecinie, rămân, 1 q mijlocul a- noi veselii, ca tot-deauna, liniştiţi să'Şi dea seamă, caută să poto- pe fie-care clipă, cânele lor, care să sară. 1 , seara, se întorc acasă, la bra- breunui fra*e mai mic sau vreunei so- la vorbele copilului »a fost aşa de azi«, ei răspund : »mi am dat eu fprerea că-i frumos, căci Lulu nu mai locului«. Am cunoscut un om de felul ăsta, a cărui vieaţă lusese un lung şir de chinuri neînchipuite. Era un ţăran, fiu ai unui arendaş normand. Cât timp Si trăi tatăl şi mama, fu mai muit sau mai puţin îngrijit. El mai nu suferi decât din pricina înfiorătoarei boale. De îndată, după prăpădirea bătrâni* lor, viaţa începu să i fie crâncenă. 11 luă la dânsa o soră a lui, dar toţi din casă se purtau cu el ca cu un trântor, care mă- nâncă pâinea altora. La ori-ce masă îi scotea îmbucătura pe nas; şi cu toate că cumnatu său pusese mâna pe partea lui de moştenire, îi dădea cu părere de rău supa, atâta cât să nu moară. Ei avea o faţă străvezie şi nişte ochi mari albi ca nişte ceară de peceţi; sta nepăsător la batjocură şi aşa de închis în el însu*şi, încât părea, că nu simte ni- mic. Nu cunoscuse de altfel ce-s desmier- dările ; m&mă-sa se purta aspru tot-deauna cu el, neiubindu 1 mai de loc; căci, la câmp, cei-ce nu-s de folos sunt vătămă- tori şi ţăranii sunt aproape ca îşi puii, cari omoară pe cei şubrezi dintre ei. Odată supa sorbită pe repezeală, el se ducea şi se aşeza vara în faţa porţii, iar iarna lângă sobă, şi nu se ir ai mişca până seara. Nu făcea nici un semn, nici o mişcare; dar pleoapele, stârnite de vre-o suferinţă nervoasă, îi cădeau câte-odată peste pata albă a ochilor. Avea cumva în el un spirit, un gând, o conştiinţă limpede despre viaţa lui? Despre astea nimeni nu se întreba. Aşa merseră lucrurile câţi-va ani de zile. Neputinţa lui însă de a lucra ceva şi nepăsarea lui scoase pe rude din fire şi el deveni un fel de »toba bătăilor«, un fel de măscăriciu-martir, pradă cruzimii înăscute, veseliei sălbatice a barbarilor din prejurul său. Se născoci, fără de milă, toate ghidu- şiiie, pe cari le putuse insufla orbeala lui. Şi ca să se plătească de ceea ce i*se da să mănânce, se f&cu din prânzuri ceasuri de plăcere pentru vecini şi de chin pentru bietul neputincios. Ţăranii de prin vecinătate veoiau cu dragă inimă la petrecerea asta ; se vor- bia de asta din uşă’n uşă şi bucătăria gospodăriei era vecinie plină. Câte-odată se punea pe masă, în faţa farfuriei din care el era să mănânce bu- lionul, vre-o pisică sau un câine. Dobito- cul simţea, prin instinct, beteşugul omu- lui şi »’apropia pe încetul, mânca fără zgomot, lingându-se cu poftă ; iar când un climpocit de limbă, ceva mai tare, trezia băgarea de seamă a bietului nenorocit, dobitocul se îndrepta uşor, ea să se fe- rească de lingura cu care orbul lovia, la întâmplare, înaintea sa. Atunci izbucniau râsetele, îmbuizelele, tropăitul celor ce priviau înşiraţi pe lângă pereţi. Iar el, fără să scoată o vorbă, în- cepea să mănânce cu mâna dreaptă, pe când îşi apăra farfuria, întiozând mâna stângă. Alteori îl făceau să mestece dopuri, bucăţi de lemn, frunze şi chiar murdării, de cari el nu-şi da seama. In cele din urmă încetară cu glu- mele, şi cumnatu-său, furios că tot îl mai hrăneşte, îl lovi, îl pălmui neîncetat, fă- când haz de sforţările pe cari le făcea, de în zadar, ca să se ferească de lovituri, începu un joc nou: jocul palmelor. Şi ar- gaţii, ucenicul, servitoarele îşi aruncau la orice pas mâinile peste faţa orbului, ce* ea-ce pricinuia pleoapelor iui o mişcare pripită. El nu ştia unde să s’ascundă şi sta aşa, neîncetat, cu mâinile întinse, se apere. 11 siliră în sfârşit cerşească. 11 aşezau la marginea drumului, în zilele de târg. îndată ce auzia un zgomot de paşî sau huruitul vre-unei trăsuri, el îşi întin- dea pălăria, bolborosind «faceţi-vă milă şi pomană». Ţăranul însă nu prea e darnic, şi săptămâni întregi orbul se’ntorcea acasă fără vre-o para.

Upload: others

Post on 31-Aug-2019

11 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: 105. Anal LXXIV. GAZETA - dspace.bcucluj.rodspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/68949/1/BCUCLUJ_FP_P2538_1911...iin cazul dacă n-ar fi existat între Irbi şcoale cu limba de propunere

105. Anal LXXIV. Braşov, Vineri in 13 (26) Maiu 1911.GAZETA

:Apare în fiecare zi de lucru. R e d a 0 ţ i a,

Abonam ntul: pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe V2 0n 12 cor., T i p o g r a f i a şi A d m i n i s t r a ţ i a :pf, an 8 cor. Pentru România şi streinătate pe an 40 franci, pe V2 B R A Ş O V , P IA ŢA M A RE N r. 3 0 .u 20 franci., pe ’/« an 10 franci. Număr de Dumlnecfi 8 franci pe an. Telefon: Nr. 226.

Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 cor., Fără dus acasă pe an 20 cor. pe V2 an IO cor., pe V« an s cor. Un număr 10 bani. in­serate : un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarif şi învoială. — Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani.

;ea cu naţionalităţile.Un articol a l d-rului J a k ş ic l —

II.

In continuarea articluiui său Dr. Jak spune mai departe astfel părerile raţilor sârbi asupra păcii cu naţio-

ăţiic:

In ce priveşte şcoalele poporale, i Sârbii avem oarecari experienţe, fosta graniţă militară limba de in- ţie în şcoalele elementare a fost

scoli de-a rândul limba germană, iar imitatul a fost, că limba germană Învăţau oficerii, cari ar fi învăţat-o iin cazul dacă n-ar fi existat între Irbi şcoale cu limba de propunere snnanâ, — poporul însă n-a învă- tHmba germ ană. In afară de te­tei graniţei era în uz, atât în in* tnicţia elementară, cât şi în litera-

0 mixtură a limbii vechi slave rbeşti, care era cu mult mai a- e de limba poporului sârbesc,

it limba maghiară sau germană toate aceste m assele poporului

u avut nici un folos nici dela nici dela literatură , până

nu a fost introdusă în şcoală fii literatură lim ba neaoşă a p o ­lul Cel ce ar vrea să ruineze azi !a poporală sârbă, n-ar trebui să ucă ca limbă de instrucţie limba iară sau germană, ar fi destul

o procopsească cu reintroducerea slavo-sârbe. Cu o limbă stră­

in şcoala poporală nu se poate să zădărnicim succesul instruc-

cultura, şi poporul, care nu frec-

tatea culturală, este întrebare cum ar căuta azi maghiarimea, luând în con- ziderare preponderanţa şi superiori­tatea în cultură a poporului german? Dar naţiunea maghiară viează şi azi în deplină putere şi aceasta este o dovadă a forţei vitale a maghiarimei. Faptul, că în decurs de o miie de ani s-a putut susţinea acest popor în împrejurări grele şi între vecini atât de puternici — acest fapt în sine îi dă dreptul la o existenţă mai departe.

Dar, oare numai clasele şi par­tidele dominante şi privilegiate au is­torie? cum a ob3ervat-o nimerit a- ceasta un orator la adunarea dela Arad. Oare, istoria milenară este mărturie numai pentru maghiari? în­trebăm noi. Oare nu depune mărtu­risire şi pentru popoarele , cari în m are p arte trăiesc îm preună cu Un­gu rii dela întem eierea regatului? Oare nu se împărtăşesc de bine şi de rău împreună cu Ungurii? Ele trăesc îm preună , luptă îm preună şi şi şi-au păstrat naţionalitatea pro­p rie în decurs de o m iie de a n i

Oare să fie aceasta numai în­tâmplător?

Trăiesc împreună cu Ungurii, fără ca patria să fi suferit vre-o ştir­bire. Şi dacă limba ne este diver­gentă, în multe altele suntem înru­diţi. Avem interese comune şi n ă ­cazuri comune.

In o miie de ani am fost păr­taşi de atâta bine, încât am putut trăi împreună în patrie, iar când au urmat astfel de vremi, cari au silit

ă decât şcoala poporală, nu e pe Jidovi în vechime să părăseascătiare să-şi însuşească din carte I» şcoală o lim bă străină. Dacă fi putut germaniza cu şcoala, ioi Sârbii, nici Maghiarii nu am

ce suntem azi.acă la un popor mai mic s-ar face toate după plac cu pre-

iranţa numerică şi cu superiori-

Egipetul, plecăm şi emigrăm pe ace- leaş vapoare la America.

Guvernele oligarhiei feudale spun, că interesele maghiarimii pretind, ca rassa maghiară să se sporească pe calea maghiarizării. Dar dacă se în­grijesc atât de mult de interesele rassei lor, atunci pentruce lasă, sau

mai #Jine zis pentruce alungă în lume sutelerde mii de Maghiari de rassă şi pentruce îi lasă acolo, când pe lângă sacrificii relativ neînsemnate şi-ar putea spori cu aceştia neamul lor?

In dosul acestor afirmative inte­rese oare nu se ascunde interesul lor propriu de clasă?

Democraţia înseamnă libertatea publică. Cel ce exploatează, exploa­tează totul, roada muncii altuia, con­fesiunea, numele şi naţionalitatea al­tuia. Democratul luminat nu va face rău nimărui, va da fiecăruia liberta­tea economică, religioasă şi naţională.

Prin democraţie maghiarimea poate pierde şi poate câştiga ceva. Ceeace va câştiga va fi cu atât mai preţios, ca ceeace va pierde, cu cât mai mult preţueşte fratele decât sclavul, iubirea decât frica, armonia spiritelor, decât ascultarea silită.

Problema Maghiarilor pătrunşi de spiritul luminat şi democratic este a vindeca ranele vechi prin exercita­rea dreptăţii sociale ş i politice şi a linişti patimile exploatate de atâtea ori prin politica vicleană cunoscută, spre paguba noastră a tuturora.

Cine va esopera renaşterea Un­gariei prin democraţie, acela va fi vrednic a fi numit întemeietorul nou al Ungariei democratice.

Democraţia nu se poate crea, decât prin lucrarea comună a tuturor elementelor democratice, Maghiari şi nemaghiari. Succesul e asigurat nu­mai aşa, dacă în fruntea mişcării vor sta Maghiarii.

Până la democraţie nu putem ajunge decât prin schim barea între­gului sistem politic : Dintre partidele istorice nu putem conta decât singur la partidul lui Justh, ai cărui mem­brii sunt aplicaţi a abzîce de prero­gativele ce le compet ca cetăţeni fruntaşi. Cei ce nu voiesc să abzică de aceste prerogative, aceia nu pot hărăzi m asselor de popoare dreptul

electoral universal. Cine’ vrea să ră­mână tu tor, acela nu poate să facă maioren pe cel ce se află sub tutela sa, căci maiorenitatea înseamnă tot­odată şi încetarea puterii sale de tutor.

Dreptul electoral universal, egal şi secret este prima şi cea mai im­perativă necesitate a democraţiei. Pentru aceasta trebue să lupte îm­preună toţi democraţii sinceri şi ade­văraţi din patrie, chiar şi dacă în alte chestiuni au vederi şi concepte divergente.

Acesta este programul nostru, acesta este credeul nostru politic.

3 Maia 1848 Ia Pariz. Liga culturală, secţia Pariz, şi studenţii români de acolo au sărbătorit cu o deosebită solemnitate aniversarea zilei de 3 Maiu.

D l Spineanu, preşedintele Ligei, a ţinut o cuvântare foarte frumoasă, în care a arătat cu multă simţire patriotică, în­semnătatea zilei.

D-sa a cetit apoi discursul lui Băl- cescu, ţinut la Pariz după revoluţia dela 1848.

D-şoara Macri, distinsa artistă a Tea­trului Naţional din Bucureşti, a recitat »Rugăciunea din urmă« de G. Coşbuc şi »Doina« de Eminessu.

D. Borcof, acompaniat de d*l Şoleu, a executat bucăţi cu violoncelul.

D. Culcer a executat din caval doine şi cântece româneşti.

Toţi au fost aplaudaţi cu multă căl­dură şi au stârnit un mare entuziasm.

După-ce s-a sfârşit concertul, a ur­mat dansul, care a durat până noaptea târziu.

Notăm printre cei prezenţi la această serbare românească pe: d-nele Bratu, Anas- tasiu, Ghiulea, Culcer, d-şoarele Macri, Ghiulea, Pavalache, Grigorescu, Veronica Curp, lonescu, Iliescu, Tănăsescu, d-nii Spi­neanu, Cioc, Băbeanu, Tomovicî, Plopşo- reanu, Mavrodi, Moşoi, Topale, Mâcărescu,

FOILETONUL «GAZ. TRANS.«.

Orbul.{Quy de M aupassant).

Ce-o mai fi şi bucuria asta a primu- soare ? De ce ne*o fi umplând de 1 plăcere de viaţă lumina asta revăr- pe pământ ?Ceru-i întreg albastru, câmpul întreg

ie, iar casele toate albe; şi ochii noş* vrăjiţi culorile astea vii, din care

ie un farmec pentru sufletele noastre, parcă ne vine, aşa, să jucăm, să aler- să cântăm, gându şi capătă o svel- neobicinuită, un fel de desmierdâre

pătrunde; parc ai vrea să îmbrăţişezi rele.Sub porţi, orbii, neturburaţi în întu-

ecui lor vecinie, rămân, 1q mijlocul a- noi veselii, ca tot-deauna, liniştiţi să'Şi dea seamă, caută să poto- pe fie-care clipă, cânele lor, care

să sară.1, seara, se întorc acasă, la bra-

breunui fra*e mai mic sau vreunei so­la vorbele copilului »a fost aşa de azi«, ei răspund : »mi am dat eu

fprerea că-i frumos, căci Lulu nu mai locului«.

Am cunoscut un om de felul ăsta, a cărui vieaţă lusese un lung şir de chinuri neînchipuite.

Era un ţăran, fiu ai unui arendaş normand.

Cât timp Si trăi tatăl şi mama, fu mai muit sau mai puţin îngrijit. El mai nu suferi decât din pricina înfiorătoarei boale.

De îndată, după prăpădirea bătrâni* lor, viaţa începu să i fie crâncenă. 11 luă la dânsa o soră a lui, dar toţi din casă se purtau cu el ca cu un trântor, care mă­nâncă pâinea altora. La ori-ce masă îi scotea îmbucătura pe n as; şi cu toate că cumnatu său pusese mâna pe partea lui de moştenire, îi dădea cu părere de rău supa, atâta cât să nu moară.

Ei avea o faţă străvezie şi nişte ochi mari albi ca nişte ceară de peceţi; sta nepăsător la batjocură şi aşa de închis în el însu*şi, încât părea, că nu simte ni­mic. Nu cunoscuse de altfel ce-s desmier- dările ; m&mă-sa se purta aspru tot-deauna cu el, neiubindu 1 mai de lo c ; căci, la câmp, cei-ce nu-s de folos sunt vătămă­tori şi ţăranii sunt aproape ca îşi puii, cari omoară pe cei şubrezi dintre ei.

Odată supa sorbită pe repezeală, el se ducea şi se aşeza vara în faţa porţii, iar iarna lângă sobă, şi nu se ir ai mişca până seara. Nu făcea nici un semn, nici o

mişcare; dar pleoapele, stârnite de vre-o suferinţă nervoasă, îi cădeau câte-odată peste pata albă a ochilor. Avea cumva în el un spirit, un gând, o conştiinţă limpede despre viaţa lui? Despre astea nimeni nu se întreba.

Aşa merseră lucrurile câţi-va ani de zile. Neputinţa lui însă de a lucra ceva şi nepăsarea lui scoase pe rude din fire şi el deveni un fel de »toba bătăilor«, un fel de măscăriciu-martir, pradă cruzimii înăscute, veseliei sălbatice a barbarilor din prejurul său.

Se născoci, fără de milă, toate ghidu- şiiie, pe cari le putuse insufla orbeala lui. Şi ca să se plătească de ceea ce i*se da să mănânce, se f&cu din prânzuri ceasuri de plăcere pentru vecini şi de chin pentru bietul neputincios.

Ţăranii de prin vecinătate veoiau cu dragă inimă la petrecerea asta ; se vor- bia de asta din uşă’n uşă şi bucătăria gospodăriei era vecinie plină.

Câte-odată se punea pe masă, în faţa farfuriei din care el era să mănânce bu­lionul, vre-o pisică sau un câine. Dobito­cul simţea, prin instinct, beteşugul omu­lui şi »’apropia pe încetul, mânca fără zgomot, lingându-se cu poftă ; iar când un climpocit de limbă, ceva mai tare, trezia băgarea de seamă a bietului nenorocit, dobitocul se îndrepta uşor, ea să se fe­

rească de lingura cu care orbul lovia, la întâmplare, înaintea sa.

Atunci izbucniau râsetele, îmbuizelele, tropăitul celor ce priviau înşiraţi pe lângă pereţi. Iar el, fără să scoată o vorbă, în­cepea să mănânce cu mâna dreaptă, pe când îşi apăra farfuria, întiozând mâna stângă.

Alteori îl făceau să mestece dopuri, bucăţi de lemn, frunze şi chiar murdării, de cari el nu-şi da seama.

In cele din urmă încetară cu glu­mele, şi cumnatu-său, furios că tot îl mai hrăneşte, îl lovi, îl pălmui neîncetat, fă­când haz de sforţările pe cari le făcea, de în zadar, ca să se ferească de lovituri, începu un joc nou: jocul palmelor. Şi ar­gaţii, ucenicul, servitoarele îşi aruncau la orice pas mâinile peste faţa orbului, ce* ea-ce pricinuia pleoapelor iui o mişcare pripită. El nu ştia unde să s’ascundă şi sta aşa, neîncetat, cu mâinile întinse, să se apere.

11 siliră în sfârşit să cerşească. 11 aşezau la marginea drumului, în zilele de târg. îndată ce auzia un zgomot de paşî sau huruitul vre-unei trăsuri, el îşi întin­dea pălăria, bolborosind «faceţi-vă milă şi pomană».

Ţăranul însă nu prea e darnic, şi săptămâni întregi orbul se’ntorcea acasă fără vre-o para.

Page 2: 105. Anal LXXIV. GAZETA - dspace.bcucluj.rodspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/68949/1/BCUCLUJ_FP_P2538_1911...iin cazul dacă n-ar fi existat între Irbi şcoale cu limba de propunere

Pagina 2. GAZ E T A T R A N S I L V A N I E I Nr. 10d.—1911lanculescu, Bratu, Fogbeer, Motaş, Cio- mac etc.

Succesul serbăreî, care a fost desă­vârşit, se datoreşte in primul rând d-lor Spineanu şi Cioc, preşedintele şi vicepre­şedintele Ligei, cărora li-se cuvin toate laudele.

Lumea a plecat, ducând cu dânsa cele mai frumoase amintiri şi însufleţită de un înalt patriotism.

Starea sanitară a Maj. Sale. De cât­va timp se răspândesc zilnic ştiri nefavo­rabile despre starea sanitară a Maiestăţii Sale, care, cum se ştie, petrece de cât-va timp în castelul dela GSdollo. Ştirile însă se desmint oficios, afirmându se că M. Sa se află bine. O depeşă din Budapesta a- nunţă, că eri s-au răspândit acolo iarăş ştiri alarmante, din cauză că medicul Neus- ser din Viena, care a fost chemat Dumi­necă la M. Sa, n-a părăsit încă Gdddlio. Dar şi aceste ştiri se desmint în >Bud. Tud.< ca neadevărate.

Gamera. Şedinţa de eri a camerei a fost consacrată memoriei răpozatului ba­ron Bânffy. L-a parentat prezidentul ca­merei. Deputaţii au ascultat vorbirea în picioare, num ai deputaţii naţionalişti au răm as şezând. In numele Justhiştilor a vorbit Justb, iar în numele Kossuthiştilor contele Apponyi. Dintre deputaţii partidu­lui poporal n-a luat parte la şedinţă nici unul.

Şedinţa s*a încheiat la orele 11.

Ministrul de externe ai monarhiei contele Aehrenthal, după ce i-a espirat con­cediul de două luni, a sosit zilele aceste dela Abbazia la Viena şi a preluat condu­cerea departamentului de externe al mo­narhiei.

Aehrenthal va sosi zilele aceste la Gödöllő, unde va fi primit in audienţă la Maj. Sa.

Reformele militare.— Spicuiri. —

In şedinţa de alaltăeri a came­rei ungare ministrul Hazai a depus pe biroul camerei, precum am anun­ţat, proiectele privitoare la: reforma forţei armate, reforma honvezimei, reforma codului penal militar al ar­matei comune şi reforma codului penal militar al honvezimei. Cele patru proiecte şi motivarea lor for­mează un material foarte estins şi conţin peste 1000 paragrafe. Reţi­nem din aceste proiecte următoarele dispoziţiuni mai însemnate.

Proiectul reformei forţei armate.Contingentele de recruţi. Contingen­

tul de recruţi se stabileşte anual pentru

Se deslănţui atunci împotriva lui o ură fără frâu, fără milă. Şi iată cum muri.

Intr’o iarnă, pământul era acoperit cu zăpadă şi era un ger înspăimântător. Cum- natu-său îl luă într’o dimineaţă şi-l duse departe, pe un drum mare, ca să cer­şească. II lăsă acolo toată ziua şi când se iăeu seară, spuse cătră toţi, că nu-1 mai găsise. Apoi adăugă: «Ei ş i! cu-atât mai b ine; l-o fi luat cineva, pentrucă era ger. Şi apoi, să nu crezi că-i pierdut. Mâine o să-l vedeţi întors la supă».

A doua zl, nu se întoarse.După o lungă aşteptare, orbul, a-

proape mort din pricina frigului, începu să se urnească din loc. Neputând să mai recunoască drumul Înfăşurat într’o pătură de ghiaţă, rătăci la întâmplare, prăbuşin- du-se prin şanţuri, ridicându-se, căutând vecinie mut o casă.

Dar amorţeala zăpezii 11 pătrunse Încetul cu încetul şi nemaiputându-şi târî picioarele sleite, se aşeză In mijlocul câm­pului. Nu se mai ridică.

Fulgii cei albi de zăpadă, cari că­deau mereu, îl îngropară. Corpul înţe­penit se făeu nevăzut sub neîncetata în­grămădire a mulţimii lor nesfârşite; ni­mic nu mai arăta locul unde se euiease trupul lui.

primul an dela Intrarea în vigoare s a- eestei legi eu 136.000 recruţi, pentru ai doilea an eu 154.000, pentru al treilea an şi pentru cei 9 ani, ce urmează, cu câte 159.500 recruţi şi se împarte între Unga­ria şi ţările aparţinătoare Austriei în ra­port cu numărul poporâţiunei. Pe baza statisticei poporâţiunei cu finea Iun ei De­cembrie 1900 Ungaria ar avea, după In­trarea in vigoare a legii, să dea în ânul prim un contingent de 58.141 recruţi, în al doilea an de 65.836, iar în al treilea an şi cei următori de 68,187 recruţi.

Pentru augmentarea honvezimei Un­garia are să dea în primul an după In­trarea în vigoare a legii un contingent de 17.500 recruţi, in al doilea an 21.500, iar în al treilea an şi cei următori câte25.000 recruţi.

Obligativitatea serviciului. Serviciul este în arm ata comună în general: 2 an i serviciu activ şi 10 ani în rezervă, la ca­valerie şi artilerie 3 ani serviciu acti& şi 7 ani în rezervă; în rezerva şuplftftfpft 12 ani. La marina de război 4 ani ser­viciu activ, 5 ani în rezervă şi 3 ani in serviciul apărării maritime.

Serviciul de 2 an i in arm ata comună sau la honvezime. Acei, cari în ziua pre­zentării lor de bună voie sau cel târziu până la 1 Oct. a anului, in care împlinesc 21 ani, au absolvat cu succes şease clase a unei şcoli medii de stat, sau a unei scoli medii, care nu e de stat, înzestrată însă cu drept de publicitate (gimnaziu, şcoală reală, şcoală civilă); mai departe acei, cari au absolvat cu succes o şcoală de stat sau o şcoală particulară, insă cu drept de publicitate, obţinând o diplomă, care le dă drept să îmbrăţişeze o carieră industrială, artistică, technică, comercială, economică, silvică şi minieră — nu pot fi obligaţi să servească activ a l treilea an. Şcoalele amintite are să le nomineze mi­nistrul apărării ţării în conţelegere cu ministrul de cuite şi ministrul de războiu.

Anul de voluntar. Pe lângă dispozi- ţiunile actualmente în vigoare mai au dreptul la servirea anului de voluntar ur­mătorii tineri: a) ace», cari au absolvat cu succes ca elevi ordinari şease clase ale unei şcoli medii de stat sau ale unei şcoli medii înzestrată cu drept de publicitate (gimnaziu, şcoală reală, şcoală civilă); b) acei, cari au absolvat ca elevi ordinari cele dintâi două clase ale unui gimnaziu sup., şcoale reale sup. (ci. V şi VI) sau a unui pedagogiu public, sau înzestrat cu dreptul de publicitate; c) acei, cari cerce­tând regulat o şcoală, au făcut astfel de studii, cari corespund studiilor 'de sub b). Toţi aceşti tineri vizaţi sub literile a), b) şi c) au să fa c ă însă un exam en în fa ţa unei comisiuni, dela a cărui succes depin­de admiterea lor la serviciul anului de voluntariat.

Acelaşi favor îl au şi acei tineri, cari în anul asentării lor stau ca învăţă­tori în serviciul unei şcoli publice popo­rale, civile, pedagogice sau la vre-o şcoală publică pentru creşterea copiilor idioţi sau orfani.

Anul de voluntar se serveşte de re­gulă pa cheltuiala statului şi numai la rugare specială se admite pe cheltuiala proprie. Voluntarii, cari servesc la cavale­rie, artileria călare şi la train, servesc pe cheltuiala proprie. Acei voluntari, cari la finea anului nu se dovedesc apţi de-a fi

Rubedeniile lui se prefăcură că-1 caută, timp de opt zile. Ba şi plânseră.

Iarna era aspră şi desgbeţul nu se grăbia. Dar, într’o Duminecă, ţăranii, pe când se îndreptau spro biserică, zăriră un stol de corbi, cari se învârtiau deasupra câmpurilor, şi pe dată s’abăteau grămadă, ca o ploae neagră, spre acelaş Ioc, sburau din nou şi iar se reîntorceau.

Săptămâna urţnătoare, întunecatele păsări se aflau Încă acolo. Norul lor Întu­necase văzduhul: par’că se adunaseră dfn toate unghiurile orizontului; se nă- pustiau croncănind în zăpada străluci­toare, pe care o pătau bizar şi scormoniau îndărătnic.

Un băeţandru se dase să vadă Ce făceau ele acolo şi dădu de corpul orbu­lui, pe jumătate sfâşiat, ciumpăţit. Ochii ceia aibi pieriseră sub ciocănituriie lungi­lor şi lacomelor pliscuri.

Şi de atunci n’am mai putut să simt veselia zilelor cu soare, fără o tristă a- mintire, fără un gând dureros către acel milog, într’atâta de desmoştenit in vi? eaţă, încât chiar înspăimântătoarea i moarte fu o uşurare pentru toţi câţi îi cunoscuseră.

Traducere de Or. P.

numiţi ofiţeri în rezervă, nu vor servi a l doilea an.

Limba la tribunalele militare.Noul proiect de lege al codului mili­

tar pentru armata comună prevede, că limba oficială (de pertractare) ia tribuna­lele de brigadă şi divizie în Ungaria este cea m aghiară , ebiar şi atunci, când sol­datul acuzat nu cunoaşte nici limba sta­tului nici cea germană. Abatere dela a- ceastă regulă se face numai atunci, când soldatul, acuzat nu cunoaşte limba ma­ghiară ci numai limba de serviciu, adecă limba germană, fn cazul acesta pertrac­tarea decurge în limba germ ană. (De-aici supărarea patrioţilor maghiari Not. Red.) Insă şi in acest caz toate persoanele, cari azistă la proces, fără a face parte din armată, sunt în drept de-a se folosi de limba maghiară. Soldatul român de pildă, care nu ştie decât româneşte, va fi ascul­tat printr’un tălmaci u, pertractarea va de­curge însă in limba statului. In Austria însă, dacă soldatul nu cunoaşte limba germană, se va ţinea pertractarea în limba sa maternă, p r in u r m a r e ş i In l im b a r o m â n e a s c ă .

*

Ziarele guvernam entale şi cele cari stau aproape de guvern ob­servă o atitudine rezervată fa ţă de nuoile reform e. Nu aşa în să opozi­ţia . K ossuth a scris în nrul de eri al ziarului „B u d ap est" un vehem ent articol, în care spune, că proiectele înseam nă m orm ântul pretenziunilor naţionale şi prin urm are Ie va com ­bate până la ultim a p icătu ră de sânge. De aceiaşi părere sunt şi ju sth iştii. Ziarul partidului poporal „A lkotm ány" num eşte paragraful din reiorm a codului penal, în care se adm ite îndreptăţirea lim bei germ ane — un paragraf ruşinos. Putem fi prin urm are p regătiţi Ia lupte s tra j- n ice in ju ru l celor patru p roiecte.

Suntem convinşi, că şi deputa­ţii noştri vor lua cuvântul, com bă­tând cu deosebire to ta la desconsi­derare a lim bei rom âneşti în codul penal m ilitar.

Serbarea de 10 Maiu.Sărbătoarea naţională a zilei de 10

Maiu, s’a săvârşit în Bucureşti cu ce­remonialul obicinuit.

Serbarea a fost anunţată Capitalei prin 21 lovituri de tun, trase di» curtea piro­tehnie], în revărsatul zorilor.

La oarele 9 dimineaţa trupele au por­nit de prin cazărmi şi s’au înşiruit pe am­bele lături ale stradelor, pe unde urma să treacă cortegiul.

Cu noaptea în cap, oamenii de prin mahalale se îndreaptă cu grabă spre cen­trul Capitalei, pentru a-şi putea găsi uu loc mai buD, de unde să poată mai bine vedea figura iubită a Suveranului, alaiul regal şi ţinuta marţială a trupelor.

Privilegiaţii, cari au bilete de tribune, vin ceva mai târziu şi îşi ocupă locurile In tribunele respective.

La oare 10 un detaşament din bat. 9 pioneri cu muzica reg. 9 roşicri s’a dus la palatul rega] când s’a făcut schimbarea gardei. Imediat după acestea, sosind la pa­latul regal, AA. LL. RR. Principii Moşte­nitori, Suveranul s’a coborât din palat şi urcându-se într’o trăsură deschisă, în care au luat loc AA. LL. RR. Principesa Maria şi Principele Carol, a pornit spre Mitropo­lie. In cortegiu, într’o a doua trăsură au luat loc AA. LL. R R Principele Ferdinand Principesele Elis&beta şi Maria şi Princi­pele Nicolae.

Cortegiul,sosind Ia Mitropolie, s’a în­ceput imediat serviciu! divin. A oficiat I. P. S. S. Metropolitul Primat. LaMetropolie au asistat toţi d-nii miniştri, reprezentanţii Statelor streine etc.

După sfinţirea drapelelor şi oficlarea Te-Deumului, drapelele noul au fost scoa­se din biserică şi aşezate în careu, îm­preună cu drapelele vechi.

Suveranul, eşind în uşa Metropolie», a primit drapelele vechi, pe cari le-a dat directorului Arsenalului, iar drapelele nouiM. S. Regele le-a încredinţat şefilor de eorpuri.

La oarele 11 juna. cortegiul s’a for­mat din nou. M. 8. Regele s’a urcat în trăsură. Suveranul face drumul dela Me- tropolie la locul defilărei în trăsură.

Pretutindeni Suveranul şi Principii Moştenitori sunt primiţi eu urale de că- tră public. •

In dreptul Palatului de justiţie dra­pelele vechi s’au deprins din cortegiu şi au pornit spre Arsenal.

Suveranul ajungând la tribune s’ik- ceput defilarea trupelor în ordinea antu- ţnU. .

Trupele au defilat în general cât n poate de bine. Publicul a admirat însă nul mult reuşita şcoalcior de infanterie şi ar­tilerie şi a regimentelor 6 Mihaiu Viteazul 4 Ilfov Nr. 2L şi 2 artilerie.

Defilarea s’e terminat ia oarele 12şi jumătate, când Suveranul şi Principii Moş­tenitori s’au reîntors la palatul regal, p» tutindeni salutaţi de mulţime.

Ca In toţi anii şi in anul aceşti societatea »Leagănul Sf. Ecatcrioa« desul preşidenţia d-nei Ec. Gb. Cantacuzino, i organizat la şosea o bătaie de flori.

De la oarele 6 şi până după 8 aloi însufleţire generală pe tot întinsul şosels Kiseleff.

La oarele 6 şi jumătate, într’o trăn- ră bogat înflorită, înhămată cu patru ei şi-a făcut apariţia AA. LL. RR. Principe* Maria, Principesa Elisabeta, Principele Ce rol şi micii principi, cari au fost fntâaopi- naţi cu cel mai viu entuziasm manifest prin noianul de flori ce cădeau neconteâ, din dreapta şi din stânga. AA. LL. RIUi răspuns tuturora, aruncând flori din a bun denţă.

Serbarea s’a terminat la oarele I seara.

La oarele 3 s-a început la Teatru Naţional serbarea şcolară.

Au luat parte profesori, elevi, părioj rude şi prieteni ai elevilor.

Corul elevelor şi elevilor dela şcoi lele secundare din Capitală a executat,! acompaniamentul orchestrei ministerul! de instrucţie, »Imnul regal«, ascultat! picioare de sala întreagă, »Plugar şi oi taş«, »Pui de lei«, »Cântec ostăşesc« (I Wachman), Marş din »Olteanca« şi >Dfi| teaptă-te Române«.

A urmat conferinţa d-lui G. Bogdu Duică, directorul liceului Mihai Brave Intemeindu-se pe studiul izvoarelor m mei, în deosebi al Memoriilor Regelui Ci roi, conferenţiarul a scos la iveală ot mentele educative ale personalităţei Sm ranului nostru.

Frumoasa conferinţă a d-lui B e m Duică a fost subliniată de calde apia

La urmă s-a jucat o piesă, scrisă nume pentru această ocazie, de d-1 Bar! Eftimiu şi întitulată »Prima Rază«.

Ziua de 10 Maiu s-a mai serbat şll diferite şcoli primare din Capitală.

La oarele 8 seara toate arcurile lampioanele veneţiane de pe calea Vieţi riei au fost aprinse. Caseie particulan magazinele, cluburile, pieţele şi edificii publice erau scăldate în lumină.

La oarele 9, Maj. Sa Regele, în til sură de gală, însoţit de AA. LL. RR. Priş cipesa Maria, Principele Carol şi Principe! Elisabeta, au plecat dela palat spre a 1« o plimbare pe calea Victoriei.

Aglomerata a durat pe strade pis după orele 12 noaptea.

l ’e pieţele pubiice au cântat muzid militare. *

Mangra, Tisza şi „Tribunal— Reproduceri şi spicuiri din cartea dl

Dr. Vaida. —(Urmare).

Urmează în şir un capitol cu tiH »Crepusculul nulităţilor mocnite«. Si 24 de pasage citate, cum ne spune laM ceput d-1 Dr. Vaida, din »Tribuna«, ■ de fapt din două ziare: »Tribuna« şi»Bn| dapesti Hirlap«, arătându-se identitate*! idei şi de felul de a scrie, — în frai bombastice şi fără Dici un conţinut ceior două ziare. j

Despre acest »Crepuscul al nutitl» lor« ne spune d-1 Vaida la încheierea ni pitolului următoarele: {

Înadins am amestecat cele 24 de M sage din diferiţi articoli de fond, eariq apărut în intervalul celor din urmăm luni în »Tribuna«, scdşi de *penehm m ai ilustre*, ca să ofer ocazie eetitorflM| de a se convinge eum e felul dé a şi haosul de idei al »celor mai de miari scriitori«, cari au găsit »adăpost« la buna«, spre a ne ferici, dându-ne să gal tăm »credinţele intime ale sufletului lori Şi spre a arăta, eă între »Tribuna* fi fol tre ziarele m aghiare , cari fac obiect f i

Page 3: 105. Anal LXXIV. GAZETA - dspace.bcucluj.rodspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/68949/1/BCUCLUJ_FP_P2538_1911...iin cazul dacă n-ar fi existat între Irbi şcoale cu limba de propunere

Nr. 105.—1911 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Pagina 3.

studiu »sociologic« referinţele sociale-cul- turale româneşti nu este n ici o deosebire, io plasat sub alineatele 6, 9, 11 şi ÎS, pa- nge din »Budapesti Hírlap«, ziarul cel mai {ovioist maghiar. Cetitorul nu a observat

sigur acest şiretlic inofensiv. Nu l-a observa, căci şi »Budapesti Hírlap«

chiar aşa scrie despre conducerea parii- duiui naţional român, despre deputaţii ro- aâoi şi despre Românii »bătrâni« ca şi »Tribuna«. Potcoavele de oţel ale »preme- nitorilor« noştri sunt făurite in acelaşi foc »sociologic«, ca şi pumnalele pressei maghiare.

»0 părere liberă«. In articolul cu a- titlu d-1 Dr. Vaida arată, cum atunci,

d coaliţia era la putere, Mangra avea S liberă dela Tisza.Pe atuuci şi »Tribuna« putea, apro-

Und — pentru ochii lumii — politica firtidului naţional român, să facă guver-

lui Wekerle greutăţi şi să-şi facă ei todată pe calea aceasta reclam ă de ziar

al, — zice d-1 Vaida.De aci a urmat, că bărbaţii puşi în

ntea partidului, aceiaşi, cari in coloa- »Tribunei« azi, când Tisza e omnipo-

t, sunt terfeliţi în noroiu şi blamaţi, nci erau lăudaţi şi ridicaţi în slava ce­

lui. Aşa d-nii George Pop de Băseşti, Dr. Teodor MihaM, Dr. Maniu ş. a., iar în t pentru d-1 Vaida se aduce un exem-

|ltt frapant. Despre discursul d nului Dr. Vaida, ţinut la 21 Martie c. în cameră, Tribuna« zice, că a fost un »atentat laş«,

când la 1906, când Tisza nu făcea po- Ică şi M angra nu era deputat guverna• tal, îi trăgea laude esagerate. Dar pen- ee? Ca să-şi facă reclamă.D-1 Vaida citează întreg articolul,

publicat în Nr. 187—1906 al »Tribunei«, titulat »Alexandru Vaida-Voevod« şi e încheie astfel:

>Activitatea din parlam ent a deputa- noştri trebue exploatată pe calea p rés­

ig ca poporul să fie bine inform at şi să noască lupta deputaţilor..«

»Iată cea mai urgentă datorie a frun- or şi a tuturor Românilor de bine:

Icarea pressei româneşti, ca ea să-şi tă împlini marea-i misiune«.

D-1 Dr. Vaida zice apoi următoarele: »Articolul de fond »Alexandru Vaida-

Voevod« so sfârşeşte deci cu o invitare Abonament a »Tribunei«. Trebue ridi­caţii pressa, »ca ea să-şi poată împlini Krea-i m isiune«, căci, »e nevoie ca dis- murile ce se rostesc în parlam ent să a - pngă a fi cetite în întregime în cele m ai hrpi pături ale poporu lu i«. Dar »Pester ioyd< aduce m ai pe larg discursurile de­daţilor români, decât »Tribuna«.

»Spaţiul »Tribunei« e ocupat de înju- éiri în contra deputaţilor şi în contra irtidului naţional român.«

»Guvernul a sistat editarea »Ungariei« ^Moldován Gergely, căci ziarul d-nil§r mgariu şi Oncu îi face mai bune ser­cli politicei maghiare de cum le-a pu­ii face yUngariat, în care nimenea din­ire Români nu a avut încredere. De înju- liturile »Ungariei« au râs deputaţii ro- lâni şi membrii din comitet; am râs şi

Vor râde şi de înjurăturile »Tribunei«; u râde şi eu. Şi membrii comitetului

□al vor rămânea tot ceeace sunt, iar oii Bucu şi Scheopul vor rămânea tot oii Boeu şi Scheopul: impiegaţii d-nului

ogariu, a i amicului lui M angra 1« Cartea valoroasă a d-lui Dr. Vaida-

bevod se încheie cu o interesantă: »Scri- deschisă cătră d-l Octavian Ooga.«

Externe.Situaţie gravă în Portugalia.

0 telegramă din Londra anunţă, că i&rhiştii din Portugalia ameninţă cu »revoluţie. Aceasta va izbucni mai a- ie nordul republicei, unde populaţia nu mulţămită cu noul regim. Starea din

bona este extrem de gravă, acolo nu i mai dă nici o consideraţie legilor stătu-

Hoţiile şi spargerile sunt ia ordinea Populaţia pretinde retragerea guver*

La Oporto viaţa comercială sfcag- cn desăvârşire. Mai multe familii pă-

esc oraşul, deoarece să tem de o lovi­

tură a regatiştiior. Guvernul n’are nici o încredere în garnizoanele din nordul ţări). Din cauza agitaţiunilor populaţiei, guver­nul a proclamat starea d r asediu la Coim- bra, Viseu, Braga şi Oporto, — şi nu va fi ridicată până după alegerile generale.

*

Pacea în Mexlco.Veştile sosite din Newyork confirmă

abzicerea preşedintelui Diaz, care cu sigu­ranţă se va întâmpla azi, Mereuri, apoi după câteva zile Diaz va călători in Euro­pa. Madero, şeful revoluţionarilor a iscălit condiţiile de pace în palatul vămilor şi tru­pele insurgenţilor s-au împrăştiat. Cu con­ducerea afacerilor de stat e autorizat De- labarra cu conlucrarea lui Madero.

ŞTIRI.— 12 Maiu v.

Pentru masa stud. romani din Braşovau întrat : Pe lista de colectă nr. 277. (Co- lectant Alexandru Stefanovlciu cl. L corn.): Societatea anonimă »Făina Bucureşti« 10 Iei. I. Sternbach 1 leu, Olimpiu Stefanov. stud. univ. 5 lei, Iulian Piatkovzky 5 iei, Fraţii Mircea 5 lei, Nedescifrabil 2 lei, Te­melie 2 lei, Fritz Jux 3 lei, Homonovus 1 leu, B. Lupu 1 leu, Nedescifrabil 150 lei, Eftimiu I leu, laring & Weis 1 leu, G. An- ghelescu 1 leu, D. Nicolau 1 leu, M. Mi- hailescu 1 leu, M. F. Bucşan 1 leu, Nedes­cifrabil 2 lei, Nedescirfabil 1 leu, E, Po na­pii 50 bani, Fâgărăşan 50 bani, Miclescu 1 leu, Mihail Navrea 3 lei, I. Bârdescu 1 leu, Stefanoviciu 1 leu, G. Z. Lupan 2 lei, Eugenia Stefanoviciu 5*50 lei. Total 60 leL

Primească generoşii donatori since- rile noastre mulţămite. — Direcţiunea şcoa- lelor medii gr. or. rom. din Braşov.

t Dr. Ştefan Mirean, absolvent de teologie şi doctor în ştiinţele politice, fost profesor de religie, catihet al elevilor rom. gr. or. delà liceul de stat şi şcoalele streine din F ăg ăraş ; un tânăr de bună speranţă, bun român, modest, energic, con- ştienţios şi devotat carierei pe care şi-a ales-o ; o victimă a persecuţiunilor pornite de administraţia fâgărăşană contra tuturor manifesfcaţiunilor româneşti din comitat ; un prietin părăsit jertfit în ziua năcazului de »marii« săi »prietini« făgărâşeni, mo- lochului jidano-maghiar, din Ţara-Cfitului, care nu l’a mai tolerat să fie părinte su­fletesc al celor, preste două sute de elevi din şcoalele făgărăşene— a răposat, Marţi în 10 Maiu c. v. în etate de 29 an’, în- tr’un sanator din Bucureşti, şi a fost în­mormântat azi, Joi, la 4 oare p. m. în ci- miterul Belu din Bucureşti.

In Dumineca memorabilelor sărbări centenare şaguniene, a făcut cu elevii săi delà liceul de stat din Făgăraş o escur- siune de pietate în păduricea Galaţului, şi nişte suflete negre l-au denunţat, că au ţinut vorbiri şi a cântat cu catecumenii să-i cântece urgisite de păzitorii »ideii« de stat. De aici s’au pornit cercetări şi persecuţiuni, cari nu s’au domolit până nu l-au delăturat din postul căruia s’a fost dedicat. Cu sufletul sdrobit şi mai ales amar scârbit de rezerva indolentă a »ma­rilor« săi prietini făgărăşeni, cari se pupau zi de zi cu perzecutorii săi, — s’a depăr­tat din Făgăraş, s’a retras la vatra părin­tească din Turcheşul-Săcelelor şi deruta sufletească i-a atras morbul, care l-a răpus după abia un an şi jumătate. II jălesc adânc deprimaţii părinţi, fraţi, surori, nu- măroase rudenii, şi toţi cei-ce l’au cunos­cut şi apreţiat. Depunem şi noi o lacrimă duioasă pe mormântul, care se ridică de-a- supra rămăşiţelor nefericitului tânăr, do­borât de răutatea omenească, în floarea etăţei. Odihnească în pace !

Sf. sinod al României, a fost convo­cat !n sesiune de primăvară pe Vineri în 26 Maiu n.

Delà calea ’ntoarsă. Regele Petru al Serbiei ajuns în călătoria sa spre curţile europene până Ia Base), a primit deiega- ţiunea preşedintelui republicei franceze, însărcinată de a l ruga să-şi amâne călă­toria sa la Paris. Regele Petru a declarat, că se va duce peste o lună la Paris. După dineul oferit delegaţiunei regele Petru a plecat spre Belgrad. Nu-i noroc şl — pace.

Conducători de locomotive In excursie.Vre*o 500 de membrii ai Societăţei reg. a conducătorilor de locomotive, vor sosi Sâm­băta în 27 Maiu la 10*30 dim. la Braşov în excursiune. Vor Încorona statua lui Arpad de pe Tâmpa şi vor avea un banchet la Reuniunea industrială.

Moştenitorul Turciei Iu Europa. Prin-I ţul moştenitor lusuf Izzedia va pleca la 26 I Maiu la Londra, — de unde, după o şe­

dere de 10 zile, se va duce Ia Paris, în vizită oficială. La înapoierea la Constanti- nopol, prinţul se va opri şi la Vlena, unde va fi primit de împăratul Franz Iosef.

0 sondă cuprinsă de flăcări. Din Câm-piua ni-86 scrie, că un incendiu puternic o a declarat eri dimineaţă la sonda nr. 301 din sehela Borzeanca a societ. Concordia- Buştenari, cauzând moartea a patru lucră­tori. Sonda fiind în erupţie, gazuriie au îs- bucnit cu mare putere, aprinzând sonda şi dărâmând-o. Sub dărâmături au fost în­gropaţi 4 lucrători. Toţi patru au fost carbonizaţi. Se presupune, că sub dărâmă­turi se mai află şi alţi trei lucrători, su- prinşi de flăcări pe când lucrau în casa sondei

Moartea bar. Bănffy. Eri noapte, cum am anunţat, a repozat îu Budapesta, bar. Bănffy Dezso, după o boală grea de trei luni. Bar. Bănffy s ’a născut la 1843 îu Cluj. După absolvarea studiilor iuridice, a întrat în luptele politice, a fost comite suprem al comitatului Solnoc-Dăbâca in­tre anii 1875- 92. Tot atunci a fost comi­sar ministerial pentru administrarea fon­durilor grăniţăreşti dela Năsăud, pe cari prin atitudinea sa agresivă şi slăbiciunea unor fruntaşi grăniceri le-a adus în de­pendenţă de guverne, până la îngenun- chiare. La 1892 Bănffy a fost ales de pre­zident al camerei, Ja 1895 numit prim- ministru. In timpul când a fost ministru s’au votat legile politice-bisericeşti. A fost în multe rânduri ales deputat. Repozatul a fost cel mai mare adversar al popoare­lor nemaghiare şi în deosebi al poporului român, ceea-ce s’a văzut mai cu seamă în timpul cât a fost fişpan în Dej.

Vremea. In urma ploilor dela şesuri şi ninsorilor căzute pe creştetul multor munţi, în întreagă Ungaria temperatura a scăzut repede şi din mai toate părţile se semnalează brumă şi geruri, cari au cauzat colosale pagube sămânăturilor, po- meturilor şi viilor. Munţii Braşovului şi Zârneştilor încă au îmbrăcat un uşor vest­mânt de iarnă pe vârfurile mai înalte. Ză­pezi, geruri şi grindină se semnalează şi din România. La Predeal şi la Sinaia a nins. Marţi la orele 5 seara a căzut grin­dină la Corni, lângă Vereşti, din judeţul Botoşani. O mare întindere de arături a fost acoperită cu un strat de grindină, în grosime de peste 30 centimetri. Arăturile au fost distruse cu totul. Se zice că nu s-a văzut de mult prin partea locului a- tâta cantitate de grindină. La Dorna a fost frig de 3 grade şi în întreagă Mol­dova a căzut brumă cauzând stricăciuni vegetaţi unei.

Altă catastrofă aviatică in Rusia. DinPetersburg se anunţă, că la concursul de aviaţia ne din Karschik s’a întâmplat o ne­norocire identică cu catastrofa din Issyles- Moulineaux. Primul concurent a ocolit de două-ori câmpul de aviaţiune. La al trei­lea circuit, pe când aviatorul se afla dea­supra capetelor publicului, aeroplanul a căzut din cauza unui defect la cârma de înălţime. 140 persoane au fost mai mult sau mai puţin grav rănite. 6 persoane au murit în cursul nopţei.

Mulţămită publică. Pentru realizarea scopului frumos al »Tovărăşiei şcolare« din Caransebeş, de a face cu elevii Insti­tutului teologic excurzii prin străinătate au întrat încă următoarele donaţiuni: Dr. George Dobrin, adv. 21 cor. 40 bani, Titu Haţeg, adv. 10 cor., Dr. Pavel Opri şa, prof. Petru Bernaz, preot, Dr. Petru Mladin, Eut. Barbulescu, Nicolae Franţiu câte 5 cor., Ioan Meda, preot 4 cor., Ernanuil Pir- tea, preot 3 cor. 20 ban», George Cătană, înv. 3 cor., Elena Pirtea, {2 cor. 20 bani, Dr. Virgil Nemoian, med. 2 cor. 10 baui, Liviu Biro, Isaia Popoviciu, preoţi, Milos Milycovics, Mihail Ţampa, CoDst. Popovi- eiu, Andreiu Meda, Nina Meda câte 2 cor., Dr. Petru Barbu 1 cor. 60 bani, d-na Flo­rie» Şuşoiu 1 cor. 50 bani, Ruja Meda 1 cor. 10 bani, Pavel Boieriu, Cornel Biro, Iile Imbrescu, Dr. luliu Petroviciu, George Balota, Romul Popoviciu, Dr. Aurel Ciupe,N. Ioanescu, Ioan Vidu, Dr. George Em- ber câte 1 cor., d-na Lia Ancuşa 56 bani, George Noaghea 40 bani.

La »Reuniunea meseriaşilor românidin SibliU« au fost primiţi următorii mem­brii ordinari: C. A. Tăslăuanu (originar din Bilbor, comitat. Ciuc, cu 4gimD.), Ho- ria Dopp (originar din Frâu»), culegători tipografi, George Tomuş (originar din Si- biiu), Ioan Pleşa (originar din Limba, eu 1 c). gimn.), sodaii lăcătuşi, Liviu Pamfilie (originar din Sebeşul-săsesc), sculptor în lemn ; Ioan Moldovan (originar din Totoiu), sedai rotar; Nicolae Preja (originar din Galda de sus), Dumitru tandru (originar din Sadu). sodaii pantofari; Iacob Radu

1 (originar din Teitiş, cu 2 cL gimn.), sodal

croitor; Ilie Teodor (orig. din Sibiiu), gră­dinar ; Zevedeiu Ffilftmaş (orig. din Doş- tat), sodal eurelar; Mau Băncilă (originar din Răşinar), sodal croitor. Intre membrii ajutători a binevoit a se înscrie d-na Eli* saveta Bagarsky n. Popovici.

Mangra, Tfsza şi »Tribuna« broşurad-lui deputat Dr. AL Vaida-Voevod se află de vânzare la librăria A. Mureşianu. Pre­ţul 1 cor. plus porto.

Bibliografie.Primim la redacţie un uvraj care, deşi

este cunoscut şi este bine apreciat în cer­curile intelectuale româneşti, merită totuşi să se mai vorbească odată de el. E vorba de Dicţionarul universal al Ilmbei române de Lazăr Şăineanu, Doctor în Litere al U- niversităţii din Lipsea, Laureat al Acade­miei Române şi filologul bine cunoscut, ale cărui lucrări filologice şi folkloristice au avut atât răsunet.

Dicţionarul Universal al Limbei Ro­mâne este un mic iexicoD, în genul micu* lui Larousse sau Brockhaus : complect, con­ştiincios, exact.

Conţine explicaţii şi definiţii scurte şi lămurite ale întregului vocabular român, al tuturor termenilor de ştiinţă — în cel mai larg înţeles al cuvântului — de artă, literatură, comerţ şi industrie, cuprinde nomenclatura mitologiei şi folclorului, o interesantă etimologie a vorbelor populare şi, ca supliment, un vocabular general bio­grafic, geografic şi istoric, cu privire spe­cială la România şi ţările locuite de ro­mâni.

Toate acestea sunt concentrate In 1000 pagini de text pe două coloane şi au fost complectate, revăzute şi sporite în a doua ediţiune, care a apărut de curând.

După cum se vede este o lucrare de cel mai mare interes şi folos pentru toţi acei cari se îndeletnicesc cu limba româ­nească : scriitori, profesori şi învăţătorf, advocaţi, medici, preoţi,ziarişti, comercianţi, studenţi şi elevi, precum şi pentru marele public cetitor al limbei româneşti.

Dicţionarul se găseşte de vânzare la: Librăria Archidiecezană, Sibiiu; Librăria W. Krafffc, Sibiiu; Librăria Ciurcu, Braşov; Li­brăria Murăşianu, Braşov; Librăria Semi- narială, Blaj; Librăria Diecesană, Arad, Li­brăria Tribunei, Arad; Librăria Ieronim Preda, Făgăraş; Librăria M. Onişor, Năsă­ud; Librăria Aurora, Gherla. Se poate pro­cura şi prin oricare altă librărie sau direct dela editori: Tipografia L Samitca şi D. Baraş In Graiova (România).

ULTIME ŞTIRI.Budapesta. 25 Maiu. Comisiunea

instituită pentru desbaterea proiec­telor militare s'a constituit şi ra începe cu desbaterea proiectelor în 7 Innie. Raportori au fost aleşi de­putaţii Solymossy, Montbach şt Nemeth.

BiChiŞ'Ciaba, 25 Maiu. Pe lângă Kristoffy şi Dr. Simonca mai candi­dează fără program independiotui Urzsiny. Partidul muncei nu pun® candidat.

Tanger, 25 Maiu. O telegramă din Laliaito vesteşte, că coloana ge­neralului Moiner a fost atacată nu­mai Sâmbătă şi Duminecă dimineaţa din partea câtorva grupuri din tri­burile Şerarda, care s’au risipit după ce artileria a deschis focul în con­tra lor. Coloana a ajuns în Fez fără nici o luptă: rasvrătiţii, cari împre­surau capitala fugiseră la venirea coloanei.

Londra, 25 Maiu. Ministrul da externe, Sir Grey, a rostit o cuvân­tare la banchetul preşedinţilor Con­siliilor coloniilor engleze, declarând, că noul tratat anglo-american de ar* bitraj va fi un mare progres practic în ceeace priveşte înlăturarea în mod pacinic a conflictelor; se crede, că acest tratat va face ca declaraţiile de războiu să fie mai greu de ho­tărât.

Proprietar : Dr. Aurel Mureşianu.Succesorii,

Redactor resp. Ioan Sp u d eroa.

Page 4: 105. Anal LXXIV. GAZETA - dspace.bcucluj.rodspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/68949/1/BCUCLUJ_FP_P2538_1911...iin cazul dacă n-ar fi existat între Irbi şcoale cu limba de propunere

Pagina 4, Nr. 105—1911.G A Z E T A T R A N S I L V A N I E L

Stoica Mirean» tată, Maria St. Mirean, mamă, Ioan Mirean, Dumitru Mirean, Radu Mirean, fraţi, Mărioara Mirean, soră, Maria Mirean n. Brenciu, cumnată, Ioan Braşovean, Toma Brone'j, Ana Muntean, Paraschiva Moldovan, unchi şi mătuşe, au durerea nemărginită a aduce la cunoştinţă moartea iubitului lor

D r . Ş T E F A N M I R C A Nabsolvent de teologie şi doctor în ştiinţele politice, fost profesor-catihet al elevilor români dela

liceul de stat şi şcoalele streine din Făgăraş,

care a încetat din viaţă în urma unui îndelungat morb provenit din o deprimaresuflete ască, Marţi in 10/23 Maiu a. c. la oarele 5 l/2 dimineaţa în etate de 29 ani, în Bucureşti.

înmormântarea iubitului răposat se va face Joi în 12/25 Maiu a. c. la oarele 4 p. m. în cimiterul Belu din Bucureşti.

T u r c h e ş u l - S ă c e l e l o r , 10/23 Maiu 1911.

La prea balta împuternicire a Haj. Sale Apóst c. şi reg.

A 28 L O T E R I E de State.şi r.pentru scopuri de binefaceri militare.

L o te r ia a c e a s ta unică în Austria legal concesionată conţine 2 i* « 3 5 c â ş tig u ri în b a n i g a t a în suma totală de 0 9 0 . 0 0 0 C o r.

prliicipal 2 0 0 .0 0 0 coroan e.Tragerea urmează irevocabil în 22 Iunie 1911. Un los costă 4 cor

Losuri se capătă la secţiile loteriilor de stat în Viena .11 Vordere Zollamts- strasse 7. Colectanţi de lotsrie, Trafic', la oficiile de dare, poşte, telegraf şi căi ferate, zarafii etc. Planuri pentru cumpărători gratis.

d o s u ri le se tr im it fra n co .

1231 1-10D ir e e ţ ia c. r . a lo te r ie i .

Secţia loteriei de stat.

îhis__________ , că am des-

în apropierea imediată aAm onoare a aduce la cunoştinţa Prea On. Public,

— în B ra şo v , S tra d a gârii 58 , în apropierea gării centrale,

un depozit de petrii monumentale,asortat din abundanţă în modul cel mai modern.

In depositul nostru se află monumente pregătite din marmoră albă de Caransebeş şi Carara, din granit negru de Laborador şi de diferite soiuri de trachit şi granit din patrie.

Primim şi îndeplinim comande de orice fel de petrii monumen­tale. La comandă furnizăm platce de marmoră şi piatră de orice np.tură şi coloare, precum şi mese de biliard.

Întreprindem transformări, prelucrări şi transportări de pietrii monumentale atât în oraş, cât şi în provincie.

Intreprindom în mic şi mare orice fel de lucru de sculptură şi tăiere în piatră din orice fel de piatră din patrie, din marmoră, şi ori unde şi în provincie.

Faptul că dispunem de o baie de piatra, ce este în exploatare de peste 100 de ani şi că partea cea mai mare a monumentelor o pregătim aici, — ne face capabili de a rezista la orice fel de con­curenţă.

După premiterea acestora, şi fiindcă avem intenţia de a împlini eomandele în modul cel mai prompt şi ieftin, — ne luăm voia a ruga On. Public, ca îu văditul său interes material să binevoiasoă a face la noi eomandele, căci în schimb şi noi ne vom nizui a sa­tisface On. Public în modal cel mai ieftin şi prompt

Cu deosebită stimă

Fraţii Francisc şi Garol Herzum.

s

Mare asortiment de broderii>co

o02CD£

0IBIMc1 mmm

N

Broderii miraculos de ieftine 100 perini de divangata şi în c e p u te .....................â 4 cor*

20 perini de in desinate .....................» fl*40oor.100 covoare cu metru gata şi începute » 4 '— »100 Milieus gata şi începute . . . . » 4 — >

10 Wandschoner 170 cm. lung stofă Aida » 5 — >B ro d e r iile ce le n I m a i fru m o a se Şi mai ie ftin e se a f lă n u m a i la

Magazin cu tapiserie, împletituri şi mărunţişuri. Str. Vămii 29

inCD- î

o

3f**<n«■ia

— ■

CD

Asortiment bogat de lână şi tort

Nr. Mag. 8400/911

Escriere de concurs.Pentru ocuparea unui post de

pretuitor de efecte ia cassa de ama­netare orăşenească, post plătit cu 1900 cor. leafa fixă anuală, 400 bani de cvartir pe an şi dreptul de a as­pira la cinci adause quinquenale de câte 100 cor. mai departe pentru o- cuparea unui post de oficial — con­tabil tot la acestea instituţiune oră­şenească. care eventual ar deveni Vaăant prin ocuparea postului prim şi care este plătit cu leafă fixă a nuală de da 1500 cor. cu 300 cor. anual bani de curtel şi cu dreptul de a aspira la cinci adause quin­quenale de câte 100 cor* Doritorii d9 a ocupa oare unul din aceste posturi au să-şi prezen- teze rugările — timbrate după lege şi scrise cu mâna proprie — dim­preună cu atestatele următoare:

Atestat de botez, atestat des­pre viaţa neescept;onabilă, atestat despre serviciul militar, mai departe despre aplicarea de până acuma şi cu deosebire atestate despre şcoalele învăţate mai cu samă în epecialita- tea socotelilor — toate să şi le pre- senteze până la 10 Iunie 191-1 una oară p. m. la Magistratul orăşenesc.

Totdeodată se provoacă toţi competitorii, să declare în rugările lor, ca în cas de a cădea alegere^ pekinul dintre Dniile lor, cum] are de cuget fiecare a depum cauţiunea de serv ici, care este egali cu leafa fixă anuală.

In fine facem atenţi pe compe­titori, ca oficianţii dela cassa de a*J manetare orăşenească aleşi de noii/f sunt obligaţi a plăti în fondul d& pensiune quotele prescrise în statutj anume pentru oficianţii cassei dej amanetare.

B r a s s ó , în 10 Mai 1911.1444.1- 2. Magistratul orăşenesc.

Este dovedită după o lungă experienţă cafoarte bună pentru copii sănătoşi şi bolnavi cât şi pentru bolnavii de stomac. Impedica şi înlătură văi săturile, diareea, catarul intestine lo r — Broşura. »îngrijirea Copiilor . se poate avea gratuit de la N E S T L É . Viena I. Biberslrasse U

f .* i

TIPARUL TIPOGRAFIEI A. MUREŞIANU, BRAŞOV.

LMK