noaptea din grădina ghetsimani

Colec]ia PLURAL

Coperta: Silviu Lupescu

Pe copert\: Gerrit van Honthorst, Crist `n gr\dina

Ghetsimani (detaliu), 1617, Muzeul Ermitaj,

Sankt Petersburg

Editura POLIROM, B-dul Copou nr. 3

P.O.Box 266, 6600 Ia[i, ROMANIA

ISBN 973-97108-3-2

Printed in ROMANIA

POLIROM

Ia[i, 1995

Lev {estov

Traducere de Liviu Antonesei [i

Gabriela Gavril-Antonesei,

cu o prefa]\ de Liviu Antonesei

NOAPTEA DIN

GR|DINA GHETSIMANI

•

PRIVILEGIA}II {I

DEZMO{TENI}II ISTORIEI

4 LEV {ESTOV

NOAPTEA DIN GR|DINA GHETSIMANI 5

PREFA}|

Peregrinarea prin sufletele omene[ti

(Eseu despre metoda lui Lev {estov)

O veche cuno[tin]\ redescoperit\

{estov este o veche cuno[tin]\ a culturii noastre,dac\ ne g`ndim c`t de mult a fost citit, citat, folosit casurs\ de inspira]ie [i comentat `n anii ‘20 – ’30, mai ales`n mediile `n care s-a format „tr\irismul” [i `n celelaltemedii preocupate de „spiritualitate”. ~n anii ’20, a `nce-put, de altfel, traducerea sistematic\ a c\r]ilor sale `nfrancez\ – [i pe aceast\ „filier\” a [i sosit {estov `nRom^nia. ~n textul despre Fondane/Fundoianu din Exer-

ci]ii de admira]ie, Cioran aminte[te aceast\ intens\ frec-ventare a marelui filosof rus de c\tre mediile intelectualerom^ne[ti interbelice. De altfel, el `nsu[i `[i aminte[te,de la `nt`lnirile cu Fundoianu, mai ales discu]iile despre{estov: „l-am vizitat prima oar\ pentru a-i pune `ntreb\ridespre {estov”. E adev\rat, Cioran uit\ s\ pun\ `ntre-b\rile preg\tite [i prefer\ s\-i spun\ poetului ra]iunilepropriei sale sl\biciuni fa]\ de autorul Revela]iilor

mor]ii. ~n ceea ce-l prive[te pe Fundoianu, acesta `[i`ncepe „experien]a [estovian\” `n 1922, c`nd scrie, unadup\ alta, nu mai pu]in de [ase cronici la Revela]iile

mor]ii, `n publicistica din ]ar\! Dup\ doi ani, `n prim\va-ra lui 1924, `l cunoa[te pe filosof acas\ la Jules deGaultier. A[a cum m\rturise[te `n ~nt`lniri cu {estov, afost atunci un fel de translator, a mediat `nt`lnirea dintrecei doi filosofi – {estov nu `n]elegea prea bine termino-logia filosofic\ a francezului, iar acesta nu era preaobi[nuit cu franceza vorbit\ de rus. P`n\ la moartea lui{estov, `n 1938, contactele s`nt frecvente [i regulate –s`nt contacte de la maestru la discipol, care-i provoac\`n 1936 o revela]ie bulversant\: „am avut sentimentulprofund [i tulbur\tor c\ nimeni nu `n]elesese g`ndirealui {estov”. Este momentul `n care `ncepe s\ noteze,

6 LEV {ESTOV

imediat ce ajunge acas\, esen]ialul din discu]iile purtatecu {estov. Cioran are dreptate c`nd `l socote[te pe Fun-

doianu discipolul nu cel mai fidel, ci cel mai inspirat almarelui rus. Ce-a preluat Fundoianu de la {estov? Nu

idei, nu o problematic\ anume, ci un fel de metodo-logie, o manier\ de lucru intelectual: „Ca [i {estov, el

pornea de la un citat, simplu pretext la care nu `ncetas\ se raporteze [i din care extr\gea concluzii nea[tep-

tate” [i, mai departe, „De fapt, el nu se interesa de ceeace un autor a spus, ci de ceea ce ar fi putut spune, de

ceea ce el ascunde, `nsu[indu-[i metoda lui {estov, adic\peregrinarea prin suflete, mai degrab\ dec`t de-a lungul

doctrinelor”. Observa]iile lui Cioran s`nt exacte [i vomreveni la ele c`nd vom aborda metoda [estovian\ mai pe

larg. P`n\ atunci, s\ mai semnal\m c\, dup\ o at`t deintens\ frecventare a lui {estov `n epoca interbelic\ – de

la Blaga la Eliade, de la Nae Ionescu la Sebastian [i dela Cioran la Eugen Ionescu este citat mai de toat\ lu-

mea –, urmeaz\ o sincop\ aproape perfect\ de o jum\-tate de secol. Cu excep]ia unui articol al lui Dan Alexe,

publicat `n Opinia studen]easc\, nu cunosc un alt textdespre {estov publicat `n ]ara noastr\. {i c`teva cit\ri,

mai degrab\ ru[inate dec`t entuziaste. Leg\tura a fostreluat\ – [i `n aceast\ privin]\ – tot dup\ decembrie

1989. Au `nceput s\ apar\ traducerile rom^ne[ti [i co-mentariile. Prin grija d-lor Silviu Lupescu [i Luca Pi]u, la

Institutul European din Ia[i, au ap\rut deja Revela]iile

mor]ii [i ~nceputuri [i sf`r[ituri, `mpreun\ cu o parte a

exegezei „clasice” despre filosoful rus: Boris de Schloezer,Benjamin Fondane, Albert Camus etc. Aventura continu\

la Polirom, aceast\ nou\ editur\ [i, deja, am curajuls\-mi imaginez o edi]ie complet\, dup\ modelul celei

de la Flammarion...

Peregrinarea prin sufletele omene[ti

~n studiul despre {estov – Un g`nditor rus –, Boris deSchloezer descrie marea tradi]ie filosofic\ inaugurat\

acum 2500 de ani `n Grecia [i `ncununat\ `n marilesisteme filosofice europene clasice – un curent care

traseaz\ „drumul principal al filosofiei”. Dar, mai semna-

PREFA}|


leaz\ exegetul lui {estov, au existat [i o mul]ime deg`nditori care au ocolit acest „drum principal”, „aventu-

rierii g`ndului”, un fel de outlaws, deci de „`n afaralegii”: Pascal, Kierkegaard, Nietzsche, bine`n]eles {estov.

Ei nu pot fi „`ncadra]i” `n tradi]ia filosofic\, pe care osupun de altfel discu]iei [i h\r]uielii, dar nici nu pot fi

trecu]i sub t\cere – et pour cause! Dac\ mai ad\ug\m peSf`ntul Pavel, pe Luther, pe profe]ii biblici, vom vedea

c\ este vorba chiar de autorii cei mai frecventa]i de{estov. Pentru c\ el chiar asta este – fratele aventurie-

rilor g`ndirii, al r\t\citorilor, al non-conformi[tilor, alacelora care s-au pus de-a curmezi[ul istoriei [i al ra-

]iunii. Pentru {estov nu poate exista o afirma]ie maiabsurd\ dec`t „tot ceea ce este real este [i ra]ional”, cum

absurd\ este [i reciproca. De aceea, „marile spirite”, dela Platon la Descartes, Spinoza [i Hegel nu s`nt frecven-

tate dec`t pentru a fi comb\tute, pentru a fi relevatefisurile spectaculoaselor lor construc]ii filosofice, pentru

a fi demascat\ inconsisten]a credin]ei lor netulburate `nputerile „atotputernice” ale ra]iunii. S\ apel\m din nou

la Boris de Schloezer: „Lev {estov apar]ine aceluia[i micgrup de spirite s\lbatice, subtile, arz\toare [i libere, care

v`neaz\ adev\ruri pe cont propriu, f\r\ a se `nfeudavreunui sistem. Aidoma lui Pascal sau Nietzsche, el

poate fi, evident, `ncadrat, dac\ ]inem neap\rat, la cutaresau cutare tradi]ie; `ns\ raporturile pe care vom izbuti s\

le stabilim `n acest fel nu ne-ar ajuta deloc s\-i `n]elegemg`ndirea, opera, `ntruc`t ceea ce este mai pre]ios `n

aceast\ oper\ este tocmai individualitatea ei, lipsa ei deasem\nare cu opera celorlal]i g`nditori”. De ce? Pentru

c\ pe {estov `l intereseaz\ la om, inclusiv la „oameniimari” interoga]i de el, „particularul, excep]ia, inexpli-

cabilul, `n chiar sensul etimologic al termenului”, cumadaug\, peste c`teva pagini, acela[i exeget. De aici,

provine [i originalitatea metodei [estoviene, acea „pere-grinare prin sufletele omene[ti”, mai degrab\ dec`t prin

corpusurile doctrinare, despre care vorbea [i Cioran. Dealtfel, acest principiu metodologic este amintit de Lev

{estov `nsu[i `ntr-un pasaj din Privilegia]ii [i dezmo[-

teni]ii istoriei: „Istoria filosofiei [i filosofia `ns\[i trebuie

PREFA}|

8 LEV {ESTOV

s\ fie [i n-a fost adesea altceva dec`t o peregrinare prinsufletele omene[ti, iar marii filosofi au r\mas, `ntot-

deauna, pelerini prin suflete”. Dac\ {estov are dreptate,dac\ a[a stau lucrurile, m\ tem c\ s`nt mai pu]ini „mari

filosofi” dec`t obi[nuim noi s\ num\r\m!Dar nu aceasta este, de fapt, problema. Exist\ una

mult mai serioas\ formulat\ `nc\ de Berdiaev `n discu]i-ile sale cu {estov: „el (Berdiaev, n.m. L.A.) `mi repro[ea-

z\ f\r\ `ncetare c\ [estovizez autorii despre care vorbesc;pretinde c\ nici Dostoievski, nici Kierkegaard n-au spus

niciodat\ ceea ce `i fac eu s\ spun\”. Obiec]ia este,trebuie s\ recunoa[tem, redutabil\. C`t am putut eu

verifica – `n cazul traducerilor de fa]\, mai ales – ea nuse sus]ine. Cel pu]in nu a[a cum este ea formulat\.

{estov nu inventeaz\ nimic. Citatele folosite s`nt, `ngeneral, corecte. Cel pu]in `n spiritul, dac\ nu totdeauna

[i `n litera lor. {estov nu inventeaz\, prin urmare, nimicpe seama autorilor iubi]i sau huli]i, `ns\ el [estovizeaz\

destul de mult [i destul de des. Cum anume? Mai ales,prin dou\ procedee. Unul este clasic – decupajul. ~n

genere, autorii nu s`nt foarte unitari, ci contradictorii. Iar{estov are abilitatea cu totul remarcabil\ s\ selecteze

mereu ceea ce se potrive[te cu propriile sale teze [iconvingeri. ~n fond, la fel procedeaz\ to]i interpre]ii [i

nu este nimic de obiectat `n aceast\ privin]\. Poate celde-al doilea procedeu s\ fie repro[abil. Adesea, {estov

`i face pe autorii comenta]i s\ spun\ ([i) ceea ce n-auspus. Dar nu invent`nd pe seama lor, ci tr\g`nd ultimele

consecin]e, pe care autorii n-au `ndr\znit s\ le trag\ ei`n[i[i, din propriile lor afirma]ii. Nici acesta nu este,

totu[i, un procedeu repro[abil. Este uzat [i de al]i co-mentatori, poate nu cu veritabila m\estrie a lui {estov,

dar este utilizat. P`n\ la urm\, este bine ca autorii `n[i[is\ afle ce-ar fi putut spune dac\ [i-ar fi dus propriul

g`nd p`n\ la cap\t! Nu stric\ s\ afle acest lucru m\car `neternitate, dac\ `n temporalitate n-a fost posibil. O mul-

]ime de autori pot s\ aib\ surprize postume mari prinaplicarea consecvent\ a acestui procedeu. Berdiaev `n-

su[i c`te surprize ar putea s\ aib\ dac\ ar fi trecut prinsita „[estoviz\rii”...

PREFA}|


O filosofie a dezr\d\cin\rii umane

Radu Enescu, autorul prefe]ei la edi]ia rom^neasc\ aRevela]iilor mor]ii, are dreptate s\-l smulg\ pe {estovdin linia existen]iali[tilor cre[tini, unde, `mpreun\ cuSoloviov [i Berdiaev, `l introdusese Emmanuel Mounier.Are dreptate [i Camus c`nd semnaleaz\ deosebirile in-echivoce dintre filosoful rus [i filosofia absurdului: „Pen-tru {estov, ra]iunea e van\, dar exist\ ceva dincolo deea. Pentru spiritul absurd, ra]iunea e van\, dar dincolode ra]iune nu mai exist\ nimic”. {i, totu[i, aceast\ filoso-fie a dezr\d\cin\rii umane [i a unui Dumnezeu „absurd”,`n sens veterotestamentar, este infinit mai „radical\” dec`tfilosofia absurdului. Pentru c\, aceasta din urm\ este `nfelul ei „democratic\” [i consolatoare – to]i oamenii selovesc `n egal\ m\sur\ de acest absurd, mai mult saumai pu]in abstract. La {estov, pe urmele lui Pascal – [i`n contra lui Descartes – apare problema „celor ale[i”,deci a „inechit\]ii lui Dumnezeu”. Pentru Descartes, cul-me a g`ndirii ra]ionaliste [i partizan al „reconcilierii”Logos-ului grec cu Biblia, Dumnezeu nu poate [i nuvrea s\-i `n[ele pe oameni, el acord\ un tratament egaltuturora. Pascal – [i {estov `mpreun\ cu el, `mpreun\ cuSf`ntul Pavel [i Luther – dovedesc c\ reconcilierea nueste posibil\, c\ trebuie ales `ntre lumen naturale [ilumen supranaturale, `ntre ra]iune [i credin]\ [i c\, prinurmare, Dumnezeu ì „lumineaz\” pe unii [i ì „`n[al\”pe al]ii. Exist\, deci, „ale[i” [i „refuza]i”. Mai mult chiar,{estov continu\ aceast\ „teorie a cunoa[terii” descoperit\de Pascal `n Sf`nta Scriptur\, ar\t`nd c\ Dumnezeu ìpoate „lumina” [i „`n[ela” pe unii [i aceia[i, `n momentediferite ale vie]ii lor.

Care s`nt, `n fond, marile teme ale filosofiei lui {es-tov? Nu s`nt mai mult de patru [i toate s`nt „agonale”:lupta cu morala imperativului categoric; lupta cu puterileabsolute ale ra]iunii, a[a cum s`nt elogiate acestea `ntradi]ia filosofic\; lupta `mpotriva imaginii armoniei [i aordinii realit\]ii obiective; `n sf`r[it, lupta `mpotriva ipos-tazierii lui Dumnezeu ca treapt\ suprem\ a Binelui.Toate aceste teme vor fi reg\site `n cele dou\ textereunite `n edi]ia de fa]\, cum le vom reg\si pretutindeni

PREFA}|

10 LEV {ESTOV

`n opera lui {estov. Aici, ele s`nt interogate prin „suflete-le” confraterne ale lui Pascal, Luther, Nietzsche, Sf`ntuluiPavel [i cele inamice ale unor Hegel, Descartes, Spinoza.Vom afla `nc\ o dat\ de ce {estov a ales Ierusalimul [inu Atena, ira]ionalul [i nu ra]iunea, un Dumnezeu „ine-chitabil” `n locul celui „ra]ionalizat” de tradi]ia filosofi-co-teologic\. Vom afla, prin urmare, de ce se afl\ al\turide Pascal `n judecata pe care acesta a declan[at-o, la tri-bunalul lui Dumnezeu, `mpotriva Romei, lumii [i ra]iuniist\p`nitoare peste ele. Ad tuum, Domine Jesu, tribunal

appello! Acesta nu este doar strig\tul lui Pascal. Este, `negal\ m\sur\, [i strig\tul lui {estov. Pentru c\ [i {estov[tie c\ Iisus se afl\ `n agonie p`n\ la sf`r[itul lumii...

** *

Nu am „povestit” cele dou\ texte reunite `n volumulde fa]\. Pe de o parte, nu cred c\ acesta este rostul uneiprefe]e. Pe de alt\ parte, {estov `[i „poveste[te”, el`nsu[i, subiectul at`t de bine `nc`t riscam s\ `nlocuiescdou\ „povestiri” excelente cu un rezumat prost. Nu pot,totu[i, s\ nu semnalez c`teva locuri `n care argumenta]ia[estovian\ atinge culmi ale subtilit\]ii [i rafinamentuluigreu de atins: statutul ambiguu al Sf`ntului Augustin`ntre logosul grec [i cel johanic; studiul comparativ almult-credinciosului Pascal [i al „ateului” Nietzsche; re-la]ia „boal\” [i „abis” la Pascal; infinitele nuan]e cu careeste abordat „cazul Spinoza”; interpretarea p\catului ori-ginar [i completarea „teoriei cunoa[terii” pascaliene[.a.m.d. Nu spun c\ nu s-ar putea polemiza cu {estov,dar m\ `ndoiesc c\ acest lucru ar putea fi f\cut numaibizuindu-te pe puterile „`ng`mfatei” ra]iuni. Cu alte cu-vinte, o critic\ „ra]ionalist\” a lui {estov ar fi lipsit\ desens. Pentru c\ `n alt plan este purtat\ discu]ia. Chiar [idiscu]ia despre ra]iune.

Liviu ANTONESEI

Not\: ~n redactarea acestei prefe]e, au fost utilizate, pe l`ng\

textele lui {estov, urm\toarele surse: Dan Alexe, Paucitas Cla-

vium, `n „Opinia studen]easc\”, 4-5, 1983, reluat ca prefa]\ `n Lev

{estov, ~nceputuri [i sf`r[ituri, E.I.E., 1993; E.M. Cioran, Benjamin

PREFA}|


Fondane, `n Exercices d’admiration, Gallimard, 1986; Albert

Camus, Mitul lui Sisif, E.L.U., 1968; Radu Enescu, Prefa]\ la Re-

vela]iile mor]ii, E.I.E., 1993; B. Fundoianu, ~nt`lniri cu Lev {estov,

`n ~nceputuri [i sf`r[ituri, edi]ia citat\; Lev {estov, martor al acuz\-

rii, `n Benjamin Fundoianu, Con[tiin]a nefericit\, Ed. Humanitas,

1993; Boris de Schloezer, Un g`nditor rus, `n ~nceputuri [i

sf`r[ituri, edi]ia citat\; Miguel de Unamuno, Credin]a pascalian\,

`n Agonia cre[tinismului, E.I.E., 1993.

PREFA}|

Not\ asupra edi]iei

Volumul de fa]\ cuprinde dou\ din cele mai impor-tante „mici” studii filosofice publicate de Lev {estov, `n

1923, `n Fran]a – [i `n limba francez\, mai `nt`i. Noaptea

din gr\dina Ghetsimani. Eseu despre Pascal a fost tip\rit

la Grasset, unde ocup\ pozi]ia 23 `n celebra colec]ie„Les Cahiers Verts”, iar Privilegia]ii [i dezmo[teni]ii

istoriei. Destinul istoric al lui Descartes [i Spinoza aap\rut `n num\rul 600, din 15 iunie 1923, al revistei

„Mercure de France”. Ambele trateaz\ distinc]ia spiritual\dintre filosofia ra]ionalist\ `ncununat\ de Descartes [i

cea cre[tin\ ilustrat\ de Pascal. De aceea, au [i fostreeditate [i traduse, `n general, `mpreun\. Pentru tradu-

cerea de fa]\ am folosit Pe balan]a lui Iov, cel de-aloptulea volum al „integralei {estov” `n 13 volume, edi-tat\ la Flammarion. Pe l`ng\ studiile traduse, volumul

mai cuprinde Revela]iile mor]ii, ~ndr\zneli [i supuneri [iDiscursuri exasperate (Extazele lui Plotin).

Noaptea din gr\dina Ghetsimani a fost tradus deLiviu Antonesei, iar Privilegia]ii [i dezmo[teni]ii istoriei

de Gabriela Gavril-Antonesei. Traduc\torii s-au pus deacord asupra unei „unific\ri a echivalen]elor” absolut

necesar\. Ei mul]umesc d-lui Valeriu Gherghel pentrulectura integral\ a traducerii [i d-nei Ana Cojan pentru

verificarea traducerilor citatelor din limbile greac\ [ilatin\. Am`ndoi lectorii i-au ajutat s\ g\seasc\, `n mai

multe locuri, echivalen]e mai bune.

(L.A.)

Noaptea din gr\dina Ghetsimani

Eseu despre filosofia lui Pascal

14 LEV {ESTOV


Iisus va fi `n agonie p`n\ la

sf`r[itul lumii : nu trebuie s\

dormim tot acest timp.

Pascal

Misterul lui Iisus (553)

I

Trei sute de ani s-au scurs de la na[terea lui

Pascal, [i nu cu mult mai pu]ini de la moartea

sa : Pascal a tr\it numai treizeci [i nou\ de ani.

~n timpul acestor trei sute de ani, oamenii au

progresat mult : ce-am putea noi `nv\]a de la un

om din veacul al XVII-lea ? Nu el, ci noi l-am

instrui dac\ ar `nvia. Cu at`t mai mult cu c`t,

printre contemporanii s\i, Pascal era un „`nt`rziat” :el nu se sim]ea atras, ca to]i ceilal]i oameni,

`nainte, c\tre un viitor „mai bun”, ci `napoi, c\tre

profunzimile trecutului. Ca Iulian Apostatul, el

voia s\ dea `napoi „roata timpului”. ~n fapt, Pas-

cal era un apostat ; el a abandonat, a renegat tot

ceea ce umanitatea c`[tigase prin eforturi co-

mune vreme de dou\ str\lucitoare secole, acele

veacuri pe care posteritatea recunosc\toare le-a

numit „Rena[tere”. Totul se re`nnoia [i to]i ve-

deau `n aceast\ re`nnoire destinul lor istoric. ~ns\

lui Pascal `i era team\ de noutate. Toate efor-

turile g`ndirii sale, at`t de nelini[tit\ [i, `n acela[i

timp, at`t de profund\ [i concentrat\, le folosea

pentru a rezista curentelor istoriei, le utiliza `n

scopul de a nu se l\sa antrenat de aceste cu-

rente. Po]i `ns\ lupta cu istoria, este ra]ional s\

lup]i `mpotriva istoriei ? Ce interes poate pre-

zenta pentru noi un om care `ncearc\ s\ oblige

16 LEV {ESTOV

timpul s\ revin\ la vechea matc\ ? Nu este el

dinainte condamnat – [i `mpreun\ cu el `ntreaga

lui oper\ – la insucces, la nereu[it\, la sterilitate ?

Nu exist\ dou\ r\spunsuri la aceast\ `ntre-

bare. Istoria este implacabil\ cu aposta]ii. Pascal

n-a evitat soarta comun\. E adev\rat c\ operele

sale continu\ s\ fie imprimate : ast\zi, el este

`nc\ citit, este chiar l\udat, celebrat ; lum`n\rile

ard continuu `n fa]a imaginii sale [i vor arde

`nc\ mult timp, foarte mult timp. Dar nimeni

nu-l ascult\ : al]ii s`nt cei asculta]i, chiar cei

`mpotriva c\rora a luptat, pe care `i ura. Iar

adev\rul este c\utat nu al\turi de Pascal, care i-a

consacrat `ntreaga via]\, ci `n compania altor

g`nditori. Nu Pascal, ci Descartes este considerat

p\rintele noii filosofii ; nu de la Pascal, ci de la

Descartes accept\m adev\rul ; c\ci unde am pu-

tea c\uta adev\rul, dac\ nu `n filosofie ? Aceasta

este judecata istoriei : `l admir\m pe Pascal [i

trecem mai departe. Este o judecat\ f\r\ apel.

Dac\ ar putea fi rechemat la via]\, ce-ar

r\spunde Pascal la aceast\ judecat\ a istoriei ?

~ntrebare o]ioas\, s-ar zice ; istoria ]ine seama de

vii, nu de mor]i. O [tim ; dar cred c\ m\car o

dat\, [i `ntruc`t e vorba de Pascal, este legitim s\

oblig\m istoria s\ ]in\ seama [i de mor]i. E

adev\rat c\ aceast\ `ncercare este foarte dificil\

[i incomod\ ; e adev\rat c\ istoria va trebui s\

inventeze, pentru a se justifica, o filosofie nou\,

pentru c\ filosofia istoriei a lui Hegel, admis\

p`n\ [i de cei care, `n alte privin]e, s`nt `n deza-

cord cu el [i care exista cu mult `naintea na[terii

lui Hegel, se va revela ca neadecvat\. P`n\ la

urm\, este aceast\ `ncurc\tur\ at`t de teribil\ ? {i

trebuie s\-l ap\r\m pe Hegel cu orice pre] ? P`n\


acum, istoria se scria plec`nd de la aceast\ presu-

punere (pe care nimeni, de altfel, n-a verifi-

cat-o), c\ oamenii, odat\ mor]i, nu mai au nici

o [ans\ de existen]\, c\ ei s`nt, prin urmare,

dezarma]i `n fa]a judec\]ii posterit\]ii [i f\r\ nici

o influen]\ asupra vie]ii. Dar va veni timpul c`nd,

chiar istoricii vor sim]i, poate, c\ cei care nu maitr\iesc s`nt oameni asem\n\tori cu ei `n[i[i.

Atunci, vor deveni mai pruden]i [i mai circum-

spec]i `n judec\]ile lor. ~n momentul de fa]\, noi

avem sentimentul, noi s`ntem chiar convin[i, c\

mor]ii tac [i vor t\cea `ntotdeauna, orice am

spune despre ei, `n orice fel i-am trata. Dar dac\,

`ntr-o zi, vom pierde aceast\ convingere, dac\

vom sim]i subit c\ mor]ii ar putea reveni `n orice

clip\ la via]\, c\ ei ar putea ie[i din morm`nt, c\

ar putea p\trunde `n existen]a noastr\, prezent`n-

du-se ca ni[te egali, ce am mai spune noi, oare,

atunci ?

Trebuie s\ admitem c\ este posibil ca defunc]ii

s\ nu fie at`t de slabi, at`t de spolia]i de orice

drepturi, at`t de mor]i pe c`t `i credem. ~n orice

caz, filosofia care, a[a cum s`ntem `nv\]a]i, nu

trebuie s\ emit\ judec\]i f\r\ probe, n-ar putea

garanta istoricilor, in saecula saeculorum, c\ nu

exist\ nici un motiv s\ se team\ de mor]i. ~ntr-un

amfiteatru de anatomie, po]i diseca lini[tit

cadavrele. ~ns\ istoria nu este un amfiteatru de

anatomie [i este posibil ca, `ntr-o zi, istoricii s\

fie nevoi]i s\ dea socoteal\ defunc]ilor. Dac\ le

este team\ de o asemenea responsabilitate [i,

dac\ nu vor s\ se transforme ei `n[i[i din jude-

c\tori `n acuza]i, istoricii ar trebui s\-l resping\

pe Hegel [i s\ caute alte metode de investigare

a trecutului.

18 LEV {ESTOV

Nu [tiu dac\ `mp\ratul Iulian ar consim]i la

judecata istoriei ; dar Pascal, c`nd era `nc\ aici,

[i-a preg\tit r\spunsul pentru genera]iile trecute

[i viitoare. Iat\ acest r\spuns : „Voi `n[iv\ s`nte]i

coruptibili. Este mai bine s\ te supui Domnului

dec`t oamenilor. Mi-e team\ s\ nu fi scris gre[it,

v\z`ndu-m\ condamnat, `ns\ exemplul at`tor scri-

eri pioase m\ fac s\ cred contrariul” (920). {i

mai departe : „Chiar dac\ scrierile mele s`nt con-

damnate de Roma, ceea ce condamn eu este

condamnat `n ceruri. Ad tuum, Domine Jesu,

tribunal appello” (920).

Astfel r\spundea Pascal, pe c`nd era viu, Ro-

mei amenin]\toare ; astfel ar r\spunde, f\r\ `n-

doial\, judec\]ii istoriei. ~n ale sale Scrisori pro-

vinciale (a [aptesprezecea scrisoare) el declara

peremptoriu : „Nu sper nimic de la lume, nu

`nv\] nimic, nu vreau nimic ; n-am nevoie, prin

gra]ia Domnului, nici de binele, nici de

autoritatea nim\nui.” Po]i crede cu adev\rat c\

mai poate fi speriat prin condamn\ri ori con-

str`ns prin amenin]\ri s\ se renege el `nsu[i, un

om care nu a[teapt\ nimic de la aceast\ lume,

care nu are nevoie nici de bunurile acestei lumi

[i nici de sprijinul cuiva ? ~]i po]i imagina c\

istoria ar putea reprezenta pentru el ultima in-

stan]\ a adev\rului ? Ad tuum, Domine, tribunal

appello.

Cred c\ `n aceste cuvinte este cuprins\ solu]ia

enigmei reprezentate de filosofia lui Pascal.

Judec\torul suprem, `n toate diferendele, nu este

omul, ci Acela care este deasupra oamenilor. {i,

prin urmare, pentru a g\si adev\rul, trebuie s\ te

eliberezi de ceea ce oamenii consider\ de obicei

ca fiind adev\r.


Mult\ vreme a dominat legenda potrivit c\reia

Pascal ar fi fost cartezian. Ast\zi, toat\ lumea

este de acord c\ aceast\ interpretare este fals\ ;

nu numai c\ Pascal n-a fost niciodat\ un discipol

al lui Descartes, dar, dimpotriv\, Descartes `ncar-

na acel ceva `mpotriva c\ruia lupta Pascal. O

spune deschis `n Pensées : „S\ scriu `mpotriva

celora care aprofundeaz\ prea mult [tiin]ele,

Descartes” (76). {i `nc\ : „Descartes inutil [i ne-

sigur” (78). {i, `n sf`r[it, `ntr-o manier\ decisiv\

[i cu expunerea motivelor judec\]ii : „Nu pot s\-l

iert pe Descartes ; `n `ntreaga sa filosofie, el a

dorit s\ se poat\ dispensa de Dumnezeu ; dar el

nu s-a putut opri s\-l fac\ s\ dea un bob`rnac,

care s\ pun\ lumea `n mi[care ; dup\ aceea, n-a

mai avut ce face cu Dumnezeu” (77). Este

evident c\ acest „nu pot s\-l iert pe Descartes”

se aplic\ nu numai lui Descartes, ci `ntregii filo-

sofii, at`t aceleia din care a ie[it g`ndirea lui

Descartes, c`t [i celei ce avea s\ se nasc\ din

g`ndirea acestuia. Ce reprezenta aceast\ filosofie,

dac\ nu convingerea c\ lumea este „natural-

mente explicabil\” ; convingerea c\ omul poate

„s\ se dispenseze de Dumnezeu” (pelagienii au

formulat aceast\ idee `n fraza : homo emancipa-

tus a Deo) ; [i `n ce consta ideea fundamental\

a Romei dac\ nu `n aceea[i convingere, odat\ ce

Pascal a trebuit s\ fac\ apel la Dumnezeu ?

Pascal a sim]it asta foarte devreme, iar ultimii

ani ai vie]ii sale n-au fost altceva dec`t o lupt\

continu\ [i dureroas\ `mpotriva lumii [i `mpo-

triva Romei, care `ncercau s\ se elibereze de

Dumnezeu. De unde caracterul paradoxal, at`t

de enigmatic, al filosofiei sale [i al concep]iei

sale despre via]\. Ceea ce, de obicei, `i lini[te[te

20 LEV {ESTOV

pe oameni, suscit\ `n el o imens\ nelini[te [i,

dimpotriv\, ceea ce `i `nsp\im`nt\ mai mult face

s\ se nasc\ `n el cele mai mari speran]e. {i,

odat\ cu trecerea timpului, se `nt\re[te `n el

aceast\ concep]ie asupra vie]ii. Astfel, devine tot

mai str\in [i tot mai `nsp\im`nt\tor pentru oa-

meni. Nimeni nu-l contest\ : Pascal este un mare

om, un om genial [i inspirat, fiecare r`nd al

scrierilor sale depune m\rturie. Dar fiecare din

r`ndurile sale, opera sa `n `ntregime, s`nt inutile,

s`nt ostile oamenilor. Nu numai c\ nu aduc

nimic, dar ele r\pesc totul. Oamenii au nevoie

de ceva „pozitiv”, de ceva care rezolv\, care

calmeaz\. Ce pot s\ a[tepte ei de la Pascal care,

`n elanul unei sumbre inspira]ii, proclam\ sau,

mai degrab\, arunc\ acest mare strig\t : „Iisus va

fi `n agonie p`n\ la sf`r[itul lumii ; nu trebuie s\

dormim tot acest timp” (553).

II

Agonia lui Iisus va dura p`n\ la sf`r[itul lumii

[i, prin urmare, nu trebuie s\ dormim tot acest

timp. Asta se poate spune, orice se poate spune.

Dar un om se poate d\rui, poate el s\ duc\ la

bun sf`r[it o asemenea sarcin\, au aceste cuvinte

un sens ? Pascal, ca [i Macbeth, vrea „s\ asasineze

somnul” ; mai mult `nc\, el pare a pretinde tu-

turor s\ se asocieze la aceast\ teribil\ oper\.

Ra]iunea omeneasc\ declar\, f\r\ s\ ezite, c\

exigen]a lui Pascal este cu neputin]\ [i smintit\.

{i nu po]i s\ nu te supui ra]iunii. Pascal `nsu[i

ne `nva]\ : „Ra]iunea ne comand\ mult mai impe-

rios dec`t un st\p`n ; c\ci, dac\ nu te supui

aceluia, e[ti nefericit, dar dac\ nu te supui ra]iu-

nii, e[ti un prost” (345). Deci, cum s\ refuzi


supunerea la ra]iune ? Cine ar `ndr\zni s\ o fac\ ?

Sf`ntul Petru, Apostolul, c`nd a fost rugat de Iisus

s\ r\m`n\ cu el pentru a-i alina suferin]ele, n-a

avut puterea s\-[i `nfr`ng\ somnul ; Petru dormea

`n timp ce Iisus se ruga : „~ndep\rteaz\ paharul

acesta de mine...”, `n timp ce el clama : Tristis est

anima mea usque ad mortem. C`nd Iisus a fost

luat de solda]i [i t`r`t spre c\l\ii s\i, Petru dor-

mea mai departe : c\ci numai dormind un om

putea, `ntr-o singur\ noapte, s\-[i renege de trei

ori Dumnezeul s\u. {i totu[i, El, care [tia c\

Petru trebuia s\ doarm\ [i, `n somnul s\u, s\-l

renege de trei ori, El l-a proclamat vicarul s\u pe

p\m`nt [i i-a `nm`nat cheile terestre ale regatului

ceresc. Deci, dup\ deciziile insondabile ale

Creatorului, vicarul s\u pe p\m`nt nu poate fi

dec`t cel care [tie s\ doarm\ at`t de profund, cel

care se `ncrede at`t de total `n ra]iune `nc`t nu se

treze[te nici m\car atunci c`nd, `ntr-un co[mar,

`[i reneag\ Dumnezeul s\u.

Se pare c\ a[a stau lucrurile [i c\ acesta a fost

g`ndul lui Pascal [i atunci c`nd compunea Scriso-

rile provinciale, [i atunci c`nd scria notele pentru

Apologia cre[tinismului : aceste note ce ne-au

fost p\strate [i care formeaz\ Pensées. Iat\ de ce,

credem noi, Arnauld, Nicole [i ceilal]i singurateci

de la Port Royal, tovar\[ii lui Pascal care i-au

publicat dup\ moarte cartea, s-au sim]it obliga]i

s\ scurteze, s\ schimbe [i s\ taie multe lucruri

din cele scrise. G`ndul, monstruos potrivit `n-

]elegerii omene[ti, c\ Judecata de Apoi ce ne

a[teapt\ nu va avea loc pe p\m`nt, ci `n ceruri,

deci c\ oamenii nu trebuie s\ doarm\, c\ nimeni

nu trebuie niciodat\ s\ doarm\, se manifest\

`ntr-o manier\ prea [ocant\ `n notele pe care

22 LEV {ESTOV

le-a l\sat. Nici Arnauld, nici Nicole, nici `nsu[i

Jansénius, dac\ ar mai fi fost `n via]\, n-ar fi

putut suporta acest g`nd. Se pare c\ [i pentru

Pascal `nsu[i a fost o povar\ insuportabil\. El `l

accepta [i `l respingea alternativ, f\r\ s\-l poat\

abandona vreodat\. Dac\ `l ve]i consulta pe

Sf`ntul Augustin, v\ ve]i convinge c\, `n ciuda

respectului s\u pios pentru Sf`ntul Pavel, nici el

nu `ndr\znea s\ priveasc\ `n fa]\ cuv`ntul lui

Dumnezeu. C\ci el a spus [i a repetat adesea :

Ego vero evangelio non crederem, ni si me

catholicae (ecclesiae) commoveret auctoritas1.

Omul nu poate, nu `ndr\zne[te s\ priveasc\

lumea cu „proprii” s\i ochi ; are nevoie de ochii

„comuni”, de sprijinul, de autoritatea semenilor

s\i. Omul accept\ mai u[or ceea ce-i este str\in,

chiar demn de ur\, dar acceptat de to]i, dec`t

ceea ce-i este apropiat [i iubit, `ns\ respins de

to]i. Iar Sf`ntul Augustin, se [tie, a fost p\rintele

lui fides implicita, adic\ al doctrinei dup\ care

omul n-are nevoie s\ intre `n comuniune el `n-

su[i cu adev\rul Domnului, fiindu-i suficient s\

respecte principiile ce-au fost declarate adev\ruri

de c\tre Biseric\. Dac\ traducem termenul fides

implicita2 `n limbaj filosofic sau, ceea ce `n-

seamn\ acela[i lucru, `n limbajul bunului sim],

aceasta ar vrea s\ spun\ c\ omul are dreptul, c\

omul este obligat s\ doarm\, `n timp ce

Divinitatea agonizeaz\ ; acest lucru este impus

imperios de ra]iune, c\reia nimeni nu poate s\

nu i se supun\. ~n al]i termeni : dep\[ind anumite

1. „Eu n-a[ fi crezut `n Evanghelie dac\ autoritatea Bisericii

catolice nu m-ar fi constr`ns”.

2. Credin]a implicit\.


limite, curiozitatea omului devine inoportun\.

Aristotel a formulat acest lucru `ntr-o vorb\ cele-

br\ : s\ nu accep]i nimic f\r\ dovezi, este un

semn de lips\ de educa]ie filosofic\. ~n fapt,

numai un om r\u educat din punct de vedere

filosofic sau un om lipsit de bun sim] ar dori s\

interogheze [i s\ caute la infinit. C\ci e evident

c\, chestion`nd astfel, nu va ajunge niciodat\ la

r\spunsul ultim. {i cum – alt\ eviden]\ – nu ches-

tionezi dec`t pentru a avea un r\spuns, trebuie

s\ [tii s\ te opre[ti la timp, s\ renun]i la inte-

roga]ie. Trebuie s\ fii gata s\ consim]i, la un

moment dat, la aceast\ renun]are [i s\ supui

libertatea ta individual\, periculoas\ [i inutil\,

unei personalit\]i, unei institu]ii oarecare, unui

principiu de nezdruncinat. Sub acest raport, ca [i

sub multe altele, Sf`ntul Augustin a r\mas fidel

`nv\]\turilor filosofiei grece[ti. El n-a f\cut alt-

ceva dec`t s\ `nlocuiasc\ principiile generale, ce

alc\tuiau pentru Cei Vechi ra]iunea, cu ideea de

Biseric\, la fel de infailibil\, din punctul s\u de

vedere, cum era ra]iunea, din punctul de vedere

al Celor Vechi. ~ns\ valoarea teoretic\ [i practic\

a ideii de Biseric\ [i a ideii de Ra]iune era `n

mod esen]ial aceea[i. Ra]iunea garanta Celor Vechi

siguran]a [i fermitatea, acest drept la somn pe

care Evul Mediu `l g\sea `n Biserica catolic\.

Importan]a „istoric\” a Sf`ntului Augustin este

determinat\ `n bun\ parte de faptul c\ a acceptat

[i a [tiut s\ creeze aici, pe p\m`nt (c\ci se g`ndea

pu]in la cer ; nu este dintre credincio[ii care s\

nu fi apreciat p\m`ntul mai mult dec`t s-ar putea

presupune), fundamente ce s`nt, sau cel pu]in

par s\ fie, at`t de puternice `nc`t nici m\car por-

]ile Infernului nu le-ar putea zdruncina. Sf`ntul

24 LEV {ESTOV

Augustin n-ar fi repetat niciodat\ `mpreun\ cu

Pascal : ad tuum, Domine, tribunal appello, iar

Port Royal, dup\ cum [tim, a omis aceast\ fraz\.

Port Royal ar fi `ndr\znit, `n cel mai bun caz, s\

cear\ o decizie a Romei la viitorul conciliu ecu-

menic. F\c`nd apel la Dumnezeu, nu `nseamn\ a

atenta la „unitatea” Bisericii ? Este ceea ce i s-a

`nt`mplat lui Luther. C`nd acesta, ca [i Pascal, a

v\zut cu proprii s\i ochi c\ cheile terestre ale

regatului ceresc se aflau `n m`inile aceluia care, de

trei ori, l-a renegat pe Dumnezeu, c`nd, `nsp\i-

m`ntat de descoperirea sa, [i-a `ntors ochii de la

p\m`nt [i a c\utat adev\rul `n ceruri, atunci a

rupt-o cu Biserica.

Luther, ca [i janseni[tii [i Pascal, se raporta

mereu la Sf`ntul Augustin. Nici unii, nici ceilal]i

nu erau deloc autoriza]i s-o fac\. Sf`ntul Au-

gustin luptase contra lui Pelagius [i a ob]inut

condamnarea acestuia. Dar c`nd [i-a dat seama

c\ Biserica, precum orice institu]ie omeneasc\,

nu putea exista f\r\ aceast\ moral\ greceasc\

propov\duit\ de Pelagius, Sf`ntul Augustin a luat

ap\rarea tezelor pe care tocmai le comb\tuse cu

geniu. Pascal, f\c`nd apel la tribunalul lui

Dumnezeu, a mers mult mai departe dec`t p\rea

necesar prietenilor s\i de la Port Royal ; adev\-

ratul Pascal, cel care se manifest\ acum `n fa]a

noastr\, era, pentru janseni[ti, mai periculos

dec`t iezui]ii [i dec`t `nsu[i Pelagius. C\ci, cu

adev\rat, un asemenea om care nu a[teapt\ ni-

mic de la lume, nu are nevoie de nimic, nu se

teme de nimic, c\ruia nu i se poate impune nici

o autoritate, care g`nde[te f\r\ s\ ]in\ seama de

nimic [i nu se conformeaz\ la nimic, ar putea fi

`nsp\im`ntat de vreo idee ? Ast\zi ne-am obi[nuit


cu Pascal, toat\ lumea `l cite[te `nc\ din copi-

l\rie, se `nva]\ pe de rost citate din Pensées.

Cine nu cunoa[te a sa „trestie g`nditoare” (347) ;

cine n-a auzit : „arunc\m `n sf`r[it p\m`nt pe

cre[tet, [i iat\ pentru totdeauna” (210) ; cine n-a

admirat spiritualul s\u paradox despre istoria

universal\ [i nasul Cleopatrei etc. Se ascult\

acestea ca [i cum ar fi vorba de observa]ii ino-

fensive, fine [i `mbucur\toare, dup\ care putem

tr\i [i dormi la fel de lini[ti]i ca dup\ orice

lectur\ agreabil\. Se iart\ totul „mizantropului

sublim” [i, probabil, aceast\ nep\sare a noastr\

a permis istoriei „inteligente” s\ conserve p`n\ la

noi operele lui Pascal, cu toate c\ ele nu r\s-

pund `n nici un fel scopurilor „elevate” pe care

ea le urm\re[te. Istoria „[tie” c\ oamenii nu v\d

ceea ce nu s`nt chema]i s\ vad\, chiar dac\ li

s-ar ar\ta expres. Pascal o spune cu acea fran-

che]e natural\ a omului care nu se teme de

nimic [i care nu a[teapt\ nimic de la lume :

„Lumea judec\ o mul]ime de lucruri, pentru c\

se afl\ `n ignoran]a natural\, care este adev\rata

`n]elepciune a omului” (327). {i se pare c\ nu

avem nici un mijloc de a lupta `mpotriva acestei

ignoran]e naturale, care este adev\rata `n]elepciune

de pe p\m`nt : „Nu aici se afl\ ]ara adev\rului,

ea r\t\ce[te necunoscut\ printre oameni” (843).

Chiar dac\ adev\rul s-ar ar\ta ast\zi omului,

eliberat de orice v\l, el nu ar fi recunoscut, c\ci

dup\ „criteriile” adev\rului, adic\ dup\ totalitatea

semnelor prin care, potrivit convingerilor noas-

tre, distingem adev\rul de eroare, omul ar fi

obligat s\-l recunoasc\ drept eroare. ~nainte de

orice, el se va convinge nu doar de faptul c\

adev\rul nu este util, dar c\ acesta este chiar

26 LEV {ESTOV

d\un\tor. Aproape toate adev\rurile descoperite

de Pascal, dup\ ce a schimbat tribunalul lumii [i

pe cel al Romei cu tribunalul lui Dumnezeu,

tribunal de la care a `nv\]at c\ omul nu trebuie

s\ doarm\ p`n\ la sf`r[itul lumii, toate aceste

adev\ruri se dovedesc a fi d\un\toare, pericu-

loase, cumplit de `nsp\im`nt\toare [i distructive.

Din acest motiv, o repet\m, Port Royal le-a cen-

zurat at`t de sever. Port Royal, p`n\ [i ne`m-

bl`nzitul Arnauld, erau convin[i c\ adev\rurile

trebuie s\ fie utile [i nu d\un\toare. Voi fi de

acord c\ [i Pascal `nsu[i avea aceast\ convinge-

re. ~ns\ Pascal nu f\cea mare caz de convingerile

sale, cum el nu f\cea caz de aproape nimic

(acest „aproape”, din p\cate, nu menajeaz\ pe

nimeni, nici m\car pe Pascal !), de aproape nimic

din ceea ce este drag oamenilor. Iar aceast\

capacitate de a sacrifica propriile sale convingeri

omene[ti [i pe cele ale altora este, poate, una

din tr\s\turile cele mai enigmatice ale filosofiei

sale care, s-o spunem limpede, ne-ar fi r\mas

probabil necunoscut\ dac\, `n loc de notele dez-

ordonate, ce constituie ale sale Pensées, am avea

cartea sa `nchegat\, Apologia cre[tinismului, pe

care-a vrut s-o scrie. C\ci o „apologie” trebuia s\

apere pe Dumnezeu `n fa]a oamenilor ; ar fi

trebuit prin urmare s\ recunoasc\, vr`nd-nevr`nd,

ra]iunea omeneasc\ drept ultim\ instan]\. Pascal,

dac\ [i-ar fi putut termina munca sa, n-ar fi putut

s\ exprime dec`t ceea ce este acceptabil pentru

oameni [i pentru ra]iunea lor. Chiar [i `n g`n-

durile sale deta[ate, Pascal `[i aminte[te, din c`nd

`n c`nd, drepturile suverane ale ra]iunii ; atunci,

el se gr\be[te s\-i m\rturiseasc\ sentimentele

sale de supunere ; `i e team\ s\ treac\ `n fa]a


semenilor s\i, `n fa]a sa drept un prost. ~ns\

aceast\ supunere r\m`ne cu totul exterioar\. ~n

profunzimile sufletului s\u, Pascal dispre]uie[te

[i ur\[te acest autocrat, el nu g`nde[te dec`t cum

s\ lepede jugul tiranului detestat c\ruia i se su-

pun at`t de voluntar contemporanii s\i, p`n\ [i

marele Descartes. „C`t mi-ar pl\cea s\ v\d aceas-

t\ superb\ ra]iune umilit\ [i rug\toare” (388).

Pascal n-a g`ndit dec`t cum s\ umileasc\ ra]iunea

noastr\ at`t de m`ndr\ [i at`t de sigur\ pe ea,

cum s\-i r\peasc\ puterea de a judeca pe

Dumnezeu [i pe oameni. Toat\ lumea considera

c\, pentru a ne servi de limbajul pelagienilor, e

dat ra]iunii s\ dicteze legile : quibus nos ([i nu

doar nou\, ci [i lui Dumnezeu `nsu[i !) laudabi-

les vel vituperabiles sumus3. Pascal dispre]uie[te

laudele ra]iunii [i r\m`ne indiferent la blamul

acesteia. „Ra]iunea strig\ `n van, ea nu poate da

un pre] lucrurilor” (82).

III

Vedem c\ Pascal cheam\ `n fa]a tribunalului

divin nu doar Roma, ci ra]iunea `ns\[i. {i tocmai

`n fa]a tribunalului lui Dumnezeu, nu `n fa]a

celui al ra]iunii, cum o f\cuser\ `naintea lui (unii

`nc\ o mai fac) filosofii pe care-i cuno[tea Pas-

cal, cu toate c\, la drept vorbind, n-a cunoscut

prea mul]i. El nu era un erudit, este [tiut faptul

c\ era dator `ndeosebi lui Montaigne pentru toate

cuno[tin]ele sale de istoric-filosof. ~ns\, l\ud`ndu-l

mereu pe Montaigne, `nclin`ndu-se `n fa]a

acestuia, Pascal `n]elegea foarte bine c\ e inutil

s\ apelezi la ra]iune pentru a lupta `mpotriva

3. Prin care noi s`ntem l\udabili sau demni de condamnat.

28 LEV {ESTOV

ra]iunii : c\ci, dac\ ra]iunea este judec\torul su-

prem, po]i fi sigur c\ ea nu-[i va recunoa[te de

bun\voie vinov\]ia [i se va justifica mereu.

Cum trebuie s\ `n]elegem aceast\ judecat\ a

lui Dumnezeu cu privire la ra]iune ? ~n ce const\

aceast\ judecat\, ce poate ea s\ aduc\ oame-

nilor ? Ra]iunea ne ofer\ siguran]\, certitudine,

fermitate, judec\]i clare [i distincte, solide [i bine

definite. Putem spera c\, odat\ renegat\ [i detro-

nat\ ra]iunea, vom ajunge la o stabilitate [i o

certitudine mai mari ? Dac\ ar fi a[a, cu to]ii l-am

urma de bun\voie pe Pascal. El ne-ar fi accesibil,

apropiat, comprehensibil. ~ns\ Judecata de Apoi

nu seam\n\ prin nimic cu judec\]ile cu care

ne-am obi[nuit pe p\m`nt, iar sentin]ele tribuna-

lului suprem nu seam\n\ prin nimic cu sentin-

]ele tribunalelor p\m`nte[ti ; la fel cum adev\rul

ceresc nu seam\n\ prin nimic cu adev\rul p\-

m`ntesc. Adev\rul p\m`ntesc este mereu egal cu

el `nsu[i – cel mai savant filosof [i cel mai umil

dintre muncitorii manuali `l [tiu `n egal\ m\sur\,

c\ci este legea principal\ [i constant\ nu numai

a g`ndirii, ci [i a existen]ei noastre. Esen]a adev\-

rului este stabilitatea [i invariabilitatea. Oamenii

s`nt at`t de convin[i `nc`t n-ar putea [ti nici m\car

s\-[i reprezinte un alt gen de adev\r. „Ne place

siguran]a, spune Pascal, ne place ca Papa s\ fie

infailibil `n credin]\, iar doctorii gravi `n mora-

vuri, pentru a avea aceast\ siguran]\” (880). Nimic

nu este mai stimat pe p\m`nt dec`t fermitatea,

siguran]a. Iar stima f\g\duit\ lor, tocmai ra]iunea

le-o d\ruie[te, aceast\ ra]iune care le ofer\ toate

temeiurile [i toate certitudinile gra]ie c\rora pot

tr\i lini[ti]i [i dormi ad`nc. S\ ne amintim c\

cheile p\m`nte[ti ale regatului cerurilor au ajuns


la Sf`ntul Petru [i la succesorii acestuia tocmai

pentru c\ Petru [tia s\ doarm\ [i dormea `n timp

ce Dumnezeu, cobor`t printre oameni, se pre-

g\tea s\ moar\ pe cruce. Dar agonia lui Christos

`nc\ nu s-a sf`r[it. Ea continu\, ea va dura p`n\

la sf`r[itul lumii. „Nu trebuie s\ dormim”, ne

spune Pascal. „Nimeni nu trebuie s\ doarm\.

Nimeni nu trebuie s\ caute fermitatea [i sigu-

ran]a.” „Dac\ n-am urm\ri dec`t certitudinea, n-ar

trebui s\ facem nimic pentru religie ; c\ci ea nu

este sigur\” (234). Poate vorbi a[a doar un om

care a `ncercat nu s\-[i apropie semenii `nspre

„religie”, ci dimpotriv\ s\-i deturneze. Ai impre-

sia unei erori, a unei ne`n]elegeri, ai impresia c\

Pascal n-a spus ceea ce voia s\ spun\. Nu, nu

este nici o eroare ; `n alt loc, Pascal se exprim\

`ntr-un mod [i mai hot\r`t, [i mai decisiv `nc\ :

„Noi ardem de dorin]a de a g\si un sprijin ferm,

o ultim\ baz\ constant\, pentru a construi aici

un turn care s\ se `nal]e la infinit, `ns\ `ntreaga

noastr\ temelie crap\ [i p\m`ntul se deschide

p`n\ `n abis. S| NU C|UT|M DECI NICI SIGU-

RAN}| {I NICI FERMITATE” (72). Iat\ ce simte,

iat\ ce vede [i aude omul care s-a decis sau, mai

degrab\, care a fost condamnat s\ nu doarm\

p`n\ la sf`r[itul suferin]elor lui Christos, suferin]e

ce nu vor `nceta dec`t odat\ cu sf`r[itul lumii.

Acestea s`nt poruncile, acestea s`nt adev\rurile

ce i se reveleaz\ ? Dar poate fi numit adev\r

ceea ce i s-a revelat ? C\ci adev\rul are drept

semn principal „siguran]a” [i „fermitatea”. Un

adev\r nesigur [i lipsit de fermitate este o

contradictio in adjecto, ori aceastea s`nt chiar

semnele dup\ care poate fi recunoscut\ min-

ciuna. Minciuna nu-[i r\m`ne niciodat\ fidel\

30 LEV {ESTOV

sie[i : ea este c`nd asta, c`nd cealalt\. A[adar,

Pascal a ajuns s\ adore „minciuna” [i s\ resping\

„adev\rul” ?

Nici n-ar putea fi altfel, pentru c\ el exulta la

g`ndul c\ a putut s\ umileasc\ ra]iunea. Noi `l

auzim : „C`t mi-ar pl\cea s\ v\d aceast\ superb\

ra]iune umilit\ [i rug\toare” (388). {i tot el nu

s-a temut s\ recomande oamenilor, ca mijloc de

atingere a adev\rului, o renegare complet\ a

ra]iunii, `n aceste cuvinte ce-au f\cut at`t zgomot

[i-au provocat at`ta indignare : „Asta v\ va face

s\ crede]i [i v\ va `ndobitoci” (233). Cunoa[tem

numeroase tentative de a sc\dea importan]a

acestor cuvinte ; nici una nu este satisf\c\toare,

nici una nu este de altfel necesar\. S\ renun]\m

odat\ pentru totdeauna s\-l mai apreciem „istori-

ce[te” pe Pascal. S\ nu-l judec\m. Noi nu esti-

m\m c\ „am [ti” mai mult sau mai bine dec`t el

[i, prin urmare, c\ am avea dreptul s\ nu re]inem

din el dec`t ceea ce corespunde nivelului [tiin]ei

vremurilor noastre. Acest orgoliu, aceast\ lips\

de m\sur\ `n a judeca ar putea fi justificate dac\

ne-am ]ine de punctul de vedere al lui Hegel,

dac\ am c\uta `n istorie urmele unei „dezvolt\ri”,

dac\ oamenii trecutului ar fi pentru noi ni[te

inculpa]i, iar noi, oamenii prezentului, am fi

ni[te judec\tori execut`nd f\r\ pasiune poruncile

ra]iunii eterne [i invariabile, neav`nd de dat ni-

m\nui vreo socoteal\. ~ns\ Pascal nu consimte

s\ recunoasc\ deasupra lui puterea legislativ\ a

ra]iunii ; Pascal nu ne recunoa[te dreptul de a

judeca, el ne someaz\ s\ ap\rem `mpreun\ cu el

`n fa]a tribunalului ceresc. Iar siguran]a noastr\,

siguran]a unor oameni veni]i pe lume mult mai

t`rziu dec`t el, nu-l tulbur\ deloc, nu mai mult


dec`t faptul c\ noi s`ntem vii, iar el este mort.

Vocea sa, sever\ [i imperioas\, ne vine de din-

colo de morm`nt, unde sufletul s\u, nealinat pe

p\m`nt, [i-a g\sit azil. Adev\rurile noastre cele

mai incontestabile, cele mai solide, mai evidente,

aceste veritates aeternae, cum le numea, `nainte

de Pascal, Descartes, aceste „vérités de raison”

cum se exprima, dup\ Pascal, Leibniz [i, dup\

acesta, p`n\ `n zilele noastre, at`]ia al]i gardieni

legitimi ai ideilor mo[tenite de la Rena[tere, nu

i s-au putut impune niciodat\ `n timpul vie]ii.

Putem fi siguri c\ [i mai pu]in i s-ar putea im-

pune ast\zi c`nd Pascal este, cu siguran]\, mult

mai liber [i mult mai `ndr\zne] dec`t a fost odini-

oar\, atunci c`nd viu [i tr\itor printre cei vii, el

chema `n fa]a tribunalului Domnului Roma, ra]iu-

nea, oamenii [i universul.

Roma [i ra]iunea `i comandau : deci, el nu

trebuie s\ o fac\ ; aceasta este „logica” lui Pascal.

~n mod aparent, el proceda, precum `n alte tim-

puri, Tertullian c`nd striga, parc\ presim]indu-l

pe Pascal : Crucifixus est Dei filius ; non pudet,

quia pudendum est. Et mortuus est Dei filius ;

prorsus credibile est, quia ineptum est. Et sepultus

resurrexit ; certum est quia impossibile est4. Adi-

c\ : Nu trebuie s\ ne fie ru[ine c`nd ra]iunea

spune : este ru[inos ; c`nd ea afirm\ : este inept,

trebuie s\ ne a[tept\m s\ vedem ap\r`nd adev\-

rul ; [i acolo unde ea semnaleaz\ o imposibilitate

perfect\, acolo [i numai acolo, se afl\ suprema

4. Fiul lui Dumnezeu a fost crucificat; nu e ceva ru[inos,

tocmai pentru c\ e de ru[ine. {i fiul lui Dumnezeu a

murit; merit\ s\ fie crezut, tocmai pentru c\ e de necre-

zut. {i fiind `ngropat, el a `nviat; nu e nici o `ndoial\,

pentru c\ e imposibil. (De Carne Christi, V).

32 LEV {ESTOV

certitudine. A[a vorbea Tertullian cel viu, acum

aproape dou\ mii de ani. Crede]i c\ Tertullian

cel mort [i-ar fi renegat cuvintele [i c\ el, ast\zi,

crede c\, atunci c`nd ra]iunea decide : „este ru[i-

nos”, lui trebuie s\-i fie ru[ine ; c\, atunci c`nd

ea decide : „este inept”, el trebuie s\ se `ndep\r-

teze, [i atunci c`nd ea decide : „este imposibil”,

el trebuie s\-[i `ncruci[eze bra]ele ? G`ndi]i, poa-

te, c\ Descartes, Leibniz [i Aristotel, maestrul lor,

continu\, ast\zi `nc\, s\-[i men]in\ ale lor „ade-

v\ruri eterne” [i c\, `n fa]a lui Dumnezeu, logica

lor se dovede[te la fel de irezistibil\ pe c`t a fost

`n fa]a tribunalului oamenilor ?

Toat\ povestea asta este fantastic\ la culme,

s-ar putea spune ; nu putem confrunta pe unii

cu al]ii, ni[te oameni care nu mai tr\iesc demult ;

nici Pascal [i Tertullian, nici Descartes [i Leibniz

nu mai ap\r\ nici o cauz\ ; dac\ ar fi avut vreu-

na de ap\rat, aici, `n timpul vie]ii lor p\m`ntene,

ar fi trebuit s-o fac\, iar istoria, n\scut\ pe p\-

m`nt, nu poate fi `n nici un fel antrenat\ c\tre

cer.

Aceasta pare a fi o obiec]ie just\, ce poate fi

considerat\ adev\rat\, ast\zi, printre oameni. Dar

s\ o amintesc iar\[i ? Cu Pascal, am decis s\

aducem diferendul `n fa]a altei instan]e. Noi nu

mai s`ntem judeca]i de ra]iune cu ale sale :

„permis”, „interzis”, „ru[inos” [i cu alte legi [i

principii. Acum, noi `n[ine s`ntem al\turi de legi

[i principii, pe banca acuza]ilor. Am recunoscut

mor]ilor drepturi egale cu ale celor vii ; judecata

nu mai apar]ine oamenilor. E posibil ca noi nici

s\ nu auzim sentin]a : Pascal ne-a spus c\ nu

exist\ aici nici fermitate, nici siguran]\ ; poate c\

nu exist\ nici justi]ie. Toate aceste bunuri p\m`n-


te[ti trebuie uitate. Ceea ce v\ va fi revelat „v\

va face s\ crede]i [i v\ va `ndobitoci”.

Vre]i s\ continu\m s\-l urm\m pe Pascal ori

r\bdarea voastr\ este la cap\t [i prefera]i s\

trece]i la al]i mae[tri, mai `n]eleg\tori [i mai

pu]in exigen]i ? Nu a[tepta]i de la Pascal nici

bl`nde]e, nici indulgen]\. El este infinit de crud

fa]\ de el `nsu[i [i la fel este [i fa]\ de ceilal]i.

Dac\ dori]i s\ cerceta]i `n compania sa, el v\ va

lua cu el, dar v\ declar\ de la bun `nceput c\

aceste cercet\ri nu v\ vor provoca nici o bu-

curie : „Nu-i aprob dec`t pe cei care caut\

gem`nd” (421). Adev\rurile sale, ceea ce el nu-

me[te adev\ruri, s`nt dure, ap\s\toare, implaca-

bile. El nu aduce nici u[urare, nici consolare. El

ucide orice consolare. Atunci c`nd omul se o-

pre[te pentru a se odihni [i a reveni la sine,

Pascal este acolo cu nelini[tea sa : nu trebuie s\

te opre[ti, nu trebuie s\ te odihne[ti, trebuie s\

mergi, s\ mergi la nesf`r[it ; e[ti obosit, e[ti ex-

tenuat, exact asta trebuie s\ se `nt`mple ; trebuie

s\ fii obosit, trebuie s\ fii extenuat. „Este bine s\

fii plictisit [i obosit de c\utarea inutil\ a ade-

v\ratului bine, a[a vei `ntinde bra]ele c\tre eli-

berator” (422). Dumnezeu `nsu[i, crede Pascal, o

cere. „Cel mai crud r\zboi pe care Dumnezeu `l

poate duce `mpotriva oamenilor `n aceast\ via]\

este s\-i lase f\r\ acest r\zboi pe care a venit

s\-l aduc\. «Am venit s\ aduc r\zboiul» spune El,

iar ca instrument al acestui r\zboi : «Am venit s\

aduc sabia [i focul»” (498).

~naintea lui, lumea tr\ia `ntr-o pace fals\. A[a

ne `nva]\ Pascal sau, pentru a o spune mai bine,

a[a traduce el ceea ce a auzit la tribunalul lui

Dumnezeu. El evit\ tot ceea ce este scump oa-

34 LEV {ESTOV

menilor. Oamenii iubesc fermitatea – el accept\

insecuritatea ; oamenii iubesc p\m`ntul solid – el

alege abisul ; oamenii apreciaz\ mai presus de

orice pacea interioar\ – el celebreaz\ r\zboiul [i

zbuciumul ; oamenii aspir\ spre odihn\ – el promi-

te oboseala, o oboseal\ f\r\ sf`r[it ; oamenii ur-

meaz\ adev\ruri clare [i distincte – el amestec\

toate c\r]ile, el confund\ totul, el transform\

via]a p\m`ntean\ `ntr-un haos teribil. Ce-i trebuie ?

Ne-a spus-o deja : nimeni nu trebuie s\ doarm\.

IV

Toate acestea, o repet, Pascal le-a auzit la

tribunalul divin. Le-a auzit [i le-a acceptat f\r\

rezisten]\ cu toate c\ nu le-a „`n]eles” mai bine

dec`t cei care-l critic\ [i se indigneaz\ `mpotriva

caracterului conservator al g`ndirii sale. Oamenii

`l considerau, [i `nc\ `l mai consider\, drept un

exaltat, un fanatic. El `nsu[i se considera a[a, [i

era `n fapt un posedat [i un fanatic. Deci, dac\

ne-am fi p\strat dreptul de a-l judeca, ne-ar fi

u[or s\-l acuz\m.

Dar ([ans\ sau ne[ans\) tocmai ne amintim

c\ non pudet quia pudendum est, c\, m\car une-

ori, nu trebuie s\ ne fie ru[ine chiar dac\ `ntrea-

ga lume proclam\ `ntr-o singur\ voce : „este ru-

[inos”. Noi [tim, de altfel, c\ Pascal [i-a trans-

ferat cauza `n fa]a tribunalului lui Dumnezeu,

care a acceptat cu toat\ bun\voin]a lucrul cel

mai ru[inos dintre toate lucrurile considerate ru-

[inoase printre oameni. C\ vrem ori nu vrem,

s`ntem obliga]i, amintindu-l pe Pascal, s\ verific\m

toate „adev\rurile noastre eterne” : pudet, ineptum,

impossibile.


Nu trebuie s\ uit\m c\ Pascal nu [i-a ales

destinul. Destinul l-a ales pe el. Glorific`nd cru-

zimea [i caracterul implacabil, Pascal `l sl\vea pe

`nsu[i Dumnezeu, pe Dumnezeu care i-a trimis,

precum alt\dat\ lui Iov, `ncerc\ri nemaiauzite.

Aduc`nd laude „inep]iei”, `l celebra tot pe

Dumnezeu, cel care `l privase de consol\rile ra-

]iunii. Iar atunci c`nd `[i punea toate speran]ele

`n „imposibil”, doar Dumnezeu putea s\-i inspire

o asemenea nebunie. {i, `n fapt, s\ ne amintim

care a fost via]a sa. Biografii s\i ne spun : „Cu

toate c\ din 1647 [i p`n\ la moartea sa au trecut

aproape cincisprezece ani, putem spune c\ el

n-a tr\it dec`t foarte pu]in `n tot acest timp, bolile

[i suferin]ele continue l\s`ndu-i doar doi sau trei

ani `n acest interval, nu ani de s\n\tate perfect\,

pe care n-a avut-o niciodat\, ci de un fel de

langoare ceva mai suportabil\, `n timpul c\reia

nu a fost cu totul incapabil s\ lucreze”. Iar sora

sa poveste[te : „Ne spunea c`teodat\ c\, de la

v`rsta de optsprezece ani, nu [i-a petrecut nici o

zi f\r\ durere”. Prefa]a edi]iei de la Port Royal

m\rturise[te acela[i lucru : „Bolile sale nu l-au

l\sat f\r\ durere aproape niciodat\ `n `ntreaga sa

via]\”. Ce era aceast\ tortur\ continu\, cine a

creat-o ? {i de ce ? Credem c\ nu se poate pune

`ntrebarea `n acest fel. Nimeni n-a premeditat

tortura lui Pascal, ea nu putea servi la nimic.

Dup\ p\rerea noastr\, aici nu exist\, nici nu

poate exista vreo `ntrebare. ~ns\ pentru Pascal,

la fel de bine ca [i pentru miticul Iov sau pentru

Nietzsche, care a tr\it printre noi, aici, doar aici

se disimuleaz\ toate `ntreb\rile ce pot avea im-

portan]\ pentru om. Dac\ nu-l credem pe „retro-

gradul” Pascal sau pe primitivul Iov, s\ accept\m

36 LEV {ESTOV

m\rturia „avansatului” Nietzsche. El ne va spu-

ne : „C`t despre boala mea, `i datorez ei mai mult

dec`t s\n\t\]ii mele. ~i datorez `ntreaga mea filo-

sofie. Numai o mare durere este ultima elibera-

toare a spiritului. Ea te `nva]\ o mare suspiciune,

ea face din fiecare U un X, un adev\rat, un

veritabil X, adic\ penultima liter\ `nainte de ul-

tima. Numai o mare durere, aceast\ lung\ [i

lent\ durere ce pare s\ ne mistuie pe un rug

umed, numai aceast\ durere ne oblig\, pe noi

filosofii, s\ cobor`m `n ultimele noastre profun-

zimi [i s\ arunc\m tot ceea ce este `ncrez\tor,

cumsecade, conven]ional, calmant [i `n care,

poate, noi `n[ine am pus alt\dat\ umanitatea

noastr\”. Pascal ar fi putut repeta textual aceste

cuvinte ale lui Nietzsche, [i cu drepturi egale.

De altfel, o spune el `nsu[i `n admirabila sa

Rug\ciune pentru a cere lui Dumnezeu buna

folosin]\ a bolilor (Opuscul I, 3). „Credinciosul”

Pascal [i „necredinciosul” Nietzsche, Pascal ce

[i-a `ndreptat toate g`ndurile sale `n urm\, c\tre

Evul Mediu, [i Nietzsche care nu tr\ia dec`t `n

viitor, s`nt `ntru totul de acord `n m\rturiile lor.

{i nu doar `n m\rturii s`nt ei at`t de apropia]i :

„filosofiile” lor, pentru cel care este gata s\ se

deta[eze de cuvinte [i care [tie s\ disting\, sub

ve[tminte diferite, o esen]\ identic\, par aproape

s\ coincid\. Trebuie doar s\ ne amintim ceea ce

oamenii uit\ cu u[urin]\ [i care a fost exprimat,

alt\dat\, cu at`ta for]\, de c\tre c\lug\rul Luther

`n comentariul s\u la epistola c\tre romani,

comentariu pe care l-a scris mult timp `naintea

rupturii sale cu Biserica : Blasphemiae... aliquanto

gratiores sonent in aure Dei quam ipsum Alleluya

vel quaecumque laudis jubilatio. Quanto enim


horribilior et taedior est blasphemia, tanto est Deo

gratior5. Compar`nd acele horribiles blasphemiae

ale lui Nietzsche cu laudis jubilationes ale lui

Pascal, at`t de diferite `ntre ele, at`t de indiferente

urechii omului din vremea noastr\ [i, dac\ tre-

buie s\-l credem pe Luther, at`t de familiare, at`t

de pre]ioase lui Dumnezeu, `ncepem s\ g`ndim

c\ istoria „inteligent\” a fost poate `n[elat\ de

data aceasta [i c\, `n ciuda judec\]ilor sale, Pas-

cal, pe care ea l-a ucis, a resuscitat dou\ secole

mai t`rziu `n persoana lui Nietzsche. Sau istoria,

`n ciuda a toate, [i-a atins scopul ? Nietzsche

este, oare, destinat sor]ii lui Pascal ? Toat\ lumea

`l admir\, dar cine `l `n]elege ? Nimeni, f\r\ `n-

doial\. Se poate, e chiar probabil c\ lucrurile stau

astfel. {i Nietzsche ne-a `ndemnat s\ renun]\m la

ra]iune pentru accidental, spre capricios, incert,

la „judec\]ile sintetice a priori” ale lui Kant pen-

tru „dorin]a de putere” ; [i el `nv\]a : non pudet

quia pudendum est ; ceea ce el a tradus : „din-

colo de bine [i de r\u” ; [i el `[i g\sea bucuria

`n „inep]ie” [i c\uta certitudinea acolo unde res-

tul oamenilor vedeau „imposibilul”.

Iat\ ce ne poveste[te, `ntre altele, abatele

Boileau despre Pascal : „Acest mare spirit credea

mereu c\ vede un abis `n partea sa st`ng\ [i

punea acolo un scaun pentru a se lini[ti : [tiu

povestea din surs\ sigur\. Prietenii s\i, confe-

sorul, directorul degeaba `i spuneau c\ nu are

motiv de team\, c\ nu erau dec`t semnele unei

5. Blasfemiile... sun\ c`teodat\ mai agreabil urechii Domnului

dec`t `nsu[i Aleluia sau dec`t toat\ jubila]ia laudei. {i

cu c`t este mai oribil\ [i dezgust\toare o blasfemie, cu

at`t este mai pl\cut\ lui Dumnezeu (Ad.Rom. 9,19.

Weimar 56, 401).

38 LEV {ESTOV

imagina]ii epuizate de studiul abstract al meta-

fizicii ; el era de acord cu ei, iar un sfert de or\

mai t`rziu `[i s\pa din nou pr\pastia care-l `nsp\i-

m`nta”.

Nu putem verifica aceast\ povestire ; dar, ju-

dec`nd dup\ operele lui Pascal, abatele a spus

adev\rul. Tot ceea ce-a scris Pascal ne dovede[te

c\, `n locul terenului solid sub picioarele sale, el

vedea [i sim]ea `ntotdeauna un abis (`nc\ o

analogie stranie `ntre destinul lui Pascal [i cel al

lui Nietzsche). Nu se poate nota `n aceast\ po-

vestire dec`t o singur\ inexactitate : se pare c\

abisul nu se g\sea „`n partea st`ng\” a lui Pascal,

ci sub picioarele sale. Restul este intuit [i po-

vestit veridic. Pare adev\rat c\ Pascal, pentru a

se feri de pr\pastie, folosea un scaun : „Ne gr\-

bim nep\s\tori” – nu abatele, ci Pascal `nsu[i o

spune – „spre pr\pastie, dup\ ce am pus ceva

`naintea noastr\ pentru a ne `mpiedica s\ o ve-

dem” (183). Astfel c\, dac\ povestirea abatelui e

o inven]ie, este o inven]ie f\cut\ de un vizionar,

de un spirit care [tia s\ vad\ `n aceste tenebre

`n care, pentru al]ii, totul se confund\ `ntr-o

indiferen]\ cenu[ie.

Este sigur c\ Pascal n-a petrecut nici o singur\

zi f\r\ suferin]\, c\ el a ignorat aproape somnul

(Nietzsche la fel) ; e sigur, de asemenea, c\ `n

loc s\ simt\ un teren solid sub picioare, senza]ie

comun\ tuturor muritorilor, Pascal se sim]ea f\r\

sprijin deasupra unei pr\pastii, amenin]at s\ cad\

`ntr-un abis f\r\ fund, dac\ s-ar fi abandonat

for]ei „naturale” a gravita]iei. Toate r`ndurile din

Pensées ne povestesc aceasta, [i nimic altceva

dec`t aceasta. De aici vin spaimele sale at`t de

cumplite, at`t de nea[teptate [aminti]i-v\ de stri-


g\tul s\u : „T\cerea etern\ a acestor spa]ii infi-

nite m\ `ngroze[te” (206)], c\rora nici prietenii

s\i, nici duhovnicul nu puteau s\ le vin\ de hac.

„Realitatea” sa nu seam\n\ prin nimic cu cea

a restului lumii. De obicei, to]i oamenii se simt

bine, ei nu `ncearc\ dec`t arareori o durere ap\-

s\toare sau o nelini[te [i nu tr\iesc spaime ne`n-

temeiate ; ei simt mereu sub picioarele lor un

teren solid [i nu cunosc c\derile `n abis dec`t

din auzite sau, dac\ au experien]a lor, este o

experien]\ scurt\ ce scap\ memoriei.

~ns\ realitatea `nceteaz\ s\ mai fie real\ c`nd

`nceteaz\ s\ fie obi[nuit\ ? Avem dreptul s\ res-

pingem condi]iile de existen]\ ce nu se `nt`lnesc

dec`t foarte rar ? ~n mod natural, oamenii practici

nu se intereseaz\ de excep]ii – doar regula con-

teaz\, ceea ce o respect\, ceea ce se repet\

continuu. Dar filosofia are alte sarcini. Dac\, `n

mod nea[teptat, un om ar c\dea pe p\m`nt,

venind din lun\ sau de pe vreo planet\, [i dac\

acel om ar putea s\ ne povesteasc\ cum tr\iesc,

`n alte lumi, fiin]e care nu ne seam\n\, acest om

ar fi pentru noi o descoperire uluitoare. Pascal,

ca [i Nietzsche, ca [i mul]i al]ii despre care nu

pot vorbi aici, s`nt astfel de oameni, venind

dintr-o alt\ lume, la care viseaz\ filosofia noas-

tr\, o lume complet neasem\n\toare lumii `n

care tr\im, unde ceea ce pentru noi este o regul\

apare drept o excep]ie, unde se `nt`mpl\ constant

ceea ce la noi nu se petrece dec`t foarte rar,

dac\ nu cumva niciodat\. La noi, nu se `nt`mpl\

niciodat\ ca oamenii s\ mearg\ deasupra unui

abis ; la noi, se merge pe un teren solid. De

aceea legea fundamental\ a lumii noastre este

legea gravita]iei : totul tinde c\tre centru. Nu se

40 LEV {ESTOV

`nt`mpl\ niciodat\ ca un om s\ tr\iasc\ `ntr-o

tortur\ perpetu\. La noi, `n general, lucrurile

dificile alterneaz\ cu cele facile, iar efortul este

urmat de calm [i repaos. Dincolo, nimic nu este

u[or, totul este dificil ; nu exist\ acolo nici calm,

nici repaos, ci o nelini[te etern\ ; nu exist\ somn,

ci o veghe f\r\ sf`r[it. Putem spera s\ g\sim

acolo aceste adev\ruri pe care s`ntem obi[nui]i

s\ le vener\m aici ? Oare nu ne spune totul c\

adev\rurile noastre de aici s`nt acolo minciuni [i

c\ tot ceea ce respingem aici este considerat

dincolo drept o `ncununare suprem\ ? Aici tribu-

nalul suprem este Roma, iar criteriul suprem,

ra]iunea. Dincolo, judec\tor este doar cel chemat

de Pascal : Ad te, Domine, appello. „S\ nu c\u-

t\m, deci, siguran]a [i fermitatea” (920 [i 72).

V

Pascal s-a lovit `nt`ia oar\ de ne`n]elegerea

Romei `n Scrisorile provinciale. Se vede c\, deja

`n aceste scrisori ce l-au f\cut cunoscut, Pascal

`ncepe s\-[i apere cauza. Dar lucrurile nu stau

chiar a[a. ~n Provinciale, Pascal ap\r\ Port Royal-ul

(Jansenius, Arnauld, Nicole), opera „comun\”, nu

pe el `nsu[i. De aceea este at`t de mare impor-

tan]a lor istoric\ : chiar [i ast\zi, mul]i critici v\d

`n ele adev\ratul merit al lui Pascal. ~n lupta cu

iezui]ii, el uzeaz\ de arma argumentelor ra]ionale

[i morale : el recunoa[te, deci, deasupra lui `n-

su[i [i a Romei, instan]ele admise de to]i, adic\

ra]iunea [i morala. E adev\rat c\ `n una din

ultimele scrisori, las\ s\-i scape m\rturisirea c\

el n-are nevoie de nimic [i c\ nu-i este team\ de

nimeni ; dar nu cu aceast\ arm\ `[i combate

inamicii. Nici Port Royal, nici nimeni altcineva,


chiar spiritul cel mai p\trunz\tor n-ar putea dis-

tinge `n Provinciale cuvinte amenin]\toare : ad

te, Domine Jesu, appello, cuvintele ce-au inspirat

Pensées. Dimpotriv\, Pascal, ca [i Arnauld, Ni-

cole [i ceilal]i, nu are `n scrisorile sale dec`t o

singur\ preocupare, aceea de a nu spune dec`t

ceea ce semper ubique et ab omnibus creditum

est6. El `[i extrage for]a, pe drept sau pe nedrept,

nu din sprijinul problematic al unui Dumnezeu

`ndep\rtat, pe care nu l-a v\zut nimeni, ci din

sprijinul real al celor ce g`ndesc ra]ional [i co-

rect. Toat\ lumea `n]elege c\ o „gra]ie suficient\

[i, totu[i, insuficient\ pentru a m`ntui” este un

non-sens evident [i ridicol.

Mai t`rziu, c`nd `[i va scrie Pensées, Pascal va

dob`ndi convingerea c\ nu po]i s\ te bizui pe

sprijinul „`ntregii lumi”, [i c\ acel semper, ubique

et ab omnibus nu valoreaz\ mai mult dec`t „gra-

]ia suficient\ care nu m`ntuie[te”. El va spune :

„S`ntem at`t de plini de sine `nc`t dorim s\ fim

cunoscu]i pe `ntreg p\m`ntul, chiar de oamenii

ce vor veni dup\ noi ; s`ntem at`t de vanito[i

`nc`t stima a cinci sau [ase persoane din preajma

noastr\ ne amuz\ [i ne mul]ume[te” (148). S\ nu

crede]i c\ acest „noi” este spus din polite]e, c\

prin „noi” Pascal `n]elege „ei”, adic\ numai cei-

lal]i, excluz`ndu-se pe sine `nsu[i. Nu, el vorbe[-

te chiar despre sine. C`nd scria Provincialele, lui

`i era de ajuns recunoa[terea a cinci sau [ase

persoane din jurul s\u pentru a avea sentimentul

c\ e aprobat de `ntreg universul – de to]i oame-

nii `n via]\, dar [i de cei care urmau s\ se nasc\.

Dac\ ave]i vreo `ndoial\, citi]i un alt fragment,

6. Este crezut mereu, pretutindeni [i de toat\ lumea.

42 LEV {ESTOV

unde a disp\rut orice obscuritate, iar acest g`nd

e exprimat limpede : „Vanitatea este at`t de bine

`nfipt\ `n inima omului, `nc`t un soldat, un ser-

vitor, un buc\tar, un `mpletitor se laud\ [i `[i

doresc admiratori ; chiar [i filosofii vor asta ; cei

care scriu `mpotriva gloriei doresc gloria de a fi

scris bine ; cei care `i citesc vor s\ aib\ gloria de

a-i fi citit ; chiar [i eu care scriu aici am, poate,

aceast\ dorin]\...” (150). Aici totul este clar [i

incontestabil : dac\ omul vorbe[te, scrie, chiar

dac\ numai g`nde[te, nu o face pentru a `nv\]a

[i a g\si adev\rul. Nimeni nu se intereseaz\, `n

aceast\ lume, de adev\r : avem nevoie nu de

adev\r, ci de judec\]i utile sau pe gustul celui

mai mare num\r de oameni. Mai precis cel mai

mare num\r posibil, astfel `nc`t, dac\ nu po]i

vorbi urbi et orbi, dac\ e imposibil ca Roma [i

`ntreg universul s\ te aud\ [i s\ te accepte,

aprobarea a cinci, [ase persoane trebuie s\-]i

ajung\ : Port Royal pentru Pascal, un s\tuc izolat

pentru Cezar. ~n acest fel iluzia lui semper, ubique

et ab omnibus va fi salvat\, iar noi ne vom putea

socoti de]in\torii unui adev\r „ecumenic”.

~n Provinciale, nu g\sim nici un cuv`nt despre

„abis”. Pascal nu are dec`t un singur scop : s\

atrag\ ra]iunea [i morala de partea sa [i a priete-

nilor de la Port Royal. ~n ansamblu, Provincialele

s`nt la nivelul cuno[tin]elor epocii, iar istoricii

socotesc aceste scrisori drept un eveniment `n-

scris perfect `n evolu]ia omeneasc\. Nu exist\,

repet, `n aceste scrisori, nici urm\ de „abis” [i,

cu at`t mai pu]in, vreo tentativ\ de a substitui

ra]iunii arbitrariul unei fiin]e fantastice.

De aceea, la drept vorbind, nu s`nt de g\sit `n

Provinciale nici adev\ratul Pascal, nici „ideea” sa


principal\. Polemiz`nd cu iezui]ii, nu spune ni-

mic despre el `nsu[i, nu face altceva dec`t s\-[i

arate dispre]ul fa]\ de tezele ridicole [i revolt\-

toare ale adversarilor s\i sau, mai exact, ale ina-

micilor Port Royal-ului. ~i cheam\ pe iezui]i la

tribunalul bunului sim] [i al moralei ; dac\ nu se

pot justifica `n fa]a acestui tribunal, `nseamn\ c\

s`nt vinova]i [i trebuie s\ tac\. E posibil oare ca,

fiind condamnat de un asemenea tribunal, s\

r\m`i totu[i `n drepturile tale ? Despre asta Pascal

nu spune nimic. Aceea[i t\cere asupra „salv\rii

prin credin]\”, asupra concep]iei enigmatice

despre „gra]ie”, potrivit c\reia trebuie s\ renegi

tot ceea ce oamenii au considerat [i consider\

ra]ional [i just. Aceste cuget\ri s`nt rezervate unei

c\r]i viitoare, acelei „Apologii a cre[tinismului”

care, dac\ Pascal ar fi reu[it s-o duc\ la bun

sf`r[it, ar fi r\spuns [i mai pu]in menirii sale

dec`t g`ndurile ce nu s-au p\strat. Atunci c`nd le

nota, Pascal uita c\ pe p\m`nt oamenii nu g`n-

desc [i nu trebuie s\ g`ndeasc\ dec`t pentru al]i

oameni. Or nu po]i uita asta `ntr-o apologie ;

scopul unei apologii este ob]inerea unei recu-

noa[teri „universale”, dac\ nu real\ cel pu]in

imaginar\, dac\ nu a „`ntregului univers”, m\car,

cum spunea Pascal, a unui grup intim, de cinci

sau [ase persoane. ~ns\, o bun\ parte din Pensées

nu poate conta pe o astfel de recunoa[tere, chiar

limitat\. Noi [tim c\ Port-Royal le-a cenzurat

sever. Deci, chiar cei de la Port-Royal erau inca-

pabili s\ suporte aceste noi adev\ruri. ~n sf`r[it,

o apologie nu poate fi scris\ dec`t de un om

care nu are sub picioarele sale un abis, ci un

teren solid, de un om ce-l poate justifica pe

Dumnezeu `n fa]a Romei [i a lumii [i nu de unul

44 LEV {ESTOV

care aduce Roma [i lumea `ntreag\ `n fa]a tribu-

nalului ceresc. Iat\ de ce, interpretarea revela]iei

biblice pe care o propune Pascal `n Pensées nu

convenea, nu doar Romei ce dicta legi, dac\ nu

`ntregului univers, atunci m\car unei bune jum\-

t\]i, dar nici micii comunit\]i janseniste, care, cu

toate c\ era fidel\ Sf`ntului Augustin sau, poate,

tocmai de aceea, avea [i ea preten]ii, `n maniera

Romei, la potestas clavium. Am spus deja c\

Sf`ntul Augustin n-a `ndr\znit niciodat\ s\-i refu-

ze ra]iunii drepturile sale suverane : prea puter-

nic\ era puterea exercitat\ asupra lui de tradi]iile

stoicismului [i neo-platonismului ce adopt\ inte-

gral ideile stoicilor. Pascal nu ignora acest fapt.

El scria : „Sf`ntul Augustin. Ra]iunea nu se va

supune niciodat\, dac\ nu va judeca ea `ns\[i c\

exist\ `mprejur\ri `n care trebuie s\ se supun\.

E deci adev\rat c\ ea se supune, c`nd crede c\

trebuie s\ se supun\” (270). Aceste cuvinte, co-

rect notate de un comentator al lui Pascal, s`nt

direct legate de pasajul urm\tor din Scrisoarea CXX

a Sf`ntului Augustin : „Credin]a trebuie s\ pre-

cead\ ra]iunea, acesta este el `nsu[i un principiu

ra]ional. Dac\ acest precept n-ar fi ra]ional, `n-

seamn\ c\ este smintit ; iar asta nu-i place lui

Dumnezeu ! Prin urmare, dac\ e ra]ional ca, pen-

tru a atinge `n\l]imi la care nu putem `nc\

ajunge, credin]a s\ precead\ ra]iunea, este evi-

dent c\ ra]iunea care ne convinge de acest lucru

trebuie s\ precead\ ea `ns\[i credin]a”. Pascal,

cel care dorea s\-l urmeze pe Sf`ntul Augustin,

repet\ aceast\ g`ndire sub diferite forme. De

pild\ : „Nu exist\ nimic mai conform ra]iunii

dec`t aceast\ t\g\duire a ra]iunii” (272). {i apoi,


ca [i cum [i-ar fi aruncat sie[i o sfidare : „Prea

marea inteligen]\ [i s\r\cia duhului trec, deopo-

triv\, drept sminteal\. Doar mediocritatea este

bun\... a ie[i din medie `nseamn\ a ie[i din

umanitate...” (378). C`nd Montaigne propov\du-

ie[te idei precum : „P\stra]i-v\ pe calea comun\”

etc., el se comport\ foarte natural. „Filosofia” lui

Montaigne, dup\ cum m\rturise[te el `nsu[i, nu

este dec`t o dulce pern\ ce favorizeaz\ somnul

profund. El era destinat s\ laude „calea de mij-

loc” pe care o l\sase mo[tenire umanit\]ii p\rin-

tele filosofiei „[tiin]ifice”, Aristotel. ~ns\ Pascal

nu doarme [i nici nu va dormi : suferin]ele lui

Christos nu-l vor l\sa s\ doarm\ p`n\ la sf`r[itul

lumii. Ar putea ra]iunea s\ binecuv`nteze sau

m\car s\ justifice o decizie at`t de nebuneasc\ ?

Ra]iunea nu este dec`t `ncarnarea „c\ii de mij-

loc”. {i niciodat\, cu nici un chip, ea nu va

semna de bun\voie actul abdic\rii sale. O po]i

constr`nge, `ns\ toate mijloacele de persuasiune

vor r\m`ne f\r\ efect asupra ei c\ci, prin `ns\[i

natura sa, ea este singura surs\ a argumentelor.

{i orice ar spune Sf`ntul Augustin, ceea ce-i re-

pugn\ cel mai mult este faptul de a-[i ceda

drepturile sale suverane inamicului s\u etern –

„credin]a”. Cea mai bun\ ilustrare a acestui ade-

v\r este faimosul diferend dintre Sf`ntul Augustin

[i Pelagius, diferend ce a servit drept punct de

plecare c\ut\rilor lui Pascal.

Ce doreau pelagienii ? Un singur lucru : „s\

reconcilieze” credin]a cu ra]iunea. Dar cum re-

concilierea nu putea fi dec`t iluzorie, ei s-au

v\zut p`n\ la urm\ constr`n[i s\ supun\ credin]a

ra]iunii. Teza lor principal\ era urm\toarea :

46 LEV {ESTOV

Quod ratio arguit non potest auctoritas vindicare7.

Afirm`nd acest principiu, pelagienii nu f\ceau

altceva dec`t s\ repete concluzia la care ajunsese

filosofia greceasc\ sau, mai exact, filosofia co-

mun\ a umanit\]ii care, pentru `nt`ia oar\ `n

Europa, s-a aflat `n fa]a dilemei fatale : ce trebuie

s\ fac\ omul ? S\ se `ncread\ `n ra]iunea de

neclintit ce-i este imanent\ [i care g\se[te `n ea

`ns\[i principiile eterne, sau s\ recunoasc\ mai

presus de ea puterea unei Fiin]e vii [i, deci,

„`nt`mpl\toare” [i „capricioas\” (pentru c\ tot ce

este viu este „`nt`mpl\tor” [i „capricios”). Atunci

c`nd Platon afirma c\ nefericirea cea mai mare

ce poate s\ i se `nt`mple unui om este aceea de

a deveni misovlogo", el spunea deja ceea ce va

ar\ta mai t`rziu Pelagius. Aceast\ tez\ o mo[te-

nise de la marele [i incomparabilul s\u maestru,

Socrate. {i nu o mo[tenise doar el ; toate [colile

filosofice ale Greciei vor primi acela[i testament

de la Socrate : nu po]i s\ te `ncrezi `n nimic [i

`n nimeni ; totul ne poate `n[ela ; doar ra]iunea

nu ne `n[al\, numai ra]iunea poate pune o grani-

]\ nelini[tii noastre, ne poate oferi un teren so-

lid, siguran]a.

E adev\rat c\ Socrate n-a fost niciodat\ at`t

de consecvent pe c`t ne place s\ credem. ~n

anumite `mprejur\ri importante, foarte importan-

te ale vie]ii sale, f\r\ s\ vrea s\ ascund\ acest

lucru, el a refuzat supunerea fa]\ de ra]iune [i a

ascultat vocea unei fiin]e enigmatice pe care o

numea demonul s\u. E la fel de adev\rat c\

Platon a fost, sub acest aspect, `nc\ [i mai pu]in

7. Ceea ce probeaz\ ra]iunea, nu poate fi revendicat de

autoritate (credin]\).


consecvent dec`t Socrate. Filosofia sa se `nveci-

neaz\ mereu cu mitologia [i, adesea, se con-

fund\ cu aceasta. ~ns\ „istoria” nu a acceptat

demonul lui Socrate, ba chiar a „purificat”

filosofia lui Platon de miturile sale. „Viitorul”

apar]inea lui Aristotel, pe de o parte, iar, pe de

alt\ parte, stoicilor, ace[ti socratici `ngu[ti care,

`n `ngustimea lor, au [tiut s\ satisfac\ mai bine

gusturile istoriei [i au reu[it astfel s\ acapareze

con[tiin]a umanit\]ii g`nditoare. Stoicii au luat

din Socrate [i din Platon tot ce se putea chema

`n ap\rarea ra]iunii. Ei se foloseau `ntotdeauna

de acela[i argument pe care-l dezvoltase, cu

c`teva ore `naintea mor]ii, `n fa]a discipolilor

`ndurera]i, Socrate, cel mai `n]elept dintre oa-

meni, recunoscut ca atare de Zeul `nsu[i (Zeul

p\g`n care-i `ncredin]ase, prin intermediul oraco-

lului s\u, cheile regatului ceresc) : cea mai mare

nefericire ce poate lovi un om este aceea de a

deveni misovlogo". V-a]i pierdut averea, gloria,

p\rin]ii, patria, toate acestea nu `nseamn\ nimic.

Dar dac\ renun]a]i la ra]iune, a]i pierdut totul.

C\ci prietenii, gloria, patria, bog\]ia s`nt trec\-

toare ; cineva, un „hazard” ne-a dat toate acestea,

f\r\ s\ ne cear\ acordul, [i el poate, `n orice

moment, s\ ne retrag\ darul, tot f\r\ s\ ne con-

sulte. Pe c`nd ra]iunea nu ne-a fost dat\ de

nimeni, ea nu este nici a mea [i nici a ta, ea nu

se afl\ nici la prieteni, nici la du[mani, nici la

rude, nici la str\ini, nici aici, nici acolo, nici

`nainte, nici `n urm\. Ea este pretutindeni [i tot-

deauna, la to]i [i deasupra tuturor. Trebuie doar

s\ `nve]i s\ iube[ti aceast\ etern\ ra]iune, `n-

totdeauna egal\ cu ea `ns\[i, niciodat\ supus\

cuiva ; trebuie ca omul s\ vad\ `n ea propria sa

48 LEV {ESTOV

esen]\ ; a[adar, `n aceast\ lume, p`n\ acum at`t

de enigmatic\ [i teribil\, nu va mai exista nimic

misterios, nici `nsp\im`nt\tor. Nu va mai fi motiv

de team\ fa]\ de St\p`nul invizibil care, alt\dat\,

era izvorul tuturor bunurilor [i creatorul destinelor

omene[ti. At`ta vreme c`t darurile sale erau pre-

]uite, iar amenin]\rile sale provocau teama, acest

St\p`n era puternic, mai mult chiar, atotputernic.

Dar dac\ te decizi s\ nu iube[ti dec`t darurile

ra]iunii, s\ nu recuno[ti drept pre]ioase dec`t

laudele [i blam\rile sale (ra]iunea este cea prin

care nos laudabiles vel vituperabiles sumus, spu-

neau pelagienii), consider`nd darurile St\p`nului

neimportante – ajdiav;ora – cine ar mai putea,

atunci, s\-l egaleze pe om ? Omul care tocmai

s-a eliberat de Dumnezeu ! Sub acest aspect,

Socrate, Platon, Aristotel, epicureicii (aminti]i-v\

cartea De rerum natura de Lucre]iu) [i stoicii,

toate [colile eline au fost de acord. Stoicii n-au

f\cut altceva dec`t s\-[i concentreze aten]ia asu-

pra vechii g`ndiri (mai ales stoicii platonizan]i,

Epictet, Marc Aureliu) : ei au ap\sat, ca s\ spu-

nem a[a, au ap\sat prea mult pe aceast\ g`ndire.

Or acest lucru, [tim bine, este inacceptabil pen-

tru g`ndirea omeneasc\ : ceea ce este „prea mult”

`i repugn\. R\m`ne totu[i faptul c\ Socrate [i

Platon pot fi socoti]i drept str\mo[i ai stoicilor,

iar Aristotel este la fel de apropiat de stoicism ca

[i oricare dintre cei mai aprigi stoici. S\ spunem

chiar c\ Aristotel e cel care a reu[it s\ ia aceast\

povar\ [i s\ salveze ra]iunea obiectiv\ [i auto-

nom\ „descoperit\” de Socrate. C\ci el a creat

teoria „c\ii de mijloc”, el i-a `nv\]at pe oameni

acest mare adev\r c\, dac\ vor s\-[i p\streze

intact\ ra]iunea, nu trebuie s\ [i-o oboseasc\ prin


probleme ce-i dep\[esc for]ele. Mai mult : Aris-

totel `i `nva]\ pe oameni s\ pun\ orice `ntrebare

`n a[a fel `nc`t s\ nu lezeze drepturile suverane

ale ra]iunii. C\ci el a inventat fic]iunea (veritatem

aeternam) c\ `ntreb\rile la care este imposibil s\

se r\spund\ s`nt, prin natura lor, lipsite de sens,

deci inadmisibile. De la Aristotel [i p`n\ `n zilele

noastre, oamenii nu mai pun dec`t acele `ntreb\ri

permise de ra]iune. Restul este pentru noi

ajdiav;oron, indiferent, ca [i pentru stoici. Repre-

zentantul cel mai remarcabil al noii g`ndiri ce se

considera (pe bun\ dreptate) drept continuatorul

operei lui Aristotel, ofer\ ca prim\ [i neclintit\

porunc\ a filosofiei indiferen]a stoic\ fa]\ de tot

ceea ce se petrece `n lume. ~n logica sa – care

este [i o ontologie – Hegel ridic\ la rang de

principiu regula lui Hora]iu : Si fractus illabatur

orbis, impavidum ferient ruinae8.

Mai mult, oricare dintre contemporanii no[tri

„g`nditori” va trebui, dac\ e dispus s\ vorbeasc\

franc, s\ repete cuvintele lui Hegel. Altfel spus,

ceea ce este adev\rat pentru Cei Vechi, r\m`ne

adev\rat [i pentru noi ; ideile `n care tr\im s`nt

ideile stoicismului. Pot s\ piar\ oamenii [i lu-

mile, regatele [i popoarele ; poate s\ dispar\ `n

neant `ntreg realul, animat, in-animat, totul este

indiferent, ajdiav;oron ; totul este salvat odat\

ce nimeni nu atenteaz\ la regatul idealului `n

care domnesc `n chip absolut ra]iunea [i legile

sale. Ra]iunea este anterioar\ lumii, iar legile

sale ideale, principiile sale s`nt eterne ; n-au fost

8. Dac\ lumea se va pr\bu[i `n buc\]i, ruinele sale `l vor

lovi (pe `n]elept, n.n.) f\r\ s\-l `nsp\im`nte (Ode, Cartea

a III-a, III, 7-8).

50 LEV {ESTOV

`mprumutate de la nimeni. C`nd ea decide : pu-

det, toat\ lumea trebuie s\ se ru[ineze ; c`nd ea

decide : ineptum, to]i trebuie s\ se indigneze ;

c`nd ea decide : impossibile, to]i trebuie s\ se

`ncline. Pl`ngerea este lipsit\ de sens, nici un

apel nu poate fi primit. Pelagius a spus-o : quod

ratio arguit, non potest auctoritas vindicare9;

iar Sf`ntul Augustin, ne amintim, `i repet\ cuvin-

tele ; [i chiar Pascal avea `n unele momente

impresia c\ e mai bine s\ nu te supui St\p`nului

dec`t ra]iunii. C\ci o laud\ a ra]iunii este cel

mai mare bine ce i se poate `nt`mpla omului pe

p\m`nt, ca [i `n cer. Iar un blam al ra]iunii este

pentru om cel mai mare r\u. Ar putea s\ fie

altfel ? E posibil ca, `n domeniul filosofiei, s\

`nvingem stoicismul, s\ respingem pelagianis-

mul ? S-ar putea spune, relu`nd g`ndul lui Pascal :

are porunca St\p`nului mai mare greutate dec`t

cea a ra]iunii ? C\ci, nesupun`ndu-te ra]iunii, vei

fi un prost, dar nesupun`ndu-te St\p`nului, `]i

vei pierde sufletul...

VI

Pascal a `ndr\znit ; de aici, caracterul parado-

xal, de aici, de asemenea, for]a, atrac]ia puterni-

c\ a filosofiei sale. Laudele [i aprobarea, blamul

[i repro[urile ra]iunii, ale acestei ra]iuni qua nos

laudabiles vel vituperabiles sumus, [i care, dup\

doctrina stoicilor [i a pelagienilor, este singura

`n stare s\ ridice sau s\ coboare omul, devine

subit pentru Pascal ajdiav;ora, acest „indiferent”

9. Ceea ce dovede[te ra]iunea, nu poate fi revendicat de

autoritate (credin]\).


care, dup\ concep]ia lumii elene, `ngloba „rea-

lul”. Pot fi g\site [i alte pasaje, destul de multe,

`n care el vorbe[te cu dispre] despre summum

bonum al filosofilor. „Cei care `i cred (pe filo-

sofi), scrie el, s`nt cei mai goi [i cei mai

pro[ti...”. Dar cel mai frapant, prin tonul provo-

cator [i acerb, este urm\torul pasaj : „Animalele

nu se admir\ deloc. Un cal nu-[i admir\ deloc

tovar\[ul. Nu pentru c\ n-ar exista `ntre ei o

emula]ie la curse, `ns\ aceasta este lipsit\ de

consecin]e ; c\ci, afla]i `n fa]a ieslei, cel mai

voinic [i cel mai sl\b\nog nu-[i cedeaz\ ni-

ciodat\ unul altuia f`nul, cum ar dori oamenii s\

se `nt`mple. Virtutea lor `[i afl\ `n ea `ns\[i

r\splata”. Idealul stoicilor – virtutea care-[i este

sie[i recompens\ –, Pascal, `l afl\ doar la ani-

male. {i Sf`ntul Augustin, de altfel, `ncerca un

dezgust extrem fa]\ de stoicism [i `l denigra

mereu, `n toate felurile, chiar f\r\ s\ fi fost

provocat. Dac\ nu a pronun]at fraza ce i s-a

atribuit mult\ vreme : virtutes gentium splendida

vitia sunt10, a emis, cel pu]in, o judecat\ aproa-

pe identic\ : virtutes gentium potius vitia sunt11.

Totu[i, nu i-a trecut niciodat\ prin minte s\

caute [i s\ g\seasc\ realizarea idealului stoic la

animale ; era prea intim legat de filosofia veche,

iar „cre[tinismul” s\u era prea impregnat de ele-

nism. Nici lui Pascal nu i-a fost foarte u[or s\

scape de puterea ideologiei care-i domina epo-

ca. El `[i bate joc de stoici ; iar virtutea „satis-

f\cut\ de ea `ns\[i” sau, pentru a vorbi limbajul

modern, „morala autonom\” `l indigneaz\ ; cre-

10. Virtu]ile gentililor s`nt ni[te splendide vicii.

11. Virtu]ile gentililor s`nt, mai degrab\, vicii.

52 LEV {ESTOV

de c\ locul ei este `n grajd, c\ e potrivit\ doar

cailor [i nu oamenilor. Asta nu-l `mpiedic\ s\

afirme p`n\ la sa]ietate : „Eul este demn de

ur\” (455), principiu `n care morala stoic\ este la

fel de bine cuprins\ ca [i `n cel\lalt principiu pe

care Pascal `l ridiculizeaz\ [i respinge : „Virtutea

`[i este sie[i suficient\”. C\ci orice moral\, fie

ea a lui Epictet sau Marc Aureliu, a lui Kant sau

Hegel, `[i trage for]a `n ura fa]\ de Eul omenesc.

Ce se poate spune ? Revine Pascal la moral\, ca

[i Sf`ntul Augustin ? {i la pelagianism ? Mul]i s`nt

cei care g`ndesc a[a [i vor s\ vad\ `n Pascal,

`nainte de orice, un moralist ; `ns\ gre[esc pro-

fund.

Ideea c\ „Eul este demn de ur\” a fost mo[te-

nit\ de Pascal de la filosofia veche. {i, totu[i,

ura fa]\ de Eul nostru are pentru el o cu totul

alt\ semnifica]ie dec`t pentru filosofii vechi sau

moderni. Supunerea sa fa]\ de destin nu sea-

m\n\ deloc cu cea a stoicilor, nici ascetismul

s\u care a provocat – [i care provoac\ `nc\ –

at`ta iritare chiar [i la admiratorii s\i cei mai

zelo[i. Stoicii v`nau Eul [i `l persecutau cu ade-

v\rat, pentru a-l ucide [i nimici, c\ci doar cu

acest pre] puteau asigura triumful final al „idei-

lor” [i principiilor lor. Un principiu nu-[i poate

celebra victoria definitiv\ dec`t dac\ nimeni nu

mai lupt\ `mpotriva sa, dac\ nimeni nu-l mai

contrazice. Or, cine, de la `nceputul secolelor, a

luptat [i a comb\tut principiul stoicismului, dac\

nu Eul ? Ce adversar i-a provocat mai multe griji

[i nelini[ti ? Eul este tot ce poate fi mai „ira]ional”

`n crea]ia Domnului ; el `ncarneaz\ nesupune-

rea. Pascal o [tie, el nu uit\ cuvintele : Subjicite

et dominamini (Geneza I, 28) – supune]i [i


st\p`ni]i – pe care Domnul le-a adresat primului

om dup\ binecuv`ntare. Va consim]i el s\ lase

omul sub puterea principiilor absolute [i

moarte ? Asculta]i-l : „Omul nu va fi mai aproape

de m`ntuire c`nd va fi convins c\ propor]iile

numerelor s`nt adev\ruri imateriale, eterne [i de-

pendente de un prim adev\r `n care subzist\,

prim adev\r pe care-l numim Dumnezeu” (556).

A[a vorbe[te Pascal, `n timp ce toat\ filosofia

nou\, n\scut\ din cea veche, de la Descartes

`ncoace ([i chiar dinainte), n-a visat dec`t s\

exprime `n formule matematice esen]a crea]iei.

Un adev\r unic, etern [i imaterial din care s\

ias\, cu necesitate natural\, multe alte adev\ruri

la fel de imateriale [i eterne : nu ve]i g\si o

defini]ie mai bun\ a idealului noii filosofii. E

adev\rat c\ nici ast\zi, trei sute de ani dup\

Descartes, oamenii n-au avansat nici m\car cu

un pas `n direc]ia `mplinirii acestui ideal. Doar

c\ el le este at`t de drag `nc`t `l venereaz\ [i `l

consider\ ca [i cum ar fi deja realizat : Nascitu-

rus pro iam nato habetur12. ~ns\ Pascal, care a

adus acest ideal `n fa]a tribunalului suprem, care

nu ]ine seama nici de „mizerabila noastr\ justi-

]ie”, nici de „ra]iunea iremediabil orgolioas\”,

declar\ : chiar dac\ ve]i reu[i s\ ob]ine]i aceste

adev\ruri eterne [i imateriale, str`ns legate unele

de altele, nu ve]i avea nici un folos. Ele nu v\

vor ajuta s\ v\ m`ntui]i.

Ra]iunea [i morala vor protesta : pentru c\

este inutil sufletului, adev\rul este mai pu]in

adev\rat ? Adev\rul trebuie, oare, s\ slujeasc\

sufletul ? Exist\ pe lume o fiin]\ at`t de `ndr\z-

12. Cel pe cale s\ se nasc\ este socotit deja n\scut.

54 LEV {ESTOV

nea]\ `nc`t s\ nu se supun\ moralei [i s\ de-

f\imeze justi]ia ? Dimpotriv\, adev\rul [i morala

s`nt prin ele `nsele autonome [i legiuitoare. Ele

nu se supun, ele nu ascult\ de nimeni, ci po-

runcesc. S-au n\scut din ra]iunea fa]\ de care

nelegiuirea suprem\, Pascal `nsu[i o spune, e

nesupunerea.

{i cine se ridic\ `mpotriva ra]iunii, `mpotriva

adev\rurilor eterne [i materiale ? Sufletul ! Adic\

acest Eu infim, pe care Pascal, care a trecut prin

[coala lui Epictet, ne `nva]\ s\-l ur`m ! C\ci este

mai mult dec`t evident c\ nimic n-ar putea s\

umileasc\ mai puternic tendin]ele „egoiste” ale

omului dec`t adev\rul etern [i imaterial procla-

mat de filosofi ; prin urmare, dac\ trebuie s\

c\ut\m un principiu capabil s\ rezolve nemul]u-

mirile indivizilor revolta]i, nu s-ar putea inventa

un Dumnezeu mai eficace dec`t Dumnezeul ele-

nic, pe care „filosofii” `l propun lui Pascal. Ni-

meni n-ar putea fi un mai bun alin\tor dec`t acel

summum bonum al lor, `ndeosebi cel al lui Epic-

tet [i al discipolilor s\i, inclusiv Marc Aureliu,

filosoful `ncoronat. C\ci a tr\i `n maniera stoi-

cilor, `n conformitate cu natura – th` ;uvsei –

vrea s\ spun\ : a tr\i `n conformitate cu ra]iunea,

deci `n contra naturii. Ei ar fi aprobat chiar [i

centura cu ghimpi de fier a lui Pascal, care

simbolizeaz\ voin]a sa de a-[i supune eul unuia

sau mai multor adev\ruri eterne [i imateriale.

Stoicii, ca [i Pascal, vedeau foarte limpede c\,

dac\ nu omor`m mai `nt`i Eul nostru, nici o

unitate, nici o ordine nu vor fi vreodat\ ob]inute.

Eurile omene[ti s`nt nenum\rate ; fiecare se con-

sider\ drept centrul universului [i pretinde s\ ne

comport\m fa]\ de el ca [i cum ar fi singurul


existent. Nu exist\ nici o posibilitate de a conci-

lia [i de a satisface toate aceste exigen]e. At`t

timp c`t Eul nostru nu va fi ucis, nu va exista

nici unitate, nici armonie, ci numai un haos [i o

„inep]ie” incredibile. Dar ra]iunea are chiar sar-

cina de a ordona crea]ia [i, tocmai de aceea, a

primit puterea de a pretinde supunere. Ca s\

ordoneze lumea, a creat morala, `mp\r]ind cu ea

prerogativele supreme. Destinul ultim al omului

este acela de a se umili `n fa]a exigen]elor ra]iu-

nii [i ale moralei, de a se supune principiilor lor

autonome. Pentru c\ aceast\ supunere `nseamn\

binele nostru suprem, summum bonum.

Toate acestea, subliniez, Pascal le-a aflat la

ceilal]i filosofi, repet`ndu-le mai apoi. ~ns\ maniera

sa de a-i urma este stranie : prelu`nd cuvintele

filosofilor, el spune exact contrariul `nv\]\turii

lor. Lini[tea pe care ra]iunea [i morala o promit

oamenilor nu-l intereseaz\ deloc pe Pascal.

Pentru el, nu semnific\ dec`t sf`r[itul, ne-fiin]a,

moartea. De aici provine enigmatica sa regul\

„metodologic\” : „a cerceta gem`nd” de care nu

ve]i auzi nici `n manualele de logic\ din vremea

lui Pascal, nici `n lucr\rile moderne. Dimpotriv\ :

savantul trebuie s\ uite dorin]ele sale, spaimele

sale, speran]ele sale, el trebuie s\ fie gata s\

accepte orice adev\r care, prin `ns\[i esen]a sa,

ignor\ nevoile omene[ti. Este at`t de evident

acest fapt, `nc`t abia dac\ e pomenit `n Discurs

despre metod\. E adev\rat c\ la Bacon vom g\si

considera]ii despre tot felul de idola care jeneaz\

investiga]iile noastre obiective. ~ns\ numai Spi-

noza, ca [i cum i-ar r\spunde lui Pascal, despre

care n-a auzit probabil niciodat\ vorbindu-se,

declar\ cu ner\bdare [i iritare : Non ridere, non

56 LEV {ESTOV

lugere, neque detestari, sed intelligere13. Pascal

cere altceva : trebuie, neap\rat, ridere, lugere [i

detestari ; dac\ nu, cercet\rile noastre nu vor

valora nimic. De unde [i-a luat Pascal dreptul de

a formula asemenea exigen]e ? Au ele vreun

sens ? ~ntrebarea este fundamental\ pentru noi ;

sursa tuturor divergen]elor dintre Pascal [i filo-

sofia modern\ se afl\ aici. Dac\ adopta]i regula

metodologic\ a lui Pascal, ve]i avea un adev\r ;

dac\ adopta]i regula lui Spinoza, ve]i avea cu

totul altul. Idealul lui Spinoza era intelligere. Dar

pentru Spinoza, `n fapt, Eul a fost `ntotdeauna

demn de ur\. C\ci, nu trebuie s\ uit\m, Eul

nostru este lucrul cel mai greu de mul]umit, cel

mai incomprehensibil, cel mai ira]ional din c`te

s`nt pe lume. „Comprehensiunea” nu este posibi-

l\ dec`t atunci c`nd Eul omenesc este privat de

toate drepturile sale particulare [i de toate pre-

rogativele sale, c`nd el devine un „lucru” sau un

„fenomen” printre celelalte lucruri [i fenomene

ale naturii. Trebuie s\ alegi : pe de o parte,

ordinea ideal\ [i intangibil\, cu adev\rurile sale

eterne [i imateriale, ordine ce-a fost respins\ de

Pascal, [i a c\rei acceptare ne determin\ s\

consider\m ideea „medieval\” a m`ntuirii sufle-

tului drept `ncarnarea tuturor absurdit\]ilor ; pe

de alt\ parte, un Eu capricios, nemul]umit, ne-

lini[tit, agitat, care nu consimte niciodat\ s\

recunoasc\ de bun\voie deasupra lui puterea

„adev\rurilor”, at`t materiale c`t [i ideale. Cel

ce-[i asum\ sarcina s\ ating\ comprehensiunea

trebuie, `mpreun\ cu stoicii [i ceilal]i mae[tri

13. Nu trebuie s\ r`zi, nici s\ pl`ngi, nici s\ ur\[ti, numai

s\ `n]elegi.


antici, s\ fug\ de Eu, s\-l urasc\ [i s\-l ucid\,

pentru a face posibil\ ordinea obiectiv\ a lumii.

~ns\ cel care, ca [i Pascal, nu vede `n „compre-

hensiune” dec`t principiul mor]ii, g\sindu-[i vo-

ca]ia `n lupta `mpotriv\-i, poate, oare, ur` Eul ?

Numai Eul, ira]ionalitatea acestui Eu, garanteaz\

posibilitatea de a te elibera de hipnoza adev\ru-

lui matematic pe care filosofii, sedu[i de „mate-

rialitatea” [i „eternitatea” sa, l-au pus `n locul lui

Dumnezeu.

VII

Cu toate c\ Pascal se str\duie s\ ne conving\

c\ „eul este demn de ur\”, de fapt, cu toate

for]ele, el ap\r\ Eul nostru `mpotriva preten]iilor

adev\rurilor imateriale [i eterne. Centura sa plin\

de cuie nu este dec`t o arm\ `n aceast\ lupt\ ;

alte arme, boala [i „abisul” pe care admiratorii

voiau s\ le elimine din biografia sa. Se poate

afirma, aproape cu certitudine, c\ Pascal, dac\

n-ar fi `nt`lnit „abisul”, ar fi r\mas Pascal cel din

Scrisorile provinciale. At`ta vreme c`t un om

simte terenul solid sub picioare, el nu `ndr\z-

ne[te s\ refuze supunerea fa]\ de ra]iune [i mo-

ral\. Doar condi]iile excep]ionale de existen]\ ne

pot elibera de adev\rurile imateriale [i eterne

care st\p`nesc universul. F\r\ „nebunie” nu exis-

t\ revolt\ `mpotriva legii. S\ revenim iar\[i la

contemporanul nostru Nietzsche, care cerea zei-

lor „nebunia”, pentru c\ trebuia s\ ucid\ „legea”,

s\ anun]e Romei [i lumii al s\u „dincolo de bine

[i de r\u”.

S`nt lucruri pe care trebuie s\ le avem `n

spiritul nostru dac\ vrem s\ `n]elegem ura pur-

58 LEV {ESTOV

tat\ de Pascal stoicismului, pelagismului, precum

[i ceea ce-l atr\gea la Sf`ntul Augustin [i, dincolo

de Sf`ntul Augustin, c\tre Sf`ntul Pavel [i c\tre

ceea ce acesta a descoperit `n Isaia [i `n poves-

tirea biblic\ a c\derii. ~ntrebarea ce era pus\ cu

un secol `nainte de Luther, `l fr\m`nt\ din nou

pe Pascal : de unde-i vine omului m`ntuirea ?

Din faptele sale, adic\ din supunerea sa legilor

eterne, sau din aceast\ for]\ misterioas\ pe care

o numim, `n limbajul nu mai pu]in misterios al

teologilor, harul lui Dumnezeu ? ~ntrebarea lui

Luther a f\cut s\ tresar\ Europa, toat\ lumea

cre[tin\. P\rea atunci c\ nu mai poate exista nici

o `ntrebare, c\ de mult\ vreme istoria le-a dat

tuturor r\spuns. Pelagius era condamnat de mai

bine de o mie de ani ; Sf`ntul Augustin era soco-

tit de toat\ lumea o autoritate incontestabil\. Ce

mai trebuia ? ~n fapt, cum am spus-o deja, vic-

toria nu era de partea Sf`ntului Augustin, ci de

cea a lui Pelagius ; lumea accepta mai cur`nd s\

existe f\r\ Dumnezeu, dec`t f\r\ „lege” ; puteai

venera pe Sf`ntul Pavel [i Sf`nta Scriptur\, dar

trebuia s\ tr\ie[ti dup\ morala stoicilor [i doc-

trina lui Pelagius. Aceasta a ap\rut cu claritate `n

faimoasa disput\ despre liberul arbitru dintre

Luther [i Erasmus. Erasmus, cu fine]ea [i perspi-

cacitatea caracteristice, a pus de la bun `nceput

`n fa]a lui Luther, `n Diatribae de libero arbitrio,

teribila dilem\ : dac\ faptele noastre bune (adic\

o via]\ conform\ legilor ra]iunii [i moralei) nu

ne pot m`ntui, dac\ nu ne poate m`ntui dec`t

harul lui Dumnezeu care, arbitrar [i liber, `l d\-

ruie[te unora [i `l refuz\ altora, unde se mai afl\

atunci justi]ia ? Cine-[i va mai da atunci silin]a

s\ fac\ binele ? Cum s\ justifici un Dumnezeu


care nu ]ine seama de justi]ie [i formuleaz\, ca

principiu, un arbitrar absolut ? Erasmus nu voia

s\ discute Biblia sau pe Sf`ntul Pavel. Ca toat\

lumea, el condamna pelagianismul [i accepta

doctrina Sf`ntului Augustin asupra harului, dar

nu putea admite g`ndul monstruos c\ Dumnezeu

se g\se[te „dincolo de bine [i de r\u” ; c\ „libe-

rul nostru arbitru”, consim]irea noastr\ de a ne

supune legilor s`nt neglijate la tribunalul su-

prem ; c\, `n fa]a lui Dumnezeu, omul nu este

ap\rat de nimic, nici m\car de justi]ie. Astfel

scria Erasmus, astfel g`ndeau [i g`ndesc `nc\

aproape to]i oamenii, poate chiar to]i, f\r\ ex-

cep]ie.

La diatribele lui Erasmus, Luther r\spundea

prin cartea sa cea mai puternic\ [i teribil\ : De

servo arbitrio. Luther, fapt rar `n discu]ii, nu doar

c\ nu `ncearc\ s\ sl\beasc\ argumentarea adver-

sarului, ci dimpotriv\ face tot posibilul pentru a

o `nt\ri. El subliniaz\ cu mai mult\ insisten]\

dec`t o f\cuse Erasmus „inep]ia” doctrinei Sf`ntului

Pavel despre gra]ie. Luther este cel care afirm\

cu o `ndr\zneal\ nemaiauzit\ : Hic est fidei sum-

mus gradus, credere illum esse clementem qui

tam paucos salvat, tam multos damnat ; credere

justum qui sua voluntate nos necessario

damnabiles facit, ut videatur, referente Erasmo,

delectari cruciatibus miserorum et odio potius

quam amore dignus. Si igitur possem ulla ratione

comprehendere, quomodo is Deus misericors et

justus, qui tantam iram et iniquitatem ostendit,

non esset opus fide14. Erasmus este `nsp\im`ntat

14. Aceasta este cea mai `nalt\ treapt\ a credin]ei, s\-l

crezi milos pe cel care salveaz\ at`t de pu]ine suflete [i

60 LEV {ESTOV

de „inep]ie” [i „injusti]ie” ; pe Luther, se poate

vedea, toate acestea `l entuziasmau ; Erasmus,

prin obiec]iile sale, i-a dat aripi, i-a dat `ndr\zneala

s\ spun\ ceea ce t\cuse p`n\ atunci. Luther, ca

[i Pascal, avea „abisul” s\u ; ca [i Pascal, el s-a

ap\rat ani la r`nd cu „scaunul” s\u – „scaunul”

s\u era „legea”. Iar experien]a sa cea mai pro-

fund\, cea mai terifiant\ a fost descoperirea

nea[teptat\ c\ legea nu m`ntuie[te, c\ ea nu ne

fere[te de abis, c\ ea nu este dec`t o sub]ire

p`nz\ de p\ianjen care, pentru un timp limitat,

ascunde oamenilor profunzimile pierzaniei. Lu-

ther era un om religios, el a acceptat [i [i-a

`ndeplinit con[tiincios asprele leg\minte mona-

hale, `n speran]a c\ prin „fapte bune” `[i va

m`ntui sufletul. {i acela[i Luther, cum o va

povesti mai t`rziu, a ajuns pe nea[teptate la con-

vingerea c\, tocmai prin acceptarea acelor leg\-

minte, el a contrariat voia lui Dumnezeu [i [i-a

pierdut sufletul. Aceast\ viziune, aceast\ „ex-

perien]\” s`nt at`t de extraordinare, seam\n\ at`t

de pu]in cu ceea ce se `nt`mpl\ `n general oame-

nilor, `nc`t mul]i refuz\ s\ cread\, sau le inter-

preteaz\ `n a[a fel `nc`t s\ le poat\ „reconcilia”

cu p\rerile noastre obi[nuite despre via]a inte-

rioar\ a oamenilor. Dar trebuie s\-l credem pe

Luther. Nu avem dreptul s\ respingem o expe-

rien]\, chiar extraordinar\, chiar contrar\ tuturor

care condamn\ at`t de multe; s\-l crezi drept pe cel care

prin voin]a sa ne face cu necesitate condamnabili, astfel

`nc`t pare, cum o zice Erasmus, s\ se bucure de chinurile

neferici]ilor [i, mai degrab\, demn de ur\ dec`t de iubire.

Or, dac\ a[ putea `n]elege, pe cale ra]ional\, cum poate

fi milos [i drept acest Dumnezeu ce dovede[te at`ta

m`nie [i nedreptate n-ar mai fi nevoie de credin]\ (De

servo arbitrio 124. Weimar 18, 633).


ideilor noastre a priori. Am ar\tat deja c\

Nietzsche a tr\it aceea[i experien]\, care a f\cut

s\ se nasc\ `n el ideea lui „dincolo de bine [i de

r\u”, care nu este dec`t o traducere modern\

pentru sola fide a lui Luther. Sau ne `n[el\m

enorm, sau viziunea Sf`ntului Pavel pe drumul

Damascului ne transmite un mesaj identic :

Sf`ntul Pavel, care-l persecuta pe Christos `n nu-

mele „legii”, [i-a dat seama „deodat\” (oh ! c`t de

pre]ioase s`nt aceste „deodat\”, [i c`t de pu]in

[tie filosofia, din pricina metodelor tradi]ionale

[i din teama pe care o resimte ea `n fa]a Eului

ira]ional, s\ le foloseasc\ !) c\ „legea a venit [i

ea ca s\ se `nmul]easc\ gre[eala” (ivna pleonavsh

toV paravptwma)15. Este dificil s\ ne imagin\m

[ocul ce-l reprezint\ pentru om o asemenea

„descoperire”. E [i mai dificil s\ ne imagin\m c\,

dup\ o asemenea descoperire, omul mai poate

continua s\ tr\iasc\. Legea, legile conduc lumea ;

Hora]iu, ne amintim, afirma `mpreun\ cu stoicii :

si fractus illabatur orbis, impavidum ferient

ruinae16

; [i Hegel se laud\ c\ nu este mao

prejos dec`t filosofii p\g`ni [i c\ va r\m`ne netul-

burat chiar dac\ s-ar pr\bu[i cerul peste el. Dar

atunci c`nd cad legile care sprijin\ cerul, ele

antreneaz\ `n c\dere [i legile care sus]in curajul

[i celelalte virtu]i p\g`ne. Dar aceste virtu]i s`nt,

oare, ni[te adev\rate virtu]i ? Oare Sf`ntul Augus-

tin n-are dreptate c`nd spune : virtutes gentium

potius vitia sunt17

? ~n acest caz, Hora]iu, Epictet,

Marc Aureliu [i contemporanul nostru Hegel nu

15. Epistola c\tre Romani a Sf`ntului Apostol Pavel, 5, 20.

16. Dac\ lumea se va pr\bu[i `n buc\]i, ruinele sale `l vor

lovi (pe `n]elept) f\r\ s\-l `nsp\im`nte (Ode, III, III, 7-8).

17. Virtu]ile gentililor s`nt, mai degrab\, ni[te vicii.

62 LEV {ESTOV

s`nt deloc ni[te oameni virtuo[i, demni de a fi

imita]i. Ei ar trebui s\ repete, pe urmele lui

Luther, m\rturisirea teribil\ : Ecce, Deus, tibi voveo

impietatem et blasphemiam per totam meam

vitam18. Supunerea fa]\ de lege este `nceputul

oric\rei impiet\]i. Iar `ncununarea necredin]ei

este divinizarea legilor, a acelor „adev\ruri eterne

[i imateriale dependente de adev\rul unic”, des-

pre care ne vorbea Pascal.

Dar, ni se va spune, [i `n Biblie exist\ legile

pe care Moise le-a adus de pe muntele Sinai

etc. ; la ce folosesc ele ? S\-i d\m cuv`ntul lui

Luther ; el ne va spune ce anume a auzit Pascal

la tribunalul suprem la care a f\cut el apel `mpo-

triva Romei [i a lumii : Deus est Deus humilium,

oppressorum, desperatorum et eorum, qui prorsus

in nihilo redacti sunt, ejusque natura est exaltare

humiles, cibare esurientes, illuminare coecos, mi-

seros et afflictos consolari, peccatores justificare,

mortuos vivificari, desperatos et damnatos,

salvari etc. Est enim creator omnipotens ex nihilo

faciens omnia. Ad hoc autem suum naturale et

proprium opus non sinit eum pervenire nocentis-

sima pestis illa, opinio justitiae, quae non vult

esse peccatrix, immunda, misera et damnata, sed

justa, sancta etc. Ideo oportet Deum adhibere

malleum istum, legem scilicet, quae frangat, con-

tundat, conterat et prorsus ad nihilum redigat

hanc beluam cum sua vana fiducia, sapientia,

justitia, potentia, ut tandem suo malo discat se

perditam et damnatam19. Acestea s`nt originea [i

18. Iat\, Doamne, eu `]i dedic, pentru `ntreaga mea via]\,

impietatea [i basfemia.

19. Dumnezeu este Dumnezeul umili]ilor, oprima]ilor, dis-

pera]ilor [i al celor `ntrutotul redu[i la nimic; natura sa

este aceea de a-i exalta pe umili, de a-i hr\ni pe


scopul „legii”, a acestei legi venerat\ de filosofi

ca adev\r etern [i imaterial, fiind prin urmare

ultim [i divin. Dar iat\ [i concluzia lui Luther :

Ideo quando disputandum est de justitia, vita et

salute aeterna omnino removenda est ex oculis lex,

quasi nunquam fuerit aut futura sit, sed prorsus

nihil est20. Nu pot, de[i a[ vrea, s\ citez tot ceea

ce spune Luther, `n comentariul la Epistola c\tre

Galateni, `n leg\tur\ cu cuvintele Sf`ntului Pavel :

Lex propter transgressionem apposita est21. ~n-

treaga sa lupt\ `mpotriva Romei, o lupt\ incre-

dibil de tenace, a fost una `mpotriva „legii”,

`mpotriva „adev\rurilor eterne [i imateriale”, la

care catolicismul, chiar [i dup\ condamnarea lui

Pelagius, n-a putut niciodat\ s\ renun]e. Sim]ea

mai bine chiar dec`t adversarii s\i p`n\ unde a

`nfometa]i, de a-i lumina pe orbi, de a-i consola pe

s\raci [i pe cei lovi]i, de a-i ierta pe p\c\to[i, de a-i

`nvia pe mor]i, de a-i m`ntui pe dispera]i [i pe con-

damna]i... El este Creatorul Atotputernic care a f\cut din

nimic toate lucrurile. ~ns\ el este `mpiedicat s\-[i des\-

v`r[easc\ actul s\u propriu [i natural de aceast\ cium\

grozav\ `ntre toate, con[tiin]a justi]iei, care nu vrea s\ se

recunoasc\ p\c\toas\, imund\, mizerabil\ [i condam-

nat\, ci dreapt\, sf`nt\... De aceea, Dumnezeu aduce

acest ciocan, adic\ legea, s\ sparg\, s\ striveasc\ [i s\

reduc\ la nimic aceast\ fiar\ s\lbatec\ cu toat\ goala sa

`ncredere, cu `n]elepciunea sa, cu justi]ia sa, cu puterea

sa, pentru ca ea s\ se [tie `n sf`r[it pierdut\ [i condam-

nat\ din cauza r\ului din ea. (Commentarium in Episto-

lam S.Pauli ad Galatas II, 70, Weimar, volum 40).

20. Iat\ de ce, c`nd trat\m despre justi]ie, despre via]\ [i

despre m`ntuirea etern\, trebuie s\ [tergem complet

legea din fa]a ochilor no[tri, ca [i cum ea n-ar fi fost

niciodat\ nimic [i nu va fi niciodat\ nimic, pentru c\ nu

e absolut nimic (Ibidem, II, 73).

21. Legea a fost ad\ugat\ pentru c\lc\rile de lege (Gala-

teni, 3,19).

64 LEV {ESTOV

ajuns. Vedea limpede c\ sub picioarele sale se

c\sca un abis, ce amenin]a s\-l `nghit\, [i `m-

preun\ cu el `ntreaga lume. El [tia la fel de bine

ca [i ceilal]i c\ „legea” este fundamentul a toate.

{i el scria : Nec ego ausim ita legem appellare,

sed putarem esse summam blasphemiam in

Deum, nisi Paulus prius hoc fecisset22. Or, Sf`ntul

Pavel `nsu[i n-a fost mai pu]in `nsp\im`ntat de

descoperirea sa ; nici el n-ar fi `ndr\znit s\ spun\

ceea ce a spus dac\, la r`ndul s\u, nu s-ar fi

putut „sprijini” pe profetul Isaia, a c\rui temeri-

tate `l `nsp\im`nta pe c`t `l [i atr\gea. Sf`ntul

Pavel spune : „Isaia a `ndr\znit [i a spus ( &Hsai`a"

deV ajpotolha` –aiv levgei) : am fost g\sit de cei

care nu m-au c\utat. M-am ar\tat `n toat\ slava

celor ce nu se interesau deloc de mine”. Cum s\

fie acceptate aceste afirma]ii temerare ? Dumnezeu,

Dumnezeu `nsu[i `ncalc\ suprema lege a jus-

ti]iei : el se arat\ celor care nu cerceteaz\, el este

g\sit de cei care nu-l caut\. Po]i, oare, renun]a

la un asemenea Dumnezeu pentru Dumnezeul

filosofilor, adev\rul imaterial unic ? Oare Rena[-

terea care s-a `ndep\rtat de Dumnezeul Bibliei,

oare Descartes cel ce, supun`ndu-se dorin]elor

timpului s\u, a `ncercat s\ se „lipseasc\ de

Dumnezeu”, n-au avut dreptate ? Iar Pascal, che-

m`ndu-ne `n fa]a tribunalului Celui Atotputernic,

n-a tr\dat opera comun\ a oamenilor, nu este el

un apostat ? Unde este adev\rul ? Ce este, oare,

mai bine ?

22. Eu n-a[ fi `ndr\znit s\ calific legea `n acest fel, m-a[

fi crezut vinovat de cea mai mare blasfemie `mpotriva lui

Dumnezeu, dac\ Pavel n-ar fi f\cut-o mai `nt`i. (Comm.

in Ep.S.Pauli ad Galatas, II, 207).


VIII

~nfrunt\m aici cele mai mari dificult\]i din

istoria g`ndirii omene[ti. Chiar modul de a pune

`ntrebarea, cum am mai spus-o, pare inaccep-

tabil. Ce-ar fi mai bine ? Ca [i cum adev\rul

„obiectiv” ar ]ine seama de ceea ce este mai bine

sau mai r\u ! Ca [i cum ar depinde de oameni

s\ aleag\ `ntre Dumnezeu, Creatorul Atotputernic

care, prin propria sa voin]\, a creat lumea din

nimic, [i „lege”, principiu etern [i nematerial din

care deriv\ universul [i oamenii ce-l locuiesc, la

fel de necesar cum deriv\, `n matematic\, teo-

remele din defini]ii [i axiome. Care este im-

portan]a acestor „mai bine” [i „mai r\u” omene[ti

fa]\ de adev\rul obiectiv ? {i apoi, dac\ putem

pune aceast\ `ntrebare, cine are dreptul s\ r\s-

pund\ ? Aristotel [i Descartes ori Isaia [i Sf`ntul

Pavel ? De[i s`nt g`nditori de geniu [i profe]i

inspira]i, ei r\m`n [i oameni, deci nu le putem

`ncredin]a, nici fiec\ruia `n parte, nici tuturor

laolalt\, puterea de a decide asupra destinului

crea]iei. ~n fapt, au fost destul de numero[i g`n-

ditorii de geniu [i profe]ii inspira]i ; cine poate

garanta c\ se vor pune de acord pentru o sin-

gur\ solu]ie ? Ei nu se vor pune `n acord, cu

siguran]\, ei s`nt deja `n dezacord. Pentru a face

acordul posibil, ar trebui s\ fie distruse toate

aceste „mai bine” [i „mai r\u”, care au fost `ntot-

deauna, [i mai s`nt, un principiu de dezbinare [i

de lupt\ (ca toate Eurile omene[ti), [i s\ ne

supunem unui principiu rece, impersonal, care

ar avea, `n acela[i timp, un caracter obligatoriu

ce-i poate asigura supunerea in saecula saecu-

lorum, chiar [i din partea fiin]elor celor mai

66 LEV {ESTOV

`nd\r\tnice. Este drumul ales de filosofi, desigur

nu f\r\ „ra]iuni suficiente”. Laudele [i amenin-

]\rile ra]iunii i-au for]at s\ uite cu des\v`r[ire de

existen]a St\p`nului.

Cazul lui Pascal este cu totul diferit. Lui nu i-a

fost dat s\ aleag\, cum nu le-a fost dat s\ aleag\

nici profetului Isaia [i Sf`ntului Pavel. El nu avea

o „ra]iune suficient\” pentru a lua o decizie. La

un moment dat, o for]\ incomprehensibil\ l-a

`mpins `ntr-o direc]ie cu totul opus\ aceleia ur-

mate de oameni. Iar [ocul enigmatic pe care

Pascal l-a resim]it nu seam\n\ prin nimic cu ceea

ce, `n mod obi[nuit, semnific\ acest cuv`nt ;

chiar [i cuv`ntul direc]ie a c\p\tat un sens nou,

pe care nu l-a mai avut niciodat\. S\ ne amintim

ce ne povestesc biografii lui Pascal [i vizionarii

ce s-au apropiat de el : teribila sa boal\, absur-

d\ ; abisul s\u la fel de teribil, absurd ; p`n\ [i

confesorii s\i, janseni[tii, au `ncercat s\-l vindece

[i s\-i ascund\ abisul.

Mi se pare, totu[i, c\ „boala” [i „abisul” au

fost acel [oc enigmatic, acel dar binef\c\tor, f\r\

de care Pascal nu [i-ar fi descoperit vreodat\

adev\rul. Pascal, ca [i Nietzsche, ar fi putut spune :

suferin]a mi-a d\ruit filosofia. Pensées nu s`nt

dec`t descrierea abisului. Un uria[ miracol se

petrece sub ochii no[tri. Pascal se obi[nuie[te,

pu]in c`te pu]in, s\ iubeasc\ abisul. P\m`ntul

ferm `i fuge de sub picioare, iar asta-i provoac\

teama, o team\ teribil\. R\m`ne f\r\ vreun

sprijin, simte pr\pastia deschiz`ndu-se, gata s\-l

`nghit\. Teroarea mor]ii inevitabile smulge un

strig\t disperat : „Doamne, Doamne, de ce m-ai

p\r\sit ?”. Pare c\ totul s-a sf`r[it. ~n fapt, ceva

s-a sf`r[it, dar altceva `ncepe. For]ele noi [i in-


comprehensibile s-au manifestat, noile revela]ii

au izbucnit. Picioarele nu-[i mai g\sesc un spri-

jin, ca `nainte. Nu trebuie, deci, s\ mai mergi –

trebuie s\ zbori.

Evident, vechile adev\ruri imateriale, at`t de

solid legate `ntre ele prin efortul milenar al g`n-

dirii, nu numai c\ nu pot ajuta omul `n aceast\

`ntreprindere, mai mult `l deranjeaz\. S`nt pentru

el obstacolul cel mai dificil ; ele nu `nceteaz\ s\

repete, inexorabil, acele veritates aeternae c\

omul, potrivit naturii sale, nu trebuie s\ zboare,

ci s\ mearg\ ; s\ aspire spre p\m`nt, nu spre

cer ; c\ binele nu-[i afl\ locul acolo unde

domnesc oroarea [i angoasa. Iar cel mai teribil

fapt fiind violarea „legii” [i a supunerii fa]\ de

suveranul autocrat – ra]iunea – sursa tuturor legi-

lor, qua nos laudabiles vel vituperabiles sumus,

trebuie s\ abandon\m, a[adar, ispitirile temerare,

s\ ne supunem umili inevitabilului, v\z`nd `n

aceast\ umilin]\ o virtute [i c\ut`nd `n aceast\

virtute „binele nostru suveran”. Scopul suprem al

omului este supunerea fa]\ de legile ra]iunii [i

fa]\ de morala n\scut\ din ra]iune. Dumnezeu,

Dumnezeu `nsu[i pretinde omului, `nainte de

orice, supunere [i ascultare.

Se `nt`mpl\ ca Pascal s\ fie unul din acei

ale[i, rari [i ne`n]ele[i de oameni, care au sim]it,

sau c\rora le-a fost dat s\ simt\, c\ „ascultarea”

este `nceputul tuturor ororilor p\m`nte[ti, `nceputul

mor]ii. „Legea a venit [i ca s\ se-nmul]easc\

gre[elile”, ne spune Sf`ntul Pavel. Legea nu este

dec`t un ciocan `n m`inile lui Dumnezeu pentru

a zdrobi aceast\ siguran]\ natural\ a omului c\,

deasupra fiin]elor vii, ar exista principii eterne,

nemateriale [i suverane. Sau `nc\ : legea vine

68 LEV {ESTOV

atunci c`nd omul, uit`nd sfatul dat de Dumnezeu,

se apropie de arborele cunoa[terii binelui [i

r\ului, `i culege fructele [i le gust\, aceste nenu-

m\rate pudet, ineptum, impossibile, pe care este

edificat\ [tiin]a noastr\. Lumina [tiin]ei, necunos-

cut\ `nainte de c\dere, i-a adus omului con[tiin]a

limitelor sale, indic`ndu-i pretinsele frontiere

dintre posibil [i imposibil, dintre ceea ce este

permis [i ceea ce este interzis, i-a revelat `ncepu-

tul enigmatic [i sf`r[itul inevitabil. C`t\ vreme nu

exista „lumin\”, nu exista nici limitare ; totul era

posibil, totul era „foarte bine”, cum este scris `n

Biblie ; existau `nceputuri, dar nu existau sf`r-

[ituri, iar cuv`ntul „necesitate” avea tot at`t de pu]in

sens c`t are, ast\zi, cuv`ntul libertate. Lumina a

adus odat\ cu ea ru[inea `n fa]a goliciunii para-

disiace [i teama fa]\ de moarte. Este imposibil s\

„explici” toate acestea oamenilor. Orice explica]ie

este o clarificare, iar claritatea face s\ apar\

tocmai acel ceva de care trebuie s\ te eliberezi

[i `mpotriva c\ruia trebuie s\ lup]i. Descartes

c\uta clarul [i distinctul, vechii filosofi diviniza-

ser\ ra]iunea, iar noi, noi to]i dorim claritatea [i

urm\m ra]iunea care ne dezv\luie toate mis-

terele, `n afara unuia singur, existen]a unui abis

sub picioarele noastre.

Chiar [i singuratecii de la Port Royal, tovar\[ii

lui Pascal, refuz\ s\ accepte povestirea biblic\ a

c\derii `n toat\ plenitudinea sa enigmatic\. Ei

consider\ – [i Pascal vorbe[te c`teodat\ la fel –

c\ p\catul primului om n-a constat `n faptul de-a

fi gustat fructul cunoa[terii binelui [i r\ului. Asta

n-ar fi fost ceva r\u, dimpotriv\, ar fi fost un

bine `ntruc`t cunoa[terea este summum bonum,

deasupra c\ruia nu mai exist\ nimic pe lume.


R\ul ar fi venit doar din faptul c\ Dumnezeu a

f\cut gestul arbitrar de a interzice omului s\ se

ating\ de acel arbore. Iar p\catul originar este

neascultarea lui Adam. C\ci Dumnezeu, la fel ca

oamenii, ca [i acele specii ideale pe care le-a

creat omul, morala [i ra]iunea, iart\ totul – cu

excep]ia neascult\rii. Astfel c\, dac\ Dumnezeu

ar fi interzis s\ se m\n`nce prune sau pere, iar

Adam nu i-ar fi dat ascultare, consecin]ele ar fi

fost acelea[i : boli, suferin]e, p`n\ la urm\ moartea.

Iar urma[ii lui Adam ar fi r\spuns pentru neas-

cultarea acestuia a[a dup\ cum o fac ast\zi.

Astfel este interpretat\, de obicei, c\derea, dup\

ce aceast\ interpretare a fost formulat\ de oa-

menii forma]i de elenism. Se dore[te a se vedea

`n Dumnezeu principiul „absolut” [i „imaterial”

care, ca toate principiile pe care le cunoa[tem,

pedepse[te automat, deci implacabil, toate ten-

tativele fiin]elor vii de a se `ndep\rta, urm`nd

liberul lor arbitru, de legile pe care el le-a sta-

bilit. Astfel interpret\m Biblia, `n ciuda cuvinte-

lor profetului Isaia [i a epistolelor Sf`ntului Pavel.

Nimic nu ne mir\ `n aceast\ privin]\ : din mo-

mentul `n care „ra]iunea”, aceast\ ra]iune care a

p\truns `n lume prin gre[eala lui Adam, `ncepe

s\ interpreteze Biblia, ea `nlocuie[te cu propriile

sale adev\ruri o revela]ie ce-i este str\in\. C\ci

[i revela]ia `ns\[i trebuie s\ fie „ra]ional\”,

Dumnezeu `nsu[i este prudent cu verdictele ra-

]iunii [i g\se[te `n laudele acesteia pe al s\u

summum bonum !

70 LEV {ESTOV

IX

Efortul pe care-l face Pascal pentru a se

elibera de ra]iune este aspectul cel mai uimitor

al filosofiei sale, aceast\ filosofie ce seam\n\ at`t

de pu]in cu ceea ce s-a convenit, `ntre oameni,

s\ fie considerat drept adev\r. Oric`t s-ar supune

controlului celor de la Port Royal [i tradi]iei

elenice a teologiei, oric`t de dornic ar fi s\ dea

afirma]iilor sale un caracter „obligatoriu”, adic\

s\ le justifice `n fa]a tribunalului ra]iunii, g`ndirea

sa „ultim\” sf`r[e[te `ntotdeauna prin a exploda

`ntr-o disonan]\ acut\, prin argumentele la care

a recurs. A[a trebuie s\ procedeze un apologet

ce-[i ia drept punct de plecare supozi]ia c\ ade-

v\rul divin, ca [i cel uman, se g\se[te `n „legea”

c\reia toate Eurile demne de ur\ trebuie s\ i se

supun\ `n mod absolut. Chiar [i `n faimosul s\u

„pariu”, `n care Pascal se str\duie s\ probeze

matematic c\ ra]iunea pretinde omului credin]a,

chiar `n acel ra]ionament, constituit at`t de „[tiin-

]ific”, Pascal, ca [i cum [i-ar fi uitat brusc scopul,

pronun]\ aceste cuvinte care au scandalizat pe

toat\ lumea : „Asta v\ va face s\ vede]i [i s\ v\

`ndobitoci]i”. Iar c`nd interlocutorul s\u imaginar

r\spunde : „De asta `mi [i este team\”, Pascal `l

prive[te limpede [i lini[tit, ca [i cum ar fi fost

vorba despre ceva foarte natural, [i `i replic\ :

„De ce ? Ce ave]i de pierdut ?” (233). Ce pierde]i

renun]`nd la ra]iune ? Dac\ aceste cuvinte n-ar fi

fost pronun]ate de Pascal, am ridica din umeri,

am izbucni `n r`s. E evident c\ par spusele unui

prost sau ale unui nebun. Nu este `ns\ deloc

lipsit de importan]\ c\ expresiile lui Pascal „a se

`ndobitoci” [i „ce ave]i de pierdut ?” provoac\


at`ta nelini[te chiar [i printre contemporanii no[-

tri pe jum\tate adormi]i [i vr\ji]i de farmecele

teoriilor moderne ale cunoa[terii. C\ci `n aceste

propozi]ii, precum `n cutia Pandorei, s`nt con-

]inute tot felul de absurdit\]i, deci, `n opinia

noastr\, tot felul de orori. Deschide]i cutia [i,

deodat\, vor ie[i la lumina zilei toate acele non

pudet, quia pudendum est, prorsus credibile quia

ineptum, certum quia impossibile, [i `mpreun\

cu ele toate Eurile umane ce-au fost subjugate [i

reduse la t\cere [i de care Pascal `nsu[i era

`nsp\im`ntat, detest`ndu-le at`t. {i totu[i, Pascal,

uit`nd toate terorile [i toate nefericirile ce ne

amenin]\ (ajpotolma` –aiV levgei)23, spune ceea ce

are de spus. ~n fapt, el nu uita, ci `nfrunta `n

cuno[tin]\ de cauz\ ace[ti inamici amenin]\tori.

Degeaba a `ncercat ra]iunea s\-l conving\ : nici

laudele, nici criticile acesteia n-au avut efect

asupra lui. Este vorba aici de ceea ce este

desemnat de Platon prin cuv`ntul onorabil –

ajnavmnhsi"24 – ori de ceea ce numim, ast\zi, cu

dispre], atavism ! Pascal `[i aminte[te povestirea

biblic\ a c\derii `n p\cat, iar ra]iunea nu are nici

o putere asupra lui. Nu-i este team\, ca altora,

cum `i fusese [i lui `nsu[i team\, s\ treac\ drept

un prost ; el `[i r`de de virtutea satisf\cut\ `n ea

`ns\[i [i de fidelii s\i subiec]i, locuitorii staulelor.

S\ ne amintim retragerea sa din fa]a adev\rului

unic imaterial proclamat de Rena[tere, de ura sa

`mpotriva lui Descartes, de dispre]ul s\u pentru

acel summum bonum al vechilor filosofi...

Pentru a evita toate acestea, nu exist\ dec`t

un mijloc : renun]area la veritates aeternae, la

23. ~ndr\zne[te [i spune.

24. Reminiscen]\, amintire.

72 LEV {ESTOV

fructele arborelui cunoa[terii ; fuga de locurile

luminate, c\ci lumina face s\ apar\ minciuna ;

iubirea tenebrelor : „S\ nu ni se repro[eze lipsa

de claritate, c\ci asta e chiar profesiunea noas-

tr\” (751).

Inspirat de revela]ia biblic\, Pascal creeaz\ o

„teorie a cunoa[terii”, care rupe definitiv cu ide-

ile noastre despre esen]a adev\rului. Prima pre-

supunere fundamental\, axioma cunoa[terii, este

c\ orice om poate s\ vad\ adev\rul, dac\ `i este

ar\tat. Pascal, pentru care Biblia este izvorul

principal al cunoa[terii, declar\ : „Nu `n]elegi

nimic din lucrarea lui Dumnezeu, dac\ nu ai

drept principiu faptul c\ el a vrut (Port Royal a

omis, bine`n]eles, acest „a vrut”) s\ orbeasc\ pe

unii [i s\-i lumineze pe ceilal]i” (566). Cred c\,

`n `ntreaga istorie a filosofiei, nimeni n-a `ndr\z-

nit s\ proclame un principiu mai violent pentru

ra]iunea noastr\, [i c\ nici m\car Pascal n-a

dep\[it vreodat\ acest nivel de temeritate, poate

doar numai atunci c`nd vorbe[te de summum

bonum al filosofilor [i de caii ce realizeaz\ `n

grajdul lor idealul stoic al virtu]ii. Condi]ia funda-

mental\ a posibilit\]ii cunoa[terii umane const\,

o repet, `n aceea c\ adev\rul poate fi perceput

de orice om normal. Descartes a formulat-o ast-

fel : Dumnezeu nu vrea [i nici nu poate s\ fie un

`n[el\tor. Or, Pascal afirm\ c\ Dumnezeu poate

[i vrea s\ fie un `n[el\tor. C`teodat\, unor

oameni, el le reveleaz\ adev\rul ; dar `i orbe[te

deliberat pe cei mai mul]i dintre ei pentru a nu-l

putea afla. Cine are dreptate, Pascal sau Des-

cartes ? Iat\ iar\[i blestemata `ntrebare ce ne-a

pus `n `ncurc\tur\ de at`tea ori : cum s\ decidem

[i cine va decide unde este adev\rul ? Nu te mai


po]i adresa ra]iunii ; nu te mai po]i adresa, cum

a f\cut-o Descartes, nici moralei : morala ne-ar

spune c\ nu este demn de Dumnezeu s\-i `n[ale

pe oameni ; iar Pascal vine s\ ne spun\ c\ locul

moralei este `n grajd. S`ntem dispera]i, iar Pascal

triumf\. A[tepta aceast\ clip\. Poate, `n sf`r[it, s\

strige beat de bucurie : „Umile[te-te, ra]iune ne-

putincioas\ ; taci, tu, natur\ imbecil\ : `nv\]a]i c\

omul este om la modul infinit [i afla]i, de la

st\p`nul nostru, care este condi]ia noastr\ ade-

v\rat\, pe care o ignora]i” (434). Este exact ce `i

trebuia lui Pascal. El simte c\ „aceast\ frumoas\

[i corupt\ ra]iune a corupt totul” [i c\ unica

salvare a omului este s\ se elibereze de ea. At`ta

vreme c`t ra]iunea va r\m`ne cea prin care nos

laudabiles vel vituperabiles sumus, at`ta vreme

c`t vom g\si summum bonum `n laudele ra]iunii,

iar `n blamul s\u pe summum malum, nu vom

putea ie[i din situa]ia noastr\ disperat\. „Ra]iu-

nea poate s\ strige mult [i bine, ea nu poate da

un pre] lucrurilor” (82). Prin adev\rurile sale,

ra]iunea transform\ lumea noastr\ `ntr-un ]inut

vr\jit al minciunii. Tr\im cu to]ii parc\ vr\ji]i,

sim]im asta, dar mai mult dec`t de orice ne este

team\ de trezire. Orbi]i de Dumnezeu sau, mai

exact, de „adev\rurile” culese de str\mo[ul nos-

tru din arborele oprit, vedem c\ eforturile f\cute

pentru a r\m`ne `n amor]eal\ ar fi activitatea

natural\ a sufletului nostru. ~i consider\m drept

prieteni [i binef\c\tori pe cei care ne ajut\ s\

dormim, ne leag\n\, ne laud\ somnul, `n timp

ce acei care `ncearc\ s\ ne trezeasc\ ni se par

cei mai mari r\uf\c\tori, du[mani de moarte. Nu

vrem s\ g`ndim, nu vrem s\ privim `n noi `n[ine,

ca s\ nu percepem adev\rata realitate. De aceea

74 LEV {ESTOV

omul prefer\ orice altceva dec`t singur\tatea. El

`[i caut\ asem\n\torii, pe cei care viseaz\, `n

speran]a c\ „visurile `n comun” (Pascal n-a ezitat

s\ vorbeasc\ de „vise `n comun”) vor `nt\ri [i

mai mult `n el convingerea realit\]ii iluziilor sale.

Astfel, omul ur\[te mai presus de orice revela]ia,

c\ci revela]ia `nseamn\ „trezirea”, eliberarea de

lan]urile impuse de adev\rurile „imateriale”, ade-

v\ruri cu care urma[ii pedepsitului Adam c\zut

s-au obi[nuit at`t de mult `nc`t, `n afara lor, via]a

`ns\[i li se pare de neconceput. Filosofia vede

binele suprem `ntr-o odihn\ netulburat\ de ni-

mic, adic\ `ntr-un somn profund f\r\ viziuni neli-

ni[titoare. De aceea `ndep\rteaz\ de ea, cu at`ta

grij\, incomprehensibilul, enigmaticul [i miste-

riosul, [i evit\ `ntotdeauna `ntreb\rile pentru care

nu are r\spunsuri gata preg\tite.

Pascal, dimpotriv\, vede `n lucrurile incom-

prehensibile [i enigmatice ce ne `nconjoar\ ga-

ran]ia unei existen]e superioare, iar orice `ncer-

care de a simplifica via]a, pentru a reduce necu-

noscutul la cunoscut, i se pare blasfematorie.

Aminti]i-v\ ce spune Pascal `n Pensées `n

leg\tur\ cu problemele cele mai diverse. Tot

ceea ce este atins de el se de[ir\, se sparge, `[i

pierde semnifica]ia, unitatea misterioas\ : dac\

nasul Cleopatrei ar fi fost pu]in mai scurt, istoria

universal\ ar fi fost cu totul altfel. Justi]ia noastr\

are drept limit\ un p`r`ia[ : nu ai voie s\ ucizi de

partea aceasta a p`r`ia[ului, dar de cealalt\ parte

`]i este permis. Regii [i judec\torii s`nt la fel de

lipsi]i de importan]\ ca [i supu[ii ori acuza]ii etc.

Iar aceasta nu e un simplu un „joc al spiritului”,

totul este profund `nr\d\cinat `n sufletul lui Pas-

cal. El este `ntr-adev\r convins, vede c\ istoria


universal\ este determinat\ de accidente infime.

Chiar dac\ ar fi tr\it `n zilele noastre c`nd to]i,

repet`ndu-l pe Hegel, v\d `n istoria universal\

dezvoltarea spiritului, el nu [i-ar renega cuvin-

tele ; iar dac\ Hegel [i el se confrunt\, acum,

undeva (noi am admis c\ o astfel de ipotez\ nu

e deloc imposibil\), putem presupune c\ tribu-

nalul suprem a descoperit `n scurta fraz\ a lui

Pascal mai mult\ „clarviziune” dec`t `n masivele

volume ale lui Hegel.

Pentru noi este de ne`n]eles, inacceptabil. Dar

dac\ vre]i s\ fi]i al\turi de Pascal, n-ave]i alt\

alegere dec`t s\ v\ „`ndobitoci]i” [i s\ repeta]i,

f\r\ `ncetare, `mpreun\ cu el, cuvintele incan-

tatorii : „Umile[te-te, ra]iune neputincioas\ ; taci,

tu, natur\ imbecil\” (434). Ale noastre veritates

aeternae nu s`nt recunoscute de tribunalul su-

prem. C\ci acolo a `nv\]at Pascal s\ recuze ra]iu-

nea neputincioas\ [i natura noastr\ stupid\. Iat\

ce ne spune despre acest subiect : „E uimitor,

totu[i, c\ misterul cel mai `ndep\rtat de cunoa[-

terea noastr\, cel al transmiterii p\catului, este

un fapt `n absen]a c\ruia nu putem avea nici o

cunoa[tere despre noi `n[ine ! C\ci nu este nimic

care s\ [ocheze mai mult ra]iunea noastr\ dec`t

spusa c\ p\catul primului om i-a f\cut vinova]i

pe cei care, fiind at`t de `ndep\rta]i de aceast\

surs\, par incapabili s\ participe la el. Aceast\

transmitere nu ni se pare doar imposibil\, ci [i

foarte injust\ ; c\ci ce este, oare, mai contrar

regulilor bietei noastre justi]ii dec`t s\ condam-

n\m pentru eternitate un copil incapabil de vo-

in]\, pentru un p\cat de care e at`t de pu]in

vinovat, ce s-a comis cu [ase mii de ani `nainte

de na[terea sa ? Cu siguran]\, nimic nu ne

76 LEV {ESTOV

love[te mai r\u dec`t aceast\ doctrin\ ; [i, totu[i,

f\r\ acest mister, cel mai de nep\truns dintre

toate, s`ntem de ne`n]eles pentru noi `n[ine. S`m-

burele condi]iei noastre `[i cap\t\ contururile...

`n acest abis ; astfel `nc`t omul este mai de ne-

conceput f\r\ acest mister dec`t ar fi acest mister

pentru om” (434).

Este evident c\ g`ndul fundamental din aceas-

t\ pagin\ nu va fi niciodat\ socotit de oameni ca

fiind unul din acele adev\ruri eterne ce ne-au

fost revelate de lumina ra]iunii. Pascal o [tie

prea bine : subliniaz\ el `nsu[i c\ nimic n-ar

putea indigna mai mult ra]iunea [i con[tiin]a

noastr\, c\rora le este dat s\ decid\ ceea ce este

adev\rul [i ceea ce este justi]ia, dec`t misterul

c\derii [i al p\catului originar. P\catul originar

ni se prezint\ drept o `ncarnare a tot ceea ce

consider\m imoral, ru[inos, absurd, imposibil. {i,

totu[i, ne spune Pascal, cel mai mare adev\r se

afl\ aici. Ca [i Tertullian sau Luther, el vede clar

toate aceste pudet, ineptum, impossibile, care

constituie povestirea biblic\ ; [i totu[i, Pascal

declar\ : non pudet, prorsus credibile est... [i re-

]ine chiar, trimfalul : certum. „Conversiunea” lui

Pascal este exprimat\ `n aceast\ ultim\ afirma]ie ;

h`rtia ce o purta cusut\ `n haina sa o confirm\.

El se desprinde definitiv de adev\rul elenic :

„Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac,

Dumnezeul lui Iacob – nu filosofii [i savan]ii”

(Opuscule, 2, 13), astfel formula el, `n expresii

scurte, notate `n grab\, ceea ce reu[ise s\ `nche-

ie. Vom reg\si aici `ntotdeauna acela[i „abis” ;

acela[i amestec inextricabil de contradic]ii ire-

conciliabile. Vom `nt`lni, de asemenea, cumplite-

le cuvinte : Doamne, de ce m-ai p\r\sit ?, lacri-


mile de bucurie, `ndoielile [i certitudinile. {i

deasupra tuturor acestora, o unic\ dorin]\ ne-

buneasc\ [i pasionat\ : s\ uite universul, s\ uite

totul, `n afara lui Dumnezeu. S\ uite regulile,

toate legile, toate adev\rurile eterne [i nema-

teriale, `n supunerea fa]\ de care filosofii vedeau

scopul vie]ii noastre ; s\ suporte toate suferin]ele

fizice, chiar pe cele morale, pentru a-[i atinge

scopul suprem : „`n etern\ bucurie pentru o zi

de lucru pe p\m`nt” (Opuscule, 2, 13). Libertatea

pierdut\ prin Adam [i prima binecuv`ntare a lui

Dumnezeu trebuie acordate „eului demn de ur\”.

{i ce conteaz\, pe l`ng\ aceste mari daruri ale

Creatorului, adev\rurile noastre „eterne” [i `nal-

tele noastre virtu]i !

X

Observ\m c\, `n Pascal, totul s-a schimbat

radical. Odinioar\, `i era team\ de „ra]iune” [i de

deciziile sale, de con[tiin]\ [i de judec\]ile sale

„implacabile”. Acum, deciziile [i judec\]ile `nce-

teaz\ s\ mai existe pentru el. Mai mult chiar :

Pascal p\rea s\ simt\ c\ tot ceea ce este interzis

de ra]iune [i de con[tiin]\ ne este, de fapt, cel

mai necesar. Totu[i, pentru a nu da pretext unor

false interpret\ri, s`nt tentat s\ introduc, `n aceas-

t\ privin]\, o anume rezerv\.

Ne amintim c\ Pascal, contrar lui Descartes [i

altor filosofi, nu considera adev\rul drept ceva

ce putea fi v\zut de oricine, cu condi]ia s\-i fie

ar\tat. Dumnezeu, afirma el, a dorit ca unii s\

vad\, iar al]ii s\ fie orbi ; iar faptul de a fi orb

sau v\z\tor nu depinde de voin]a noastr\ :

Dumnezeu `l `n[eal\ pe cel pe care vrea s\-l

`n[ele [i nu-l `n[eal\ pe cel pe care nu vrea s\-l

78 LEV {ESTOV

`n[ele, iar noi nu avem nici un mijloc de a-l

obliga pe Dumnezeu s\ arate adev\rul tuturor.

Prin urmare, adev\rul nu are trebuin]\ s\ se

ascund\ de oameni. Adev\rul r\t\ce[te printre

ei, f\r\ nici un v\l, iar cel care nu trebuie s\-l

vad\ nu-l va vedea : nu are ochi potrivi]i pentru

a-l vedea.

Poate n-ar fi deplasat s\ remarc\m aici c\

teoria cunoa[terii a lui Pascal nu este at`t de

original\ pe c`t pare la prima vedere. Nu pentru

c\ Pascal ar fi `mprumutat-o de la cineva. A

inventat-o el `nsu[i sau, mai degrab\, a g\sit-o

acolo unde nimeni n-a c\utat o teorie a cunoa[-

terii : `n Sfintele Scripturi. Dar [i al]i filosofi, chiar

printre cei p\g`ni, s-au `ndoit de c`te ceva. Platon

`i spunea lui Diogene c\ nu are „organul” nece-

sar pentru a vedea „ideile”, iar Plotin [tia c\

adev\rul nu este o judecat\ „obligatorie pentru

to]i”. Pentru a vedea adev\rul, propov\duia el,

trebuie s\ „zbori” deasupra tuturor lucrurilor

obligatorii, trebuie s\ ie[i din limite, s\ treci

„dincolo” de ra]iune [i con[tiin]\. Aceste lucruri

au fost spuse de Platon [i Plotin, `ns\ istoria a

re]inut cu totul altceva din scrierile lor. Platon,

ne spune istoria, instruie[te c\ r\ul cel mai mare

este acela de a deveni misovlogo" (adic\ ostil

ra]iunii), iar Plotin ne spune c\ ajrchV ou`n lovgos

kaiV pavnta lovgo" (`nceputul este ra]iunea, [i totul

este ra]iune, Enneadele, III, 2, 15). Istoria a arun-

cat restul ca fiind inutil pentru oameni, iar teo-

riile contemporane ale cunoa[terii, cu toate c\ se

sprijin\ aproape toate pe Platon [i ]in seama `n

bun\ m\sur\ de Plotin, iau drept punct de ple-

care judecata lui Aristotel : adev\rul este ceea ce

poate fi `nv\]at de toat\ lumea.


Or, Pascal afirma c\ nu putem `n]elege actele

lui Dumnezeu f\r\ a avea `n minte faptul c\ el

vrea s\ „orbeasc\” pe unii [i s\-i „lumineze” pe

ceilal]i. Se pare `ns\ c\ nici Pascal n-a spus totul.

Se pare c\ Dumnezeu ba „lumineaz\”, ba „orbe[te”

pe unul [i acela[i om ; de aceea omul poate ba

s\ vad\, ba s\ nu vad\ adev\rul. {i chiar, lucru

ce se `nt`mpl\ adesea, el poate s\ vad\ [i s\ nu

vad\ `n mod simultan. De asemenea, ne spune

Pascal, `n problemele „ultime”, nu exist\, nu

poate exista [i nici nu trebuie s\ existe ceva

ferm, nici sigur. De aceea, `nsu[i Pascal este

modelat de contradic]ii. „G`ndurile”, zice el, `i

vin [i `l p\r\sesc dup\ propriul lor capriciu. ~n

suita sistematic\ de deduc]ii sobre ce alc\tuiesc

teoria sa despre „pariu”, deodat\ irumpe vorba

bizar\, absurd\ : „a te `ndobitoci”. Pe o `ntreag\

pagin\, el glorific\ ra]iunea, pe alta, o pune la

locul s\u, brutal [i dispre]uitor. Iar Eul, despre

care spune c\ este „demn de ur\” (455), ceea ce

are drept consecin]\ c\ „adev\rata [i unica vir-

tute este aceea de a te ur`” (485), acela[i Eu

devine lucrul cel mai pre]ios din lume, mult mai

pre]ios dec`t toate virtu]ile pe care Pascal le

abandoneaz\ pelagienilor [i animalelor. Maxima :

„Inima are ra]iunile sale, pe care ra]iunea nu le

cunoa[te” (277) se amestec\ `n toate [i produce

transform\rile cele mai nea[teptate [i miracu-

loase. E adev\rat c\ s-ar putea r\sturna teza [i s\

proclam\m, cu egal\ `ndrept\]ire : „Ra]iunea are

ra]iunile sale pe care inima nu le cunoa[te”. ~n

fapt, chiar a[a este. Ra]iunea `[i afirm\ exigen]ele

f\r\ s\ ]in\ seama de inim\, a[a cum inima [i le

afirm\ pe ale sale f\r\ s\ ]in\ seama de ra]iune.

„Inima” – ce este oare aceast\ misterioas\ ini-

80 LEV {ESTOV

m\ ? – spune `mpreun\ cu Iov : dac\ a[ pune

durerea mea pe o balan]\, ea ar fi mai grea dec`t

tot nisipul m\rii. Ra]iunea r\spunde : durerea,

chiar cea a `ntregului univers, pus\ pe o balan]\,

n-ar putea ridica nici m\car un fir de nisip.

~nc\ un diferend, pe care iar\[i nu [tim cine

`l va c`[tiga. Ra]iunea insist\ : omul este o trestie

fragil\ pierdut\ `n spa]iile infinite ; cea mai slab\

b\taie de v`nt, o pic\tur\ de ap\ l-ar putea

ucide ; este evident... Da, r\spunde Pascal, este

evident ; `ns\ nici v`ntul, nici pic\tura de ap\,

nici imensul univers nu-[i simt propria for]\ [i

nici sl\biciunea omului ; deci for]a lor este iluzo-

rie [i infim\. Este acesta un argument ? Putem

discuta astfel, putem lupta `mpotriva eviden]ei ?

Desigur, ra]iunea se opune ; ea nu recunoa[te

dec`t for]a argumentativ\ a acelor adev\ruri ne-

materiale care nu pot nimici nici pic\tura de

ap\, nici v`ntul, nici imensul univers. Pentru

ra]iune, aceast\ putere care nimice[te este o pu-

tere `n fa]a c\reia ea se `nclin\ cu pio[enie [i `n

fa]a c\reia, dup\ legile sale, to]i trebuie s\ se

`ncline la fel de pios. Ea, ra]iunea l-a `nv\]at pe

Pascal – [i `naintea lui Pascal pe vechii filosofi –

c\ „eul este demn de ur\”, pentru c\ nu este

etern, pentru c\ el cunoa[te gevnesi" [i ;qorav,

na[terea [i moartea ; [i tot ea i-a inspirat lui

Pascal preceptul fundamental : „Trebuie s\ tinzi

c\tre general” ; precept din care s-a hr\nit [i care

este fundamental `ntregii filosofii vechi [i mo-

derne, [i f\r\ de care nu s`nt posibile nici etica,

nici teoria cunoa[terii. ~ns\ „inima” ur\[te „gene-

ralul” ; ea nu vrea, oricare ar fi amenin]\rile ori

promisiunile ra]iunii, s\ tind\ spre „general”, a[a

cum nu vrea s\ recunoasc\ ra]iunii calitatea de


judec\tor suprem. Pascal recurge la „adev\rurile”

pe care le extrage din Biblie pentru a dobor`, cu

ajutorul lor, ra]iunea [i exigen]ele sale. Consi-

dera]i o eviden]\ c\ orice are un `nceput trebuie

s\ aib\ un sf`r[it, crede]i c\ moartea este un

eveniment la fel de „natural” ca toate celelalte

fenomene naturale. Dar „eviden]a” voastr\ nu

este dec`t orbirea voastr\. Descartes, `n naivitatea

sa savant\, a v\zut c\ Dumnezeu nu vrea [i nici

nu poate s\-i `n[ele pe oameni : aceasta `i era

Lui interzis de teoria cunoa[terii [i de etica p\-

g`nilor. Or, noi [tim c\ exist\ o alt\ teorie a

cunoa[terii [i o alt\ etic\ [i c\ Dumnezeu poate

[i dore[te s\ `n[ele oamenii. Iar cea mai mare

`n[el\torie, c\reia i-a c\zut victim\ p`n\ [i divinul

Platon, este convingerea noastr\ c\ tot ceea ce

are un `nceput are, trebuie s\ aib\ un sf`r[it [i

c\ moartea, prin urmare, este un eveniment

natural `ntre alte evenimente naturale. Desigur,

multe lucruri care au un `nceput au [i un sf`r[it ;

dar nu toate. Iar moartea, pe care ra]iunea o

„`n]elege” ca o consecin]\ necesar\ a principiilor

de ea stabilite, este de fapt lucrul cel mai incom-

prehensibil, cel mai pu]in natural din tot ceea

ce putem observa `n lume. {i este `nc\ [i mai

pu]in „natural” c\ oamenii au putut s\ accepte

adev\rurile ra]iunii, s\ iubeasc\ „generalul”, „le-

gile” [i s\-[i urasc\ propriul Eu ; c\ ei au putut

s\ se intereseze de adev\rurile „imateriale” p`n\

la a-[i uita complet propriul lor destin : „Nemuri-

rea sufletului este un lucru at`t de important,

care ne prive[te at`t de profund, c\ trebuie s\ ne

fi pierdut orice sentiment pentru a fi indiferen]i

la a [ti despre ce este vorba” (194). {i `nc\ :

„Nimic nu este mai important pentru om dec`t

82 LEV {ESTOV

starea sa, nimic nu i se pare mai redutabil dec`t

eternitatea ; astfel `nc`t, nu este deloc natural s\

existe oameni indiferen]i la pierderea fiin]ei pro-

prii [i la amenin]area unei eternit\]i plin\ de

suferin]e. Ei s`nt cu totul altfel fa]\ de toate

celelalte lucruri : le este team\ chiar de cele mai

u[oare, le prev\d, le simt ; [i acela[i om care-[i

petrece zile [i nop]i `n m`nie [i disperare pentru

pierderea unui bun [i pentru o ofens\ imaginar\

adus\ onoarei sale, este [i cel care [tie c\ va

pierde totul prin moarte, f\r\ s\ se nelini[teasc\,

f\r\ nici o emo]ie. E un lucru monstruos s\ vezi,

`n aceea[i inim\ [i `n acela[i timp, aceast\ sen-

sibilitate pentru lucrurile cele mai m\runte [i

aceast\ stranie insensibilitate pentru cele cu ade-

v\rat mari. E o vraj\ de ne`n]eles [i o adormire

supranatural\, semn al unei for]e atotputernice ce

le genereaz\” (194). Observa]i cum, `n spiritul lui

Pascal, totul se degradeaz\. Etica [i teoria cu-

noa[terii grece[ti, cu aversiunea lor fa]\ de tot ce

e ira]ional, cu afirma]ia lor c\ „eul este demn de

ur\”, cu tendin]a lor spre „general”, cu credin]a

lor `n caracterul „natural” al mor]ii, `[i pierd orice

putere asupra lui. Acolo unde „filosofia” g\se[te

adev\rul [i vede eviden]a absolut\, acolo Pascal

vede „fermecare” [i „adormire supranatural\”. {i,

acum, noi poate nu vom mai `ndr\zni s\ respin-

gem exorcismul s\u : „Umile[te-te, ra]iune nepu-

tincioas\” (434). C\ci, dac\ „adev\rurile eterne”

nu conduc dec`t la „fermecare” [i la „adormire”,

dac\ noi tr\im `ntr-un regat vr\jit, cum ar mai

putea omul s\ se elibereze de farmecele supra-

naturale ? Dispre]uim supersti]ia, s`ntem convin[i

c\ exorcismele s`nt absurde, iat\ `nc\ unul din

„adev\rurile eterne”. ~ns\ toate aceste nu pot fi


valabile dec`t numai atunci c`nd teoria cunoa[-

terii [i etica noastr\ s-ar fonda pe presupunerea

c\ Dumnezeu trebuie s\ fie veridic [i s\ se supu-

n\, ca [i oamenii, unei legi ce-i este superioar\.

~ns\, din momentul `n care am aflat c\ dore[te

ca unii s\ fie orbi]i iar al]ii clarv\z\tori, situa]ia

se schimb\. „Exorcismul” apare atunci drept unic

mijloc, de[i „supranatural”, de a sparge eviden-

]ele-erori create de o for]\ de asemenea suprana-

tural\, iar c\utarea adev\rului nu mai poate fi o

investiga]ie lini[tit\ [i lipsit\ de pasiune. Atunci,

va trebui s\ admitem c\ singurii care caut\ co-

rect s`nt cei care „caut\ gem`nd” ; de atunci,

chinul de care nu se putea ap\ra Pascal, [i teama

sa nebun\ fa]\ de abis, devin mai de dorit dec`t

p\m`ntul ferm [i lini[tea spiritului. Doar oroarea

pe care o `ncearc\ omul c`nd simte c\ p\m`ntul

`i fuge de sub picioare [i cade `ntr-un abis f\r\

fund, `l poate conduce la „nebuneasca” decizie

de a respinge „legea” [i de a se revolta `mpotriva

tuturor adev\rurilor recunoscute. De aceea vor-

be[te at`t de mult Pascal, `n Pensées, despre

teribilele condi]ii ale existen]ei noastre p\m`n-

tene. Ra]iunea repet\ adev\rurile sale : A=A, par-

tea este mai mic\ dec`t `ntregul, dou\ m\rimi

egale cu a treia s`nt egale `ntre ele, ceea ce are

un `nceput trebuie s\ aib\ un sf`r[it etc. Morala

pretinde ca virtutea s\-[i g\seasc\ r\splata `n

sine, ca Eul omenesc, ostil prin esen]a sa tuturor

legilor, s\ fie adus la ascultare, ca Dumnezeu

`nsu[i s\ se supun\ legii... Pascal `n]elege toate

acestea, s`nt lucruri pe care le [tie : el a tr\it `n

cele dou\ Rome, secular\ [i spiritual\, l-a cu-

noscut pe Montaigne, a trecut prin [coala lui

Epictet [i a urmat `nv\]\tura timizilor s\i prieteni

84 LEV {ESTOV

de la Port Royal. Aici [i dincolo, [i-a `nsu[it toate

adev\rurile nemateriale [i eterne, a `nv\]at s\ le

reduc\ la un singur adev\r pe care oamenii `l

numesc Dumnezeu. A `nv\]at c\ nu a existat ni-

ciodat\ un alt Dumnezeu printre oameni, [i c\

„puterea cheilor” a fost `nm`nat\ de Dumnezeu

`nsu[i celui care, `ntr-o singur\ noapte, L-a rene-

gat de trei ori.

Dar la Judecata de Apoi, Pascal a `nv\]at

altceva. Drept r\spuns la rug\ciunea sa : „F\,

Doamne, s\ m\ socotesc `n boala mea ca `ntr-un

fel de moarte, desp\r]it de lume, dezlegat de

toate leg\turile mele, singur `n prezen]a ta”

(Opuscule, I, 3), Dumnezeu i-a d\ruit aceast\ „con-

versiune a inimii sale” pe care at`t a sperat-o.

„Singur `n prezen]a ta” : din aceast\ dorin]\ de a

se afla fa]\ `n fa]\ cu Dumnezeu (la Plotin, ;ughV

movnou proV" movnon)25 s-a n\scut hot\r`rea lui Pascal

s\ convoace, `n fa]a tribunalului lui Dumnezeu,

Roma [i lumea. Iat\ ce l-a proiectat `n afara

c\r\rii comune, ce i-a dat for]a [i `ndr\zneala

necesare pentru a-i vorbi la modul imperativ

ra]iunii, ce nu recuno[tea nici un st\p`n, ce l-a

`nv\]at s\ aplice judec\]ilor clare [i distincte ma-

gicul s\u : „Dispari, umile[te-te ra]iune nepu-

tincioas\” (434). Po]i s\ sacrifici totul pentru a-l

g\si pe Dumnezeu ; [i `n primul r`nd adev\rurile

noastre eterne [i nemateriale, pe care „filosofia

pozitiv\”, `n virtutea imaterialit\]ii lor reale [i a

pretinsei lor eternit\]i, `ncearc\ s\ le substituie

lui Dumnezeu. Nu va putea fi niciodat\ iertat

Descartes, el nu trebuie iertat : prin gre[eala sa,

oamenii au fost din nou orbi]i, readu[i c\tre

25. Fuga unului spre Unu (Enneade, VI, 9, 11).


aceast\ minunat\ „fermecare” [i aceast\ „adormi-

re” despre care ne-a vorbit Pascal. Cum s\ sco]i

lumea din aceast\ toropeal\ ? Cum s\ smulgi

oamenii din puterea mor]ii ? Cine va insufla o

for]\ care s\ declan[eze exorcismul : „Dispari !” ?

Cine ne va ajuta s\ facem din „lipsa de claritate”

o „profesie” ? Cine ne va da marea `ndr\zneal\

de a renun]a la darurile ra]iunii, de a ne „`ndo-

bitoci” ? Cine va face ca durerea lui Iov s\ fie

mai grea dec`t tot nisipul m\rii ?

Pascal r\spunde : „Iisus va fi `n agonie p`n\ la

sf`r[itul lumii” (553). Dumnezeu `nsu[i a ad\ugat

suferin]ele sale la suferin]ele lui Iov [i, la sf`r[itul

lumii, greutatea durerii divine [i umane va de-

p\[i greutatea nisipului m\rii. A[tept`nd – [i aici

se afl\ esen]ialul filosofiei lui Pascal, at`t de

diferit\ de ceea ce numim de obicei cu acest

nume –, „s\ nu c\ut\m siguran]a [i fermitatea”

(72) `n lumea noastr\ vr\jit\. Nu trebuie s\ fim

lini[ti]i, nu trebuie s\ dormim... Aceast\ porunc\

nu este pentru noi to]i, ci doar pentru pu]inii

„ale[i” sau „martiri”. C\ci, dac\ ar dormi [i ei,

cum a adormit `n timpul nop]ii memorabile ma-

rele apostol, sacrificiul lui Dumnezeu va fi fost

inutil, iar moartea ar triumfa definitiv, pentru

totdeauna.

Privilegia]ii [i

dezmo[teni]ii istoriei

Destinul istoric al lui Descartes [i Spinoza

1. {i am auzit glasul Domnului care zicea «Pe cine `l voi

trimite [i cine va merge pentru Noi?» {i am r\spuns:

«Iat\-m\, trimite-m\ pe mine!» {i El a zis: «Du-te [i spune

poporului acestuia: Cu auzul ve]i auzi [i nu ve]i `n]elege

[i, uit`ndu-v\, v\ ve]i uita, dar nu ve]i vedea. C\ s-a

`nv`rto[at inima poporului acestuia [i cu urechile sale

greu a auzit [i ochii s\i i-a `nchis, ca nu cumva cu ochii

s\ vad\ [i cu urechile s\ aud\...»

Et audivi vocem Domini dicentis :

Quem mittam ? Et quis ibit nobis ? Et

dixi : ecce ego, mitte me. Et dixit : Vade

et dices populo huic : Audite audientes

et nolite intelligere, et videte visionem et

nolite cognoscere. Excaeca cor populi

hujus aures ejus aggrava ; et oculos ejus

claude ; ne forte videat oculis suis et

corde suo intelligat1

Isaia, VI, 8-10.

I

Pu]ini s`nt cei care ar `ndr\zni, ast\zi, s\ repe-

te spusele lui Hegel, cum c\ istoria filosofiei

dezv\luie treptele de evolu]ie ale spiritului. Isto-

ricii contemporani ai filosofiei privesc de sus

construc]iile abstracte de acest fel. Ei vor s\ fie,

`nainte de toate, istorici, adic\ s\ povesteasc\

veridic „ceea ce s-a `nt`mplat” [i `nl\tur\, de la

bun `nceput, orice premis\ `n stare s\ le `ngr\-

deasc\ libertatea de investigare. Dac\ ar fi s\

credem ceea ce se afirm\ adesea, am putea g`ndi

c\, niciodat\ p`n\ acum, elanul c\tre cercetarea

90 LEV {ESTOV

liber\ n-a fost at`t de puternic. Prima porunc\ a

filosofiei contemporane este : trebuie s\ te eli-

berezi de orice fel de premis\. Premisele s`nt

considerate un p\cat de moarte, iar cei care le

accept\ devin du[mani ai adev\rului.

Se pune `ns\ `ntrebarea : am avut cu adev\rat

de c`[tigat introduc`nd o nou\ porunc\, o nou\

lege ? La Sf`ntul Pavel `nt`lnim aceast\ spus\

enigmatic\ : „Legea a fost dat\ pentru a `nmul]i

p\catul”. {i, `ntr-adev\r, numai acolo unde exist\

lege, exist\ [i crim\. De[i e greu de imaginat,

s`ntem, totu[i, obliga]i s\ admitem : dac\ n-ar fi

lege, n-ar fi nici crime. ~n acest caz, oamenii ar

spune deschis c\, pentru ei, premisele s`nt mai

importante dec`t filosofia lor, c\ ele reprezint\

cel mai important lucru din lume, iar menirea lor

este afirmarea [i ap\rarea acestor premise.

Descartes, p\rintele „noii filosofii”, primul care a

decretat c\ premisele nu-[i au locul `n filosofie

(de omnibus dubitandum2 erau cuvintele sale)

avea cu siguran]\, o premis\ proprie. O for]\

extraordinar\ [i irezistibil\, pe care n-ar fi putut

s-o numeasc\ [i, `n plus, nici nu i-ar fi c\utat

vreun nume, dar care `l st\p`nea `n `ntregime, `l

`mpingea, f\r\ putin]\ de sc\pare, spre un singur

deznod\m`nt : alungarea cu orice pre] a misteru-

lui din via]a noastr\. Adev\rul, spunea filosoful,

nu e de g\sit dec`t `n ceea ce poate fi repre-

zentat clar [i distinct (clare et distincte). Tot ceea

ce este vag perceput, tot ceea ce e misterios nu

ar putea fi adev\rat. Iar aceast\ afirma]ie – `n

opinia g`nditorului – nu mai este o premis\. Este

ceva de care nimeni, nic\ieri, nu se `ndoie[te [i

2. Trebuie s\ te `ndoie[ti de tot.


nici nu s-a `ndoit vreodat\ : nici oamenii, nici

`ngerii, nici Dumnezeu `nsu[i. Pentru a anula din

start orice posibilitate de a se ajunge la obiec]ii

[i repro[uri, filosoful a `nceput, a[a cum o afir-

m\, prin a se `ndoi de tot. {i, numai atunci c`nd

s-a convins c\ exist\ un adev\r `n stare s\ reziste

asaltului oric\ror `ndoieli, a `nceput s\ filosofeze,

f\r\ a mai fi p`ndit de r\t\cire, c\p\t`nd nu un

talisman, ci o busol\ la care oamenii au visat

aproape dintotdeauna, de la `nceputurile lumii.

Dumnezeu `nsu[i, predica Descartes, dore[te,

trebuie s\ doreasc\ s\ ajungem `n posesia adev\-

rului. {i aceasta era pentru el o judecat\ tot at`t

de clar\, distinct\ [i, deci, evident\, ca [i prima

judecat\ pe care a descoperit-o [i formulat-o `n

cuvintele : cogito, ergo sum3.

Dumnezeu nu voie[te s\-i `n[ele pe oameni –

velle fallere vel malitiam vel imbecillitatem testatur,

nec proinde in Deum cadit : dorin]a de a `n[ela

dovede[te fie r\utate, fie sl\biciune [i, prin urmare,

nu ar putea fi atribuit\ divinit\]ii. Dumnezeu nu

dore[te s\ fie `n[el\tor [i, ceea ce e esen]ial,

chiar dac\ ar dori-o, nu ar putea : cogito, ergo

sum.

Celui care nu a citit operele lui Descartes, `i

vine greu s\-[i imagineze eleva]ia [i entuziasmul

lor extraordinare, c`t [i debordanta lor agita]ie

interioar\. ~n ciuda caracterului vizibil abstract al

tezei, ele nu s`nt tratate, ci poeme inspirate.

Chiar celebrul poem filosofic al lui Lucre]iu, De

rerum natura este departe de acest mod de a

scrie, `n for]\ [i av`ntat, de[i, dup\ cum se [tie,

Lucre]iu a avut o premis\ proprie care, `n multe

3. Cuget, deci exist.

PRIVILEGIA}II {I DEZMO{TENI}II ISTORIEI

92 LEV {ESTOV

privin]e, o aminte[te pe cea a lui Descartes,

fiindu-i mult mai aproape dec`t atomismul epicu-

reic expus `n opera sa. Descartes, o repet, nu

avea dec`t un singur ]el : acela de a despov\ra

lumea, de a elibera existen]a oamenilor de mister

[i de for]ele misterioase atotst\p`nitoare. Depen-

den]a, fie [i de o Fiin]\ absolut perfect\, `i p\rea

g`nditorului cumplit de dureroas\ [i de tortu-

rant\. Nu avea `ncredere dec`t `n sine `nsu[i. {i

la g`ndul c\ nu exist\ nimeni `n univers care s\

doreasc\, s\ poat\ s\-l `n[ele, c\ nu exist\ ni-

meni `n care trebuie s\ aib\ `ncredere, pe care

s\-l cread\ c\ este de acum `nainte (`n sine

`nsu[i are o `ncredere absolut\) st\p`nul [i

creatorul propriului destin, sufletul s\u se umple

de o bucurie extatic\, tratatele se transform\ `n

c`ntece de victorie, triumf\toare [i exuberante.

Dumnezeu nu voie[te s\-i `n[ele pe oameni,

Dumnezeu nu poate, chiar dac\ ar voi, s\-i `n[e-

le pe oameni. Deasupra divinit\]ii [i a omului

exist\ o „lege” etern\. E de ajuns s\ o vezi clar

[i distinct [i tot ceea ce e ascuns va deveni

manifest, misterul va dispare din lume, iar oa-

menii vor fi deopotriv\ cu zeii.

Oamenii vor fi deopotriv\ cu zeii ! Descartes

nu a folosit un asemenea limbaj. Dou\ secole

mai t`rziu, Hegel a fost cel care a vorbit astfel.

Descartes era `nc\ obligat s\ nu mearg\ p`n\ la

cap\tul g`ndirii sale ; a[a cum ni-l prezint\ istori-

cii, nu uitase cu des\v`r[ire de soarta lui Galilei.

Chiar [i contemporanii s\i g`ndeau despre el

acela[i lucru. Bossuet scria : „Domnului Descar-

tes `i este mereu team\ s\ nu fie pus la index de

c\tre Biseric\ [i `l vedem lu`ndu-[i precau]ii ce

merg adesea p`n\ la exces”. {i, totu[i, `n ciuda


pruden]ei sale, el [i-a `ndeplinit incomparabil,

genial misiunea sa istoric\. Descartes semnaleaz\

prin prezen]a sa sf`r[itul nop]ii milenare a Evului

Mediu, marele „`nceput” sau marea r\sturnare ce

se afl\ la originea noii istorii, noii g`ndiri. Mai

mult, Descartes era un adev\rat „fiu al timpului

s\u”. Lui ì pot fi aplicate `n `ntregime sau, dac\

prefera]i, prin excelen]\, spusele lui Hegel : „Fie-

care filosofie, tocmai pentru c\ este expresia

(Darstellung) unui grad particular de evolu]ie,

apar]ine timpului s\u [i este legat\ de limitarea

sa (chiar astfel se exprim\ Hegel – Beschraenkt-

heit). Individul este fiul poporului s\u, al ]\rii

sale, nef\c`nd altceva dec`t s\ le exprime esen]a

prin forma sa particular\. Un individ poate lupta

cum va dori, dar ì va fi tot at`t de imposibil s\

se smulg\ timpului s\u, dup\ cum ì va fi s\ ias\

din propria-i piele. C\ci el apar]ine Spiritului

Universal unic, care este propria sa fiin]\ [i pro-

pria sa esen]\” (HegelsWerke, XIII, 59).

Cuvinte remarcabile, asupra c\rora merit\ s\

mai reflect\m. Mai ales v\z`nd `ncrederea depli-

n\ sau, dac\ prefera]i, credulitatea naiv\ a celui

ce le-a pronun]at [i care, e timpul s\ remarc\m,

`nso]e[te `ntotdeauna judec\]ile clare [i distincte :

ut unusquisque qui certitudinem intellectus gusta-

vit, apud se sine dubio expertus est4 (Spinoza –

Tratat teol.-politic, cap I).

Filosofia, ne `nva]\ Hegel, cel mai mare ra]io-

nalist, este condamnat\ s\ fie limitat\ de spiritul

4. „~nc`t oricine a gustat din certitudinea intelectului, [tie

acest fapt `n chip ne`ndoielnic” (~n Tratatul teolo-

gico-politic, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti,

1960, pag. 17)


94 LEV {ESTOV

timpului s\u, iar omul nu posed\ nici un mijloc

prin care s\ se smulg\ acestei limit\ri. {i aceasta

nu-l zdruncin\ deloc, ci, dimpotriv\, `l seduce,

pentru c\ e tocmai ceea ce aduce cel mai mult

cu adev\rul [tiin]ific at`t de mult dorit, at`t de

mult a[teptat ; adic\ tot ce poate fi imaginat clare

et distincte, at`t de clar [i distinct `nc`t este im-

posibil de admis chiar [i cea mai mic\ b\nuial\

c\ Dumnezeu `nsu[i, `n ciuda dorin]ei sale, ar

putea, de aceast\ dat\, s\ ne induc\ `n eroare.

{i, chiar atunci c`nd omul a citit ceea ce a scris

Hegel, c\ e un fiu al timpului s\u [i, `n judec\]ile

sale, exprim\ nu adev\rul, ci numai ceea ce

Spiritul Universal dore[te, la un moment istoric

dat, nu numai c\ nu se poate smulge limit\rii,

dar nici m\car nu-i este dat s\ resimt\ aceast\

limitare drept un co[mar ap\s\tor [i resping\tor,

pe care, chiar dac\ e imposibil s\-l `nfrun]i, `]i

po]i spune c\ nu e realitate, ci numai un vis

dureros. Proclam\ un adev\r accidental, limitat

[i mul]ume[te-te cu at`t ; ar trebui chiar s\ te

bucuri de asta, s\ exul]i ! Acela[i Hegel, `n ace-

ea[i oper\ [i `n acela[i capitol din care au fost

extrase r`ndurile citate mai sus, scria : die Philo-

sophie ist nicht ein Somnambulismus sondern

vielmehr das wachste Bewusstsein5. ~ns\, dac\ tot

ceea ce a afirmat despre Spiritul Timpului este

exact, filosofia (sau ceea ce Hegel nume[te ast-

fel) este un pur somnambulism, iar con[tiin]a

filosofic\ e cea mai adormit\ con[tiin]\ din c`te

exist\. E adev\rat – [i e important s\ not\m aici

acest lucru – c\, prin ea `ns\[i, starea de som-

5. Filosofia nu este o form\ de somnambulism, ci dimpo-

triv\, starea cea mai treaz\ a con[tiin]ei.


nambulism nu poate, la drept vorbind, s\ fie

considerat\ drept un r\u at`t de mare, poate

chiar con]ine `n ea „fericirea”. Dup\ cum [tim,

somnambulii fac lucruri ce par supranaturale

persoanelor aflate `n stare de trezie. Poate c\

faptul de a g`ndi `n stare de somnambulism este

util, chiar foarte util. ~ns\, `n toate cazurile, oric`t

de util ar fi aceasta, chiar dac\ s-ar dovedi c\

marile inven]ii [i descoperiri [tiin]ifice au fost

f\cute `n stare de somnambulism (exist\ toate

[ansele ca o astfel de supozi]ie s\ fie exact\),

filosofia nu trebuie niciodat\ s\ se lase sedus\

de utilitate sau profit, oric`t de mari ar fi acestea.

De asemenea, fie c\ o dorim sau nu, noi s`ntem

totu[i obliga]i, urm`nd regula lui Descartes `n-

su[i, de omnibus dubitandum, s\ ne `ndoim de

premisa sa [i s\ ne `ntreb\m : e adev\rat c\

judec\]ile clare [i distincte nu ne `n[eal\ nicio-

dat\ ? Nu cumva tocmai contrariul e adev\rat ?

Nu este, poate, caracterul clar [i distinct al jude-

c\]ilor tocmai un semn al falsit\]ii lor ? ~n al]i

termeni : dac\ Dumnezeu voie[te [i poate s\-i

`n[ele pe oameni ? {i dac\, tocmai atunci c`nd e

`n[el\tor, le trimite filosofi, profe]i care le suge-

reaz\ judec\]i false, `ns\ clare [i distincte ?

{i, totu[i, Hegel are dreptate, [i chiar mai mult

dec`t `[i `nchipuia el `nsu[i. Descartes era fiul

timpului s\u, iar timpul s\u era condamnat la

limitare [i la erori pe care el a fost chemat s\ le

fac\ vizibile [i s\ le proclame drept adev\ruri.

Este foarte semnificativ c\, dintre toate atributele

lui Dumnezeu, Descartes nu se intereseaz\ dec`t

de unul singur, cel negativ. Dumnezeu nu ar

putea fi `n[el\tor. Descartes nu-i cerea dec`t un

singur lucru : s\ nu-l `mpiedice s\-[i urmeze


96 LEV {ESTOV

investiga]iile [tiin]ifice, adic\ s\ nu se amestece

`n treburile omene[ti. ~n orice caz, el nu va

putea s\-l `n[ele `n totalitate pe om. Cogito, ergo

sum. Chem`ndu-l pe om la via]\, adic\ la g`ndire,

chiar prin aceasta Dumnezeu a fost obligat s\-i

reveleze c\ el, omul, exist\ ; [i acesta este primul

adev\r. Dar, dezv\luindu-i un prim adev\r,

Dumnezeu `i arat\ chiar prin aceasta adev\rul

asupra a ceea ce s`nt criteriile adev\rului, ofe-

rindu-i deci posibilitatea de a `n]elege c\ ade-

v\rurile nu pot fi dec`t percep]ii clare [i distincte.

Punctul de sprijin a fost g\sit, iar noii Arhimede

puteau s\-[i continue, `n deplin\ siguran]\, ope-

ra. Ei nu se mai roag\ : „D\-ne nou\ p`inea

noastr\ cea de toate zilele” sau „izb\ve[te-ne de

cel R\u”, ei nu fac dec`t s\-i propun\ respectuos

lui Dumnezeu s\ nu se mai amestece `n treburile

lor lume[ti : noli tangere circulos nostros. Astfel

ne `nva]\, cu bucurie [i entuziasm, Descartes, ca

un fiu supus Spiritului timpului s\u. Astfel ne-au

`nv\]at, `nainte de Descartes [i dup\ el, mul]i al]i

oameni remarcabili ai secolelor al XVI-lea [i al

XVII-lea. Erau cu to]ii convin[i c\ Dumnezeu

nici nu voie[te [i nici nu poate s\ ne `n[ele, c\

noi `n[ine, cu liberul nostru arbitru, s`ntem la

originea gre[elilor noastre, c\ judec\]ile clare [i

distincte nu ar avea cum s\ fie false : a[a o cerea

atotputernicul Spirit al timpului...

Dar iat\ un alt fapt. Pascal era un contem-

poran, mai t`n\r, al lui Descartes. {i, asemenea

lui Descartes, era unul din reprezentan]ii de sea-

m\ ai g`ndirii [tiin]ifice a timpului s\u. Cuno[tea

perfect doctrina judec\]ilor clare [i distincte sus-

]inut\ de c\tre Descartes. {tia desigur, `n egal\

m\sur\, c\ Spiritul timpului era al\turi de


Descartes [i putea s\ ghiceasc\ cu u[urin]\ – [i

probabil c\ a [i ghicit – ceea ce spiritul timpului

a[tepta de la fiii s\i ; dar a refuzat s\ r\spund\

acestor exigen]e. Ca replic\ la spusa triumf\toare

a lui Descartes : clare et distincte, el a r\spuns

t\ios, posomor`t, `ncruntat : „n-am nevoie de cla-

ritate” [i „nu-mi mai repro[a]i lipsa de claritate,

c\ci din ea mi-am f\cut o profesiune...” Deci

claritatea [i limpezimea ucid adev\rul... Astfel

vorbea Pascal, cel care era, ca [i Descartes, un

fiu al secolului al XVII-lea, un francez [i, subli-

niez, un savant remarcabil...

Cum s-a `nt`mplat, deci, ca doi oameni care ar

fi trebuit s\ apar]in\ aceluia[i Spirit Universal [i,

prin urmare, s\ dezv\luie esen]a timpului [i a

poporului lor, s\ proclame lucruri at`t de dife-

rite ? Sau poate c\ Hegel n-a avut „`n totalitate”

dreptate ? Probabil, nimeni nu poate ie[i din

propria-i piele [i, totu[i, omul reu[e[te c`teodat\

s\ nesocoteasc\ poruncile Spiritului, s\ scape de

limitarea timpului s\u. {i, pe urm\, o a doua

`ntrebare : unde trebuie c\utat adev\rul ultim [i

definitiv ? De partea `ntuneca]ilor [i posomor`]ilor

rebeli `mpotriva Spiritului care, f\c`nd imposibi-

lul, scap\ domina]iei puterii timpului lor sau,

dimpotriv\, de partea celor care nu `ncearc\ im-

posibilul [i, ferm convin[i c\ ra]iunea uman\ nu

este prin nimic diferit\ de cea divin\, se av`nt\

triumf\tori [i ferici]i pe marele drum al istoriei ?

C\ci probabil nimeni nu se va `ndoi c\ marele

drum al istoriei nu este deschis dec`t celor supu[i.

Pascal, cu enigmatica sa „profesiune” este depar-

te de evenimente, de ideea `n evolu]ie. Doar din

`nt`mplare ni s-au p\strat, fragmentar [i `n dezor-

dine, „pensées”-urile sale ; `ns\ Descartes [i nu


98 LEV {ESTOV

Pascal a fost [i a r\mas, p`n\ ast\zi, st\p`nul

sufletelor. Descartes a fost adev\ratul promotor

al Spiritului unic [i universal despre care a vorbit

Hegel. {i, prin urmare, dac\ trebuie s\ `n]elegem

prin adev\r ceea ce suport\ `ncercarea secolelor,

adev\rul se afl\ de partea lui Descartes.

II

Filosofia contemporan\, dup\ cum am mai

spus, nu accept\ premise. {i, mai mult, se teme

de legende [i mituri. A[a cum am v\zut deja,

filosofia nu a putut niciodat\ s\ se lipseasc\ de

premise. Vom vedea, `n continuare, c\ legendele

[i miturile `i s`nt tot at`t de necesare.

Toat\ lumea [tie c\, dup\ `nv\]\turile Bibliei,

Dumnezeu a creat omul „dup\ chipul [i asem\-

narea sa” [i cre`ndu-l, l-a binecuv`ntat. Aceasta

constitue alfa [i omega Bibliei, aici e sufletul ei

sau, dac\ `ndr\znesc s\ m\ exprim astfel, `n

aceasta const\ esen]a filosofiei biblice. ~ns\, pro-

babil, pu]ini s`nt cei care [tiu c\ lumea greac\ a

avut [i ea legenda sau mitul ei privind originea

omului [i c\ acest mit se afl\ la baza aproape

tuturor sistemelor filosofice ale antichit\]ii [i c\,

sub o form\ mascat\, a fost `n `ntregime adoptat

de filosofia ra]ionalist\ modern\. Tot ceea ce

Hegel spune, `n fraza citat\ mai `nainte, despre

Spiritul Universal [i despre individ nu este dec`t

o parafraz\ a acestui mit adaptat gustului epocii

noastre.

Anaximandru poveste[te mitul `n felul urm\-

tor : f\c`ndu-[i apari]ia pe scena lumii, adic\

ie[ind din proprie voin]\ din izvorul unic [i

comun [i cucerindu-[i o existen]\ individual\,

lucrurile particulare au comis, prin aceasta, o


mare crim\. {i, ca urmare, ele trebuie s\ suporte

cea mai mare pedeaps\, s\ cunoasc\ nimicirea.

„Toate lucrurile particulare”, adic\, `nainte de

toate, fiin]ele vii [i, bine`n]eles, `n primul r`nd

printre fiin]ele vii, oamenii. Nu Dumnezeu a

creat oamenii din proprie voin]\, dup\ cum se

poveste[te `n Biblie [i, cre`ndu-i, i-a binecuv`n-

tat ; nu cu binecuv`ntarea, ci `mpotriva voin]ei

lui Dumnezeu, oamenii, prin propria lor voin]\

[i `ntr-un chip nelegiuit au purces c\tre existen]a

la care nu aveau nici un drept. ~n consecin]\,

via]a individual\ `n chiar esen]a ei este o im-

pietate [i, de aceea, ascunde `n sine cumplita

amenin]are a celei mai mari pedepse, moartea.

Aceasta era `nv\]\tura primului filosof grec, Ana-

ximandru. Tot astfel ne `nva]\ [i ultimul mare

filosof al antichit\]ii, Plotin : ajrchv meVn tou` –a–ou`

hJ tovlma –aiV hJ gevnesi"6 (originea r\ului st\ `n

`ndr\zneala nes\buit\ [i `n na[terea celor parti-

culare). Acela[i lucru, repet, `l afirm\ [i filosofia

contemporan\. Atunci c`nd Hegel spune c\

individul apar]ine Spiritului Universal (de aceast\

dat\ „conceptul” nu e mai clar ci, dimpotriv\,

mai pu]in clar dec`t „reprezentarea”, fiind tot at`t

de mitologic, de aceea scriu cuv`ntul spirit cu

liter\ mare) nu face dec`t s\ repete spusele lui

Anaximandru. {i a[ mai ad\uga un detaliu.

Legenda lui Anaximandru n-a fost inventat\ de

el, nici de greci. Ea a fost adus\ `n lumea greac\

din Orient, aceast\ patrie a tuturor legendelor [i

miturilor, prin care, f\r\ s\ vrea s-o recunoasc\,

a tr\it [i tr\ie[te `nc\ Occidentul.

6. ~n Enneade, V, I, I.


100 LEV {ESTOV

Astfel exist\ dou\ legende. Omul, ca fiin]\

individual\, a venit pe lume conform voin]ei [i

cu binecuv`ntarea lui Dumnezeu. Existen]a indi-

vidual\ a ap\rut `n Univers `mpotriva voin]ei lui

Dumnezeu [i, tocmai de aceea, este chiar `n

esen]a sa un sacrilegiu, iar moartea, aneantiza-

rea, devin o pedeapsa just\, fireasc\ pentru o

nesupunere criminal\.

Atunci, cum s\ se decid\ [i cine va decide

unde e adev\rul ? Dumnezeu a creat oamenii

pentru via]\ sau ei au purces c\tre via]\, cu

`ndr\zneal\, prin vicle[ug [i `n[el\torie ? Sau, s-ar

putea continua : unii au fost crea]i de Dumnezeu,

`n vreme ce ceilal]i [i-au croit ei `n[i[i drumul

spre existen]\, dispre]uind voin]a divin\ ? {i nu

exist\, `n opinia comun\, dec`t ra]iunea omeneasc\

pentru a r\spunde acestor `ntreb\ri nelini[titoare

[i fatale. {i ea r\spunde : ultima supozi]ie este

total inacceptabil\. „Nu e cu putin]\” ca esen]a

metafizic\ s\ nu fie identic\ la to]i oamenii. Dar,

`n acela[i timp, este evident c\ oamenii n-au

venit pe lume cu binecuv`ntarea lui Dumnezeu.

Experien]a zilnic\ ne `nva]\ c\ tot ceea ce `ncepe

s\ existe e menit descompunerii [i tot ceea ce se

na[te moare. Chiar mai mult dec`t at`t : tot ce se

na[te, deci are un `nceput, trebuie s\ moar\,

deci s\ cunoasc\ sf`r[itul. Nici nu mai este expe-

rien]a cea care ne spune acest lucru : este evi-

dent, aici `nt`lnim acel adev\r clar [i distinct,

veritas aeterna, `mpotriva c\ruia nici o obiec]ie

nu e cu putin]\, adev\r care are, chiar [i pentru

Dumnezeu, acela[i caracter obligatoriu ca pentru

oameni. Moartea este sf`r[itul natural, conform

naturii lucrurilor a ceea ce are drept `nceput

na[terea.


{i pentru c\ e astfel, devine de net\g\duit

faptul c\ omul, fiin]\ particular\, s-a `ndreptat `n

chip nelegiuit c\tre existen]\ [i, `n consecin]\,

nu are nici un drept la via]\. Iar ceea ce poves-

te[te Biblia este `n mod evident fals. A adopta

povestea biblic\ ar `nsemna a renun]a la adev\-

rurile clare [i distincte ale lui Descartes [i a face

profesiune de credin]\ din lipsa de limpezime a

lui Pascal. Mai mult chiar : `nsu[i Dumnezeul

Bibliei, despre care se spune c\ a creat omul

dup\ chipul [i asem\narea sa, nu este dec`t un

mit, o inven]ie mincinoas\. C\ci acest Dumnezeu

dup\ chipul [i asem\narea c\ruia a fost creat

omul, adic\ un Dumnezeu personal, un Dumnezeu

individualizat este o reprezentare „obscur\” [i, `n

consecin]\, fals\. Un concept adev\rat este un

concept clar [i distinct cum ar fi Spiritul Univer-

sal (sau Spiritul Universalului) cum ì spunea

Hegel. Astfel „g`ndeau” vechii greci, astfel g`n-

deau oamenii care au f\cut s\ renasc\, `n tim-

purile moderne, [tiin]ele [i artele, astfel g`ndesc

contemporanii no[tri. ~ns\ Spinoza este cel dintì

care a g\sit pentru toate acestea numele adev\rat.

„Nam intellectus et voluntas qui Dei essentiam

constituerent, a nostro intellectu et voluntate toto

coelo differre deberent, nec in ulla re,

praeterquam in nomine, convenire possent, non

aliter scilicet quam inter se conveniunt canis

signun coeleste et canis animal latrans.”7


7. „C\ci intelectul [i voin]a care ar constitui esen]a lui

Dumnezeu ar trebui s\ se deosebeasc\ cu totul de inte-

lectul [i de voin]a noastr\ [i, `n afar\ de nume, s\ aib\

comun `ntre ele tot at`t c`t au `n comun Cìnele, conste-

la]ia de pe cer, [i cìnele, animalul care latr\.” (Etica, I,

prop. 17, Scholie)

102 LEV {ESTOV

Acesta este limbajul folosit de discipolul lui

Descartes. C\ Spinoza a fost discipolul lui

Descartes nu poate fi contestat, a[a dup\ cum

nu poate fi contestat faptul c\ a fost un fiu al

timpului s\u. Pentru a folosi un limbaj figurat,

nici n-a avut timp s\ se mistuie rugul lui

Giordano Bruno, c\ Spinoza `ndr\znea deja s\

proclame hot\r`t c\ toate povestirile din Biblie

despre Dumnezeu nu s`nt altceva dec`t pure in-

ven]ii fanteziste. Dou\ secole mai t`rziu, Hegel

va repeta spusele lui Spinoza (Hegel e prezent

aproape `n `ntregime `n Spinoza), `ns\ el nu a

`ncercat niciodat\ s\ vorbeasc\ at`t de deschis [i

de hot\r`t. {i nu din pruden]\ : el nu mai era

intimidat nici de soarta lui Giordano Bruno, nici

de cea a lui Galilei. ~ns\ Hegel nu sim]ea nevoia,

nu avea imboldul interior de a vorbi astfel.

~naintea lui, Spinoza spusese [i f\cuse deja ceea

ce trebuia. {i, dac\ Descartes n-a avut limbajul

lui Spinoza, aceasta nu se datoreaz\, cu sigu-

ran]\, numai fricii de persecu]iile bisericii, a[a

cum presupunea Bossuet.

Chiar dac\ nu i-ar fi fost team\ de nimic, el

n-ar fi sus]inut niciodat\ c\ voin]a [i inteligen]a

lui Dumnezeu nu au mai mult de a face cu

voin]a [i inteligen]a omului, dec`t Constela]ia

C`inelui cu animalul care latr\, c`inele. Omul nu

vorbe[te astfel dec`t atunci c`nd simte c\ spusele

sale nu mai con]in o simpl\ judecat\, ci o con-

damnare – o condamnare la moarte, o ultim\

condamnare, fatal\.

Am ales un scurt fragment din Etica lui Spi-

noza. Nu pretind c\ e u[or s\ g\se[ti prea multe

„judec\]i” de acest fel `n operele [i scrisorile

sale. Dimpotriv\, confesiunile directe, afirma]iile


tran[ante [i provocatoare s`nt, la Spinoza, destul

de rare [i, chiar atunci c`nd apar, o fac `ntr-un

mod cu totul nea[teptat, ca [i cum ar ie[i la

iveal\, `mpotriva voin]ei sale, din zona profund\,

enigmatic\ [i necunoscut\ chiar sie[i a fiin]ei. Iar

la suprafa]\, mereu aceea[i „metod\ matematic\”,

dovezi clare, prezentate calm, pe un ton egal.

Nu vorbe[te dec`t de clare et distincte, ca [i cum

nimic nu l-ar preocupa `n afara a ceea ce se

prezint\ min]ii `n chip clar [i distinct. Trebuie s\

credem c\, dac\ ar fi putut s\-l citeasc\ pe Pascal

afirm`nd c\ putem face o profesiune din lipsa de

claritate, ar fi spus – e expresia lui preferat\ – c\

Pascal este unul din cei care dorm cu ochii

deschi[i [i viseaz\ `n starea de trezie.

Spinoza nu l-a cunoscut pe Pascal, `ns\ or-

dinea „pensée”-urilor, la care el ]inea sau, dac\

v\ place mai mult, de care se ag\]a cu disperare,

`i era cu siguran]\ prea bine cunoscut\ unui

Spinoza, care-[i f\cuse din lupta `mpotriva ei o

misiune istoric\. C\ci, atunci c`nd Pascal afirma

c\ nu accept\ claritatea, el respingea tocmai legea

dat\ de Spiritul timpului fiilor tuturor popoarelor

luminate din Europa veacurilor al XVI-lea [i al

XVII-lea. Giordano Bruno urcase deja pe rug

pentru a se supune exigen]elor atotputernicului

Spirit. Campanella `[i petrecuse toat\ via]a `n

`nchisori [i suferise cele mai cumplite torturi.

Galilei n-a evitat soarta lui Bruno dec`t datorit\

unei retract\ri simulate. Cei mai remarcabili oa-

meni ai epocii respective erau purta]i de o for]\

irezistibil\ spre un singur ]el, comun tuturor. To]i

c\utau cu bucurie, cu un entuziasm debordant,

ceea ce Descartes botezase prin termenii clare et

distincte. Trebuiau, cu orice pre], aruncate, smul-


104 LEV {ESTOV

se, dezr\d\cinate, via]a, misterul [i misteriosul.

Misterul `nseamn\ lumea tenebrelor, du[manul

de moarte al umanit\]ii.

{i n-au existat dec`t c`]iva singuratici, de felul

lui Pascal, care n-au `mp\rt\[it bucuria [i entuzi-

asmul general, ca [i cum ar fi presim]it c\ aceste

cuvinte, clare et distincte [i lumen naturale as-

cund `n ele o cumplit\ amenin]are, iar Spiritul

timpului, care domina, f\r\ excep]ie, cele mai

luminate min]i ale epocii era Spiritul minciunii [i

al r\ului, nu cel al adev\rului [i al binelui. ~ns\

Pascal, dup\ cum am spus deja, se afla `n afara

istoriei : poate pentru c\ era grav bolnav sau

poate pentru c\ boala sa grav\ era pedeapsa

(sau recompensa ? – [i asta e posibil !) pentru

nesupunerea sa la Spiritul timpului. Istoria e mult

mai complicat\, mai complex\ dec`t credea Hegel,

iar istoria filosofiei – dac\ nu s-ar l\sa sedus\ de

construc]ii simplificate ce par conving\toare, ar

putea s\ z\reasc\ ceva mult mai interesant [i

mai important dec`t treptele evolu]iei [i dialectica

suficient\ sie[i. Atunci, poate c\ ne-am l\muri,

m\car `n parte, de unde vine for]a prin care

Spiritul supune oamenii [i care este orientarea

lui.

Atunci, poate, vom `n]elege c\ sarcina istoriei

[i a filosofiei nu este aceea de a prezenta „pro-

cesul de dezvoltare” a sistemelor filosofice [i c\

un asemenea proces, de[i poate fi observat, nu

numai c\ nu ne introduce `n sanctuarul filoso-

filor, adic\ `n g`ndurile [i sentimentele lor cele

mai intime, dar ne r\pe[te [i posibilitatea de a

comunica cu oamenii cei mai remarcabili din

trecut. Istoria filosofiei [i filosofia `ns\[i trebuie

s\ fie [i n-au fost adesea altceva dec`t o pere-


grinare prin sufletele omene[ti, iar marii filosofi

au r\mas, `ntotdeauna, pelerini prin suflete.

~ns\ istoria noastr\ p\streaz\ t\cerea asupra

lui Pascal filosoful. Iar importan]a istoric\ a lui

Spinoza a fost determinat\ nu de ceea ce credea

el a fi esen]ial, ci de tot ce a spus [i f\cut

`mpotriva voin]ei sale, pentru a se supune exi-

gen]elor Spiritului timpului. C\ci – [i trebuie s\

o repet\m mereu – istoria noastr\ [i, `n primul

r`nd, istoria filosofiei nu se ocup\ dec`t de „ge-

neral”, ca s\ folosim expresia lui Hegel, datorit\

convingerii inspirate de g`nditorii greci, c\ numai

„generalul” este real [i adev\rat, iar particularul,

prin chiar originea sa, nu poate fi dec`t criminal,

blasfematoriu [i iluzoriu.

Influen]a lui Spinoza asupra filosofiei moder-

ne a fost imens\ tocmai datorit\ faptului c\ el,

spre deosebire de Pascal, [i-a asumat misiunea

impus\ de Spiritul timpului. Cred c\ nu e exage-

rat s\ afirm\m c\ nu Descartes, ci chiar Spinoza

trebuie s\ fie numit p\rintele noii filosofii, dac\

`n]elegem prin filosofie concep]ia asupra univer-

sului [i a vie]ii, `n cel mai larg sens al acestei

expresii, dac\ trebuie s\ c\ut\m aici ceea ce

Grecii numeau prw~taiV ajrcaiV, rJizwvmata pavntwn8

sau, la Plotin, toV timiwvtaton 9.

S\ ne amintim c\ Descartes nu a fost deloc

tulburat de reflec]ia asupra lui Dumnezeu. Dac\

Dumnezeu nu dore[te, nici nu poate s\-i `n[ele

pe oameni, dac\ Dumnezeu, prin chiar natura

sa, nu este supus schimb\rii [i r\m`ne `ntot-

deauna egal cu sine (ace[ti doi „dac\” au aceea[i

8. Principiile lumii, r\d\cina a tot ce exist\.

9. Ceea ce e esen]ial.


106 LEV {ESTOV

valoare, s`nt [i unul [i cel\lalt condi]ia posibi-

lit\]ii unei cunoa[teri pozitive, [tiin]ifice), asta e

tot ce putem cere. Descartes nu a[tepta [i nu

voia s\ a[tepte mai mult de la o „fiin]\ perfect\”.

C`nd a proclamat de omnibus dubitandum nu

avea, cu adev\rat, inten]ia de a se `ndoi de tot.

Era de ajuns s\ pun\ sub semnul `ndoielii exis-

ten]a `n univers a cuiva `n stare s\-l `mpiedice

pe om s\ creeze [tiin]a : fizica, geometria analiti-

c\, primam philosophiam. Era, de la bun `nce-

put, sigur c\ dac\ ar putea s\ r\m`n\ singur cu

sine [i dac\ puternicele genii ale r\ului sau zeii

buni, dar instabili nu l-ar `mpiedica, ar reu[i s\

creeze o [tiin]\ perfect\...

Cum de un om singur, abia n\scut [i menit `n

cur`nd mor]ii a putut s\ se decid\ s\ preia asu-

pr\-i – sub responsabilitatea sa personal\, indivi-

dual\, rezolvarea unei probleme infinite, p\r`nd

mult peste puterile sale ? {i, totu[i, iat\ : a luat

aceast\ decizie f\r\ a manifesta nici cea mai mic\

temere. Dimpotriv\, se bucur\, exult\ : Dumnezeu

nu se amestec\ `n treburile noastre, Dumnezeu

r\m`ne `n afara noastr\ sau, chiar mai bine,

Dumnezeu nu exist\. Este evident c\ Descartes

nici nu b\nuia ceea ce a realizat proclam`nd de

omnibus dubitandum, clare et distincte [i un

Dumnezeu constant, imuabil, un Dumnezeu care

nu voie[te, nici nu poate, chiar dac\ ar voi, s\-i

`n[ele pe oameni. Nu se `ndoia c\ tot ceea ce i

s-a `nt`mplat, i se `nt`mplase deja b\tr`nului

Adam. Iar rolul [arpelui a fost jucat aici de spi-

ritul invizibil al timpului (at`t de invizibil `nc`t

Hegel `nsu[i, [i dup\ el noi to]i, am fost gata s\-l

consider\m ca fiind nu o fiin]\ mitologic\, ci un

pur concept). Eritis sicut dei scientes bonum et


malum10. Hegel, mult mai nep\s\tor dec`t Des-

cartes, spunea foarte direct c\, dup\ ce au cules

fructul arborelui [tiin]ei, oamenii au devenit ase-

meni zeilor. Misterul a disp\rut din lume, totul a

c\p\tat contururi sigure [i bine definite, a devenit

clar [i distinct.

~l `n]elege]i acum pe Pascal ? El sim]ea cu

toat\ fiin]a sa c\ distinctul [i clarul, c`t [i

Dumnezeul constant, care nu voie[te, nici nu

poate s\-i `n[ele pe oameni s`nt `nceputul mor]ii,

al nimicirii. {i Spinoza sim]ea acest lucru. ~ns\

necunoscute s`nt c\ile Domnului. Ca [i profetul

Isaia, Spinoza auzi glasul lui Dumnezeu : pe cine

voi trimite [i cine va merge pentru Mine ? Iar el

r\spunse : iat\-m\, trimite-m\ pe mine. {i c`nd

Dumnezeu ì porunci : mergi [i spune tuturor

popoarelor p\m`ntului, Spinoza a mers [i a spus

cuvintele cumplite pe care le-am citat deja : voin-

]a [i `n]elepciunea lui Dumnezeu s`nt tot at`t de

pu]in asem\n\toare cu voin]a [i `n]elepciunea

omului, c`t Constela]ia Cìnelui cu animalul l\tr\-

tor, cìnele. Cu alte cuvinte : ceea ce este scris `n

Biblie „omul a fost f\cut dup\ chipul [i asem\narea

lui Dumnezeu” nu e dec`t o inven]ie, o minciun\.

Adev\rul acesta era cunoscut de grecii la care

`n]elepciunea `ndep\rtatului Orient ajunsese. Nu

Dumnezeu a creat omul, ci omul `nsu[i, `n chip

criminal [i blasfematoriu a purces c\tre existen]\.

Un Dumnezeu creator al cerului [i al p\m`ntului,

care ar fi z\mislit de bun\voie omul nu trebuia

s\ existe, un asemenea Dumnezeu este un mit.

Un asemenea Dumnezeu trebuie ucis. {i, `n vir-

tutea unui destin inexplicabil, el trebuia s\ fie

10. Ve]i fi asemeni zeilor [i ve]i cunoa[te binele [i r\ul.


108 LEV {ESTOV

ucis tocmai de cel care-l iubea mai mult dec`t

to]i ceilal]i oameni. S\ ne amintim legenda potri-

vit c\reia Dumnezeu, pun`ndu-l la `ncercare pe

Abraham, i-ar fi poruncit s\-[i sacrifice unicul

fiu, pe Isaac. ~n ultima clip\, `ngerul opre[te

m`na p\rintelui asasin. Dar Spinoza trebuie s\-[i

duc\ p`n\ la cap\t opera sa `nsp\im`nt\toare.

~ngerul n-a ap\rut [i nu i-a `ndep\rtat m`na,

astfel `nc`t cel care l-a iubit pe Dumnezeu mai

presus de orice, a devenit asasinul s\u.

III

~nc\ o informa]ie istoric\, desigur sumar\.

Acum dou\ mii de ani, lumina, adic\ Biblia a

venit dinspre Orient spre popoarele Europei –

lux ex oriente. Iar popoarele occidentale, a[a

cum ne `nva]\ istoria noastr\, au acceptat aceast\

lumin\ [i i-au recunoscut adev\rul. ~ns\, cu dou\

decenii `naintea erei noastre, la Alexandria ap\-

ruse un ins enigmatic, pe numele s\u Filon. Nu

era un g`nditor puternic sau original, nu era un

Plotin, un Descartes sau un Spinoza. {i, totu[i,

lui i-a impus destinul sau, folosind terminologia

lui Hegel, Spiritul timpului, o enorm\ misiune

istoric\. Era destinat s\ „reconcilieze” Biblia cu

filosofia greceasc\, `n al]i termeni, logos-ul cu

Dumnezeu. Filon [i-a `ndeplinit misiunea, Biblia

a recunoscut Logosul [i a fost mai apoi acceptat\

de popoarele europene.

Dar `n ce const\ aceast\ reconciliere ? Doc-

trina logosului, a[a cum este acceptat\ acum de

toat\ lumea, a atins apogeul `n filosofia stoic\ [i

este legat\ indisolubil de aceasta din urm\. De

fapt, filosofia stoic\ a determinat destinul g`ndirii

europene `ntr-o m\sur\ mult mai mare dec`t se


crede `n mod obi[nuit. Dup\ stoici, un filosof nu

mai avea dreptul s\ nu fie stoic. Stoicii au pro-

clamat : paV" a[;rwn maivnetai, orice om care nu

se supune ra]iunii este un nebun sau, dup\ o

expresie mai r\sp`ndit\, dar [i mai direct\ a lui

Seneca : Si vis tibi omnia subjicere, te subjice

rationi11. ~n aceasta const\, `n cele din urm\,

esen]a stoicismului : trebuie s\ te supui o dat\,

o singur\ dat\, s\ renun]i la tine `nsu]i `n fa]a

ra]iunii impersonale, `n fa]a „legii” – [i atunci

victoria, toate victoriile posibile `]i s`nt asigurate.

M\ g`ndesc c\ nici nu e nevoie s\ mergi prea

departe pentru a descoperi `nd\r\tul normelor

stoice vechea g`ndire a lui Anaximandru : oame-

nii au purces, `n chip criminal [i blasfematoriu,

spre existen]a liber\, iar blestemul acestei crime

nu va putea fi `nl\turat at`ta vreme c`t crima nu

va fi recunoscut\, iar `ndr\zneala (tovlma) nu va

fi r\scump\rat\ printr-o supunere etern\ la un prin-

cipiu suprapersonal sau, mai bine zis, impersonal.

Dar ce a fost la `nceput ? Plotin, ultimul mare

filosof al antichit\]ii, cel care a sintetizat tot ceea

ce, `naintea sa, a creat g`ndirea greac\, spunea :

ajrchv ou`n oJ lovgo" –aiv pavnta lovgo"12 – la ̀ nceput

a fost ra]iunea [i totul e ra]iune. {i, potrivit

acestei afirma]ii, `nceputul r\ului este refuzul

temerar al omului de a se supune acestei legi de

dinaintea lumii logosului.

Dar exist\ la Plotin [i alte idei. ~nt`lnim la el,

`ntocmai ca la Platon [i Spinoza, cel mai enigma-

tic complexio oppositorum ; `n el se reunesc ten-

din]e total opuse. Acela[i Plotin ar\ta c\ trebuie

11. Dac\ vrei ca totul s\ ]i se supun\, tu supune-te ra]iunii.

12. Enneade, III, 2, 15.


110 LEV {ESTOV

dramei`n uvpeVr thVn ejpisthvmhn (s\ zbori deasupra

cunoa[terii, deci deasupra logosului primordial)13

[i celebra, `n psalmii s\i incomparabili „ie[irile”

extatice, eliberarea de acela[i logos-lege, imper-

sonal, f\r\ suflet. ~ns\ Plotin psalmistul nu are

nici o importan]\ „istoric\”. N-a reu[it s\ inspire

dec`t pu]ini oameni, de[i remarcabili, asemeni

Sf`ntului Dionisie Areopagitul, Sf`ntului Augustin

[i misticilor Evului Mediu. C`t prive[te filosofia,

acest aspect al lui Plotin i-a r\mas cu des\v`r[ire

str\in : ea nu are nevoie de psalmi inspira]i, ci

de idei adecvate, deci clare [i distincte. Filosofia

dore[te, `n egal\ m\sur\, s\ fie o for]\ istoric\,

s\ aib\ influen]\, s\ `nving\, s\ domine spiritele,

s\ conduc\ umanitatea. Dar s\ ne amintim de

m\rturisirea lui Seneca : dac\ vrei s\-]i fie totul

supus, supune-te pe tine `nsu]i ra]iunii, adic\ lo-

gosului. Iar Biblia, filosofia biblic\, p\strat\ p`n\

atunci cu gelozie de un popor mic [i r\mas\ de-

parte de larga scen\ istoric\, s-a v\zut obligat\,

`n momentul `n care a fost chemat\ s\ urce pe sce-

na lumii [i s\ cucereasc\ umanitatea, s\ se supun\

logosului. Altfel, victoria ar fi fost imposibil\...

Cine va fi trimisul ? Cine `[i va lua asupr\-i o

asemenea oper\ ? Filon va fi acela. El, primul

apostol al gentililor va aduce Biblia `n fa]a ra-

]iunii, oblig`nd-o s\ i se `nchine. ~n Biblie se

g\se[te tot ceea ce au predicat `n]elep]ii vo[tri :

astfel lux ex oriente a fost reconciliat cu acel

lumen naturale care, timp de veacuri, a luminat

lumea greceasc\. Aceasta `nseamna c\ lux ex

oriente trebuia s\ se sting\ `n fa]a soarelui nemu-

ritor al ra]iunii naturale.

13. Eneade, VI, 9, 4.


~n cea de-a patra evanghelie a fost introdus\

urm\toarea fraz\ : ejn ajrch` h`n oJ lovgo"14 [i po-

poarele civilizate au consim]it s\ accepte Biblia,

c\ci `n ea g\seau, ca [i p`n\ atunci, tot ceea ce

`i ajuta s\ `nving\.

~n timpul celor cincisprezece veacuri de dom-

nie a ra]iunii, umanitatea european\ a `ncercat

s\ sting\, prin toate mijloacele, lumina venit\

din Orient. ~ns\ lumina se `nc\p\]`na s\ reziste.

{i iat\ c\ se f\cu auzit\, din nou, chemarea

misterioas\ : pe cine Voi trimite [i cine va merge

pentru Mine ? Zeci, sute de oameni remarcabili

au r\spuns cu bucurie [i entuziasm la aceast\

chemare. Istoricii au dat acestui fenomen un

nume pompos : rena[terea [tiin]elor [i artelor.

~ns\ nimeni, nici chiar, se pare, genialul Des-

cartes, n-a `n]eles ce anume se cerea. To]i au

`mplinit opera doar pe jum\tate. To]i continuau

s\ „reconcilieze” Biblia cu Logosul. To]i preferau

s\ nu pun\ `ntrebarea fatal\. Era mai la `ndem`n\

s\ consideri, cum se `nt`mpla de la Filon `ncoa-

ce, c\ ra]iunea nu contrazice revela]ia. Sau, cum

ar\ta Descartes, c\ Dumnezeu nu voie[te, nici

nu poate s\-i `n[ele pe oameni [i tot ceea ce

descoperim prin lumen naturale nu poate s\ nu

fie `n concordan]\ cu tot ceea ce dezv\luie

lumen supernaturale. Descartes era un ins pro-

fund sincer. Nu se r\zvr\tea `mpotriva Bibliei nu

pentru c\ s-ar fi temut de persecu]iile Bisericii,

a[a cum scria Bossuet [i o repet\ dup\ el, istori-

cii. El se temea – [i `nc\ `n ce m\sur\ ! – nu de

Biseric\, ci de ceea ce, `n limbaj contemporan,

e numit examenul con[tiin]ei, iar `n limbajul mai

14. La `nceput a fost cuv`ntul.


112 LEV {ESTOV

expresiv al Evului Mediu, Judecata de Apoi. S\

mergi spre oameni pentru a-i anun]a c\ Dumnezeu

nu exist\ ! S\ mergi [i cu m`inile tale s\-l ucizi

pe Dumnezeul viu timp de milenii [i prin care

to]i oamenii tr\iau. De omnibus dubitandum,

propov\duia Descartes. {i el putea s\ se `ndo-

iasc\ de multe, multe lucruri. ~ns\ de un lucru

era sigur : chiar dac\ Dumnezeu `nsu[i i-ar fi

poruncit s\-L ucid\, nu ar fi comis aceast\ crim\.

Po]i, la porunca lui Dumnezeu, s\ comi]i un

asasinat, po]i s\-i sacrifici lui Dumnezeu p\rin-

tele t\u, mama ta, primul n\scut, chiar universul

`ntreg, `ns\ omul nu-L poate ucide, `n chip deli-

berat, pe Dumnezeu, chiar dac\ El `nsu[i ar cere

aceasta, clar [i distinct, excluz`nd orice ne`n]ele-

gere... ~ns\, nu putem s\ nu respect\m voia

Domnului. Descartes a luat parte la marea crim\

comis\ de timpurile moderne. Dumnezeu nu

poate s\-i `n[ele pe oameni – n-a fost aceasta

prima lovitur\ dat\ lui Dumnezeu de nenum\-

ra]ii conjura]i sau, dac\ vre]i, de somnambulii

lipsi]i de voin]\ din perioada Rena[terii ?

Dumnezeu nu poate s\ `n[ele, nu poate `nc\ o

mul]ime de lucruri. Deasupra lui Dumnezeu exis-

t\ o `ntreag\ serie, un `ntreg sistem de interdic]ii

pe care oamenii, pentru a le ascunde sensul [i

for]a le-au botezat, onorabil, veritates aeternae.

Ucig`ndu-l pe Dumnezeu, Descartes credea c\

nu sluje[te dec`t [tiin]a. {i, dup\ cum ne amin-

tim, se bucura, triumfa, c`nta. Toat\ epoca Rena[-

terii, al c\rei ultim reprezentant era Descartes, se

bucura [i triumfa. Noaptea Evului Mediu lua

sf`r[it. O diminea]\ senin\, limpede, vesel\ sosi...

{i glasul tun\tor continua s\ se aud\ : pe cine

Voi trimite, cine va merge pentru Mine ? Cine va


da ultima lovitur\ ? Unde e acel Brutus care-[i va

ucide cel mai bun prieten [i binef\c\torul, pe

Cesar ? {i iat\ c\ Spinoza a r\spuns la aceast\

chemare, s-a decis s\ fac\ ceea ce nimeni, `nain-

tea lui, nu a `ndr\znit. Filon, o [tim, a „reconci-

liat” Biblia cu `n]elepciunea greceasc\, l\s`nd s\

se `n]eleag\ c\, printr-o interpretare p\trunz\toa-

re a lui Platon, Aristotel [i a stoicilor, am putea

g\si o justificare a Bibliei `n filosofia veche.

Rena[terea – p`n\ la Descartes, inclusiv – a

mers pe urmele lui Plotin. ~ns\ lui Spinoza i s-a

cerut [i mai mult. {i, ciudat, i s-a cerut lui un

lucru cumplit, de care ceilal]i fuseser\ absolvi]i,

poate tocmai pentru c\ lui `i era mai greu, mai

cu neputin]\ dec`t oricui s\-l `ndeplineasc\, oricine

ar fi fost. El, cel care-[i iubise Domnul-Dumnezeul

cu toat\ fiin]a, cu tot sufletul – de c`te ori [i cu

c`t\ patim\ vorbe[te despre aceasta [i `n primele

sale opere [i `n Etica – a fost ales de Dumnezeu

`nsu[i pentru a-l ucide. Timpul se `mplinise, ci-

neva trebuia s\-l ucid\ pe Dumnezeu, dar cine

ar fi putut s\ o fac\ mai bine dec`t cel care l-a

iubit mai presus de orice. Sau, mai bine spus :

Dumnezeu nu putea fi ucis dec`t de cel care l-a

iubit mai mult dec`t toate comorile lumii. Trebuia

un astfel de ins pentru ca oamenii s\ poat\ crede

c\, `ntr-adev\r [i numai `n vorbe, el a comis

aceast\ cumplit\ fapt\, aceast\ crim\ a crimelor.

{i, `n sf`r[it, e de ajuns s\ prive[ti ochii lui

Spinoza, desigur, nu cei din portretul s\u, ci acei

ochi bl`nzi [i necru]\tori oculi mentis – care v\

]intuiesc de-a lungul paginilor c\r]ilor [i scriso-

rilor sale, e de ajuns s\ auzi pa[ii s\i rari [i grei,

pa[ii statuii de marmur\ a Comandorului [i orice

`ndoial\ va dispare : acest om a comis cea mai


114 LEV {ESTOV

cumplit\ crim\ [i a luat asupr\-i toat\ povara

supraomeneasc\ a responsabilit\]ii pentru ceea

ce a f\cut. Compara]i-l, repet, pe Spinoza cu

marele s\u predecesor [i maestru, Descartes : nu

exist\, la el, nici o urm\ din bucuria turbulent\

[i din entuziasmul lipsit de griji de care s`nt

impregnate tratatele – poeme ale acestuia din

urm\, acele principia, meditationes, discours.

Compara]i-l pe Spinoza cu mo[tenitorul s\u `n-

dep\rtat, Hegel. Hegel tr\ie[te `n totalitate din

ceea ce a primit de la Spinoza. ~ns\ crima n-a

fost comis\ de el, ci de cel\lalt. Hegel este un

posesor „legal” de bunuri „spirituale” [i se bucu-

r\ de ele `n deplin\ lini[te [i `n siguran]\, f\r\

a se `ndoi de ceva [i f\r\ a-[i da m\car osteneala

de a afla prin ce mijloace au fost dob`ndite bo-

g\]iile pe care a pus m`na prin dreptul de succe-

siune. ~ns\ Spinoza nu face dec`t s\ repete : non

ridere, non lugere, neque detestari, sed intelligere :

nu trebuie nici s\ r`zi, nici s\ pl`ngi, nici s\

blestemi, ci s\ `n]elegi. Ce pot schimba lacrimile

[i blestemele ? Opera cumplit\ a fost dus\ la bun

sf`r[it, s-a `ncheiat, nu mai putem `ndrepta nimic.

C`t despre r`s, omul care l-a ucis pe Dumnezeu

mai poate el r`de ? Nu mai putem r`de, nimeni `n

aceast\ lume nu va mai r`de vreodat\. ~ns\, de

fapt, lucrurile nu stau chiar a[a. Ceilal]i oameni

nu s`nt vinova]i de crima lui Spinoza [i nu-i

poart\ r\spunderea. Iar Spinoza, cel care tocmai

spusese c\ nu trebuie nici s\ r`zi, nici s\

blestemi, nici s\ te `ntristezi, f\r\ s\ remarce c\

ar putea fi acuzat de contradic]ie – are `ns\

probleme mai grave dec`t cea a contradic]iei – `i

`nva]\ pe apropia]ii s\i c\ pot s\ fie veseli, s\

r`d\, s\-[i ofere toate bucuriile lumii obi[nuite.


Pentru ei, pentru ace[ti oameni care nici m\car

nu b\nuiesc ce se ascunde sub aceast\ aparen]\

clar\ [i distinct\ [i lucrurile oribile ce se petrec

`n lumea sublunar\, via]a trebuie s\ fie bl`nd\ [i

lini[tit\. Nu trebuie, spunea Spinoza, nici m\car

s\-[i otr\veasc\ existen]a cu speran]e [i spaime.

Affectus metus et spei non possunt per se esse

boni15 Tr\i]i f\r\ s\ v\ g`ndi]i la nimic, al]ii g`n-

desc pentru voi. Drumul ales de Spinoza `nsu[i

este unul dificil, abrupt, dureros [i nu se potri-

ve[te dec`t pu]inor oameni, poate chiar numai

unuia : omnia praeclara tam difficilia quam rara

sunt16. Tot ce este „frumos” este at`t de dificil [i,

deci, greu accesibil. Despre acest „lucru dificil”

nu poveste[te prea mult, aproape nimic. Doar

din c`nd `n c`nd, ca [i cum ar fi `mpotriva voin]ei

sale, r\zbat la suprafa]\ m\rturisiri care, adunate

[i puse fa]\ `n fa]\ cu ceea ce numim, de obicei,

„doctrina” lui Spinoza, ne fac s\ `n]elegem sensul

Spiritului timpului (l-am numit, `mpreun\ cu

Hegel a[a), sensul a ceea ce Hegel ignora, iar

Spinoza exprima prin cuvintele sub specie aeter-

nitatis. Atunci c`nd serve[te istoria, c`nd vorbe[te

`n el Spiritul timpului, omul – contrar p\rerii lui

Hegel – nu-[i exprim\ esen]a sa veritabil\, ci

tocmai ceea ce are mai exterior, primit din afar\,

superficial, ceea ce `n interioritatea sa `i este

total str\in [i chiar ostil. Supus Spiritului timpu-

lui, Spinoza expune doctrina lui Descartes [i

glorific\ acel clare et distincte. ~ns\, `n str\fundu-

15. Teama [i speran]a, ca afecte, nu pot fi bune prin ele

`nsele. (Etica, IV, prop. 47).

16. Toate cele frumoase s`nt, pe c`t de dificile, pe at`t de

rare.


116 LEV {ESTOV

rile sufletului s\u, Spinoza, ca [i Pascal venerea-

z\ pios Misterul, dispre]uie[te [i ur\[te tot ceea

ce e g`ndit clar [i distinct. Eviden]a e necesar\

doar mul]imii despre care singur spunea : terret

vulgus nisi paveat. Trebuie s\ ]ii `n m`n\ mul]i-

mea, s\ o amenin]i cu legi [i cu pedeapsa dat\

celor ce nu se supun exigen]elor clare [i dis-

tincte. C`t despre Spinoza `nsu[i, el nu a uitat

cuvintele Sf`ntului Pavel : „legea a fost dat\ pen-

tru a `nmul]i p\catul”. Profe]ii [i apostolii nu ]in

cont nici de timpul, nici de istoria unde s-a

dezvoltat, dup\ Hegel, Spiritul timpului. Spiritul

profe]ilor [i al apostolilor se arat\ oriunde vrea

el. Adev\rul lor, ca s\ folosesc cuvintele lui Spi-

noza, nu este adev\rul istoriei, ci adev\rul sub

specie aeternitatis.

IV

Unul dintre cei mai remarcabili filosofi con-

temporani, Dl. Henri Bergson spunea `n prima

sa carte : „Eul, infailibil `n constat\rile sale

i-mediate se simte liber [i o declar\”. Capitolele

acestei admirabile c\r]i consacrate examin\rii li-

bert\]ii voin]ei s`nt printre ceea ce a ap\rut mai

bun `n ultimele decenii `n literatura universal\.

{i, `n general, profunzimea privirii lui Bergson

este uimitoare. E cu at`t mai ciudat c\ a putut s\

scrie fraza citat\ mai `nainte : c\ci constatarea

imediat\ presupune nu Eul „nostru”, ci Eul meu.

Eul nostru, adic\ Eul `n general, nu mai este el

`nsu[i un lucru dat `n chip i-mediat [i, cu at`t

mai pu]in, ar putea s\ constate orice s-ar v\di `n

chip i-mediat. Dac\ nu dorea s\ dep\[easc\ limi-

tele constat\rii imediate, Dl. Bergson putea s\

spun\ doar : Eul meu se simte liber [i o declar\.


~ns\ nu avea dreptul s\ afirme c\ orice eu se

simte liber : e o gre[eal\ numit\ `n logic\

metavbasis eij" a[llo gevno"17. C\ci nu e nimic

absurd `n presupunerea c\ unele euri se simt

libere, iar altele nu. {i dac\ constatarea i-mediat\

este infailibil\, `n cazul `n care ne g\sim fa]\ `n

fa]\ cu dou\ afirma]ii contrare, nu ne mai r\m`ne

dec`t s\ le accept\m pe am`ndou\, de[i par a se

exclude reciproc. Eul lui Bergson se simte liber –

nu mai exist\ vreo replic\ posibil\. ~ns\ Eul altui

om nu se simte liber – [i nici acest fapt nu poate

fi contestat. Astfel, problema libert\]ii [i a voin]ei

se complic\ la infinit. ~ns\, `n general, dac\ ar

trebui s\ consider\m constat\rile i-mediate drept

infailibile, ]in`nd seama chiar de subiectul s\u,

filosofia s-ar g\si `ntr-o situa]ie foarte dificil\ : ar

trebui – [i cine va fi, vreodat\, de acord s\ o

fac\ ? – s\ renun]e la judec\]ile generale. Cum

putem fi siguri c\ to]i vor sim]i [i vor constata

`ntotdeauna acela[i lucru ? Dl. Bergson, dup\

cum am `n]eles, se simte liber. ~ns\ m\rturia lui

Spinoza este cu totul alta. El repet\ adesea, cu

insisten]\ [i convingere, ca [i cum ar vrea s\ ne

bage asta `n cap cu lovituri de ciocan, c\ nu se

simte liber (a se vedea, mai ales, scrisoarea LVIII,

unde, printre altele, scrie : ego sane ne meae

conscientiae, hoc est ne Rationi ex experientiae

contradicam... nego me ulla absolute cogitandi

potentia cogitare posse, quod vellem et quod non

vellem scribere)18, c\ sentimentul libert\]ii este o

17. Trecere la un alt gen.

18. Pentru mine, desigur, dac\ nu vreau s\ m\ aflu `n

contradic]ie cu propria-mi con[tiin]\, deci cu Ra]iunea [i

experien]a... m\rturisesc c\ nu pot s\ opresc, cu for]a,

`n mine `nsumi acest g`nd, s\ g`ndesc ce anume vreau

sau nu s\ scriu.


118 LEV {ESTOV

iluzie, c\, dac\ ar avea con[tiin]\, o piatr\ ar fi

convins\ c\ de bun\voie [i liber cade pe p\m`nt

de[i, pentru noi, este evident c\ nu poate s\ nu

cad\.

Toate afirma]iile lui Spinoza nu s`nt o teorie, un

„naturalism” sau consecin]e ale considera]iilor

generale, ele s`nt o m\rturisire a experien]ei,

glasul celor mai profunde [i mai importante e-

venimente tr\ite. Cu aceea[i for]\ [i insisten]\,

acela[i lucru a fost afirmat de numero[i al]i oa-

meni pe care n-avem dreptul s\-i b\nuim de

neadev\r, nici nu-i putem, `n vreun fel, trece `n

r`ndurile naturali[tilor. Aminti]i-v\, de exemplu,

opera lui Luther, De servo arbitrio, scris\ ca r\s-

puns la Diatribae de libero arbitrio a lui Erasmus

din Rotterdam.

{i nu e surprinz\tor c\, `n diferite perioade

ale vie]ii sale, Spinoza „simte” diferit ? C`nd scria

Cogitata metaphysica, el afirma cu hot\r`re c\

voin]a este liber\. ~n Etica [i `n scrisorile sale,

afirm\, la fel de energic, contrariul. }in`nd cont

de legea contradic]iei, s`ntem obliga]i s\ admi-

tem c\, `ntr-unul din cele dou\ cazuri, autorul a

min]it.

~ns\, dac\ nu d\m importan]\ acestei „legi”,

dac\ admitem, a[a cum judicios o demonstreaz\

Dl. Bergson, c\ Eul nostru este infailibil `n

constat\rile sale i-mediate, ajungem la un re-

zultat cu totul nea[teptat sau, mai exact, la o

mare enigm\ : nu numai c\ voin]a anumitor oa-

meni este liber\, iar cea a celorlal]i nu este, `ns\

chiar voin]a aceluia[i om este liber\ `n anumite

perioade ale vie]ii [i nu este `n altele. C`nd

Spinoza scria Cogitata metaphysica, voin]a sa era

`nc\ liber\. ~ns\, c`nd `[i scria Etica, voin]a sa


era deja aservit\ : era dominat de o for]\ c\reia

i se supunea la fel de docil cum o piatr\ se

supune legii gravita]iei. Nu mai era el cel care

vorbea, ci, prin el, vorbea altcineva, poate chiar

acela[i Spirit al timpului, `n care Hegel vedea [i

saluta for]a motrice a istoriei. Sau, dac\ nu v\ e

team\ de metaforele biblice, Spinoza nu spunea

ceea ce voia, ci ceea ce Dumnezeu `i poruncise.

Din acel moment, era indiferent dac\ accepta

sau nu el `nsu[i ceea ce predica oamenilor : nu

mai putea s\ nu o fac\. Mergi [i spune poporului

t\u sau chiar, nu, nu poporului t\u, ci tuturor

popoarelor – Spinoza, asemeni lui Filon, era un

apostol al gentililor, deci se adresa umanit\]ii

`ntregi – vorbe[te-le `nc`t cu ochii s\ priveasc\,

dar s\ nu vad\, cu auzul s\ aud\ [i s\ nu `n]e-

leag\, inimile lor s\ se `mpietreasc\, iar ochii lor

s\ fie orbi.

Astfel a fost obligat Spinoza s\ ac]ioneze.

Dac\ voi]i s\ afla]i adev\rul, spunea el, uita]i tot

[i, `nainte de orice, uita]i revela]ia biblic\, nu v\

mai aminti]i dec`t matematica. Frumosul, ur`tul,

binele, r\ul, bucuria, triste]ea, frica, speran]a,

ordinea [i dezordinea, totul este „uman”, totul

este trec\tor [i nu mai are nici o leg\tur\ cu

adev\rul. Crede]i c\ Dumnezeu vegheaz\ asupra

nevoilor oamenilor, c\ a creat lumea pentru om,

c\ urm\re[te ]eluri `nalte ? ~ns\ acolo unde exist\

]eluri, unde exist\ grij\, bucurie [i triste]e, acolo

nu exist\ Dumnezeu. Pentru a-l `n]elege pe

Dumnezeu, trebuie s\ `ncerci s\ te eliberezi de

griji, de bucurii, de fric\ [i de speran]e, de toate

]elurile, m\runte sau m\re]e. Adev\ratul nume al

lui Dumnezeu este necesitatea. Res nullo alio

modo... a Deo produci potuerunt quam produc-


120 LEV {ESTOV

tae sunt19. Cum `n matematic\ toate teoremele,

toate adev\rurile decurg, cu o necesitate care nu

cunoa[te mai presus de ea nici o lege, din con-

ceptele fundamentale, tot astfel totul `n lume se

petrece cu aceea[i necesitate irezistibil\ [i nu

exist\ nici o for]\ care s\ poat\ lupta `mpotriva

ordinii existen]ei stabilite de c`nd lumea. Deus

ex solis suae naturae legibus et a nemine coactus

agit20, spune Spinoza [i explic\, mai apoi, ce

semnific\ aceste cuvinte : Ex sola divinae naturae

necessitate, vel (quod idem est) ex solis ejusdem

naturae legibus21. Este supremul adev\r pe care

ne e dat s\-l `n]elegem [i, `n]eleg`ndu-l, s\ acce-

dem la binele suprem, la mul]umirea sufletului [i

la lini[te, acquiescentia animi. S\ nu crede]i c\

prin virtu]ile voastre ve]i merita `ndurarea lui

Dumnezeu. Experien]a zilnic\ ne arat\ c\ succe-

sele [i insuccesele `i ating, `n egal\ m\sur\, pe

credincio[i [i pe necredincio[i, pe cei plini de

vicii sau pe virtuo[i. A[a e acum, a[a a fost

`ntotdeauna, a[a va fi `ntotdeauna. Deci trebuie

s\ fie astfel, pentru c\ aceasta decurge din nece-

sitatea divin\ ; [i nu e nici util, nici m\car posibil

s\ schimbi ordinea lucrurilor. (Hegel va spune

mai t`rziu : was wirklich ist, ist vernünftig)22. ~n

consecin]\ : are virtutea nevoie de vreo recom-

pens\ ? Virtutea `[i este ea `ns\[i propria recom-

19. Lucrurile n-au putut fi create de Dumnezeu altfel dec`t

au fost create. (Etica, I, 33)

20. Dumnezeu lucreaz\ numai dup\ legile naturii sale [i

neconstr`ns de nimeni. (Etica, I, prop. 17)

21. Conform necesit\]ii naturii sale divine sau (ceea ce

este acela[i lucru) conform numai legilor naturii sale.

(Etica, I, prop. 17)

22. Ceea ce este real este [i ra]ional.


pens\. Viciul caut\ recompensa [i o prime[te

c\ci, de vreme ce virtutea nu are nevoie de

recompens\, iar recompensa oricum exist\, ea i

se ofer\ `n mod necesar viciului care are nevoie

de ea [i o accept\ cu bucurie.

Spinoza nu se opre[te aici. El spune : si

homines liberi nascerentur, nullum boni et mali

formarent conceptum quamdiu liberi essent23. {i

pentru a lumina acest adev\r, el se refer\ la

legenda biblic\ a izgonirii din Rai : facultatea de

a distinge binele [i r\ul nu-i era proprie primului

om, deci „prin natura sa” viciul nu se distinge

prin nimic de virtute. {i aceasta nu l-a `mpiedicat

pe Spinoza s\-[i consacre `ntregul s\u Tratat

teologico-politic, tratat de o importan]\ istoric\

imens\ (el va da na[tere, printre altele, teologiei

protestante moderne [i nu numai celei protes-

tante), `ncerc\rii de a demonstra ideea c\ Biblia

nu aspir\ nicidecum s\-i `nve]e pe oameni ade-

v\rul, misiunea ei fiind una moral\ : aceea de a-i

`nv\]a pe oameni s\ tr\iasc\ `n s`nul binelui...

~ns\ atunci, prin ce `nt`mplare, legenda alun-

g\rii din Rai a putut s\ se insinueze `n Biblie ?

{i de ce Biblia `ncepe prin a revela oamenilor

acest Adev\r, `n `ntregime de ne`n]eles pentru

ra]iunea lor, adic\ faptul c\ no]iunile de bine [i

de r\u s`nt cu totul iluzorii, c\, dup\ spusele

sf`ntului Pavel, „legea” a ap\rut mai t`rziu, adic\

atunci c`nd istoria `ncepuse deja [i c\ „a fost

dat\ pentru a `nmul]i p\catul” ; c\ primul om nu

distingea binele de r\u, ignora legea [i c\,

23. Dac\ oamenii s-ar na[te liberi, nu ar crea vreun con-

cept de bine [i de r\u at`ta timp c`t ar r\m`ne `n aceast\

stare. (Etica, IV. prop. 68)


122 LEV {ESTOV

atunci, c`nd a cules [i a gustat fructul arborelui

cunoa[terii Binelui [i R\ului, deci atunci c`nd a

`nceput s\ disting\ binele de r\u, a primit legea

[i, odat\ cu ea, moartea ? Contradic]ia este evi-

dent\ [i deloc `nt`mpl\toare, dup\ cum nu s`nt

`nt`mpl\toare toate contradic]iile de care s`nt

str\b\tute operele lui Spinoza. Ar fi vremea s\

uit\m legenda referitoare la caracterul extraor-

dinar de consecvent al filosofiei lui Spinoza.

Aceasta se datoreaz\ doar formei exterioare a

expunerii, form\ a[a-zis matematic\ : defini]ii,

axiome, postulate, leme, demonstra]ii etc. Sis-

temul lui Spinoza e ]esut din dou\ idei cu des\-

v`r[ire ireconciliabile. Pe de o parte, concep]ia

„matematic\” despre lume (aceasta a avut o mare

importan]\ „istoric\” [i l-a f\cut pe Spinoza at`t

de influent) : totul `n lume se produce dup\ ace-

ea[i necesitate interioar\ dup\ care se dezvolt\

adev\rurile matematice. Atunci c`nd unul din

coresponden]ii s\i i-a repro[at c\-[i consider\

propria filosofie drept cea mai bun\, i-a replicat

tran[ant : nu o consider cea mai bun\, ci cea

adev\rat\. {i dac\ m\ vei `ntreba de ce, `]i voi

spune : pentru acela[i motiv pentru care suma

unghiurilor unui triunghi este egal\ cu dou\

unghiuri drepte. La fiecare pas, Spinoza vorbe[te

de matematic\. El declar\ c\ oamenii n-ar fi

cunoscut niciodat\ adev\rul dac\ n-ar fi existat

matematica. Doar matematica posed\ adev\rata

metod\ de investigare, doar ea prezint\ modelul

etern [i perfect al g`ndirii, [i aceasta pentru c\

ea nu vorbe[te despre ]elurile [i nevoile ome-

ne[ti, ci despre figuri, linii, planuri, `n al]i ter-

meni ea caut\ adev\rul „obiectiv” care exist\

prin el `nsu[i, independent de oameni sau de

alte fiin]e con[tiente.


Omul [i-a imaginat c\ totul a fost creat pentru

el, c\ formeaz\ `n univers un stat `n stat. E

adev\rat c\ e scris `n Biblie c\ Dumnezeu,

cre`ndu-l pe om, i-a spus c\ `ntreg universul ì

apar]ine. ~ns\ nu s`nt dec`t „expresii figurate”,

care trebuie `n]elese `ntr-o manier\ metaforic\,

nu `n sensul lor literal. Obi[nuit\ de matematic\

cu judec\]ile clare [i distincte, ra]iunea vede c\

omul nu e dec`t una din nenum\ratele verigi ale

lan]ului naturii, nedistingindu-se prin nimic de

celelalte [i c\ totul, natura `n `ntregime, sau

Dumnezeu sau substan]a (c`t de mul]umit\, de

eliberat\ s-a sim]it toat\ lumea c`nd Spinoza l-a

numit pe Dumnezeu substan]\, dac\ „eliberator”

a fost acest cuv`nt !) se afl\ deasupra omului [i

exist\ pentru sine ; [i nici nu ar trebui s\ se

spun\ pentru sine, c\ci orice „pentru” umanizea-

z\ lumea, ci, pur [i simplu, exist\. {i acest tot

este Dumnezeu, ale c\rui ra]iune [i voin]\ au tot

at`t de a face cu ra]iunea [i voin]a oamenilor c`t

constela]ia Cìnelui cu animalul l\tr\tor cìnele,

adic\ Dumnezeu nu poate avea nici o ra]iune [i

nici o voin]\. Aceasta ar trebui s-o `n]eleag\,

`nainte de toate, omul. {i imagin`ndu-[i un astfel

de Dumnezeu – aici apare din nou contradic]ia

despre care am vorbit deja – el trebuie s\-l iu-

beasc\, dup\ preceptul biblic, din toat\ inima,

din tot sufletul !...

S\-l iubeasc\ pe Dumnezeu din toat\ inima [i

din tot sufletul ! De ce acest lucru i s-a cerut

omului [i nu unei pietre, unui copac, unui plan

sau unei linii, de care omul – tocmai am aflat –

nu se distinge prin nimic ? ~n egal\ m\sur\, pu-

tem s\ ne `ntreb\m : de ce trebuie s\-l iube[ti pe

Dumnezeu ? Era firesc ca Biblia s\ ne cear\ s\-l


124 LEV {ESTOV

iubim pe Dumnezeu : Dumnezeul Bibliei avea o

ra]iune [i o voin]\. Dar cum s\ iube[ti un

Dumnezeu care nu e dec`t o cauz\ [i face tot

ceea ce face supun`ndu-se aceleia[i necesit\]i

care guverneaz\ orice obiect ne`nsufle]it ? E ade-

v\rat c\ Spinoza `l nume[te pe Dumnezeu liber,

pentru c\ el ac]ioneaz\ dup\ legile naturii sale.

Dar totul ac]ioneaz\ dup\ legile naturii. Spinoza

`nsu[i `ncheie astfel introducerea la cea de a

treia parte a Eticii sale : „Prin urmare voi trata

despre natura [i puterea pasiunilor, precum [i

despre puterea noastr\ asupra lor, dup\ aceea[i

metod\ pe care am aplicat-o p`n\ aici trat`nd

despre Dumnezeu [i despre suflet [i voi privi

ac]iunile [i patimile omene[ti ca [i c`nd ar fi

vorba de linii, suprafe]e [i corpuri.” Dar pun din

nou `ntrebarea : dac\ judec\]ile noastre asupra

lui Dumnezeu, asupra sufletului [i a pasiunilor

umane se formeaz\ la fel cu cele asupra liniilor,

suprafe]elor [i corpurilor, ce anume ne d\ nou\

dreptul de a cere sau chiar de a sf\tui omul s\-l

iubeasc\ pe Dumnezeu [i nu o suprafa]\, o pia-

tr\ sau un bu[tean. {i de ce cererea de a-l iubi

pe Dumnezeu i se adreseaz\ omului [i nu unei

linii sau unei maimu]e ? Nimic din ceea ce exist\

`n lume nu poate aspira la o situa]ie excep]io-

nal\, toate lucrurile din `ntreg universul decurg,

cu egal\ necesitate, din legile eterne ale naturii.

De ce deci Spinoza, cel at`t de nemul]umit s\-i

vad\ pe oameni opun`ndu-se naturii, ca [i cum

ar fi vrut s\ creeze un stat `n stat, distinge omul

ca un lucru ce difer\ toto coelo de un plan, o

linie, un bu[tean sau o maimu]\, [i `i impune

legi, introduce estim\ri, creaz\ idealuri etc. ? De

ce formeaz\ un „stat `n stat”, de ce opera sa


principal\ – nu `nt`mpl\tor se nume[te Etica –

nu s-a supus, f\r\ s\ cr`cneasc\, matematicii [i,

`n ciuda angajamentului s\u formulat `n mod

solemn, vorbe[te despre om a[a cum un mate-

matician nu a vorbit niciodat\ despre triunghiuri

[i perpendiculare ? Dar este acela[i Spinoza c\-

ruia Dumnezeu i-a poruncit s\ mearg\ spre oa-

meni, s\-i fac\ s\ vad\ f\r\ a vedea ? Nu ar fi

`ndeplinit el voia Domnului ? Ar fi rezistat el

celui c\ruia nimeni nu a putut s\-i reziste ?

Cu siguran]\ c\ nu. Voia Domnului a fost

`mplinit\. Spinoza, auzind chemarea : „pe cine

Voi trimite ?” [i r\spunz`nd : „iat\-m\, trimite-m\

pe mine”, nu mai putea s\ nu-[i indeplineasc\

„misiunea istoric\”, cum nu au putut s\ o oco-

leasc\ Descartes [i al]i mari fii ai primei [i ai

celei de a doua Rena[teri. Spinoza L-a ucis pe

Dumnezeu, adic\ i-a `nv\]at pe oameni s\ g`n-

deasc\ c\ Dumnezeu nu exist\, c\ nu exist\

dec`t substan]a, c\ metoda matematic\ (adic\ me-

toda cercet\rii impersonale, obiective, [tiin]ifice)

este singura adev\rat\, c\ omul nu constituie un

stat `n stat. C\ Biblia, profe]ii, apostolii nu au

descoperit adev\rul, ci au adus oamenilor doar

`nv\]\minte morale, c\ legile [i `nv\]\mintele

morale pot s\-L `nlocuiasc\ `n totalitate pe

Dumnezeu, de[i omul, dac\ s-ar na[te liber sau

n-ar fi cules fructul oprit, n-ar putea s\ disting\

binele de r\u, c\, `n general, nu ar fi nici bine,

nici r\u, ci totul ar fi „foarte bine”, adic\ a[a

cum i s-a ar\tat lui Dumnezeu atunci c`nd,

cre`nd lumea nu dup\ legile naturii, ci dup\

propria voin]\, a privit lumea [i s-a bucurat. ~ns\

aceast\ „privire” divin\ pe care o avea primul

om `naintea c\derii, nu mai este dat\ oamenilor.


126 LEV {ESTOV

„C\ s-a `nv`rto[at inima poporului acestuia [i cu

urechile sale greu a auzit [i ochii s\i i-a `nchis”.

Sau s\ vad\ clare et distincte, `ns\ nu ceea ce

exist\, [i s\ fie, `n acela[i timp, convins c\ ceea

ce vede clar [i distinct este ceea ce a v\zut

Dumnezeu `nsu[i, `n cea de a [aptea zi, de

s\rb\toare, atunci c`nd, odihnindu-se dup\ lucra-

rea Sa, {i-a admirat lumea.

Spinoza a f\cut toate acestea. El a sugerat

oamenilor c\ pot s\-l iubeasc\ pe Dumnezeu

din toat\ inima [i din tot sufletul, cum L-au iubit

psalmistul [i profe]ii, chiar atunci c`nd

Dumnezeu nu exist\ sau a fost `nlocuit de nece-

sitatea obiectiv\, matematic\ [i ra]ional\, sau de

ideea binelui omenesc care nu se distinge prin

nimic de necesitatea ra]ional\. Iar oamenii l-au

crezut. Toat\ filosofia contemporan\ care ex-

prim\, `n general, ceea ce Spiritul misterios al

timpului sugereaz\ oamenilor, nu acel ceva prin

care tr\iesc, acest\ filosofie, at`t de convins\ c\

„viziunile” sale, sau, cum se spune ast\zi, „in-

tui]iile” sale reprezint\ plenitudinea viziunii po-

sibile – nu numai pentru om ci [i pentru `ngeri

[i chiar pentru zei (a[a se vorbe[te ast\zi, nu e

inven]ia mea) – toat\ aceast\ filosofie vine, `n

`ntregime, din Spinoza. ~n momentul de fa]\, o

„concep]ie despre lume”, alta dec`t „idealismul

etic”, e aproape imposibil\. Fichte exprima cu

convingere acest lucru spun`nd c\ tot sensul

cre[tinismului e cuprins `n primul verset al

Evangheliei dup\ Ioan : ejn ajrch` h`n oJ lovgo"24.

Tot at`t de lini[tit, Hegel vedea `n spusa stoic\,

`ndemn`nd la renun]area la propria personalitate

24. La `nceput a fost cuv`ntul.


[i la disolu]ia sa `n substan]\, sarcina suprem\ a

omului. Spun „lini[tit” pentru c\ e esen]ial. Nici

Fichte, nici Hegel nu L-au ucis pe Dumnezeu.

Un altul a f\cut aceasta. Dar ei nici m\car nu

b\nuiau c\ au mo[tenit acea certitudinem cu-

cerit\ cu pre]ul celei mai mari crime. Ei [i-au

imaginat c\ era certitudinea lor, c\ viziunea lor

at`t de sigur\ de sine le-a fost dat\ de natura

`ns\[i. C`nd s-au g\sit fa]\ `n fa]\ cu eviden]a,

nici m\car nu le-a trecut prin minte c\ originea

ei ar putea fi at`t de `nsp\im`nt\toare, at`t de

misterioas\. Contemporanul nostru, Dl. Edmund

Husserl, mo[tenitor spiritual direct [i legitim al

lui Descartes, la care se refer\ `ntotdeauna des-

chis, declar\ cu solemnitate : Evidenz ist in der

Tat nicht irgendein Bewusstseinsindex, der an

ein Urteil angeheftet, uns wie eine mystische

Stimme aus einer besseren Welt ruft : Hier ist die

Wahrheit ! Als ob solch eine Stimme uns freien

Geistern etwas zu sagen und ihren Rechtstitel

nicht auszuweisen hätte. (E. Husserl, Ideen,

p. 300)25 {i nu putea fi alfel. Dumnezeu [i-a

trimis profetul pentru a-i orbi [i a-i `nl\n]ui pe

oameni [i pentru ca orbii [i cei `nl\n]ui]i s\ se

cread\ liberi [i v\z\tori. De ce a fost necesar

acest lucru ? {tia Spinoza de ce, [tim oare [i noi,

cei care-i citim pe Isaia [i pe Spinoza ? Nu numai

c\ nu putem r\spunde la o astfel de `ntrebare,

dar nici m\car nu o mai putem pune...


25. Eviden]a nu este, `n fapt, un semn al con[tiin]ei, care,

ad\ugat unei judec\]i, ne-ar striga asemeni unei voci

venind dintr-o lume mai bun\: „aici se afl\ adev\rul”; ca

[i c`nd o astfel de voce ar putea s\ ne spun\ nou\ ceva,

nou\ spiritelor libere, [i n-ar trebui s\ se justifice.

128 LEV {ESTOV

Dar nu exist\ `ndoial\ c\, urm`nd drumul

ar\tat de c\tre Descartes, „dep\[ind dualismul

dintre `ntindere [i g`ndire” [i propun`nd ideea

„substan]ei unice”, idee care l-a `nc`ntat pe Hegel

[i-i `nc`nt\ ast\zi pe contemporani, Spinoza

presim]ea c\ era pe cale s\-L ucid\ pe Cel iubit

mai presus de orice [i c\-L ucidea respect`nd

porunca divin\ liber\ [i voin]a-i proprie, c`tu[i

de pu]in liber\. Urm\ri]i r`ndurile prin care `n-

cepe Tractatur de emendatione intellectur, din

p\cate at`t de pu]in citit. Nu ve]i g\si aici trium-

f\torul de omnibus dubitandum al lui Descartes,

nici idealismul etic al lui Fichte, nici panlogismul

maiestuos al lui Hegel, nici chiar credin]a lui

Husserl `n ra]iune [i `n [tiin]\. Repet, `n tot ce a

scris Spinoza, nu exist\ vreo urm\ de trimf sau

bucurie. El merge spre altar nu `n postur\ de

sacrificator, ci de victim\.

~l va ucide pe Dumnezeu, L-a ucis pentru

istorie, `ns\, `n ad`ncul sufletului, el simte `n

chip „obscur” c\, f\r\ Dumnezeu, nu exist\ via]\,

c\ adev\rata via]\ se afl\ nu `n perspectiva isto-

riei, ci `n cea a eternit\]ii – sub specie aeternitatis.

{i aceast\ „[tiin]\” obscur\, ascuns\, abia vizibil\

([i `nc\ nu totdeauna) lui `nsu[i c`t [i celorlal]i

se v\de[te `n toat\ filosofia sa. Nu `n acele jude-

c\]i clare [i distincte pe care istoria le-a cules de

la el, el `nsu[i primindu-le de la Spiritul timpului,

ci `n aceste sunete stranii, misterioase, insesi-

zabile [i imponderabile care, `n limbajul nostru,

nu pot fi nici m\car numite „voci clam`nd `n

de[ert”, singurul lor nume fiind neauzitul. Exist\

un mare, etern mister `n cuvintele cumplite ale

profetului : Et audivi vocem Domini dicentis : quem

mittam ? Et qui ibit nobis ? Et dixi : Ecce ego,


mitte me. Et dixit : Vade et dices populo huic :

Audite audientes et nolite intelligere, et videte

visionem et nolite cognoscere. Excaeca cor popu-

lis huius et aures ejus aggrava ; et oculos ejus

claude ; ne forte videat oculis suis et corde suo

intelligat.


130 LEV {ESTOV


TABL| DE MATERII

Prefa]\ – Peregrinarea prin sufletele omene[ti ......... 5

Not\ asupra edi]iei ............................................... 12

Noaptea din gr\dina Ghetsimani

(Eseu asupra filosofiei lui Pascal) .................... 13

Privilegia]ii [i dezmo[teni]ii istoriei

(Destinul istoric al lui Descartes [i Spinoza) ... 87

132 LEV {ESTOV

Lector : Valeriu Gherghel

Bun de tipar : mai 1995 Ap\rut 1995

Editura Polirom, B-dul Copou nr.3, • P.O. Box 266,

6600 Ia[i • Tel. & Fax (032) 214100 ; (032) 214111

Tiparul executat la Polirom S.A. • 6600

Ia[i, Calea Chi[in\ului nr.32 • Tel. & Fax

(032) 230323 ; (032) 230485

Valoarea timbrului literar este de 59 lei.

Suma se vireaz\ la ASPRO, cont nr. 45.108.012.108

deschis la BCR, filiala sector 1, Bucure[ti

~n colec]ia PLURAL

au ap\rut

1. Adrian Marino – Pentru Europa. Integrarea

Rom^niei. Aspecte ideologice [i culturale

2. Lev {estov – Noaptea din gr\dina Ghetsimani

`n preg\tire

Matei C\linescu – Via]a [i opiniile lui Zacharias

Lichter

Emile Durkheim – Formele elementare ale vie]ii

religioase

Barbey d'Aurevilly – Dandysmul

Henri Bergson – G`ndirea [i mi[carea

Virgil Nemoianu – Micro-Armonia

Carlo Ginzburg – Poveste nocturn\

noaptea din grădina ghetsimani

Documents