Noi curente in pictura la inceputul secolului XX1. Fovismul Fovismul este o miscare artistica care se dezvolta in Europa inca din anul 1895 si pina in anul 1907, cu o maxima perioada de dezvoltare intre anii 1905-1907. Fovismul este cu adevarat prima revolutie artistica din secolul XX. Ea determina o mutatie radicala in domeniul limbajului plastic, presupune o schimbare fundamentala a intelegerii relatiei arta-realitate si eliberarea totala a temperamentului si instinctului artistic. Termenul de Fovism vine de la cuvantul francez fauve, adica fiara salbatica. Acesta este utilizat pentru prima data de catre criticul Vauxcelles Louis, cu ocazia expozitiei de la Salonul de Toamna din 1905 (care reprezinta si anul de aparitie a grupului Die Brucke) unde sunt reunite lucrari de Matisse, Vlamink, Braque, Dufy, etc., caracterizate printr-un colorit proaspat si violent. PUNCTE DE PORNIRE

Impresionism. Punctele de pornire se regasesc in descompunerile cromatice, folosirea culorilor pure si a raporturilor de complementaritate: dar parasesc impresionismul prin refuzul fata de caracterul sau esential senzorial, deplasarea interesului de la impresie la expresia culorii (existand paralelisme cu expresionistii, mai ales cu membrii grupului Die Brucke) si refuzul de pulverizare a formei sau excesiva divizare a tusei care destrama structura lumii vizibile. Neoimpresionism. Punctele de pornire se regasesc in divizarea stiintifica a tuselor, dar Matisse care este pana la un punct adeptul pointilismului, le reproseaza micsorarea tusei (punctului), practicand pastilele si pata de culoare pentru a mari capacitatea tusei de a modela forma. Opera lui Gauguin. Punctele de pornire se regasesc in exotismul, decorativismul si arabescul linear specific. Opera lui Van Gogh. Punctele de pornire se regasesc in expresivitatea culorii.

CARACTERISTICI PRINCIPALE

Se pastreaza legatura cu lumea realului, dar prin ceea ce simte artistul in fata realitatii si nu printr-o descriere, redare a ceea ce se vede. Aceasta pastrare a contactului cu realitatea atesta implicarea artistului in societate si functia sociala a artei. Culoarea are rolul principal in structurarea viziunii si constructia formei, de aceea i se atribuie rolul de a soca privitorul prin suprafete (pete) mari de culori pure (cu dominanta rosu), in raporturi violente, de complementaritate si in tonuri stralucitoare. Ele permit aducerea 1

senzatiilor pe panza cu maximum de brutalitate si explozivitate (Derain: Culorile erau pentru noi cartuse de dinamita). Eliminarea clar-obscurului sia modelarii prin nuante si pasaje de culoare. Accentuarea pe efectul de decorativism si bidimensionalitate. Forma este delimitata in spatiu printr-o linie de contur. Ea este excesiv simplificata, redusa doar la suprafete si este lipsita de consistenta si volum. Uneori datorita vibrarii suprafetei tabloului prin pete mari de culoare violent asezate, se ajunge la dispersarea obiectelor si la eliminarea relatiei fondforma (dispare impresia de spatialitate, de tridimensional).

Maurice de Vlaminck Restaurantul masinii in Bougival - 1905

2

Albert Marquet Plaja din Fecamp - 1906

Albert Marquet Plaja din Fecamp - 1906

3

2. Futurismul Revolta futurista impotriva tuturor traditiilor culturale merge mana in mana cu glorificarea frumusetii vitezei, cultul masinilor si al societatii contemporane. Futurismul a trecut prin istoria artei ca un meteor. Creat de poetul italian Marinetti in anul 1909, miscarea triumfa intre 1912 1915, din anul 1916 decade si se stinge incetul cu incetul pentru a disparea definitiv dupa moartea lui Marinetti in anul 1944. Data oficiala a nasterii curentului este considerata 20 februarie 1909, cand in paginile jurnalului Le Figaro apar Actul de infiintare si Manifestul futurismului al caror autor si semnatar este poetul italian Filippo Tommaso Marinetti (1876 Fillipo Tommaso Marinetti 1944). El indeamna la respingerea artei traditionalesi la lichidarea muzeelor si bibliotecilor, glorificand curajul, revolta si razboiul, preamareste frumusetea vitezei si realizarile tehnice ale erei industriale: masinile si fabricile. Desi manifestul este publicat la Paris cel mai important centru de creatie al avangardei timpului el este destinat cu precadere mediilor intelectuale italiene. La grupul futuristilor, care cuprindea initial poeti din cercurile apropiate lui Marinetti, adera in scurta vreme si cativa pictori. Umberto Boccioni, Giacomo Balla, Gino Severini, Carlo Carra si Luigi Russolo publica pe 8 martie 1910 Manifestul picturii futuriste; ei desfiinteaza cu inversunare realizarile artistice ale trecutului si cer reinnoirea oricarei expresii artistice. La o luna dupa publicarea acestui text, pe 11 aprilie, va aparea Manifestul tehnic al picturii futuriste. Entuziasmul declansat de lozincile futuriste este atat de mare, incat artistii publica Manifestul picturii futuriste in 1910, chiar inainte de a fi reusit sa creeze un tablou cu adevarat futurist. Futurismul se raspandeste cu rapiditate atat in Italia, cat si in alte tari. Prima expozitie futurista importanta a avut loc in martie 2011 la Milano. Galeria pariziana Bernheim Jeune organizeaza o expozitie a futuristilor intre 5 24 februarie 1912. Mai tarziu, Marinetti si alti 5 semnatari ai Manifestului picturii futuriste vor incepe un turneu de expozitii prin Europa. Un aspect important al conceptiei futuristilor este cultul fortei, violentei si a ceea ce aceasta implica al razboiului. Intrarea Italiei in primul razboi mondial a determinat inrolarea multor artisti si dezvoltarea futurismului a fost stopata. Imediat dupa razboi apar opere apartinand asa-numitului al doilea futurism, cu tendinte suprarealiste vizibile. In 1922, Mussolini instituie dictatura fascista. In ciuda angajamentului nationalist al lui Marinetti si al catorva tineri reprezentanti ai miscarii, noul regim ii ataca pe futuristi, acuzandu-i de depravarea tineretului. Futurismul dispare definitiv odata cu moartea lui Marinetti in 1944.

4

Umberto Boccioni Dinamismul ciclistului - 1913

5

Giacomo Balla Viteza automobilului - 1913

6

Luigi Russolo Dinamismul automobilului - 1912 - 1913

Gino Severini - Dansul Pan Pan la Monico - 1911

7

3. Dadaismul

Dadaismul este o miscare spontana si revolutionara, ludica si nihilista, fiind expresie a revoltei impotriva societatii, razboiului si burgheziei. Dadaismul este mai presus de orice mod de a trai contrat tuturor sistemelor de valori, incepand de la arta. In mod oficial, dadaismul a aparut la Zrich in anul 1916. Si totusi noua aventura avangardista a inceput un an mai devreme la New York. Activitatea artistica a lui Picabia (1879 - 1953) si Duchamp (1887 - 1968) din acea vreme poarta indiscutabil germenii spiritului dadaist. Operele ready made ale primului si panzele mecaniciste ale celui de-al doilea sunt marturie a atitudinii antiestetice, specifice dadaismului, care consta in subminarea principiilor a ceea ce traditia si contemporanii considerau a fi arta. Ca urmare a tulburarilor razboiului, la inceputul anului 1916 la Zrich se aduna un numeros grup de poeti, pictori, artisti si intelectuali de toate facturile. Se contureaza repede premisele unei noi moscari avangardiste; aceasta ia nastere ca reactie impotriva cosmarului razboiului si urmareste demistifcarea tuturor valorilor. In aprilie 1916 i se da numele Dada. Acest cuvant inseamna, in limbajul copiilor, calut (din franceza) si a fost gasit intamplator intr-un dictionar.

8

Dadaismul isi gaseste la inceput reflectarea in creatia literara, dar incepand cu anul 1916 penetreaza tot mai mult creatia plastica. IN acelasi an, la Zrich este deschisa prima galerie dadaista. Dadaismul isi traieste apogeul si sfarsitul definitiv la Paris. Ultima faza fertila de creatie este inregistrata cu precadere de creatia literara. In afara lucrarilor lui Picabia, bilantul operelor din domeniul artelor plastice nu este mare. Incepand cu 1919, principalii reprezentanti ai dadaismului se reunesc la Paris, unde provoaca scandal. In 1921, Tzara, Duchamp, Picabia, Man Ray, impreuna cu membrii suprarealismului care se nastea chiar atunci, organizeaza una din cele mai ilustre manifestatii dadaiste Expozitia colajelor lui Ernst care precede deschiderea Marelui Sezon Dada din aprolie. Apar neintelegeri. Unii, precum Picabia, considera ca lipsa de durabilitate este in natura dadaismului. Un an mai tarziu, Tzara va face publica disparitia miscarii. Dupa cum a scris istoricul de arta Mark Dachy Dadaismul a disparut la fel cum s-a nascut, aproape la intamplare, in numele aceleiasi libertati care i-a permis in mod surprinzator sa existe.

Marcel Duchamp Rasnita de ciocolata nr.1 - 1913 Francis Picabia - Echilibru

Max Ernst Pieta sau revolutia nocturna 1913 Marcel Duchamp - L.H.O.O.Q. 1955

9

4. Suprarealismul Suprarealismul a inceput de la literatura, abia apoi acest curent ii va atrage pe artistii care practica alte arte, pentru ca, in cele din urma, sa schimbe perceptia asupra lumii care devine albastra ca portocala (P.Eluard). Suprarealismul n pictur. Fondatorii suprarealismului au fost poeii. Termenul "Surralisme" a luat natere n anul 1917, cnd poetul Guillaume Apollinaire, nainte de a da la tipar piesa de teatru "Snii lui Tyresias", i schimb subtitlul n ultima clip din "dram supranaturalist" n "dram suprarealist". Scriitorul Andr Breton preia acest termen i-l folosete ntr-un articol intitulat "Pentru Dada" (1920), pentru ca n 1922 s publice "Manifestul suprarealismului". In 1916, de la fereastra autobuzului n care se afl, Andr Breton zrete la expoziia organizat de o galerie de perue Botier tabloul Creier de copil. Pnza al crei autor este Giorgio De Chirico l fascineaz. Dup rzboi Breton i va cunoate pe Picabia, Duchamp, Max Ernst, cumpr tablouri i i formeaz o bogat colecie. n anul 1924, adreseaz o ntrebare fundamental: "Este, oare, posibil o pictur suprarealist?" La ceast ntrebare vor rspunde fiecare n stil propriu - Max Ernst, Joan Mir, Andr Masson, Yves Tanguy, Salvador Dal, Ren Magritte i Paul Delvaux. Aceste personaliti sunt ntregite de ali artiti la fel de talentai, dei mai puin cunoscui, cum ar fi artista american Kay Sage sau romnul Victor Brauner. Suprarealitii i expun lucrrile n timpul unor expoziii ce vor deveni un loc i o ocazie potrivite pentru orice fel de provocare care marcheaz caracterul revoluionar al micrii. "Cnd se spune despre suprarealiti c sunt pictori ai schimbrii venice - explic n anul 1934 Max Ernst - nu trebuie s ne ateptm de la ei s-i copieze pe pnz visele nocturne (nu ar fi dect un naturalism naiv i descriptiv), i nici ca fiecare dintre ei s creeze din elementele viselor lor propriul univers restrns n care s se simt bine sau s dea fru liber agresiunii lor (aceasta ar fi o evadare n afara timpului). Ba dimpotriv nseamn c fiecare are deplina libertate s se mite cu ndrzneal i absolut dezinvoltur ntr-o zon care se afl la grania dintre lumea interioar i

10

cea exterioar care, dei nu este foarte precis, posed o deplin realitate (suprarealitate!) fizic i psihic." Operele pictorilor suprarealiti sunt mrturie a cutrilor unor terenuri virgine, a unei lumi niciodat reprezentate pn atunci, pe care suprarealismul dorete s o descopere prin revoluia mental ai crei motenitori mai suntem nc i astzi.

11

Giorgio De Chirico - Hector i Andromeda - 1917 SalvadorBrauner Suprarealista - 1947 Victor Dali Galateea din sfere - 1952

12Rene Magritte Amantii - 1928

5. Cubismul ntre anii 1908-1914 are loc n Frana cea mai important revoluie n istoria picturii, dup cea a descoperirii perspectivei n perioada Renaterii. Iniiat de francezul Georges Braque i spaniolul Pablo Picasso, cubismul va dobndi n scurt vreme numeroi adepi. Aceast direcie artistic va juca un rol uria n transformarea artelor plastice n secolul al XX-lea. Cubismul este consecina unor transformri de lung durat, nu a fost teoretizat prin vreun manifest sau declaraii programatice. Un prim semn l constituie tabloul "Domnioarele din Avignon" (1907) al lui Picasso, n care pentru prima dat un pictor se rupe ntr-un mod att de hotrt de tradiionala art figurativ i de modul de reprezentare bazat pe perspectiv. n ciuda aparenelor, cubismul nu reprezint distrugerea realismului, el pune sub semnul ndoielii doar realismul iluzoriu, care reproduce ceea ce vedem. Realismul iluzoriu nu este nici obiectiv, nici absolut i nici unicul posibil - el este doar rezultatul pur al conveniei. Kahnweiler scrie pe aceast tem: "Pictura nu a fost niciodat o oglind a lumii exterioare, i totodat nu a fost niciodat asemenea fotografiei; a nsemnat crearea unor semne, care au fost ntotdeauna interpretate exclusiv de contemporani, bineneles graie unei educaii anterioare. Dar cubitii au creat fr ndoial semne noi i tocmai aceasta a constat mult vreme dificultatea descifrrii tablourilor lor". Dup prearea lui Braque i a lui Picasso, vechea manier de reprezentare a devenit anacronic deoarece a pierdut orice urm de contact cu lumea exterioar. Pentru a restabili acest contact i pentru a reda aceast lume pe ct este posibil, ambii pictori se vor strdui s distrug orice iluzie numai pentru a crea un nou tip de spaiu n pictur, o nou manier de reprezentare. Cea veche era bazat pe perspectiv, n schimb cea nou pe apropiere. Graie acestei apropieri, a acestei intimiti, cubismul prezint fiine i lucruri ntr-o manier n care nu au mai fost percepute. Dar, odat cu propunerea unei noi modaliti de reprezentare se nate n mod necesar i o nou concepie asupra lumii. Nimic nu este aadar mai greu dect transpunerea ei n via, astfel putndu-se explica i violena scandalului i a polemicilor pe care operele pictorilor cubiti le strnesc.Aceti artiti sunt comparai cu "o band de rufctori care se comport n lumea artei ca nite huligani din viaa de zi cu zi".

13

Pablo Picasso Domnisoarele din Avignon - 1907

14

Pablo Picasso Femeie cu mandolina - 1909

Juan Gris Arlequin cu chitara - 1919

Georges Braque Viaduct in Estaque - 1908

Georges Braque Femeie cu chitara - 1913

15

6. Expresionismul Expresionismul i are originea n Germania , fiind reprezentat de ctre Ernst Ludwig Kirchner, Erich Heckel, Karl Schmidt-Rottluff, Max Pechstein grupul Die Brcke ("Puntea") din Dresda - i Franz Marc, August Macke - din jurul Almanahului Der Blaue Reiter ("Clreul albastru") din Mnchen - acoperind perioada 1905 - 1918. Vor adera mai trziu Emil Nolde, Paul Klee i Wassily Kandinsky. Expresionismul este reacia fireasc a unui grup de pictori germani la academism i convenii estetice rigide, dar i la autoritarismul celui de-al doilea Reich. Revolta artitilor a proclamat libertatea creatoare absolut i primatul expresiei asupra formei. Rezultatul este o art spectaculoas din punct de vedere cromatic i o estetic revoluionar. n pofida programelor i periodicilor sale, expresionismul nu a fost niciodat o coal n adevratul sens al cuvntului. Reprezentat de artiti foarte diferii, expresionismul se impune mai mult ca un stil, dect ca o micare artistic. Acest stil va depi de altfel repede graniele picturii: va cuprinde n sfera sa i sculptura, poezia i muzica, cu compozitori ca Arnold Schnberg i Alban Berg. Revolta expresionist propune o formul nou, dar pstreaz temele tradiionale, rareori abordnd revendicri politice sau sociale. Este o revoluie pur estetic, caracterizat de culori iptoare, contrastante, de linii frnte i curbe, de un ritm discontinuu. Expresionismul devine, ncepnd din 1933, inta atacurilor naziste. n anul 1937 se organizeaz expoziia "Arta degenerat": expresionitii sunt prezentai aici ca dumani ai regimului i rasei germane. Operele lor sunt confiscate i excluse din muzee. Din fericire, n ciuda distrugerilor i a rzboiului, s-a reuit recuperarea multor tablouri, chiar dac unele au fost deteriorate. Ele au fost redate patrimoniului universal i iubitorilor de art, ca o dovad c violena nu poate nvinge niciodat frumosul. n afara Germaniei, cei mai cunoscui pictori expresioniti sunt norvegianul Edvard Munch, cu celebrul su tablou iptul, elveianul Cuno Amiet, olandezii Lambertus Zijl i Kees van Dongen, finlandezul Akseli GallenKallela precum i cehul Bohumil Kubista.

16

Ernst Ludwig Kirchner Scena de strada - 1910 Edvard Munch - Tipatul

17Max Pechstein Costum de baie galben negru - 1910

Milut A. Ruxandra Andreea An I, Semian A, 2010 - 2011