1

DACIAmagazinnr. 25 octombrie 2005

cmykCOLOR

SUMAR

Luxembourgul este un mic stat înEuropa Unitã, comparabil ca populaþieºi teritoriu cu judeþul Hunedoara. Isto-ria sa a fost una zbuciumatã ºi plinã decotropitori care ºi-au revendicat acestteritoriu dealungul secolelor. Bântuit laînceputul erei creºtine, de hoardele ro-mane, devenit ducat mai apoi ºi tre-când sub stâpânire rând pe rând prusa-cã, germanã, belgianã sau francezã,acest petec de pâmânt denumit Inimaverde a Europei ºi-a conservat identi-tatea cum poate nici o altã naþiune nu areuºit. Capitala, Luxembourg-ville respi-rã a istorie. Cazematele, cartierele vechiadmirabil conservate, cetatea oraºului,Femeia de aur o statuie simbolizândtocmai ideea de libertate atât de dragãpoporului luxembourghez stau mãrtu-rie a istoriei locului. În nordul capitaleiînsã, pe platoul Kirchberg s-a nascutprimul oraº european de la semnareaTratatului de la Mastricht încoace. Cuo arhitecturã comparabilã cu cea a vii-torului, modernã, funcþionalã la maximºi opulentã în acelaºi timp, cartierul Kir-chberg, adãposteºte principalele insti-tuþii ale Uniunii Europene. Este prevã-zutã extinderea sa, pentru ca acest locsã devinã în câþiva ani, chiar buriculEuropei Unite.

Dar, tocmai în acest loc, în care ve-chiul se împleteºte cu noul, loc în cares-au pus bazele ºi se creazã infrastruc-tura viitoarei Europe, cu locuitori euro-peni, cu o conºtiinþã europeanã, pemulte din casele mai vechi sau mai noi,gãsim inscripþionat cu realã mândrie,expresia care dã ºi titlul acestui edito-rial Mir wölle bleive wat mir sin adicã,NOI VREM Sà RÃMÂNEM CEEA CESUNTEM. Acceptând aderenþa la ma-rea familie europeanã, luxembourgheziiîºi afiºeazã astfel adevãratul lor certifi-

cat de naºtere ºi totodatã paºaportulspre o intrare demnã în Europa. Ei nudoresc cu nici un preþ sã li se ºteargãidentitatea pe care au ºtiut sã o cultivede secole.

Mai la sudul Europei pierdutã înimensitatea Mãrii Mediterane insulaMallorca cu o suprafaþã de 3600 de ki-lometrii pãtraþi, ºi o populaþie de 430000 de locuitori a fost bãtutã ºi ea demilenii de prigoanã ºi ocupaþie. Civili-zatorii romani i-au vizitat odatã prin mi-leniul I înainte de Cristos ºi, au uitat sãmai plece 500 de ani. Au civilizat ce afost de civilizat ºi au plecat.Populaþiabãºtinaºã a rãmas. Au venit apoi mau-rii, mai târziu spaniolii.Francezii au datºi ei o raitã prin însorita insulã, iar acumvin germanii care cumpãrã tot ce se poa-te cumpãra acolo. Mallorchezii însã aurãmas. Ei nu sunt spanioli, cu atât maipuþin francezi.Ei sunt mallorchezi ºi gata.Au limba lor, au obiceiurile lor, au vinullor tradiþional, au tot ce le trebuie pen-tru a arãta cum o naþie atât de micã aºtiut sã-ºi pãstreze identitatea. Nu setem nici de nemþii care vin în valuri sã lefure soarele iar dacã îi întrebi de romaniicare au stat 500 de ani îþi râd în faþã. Dela romani nu au nimic.ªtiu doar cã aufost niºte cotropitori ºi cam atât.

Numai noi nu vrem sã rãmânemceea ce de fapt suntem, urmaºi ai popo-rului geto-dac. Numai noi ne grãbim sãpupãm poala Europei încãrcaþi cu bles-temul cã ne tragem din romanitate. Nu-mai noi organizãm Congresul spirituali-tãþii româneºti, sub semnul stupidei sãr-bãtoririi a 1900 de ani de la formareapoporului român. Când naþiile mici intrãîn Europa afiºându-ºi propria identita-te, o naþiune mare ca a noastrã îºi dã cufirma în cap cerºindu-ºi originile prinpaturile romanilor civilizatori.

Vladimir Brilinsky

REVELAÞII

(DE ULTIMÃ

ORÃ) LA

KOGAION

prof.Timotei

Ursu

pag. 2

2006 - Anul

Decebal

prof. Maria

Ciornei

pag. 6

UN ROMÂN

ÎN PROCES

CU STATUL

UNGAR !

ILIE TRAIAN

pag. 10

TEZA FALSÃ

A DISPARI-

ÞIEI GETO-

DACIEI

AUREL STOICANU

pag. 15

Zãul Moº, Kogaion ºi cultul

morþilor

Viorel Patrichi

pag. 22

Temelii

spirituale

dacice la

Mihai Emi-

nescu ºi Nicolae Densuºianu

Prof. dr. Mihai Popescu

pag. 25

2

DACIAmagazin nr. 25 octombrie 2005

La Congresul al VI-lea de Dacolo-gie de la Bucureºti dedicat anul acestaîn principal Kogaionului, 16 comu-nicãri s-au întrecut în pledoaria pen-tru situarea Muntelui Sfânt al Geto-Dacilor într-o multitudine de locuride pe culmile sau în complexul celortrei aripi muntoase ale Carpaþilor. Înexpunerea comunicãrii mele am in-sistat asupra necesitãþii de a porni, înlocalizarea ipoteticã a Kogaionului, nude la posibilitatea cutãrui loc de a oferi(mai ales prin structuri morfologicelocale: piscuri, stânci, peºteri,etc)condiþii mai mult sau mai puþin ofer-tante pentru practicarea unui cult pri-mitiv, ci de la probabilitatea existen-þei unei locaþii sacre. Or, o astfel delocaþie trebuie sã fie axatã pe existenþaunor dovezi materiale palpabile, rele-vate arheologic ºi pasibile de relaþio-nare cu informaþiile din sursele istori-ce (Herodot, Strabon ºi, mai ales, Jor-danes/Jornandens). În acest sens credcã localizarea Kogaionului în MunþiiOrãºtiei este sprijinitã nu numai deopinia direct expusã sau numai su-geratã - a unei importante pleiade dearheologi care au lucrat în zonã(D.M.Teodorescu, Constantin ºi Ha-drian Daicoviciu, Octavian Floca, Ste-fan Ferenczi, I.H.Criºan ºi, fãrã ezita-re, de contemporanii Ioan Glodariu ºiAdriana Rusu-Pescariu), dar mai alesde proba irefutabilã a existenþei celor26 sanctuare construite cu certitudi-ne, în acest areal, de geto-daci.

Quintesenþa acestora o ilustreazãgruparea sanctuarelor de pe terasele aX-a ºi a XI-a de la Dealul Grãdiºtei.Cã o bunã parte din arheologii citaþimai sus (mai ales cei ale cãror amin-tiri din cursul secundar al ºcolii seopresc la regula de trei-simplã)considerã - în aparentã opoziþie cuconcluziile cercetãrilor pluridisciplinare

cã aceste sanctuare au fost simplealtare de închinãciune ale dacilor , eun fapt pe care îl vom lãsa, pentrumoment, deoparte. Certitudinea cer-cetãrilor ºi interpretãrilor pluridiscipli-nare (chiar dacã, din onestitate ºtiin-þificã, au fost sau mai sunt încã pre-zentate drept ipoteze de lucru, - vezicercetãrile prof. univ. Gh.Chiº, gene-ral V.Dragomir, G. Charierre, colecti-vul ing. Bobancu, prof. Timotei Ursu,echipa de Studiu Pluridisciplinar a AOSºi, în ultimele decenii revelatoareleconfirmãri ale funcþiilor astronomiceale sanctuarelor puse în valoare decercetãrile conf. univ. Florin Stãnes-cu - vin spectaculos în sprijinul rela-tãrii lui Jordanes/Jornandes care atri-buia învãþãceilor lui Deceneu impresi-onante cunoºtiinþe ºtiinþifice. Pentrua exersa asemenea cunoºtinþe, ei tre-buiau sã dispunã ºi de ustensilele adec-vate, cu mult mai complexe decât osimplã gãleatã cu apã în care, oglin-dindu-se cerul, sã o transforme instan-taneu în primitiv astrolab!

În studiul SISTEMUL NUME-RIC GETO-DAC (1983-84), în celecinci comunicãri susþinute în acei aniºi în douã articole (publicate în revistaFLACÃRA, în 1984 ºi 1985) am in-sistat nu numai asupra rezultatelor ui-mitoare ale analizei numerice care de-monstreazã interacþiunea mulþimilordiferite de piese ale sanctuarelor dela Dealul Grãdiºtei, ºi anume prin con-curenþa unor diverse serii numericeîntru funcþionarea drept memorator ºicalculator, dar ºi asupra construcþieisemnificative a sanctuarelor de pe te-rasele X-XI (aliniamente inter-sanc-tuare), precum ºi asupra alegerii apa-rent paradoxale a Dealului Grãdiºteidrept Kogaion. Ce anume i-a de-terminat pe daci sã construiascã toc-mai acolo - într-o zonã deloc potrivitã

pentru habitat ºi în mijlocul unei puz-derii de muntiºori dominaþi de câtevavârfuri proeminente - aceastã veri-tabilã Lassa Carpaticã?!

Examinând o hartã 1:10.000 a zo-nei muntoase înconjurãtoare DealuluiGrãdiºtei (harta mi-a fost încredinþa-tã, în 1984, de ing. V. Albotã de laInstitutul de Topografie din Bucureºti)am constatat atunci cã - sub rezervaunor minime toleranþe - Dealul Grã-diºtei se aflã în centrul unei veritabileRoze a Vânturilor, beneficiind de 6din cele 8 direcþii cardinale esenþiale,aproximativ exacte. Un observatorsituat în punctul Dealul Grãdiºtei în

Prof.Timotei Ursu

REVELAÞII (DE ULTIMÃ ORÃ) LA KOGAION…

Fig.1

3

DACIAmagazinnr. 25 octombrie 2005timp de noapte, cu focuri aprinse pevârfurile celor 6 munþi indicaþi, înaceastã spontanã Rozã a Vânturilor,veritabili direcþionali cum denumescmilitarii astfel de poziþionãri, ar fi avut- socoteam pe atunci - o raportareastro-geograficã excelentã, reperepoziþionale în funcþie de care s-ar fiputut trasa, cu exactitate, rotireacelor 346 de stele indicate de de-scrierea lui Jordanes/Jornandes ormodificãrile poziþiei rãsãriturilor ºiapusurilor echinoxiale ºi solstiþiale aleSoarelui ºi Lunii.

Faptul ar fi fost, cu adevãrat, re-velator; dar deschiderea cãtre ori-zontul vizibil a cotei maxime de laDealul Grãdiºtei era posibilã numai în-spre Vest; spre Nord, spre Est ºispre Sud înãlþimea mai micã a Dea-lului Grãdiºtei faþã de culmile din jurîl înfundã între aceste culmi, refu-zându-i esenþialul orizont vizibil fãrãde care corecta raportare astro-geo-graficã este imposibilã.

La Congresul de dacologie dinacest an mi-a atras atenþia, în modspecial, comunicarea lui Vladimir Bri-linsky un bun cunoscãtor al MunþilorOrãºtiei. Lucrarea sa (Zece argu-mente pentru situarea Kogaionului laMuntele Godeanu din Munþii Orãº-tiei) pleda destul de convingãtor pen-tru ideia enunþatã în titlu. Trei sãptã-mâni mai târziu am fãcut - dupã douãdecenii de absenþã - o nouã deplasarela Dealul Grãdiºtei, împreunã cu d-nii Brilinsky ºi Florin Stãnescu. Sco-pul acestei deplasãri era acela de a ve-rifica o serie de mãsurãtori anterioa-re, înainte de încredinþarea proprieimele cãrþi, KOGAION la tipar. Osã trec peste câteva alte revelatoarerepere descoperite cu acest prilej înMarele Sanctuar Rotund ºi în altesanctuarej; dar voi insista asupra ine-ditului unor constatãri rezultate dinmãsurãtorile la care am beneficiat deasistenþa colegialã a lui Vladimir Bri-linsky. Aceste constatãri, acum, dupãcoroborarea datelor prin patru hãrþide relativã exactitate, îmi furnizeazãnoi ºi esenþiale argumente care spri-jinã atât ipoteza lui V.Brilinsky cât

ºi una din tezele de bazã ale studiuluimeu KOGAION.

Am subliniat ( inclusiv în articolelepublicate în ultimul an în revista DA-CIA) cã, dupã opinia mea, sanctuare-le de la Dealul Grãdiºtei prezintã func-þii de calculator ºi memorator. Calcu-lator pentru o serie de operaþii mate-matice, de conversie ºi un memorator,uimitor, de constante matematice (va-lorile numerelor ??ºi????? ba chiar dedate geodezice care întrec copios va-lorile cu care ne-au obiºnuit sursele is-torice referitoare la cercetãrile de pro-fil ale anticilor (Hiparch, Eratostene,Ptolemeu, etc). Conferenþiarul univer-sitar Florin Stãnescu (fost consultantprincipal al meu la studiul întreprins în1984-85, devenit între timp spre cin-stea sa - o personalitate marcantã încercetarea astro-arheologicã mondia-lã), a reconstituit cu admirabilã intuiþiefuncþiile astronomice de gnomon ºi as-trolab, ale Soarelui de Andezit de laDealul Grãdiºtei. Potrivit ipotezei sale,aceste funcþii sunt confirmate de ori-entãrile rãsãriturilor solstiþiale ( de Soareºi de Lunã) ale sanctuarelor de acolo ºidin alte puncte ale Munþilor Orãºtiei.Demonstrând cã Soarele de Andeziteste o veritabilã busolã în piatrã careindicã structural, prin coada sa, di-recþia Nordului ºi cã acest original sanc-tuar funcþiona ca savant utilaj de mã-surarea a trecerii Soarelui ºi a stabiliriimeridianului locului, Florin Stãnescua demolat ipoteza arheologicã, primiti-vã, potrivit cãreia Soarele de Andezitar fi fost doar un altar de sacrificiisângerose (sângele potrivit aceleiipoteze urmând sã fie colectat de in-geniosul sistem de canale de drenaj aleTerasei XI, construit - cu evidenþã -pentru protejarea terasei sacre împo-triva deteriorãrii prin intemperii!).

S-ar pãrea cã, astfel, s-a spus totce trebuia despre Soarele de Andezit.

Dar cãlãtoria de la sfârºitul luniiiulie mi-a reconfirmat cã, la Dealul Grã-diºtei, niciodatã nu s-a spus încã totul;(orientarea axei Marelui Sanctuar Ro-tund, de pildã, este - suntem astãzisiguri! - de 61 grade sexagesimale Vestfaþã de direcþia Nordului ºi ea este toc-

mai axa care uneºte centrul Soareluide Andezit cu cel al Marelui SanctuarRotund; ºtim astãzi de unde începeauconstructorii marelui sanctuar numã-rãtoarea blocurilor Cercului A ºi în cesens fãceau, pe cerc, aceastã numã-rãtoare; etc., etc.)

Efectuând împreunã cu V.Brilinskyo mai amãnunþitã examinare a Soare-lui de Andezit, mi s-a reconfirmat opi-nia cã diametrul acestei foarte origi-nale ºi masive piese rotunde de ande-zit nu este de 6,98 m. (cu cât o acre-ditam, împreunã cu Florin Stãnescuîn urma mãsurãtorilor noastre, destulde grãbite, din 1985) ci mai mic cucirca 3-5 centimetri. Soarele de An-dezit disc impãrþit prin raze în zecevizibile sectoare de cerc mai prezin-tã astãzi cinci sectoare de cerc ºi încãdouã jumãtãþi din piesa originalã (restulcercului fiind simetric reconstituit,acum trei decenii, prin replicã-beton).Desigur, mãsurând cele ºase raze aleporþiunii originale pãstrate in situ, mediastatisticã va indica o mãrime apropia-tã de cea apreciatã în 1985; (ba, acum,dupã trecerea a douã decenii, mediachiar urcã la peste 6,99 m!). Adevã-rul e cã porþiunea pãstratã din piesaoriginalã este serios fisuratã, ºi cã, dacãsunt luate în calcul ºi eliminate acestelãþiri ale diametrului provocate decrãpãturile transversale, noua estima-re (6,941 m.) este mult mai aproapede ipoteza cã diametrul Soarelui deAndezit a avut iniþial, în forma mo-noliticã o lungime egalã cu 4 Y.Acest Y este modulul-stânjen dacic,egal cu 1,734 m. pe care, ipotetic, l-am identificat în o serie de dimensi-uni la terasele Dealului Grãdiºtei, pre-cum ºi în construcþiile dacice din altezone ( inclusiv cu subdiviziunile pro-babile, de respectiv: picior -0,4335m, cot 0,289 m., palmã 0,1445m., ºi ºchioapã 0,0240833.. m.; veziSistemul Numeric Geto-Dac, 1984ºi KOGAION, 2005).

ªi mai revelatoare a fost însã acumconstatarea cã cele 10 sectoare (ar-curi) de cerc ale formidabilei construc-þii de piatrã care e Soarele de Andezitnu au lungimi egale: unghiul la cen-

4

DACIAmagazin nr. 25 octombrie 2005

cmyk COLOR

tru al feliilor, care ar fi trebuit sã fieteoretic de câte 36 grade sexagesima-le, variazã între 32 ºi 39 grade (plus/minus o jumãtate de grad). Sã fie fosto simplã inabilitate a constructorilor-tãietori în piatrã în a asigura mãrimiriguros exacte celor 10 felii ºi, prinurmare, cercul sã fi fost construit prinmãrimi compensate constructiv (cums-a procedat, credem, la realizareaCercului extrior A al Marelui SanctuarRotund)?!

Douã decenii ºi jumãtate de cerce-tãri la Dealul Grãdiºtei m-au obiºnuitcu ideia cã acei constructori genialiai acestui Kogaion, care au efectuataici impresionanta muncã de terasareartificialã (peste 130 de terase artifi-ciale!); care au urcat în vârf demunte peste o mie de blocuri de an-dezit ºi zeci de mii de blocuri de piatrãdin alte structuri pentru construireasanctuarelor, a zidurilor cetãþii, aatelierelor ºi a zidurilor de terasare, care

cunoºteau cu impresionantã exactita-te o serie de date (acestea ne fac sãne întrebãm dacã nu cumva deþineaurezultate ale unei încã neidentificate pedeplin culturi central ºi vest-europe-ne ?!), ei bine, aceia nu prea gre-ºeau dimensional, având ei câte cevade demonstrat, de codificat, ºi nu de..etalat vanitos pentru aplauzele vreuneiinexistente galerii!..

Intrebarea Este oare semnifica-tivã diferenþa, în grade, între sectoa-rele de cerc ale Soarelui de Andezit?s-a corelat, revelator, cu ipoteza d-lui Brilinsky: aceea cã adevãratul Ko-gaion ( sau cel puþin vârful care a datnumele acestui complex sacro-cultual)ar fi fost Muntele Godeanu. CulmeaDealul Grãdiºtei este nimic altceva de-cât un picior al Muntelui Godeanu.Mi-am pus întrebarea: dacã e într-ade-vãr aºa? Dacã punctul de observaþie(beneficiind de un larg orizont vizibil!)ar fi fost chiar piscul Godeanului, iar

aici, jos, la sanctuare, la circa 1070m. altitudine, ar fi fost doar Cen-trul de Calcul?! Un posibil argumentîn sprijinul acestei ipoteze o constituiepoziþia cu certitudine mai avantajoasãhabitatului - 1040 m. altitudine - în ra-port cu asprimea factorilor meteoro-logici de la vârf, (aproape 1700 m., înplin gol alpin). Se transmitea ob-servaþia astronomicã de la VârfulGodeanu, din unghiul bun de vizibi-litate, la Dealul Grãdiºtei?

ªi, consecutiv, continuarea noiiipoteze: avea Soarele de Andezit vre-un rol semnificant în acest sens? Nucumva desenul Soarelui de Andezit,cercul cu 10 raze, mutat pe vârfulGodeanului (sau, mai exact, trans-pus de acolo aici!) indicã acei posi-bili direcþionali, cu semnale luminoa-se (de foc) în timpul nopþilor, în func-þie de care harta nocturnã a cerului sãpoatã fi apreciatã sub coordonate si-gure?! Caracteristica Soarelui de An-

Fig.2

5

DACIAmagazinnr. 25 octombrie 2005

cmyk COLOR

dezit este nu numai aceea cã, princoada sa de 17 pietre descrescãtoa-re ca dimensiune (asta în 1985: as-tãzi, regretabil, au mai rãmasdoar16!) ºi - în prelungire - prinlinia care trece, de aici, prin doi dincei cinci bolovani-stâlpi ai aºa-numi-tului Sanctuar descompletat, el in-dicã Nordul ºi cã el a funcþionat, po-trivit ipotezei lui Florin Stãnescu, dreptaparat de mãsurã astronomicã. Toatesanctuarele de la Dealul Grãdiºtei separe cã au fost construite astfel încâtsã fie concomitent multifuncþionale ºitocmai în aceasta rezidã uimitoarea lororiginalitate!

Cum spuneam, cele 10 felii pre-zintã unghiuri la centru diferite ºi atenþie: urmãriþi fotografia aerianã, fig.1! - seria celor zece felii nu începe,cum ne-am aºtepta, de la direcþia Nord;raza pe care am numerotat-o con-venþional cu cifra 1 (numerotarea mer-gând în sensul invers al acelor de cea-sornic) are o abatere faþã de liniaCentrul S.A. -Nord de circa 10 gradesexagesimale (plus/minus 0,5 grade)spre Est!

Numerotând cu A primul arc decerc, acesta are o deschidere de 35grade; B are doar 32 grade; C are 39grade; D are 35 grade iar E are 39 gra-de( ºi, în opoziþie simetricã, F = 35grade, G = 32 grade, H = 39 grade, I= 35 grade, J = 39 grade).

Utilizând pentru examinarea oro-graficã o hartã amãnunþitã a zonei pre-cum ºi trei hãrþi de exactitate ale tera-selor I XII de la Dealul Grãdiºtei (oferite cu amabilitate de dl. Fl.Stãnes-cu, vezi schiþa ridicatã dupã aceastãhartã a zonei învecinate, fig. 2) ºi suprapunând Desenul Soarelui de An-dezit cu centrul în Vârful Godeanu,inclusiv respectând abaterea de 10 gra-de menþionatã mai sus, am constatat,cu surprizã, cã ( aproximaþiile fiind demaximum 0,5 grade):

Pe un cerc cu centrul Godeanu ºio razã vizualã variind între 3 ºi 9 Km.în linie aerianã, dreaptã, echivalentelerazelor Soarelui de Andezit intâlnesc,în orizontul vizibil, vârfuri de muntesemnificative ca staturã ºi care ar fi

putut fi puncte de marcaj luminos,de referinþã (prin focuri vizibile noap-tea), sau - prin sursã de fum - la ra-sãriturile ºi apusurile solstiþiale de varãºi echinocþiale. (Presupunem cã rã-sãritul solstiþial de iarnã, datoritã con-diþiilor meteorologice extrem de seve-re aici, la altitidine, ar fi fost foarte di-ficil sã fie studiat; dar nu imposi-bil!). Iatã direcþionalitatea surprinzã-toare pe care o deseneazã aceste razeprin câte doi direcþionali posibili, þin-tiþi din Vârful Godeanu (1699 m. al-titudine) ºi suprapuºi cãtre orizont:

1. Raza 1: Culmea Plãvaia(1230 m) ºi Vârful Faþa Bãtrânã (1174m).

2. Raza 2: Vf. Frasânu (1440m.) ºi Vf. Nãii (1119 m.)

3. Raza 3: Cioaca Ulmului(1242 m.) ºi Vf.Groape (1284 m.)

4. Raza 4: Culmea Gârbava(910 m.) ºi Culmea Sub Cununã (961m.)

5. Raza 5: Vf. DEALUL GRÃ-DIªTEI (1071 m.) ºi Vf. Paltinului(1202m.)

6. Raza 6: Dealul Leucuº(1295) ºi Vf. Jigorul Mare (1699)

7. Raza 7: Vf. Tâmpu (1493m.) ºi Vf. Titianu (1721 m.)

8. Raza 8: Vf. Steaua Micã(1675 m.), Vf. Steaua Mare (1780 m.)ºi ªureanu (2069 m.)

9. Raza 9: Culmea Cocoºului(1490 m.) ºi Muntele ªipcia (1510 m?)

10. Raza 10: Vf. Zebru (1404m.) ºi Vf. Lupºea (1487 m.)

De remarcat este, credem, ºi fap-tul cã - exceptând razele 1 ºi 2 -direcþionalii care apar în orizontulvizibil au o înãlþime mai redusã în pla-nul apropiat ºi mai înaltã în cel depãr-tat, ceea ce evitã acoperirea datora-tã curburii pãmântului, mai ales peimportantele direcþii Sud-Vest, Sud,Sud- Est ºi Est. Acolo se aflã ( pro-babil nu întâmplãtor!) foarte distinc-tele siluete ale unor vârfuri înalte: Pal-tinul, Jigorul Mare, Titianu, SteauaMare, etc. Atrage în special atenþiaaliniamentul posibil al razei 8, carepe o direcþie Est-Sud-Est poate fi ex-

trem de semnificativã atât pentru rã-sãritul solstiþial al Soarelui cât ºi pen-tru drumul Lunii, ºi care beneficia-zã nu numai de douã, ci de patru vâr-furi majore, în linie aproape dreaptã;de remarcat ºi numele acestor munþicare - în cazul unei conservãri oroni-mice dã, de asemenea, de gândit:Steaua Micã (1675 m.) - Steaua Mare(1780 m) - Vf. Negru (1894 - ªurea-nu (2059 m.). În ceea ce priveºte di-recþia Nord, evitatã aparent de Raza1, trebuie precizat cã din Vf. Godea-nu se deschide un aliniament ºi peaceastã durecþie referenþialã, prin su-prapunerea vârfurilor Piscul Glivii(1146 m.) ºi, la orizont, Vf.Ciungu-Gurgoiu (967 m.), dupã cum pestemarea vale de la Sud de Godeanu unposibil reper exact pentru direcþia Sudîl formeazã Culmea Drugu (1441 m.)

Toate acestea reclamã o repetatãverificare ºI confirmare, în teren, caºi relaþionarea poziþionalã a MareluiSanctuar Rotund - ºi a celorlalte sanc-tuare faþã cu aceastã posibilã nouãaxã de referinþã, Godeanu-Dealul Grã-diºtei ( se pare, de pildã, cã prelungi-rea axei transversale a Absidei din cen-trul Marelui Sanctuar Rotund, spreNord-Est, întâlneºte tocmai Vâr-ful Godeanu!)

*Aceastã poziþie naturalã de excep-

þie care oferã direcþionali de poziþio-nare ar putea fi, într-adevãr, o expli-caþie pentru alegerea extrem de pri-ceputã! - a zonei ( probabil în conec-þie Godeanu-Dealul Grãdiºtei) dreptMuntele Sacru Kogaion. Se adaugãla aceasta proba materialã a comple-xelor de sanctuare-calculator ºi con-diþia geograficã de remarcabilã izola-re. Or, admiþând cã între conceptulcultual-ºtiinþific zamolxian ºi cel pro-fesat de druidismul celtic existã foar-te probabile tangenþe, caracterul desecret cultual, - presupunând izo-larea, monahismul ºi codificarea cu-noºtinþelor - nu trebuie ignorat atuncicând încercãm reconstituirea profilu-lui intelectual al strãmoºilor noºtri.

6

DACIAmagazin nr. 25 octombrie 2005

1900 de ani de la cea mai maretragedie a poporului daco-român

Au trecut aproape douã milenii decând cotropitorii romani, conduºi deîmpãratul Traian,au distrus un stat, aujefuit templele sacre de odoare, au ucisfãrã milã mii de locuitori ai Daciei, pealþii i-au transformat în sclavi, sau i-au obligat sã se lupte în arene cu fia-rele sãlbatice, au distrus sate ºi oraºe,au ars inima Daciei-Sarmisegetuza.

Columna de la Roma aratã scenede crâncene lupte, dar ºi pe trãdãtoriinobili, care închinã steagurile, vãzuþimai apoi cum îºi încarcã averile, ple-când pe urmele cotropitorilor; nici unpopor nu e scutit de prezenþa cozilorde topor.

Eroul cel mai reprezentativ, pentrudaci ºi pentru urmaºii lor, Decebal esteprezent pe Columnã, þinând un ultimdiscurs luptãtorilor sãi. Acesta a ieºitdin cetate ºi intenþiona sã se îndreptespre rãsãrit , peste munþi, la fraþii carpiºi costoboci pentru a cere ajutor. Esteînsã urmãrit ºi înconjurat de cãlãreþiilui Tiberius Claudius Maximus.

Marele rege preferã sã-ºi dea omoarte mãreaþã, decât sã suporte umi-linþa de a urma drumul Romei, legatde carul de triumf al lui Traian. Arma-ta sa e decimatã - o parte din resturileei se refugiazã peste munþi ºi, cultivãura faþã de cotropitori, ºi urmaºilor,care vor organiza, pe tot parcursulcelor 165 de ani de ocupaþie, o rezis-tenþã care va slãbi forþele duºmane.

Nu ne putem închipui nici o clipãcã munþii au fost vreodatã o graniþãpentru toþi dacii, aºa cã legãturile cu

2006 - Anul Decebal

prof. Maria Ciornei

Ne-am alcãtuit într-un uragan ºi am crescut în vifor. Popor defrontierã,luptam ºi muream pentru toþi. Muream, mai ales, plãtind ne-ghiobia altora.

Mircea Eliade-Meºterul Manole 1922

dacii ocupaþi s-au þinut în permanen-þã.

Încercãrile carpato-dacilor de a în-lãtura sabia romanã au durat pânã înanul 294 când apare Caesarul Galer-Ler, care în anul 305 decreteazã Da-cia Mare, Împãrãþie. Dar sã revenimla tragedia dacilor din anul blestemat-106.

Prãzile de rãzboi au fost uriaºe cavaloare. Tezaurul dacic este descope-rit prin trãdarea lui Bicilius, este furatºi dus la Roma. Dupã Lydos care ci-teazã pe Criton, medicul personal allui Traian, comorile dacilor au fosturieºeºti; romanii au transportat1.625.000 kg. de aur, ºi 3.270.000 dekg. de argint. Chiar ºi exagerând dezece ori aceastã cantitate, cum consi-derã istoricul francez Carcopino, ºi totrãmâne o cantitate fabuloasã.

Cã dacii erau o putere militarã eco-nomicã ºi politicã nu de puþine oriaceºtia s-au amestecat în politica in-ternã a Romei - ne-o aratã serbãrile încinstea triumfului lui Traian, de laRoma, care au durat 123 de zile. Dinaurul ºi din prãzile jefuite, ImperiulRoman s-a întãrit, a pus în circulaþiemetalele preþioase, care au contribuitla crearea unor realizãri ale romanilor,cu extindere, de-a lungul timpului ºiasupra popoarelor nordice ale Euro-pei, la realizarea marilor civilizaþii carecontinuã ºi azi, spune Radu Stan Car-pian (Enigma insulei, Ed. Getica1990).

Ce-a realizat Bădica Traian pentrudaci?

Sã distrugã un stat puternic, bine

7

DACIAmagazinnr. 25 octombrie 2005închegat, bastion împotriva nãvãliri-lor barbare, sã întrerupã drumul as-cendent al celei mai avansate culturidin lume, reprezentatã de cei mai vechilocuitori, dacã vã e greu sã acceptaþi -deºi existã argumente ºi documenteºtiinþifice - ai Terrei - cel puþin cei maivechi locuitori moderni ai Europei.

Afirmaþia nu e gratuitã. Cercetã-tori strãini europeni ºi americani, ulti-mele deascoperiri ºi în România, înzona de sud-vest ºi în Serbia, nemai-vorbind de documentele de la Tãrtã-ria, aratã cã omul modern european apornit din Carpaþi. Nu e cazul sã maivorbim despre asta.

Au pus mâna pe cel mai mare te-zaur al lumii - Criton vorbeºte ºi decupe ºi alte lucruri scumpe ce depã-ºesc orice preþuire, de turme ºi armeºi peste 500.000 de bãrbaþi cât se poatede potriviþi pentru a lupta, împreunãcu armele lor.(Fontes vol.I pag.507)

Cel mai mare centru cultural allumii vechi de la Sarmisegtuza se mutãla Roma în anul 106,toþi cãrturarii daci,toate bibliotecile, toate cadrele Univer-sitãþii Zalmocsiene au fost duse laRoma; cultura dacicã intrã într-un conde umbrã.

Cu formidabilul tezaur neînchipuitde mare, se ridicã un nou centru cita-din. Forumul, Columna, cele douãmari biblioteci sunt construcþii ridica-te de Apollodor din Damasc, cu robidaco-traci. (D. Bãlaºa - Basmul ro-manizãrii, Fundaþia Artelor Dor, Cra-iova 1998.)

Se poate spune, fãrã a greºi, cãromanii au fost un factor de dereglarepentru poporul daco-român, ºi nuunul civilizator, cum se repetã din ge-neraþie în generaþie, fãrã discernãmânt.

Nu putem accepta nici teoria aºa-zisei romanizãri a dacilor sau de vreocontribuþie esenþialã, la formarea unuinou popor, român.

În realitate este vorba de continui-tatea multimilenarã a poporului daco-român, cãci romanii au fost, ca ºi da-cii ºi tracii, cu cele 200 de tulpini-veziHerodot pelasgi Romanii s-au des-prins de pelasgii carpatini ºi au înte-meiat Roma peninsularã la anul 753

î.e.n.D. Bãlaºa (-ibidem pag 15) vor-

beºte de Roma Veche cu vechii ra-mani din actuala Moldovã. Vor trece2-3 mii de ani pânã sã aparã Romapeninsularã.

Civilizatorii romani

Cel mai puternic argument al sus-þinãtorilor basmului romanizãrii, estecolonizarea unei treimi din Dacia cupersoane aduse de Traian din toatãîntinderea împãrãþiei romane.Eutro-pius în (Hadrianus c. VIII, 6) vor-beºte chiar de o nesfârºitã mulþimede oameni.

Susþinãtorii dispariþiei populaþieidacice în timpul domniei lui Traianaduc argumente care nu stau în pi-cioare.

Am auzit, pânã la saturaþie aceeaºiplacã ºi în ºcoala primarã ºi la liceu ºiîn facultate, cã dacii au dispãrut pen-tru cã romanii erau purtãtorii unei ci-vilizaþii superioare.

Dar oare lumea anticã a pierdut în-tâmplãtor aproape tot ce s-a scris de-spre daci, sau au fost interesaþi orgo-lioºii romani, ºi nu numai ei, sã nu seafle cine au fost adevãraþii civilizatoriai întregii lumi antice; e vorba de pe-lasgii, vechii daci.

Încã în urmã cu 12.000 de aniexistau, în Dacia hiperboreeanã, uni-versitãþi zalmocsiene, pe la care au tre-cut mari nume antice, iar unii dintre eichiar vorbeau limba pelasgilor daci,cum e Platon de pildã, care vorbeºtedespre ºtiinþa traco-dacilor de la careSocrate însuºi învaþã cum se tãmãdu-iesc bolile, tratând nu numai organulbolnav ci întregul ,gãsind pe tracisuperiori grecilor. Nu mai vorbim deeroii miturilor greceºti ºi romane alecãror personaje erau de asemeneadaco-traci, pelasgi în fond.

În ce ar consta marea civilizaþie cea dus la dispariþia dacilor primitivi,când Ovidius exilat la Tomis vorbeºtede faptul cã limba geþilor este melo-dioasã ºi cã el însuºi a pus-o în ver-suri, elogiind pe un conducãtor local,la rându-i poet.

Despre înclinãrile reflexive dar ºicele înspre studiul matematicii, al ºtiin-þelor fizicii, al eticii, al logicii ne vor-beºte Iordanes dupã Dio Crisostomul,care a stat 10 ani la dacii din timpul luiDecebal, care conchide geþii au fostsuperiori tuturor barbarilor ºi aproapeegali cu grecii, iar Deceneu i-a fãcutsuperiori celorlalte popoare în privin-þa minþii apud D. Berciu (De la Bure-bista la Decebal 1980).

E nefondatã afirmaþia cã dacii nucunoºteau scrisul. Scriau cu litere la-tine, cum i-a scris pe o ciupercã unmesaj lui Traian, Decebal înainte deînceperea luptelor, (Fontes.I).

Aveau însã ºi o scriere încifratã însimboluri, o scriere idiograficã cunos-cutã la începuturi de toatã lumea pe-lasgã. Cu timpul aceasta a devenit in-teligibilã numai iniþiaþilor.

Cã avem dreptate atunci când afir-mãm cã, la origini, toþi locuitorii Da-ciei hiperboreene comunicau cu cerulºi între ei prin aceste semne, o dove-deºte faptul cã ele se gãsesc ºi astãzidin belºug pe ii, pe fote, pe ouãle în-condeiate, pe ornamentele porþilor mo-numentale pe motivele din covoare, pestâlpii caselor, incizate pe cozile de lin-guri sau pe lãzile de zestre, pe furcilede tors, pe pereþii bisericilor de cretãde la Murfatlar Basarabi - pe semne-le plutaºilor de pe Bistriþa ºi pe multealte obiecte.

Aceste semne - mesaje, pãstreazãchiar culorile sacre - ocru roºu ºicrem, vizibile ºi pe rafinatele vase delut de Cucuteni. Aceastã scriere pãs-treazã ºi tainele legate de originea nea-mului daco-pelasg, de prezenþa lui peteritoriul Daciei Mari dintotdeauna,cãci dacii n-au venit de nicãieri; suntaici de la începutul lumii.

Dacii, ce-l slãveau pe Zalmocsis ºicredeau în nemurire, erau vestiþi caluptãtori de temut, cunoscãtori ai stra-tegiilor militare, dar ºi ai diplomaþiei.Nu puþine lucruri se pot spune despredaci ºi cultura lor, care îi aratã ca peniºte exponenþi ai unei civilizaþii supe-rioare în epocã.

Aceasta se explicã ºi prin condiþialor de popor vechi ºi sedentarizat. Pe

8

DACIAmagazin nr. 25 octombrie 2005

cmyk

bunã dreptate spune, rãspunzând prinaceasta celor ce susþin ºi azi ideea de-cimãrii totale a dacilor, A. D. Xenopol(Istoria românilor din Dacia - traianãEd. ªþ. ºi Encicl.Buc.1985 pag 159).Este însã o lege ce reiese chiar dinfirea lucrurilor, cã un popor aºezat nufuge niciodatã în totalitatea lui înain-tea unei nãvãliri. Fug numai popoarelenomade care-ºi duc viaþa în cortul miº-cãtor ºi trãiesc din mâncarea curat ani-malã ;niciodatã cele aºezate care-ºi traghrana din pãmântul cultivat de ele. Deaceea de când existã omenirea nu s-avãzut strãmutarea în masã a unui po-por aºezat.

ªi acum ne vine atât de bine sãamintim de unii dintre cercetãtoriicare, cum bine spune D. Bãlaºa, seiau unii dupã alþii ºi susþin, fãrã argu-mente logice ºi cu adevãrat ºtiinþifice,unele teze, de care nu se pot desprin-de.

Iatã o emisiune pe T. V. Culturaldin 26 septembrie 2005, moderatã deprofesor dr. Neagu Djuvara, avândca invitaþi pe prof. universitar dr. Al.Vulpe ºi pe prof univ. dr. Dan Sluºan-schi, indoeuropenist. Aceºtia susþin cãn-am moºtenit mai nimic de la daco-geþi. Sã vedem dacã e aºa.

Daco-geþii s-au dovedit a fi, dupãatestãri ºi documente, primii locuitorimoderni ai Europei vechi de mai binede 34-36 de mii de ani; o dovedesccele mai recente descoperiri arheolo-gice fãcute într-o peºterã din sud-ves-tul þãrii ºi nu numai. Despre faptul cãn-au putut fi strãmutaþi sau decimaþitoþi tocmai am argumentat.

ªi chiar de s-ar admite ca fiindadevãrate cele spuse de Criton - faþãde care avem rezerve, pentru cã fiindatât de apropiat de împãrat, îl suspec-tãm de dorinþa de a-i fi pe placul stã-pânului sãu triumfãtor, exagerând celerelatate, anume cã au fost luaþi 500.000de bãrbaþi buni de luptã, idee preluatãºi de prof. Vulpe, care mai afirmã cãar mai fi rãmas vreo 40 de bãrbaþi - neîntrebãm cum de i-o fi numãrat - totau mai vieþuit cel puþin 500.000 de miide femei ºi fete tinere, dar ºi copii.

Viaþa a dovedit cã, de regulã, po-pulaþia masculinã e în echilibru cu ceafemininã. Dacã adãugãm, dupã cumspune un cercetãtor cunoscut, ºi fap-tul cã în medie în fiecare familie eraucel puþin 3 copii ºi unul bãiat, (se ºtiecã ºi în trecutul nu prea îndepãrtat,familiile românilor aveau ºi 10-11 co-pii chiar ºi mai mulþi ºi atunci de ce ladaci ar fi fost altfel), atunci înþelegemcã aceºtia au devenit bãrbaþi în 5- 1015 ani ºi cã au preluat ºi susþinut lup-ta pentru eliberarea de sub duºmani,pentru cã altfel, dacã Dacia a fost go-litã de bãºtinaºi în anul 106,atunci cinea fãcut rãsunãtoarea rãscoalã de la117, care a fost atât de puternicã în-cât le-a trebuit un an, romanilor s-oînãbuºe; în nici un caz n-au fãcut-ocoloniºtii ºi veteranii privilegiaþi, cãro-ra li s-a dat pãmânt din pãmântul apã-rat cu sânge timp de milenii de daci, ºinici cei din administraþie, care eraulegaþi, prin interese de romani ºi înnumãr nesemnificativ, în raport cupopulaþia Daciei romane.

ªi iatã cum, tot istoria, cititã cumintea în mod cinstit, dar ºi cu ini-ma, dã rãspuns unei teze aberante pri-vind dispariþia dacilor din þara lor,Dacia romanã.

S-a mai spus în aceastã discuþieacademicã cu argumente solidecã limba dacilor a fost uitatã, cã aufost aici aduºi coloniºti mulþi ºi cãdacii au fost asimilaþi. Nu cunoaºtemnici un caz în istorie care sã dovedeas-cã cã limba maternã a unui întreg po-por mare sã fie schimbatã total, purºi simplu uitatã în 165 de ani ºi înlo-cuitã cu limba cotropitorilor, urâþi demoarte de bãºtinaºi.

Acest lucru nu s-a putut întâmplaoricât s-ar strãdui unii sã argumente-ze cã au fost cãsãtorii mixte-de faptnesemnificative în raport cu întreagapopulaþie dacã, o armatã , o adminis-traþie romanã. Sã nu uitãm cã toþi vor-beau latina prisca, de fapt limba bãºti-naºilor cu diferenþierile specifice.

Pe bunã dreptate cercetãtorii cusimþul realitãþii ºi al responsabilitãþii auspus cã veteranii, vlãguiþi de rãzboaie,

n-au putut pune bazele unui popor nou.În al treilea rând ºtim, din legile Be-

lagine, care se mai foloseau în sec. alXVI-lea ºi al XVII-lea sub denumireade Lex antiqua Valachorum sau IusValachiae (N. Densusianu -DaciaPreistoricã, Buc. Institutul de ArteCarol Gõbl 1913 pag 881) cã exis-tau stipulãri care au transmis, apoi pecale oralã, pânã târziu, ca legi ale obi-ceiului pãmântului, ce inteziceau cã-sãtoriile cu neamuri strãine, sub pe-deapsa dezmoºtenirii.

De altfel ºi alte legi erau foartestricte-se vorbeºte despre aceste legicã erau atât de respectate, încât în-drãzneala de a le încãlca era pedepsitãchiar cu moartea. Ori asemenea legiau format un climat care au forjatcaractere foarte solide, din punct devedere moral, ºi acest lucru s-a pãs-trat pânã la jumãtatea secolului trecut.

Bãtrânii, ca exponenþi ai fãuritori-lor legilor, erau respectaþi; tinerii lesãrutau mâinile

Societatea civilã era foarte binestratificatã ºi tinerii, oricât de bogaþi,nu se amestecau cu bãtrânii onora-bili, decât dacã aveau o însãrcinarespecialã pentru societatea respectivã.Cu trei patru generaþii în urmã, co-piii nici nu-ºi puteau imagina cã arputea nesocoti poruncile capului fa-miliei.

ªi atunci cum sã admitem pãrerileaberante ,absurde, ale unor istorici carespun cã femeile dace îºi pãrãseau bãr-baþii, trãiau cu romanii, fãceau copiicu ei ,apoi se-ntorceau la bãrbaþii lor,ºi nu voiau în ruptul capului sã vor-beascã daca, ci îi învãþau pe soþii lorlatina.

Aºa au devenit toþi latini.Ne-ar face sã râdem, dacã situaþia

n-ar fi gravã, prin urmãrile ei. κi poa-te oare cineva imagina pe luptãtorii -lupii daci, ºi pe urmaºii acestora, careîngrozeau ºi prin prezenþa steagului lorºuierãtor, pe duºmani, deveniþi niºtefãtãlãi care-ºi aºteptau fetele ºi neves-tele sã vinã de la bãrbaþii romani? Derâsul curcilor!

9

DACIAmagazinnr. 25 octombrie 2005Ce am moştenit de la daci

În primul rând am moºtenit limbadaco-pelasgã, sau linqua prisca sauvulgata vorbitã ºi la Roma, dar ºi întot imperiul, cãci coloniºti ºi armataproveneau din toate colþurile acestuiaºi era singura posibilitate de comuni-care ºi cu bãºtinaºii ºi a coloniilor în-tre ei.

Limba românã conservã cel maibine aceastã limbã a strãmoºilor pe-lasgi, românii înºiºi fiind velasgii, ve-lahii mereu trãitori pe aceste melea-guri. În pofida celor care cautã, caDiogene oamenii cu lumânarea ziua,vânând ici ºi acolo încã vreun cuvântdacic, pe lângã cele ce ironie - doar70 admise de academicieni în limbaromânã, ne scãldãm într-o baie de lim-bã dacã - cãci aceasta e limba pelasgãvãzutã în evoluþie fireascã în timp.

Multe dintre toponime ºi hidroni-me sunt dacice. Logica cea mai sim-plã ne spune cã ºi coloniºtii ºi, maitârziu barbarii au fost nevoiþi sã co-munice cu bãºtinaºii ºi, pentru a seînþelege, au fost obligaþi sã preia aces-te denumiri deja existente, cã altfel lace le-ar fi folosit schimbarea numelorlor.

Acelaºi lucru îl putem spune de-spre numele de familie. Aceste antro-ponime s-au pãstrat de zeci sau chiarde sute de generaþii-doar vorbim demilenii. Fiecare ne-am trezit cu unnume. Câþi dintre noi ne-am întrebatce-nseamnã acesta. Pur ºi simplu l-am preluat, l-am dus mai departe saunu ºi atât. ªi totuºi nume ca de exem-plu-luãm la întâmplare -Braicu, Berin-dei, Calujac - sunt enorm de multe,nu insistãm-au avut un sens în limbapelasgã, la apariþia lor în stare de gra-þie.

Dar fiecare nume vine de la un eve-niment, de la o întâmplare, de la o ocu-paþie, de la un defect sau de la o cali-tate etc..

Toate aceste nume la început erausubstantive comune; diferenþierea s-afãcut pentru a individualiza ºi aºa aparnumele proprii care, chiar de la a douageneraþie, devin nume abstracte, se

golesc de sens ºi intervine uitarea.Ne-am oprit la numele de familie

pentru cã prenumele au putut fi influ-enþate, în mare parte de calendarul or-todox.

De la daci am mai moºtenit datini-le, tradiþiile, obiceiurile, arhitecturaspecificã a construcþiilor din gospo-dãriile þãrãneºti, portul ºi nu numai.

Nu putem fi de acord cu ceea cespune d-l Vulpe ºi anume cã folclorulnostru e de sorginte balcanicã; deciînaintaºii noºtri n-au creat nimic, auîmprumutat totul.

Amintim însã cã e adevãrat cã une-le din aceste creaþii sunt ºi la balca-nici, dar e bine sã nu se uite cã pelas-gii au stãpânit un teritoriu uriaº ºi cãîn Balcani au fost tot traco-daci, iarpopoarele venite mai târziu, ca celeslave, le-au preluat de la bãºtinaºi.

Cum e posibil ca un popor atât devechi ,care a trecut prin atâtea eveni-mente tragice, mai ales, sã nu-ºi fi spusdurerea prin doine ,prin balade prin le-gende prin cântece de vitejie, ori prinmituri!

Evenimentele mari, ºi cele tragiceºi cele de bucurie, creeazã stãri carese exprimã prin creaþii spirituale re-prezentative.

Replica la ceea ce spunea domnulAl. Vulpe, la afirmaþia cã n-am moº-tenit mai nimic de la geto-daci este

cã de la romani am moºtenit într-adevãr o þarã devastatã, durere, sân-ge, mame ºi fecioare îndurerate, ora-ºe ºi sate trecute prin foc ºi sabie, ostãpânire strãinã, care a impus ,subameninþarea armelor, lucrãtorilor pã-mântului daci sã dea pãmânturile lorstrãmoºeºti, veneticilor, sã îndure oca-ra, biruri grele date în naturã sau obli-gaþia de a lucra gratuit pentru stãpâni,batjocorirea femeilor ºi a fetelor lor,umilinþa de a fi trataþi ca strãini în pro-pria þarã.

Ne mirã încrâncenarea ºi chiar uracu care unii istorici ºi cercetãtori vor-besc despre noul curent ce se formea-zã în istoriografia româneascã, careare ca scop aducerea la luminã a unordocumente, care atestã adevãruri, caacela cã poporul pelasg-valah a avut oprezenþã valoroasã în istoria preanticãºi anticã.

S-a pornit o adevãratã cruciadãîmpotriva celor care îndrãznesc sã aibãºi o altã pãrere decât cea bãtutã-cuiede sute de ani, ºi folosesc documenteantice autentice, citite de la sursã ºinu prin interpuºi, ca ºi datele ultime-lor descoperiri arheologice, care aratãcã valahii sunt cu adevãrat descenden-þii unui popor civilizator.

Nimeni nu poate opri timpul în loc ºi istoria este viaþã ºi viaþa e vie ºimereu schimbãtoare - nu putem sã rã-

10

DACIAmagazin nr. 25 octombrie 2005

mânem la pãrerile învechite ºi false e drept pânã la un punct justificate aleiluminiºtilor, în ceea ce priveºte origi-nea latinã a poporului român.

Am auzit cum domnii dinainteamintiþi se revoltã de-a dreptul, cândse afirmã acest lucru.

Dar de ce, domnilor profesori, vãindigneazã acest lucru atât de tare, cuce sunt mai prejos daco-românii faþãde alte popoare ca ungurii, slavii oridanezii de pildã?

Se resping, fãrã argumentesolide, ideile ºi tezele noi ale celor pa-sionaþi de istoria neamului, ºi o fac,nu pentru bani, ci din dorinþa de a aflaadevãrul.

Am auzit în emisiunea T.V. amin-titã, o ploaie de acuzaþii, ca sã nu lespun chiar invective, la adresa acelo-ra care, nefiind slujbaºi la stat, cu unsalariu ºi un fotoliu comod, adicã nu-s istorici, îndrãznesc sã se atingã dedocumente ºi sã-ºi spunã pãrerea. DarSchliemann, domnilor ce-fost?

Pe bunã dreptate înregistrãm pã-rerea lui Eminescu: A primi apoi ciu-datul axion cã numai filologii (n.n. ci-teºte ºi istoricii) sunt oameni cuminþi,

carii ne pot pune la cale dupã teorii pecare le sug între patru pãreþi, din de-getul cel mic, o asemenea credinþã esteo insultã pentru naþia româneascã.(apud Gh. Bulgãre - Scriitori românidespre limbã ºi stil, ed. a II-a, pag.98).

Vom reproduce ºi vorbele unuimare teolog, specialist în istoria reli-giilor ºi cercetãtor istoric ºi anume peD. Bãlaºa (Basmul Romanizãrii Fun-daþia Artelor Dor Craiova1998 pag. 51,52): Domnilor academicieni, nu pro-cedaþi ca ºi sub dictaturã! Lãsaþi dis-cuþiile libere! Laptele se bate în putineica sã iasã untul deasupra, altfel dea-supra ies gunoaiele. La fel ºi în ºtiinþã.Mã opresc aici ºi rog pe toþi cercetã-torii, indiferent dacã sunt cu mari ti-tluri sau chiar fãrã ele, sã continuecercetãrile documentelor în problemecontroversate. Adevãrul nu este im-pus de dictatori, ci prin studii serioa-se, ºi pânã la urmã, iese ca uleiul dea-supra apei.

Ce face însã Institutul de Arheolo-gie? Cine ar trebui sã militeze pentrufinanþare  lucrãrilor în siturile arheo-logice ºi pentru întreþinerea ºi con-servarea lor? Ce mãsuri s-au luat când

s-a intrat cu buldozerele în situl Sar-misegetuzei, sau când s-au fãcut ta-bere de arheologie, cu teren de fotbalîn aceeaºi incintã sacrã, care, culmea- sub conducerea unui profesor uni-versitar, arheolog, s-au îngropat sutede kg. de deºeuri nebiodegradabile îninima sitului amintit, în inima noastrã,cãrora chiar ne pasã!

Mai rãmâne sã înþelegem bine cãromanii au fost cotropitori. Dicþiona-rul Limbii Române Moderne (Ed.Acad. 1958), dã urmãtoarea explica-þie verbului a cotropi de la care vinederivatul cotropitor: a ocupa prin vio-lenþã, a pune stãpânire pe ceva ,înmod abuziv ºi brutal, a încãlca, a in-vada.

Niciodatã în toatã lumea asta, au-tohtonii nu i-au iubit pe cotropitori ºiiatã cã se trezeºte un semidoct, dinsfera puterii, sã propunã aniversareanenorocirii celei mai mari, ce s-ar fiputut abate peste poporul daco-român,slãvindu-l pe criminalul Traian; s-augãsit ºi culturnici care s-au grãbit sãaccepte serbãrile în cinstea lui.

ªi atunci ce-aþi zice dacã ruºilorle-ar trece prin cap sã aniverseze in-vadarea þãrii lor de Hitler, prin mariserbãri ºi festivaluri? zâmbiþi ironic,domnilor?; dar dacã evreii ar sãrbã-tori în cântece de veselie ºi aprige jo-curi cu tropãituri, pentru cã acelaºicriminal i-a deportat ºi a ucis 6 milioa-ne dintre ei? O absurditate aþi zice, pebunã dreptate; dar atunci ce deosebi-re vedeþi între Traian ºi Hitler? Niciuna, nu-i aºa ?

Noi românii avem altceva de co-memorat în anul 2006; pe dacii, stã-moºii noºtri, eroi pilduitori, în istoriauniversalã ºi pe mucenicii daci, caretimp de 165 de ani ºi-au vãrsat sânge-le, ca noi sã trãim ºi astãzi pe pãmân-tul Daciei de atunc ,de azi ºi dintot-deauna.

Aºadar vã chemãm pe toþi cei ceaveþi ceva de spus în legãturã cu aceas-tã comemorare, sã participaþi cu stu-dii, articole documente, în reviste ºiîn cotidiene naþionale ºi locale, în cãrþi,pentru a aduce LUMINA ADEVÃ-RULUI, din negura vremurilor, lãsândurmaºilor, moºtenire, exemple unicede dragoste de neam, de limbã ºi deþarã.

11

DACIAmagazinnr. 25 octombrie 2005

De ani de zile, cele mai frecventeecouri negative despre Româniaapãrute în Occident ºi aduse la cu-noºtinþa opiniei publice româneºti sereferã la infracþiunile cetãþenilor ro-mâni plecaþi în spaþiul Schengen. Dincând în când, foarte rar, apare câte-o ºtire despre câte un român din Ca-lifornia, USA, care are probleme cupoliþia americanã. Însã aspectul celcu adevãrat trist este ignoranþa (sauignorarea) atacurilor antiromâneºticare apar în presa occidentalã, cuprecãdere în cea americanã. Faptul(ignorarea, mai ales) trebuie sã sedatoreze conþinutului acestor atacuri,care de regulã, se reduce la douã teme:România vinovatã de Holocaust ºiRomânia asupritoare a maghiarilor dinArdeal. Din când în când, pe acestfundal se mai brodeazã ºi amabilainformaþie conform cãreia o mareparte a poporului român (evident, înafara evreilor, a ungurilor, a nemþiloretc.) este constituitã din þigani!

Un campion al acestor denigrãri adevenit, în ultima vreme, marele ziaramerican New York Times. Sesizatde frecvenþa acestor atacuri, dl. An-ton Lixãndroiu, un român din orãºe-lul Cortland Manor, statul New York,a trimis scrisori redacþiei ziarului princare cere restabilirea adevãrului. ªicerea acest lucru oferind chiar dân-sul, datele ºi cifrele reale. Cu docu-mente obþinute, adesea cu greu, dinsurse verificate din þarã ºi chiar dinsurse internaþionale: dicþionare, enci-clopedii, anuare statistice etc.

La toate sesizãrile sale ziarul oritãcea, ori rãspundea, din când încând, în doi peri. Ba, la un momentdat, un reprezentant al conducerii zia-

UN ROMÂN ÎN PROCES CU STATUL UNGAR !

Strasbourg, 2005

ILIE TRAIAN

rului, agasat de insistenþele românu-lui, i-a spus cã e nebun! La caredl. Lixãndroiu a replicat (într-o con-vorbire telefonicã): Crazzy, mabe,but not stupid!

Adicã, nu prost ca sã nu-ºi deaseama de maniera inelegantã în careoficialii ziarului vor sã muºamalizezevinovãþiile lucrãtorilor lor ºi refuzã sãpublice o dezminþire care le-ar aducedaune morale.

Cu trecerea anilor, gladiatorulnostru singuratic, beneficiind ºi defaptul cã e unul dintre liderii locali cu-noscuþi în organele centrale de deci-zii ale partidului republican (din par-tea cãrora a primit dese mulþumiri ºionoruri) s-a adresat pânã în instanþe-le Congresului american. Efectul? Untimp campania denigratoare a ziaru-

lui new-yorkez s-a mai domolit. Chiardacã întâmplãtor sau nu, astfel deatacuri începuserã sã aparã în Chi-cago Tribune!

Cu timpul acuzele de persecutarea maghiarilor din Transilvania s-aumai estompat, au apãrut în prim planîncã plângerile organizaþiilor civice ºireligioase ale acestora referitoare larestituiri ºi despãgubiri. Case, tere-nuri, pãduri etc.

Atunci dl. Lixãndroiu a înaintat undosar la Curtea Europeanã a Dreptu-rilor Omului prin care, bazat pe do-vezi inatacabile, a cerut ºi dânsul des-pãgubiri statului maghiar pentru cri-mele ºi lezãrile drepturilor comise dehorthyºti în Transilvania dupã PactulRibbentrop-Molotov.

Spre marea sa bucurie (ºi uimire,

Anton Lixăndroiu un român care ştie să se bată pentru onoarearomânilor

12

DACIAmagazin nr. 25 octombrie 2005chiar) Curtea de la Strassbourg i-aacceptat cererea ºi i-a stabilit un ca-lendar pregãtitor. Serios ca-n tot ceeace face, românul s-a pregãtit minu-þios pentru proces.

De precizat cã cel mai mare aju-tor (pentru întocmirea dosarului cudocumentarea) l-a primit de la per-soane particulare din þarã ºi din Ame-rica ºi nhu de la instanþele statuluiromân (Aceastã precizare va reveniîn finalul textului nostru într-un noucontext, cum veþi vedea).

În paralel, Curtea a adus la cu-noºtinþã oficialilor de laBudapesta hotãrârea sa dea accepta acþiunea româ-nului, stabilind ºi pentrupartea maghiarã calenda-rul pregãtirii. În lunilemartie ºi aprilie ale anuluiîn curs, dl. Lixãndroiu aprimit, cu regularitate, în-ºtiinþãrile ºi indicaþiile pro-cedurale din partea oficia-lilor Curþii Europene. Laun moment dat a fost în-ºtiinþat cã la cererea pãrþiiungare (nevoia de timppentru pregãtire) data pro-cesului s-a amânat puþin.

Acum dl. Lixãndroiueste pe deplin pregãtit înaºteptarea procesului.

În aºteptarea a ce? la urma urmei!

Cã instanþele europenevor hotãrî în favoarea vic-timelor horthysmului (ro-mâni ºi evrei deopotrivã)acesta e un fapt care areînsemnãtatea lui distinctã.Dar dincolo de aceasta,însãºi internaþionalizareasubiectului Suferinþeletransilvãnenilor (români ºinu numai) pe timpul ocu-paþiei ungare a Transilva-niei, constituie un succesdeosebit, mai ales în con-textul în care opinia inter-naþionalã e saturatã de re-vendicãrile ºi plângerile

unor minoritari din România.Dar, deºi bucuros ºi liniºtit în aº-

teptarea procesului, dl. Anton Lixãn-droiu n-avea sufletul împãcat datori-tã faptului cã acþiunea aceasta o în-treprinde însoþit de sprijinul atâtorconaþionali, de sprijinul chiar al Cur-þii de la Strasbourg dar nu ºi de celal oficialitãþilor þãrii sale.

Într-un moment de optimism atrimis un dosar cu toate actele pro-cesului Ambasadei României de laWashington. Peste câteva zile a pri-mit rãspuns: acelaºi plic, aceleaºi

documente! Nici o vorbã în plus darã-mi-te sprijin sau felicitãri!

Nedumerit ºi mâhnit a povestitîntâmplarea aceasta unor prieteni.Oare statul român chiar e supãratpe mine? Americanii mã încurajeazã,mã susþin, europenii la fel? Unde amgreºit?

Nedumeriþi ºi mâhniþi, transmitemºi noi cãtre Dvs. Întrebãrile pe careºi le pune domnul Lixãndroiu

Dar nu înainte de a vã asigura cãdl. Lixãndroiu va merge, fie ºi sin-gur, la Strassbourg.

O înştiinţare îl asigură pe dl Lizăndroiu în martie 2005 că procesul mergeînainte

13

DACIAmagazinnr. 25 octombrie 2005

INCURSIUNE ÎN TIMP

Pe la începutul veacului alXVI lea, epidemia de ciumãbubonicã secera o treime din po-pulaþia Europei. Spaþiul transil-van atins puternic de acest fla-gel plãtea tribut, aproape jumã-tate din populaþia sa. Necruþã-toare, mai ales în aglomerãriletârgurilor, mai blândã în izolã-rile rurale ºi montane, ciumasecera sute de mii de vieþi fãrãsã þinã cont de vârstã sau depoziþie socialã. Cade astfel pra-dã cumplitului flagel, în lunaseptebrie 1554, la Deva, Cate-rina din neamul Baionilor so-þia unui vicevoievod transilvanpe nume Dobo Dominic prove-nit la rândul sãu, dintr-o fami-lie ce se fãcuse remarcatã în pe-rioada cuceririi otomane.

Înaintea ei se stingea copilulacesteia de numai câteva luni, totdin pricina ciumei.

MISTERIOASA PIATRĂ DEMORMÂNT

Biserica reformatã de la Devaeste o clãdire construitã la sfârºit desecol XIX probabil pe locul unei altebiserici care adãpostea ºi câteva mor-minte din diferite perioade. Benefici-ind de o arhitecturã aparte, foarte bineconservatã ºi întreþinutã, aici se gãsescmai multe pietre funerare dintre carecea mai veche este tocmai cea a Cate-rinei soþia vicevoievodului DominicDobo. Aceastã piatrã funerarã apareconsemnatã în Revai Nagy Lexikonadin 1912, ca fiind cea mai veche, avândo înãlþime de 172 cm ºi o lãþime de 71cm. De asemenea, piatra este menþio-natã ºi în Istoria românilor prin cãlã-torii a marelui savant Nicolae Iorga.Descoperind aceastã piatrã în osuarulbisericii, el o caracterizeazã ca fiind sen-zaþionalã ºi propune ca ea sã fie încas-tratã în interiorul bisericii pe un peretelateral stânga. El traduce fragmentartextul inscripþionat pe placã, demon-strând valoarea ei inestimabilã. Frag-mentul tradus de acesta spune : ...pe

când el (Dominic Dobo) era stãpânpeste geþii ºi dacii din munþi. În afarãde aceste menþionãri nu se cunoaºte ni-mic legat de piatra funerarã. Feritã pri-virilor publicului larg, ignoratã de isto-rici, ca atâtea alte dovezi ale continuitã-þii care au dispãrut sub ochii ºi deasu-pra conºtiinþei celor plãtiþi sã cercetezeºi sã scrie o istorie onestã, placa fune-rarã revine în actualitate.

Cu toate cã inscripþia este relativbine pãstratã, aºezarea cuvintelor, or-tografia latinã de secol XVI, dau naºte-re la interpretãri,de altfel fireºti în dez-baterile oneste de idei. Fondul este însã,acelaºi .Bãnuita prezenþã a dacilor ºigeþilor din munþi în plin secol XVI de-vine o certitudine. O certitudine carecercetatã îndeaproape, poate aduce noiºi puternice elemente în completareaimenselor goluri din istoria continuitã-þii noastre pe aceste meleaguri.

Erudit ºi împãtimit al istoriei, pro-fesorul Timotei Ursu a studiat amãnun-þit aceastã inscripþie. Traducerea sa opublicãm în acest numãr, alãturi decomentariile legate de aºezarea textuluiºi cheia tãlmãcirii sale:

Textul e o inscripþie funerarã din anul1554 ( cum indicã stânga sus, scriereacircularã). Este redactatã într-o latinãvulgarã (aº spune: extrem de vulga-rã, foarte dupã ureche, circa o cin-cime din cuvinte fiind scrise incorectsau deformat, fãrã respectarea cazuri-lor sau a formelor iniþiale ale unor cu-vinte, devenite coruptele).

TEXTUL înconjurãtor este:

FILIUS MATREM PRECESIT.MORIENS SEXTO DIE MATERVEBO. OBVT. DECIMA QUARTA(indescifrabil) MENSIS SEPTEMBRISIN DEWA ANNO. D(OMINI) 1554

Traducere (Timotei Ursu): Fiul

DACII ªI GEÞII ÎN SECOLUL XVI LA DEVA

Pe lângã dovezile clasice deja, ale continuitãþii dacice, cele deordin etnografic, etnologic ºi arheologic, iatã cã din negura vremu-rilor sau din omisiunea voluntarã a celor îndreptãþiþi sã scrie o isto-rie onestã, iese la luminã un document de o excepþionalã importan-þã. Dacã pânã acum conºtiinþa apartenenþei ºi a descendenþei dinneamul dac, era alimentatã doar de elemente ce þin mai mult delogicã, avem de a face acum, cu o dovadã palpabilã ºi concretã deo-sebit de valoroasã, asupra cãreia specialiºtii ar trebui sã se aplececu maximã responsabilitate.

Persistãm de secole într-o greºealã care acum este greu de în-dreptat pentru cã unii, chiar dascãli fiind, refuzã sã o facã. Credemîncã, faptul cã Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce ºi, dupãei cronicarii munteni ne-au descoperit originea.Uitãm, ºi de celemai multe ori voit, cã ideile lor aparþineau unui umanism de sorgin-te polonã, leºii cãutându-ºi pe atunci origini nobile ca ºi aceºtia. Deaici,pânã la exagerãrile ideologice ale ªcolii Ardelene nu a fost de-cât un pas. Peste noapte, am devenit romani puri neglijând intenþi-onat dovezile unei solide continuitãþi dacice.

Vladimir Brilinsky

14

DACIAmagazin nr. 25 octombrie 2005i-a luat-o înainte mamei. ªase zilemama a gemut întru moarte. La sfâr-ºitul orei a zecea ( a decedat), (ziua?)luna septembrie în Deva, anul Dom-nului 1554.

TEXTUL vertical, cu ºtergerisau lipsuri la rândurile 12-13-14;distribuirea textului în inscripþie su-gereazã o aºezare în versuri, tot aldoilea rând (vers) fiind uºor retrasspre dreapta. Aceastã tentativã deversificare poate explica ºi o seriede alterãri ale cuvintelor, în manie-ra unor licenþe poetice:

QVM TEGIT VRNA BREVE(IS)DOMINAM CATERINA VOCA-

TA EISET SATA DE CLARA STIRPEBAIIONIS ERAT.NVPER ERAT CONIVNXDOMINICI CASTA DOBONTSCVM REGERET DACOSMONTICOAS QAE GETASFATA BREVEM DEDEREVITAM MATRI SOBOLI QAECLAVDENTES AMBO PESTEFURENTE DIE (..)DVM () R (..) IN ()

L()TESTIS FVRIT (fuerit?)() BET()

IRET STERNIT IWENES (iuve-

nes?). SERNIT ET ILLA SENESHOC. IGITVR TVMVLO POEI

TI NVNC RITE QUIESCVNTDONEC EOS DOMINVSEVOCET AT QAE BEET

Traducere (Timotei Ursu).: Îm-preunã ascunde soarta scurtã (viaþa)a celei întru Domnul numita Cateri-na, recunoscutã sãmanþa era (ea) dinstirpea Baion. De curând a fost adã-ugatã ( cãsãtoritã?) lui Dominic dincasta (familia?)Dobontz (împreu-nã cu care) s-a înturnat dacilor mun-teni ca si geþii.

Meschina soartã dãdu viaþa ma-mei lui Sobol, care Claudeni împre-unã (au fost?) in ziua pieirii violen-te () ªi s-a culcat în mormânt cuzile ( de tânãrã) împãcatã sufleteº-

te ca acolo sã îmbãtrâneascã aici.Atunci mormântul cei de acum dupãdatinã îl vor ( þine acoperit?) pânãcând Aurora dumnezeiascã (o va)chema la luminã ºi fericire.

Dincolo de aceastã traducere, se

nasc cum este ºi firesc, niºte întrebãrilegate de interpretarea evenimentului însine.

Cum se numeau locuitorii bãºtinaºi,neaoºi, ai Transilvaniei secolului XVIdin moment ce Dominic Dobo se în-turna dacilor ºi geþilor, sau dupã Nico-lae Iorga, era stapân peste daci ºi geþi?

Dacã pânã la Marea Unire acestdocument nu a prezentat interes de cedupã aceea nu s-a întreprins nici o cer-cetare legatã de aceastã piatrã funera-rã?

La numai 45 de ani distanþã de laevenimentul menþionat pe placã, îndocumentele vremii se vorbea despreMalus Dacus,(dacul cel rãu) , rãzvrãti-tul ºi revoluþionarul domnitor Mihai Vi-teazul, care visa unirea celor ce vor-beau aceiaºi limbã, în hotarele vechiiDacii. De ce acest apelativ mãgulitorpentru Mihai, dar dãdãtor de fiori pen-tru duºmani, a rãmas izolat de altemomente ca acesta, în care numele dedaci ºi Dacia completeazã un tablou aloriginii ºi continuitãþii ?

Sunt acestea întrebãri care aºteap-tã rãspuns. Aºteptãm aceste rãspunsurinu numai de la cei care sunt plãtiþi dinbani publici sã cerceteze ºi sã scrie is-toria în mod corect, ci ºi de la cei pasi-onaþi de fascinanta ºi teribila istorie apoporului daco-român.

15

DACIAmagazinnr. 25 octombrie 2005

1.PREAMBUL

Din expunerile fãcute pânã acumrezultã cã limba românã dobândeºteo nouã calitate, o poziþie mai elevatãºi mai prestigioasã în familia limbilorindoeuropene, dovedindu-se cã e sorã(prin traco-geto-dacã) de la obârºiicu limba latinã, iar limbile neolatine îidevin nepoate. Prin pelasgã, românaar putea fi chiar mama latinei. Înambele cazuri se respinge ideea dis-pariþiei dacei ºi a înlocuirii ei cu lati-na.

De asemenea, beneficiazã de oînãlþare corespunzãtoare, în grad ºiprestigiu, ºi poporul românesc, carenu s-a format printr-o sintezãdaco-romanã, ci este însuºi poporuldac, în continuare, care a asimilatcomplet elementul roman din aºa zisasintezã (cum a asimilat apoi atâteaaltele), adicã pe coloniºtii ziºi romani(de fapt neitalici ºi nelatinofoni), spo-rindu-ºi creºterea lui proprie (cu Ro-manii italici având legãturi frãþeºti dinoriginile indoeuropene, într-o ipotezãsubsidiarã contribuind puternic la în-sãºi geneza poporului roman).

Pentru a ne pãstra marele avantajdobândit, înalta poziþie câºtigatã ºi ao populariza, e nevoie ca oameniinoºtri de ºtiinþã sã combatã vechileprejudecãþi ºi erori tradiþionale caremai stau în calea noii concepþii.

În cele ce urmeazã vom examinamotivele pentru care e necesar sã fiepãrãsitã teza eronatã a dispariþiei lim-bii dace ºi a înlocuirii ei cu latina, caºi teza formãrii prin sintezã daco-ro-manã a poporului român cu sublinie-rea rolului esenþial al Romanilor.

AUREL STOICANU

Limba dacã în altã viziune

TEZA FALSÃ A DISPARIÞIEI GETO-DACIEI

2. PE CE ARGUMENTE S-AR BAZATEZA DISPARIŢIEI

În sprijinul tezei dispariþiei ºi a în-locuirii ei cu latina se invocã urmã-toarele argumente:

A.depopularea Daciei, prin exter-minarea populaþiei bãºtinaºe,

B.importul masiv de coloniºti, cre-area de oraºe, vici, pagi,

C.impunerea vorbirii armatei ºiadministraþiei romane,

D.superioritatea culturalã a Roma-nilor, prestigiul limbii, moda,

E.interesele aristocraþiei ºi ale pã-turilor orãºeneºti,

F.cãsãtorii la þarã între Daci ºi fe-mei romane (O. Densuºianu),

G.cãsãtorii între veterani ºi femeidace,

H.introducerea latinei prin sclaviiliberaþi,

I.introducerea latinei prin proprie-tarii romani,

J.afluxul þãranilor spre lucrãri deconstrucþie în oraºe,

L.trimiterea învinºilor ca auxiliariîn armatele romane,

M.romanizarea prin drept ºi lim-ba folositã în justiþie,

N.penetraþia lentã romanã dinain-tea cuceririi Daciei ºi înrâuriri dupãpãrãsirea ei.

Sã le examinãm pe rând.

A.DEPOLUAREA DACIEI CUCERITE

Dacia ar fi rãmas împuþinatã debãrbaþi (viris exhausta), aºa cã s-auadus din toate pãrþile Imperiului (extoto orbe romano) multe gloate (infi-

nitas copias hominum, dupã Eutro-piu, autor care nu inspirã încredere)ca s-o repopuleze. Campionul aces-tei idei de exterminare a Dacilor afost Petru Maior (cf. Istoria pentruînceputul Românilor în Dacia, p.57;Scrieri, ed. crit., Bucureºti 1976),care, din nobil patriotism, voia, ca ºiªincai, sã afirme puritatea romanã,ca limbã ºi popor. El motiva extermi-narea prin ura Romanilor contra Da-cilor. Erau pãstraþi doar puþini prizo-nieri, pentru triumf. Mulþi se sinuci-deau, iar alþii plecau la Sarmaþii prie-teni, cum aratã scenele de pe colum-nã. P. Maior atrãgea atenþia cã nu tre-buie sã comparãm stãrile de atuncicu cele moderne (când protejãm þã-ranii, pentru asigurarea aprovizionã-rii), ci cu cele de sub Turci, când sepractica pustiirea. Sã le comparãm cudistrugerea Cartaginei, a Corintului,Ierusalimul, apoi ca nãvãlirile barba-rilor etc.

Teza extremistã a lui Eutropiu ºi alui Petru Maior este infirmatã azi. Nus-a ajuns la exterminare. Nici o sce-nã de pe columnã nu aratã masacre.Sã nu uitãm cã pe aceeaºi coloanã searatã Daci care se supun învingãto-rului cu familiile lor (scenele 123, 130,141), alþii care se reîntorc de unde serefugiaserã cu vitele ºi cu avutul (sce-na 155), în timp ce alte triburi se pre-daserã de bunã voie înaintea termi-nãrii rãzboiului, scãpând deci cu via-þã. Au mai rãmas în viaþã copiii, bã-trânii ºi femeile (dupã Giurescu, celpuþin trei sferturi din populaþie; desi-gur mai mult). Se înregistreazã ºi re-volte ale Dacilor supuºi, în anul 117

16

DACIAmagazin nr. 25 octombrie 2005sub Adrian, apoi sub Antonin Piul ºialþi împãraþi, în 138, 143, 166-175,cea mai puternicã fiind în timpul rãz-boiului cu Marcomanii din 192.Aceste revolte sunt relatate în afaraatacurilor date de Dacii liberi: Cos-tobocii, cu tulburãri în Dacia supu-sã, colonizarea probabilã a 12.000Daci liberi în provincie, la 218. Însecolul III au loc frecvente incursi-uni. Carpii sunt menþionaþi în alianþãcu Hunii la 380, (Zosimos, IV, 34).Au mai atacat ºi alþi Daci liberi. Da-cia cuceritã cuprindea numai Olte-nia, Banatul ºi o parte din Transilva-nia, restul imensului Imperiu geto-dac (Criºana, Maramureº, Bucovi-na, Muntenia, Basarabia etc.) fiindliber. Chiar distrugerea Cartaginei,Corintului ºi Ierusalimului n-a însem-nat în realitate ºi pieirea totalã ºi brus-cã a popoarelor respective. Compa-raþia cu împrãºtierea poporului evreunu e valabilã pentru Daci, care eraumult mai numeroºi ºi se întindeau peo arie extrem de largã. Nu poate fivalabilã nici comparaþia cu dispari-þia, rând pe rând, a barbarilor cuce-ritori de mai târziu, deoarece aceºtiaerau migratori ºi cu un nivel culturalscãzut. De asemenea, nu se compa-rã un rãzboi sistematic de cucerirecu expediþiile gen dupã noi potopul;trebuie menþionat echilibrul econo-mic al provinciei.

Pe drept se relevã azi absurdita-tea exterminãrii care ar rezulta dincuvintele viris exhausta, la care seadaugã acelea pe care împãratul Iu-lian din sec. VI le punea în gura luiTraian: am nimicit neamul Geþilor,neluându-se în seamã cã verbul exei-lon, folosit de Iulian, înseamnã nunumai nimicit, ci ºi subjugat ºi cãtextul este menþionat satirico-retoric.Chiar Zonaras, spune lãmurit cã dupãvictoria lui Traian poporul Dacilorºi provincia lor a început sã fie ro-manã, exclude exterminarea. E vã-dit lucru remarcã Russu cã isto-ricii exagerau mult cu laudele acor-

date cezarilor. Astfel Domiþian se fã-lea cã a desfiinþat radical pe Nasa-moni, iar Diocleþian pe Transtagnezi!?La 297, Carpii înfrânþi de Galeriu aufost în parte colonizaþi în Imperiu:ªkipetarii de azi. Carpi au mai fostdeportaþi ºi de Diocleþiam, ceea cepentru cronicari însemna: Carporumnatio translato omnis in nostrum so-lum (Aur. Vict., Caesares, 39, 48),dar nici peste un veac nu dispar dinnordul Dunãrii, la 380 fiind menþio-naþi de Zosimos.

Din relatãrile altor istorici rezultãprezenþa în continuare a Dacilor. Ast-fel, Ioanes Lydus, spune cã au fostaduºi 500.000 dintre luptãtorii cei maiviteji (poate 50.000; în orice caz, maimulte mii 20.000 30.000 au fostcapturaþi ºi încorporaþi în formaþiiauxiliare). Ei sunt amintiþi ºi de Lac-tanþiu, care afirmã cã, dupã subjuga-re, recalcitranþii (assiduae ribellantes)Daci au fost supuºi la grele biruri (cf.Mort. Persec., 23, 5). Recrutãri aucontinuat în secolele II-III. De undei-ar fi luat pe Daci, dacã, aºa cumcrede Eutropiu, ar fi fost exterminaþi?Mai sunt amintiþi de Suidas ºi de alþii.

Când Vopiscus spune, Vita Aure-liani, cã a retras armata ºi provin-cialii, vrea doar sã atenueze gravita-tea deciziei de pãrãsire a provinciei ºicetãþenilor romani aflãtori acolo.

Întrucât promovarea tezei privindsupravieþuirea limbii dace în limbaromânã depinde în bunã mãsurã desupravieþuirea poporului însuºi, secuvine sã ne oprim asupra problemeicontinuitãþii noastre.

Ea se întemeiazã, printre altele, peurmãtoarele dovezi:

a)Neexterminarea poporului dac ºidurarea lui aici.

b)Atestarea persistenþei populaþieibãºtinaºe ºi mai ales a celei modestede cãtre numismaticã, prin tezaureledescoperite în peste 160 de localitãþi,cu monezi de bronz, din secolele III-V.

c)Gãsirea, în castrele romane, ca

ºi în aºezãri ºi cimitire alãturi deceramica romanã a ceramicii spe-cifice dace, de tipul ceºtii dacicesau a chiupurilor roºii, alteori cenu-ºii, împodobite cu fâºii de linii ondu-late, la Stolniceni-Vâlcea, Breþcu ºiGomalãu-Covasna, Caºolt-Sibiu, Le-chinþa pe Mureº ºi Sf. Gheorghe-Ier-nut-Nãsãud, Soporul de Câmpie-Cluj.

Dupã Pârvan, se pot stabili limi-tele unei întregi genealogii a cerami-cii dace, de la Geþii lui Burebista pânãla Goþii, Gepizii ºi Avarii din primulev mediu. Cine a transmis formele?Nu se poate da decât un rãspuns:aborigenii care au rãmas totdeauna peloc, zice arheologul (Dacia, p.118).Radu Vulpe constatã continuitateaceramicii getice pânã în sec. III ºiIV, în culturile Poieneºti-Vârtiscioiuºi Cerneahov-Izvoarele (v. Dacia,p.154), ca ºi în altele mai târziu.

d)Inscripþiile latine din Dacia con-firmã ºi ele continuitatea, pentru cãapar ºi nume traco-dace, deºi în nu-mãr mic de 2-3%, dar lucrul esteexplicabil dupã H. Daicoviciu º.a.deoarece Dacii nu-ºi puteau coman-da costisitoare inscripþii. Ei nu eraunici iubitori de fast ºi eternizare epi-graficã (cf. Pârvan), aici pe pãmânt aº putea adãuga eu -, pe ei intere-sându-i viaþa de dincolo. Amintim ºifaptul cã, de multe ori, sub un numespecific roman se ascundea un grec,un sirian sau un dac (cf. Giurescu).

Motivarea datã de Pârvan cã Da-cii nu erau dornici de fast ºi eterniza-re epigraficã mi se pare emoþionantã,prin intuirea firii adânci a þãranuluinostru, dac sau român, modestia,cuviinþa, mãsura neambiþionând epa-tarea. Aº aduce însã o completare.Poate cã neahtierea dupã glorie, eter-nizare în piatrã nu izvorãºte numai dinsimþul mãsurii, ci e în legãturã ºi cuconcepþia sa religioasã, de naturã spi-ritual-celestã: ce-i pãsa Dacului deceea ce se mai petrece pe pãmânt curãmãºiþele sale, când el, încã în viaþãfiind, o dispreþuia, nãzuind cu bucu-

17

DACIAmagazinnr. 25 octombrie 2005rie la o moarte întru zeul celest, sin-gurul socotit etern!

O inscripþie foarte importantã esteaceea latinã din sec.IV, Ego Zenoviusvotum postui, de la Biertan, judeþulSibiu. De asemenea, Quartine vivaspe un inel din Micia, judeþul Hune-doara.

e)Existenþa în jurul provinciei aDacilor liberi e tot un argument alcontinuitãþii populaþiei dace. Ei locuiauîn Criºana ºi Maramureº (cf. desco-peririle de la Sântana-Arad, Oradeaºi Megieºul Aurit), ca ºi în alte re-giuni. Sunt atestaþi de arheologie înbazinul inferior al Niprului (Gavrilo-vaca, Zolotaia-Balca), la vest atingeaucursul mijlociu al Dunãrii (Budapes-ta-Taban), în nord-vest pânã în Car-paþii Slovaciei, la sud pânã-n Balcani(cf. Gh. Bichir, Les Daces Libres delepoque romaine e la lumiere desdonees archeologique, n Thraco-Dcaica, recueil detudes e loccasi-on du II-eme Congres Internationalde Thracologie. Bucarest 4-10 sept.1970). Am vãzut cã Antinin Piul ºialþi împãraþi luptã cu cei din nordul ºivestul provinciei, în sec. II-III; înanul 170 e.n., Costobocii de neam dac(din Moldova-Bucovina-Maramureº)pãtrund pânã în Atica, iar Carpo-Da-cii fac incursiuni sub Teodosie la 381(Zosimos). Numãrul lor a crescutprin expatrierea voluntarã masivã dinprovincie spre nord. Exod al Daci-lor liberi cãtre nordul liber, zice Pâr-van (Dacia, p.150), de unde vor con-tinua sã înrâureascã ferm pe fraþii lorocupaþi.

g)Continuitatea e doveditã ºi prinmenþinerea vechii hidronimii (Dona-ris, Maris, Prut, Siret, Amutriu, Alu-ta, Sarmis, Argessos, Tisia, Crisia)ºi toponimii (Napoca, Drobeta, Po-taissa, Sarmizegetusa, Apulum, Di-erna, Parolissum etc.). Sigur e cã,la aºezarea lor în Dacia, Slavii au gã-sit aici o toponimie în mare majorita-te tracicã ºi numai pe ici ºi pe coloromanicã. Acest lucru trebuie bine

fixat, dacã nu vrem sã atribuim Sla-vilor nume de localitãþi ne romanice,care, totuºi, n-au nimic de-a face nicicu Slavii, ci sunt pur ºi simplu topo-nime getice din care mai sus am dato serie de probe existente, pentru cãele fuseserã întocmai primite ºi de noiicoloniºti ai acestor þinuturi ºi pronun-þate la þarã în chip getic încã multdupã 270, sublinia Pârvan (Dacia,p.287).

Tot o atestare ºi recunoaºtere tre-buie sã considerãm ºi adãugarea ladenumirea capitalei a epitetului dac deSarmizegetusa.

h)Aceeaºi continuitate mai e do-veditã ºi de împrumuturile lingvisticereciproce dintre Daci ºi Goþi din pe-rioada convieþuirii lor, timp de aproa-pe 300 de ani dupã 271. Virgil ªrefã-nescu-Drãgãneºti, în articolul Impli-caþii socio-lingvistice ºi de ordin is-toric atestate de Biblia lui Vulfila, dinsec. IV e.n., (în Steaua, 1982, nr.7/410, p.7 º.u), a detectat aceste îm-prumuturi în traducerea Bibliei în lim-ba gotã. Am împrumutat: a iubi, hra-nã, lãutar etc. Convieþuirea, deci con-tinuitatea e cu atât mai relevantã cucât contactul dintre Goþi ºi Daci erafoarte redus. Goþii stãteau în tabereseminomade, de unde trimiteau oa-meni în sate pentru dijmã (P.P.Panaitescu). Existenþa înrâuririlor re-ciproce dovedeºte pregnant prezenþacontinuã ºi masivã a elementului au-tohton în dacia pãrãsitã de Romani.

i)Se mai pot invoca ºi alte dovezilingvistice: vocabule ca pãcurã dinpicula, inexistente în limbile romani-ce din vest, sau altele, ca nea, pedes-tru, june, existente numai în Transil-vania, Banat, Maramureº, lipsind dinrestul þinutului carpato-dunãrean, nuputeau veni din sudul Dunãrii. Hidro-nimele slavone au fost luate nu prinfiliera ungarã, ci direct de la Slavi, cucare am conlocuit aproape cinci vea-curi. Unele îºi menþin ºi numele ro-mânesc. De pildã râul Sebeº, are lavãrsare nume unguresc, la mijloc

Bistra slavon ºi la izvoare Frumoa-sa românesc.

j)Dovezile arheologice, prin sãpã-turi în peste 150 de puncte, sunt ex-trem de concludente pentru dãinui-rea populaþiei dace, atât dupã cuceri-re pânã la 271, cât ºi dupã abandona-rea provinciei de oficialitate ºi arma-tã.

Arheologii au descoperit, prin sã-pãturi în peste 150 de puncte, suntextrem de concludente pentru dãinui-rea populaþiei dace, atât dupã cuceri-re pânã la 271, cât ºi dupã abandona-rea provinciei de oficialitate ºi arma-tã.

Arheologii au descoperit aºezãridin sec. I-XII ºi anume:

-din sec. II-III e.n., la Locusteni(Oltenia), Soporu Ponic (Ardeal) ºiPoieneºti (judeþul Vaslui);

-din sec. V-VII, la Târgºor, ªirna,Cireºanu, Budureasca (Muntenia),Sighiºoara ºi Valea Rãcãtãului (Bra-ºov);

-din sec. III-X, la Brãteiu ºi AlbaIulia (Ardeal), Vedea, Radovanu ºiSlon (Muntenia);

-din sec. III-XI, complexe de aºe-zãri, dar mai ales cele peste 1.000 demorminte de înhumare ºi incineraredescoperite în 1980 la Alba Iulia;

-din sec. II-III-IV-V-VI sau II-XII, s-au mai descoperit ºi în late lo-calitãþi aºezãri sau morminte daco-române. Felul cum se înfãþiºeazãmormintele, ca ºi obiectele din ele,denotã rituri de înmormântare speci-fice autohtonilor, demonstrând astfelpersistenþa lor neîntrecutã.

Prin sãpãturile arheologice dincele 150 de puncte, prin elementelemateriale de civilizaþie din secolele IV-XI, scoase la ivealã de cercetãtori înTransilvania, Oltenia, Muntenia, Mol-dova (1.500 de aºezãri, cetãþi ºi ci-mitire) s-a fãcut posibilã stabilirea atrei etape:

-civilizaþia Brãteiu, lângã Mediaº,sec. IV-VI, cu ceramicã romanã ºidacã,

18

DACIAmagazin nr. 25 octombrie 2005-civilizaþia Ipoteºti-Cândeºti, sec.

VI-VII, care continuã prin ceramicaspecificã, forma râºniþelor de cerea-le, tiparele de podoabe ºi cruci,

-civilizaþia Dridu, sec. VIII-IX, cuceramicã tipicã, specificul construi-rii vetrelor ºi cuptoarelor, unelte di-verse, care continuã aceleaºi tradiþiidaco-romane ºi române.

k)Continuitatea mai e doveditã ºiprin însãºi mãrturia notarului anonimal regelui Bela (sec. XII), din carerezultã cã Ungurii, porniþi la cuceri-rea Ardealului dupã 896, au gãsit aco-lo pe Români (Vlahi, organizaþi în du-catele lui Glad, Menumorut ºi Gelu,ca ºi prin confirmarea, independen-tã, a cronicii ruse de la Kiev, aºa zisãa lui Nestor, cum cã Ungurii, dupãce au trecut Carpaþii, începurã sã selupte cu Volohii ºi cu Slavii, care trã-iau acolo. Geto-Dacii au fost lo-cuitorii cei mai vechi ai Ardealului,Moldovei ºi Munteniei, scrie ºi is-toricul ungur Huszti Andras (O es ujjDacia, f. 1, 1971, p. 5-6. TeglasGabor, Istoria comitatului Hunedoa-ra, Budapesta, 1902, p.35). Un izvorarmean ºi altul englez confirmã exis-tenþa Românilor în Dacia în sec. IX,dupã cum a arãtat renumitul orienta-list Decei (Relaþiile romano-orienta-le, Culegere de studii, Bucureºti 1978,p.58; Românii din sec. IX pânã în alXIII-lea, în lumina izvoarelor arme-neºti în Anuarul Institutului de isto-rie naþionalã, vol. VII, Bucureºti,1939, pp. 436-440). Ideea autohto-niei e prezentã ºi la intelectualii occi-dentali, ca Flavio Biondo, Enea Sil-viu Piccolomini, Francesco della Vale,Johannes Lebel, Georg Soterius,Martin Felmer º.a., la Români: Gri-gore Ureche, Dimitrie Cantemir, stol-nicul Cantacuzino etc.

l)Aceeaºi persistenþã o mai dove-desc: portul, anumite rituri ºi obiceiuri agrare, funerare (ex. incinerarea,larg rãspânditã, de tradiþie dacã), se-zoniere etc., melodii populare, jocuri(cãluºul, menþionat de Xenofon) sau

colinde întâlnite ºi azi de la Traco-Daci, precum ºi modul de confecþio-nare a uneltelor (identice: toporul, tes-la, cuþitoaia etc.).

m)Continuitatea va mai fi demon-stratã (în ipoteza cã nu se va impuneteza cã limba dacã n-a pierit, nici n-afost înlocuitã cu latina) ºi prin per-sistenþa însãºi a limbii Dacilor (nunumai a poporului dac) în limba ro-mânã.

Limba, acest pilon al continuitãþii(al doilea fiind poporul) n-a fost in-vocat pânã acum. Situaþia trebuie în-dreptatã. Limba dacã trãieºte încã,Toiagul scufundat în apã pare rupt,dar în realitate e tot drept. Tot aºa deînºelãtoare e ºi aparenþa dispariþieigeto-dacei, a ruperii ei de popor. Tul-pina ei se va vedea din nou dreaptãdacã o scoatem din lacul ideilor pre-concepute, al inerþiei, al ignorãrii lo-gicei, al necunoaºterii artei Dacilor ºia stãrilor de lucruri istorice ºi preis-torice. Recunoscând ºi persistenþalimbii dace, continuitatea popor-lim-bã este atestatã ca o realitate de ne-zdruncinat.

n)Am lãsat la urmã un puternicargument, acela al tenacitãþii popo-rului român, deci, ºi a celui geto-dac.Dacã un Karl Marx ºi Gustav Wei-gand laudã puterea de asimilare aRomânilor, alþi oameni de ºtiinþã, caA. Wirth, vorbesc admirativ despretenacitatea lor: Die Rumanen sind diezaheste Rasse der Erde, selbst dieKinder Israels nicht ausgenommen.Românii sunt cea mai tenace rasãde pe lume, neexceptând nici chiarpe fiii lui Israel, deoarece conti-nuã Wirth Evrei au existat totdeau-na, dar Românii dispãruserã 8-9 se-cole. Aºa de complet dispãruþi, caanumite pâraie din Jura suavã ºi dinKarst, care curg pe mile întregi pesub pãmânt. Deodatã însã, în secolulal XIII-lea, rãsar din nou ºi de dataaceasta rãmân. De atunci încoace s-au extins în jur, ca un mare potop,formând o inundaþie de-a dreptul ne-

þãrmuritã. Au fost în afara steaguluilor, sub nu mai puþin de cinci flamuri,dar nici un popor superior n-a fost înstare sã-i punã la pãmânt. Dimpotri-vã, ei îi preseazã pe stãpâni (DerBalkan, 1924, passim).

o)Argument prin comparaþie: îninvazie au rãmas pe loc Gali, Iberi,Italieni etc. De ce sã fi fãcut excepþieDacii?

p)În sfârºit, argumentul, extremde important, al lui Pârvan, anume cãistoria nu cunoaºte, în general, ca-zuri de dispariþie bruscã a unui poporde pe scena ei. Aceeaºi idee o întâl-nim ºi la Guido Mansuelli ºi alþi isto-rici strãini.

Argumentele înfãþiºate sunt eloc-vente. Populaþia Daciei a trãit pe pã-mântul ei încã din neolitic ºi maiînainte ºi a continuat ºi continuãsã-l locuiascã. Pentru o documenta-þie mai largã pot fi consultate uneledin numeroasele lucrãri de istorie ºiarheologie publicate, pe care din lip-sã de spaþiu nu le pot înºirui. Printreautorii care au demonstrat cu rigoareºtiinþificã teza continuitãþii citez doarcâþiva, deºi ar merita o sumedenie:A.D. Xenopol, V. Pârvan, N. Iorga,Emil Petrovici, Sextil Puºcariu, prin-tre mãrimile de primul rang, dar ºi C.Daicoviciu, H. Daicoviciu, Radu Vul-pe, D. Tudor, Gh. I. Brãtianu, I.,Nestor, D. Berciu ori Aurelian Petre,I.H. Criºan, Gh. Bichir, Loui Halphen,M. Friedwanger, Lajos Tamas, ErnstGamilschegg, Margareta Constanti-niu, D. Protase, Eugenia Zaharia, Vl.Iliescu, Radu Florescu, Em. Popes-cu, I. Bârzu, D. Gh. Teodor, AurelDecei ºi alþi strãluciþi cercetãtori,omiºi fãrã voie.

•

19

DACIAmagazinnr. 25 octombrie 2005

POENIO LOEZ IST DAVO TI DO-PONIO O NOES NITO ZONTO! GOPO-ON OS MOLTE DOILE DOEH TYRSISATI, DOLORI ELENT, GIONA ON SOETEPONO TORSO RAETIO ELIT, YLFOLOISE STO LITAR E DIO O LOR. OEIOSOE GHETYO OM HEONOR CALY-ZO LY MOEORTI OI. HI TOEDEEINYTOLOI DO MATIN ODRINO SO SIORDOANES SEMONT HYHO GHETO.

Tãlmãcire:Vitejii lãudaþi sã fie în þarã ºi zeii

noºtri acasã sã-i aducã! Rãnile multorfeciori vor trece la întoarcerea acasã.Durerile vor fi alinate. Tinerii vor înãlþazeilor, la întoarcere, mulþumiri multe.Ostaºii cei vrednici stau alãturi de dom-nul lor. Cei mai curaþi viteji cu onoarease duc spre moartea lor. ªi totdeaunafeciorii de dimineaþã vor pleca sã se în-roleze cu mândrie în fruntea vitejilor.

Lexic:POENIO viteji; rãzboinici.

Cf.sl. voina rãzboi; rom. voinic; Poie-nari. La Poienari, jud. Argeº, a avutloc lupta de la Posada.

LOEZ lãudaþi. Cf. lat. laus lau-dã; elogiu.

IST sã fie. Cf. rom. este.DAVO (în) ºarã. Cf. geto-dac.DAVA cetate; þinut.

O CRONICÃ A POPORULUI DAC PE PLACUÞE DE PLUMB

Despre originea ºi istoria plãcuþelor de plumb se ºtiu prea puþine lucruri.În cel mai bun caz existãcontroverse susþinute de diferiþi istorici care le-au dat atenþie de-alungul timpului. Pânã la aflarea adevãru-lui legat de aceste plãcuþe,traducerea, interpretarea sau tãlmãcirea lor este un lucru care intereseazã maimult. În premierã inginerul Dan Romalo dupã o muncã asiduã de zeci de ani publicã un volum intitulatCronicã Apocrifã pe plãci de plumb, apãrut la editura Arvin Press în 2003 ,volum în care prezintã traducereaplãcuþelor odatã cu clasificarea acestora. În luna mai 2004 la Academia Românã, Drd.Aurora Petan susþineo comunicare publicã în care face o istorie a plãcuþelor, anunþând începerea unui studiu sistematic aplecatasupra acestora.La congresul de dacologie din luna iunie, reputatul lingvist Adrian Bucurescu ,autor printrealtele a volumelor Dacia Secretã ºi Dacia Magicã prezintã în plenul lucrãrilor traducerea a douã dintreaceste plãcuþe ºi îºi lanseazã volumul Tainele tãbliþelor de la Sinaia,volum apãrut la editura ARHETIP.Dupã ce în numerele precedente am publicat în serial traducerile a 20 de tãbliþe, publicãm în acest numãrtãlmãcirea altor douã extrase din volumul amintit.

DACIA MAGAZIN

Adrian Bucurescu

TAINELE TÃBLIÞELOR DE LA SINAIA

TI ºi.DOPONIO zeii; domnii. Cf. lat.

divinus divin; al zeilor. Rom. jupân,stãpân.

O ai.NOES noºtri. Cf. rom. noi.NITO acasã; la cuib. Cf. lat. ni-

dus cuib.ZONTO sã aducã; a o duce; a

fi. Cf. rom. sunt.GOPOON rãnile. Cf. rom. gãvan.OS ai, la.MOLTE mulþi.DOILE feciori cf. alb. djalë fiu;

bãiat.DOEH vor trece; trec. cf. rom. a

(se) duce.TYRSI la întoarcere.

SATI acasã. cf. rom. sat; a sãdi.DOLORI durerile.ELENT (vor fi) alinate. cf. rom. a

alinta.GIONA tinerii. Cf. rom. juneON vor.SOE - înãlþa, ridica. Cf. rom. a sui.TEPONO - zeilor cf. DOPONIO.TORSO (la) întoarcere.RAETIO mulþumiri; fericire; fru-

museþe. Cf. rom. a râde, arþar; raþãRATIARIA important oraº în MoesiaSuperior.

ELIT multe cf. rom. leat; olat.YLFO ostaºii; rãzboinicii. Cf.

germ. Wolff lup; rom. Ilfov: a (se)holba; hulpav.

Gloria oºtenilor

20

DACIAmagazin nr. 25 octombrie 2005LOISE cei vrednici. Cf. LOEZSTO stau.LITAR alãturi.E - de.DIO domnul. Cf. lat. deus zeu;

domn.O al.LOR lor.OE cei (mai).IOSOE curaþi; drepþi. Cf. lat. ius

drept; drept omenesc; rom. laºi; iaz.GHETYO viteji; geþi. Cf. rom. a

fi gata.OM cu.HEONOR onoare; curaj; cinste

cf. lat. honor cinste..CALYZO se duc; merg. Cf. rom.

cale; caleaºcã.LY spre; la.MOEORTI moartea.OI lor cf. rom. ei; îi.HI ºi, dar.TOEDEEINY totdeauna.TOLOI feciorii. Cf. DOILE. Cf.

rom. tuleie.DO de.MATIN dimineaþa; matinal.cf.

lat. malutinus de dimineaþã; matinal.ODRINO vor pleca, se vor ridi-

ca; se vor trezi. Cf. rom. utrenie; alb.trim viteaz; dârz.

SO sã.SI se.ORDOANES înroleze; alinieze; la

poruncã. Cf. lat. ordino a dispune; aorândui; a organiza. Rom. urdiniº EOR-DAEA þinut în nordul Macedoniei;IAR DANUS rege lydian.

SEMONT - cu mândrie; a se um-fla; a creºte. Cf. rom. semeþ; sãmânþã;smântânã.

HYHO (în) fruntea; (în) capul.Cf. aºb kokë cap; rom. chicã; cucui.

GHETO vitejilor.

Notã:Atenþie la MESAJUL MARELUI

MAESTRU AL SOLOMONARILOR ªILA POTECA LUI SO LOMON, care ur-meazã!

Mesajul Marelui Maestru al Solo-monarilor

APSOSRO NIHIHOMONMONHO NOIH.ZIMZOHONMONRENLOINIEON.M(E) ZOION

SHI TOLI.HRONMIO DAVI MIONZOLGHEMO ONI OISTRIEOHR PICHIEOY SAMRIEOLENOIH TONMONRO ZIMOLXY.NEONIHNIH HRIEMONSORONTORNO IHZE NODEOO POIHONMESMONIMOI ONSOMO ZOMDIECONPISENTOLIMONHOZOIH.SO LOMONSI POIHODONDONVEONZI DOINI HON.MEO ONS SINIGOFOONNDO HONZIEIHO CROYMÂDE FIHOO!IE ZEUEMOLXYZORZIEO SOI SOMLOIHONMON.NIHEO!SEOGONI RONTOFONIIO LONCO MOGEO.FOIS HO PEOZONFEONII DIEGEM.SEIH TE MARHO GEMOSONONEO EH COSHITO.PORSENOM ZORZI DOONPOI HAP SOTIMONHON

SIMIEHILO ZIMOLXIECORS GHETO.

Tãlmãcire:Ruºine la nici unul dintre oameni a

munci sã nu-i fie!La luptã plecau tinerii lei. Cu bucu-

rie, acolo alergau.Pe vremea mea, þara înflorea, unitã

ºi strãlucitoare. Creºteau copiii mândri,tinerii oºteni Îl celebrau mereu pe Zal-moxis.

Ai noºtri niciodatã, în luptele cu cio-roii, nu se întorceau cu spatele la oas-tea pu