No. 11-12

NOEMVRIE—DECEMVRIE

LUCIAN BLAGA ENERGIE ROMÂNEASCĂ

V. F I L O S O F I A P R A C T I C Ă .

E în cea ma i m a r e p a r t e p r e m a t u r să se vorbească de filozofia p rac t i că a lui Blaga , fi indcă deşi aceas t a e pu te rn i c a n g a j a t ă în ope­ra sa, d a r n u e t r a t a t ă în chip d i rec t şi formal . E a va face obiectul unei trilogii, ca re d e o c a m d a t ă e secre tu l şi privi legiul vi i torului . F i ­lozofia lui B laga se desvo l tă organic şi nu p o a t e să r i e t ape le . A c e s t a e nuîfivul, p e n t r u ca re nici noi nu vom zăbovi a s u p r a filozofiei p r a c ­t ice a au to ru lu i nos t ru în aceeaş m ă s u r ă , în c a r e a m făcut-o p e n t r u filozofia teore t ică . P e de a l t ă p a r t e , vom ut i l iza mai mu l t decâ t p â n ă acum unele accen te din o p e r a sa poe tcă . Se în ţe lege însă că u m b l â n d p r i n t r ' u n domeniu , în ca re nu o d a t ă în tâ ln im ch ipur i le vagi şi t o tu ş inconver t ib i le a le v i r tua l i tă ţ i lor , r iscur i le în t r ep r inde r i i n o a s t r e se m ă ­resc ma i m u l t d e c â t p â n ă acum. C a r a c t e r u l pe r sona l al i n t e r p r e t ă r i i şi p las t ic izăr i i p rospec t ive va fi în chip fatal mai accen tua t . D a r so­cotim că tocmai aici a p a r şi just if icări le , la car i î nce rca rea n o a s t r ă a r e d r ep tu l . Ma i e însă u n motiv p e n t r u ca r e nu p u t e m d a aces te i p ă r ţ i o ex tenz iune c o r e s p u n z ă t o a r e : e psihologia e tnicului însuş, s i tua ţ ia fundalulu i p e ca r e p r o e c t ă m m e r e u concep ţ ia lui Blaga, Fi lozofia p r ac t i c ă ţ ă r ă n e a s c ă e foar te bogată , mu l t mai boga tă decâ t cea teo­re t ică , ceeace e câ t se p o a t e de firesc, şi a r însemna să sch i ţ ăm o l u m e în t r eagă de forme şi cons idera ţ i i , d a c ă n e - a m ocupa de un n u m ă r m a i m a r e de p rob l eme filozofice prac t ice , D e a c e e a a legem una s ingură , c a r e de altfel e f u n d a m e n t a l ă : p rob lema rău lu i .

Filozofia însăş s'a născu t , a tunci când n ' a fost un joc grav ori o man i fes t a re a imper ia l i smulu i pe r sona l , din conş t i in ţa rău lu i . D a r toc­mai aici s'a v ă d i t mai m u l t subiect iv i ta tea omenească . L ă s â n d la o p a r t e a t i tud in i le p u r rel igioase, t re i sunt soluţ i i le mai cunoscute , c a r i s 'au d a t în p rob l ema r ău lu i : pes imismul , op t imismul şi mel ior i smul . A t i t u d i n e a pes imis tă a a p ă r u t des igur cea dintâiu , ce le la l te fiind r e a c -ţ iuni sau corec tă r i . E a es te o invazie a psihologiei în metaf iz ică şi se bazează , ca m e t o d ă , p e o b i za ră a r i tmet ică a ca l i tă ţ i lor , d e c l a r â n d că r ă u l d e p ă ş e ş t e can t i ta t iv b inele şi că nefi inţa e p re fe rab i lă p e n t r u

506 GÂND ROMÂNESC

om. Opt imismul , c â n d nu e o p l a t i t ud ine r ad ioasă , e ma i critic, f i indcă î ncea rcă o mo t iva re ma i a d â n c ă şi mai obiect ivă a lucrur i lor , deş i n u m e r g e p â n ă la c a p ă t . Mel ior i smul sau p rogres i smul r ă m â n e el însuş ceva în fond suspect , o r icâ t s 'ar învă lu i în abur i i unu i et icism gene­r o s ori în t ehn ică d e ş t i in ţă pozi t ivă r edu t ab i l ă . I n s t a l a r e a în t r ' un ex -cels ior c a r e p o a t e duce p â n ă la t oa r t e l e ceru lu i or i î n t r ' un viitor de pe r f ec ţ iona re ca re , eventua l , ne -a r p u t e a zeifica p e noi înşine, d e n o t ă i luzionismul uman , necesa r d in p u n c t de v e d e r e biologic, d a r cur ios , d in p u n c t de v e d e r e logic, f i indcă impl ică un finalism ho tă r î t , p e ca r e ş t i in ţ i smul epocii m o d e r n e , în c a r e a înflorit l a rg doc t r ina p rogres i s t ă , 1-a b ă n u i t a p r o a p e î n t o t d e a u n a şi 1-a c o m b ă t u t cu a r d o a r e adeseao r i .

La aces te t re i soluţii , se a d a o g ă în t impul din u r m ă o a t i t ud ine m a i subt i lă , d a r c a r e e ma i m u l t u n „abou t i s semen t " d e c â t o soluţ ie şi c a r e a r p u t e a fi ind ica tă , în l ipsă de a l tceva, cu t e rmenu l incer t d e „ t r ag i sm" . In t e l ec tua lu l evo lua t de a s t ăz i se îndoieş te a t â t de pesi­m i s m câ t şi de op t imism şi de progres i sm. In e x p e r i e n ţ a sa m u l t i p l ă s ' au s ed imen ta t m u l t e îndoiel i şi m u l t e re ţ iner i , p e un fond, adesea , d e obosea lă biologică şi m o r a l ă şi, a p r o a p e î n to tdeauna , de cr i t ic ism metaf iz ic exage ra t . In fondul său i n t r ă des tu l de des o d i s p e r a r e con­s t i tu ţ iona lă , a l t a d e c â t cea o a r e c u m na ivă din pesimism, o d i s p e r a r e f ă r ă a f i rmaţ ie nici m ă c a r fa ţă de sine însuş, u n sen t iment inefabil a l dif icul tă ţ i i metaf iz ice şi m o r a l e a vieţii, c a r e îşi re fuză chiar spo r tu l contab i l izăr i i r ău lu i şi binelui . A m e s t e c de ar t i f ic ia l izare şi de subt i ­l i t a te , in te lec tua lu l ac tua l t r ă i e ş t e cu o d u r e r e l ăun t r i că , p e ca r e o t o a r c e însă în fire de amabi l i t a t e fa ţă de el şi de al ţ i i . A c e s t t rag ism, c a r e e a l t ceva d e c â t t ragicul p r o p r i u zis, t rag icul clasic, de ca r e n e v o m ocupa ceva ma i târz iu , ia în fă ţ i şă r i diferi te, d a r se fo rmulează filozofic foar te ra r . D o u ă a s e m e n e a fo rmulă r i p rec is filozofice sun t u r m ă t o a r e l e : întâiu, ni se spune , să p r imim lucrur i l e a ş a cum sunt , a t â t n e p u t i n ţ a de a cunoaş t e sensul metaf iz ic al lucrur i lor , c â t şi n e ­a junsur i l e p rac t i ce a l e vieţii şi să n u ne refugiem în niciun fel d e con­s t ruc ţ ie mitologică, d a r nici în scept ic ism şi d i s p e r a r e demons t r a t i vă . E ceva a m a r aici însă, a d a o g ă cei ce î m p ă r t ă ş e s c a c e a s t ă t eză , e şi ceva reconfor tan t , f i indcă e o a t i t ud ine cr i t ică , b ă r b ă t e a s c ă , t a r e , c a r e îşi a r e f rumuse ţea ei s t r ic t u m a n ă . N u m a i că a c e a s t ă t ă r i e , de ca re ni se vorbeş te , se î m p a c ă greu cu ar t i f ic ia l izarea mode rn i lo r şi în p r a c ­t i că ea l ipseş te tocmai c â n d a r fi ma i m a r e nevoie d e ea. A doua for­m u l a r e cons tă în a spune că e greşi t ,,să t o t a l i zăm e x p e r i e n ţ a " p e n t r u a vedea d a c ă ea e r a ţ i ona l ă sau nu, b u n ă sau rea . R e a l i t a t e a ne a p a r e ca ceva neunificat , ca u n joc în ca re ab su rdu l a l t e r n e a z ă cu r a ţ i ona ­lul, b inele cu r ău l , to tu l p e un fond de g ra tu i t a t e . A c e a s t ă a t i tud ine , c a r e e un eclect ism deghiza t ce v rea să în locuiască rel igia şi m o r a l a

G Â N D ROMANESC 507

c u o a r t ă d e a t r ă i , cen t ru l fiind în om, duce în ce le din u r m ă , d e ­a l t f e l caşi fo rmula rea p r e c e d e n t ă ce se î n r u d e ş t e cu pozi t ivismul, l a a n u l a r e a filozofiei însăş , aceas t a cons t ând în p r imul r â n d tocmai d in t o t a l i z a r e a exper ien ţe i , f ă r ă a ma i ins is ta a s u p r a faptului c ă ' r e c o -m n d a r e a d e a n u „ to ta l i za" e x p e r i e n ţ a n ' a r fi fost cu pu t in ţ ă , d a c ă n u s 'ar fi pr iv i t mai în tâ iu e x p e r i e n ţ a în t o t a l i t a t ea ei... F ă r ă sp i r i tu l d e sistem, de unificare, de mit, n u ex i s t ă filozofie sau p o a t e ex i s ta c e l m u l t o în ţe lepc iune p rac t i că , o a r t ă a vieţii . P r i m o r d i a l i t a t e a c re -i a t o a r e a vieţii n u p o a t e r e n u n ţ a la cons t ruc ţ ie , la metaf iz ică , la mi-to logizare , p e n t r u mot ivul că n u se p o a t e în tâ ln i cu a d e v ă r u l absolut , c ă c i „ a d e v ă r u l " e o d imens iune s e c u n d a r ă a creia ţ ie i . R e c o m a n d ă r i l e , p e car i l e -am văzut , dovedesc deci tocmai ar t i f ic ia l izarea s au începu­tu l de ar t i f ic ia l izare a spi r i tu lu i m o d e r n .

F a ţ ă de aces te soluţi i sau s t ă r i sufleteşt i , cu ce a t i tud ine vine s p i r i t u a l i t a t e a ţ ă r ă n e a s c ă ? E de obse rva t că ea n u se va fixa în nici-u n a din a t i tud in i le de mai sus. Ţ ă r a n u l r o m â n a r e sen t imentu l r ă u l u i a d â n c d in lumea aceas ta , sen t iment pe ca r e i l -au d a t a t â t c reş t in is ­m u l câ t şi p r o p r i a lui e x p e r i e n ţ ă mu l t i s ecu la ră . Nimeni nu-ş i d ă sea­m a mai m u l t ca oameni i din popo r de ex i s t en ţ a şi b les temul r ă u l u i p e n t r u om. A f a r ă de aceas ta , viziunea p o p u l a r ă r o m â n e a s c ă s'a com­p l ă c u t să cre ieze o î n t r eagă mitologie in fe rna lă v ibra t i lă , să exage­r e z e l umea diavoli lor , f i indcă R o m â n u l a r e fantezie şi o a n u m e m a ­l i ţ ioz i t a te comică, fi indcă a moş ten i t o p a r t e din l umea g r e c o - r o m a n ă ş i o r i en t a l ă cu demonologia ori sugest i i le ei demonologice şi f i indcă a găs i t o a r e c a r e spr i j in p e n t r u fantezia sa demonologică în însăş bi­s e r i c a c reş t ină . P e n t r u ţ ă r a n r ă u l e a p r o a p e o n o r m ă a lumii, pe ca r e o s imte în înseşi f ibrele lui organice . S 'ar c r ede deci că e x a g e r e a z ă r e a l i t a t e a r ău lu i ori că o p u n e mai mu l t pe s e a m a demoni lor . De fapt, n u e aşa . P e n t r u el, r ă u l ex i s tă în chip masiv, d a r ori a r e un rol de i spăş i r e fie a p ă c a t e l o r propr i i , fie a p ă c a t e l o r a l t o r a — aces ta e ro ­lul cel ma i în semna t al r ă u l u i d u p ă ţ ă r a n — ; ori a p a r e f i indcă a ş a v r e a D u m n e z e u f ă r ă să ş t im de ce, D u m n e z e u a v â n d însă scopur i le lui î n t o t d e a u n a legit ime, sau fi indcă Dumnezeu l ţ ă r ă n e s c ma i l iber p o a t e s ă - ş i îngădu ie şi ges tur i car i p e n t r u noi a p a r ca „ r ă u " ; ori, însfârşi t , a r e un fel de r e l a t ivă au tonomie , aces ta fiind tocmai r ă u l r e p r e z e n t a t d e demoni , d a r şi r ă u l aces ta i n t r ă în u l t ima ana l i ză în economia ge­ne ra lu lu i , în ros tur i l e ta inice a le Fi inţe i . Ţ ă r a n u l admi te deci r ău l şi îl t r ă i e ş t e intim, însă îl î n c a d r e a z ă şi-i d ă semnificaţi i ontologice. P r i n a c e a s t a el e adânc i t , d a r e t o t o d a t ă şi a t enua t . I a r d a c ă l u ă m în s e a m ă c ă ţ ă r a n u l a r e v i ta l i t a te şi u n fel de evlavie un iversa lă , vedem că exis­t e n ţ a a p a r e p e n t r u el şi ca o id i lă ser ioasă , v ră j i t ă , înf iorată , în c a r e d a c ă opt imismul p u r şi s implu nu-ş i a r e loc, d a r e pe rmis un op t imism

508 GÂND ROMÂNESC

c â n d de s implă v i ta l i t a te biologică, c â n d de convingere e t ic- re l ig ioasă , încon ju ra t de ace le melancol i i p la ton ice car i a b u n d ă c â t e o d a t ă la oa ­menii noş t r i de la ţ a r ă .

A p l i c â n d la Blaga , vedem înain te de toa te că la el r ă u l a r e o r e a ­l i ta te p ro fundă şi fe lur i tă . P u t e m s p u n e că în o p e r a sa r ău l a p a r e cu o în fă ţ i şa re î m p ă t r i t ă şi a n u m e : r ă u l biologic, r ă u l gnoseologic, r ău l cu l tu ra l şi r ă u l metafizic sau ontologic. D in t r e aces tea , desigur, cel ma i pu ţ in in t e re san t e r ă u l biologic, deşi cele mai m u l t e din l i tani i le cmulu i câ t t imp t r ece p r in a c e a s t ă lume sun t p r i l e ju i t e de lovi tur i le nemiloase , pe car i i le d ă aces t fel d e r ău . Doc t r ina pes imis tă î n să ş e p r o d u s ă mai cu s e a m ă de aspec te le şi acu i t a t ea re le lor cu c a r a c t e r biologic, ceeace şi face din pes imism o filozofie uşor de înţe les , a p r o a ­p e or ice om fiind din când în c â n d pes imis t în v ia ţa sa... V ia ţa obiş­nu i t ă se d e s f ă ş o a r ă co lo ra t ă de chiote şi de gemete , d a r filmul aces t a biografic d a c ă p r ez in t ă in te res din p u n c t de v e d e r e mora l , biologic şi polit ic, e d e p a r t e de a egala in te resu l filozofic a l ce lo r la l t e feluri d e rău , p r in exce l en ţ ă sp i r i tua le . Deaceea ceeace vom găsi în o p e r a d e p â n ă acum a lui B laga vor fi mai a les ecour i le sau impl icaţ i i le r ă u l u i gnoseologic, cu l tu ra l şi metafizic.

C u n o a ş t e r e a e o funcţie fericită, d a r ea n u es te in t ac tă în a c e a s t ă fericire, decâ t d a c ă r ă m â n e în domeniu l concre t şi pa rad i s i ac . O a m e nii de ş t i in ţă p u r ă şi simplii e rud i ţ i ignorează d r a m a cunoaş ter i i . P e n ­t ru un om de a d e v ă r a t ă gând i r e şi de t r ă i r e în duh, e cu n e p u t i n ţ ă însă să se p ă s t r e z e exclusiv în t re f ront ierele concre tu lu i şi pa rad i s i a -cului . El va cău ta , a p r o a p e cont inuu sau in te rmi ten t , absolutu l , şi cu acea s t a se des l ăn ţu i e d r a m a cunoaş ter i i . Lucifericul va descoper i mis­t e ru l abso lu tu lu i şi va c ă u t a să şi-1 reve leze în chip pozitiv, a d i c ă să t r e a c ă dincolo de condi ţ ia u m a n ă . Omul sp i r i tua l a făcut desco­pe r i r ea aces tu i toxic de m a r i consec in ţe : ideia de absolut . Deaic i inainte , sufletul s ău e î m p ă r ţ i t în t re d o u ă r ea l i t ă ţ i con t r a r i i : t e n d i n ţ a de a cunoaş t e absolu tu l şi n e p u t i n ţ a de a-1 p o s e d a p u r şi s implu. E u l luciferic „ t ân je ş t e d u p ă a d e v ă r p r a d ă unui e l an a d â n c î n r ă d ă c i n a t " , d a r M a r e l e A n o n i m opune complexu l f rânelor t r a n s c e n d e n t e , car i a s ­cund aces t a d e v ă r în n u d i t a t e a lui u l t imă . S u n t e m astfel în p r e z e n ţ a unei ant inomii ce duce la o î n c o r d a r e ch inui toare , la o crucif icare spi­r i t ua l ă în locul de in te rsec ţ ie al ce lor d o u ă for ţe : e l anu l c ă t r e abso lu t şi in te rz ice rea cu c a r a c t e r tabuis t ic . E aici o t o r t u r ă t an ta l i că t r a n s ­p u s ă şi sub l ima tă pe p l anu l spir i tului . B laga p r ec i zează chiar fap tu l „ t r a g i c " al aces te i s i tuaţ i i : „ î n c e r c ă r i l e luciferice de a conver t i un mis ­t e r în non-mis ter , a u un ca r ac t e r t ragic , deoa rece d u p ă infinite efor­tu r i t oa te sun t o sând i t e să se p r ă b u ş e a s c ă " . Via ţa omului s t r u c t u r a t

GÂND ROMÂNESC 509

d e t ens iunea cău t ă r i i a d e v ă r u l u i a d â n c începe să rea l izeze c a d e n ţ e l e d u r e r o a s e , pe car i numa i un t r a t a t de d r a m a t u r g i e metaf iz ică le p o a t e r e d a în pa t e t i smul lor îna l t şi fa tal .

R ă u l cu l tu ra l sau, ma i prec is , r ă u l a d u s d e nevoia de a cre ia cul­t u r ă , e în l e g ă t u r ă cu s t r u c t u r a cunoaş te r i i sau cu r ă u l gnoseologic. O m u l n e p u t â n d a junge în chip pozit iv p â n ă la a d e v ă r u l absolut , nu se d ă bă tu t , ci î ncea rcă să-ş i i n s t rumen teze şi să-şi r ep rez in t e t a ina ace s tu i abso lu t p r in a ju to ru l p lăsmui r i lo r . In lumea aces tor p lăsmui r i , fiinţa a d e v ă r u l u i ul t im îşi găseş te o g ravă şi v a r i a t ă in tonare , o p r e ­z e n ţ ă a d e m e n i t o a r e şi pres t ig ioasă , p l ă smui r i l e fiind ca o s i r enă ce c a p t e a z ă şi r eve l ează ceva din sune tu l a d â n c al lucrur i lor , din t a ina ex i s ten ţe i ca a t a r e , or i ca un compromis , to t a t â t de feluri t c â t şi m ă t -ci le sti l istice, în t re absolu t şi sufletul uman . A ş a cum quas icunoaş te -rea e o ech iva len ţă va lab i lă în domeniu l pa rad i s i acu lu i şi concre tu lu i , p l ă smui r i l e sunt un fel de ech iva len ţă ma i a d â n c ă , va lab i lă în dome­niul absolu tu lu i . P l ă smui r i l e la car i r ecu rge spir i tu l omenesc p e n t r u a-ş i r eve la mis te re le , cel pu ţ in în m ă s u r a şi forma pe rmise de ca te­gori i le abisale , a l că tu iesc un lung şi impres ionan t izvod istoric, cu adânc imi ame ţ i t oa r e şi cu a t i tud in i foar te numeroase , şi e le nu sunt a l t c e v a decâ t ceeace numim cu l tu ră . Cre ia ţ i a p e n t r u r eve l a r ea mai m u l t sau ma i pu ţ in mi t ică a mis te ru lu i ex is ten ţe i es te c re ia ţ ia cul tu­r a l ă .

D u p ă Blaga , a s p u n e „cre ia ţ ie c u l t u r a l ă " e însă un p leonasm. C ă c i pot r iv i t filozofiei lui nu ex i s tă decâ t un s ingur fel au ten t i c de cre ia ţ ie , cea cu l t u r a l ă . An ima le l e p r o d u c mişcăr i , reacţ i i , mai mu l t s a u mai pu ţ in s te reo t ipe , iar ş t i in ţa şi t ehnica a u ca scop secur i ta tea , c o n s e r v a r e a ori cel mu l t exp l i ca rea în cad ru l lumii fenomenale , iar n u r e v e l a r e a adâncu lu i . De aceea ele nu sun t cu l tu ră , nu sunt fapte r ea le d e cre ia ţ ie . Şi aici Blaga a r u n c ă o lumină s igură a s u p r a impor t an ţ e i metaf izicei , în pe r fec tă c o n c o r d a n ţ ă cu spir i tu l s is temului său. A d e ­v ă r a t a c u l t u r ă es te metaf izica şi metaf izica es te e sen ţa sau sâmbure l e o r i c ă r e i cu l tu r i a d e v ă r a t e ! Căci p l ă s m u i r e a t ip ică şi cea ma i efectivă p e n t r u a revela , fie numa i p e n t r u un t imp ori u n loc l imitat , mis te ru l u l t i m refuzat cunoaş te r i i pozit ive, es te metaf izica. I n funcţia ei teo­r e t i c ă şi p r ac t i c ă şi în m ă s u r a în c a r e p ă t r u n d e ce le la l te discipl ine omeneş t i sau în ca re aces tea se r a p o a r t ă la ea, metaf izica fo rmează f i inţa f ă r ă c o m p a r a ţ i e a cul tur i i .

Aces t e cons idera ţ i i ne in t roduc în n a t u r a specifică a omului . Ceea­c e face ca rac te r i s t i ca fiinţei u m a n e în r a p o r t cu tot res tu l exis tenţe i , e s t e p r e o c u p a r e a metaf iz ică sau cre ia ţ ia cu l t u r a l ă . Des t inul omului e s t e un des t in c re ia to r şi omenia este r e a l i z a t ă în g radu l , în ca re c ineva p r o d u c e c u l t u r ă ori pa r t i c ipă rea l la v ia ţa cul tur i i . Aici Blaga

5l0 GAND ROMANESC

vine cu u n a din ace le af i rmaţ i i v iz ionare şi f undamen ta l e a le u n i v e r ­sului s ă u filozofic, cu o n o u ă d imens iune a s is temului s ău : c u l t u r a es te r e z u l t a n t a m ă r e a ţ ă şi s ingu la ră a unei muta ţ i i ontologice. „ U n m o d d e ex i s t en ţă , o mutaţiune ontologică, i zbucneş te în felul său, n t t se şt ie cum şi de ce; e vorba aci de u n fapt i reduct ibi l , c a r e se dec la ră , p u r şi s implu. Aşa cum în natură admitem mutaţiuni biologice de apa­riţie subită prin salturi a unor noui specii, trebuie să admitem în cos­mos şi mutaţiuni ontologice de noui moduri de a exista ca atare. C u l ­t u r a es te semnul vizibil al unei a s e m e n e a mutaţiuni ontologice". I a t ă 0 a f i rmaţ ie cu u r m ă r i foar te î n s e m n a t e ! In n a t u r ă , s p u n e Blaga , s u n t n e n u m ă r a t e muta ţ i i biologice, însă în t o a t ă ex i s t en ţ a ca a t a r e s u n t foar te pu ţ ine muta ţ i i ontologice sau de sensur i de a fi. Omul ca om es te u r m a r e a unei mu ta ţ i i speciale , c a r e schimbă o rd inea însăş i a lu ­mii or i în ţe lesul ei, m u t a ţ i e f ăcu tă p e n t r u el ori al c ă r e i rod es te e L Căc i în om s 'au în tâ ln i t d o u ă muta ţ i i : una biologică şi a l t a on to log ică . A r fi greşi t însă să vedem specificul şi n o u t a t e a a d â n c ă a omulu i în a spec tu l s ă u biologic, or icâ t a r fi de i m p o r t a n t ă muta ţ i a , c a r e a d u s la aces t r ezu l t a t şi c a r e de altfel n ' a i n t rodus nimic rad ica l nou în ex i s t en ţă . D a r tocmai g reşea la aceas t a o fac cei ca r i c a u t ă în a n a t o ­mia omului şi în n a t u r ă exp l i ca rea spir i tu lui şi a cul tur i i . Ei n u în ţe­leg n o u t a t e a r evo lu ţ iona ră a d u s ă în lume, ca în t r ' o a doua geneză , d e m u t a ţ i a ontologică a cul tur i i , Cre ia ţ i a c u l t u r a l ă es te u r m a r e a f a t a l ă a aces te i muta ţ i i , c a r e s'a impus omului , A m spus că omul n e p u t â n d cunoaş t e abso lu tu l în chip pozitiv, a ini ţ ia t ca lea de vis şi de o t r a v ă a p lăsmui r i lo r cu l tu ra le , S 'ar c r e d e deci că c u l t u r a a r e un mecan i sm d e compensa ţ i e sau de refugiu. In fond însă nu e aşa . Ci omulu i n u

1 s'a d a t c u n o a ş t e r e a dep l i nă a absolu tu lu i tocmai p e n t r u c ă a c e a s t a e r a una din condi ţ i i le ca el să cre ieze cu l tu ra . Aici e sensul şi mot i ­va ţ ia ontologică a cul tur i i . F ă r ă m u t a ţ i a ontologică, omul a r fi r ă m a s neput incios , s teri l , în fa ţa absolutului , chiar d a c ă în t r ' o b u n ă zi l -ar fi bănu i t şi a r fi v ru t să-1 cunoască . Omul necunoscând abso lu tu l d a r bănuindu-1 , a v â n d ideia lui, a începu t ser ia p l ă smui r i lo r p e n t r u a şi-I figura, aces t fapt fiind, probabi l , la or ig inea religii lor. Ceeace s'a în­t â m p l a t cu religia, s'a î n t â m p l a t însă de a tunc i încoace cu orice f a p t m a r e de cu l t u r ă . In to t aces t înde lung şi nobil p roces s t r ă b a t e d i ­rec ţ ia muta ţ i e i ontologice, ca re 1-a v ru t p e om cre ia tor , ad i că p l ă s -mui to r de o rd ine nouă , însă în sensul şi din voinţa ta in ică a on to log i ­cului . Rolu l cu l tu ra l al omului a p a r e astfel ca o mis iune or i ca o s a r ­c ină ontologică şi ca o ind i rec tă u r z e a l ă ont ică . C u l t u r a n u e ceva î n t â m p l ă t o r , c a r e a r fi p u t u t să fie sau să n u fie, ci e o împl in i re a omului , o n a ş t e r e a omului şi o complec t a r e f inal is tă a rea l i t ă ţ i i î n să ş . O d a t ă cu c u l t u r a s'a ivit în lume o n o u ă va r i an t ă , un nou m o d de a

O A N D R O M Â N E S C 511

exis ta , u n sune t inedit , o no t ă de ca r e polifonia ont icului avea nevoie-D a t o r i t ă muta ţ i e i c a r e a a d u s cu l tu ra , omul s 'a r u p t din fenomen, d in imed ia t i t a t e , a lua t s ac ră h ipnoză sau a d â n c i m e metaf iz ică şi şi-a în­d r e p t a t pu te r i l e p roduc t ive c ă t r e t r an scenden t . C a p a c i t a t e a t r a n s c e n ­d e n t a l ă face pe om, îi d ă bo tezu l ontologic, n a ş t e cu l tu ra . Omul în t ru c â t e om, se î n d r e a p t ă c ă t r e a l t p l an d e a fi, t r ă i e ş t e a l t or izont d e ­câ t cel al na tur i i , c a p ă t ă rea l i smul ha luc inan t a l i dea lu lu i , se s i t uează definitiv în ceeace Blaga n u m e ş t e „ex i s t en ţa î n t ru mis te r şi r e v e l a r e " : a c e a s t a îi pece t lue ş t e soar ta , des t inu l s ă u demiurgic , d r u m u l fă ră în­t o a r c e r e şi f ă r ă od ihnă a l cul turi i , d r u m p e ca r e m e r g e s ingur î n t r e t oa t e v ie ţu i toa re le d in univers . Căci omul a r e o p ro fundă un ic i ta te în ex i s t en ţă , a t r i bu t c a r e îl înso ţeş te a t â t în s p l e n d o a r e a câ t şi în b les­t emul des t inulu i său . Omul e obl igat să cre ieze sau să pa r t i c ipe l a c re ia ţ i a ce lor mai do ta ţ i d in t r e semenii săi , f i indcă al tfel îşi p i e r d e omenia . P e n t r u a creia , îl va a ju t a inconşt ientu l său, m a t c a ab i sa l ă . A c u m în ţe legem ma i dep l in de ce B laga făcea d in inconş t ient agentu l , c a r e h o t ă r ă ş t e des t inu l omului . P e n t r u c ă omul fiind ontologic î n d a ­t o r a t să cre ieze , iar p u t e r e a c re i a toa re fiind în inconşt ient , a ce s t a e cel ce d ă omului pos ib i l i ta tea şi m ă s u r a creia ţ ie i , a omeniei lui, incon ş t ien tu l el însuş a v â n d deal t fe l un în ţe les ma i m u l t d e c â t psihologic, la Blaga . Ast fe l filozoful censur i i t r a n s c e n d e n t e , al st i lului şi al m e ­taforei va p u t e a s p u n e cu u n a din ace le s iguran ţe , în c a r e e şi o sen­t in ţ ă t u l b u r ă t o a r e : „ D a c ă omul are. . . o a l t ă men i r e d e c â t aceea d e sa te l i t al p ropr ie i sa le umbre , d a c ă omul a r e o meni re , c a r e să- i j u s ­tifice cu a d e v ă r a t ex is ten ţa , e aceea a „c re ia ţ i e i " .

F ă c â n d din c re ia ţ ie ros tu l şi scopul s u p r e m al vieţii omului , B l a ­ga iese d in o r todox ie şi chiar d in creş t in ism. T rebu i e să a d ă o g ă m însă că B laga cons ide ră m â n t u i r e a însăş , a tunc i c â n d se p roduce , t o t ca un a spec t a l creiaţ ie i , a ş a că r a ţ i unea re l ig ioasă p o a t e să se înca­d r e z e în s is temul său . M a i m u l t : B laga a scris o d a t ă aces te cuv in te car i d a u de gând i t — şi î n t r ' un sens o a r e c u m diferi t decâ t ace la a l cre ia ţ ie i „ sans p l u s " — a tunc i când , imed ia t d u p ă r e sp inge rea omu­lui ca sa te l i t a l une i umbre , a vorbi t de „des t inu l p r in ca r e v ia ţa e în­d e m n a t ă să-ş i î n t r eacă neconten i t rodu l d e f iecare m o m e n t şi în ce le d in u r m ă să se î n t r eacă p e s ine î n s ă ş " . Ul t ime le cuvin te sun t semni ­ficative. M a i tâ rz iu , B l a g a a spus ch ia r : „ I m e d i a t u l ex i s t ă p e n t r u o m numa i ca p a s a j . C a s imptom al unu i a l t ceva, ca signal al unui „d in­colo" . — E a i c i , ' h o t ă r î t , ceva din viziunea re l ig ioasă . î n t r e b a r e a e p â n ă u n d e aces t „d incolo" , p e care-1 c a u t ă c re ia ţ ia p e n t r u a fi cu a d e ­v ă r a t c re ia ţ ie , ad i că p e n t r u a se d e t a ş a d e fenomen, de imedia t , p o a t e să d u c ă şi la mân tu i r e , p o a t e s'o anga jeze şi, ma i a les , în ce cazur i şi în ce m o d aceas t a poa t e fi pos ib i l ă? E o ches t iune la c a r e n u p u t e m

512 GÂND ROMÂNESC

r ă s p u n d e acum. Filozofia lui B laga s'a ocupa t de c re ia ţ ia ca a t a r e şi în aces t sens ceeace ni se impune cu p u t e r e es te r a p o r t u l d in t r e c re -ia ţ ie şi p rob l ema rău lu i .

R ă u l creia ţ ie i e dub lu şi de r ivă din ceeace a m af i rmat p â n ă acum d e s p r e cu l tu ră . Ma i întâiu, „ac tu l c re ia to r al sp i r i tu lu i u m a n " t rebuie „să ţ ină loc de ac t r eve la to r " . P l ă smui r i l e cu l tu ra l e c a u t ă să reve leze mis te ru l . D a r a c e a s t ă r eve l a re nu p o a t e a junge p â n ă la capă t , iar în cazul c â n d o viziune se impune şi d ă i luzia reve lă r i i in tegra le , ea nu a r e d u r a t ă şi a d u c e decep ţ ie mai c u r â n d sau ma i tâ rz iu . I s tor ia cul­turi i e o succes iune de izbânzi şi dezamăgi r i . A l doilea, omul a v â n d ca des t in funcţia creiaţ iei , îşi sacrifică, o r i când e nevoie, ceeace a r pu­tea const i tui fericirea lui, fie câ t de zgârc i tă , ori îşi impune m a r i ne­fericiri biologice ce ru t e de demonul creiaţ iei . Cu l tu ra , în ceeace ea a r e mai p ropr iu , nu a r e nici un scop gospodă re sc -p ragma t i c , nu e nici un lux şi nu a r e nici ros tu l să subl imeze, a şa cum c red teori i le ps iha­nali t ice, pas iun i le noas t r e infer ioare ori du re r i l e sau să ne as igure echi l ibrul in ter ior . C u l t u r a n u poa t e avea ro lu l gospodăresc , fi indcă ea s'a n ă s c u t tocmai p e n t r u a depăş i biologicul; n u e un lux, fiindcă ex i s t en ţa nu e un joc gra tui t , ci e un vas t p roces finalist, c a r e în e sen ţă n u p o a t e fi al tfel d e c â t a ş a cum es te şi c a r e n u l uc r ează cu superf lu i -t ă ţ i ; şi n u prov ine d in t r ' o sub l imare a unor fonduri s t r ă ine de ea ori p e n t r u a ne reface echil ibrul psihic p ie rdu t , p e n t r u mot ivul s implu şi g rav că ea vine de dincolo de noi. C u l t u r a n u e o î n t r e p r i n d e r e exclu­siv u m a n ă , deaceea ea îl poa t e t o r t u r a pe om şi în a n u m e cazur i spa r ­ge chiar echil ibrul c re ia toru lu i . F ă r ă a fi un organism ca în filozofia morfologică, cu l tu ra a r e to tuş voinţa ei implacabi lă , ca re uneor i „ucide şi d e v a s t e a z ă " . „Se c re iază cu a d e v ă r a t cele ma i a d e s e a numa i la îna l te tensiuni , c ă r o r a o rgane le de execu ţ ie nu le rez i s tă î n t o t d e a u n a " C r e i a r e a cul tur i i ce re în a n u m e cazur i jer tfe î n s p ă i m â n t ă t o a r e , car i r ă m â n în l egende le popoare lo r , d a r şi în t i t lur i le cu car i u m a n i t a t e a îşi mot ivează ex i s ten ţa , f ă ră să mai vorbim de c ruz imea socială, pe ca re a l teor i o p rac t i că des t inu l c re ia tor al omenir i i , p e n t r u a da pu­t in ţa u n o r a să cre ieze ope re sau m o n u m e n t e de cu l tu ră . Scopul su­p r e m al vieţii e să as igure o câ t ma i p rop r i e c re ia ţ ie cu l tu ra l ă , chiar d a c ă p e n t r u aceas t a t rece pr in cele mai m a r i infcrnur i . C u l t u r a a r e f rumuse ţea şi m ă r e ţ i a ei, d a r şi egoismul şi du re r i l e car i nu se com­p a r ă cu nimic.

F a t a l i t a t e a şi sufer in ţa creia ţ ie i a p a r foar te e locvent şi în t e a t ru l lui Blaga, în acel poem d r a m a t i c cu nesfârş i te ecouri , cu n ă z u i n ţ e şi î nd răzne l i zeieşti şi cu lacr imi de îngeri , ca re e „ M e ş t e r u l M a n o l e " , s in teză d inamică şi v ră j i t ă a avân tu r i lo r speciei noas t r e , în c a r e au fuzionat în chipul cel mai de săvâ r ş i t a r i s toc ra ţ i a p e r s o n a l ă a lui B laga

GAND ROMANESC 513

şi duhul înfiorat şi d iv ina tor a l folclorului mai mu l to r n e a m u r i şi ma i a l e s al neamulu i nos t ru . B laga p las t i c izează nevoia creiaţ iei , „duhu l c a r e d i n ă u n t r u te împinge să c l ădeş t i " , „doru l de a zămis l i f rumu­se ţe" , p r in chipul mic a l bisericii, a că re i î n d e l u n g a t ă d u r a r e avea să î nceapă . Sub c a n d e l ă a p r i n s ă tovarăş i i săi au v ă z u t aces t chip şi de a t u n c i u n suflu nou a p ă t r u n s în fiinţa lor şi n ' a u ma i p u t u t u i ta ve­denia . A u porn i t să z idească , au „sufer i t d e s a m ă g i r e a celor şap tezec i şi ş ap t e de p răbuş i r i " , au schimbat temel ia bisericii, p u n â n d - o c â n d p e moaş te , când pe r â u abă tu t , c â n d pe mor ţ i , p â n ă c â n d z ă d ă r n i c i a t r u d e i lor p o s e d a t e a i n t r a t în cân tecu l fecioarelor şi a în t r i s t a t le­gende le , d a r icoana bisericii n ' a p u t e a u ui ta . O v e d e a u m ă r i t ă şi a ie­vea pe deal , ţ e s u t ă din lumină şi mi şca t ă pe a r ip i nevăzu te , le ieşea în ca le p re tu t inden i , „o s imţeau în v ă z d u h ca o m ă t a s e " , n u p u t e a u nici să p ă r ă s e a s c ă locuri le ace lea şi nici să m o a r ă căci îi pu r t a , bol­nav i şi ca pe niş te stafii, c h e m a r e a bisericii. Se îndoiau, uneor i b les­t e m a u , ce reau să fie des lega ţ i de j u r ă m â n t deş i j u r ă m â n t n u fusese, d a r cu câ t biser ica se p r ă b u ş e a , cu a t â t pa t ima creştea. . . E r a u bles­t e m a ţ i să fie stafii z id i toare , v re jur i ca r i să a r d ă în focul înfăptuir i i , o r i câ t a r fi auzi t vae ru l că rn i i şi îndoiel i le sufletului psihologic. Şi chi­nu l ţ ine p â n ă începe a l tu l ma i m a r e , î n a l t - c u t r e m u r ă t o r şi devas t a to r , a l jertfirii fiinţei celei mai iubite, „soţ ie c a r e încă n ' a n ă s c u t " ori „so­r ă c u r a t ă sau fiică l umina t ă " ,

ca re în tâ i va veni b ă r b a t să-ş i v a d ă fra te să-şi v a d ă t a t ă să-ş i v a d ă ,

c u m spune d r a m a t u r g u l , la sfârş i tul unui ac t de o fan tas t ică p u t e r e d e t r ans f igura re r id ica tă p â n ă la dure ros -on to log ică magie. . . Şi soţ ia aceluia , ca re a iubit mai mu l t decâ t toţi , a Meş te ru lu i , aceea ca r e fu­sese „ c ă p r i o a r ă n e a g r ă " când u rca la ei, „izvor de m u n t e " când co­bora , nu va mai fi „nici c ăp r ioa ră , nici izvor, ci a l t a r " . Biser ica se î na l ţ ă pe temel ie de jer t fă , d a n M a n o l e la u r m ă îşi r i s ipeş te fiinţa căci „ p a t i m a clădirei . . . cobor î tă de a iu rea în om e foc ce mis tu ie p r e a j m ă şi p u r t ă t o r " . F a t a l i t a t e a creia ţ ie i a r e ca „ p e n d a n t " jer tfa, chiar d a c ă a c e a s t a „duce d e a d r e p t u l în m o a r t e sau să răc i e , în cer sau nebunie" . I a r când c re ia to ru l r ă m â n e volnic sau se v indecă , el va începe din nou să creieze. A c u m se în ţe lege mai bine de ce monarh i i l egende lor p u n e a u c â t e o d a t ă să se o m o a r e cei ce le r id i case ră biserici s t ră luc i ­t oa r e . N u n u m a i d in trufie, „ p e n t r u c a a l t a ma i m a r e să n u facă" . La lumina viziunii lui Blaga, vedem că e aici vorba de ceva mai a d â n c

514 GÂND ROMÂNESC

pr in s de in tui ţ ia popoa re lo r ; c re ia to ru l nu p o a t e r enun ţa , nu se p o a t e opr i , p â n ă la m o a r t e ori la nebun ie el e p r ins în b les temul de a u r a l c re iăr i i . „Meş t e ru l M a n o l e " es te an t i c ipa rea poet ică , v iz ionară , a ca­p i to lu lu i d e s p r e „s ingu la r i t a t ea omulu i" , p e ca r e Lucian B laga avea să-1 scr ie mu l t mai t â rz iu şi în c a r e omul e l ă m u r i t ca fiind c a p t u r a t d e un des t in c re ia to r abso lu t unic cons t i tu i t d in „ t rag ice şi m ă r e ţ e r i scur i " .

A l t re i lea fel de r ău , pe ca r e a m spus că-1 p u t e m deosebi în ope ­r a lui Blaga , es te r ă u l metafizic sau ontologic. D e fapt însă, o n t o l o ­gicul e în fond p re tu t i nden i în a c e a s t ă o p e r ă , ch ia r c â n d e vorba d e luc ru r i cu a p a r e n ţ ă minoră , şi s'a p u t u t v e d e a că cele d o u ă feluri d e r ă u d e mai sus e r a u în l e g ă t u r ă cu ceva pu t e rn i c ontologic. U r z e a l a viziunii lui B laga e î n t o t d e a u n a ontologică, or icâ t d e a p a r e n t e a r fi florile, p e car i le b r o d e a z ă d e a s u p r a . I n aces t s ens a r fi deci nepo t r i ­vit s ă se vo rbească d e s p r e un r ă u ontologic la el, caş icând c e l e l a l t e n u a r avea nimic din a c e a s t ă m o d a l i t a t e a d â n c ă de a fi. A f i r m â n d ex i s t en ţ a unu i r ă u metaf iz ic sau ontologic la Blaga , ne gând im însă la ceva mai special şi mai d i rec t . R ă u l a r e cauze în domeniu l abso­lu tu lu i şi p o a t e chiar în n a t u r a factorului , c a r e a c re ia t lumea . N u a vorbi t Blaga de „ d e m o n i a " M a r e l u i A n o n i m şi n u i-a a p r o p i a t c â t e ­o d a t ă a t r i bu t e ca „ p r ă p ă s t i o s " şi „ e x t r a v a g a n t " ? A c e s t e însuşir i r e a l e sau even tua l e a le fac toru lu i metafizic noi l e -am numi t „un posibil se­c u n d a r " . Chiar d a c ă a r fi numa i a t â t şi to t se p o a t e vorbi de o su r să a r ă u l u i în însuş factorul c re ia to r al lumii. C ă aces t r ă u e „ r ă u " nu ­mai din p u n c t de v e d e r e uman , a cea s t a se în ţe lege de la sine. Ceeace i n t e r e sează e că „ r ă u l " a r e c o r e s p o n d e n t în domeniu l metafizic şi c ă s 'ar p u t e a ca, p â n ă la un punct , r ă u l şi b inele să a ibă acolo ceva co­mun. In a c e a s t ă p r iv in ţă , poezia şi t e a t ru l lui B laga îşi îngădu ie u n e l e af i rmaţ i i cari , deşi n u po t anga ja pe filozof, d a r sun t semnif icat ive p e n t r u a tmosfe ra p rob lemei noas t r e . S t a r e ţ u l Bogumil din „ M e ş t e r u l M a n o l e " se î n t r eabă cucernic la un m o m e n t da t : „ D a c ă în t ru veşnicie bunul D u m n e z e u şi c râncenu l Sa tana i l sun t f r a ţ i ? " . M u m a p ă d u r i i d in A v r a m I a n c u amin t e ş t e de t impur i l e a l te i e r e ex i s t en ţ i a l e „ cân d N e ­cu ra tu l s p u n e a lui D u m n e z e u — f â r t a t e ! " . I a r Lucifer se n u m e ş t e sin­gur, în t r ' o poezie din t ine re ţ e a lui Blaga , „ ş a r p e f ă r ă v ină" . C h i a r d a c ă n u p u t e m af i rma că, în u l t ima ana l iză , b ine le şi r ă u l a u a n u m e co re sponden ţe , ca r i po t me rge p â n ă la o r ec ip rocă subs t i tu i re , d a r e s igur că d u p ă B laga r ă u l e ceva cons t i tu ţ iona l lumii, c ă es te esen­ţ ia l lumii, indi ferent ce semnificaţ ie va fi a v â n d el acolo u n d e n u cir­cu lă m o n e d a semnificaţ i i lor noas t r e . A c e s t a e a spec tu l cel ma i a d â n c şi mai in t e rz i că to r al r ău lu i .

E x p e r i e n ţ a r ă u l u i la B laga e i n t e r e s a n t ă şi d in a l t e cauze , ca r i .

GÂND ROMÂNESC 515

indirect , po t l ă m u r i ma i complec t filozofia sa. N e gând im la revo l te le ce a p a r uneor i în poezia şi în t e a t ru l său, la a cea f rondă d e î na l t ă c l a să a omulu i „ r ă n i t de spinii ce ru lu i" , c ă r u i a şi imaginea înger i lor îi face r ă u şi c a r e la u n m o m e n t d a t se g â n d e ş t e să r id ice u n monu­m e n t î n spă im â n tă to r , c a r e să r ă s p u n d ă „ n e d r e p t ă ţ i i d in a d â n c i m i " A c e a s t ă „ c e a r t ă cu ce ru l " , exp re s i e cu ca r e B laga se în t â lneş t e d e d o u ă ori î n t r ' un in te rva l de câ ţ iva ani , o d a t ă în poezie , a l t ă d a t ă în t ea t ru , es te încă u n a r g u m e n t p e n t r u r ea l i t a t ea r ău lu i . — Dar , a f a r ă d e aceas ta , sun t d o u ă condiţ i i ca r i se ap l i că lui B laga şi car i , în ch ip necesar , a v e a u să-1 d u c ă la a d â n c i r e a r ă u l u i d in lume. U n a es te ie ­ş i rea sa din idi la cosmică p a t r i a r h a l ă , p e ca r e a t r ă i t -o în cop i lă r i e şi în c a r e a u fost cupr inş i a p r o a p e to ţ i pă r in ţ i i şi s t rămoş i i săi . In c o m p a r a ţ i e cu l umea m o d e r n ă , aces t fapt t r ebu ia să p r o d u c ă oa re ­cum efectul unui „ p a r a d i s în d e s t r ă m a r e " , t e m ă p e ca r e Blaga a d e s -vo l ta t -o în t r ' o poezie de t r i s te vest ir i şi agonice revela ţ i i . Lumea p a ­t r i a r h a l ă a avu t şi ea expe r i en ţ a rău lu i , deş i 1-a conver t i t în t r ' o id i lă severă , ia r B laga a izbut i t să in tegreze în s t r u c t u r a sa liniile o rgan ice a le aces te i lumi, to tuş t r ece rea , fie şi pa r ţ i a l ă , în s tad iu l cri t icist şi cenuş iu mode rn , n u p u t e a să nu se ins t i tu ie ca un motiv de p a r t i c u l a r ă va r i e re a r ău lu i . — C e a l a l t ă condi ţ ie , de r ivă din aceas ta . D in t r e t o a t e categor i i le de oameni , ace la c a r e a venit re la t iv d e c u r â n d din vas • t i t a t ea cosmosului , d a r a că ru i conş t i in ţă s 'a individual iza t , e cel m a i ind ica t să a ibă m ă s u r a g r a n d i o a s ă a r ău lu i . Căci subs t r a tu l s ă u su­fletesc e făcut p e po t r iva va lor i lor majore , fiind d e p a r t e d e omul mo­d e r n şi c i tadin , c a r e s 'a domest ic i t şi nici r ă u l nu-1 p o a t e a p e r c e p e în m a r e . Omul per fec t î n c a d r a t în cosmos, e m ă r e ţ , d a r a r e ceva vege­ta l , nu ac tua l i z ează pe r sona l r ă u l ; omul ind iv idua l iza t şi to ta l s au a p r o a p e to ta l ieşi t din cosmos, ac tua l i zează ra f ina t r ău l , d a r nu- i p o a ­t e vedea m ă r e ţ i a . C â n d însă e o conş t i in ţă ind iv idua l i za tă d a r pe u n fond cosmic, a tunc i r ă u l a r e t o t o d a t ă privilegii le acu i tă ţ i i şi p r e s t a n -ţei augus te . Omul din a c e a s t ă ca tegor ie t r ă i e ş t e cu o conş t i in ţă indi ­v idua l i za tă , d a r cu t r u p u l a ş a z icând în cosmos. Deaceea el n ă z u i e ş t e să dea intui ţ i i lor şi idea lur i lo r sa le d imens iunea cosmosului , a d i c ă t inde pu te rn ic , frenetic, sp r e absolut , ceeace a t r a g e imedia t acel veto, p e c a r e însăş o rd inea lucrur i lor 1-a pus ambi ţ i i lor ind iv idua l iza te . F o a r t e ca rac te r i s t i că în a cea s t ă p r iv in ţă , a d e v ă r a t documen t p e n t r u ceeace v rem să spunem, e poezia lui B laga „Daţ i -mi u n t r u p voi mun­ţilor, măr i l o r ! " , u n d e eul ind iv idua l iza t în ceeace p r iveş te conş t i in ţa t inde la m ă r i m i l e infinite a l e spa ţ iu lu i cosmic, în c a r e a d â n c u l fiinţei sa le t r ă i e ş t e cu t o a t ă puterea . . . R ă u l ma jo r e şi el un har . Şi aces ta n u e d a t nici omului cosmic vegetat iv , nici omului art i f icial izat . P r i n condi ţ ia sa, B laga e ra sor t i t să în ţe leagă regis t ru l r ău lu i în l a rga lui d e s f ă ş u r a r e .

516 GAND ROMANESC

R ă u l e la B laga o intui ţ ie a d â n c ă şi va r i a t ă , încâ t s 'ar p u t e a spu­ne că ea îngădu ie chiar o definire a omului în r a p o r t cu r ă u l . A su­feri din în t re i te le cauze a r ă t a t e , e tocmai ceeace fo rmează omenia-In orice caz, din definiţ ia omului nu p o a t e lipsi ide ia de r ău . A c e s t fapt e în concepţ ia filozofică a lui B laga şi e a c c e n t u a t ma i l iber în poez ia şi t e a t ru l său . C ă l ă t o r i n d pr in o p e r a lui, simţi c â t e o d a t ă că p ă t r u n z i în imper iu l d e ghea ţă al t ragiculu i ori că t reci p e lângă a p a ­riţ i i h ie ra t ice cu suf larea rece . Versu r i l e şi d r a m e l e sa le se ap rop i e uneor i de t ragic sau r ea l i zează chiar t ragicul pur , cum e cele mai a d e ­sea în „Meş te ru l M a n o l e " . Reve la ţ i a t r ag ică e cup r in să p e a locur i în înseşi sp i ra le le dega ja t e şi gre le în ace laş t imp ale p roze i sale fi­lozofice. D a c ă în cu l tu ra n o a s t r ă t ragicul s'a r ea l i za t v r e o d a t ă ma i mul t , apoi e în c re ia ţ ia lui P â r v a n şi a lui Blaga . M o m e n t e de vis t r a ­gic, bu lboane de a m e ţ i t o a r e şi p a r a l i z a n t ă incan ta ţ ie , se ivesc la r ă s ­t impur i în lumea lui Blaga . Viziunea sa din aces t p u n c t de v e d e r e a r p u t e a fi r e p r e z e n t a t ă de câ teva cuvinte, cu car i Lucifer încheie poe­ziile din „Paş i i P ro fe tu lu i " , P r in ţu l r ău lu i , îndu ioşa t o a r e c u m el însuş d e soa r t a grea a omului în mij locul ord ine i genera le , el ca re e chemat tocmai să m ă r e a s c ă r ău l , a r v rea să m e a r g ă în faţa Celui Veşnic şi, îmbi indu-i m ă r u l cunoşt inţe i , să- i s p u n ă umil i t :

Nu ţ i -a r s t r ica Ina l t -P rea -Sf in te , să guşt i din el şi Tu un pic . . .

M a i mu l t ch iar : din o p e r a lui B laga se p o a t e e x t r a g e o teor ie a t r a ­gicului şi m a t e r a l foar te sugest iv p e n t r u o filozofie în aces t sens, d u p ă cum s'a p u t u t vedea . D a r aces t t ragic de pe r spec t ivă ori aces t t ragic i n t e rmi t en t pot să v ă d e a s c ă o a t i tud ine t r ag ică d a c ă o cons ide răm în a n s a m b l u ? E a d e v ă r a t că Blaga în t r ebu in ţ ează re la t iv des tu l de frec­ven t t e rmenu l „ t rag ic" . El e lua t însă î n t o t d e a u n a în t r ' un în ţe les mai genera l , ad i că de d u r e r e ca r e să îndep l inească d o u ă condi ţ i i : să fie u r i a şă , p e deopa r t e , să fie în l e g ă t u r ă cu sp i r i tua lu l , p e de a l t a . D a r noi a c o r d ă m t rag icu lu i p rop r iu zis, t ragiculu i clasic, un în ţe les a p a r t e , c a r e ni se p a r e cel mai nimeri t , diferi t a t â t de t rag i smul modern i lo r , c â t şi de toa te va r i an te l e pes imismului . Trag icu l r ecunoaş t e în fond o ra ţ iune , c a r e guve rnează lucrur i le , fie că e vorba de zei ori de un Demiu rg unic ori de un pr incipiu p u r filozofic, el a c o r d ă cu p u t e r e ex i s ten ţe i ca a t a r e o u l t imă a x ă de r a ţ iona l i t a t e . Trag icu l es te deci metaf izic , nu se op re ş t e la a p a r e n ţ a neun i t a r ă , a m e s t e c a t ă , a fenome­nulu i . El r e s p i r ă ontologic. Dar , p e de a l t ă p a r t e , to t el t r ă i e ş t e cu p u t e r e c o n t r a r i e t a t e a d in t r e voin ţa metaf iz icului şi nosta lgi i le umane , c iocnirea d in t r e t end in ţe l e noas t r e vi ta le şi ma i a les sp i r i tua le , şi

GÂND ROMÂNESC 517

fondul implacabi l al rea l i t ă ţ i i — şi r id ică p ro t e s t e la cer, ca r i uneor i merg p â n ă la sacri legiu. Trag icu l r e s p i r ă ontologic, d a r şi is toric. A c e a s t ă b ipo la r i t a t e a lui îi fo rmează esen ţa . In tu i ţ ie t r ă i t ă , viri lă, a voinţei în sine mot iva te a felului a d â n c de a fi al lucrur i lor , d a r şi a c ­tua l i za re to ta l neofi l i tă a dure r i lo r noas t r e omeneşt i , a ceeace ni se p a r e că ne a n u l e a z ă sau ne in terz ice în ins t incte le şi idea lur i l e n o a s ­t re , a cea s t a const i tu ie t ema d inamică a t ragicului , fastuos şi fe lur i t în fă ţ i şa tă ca formă. I n t r e ce le d o u ă resp i ra ţ i i a le t ragicului e un r a ­po r t necesar , c a r e se a s e a m ă n ă oa recum, pe p l anu l prac t ic , cu r a p o r ­tul d in t r e noţ iuni le core la te , pe p l anu l teore t ic . Revo l t ă impres ionan tă şi a c c e p t a r e ontologică a ra ţ iuni i lucrur i lor chiar când îi i gno răm to ta l n a t u r a şi numa i o pos tu lăm, a m â n d o u ă aces te direcţ i i însă e x i s t â n d ap rox ima t iv în ega lă m ă s u r ă şi a l t e r n â n d r i tmic ori coex i s tând ca idei le de sus şi de jos ; semeţ i re î n d u r e r a t ă d a r şi î m p ă c a r e , ca un dub lu pa te t i c accent , ca d o u ă t ac tu r i gemene însă ca l i ta t iv an t inomice şi rec iproc necesa re şi cu t end in ţ a de a se ega la ca in tens i ta te , d a r f ă r ă să se neu t r a l i zeze v reoda t ă , ci p a r c ă nu t r i ndu - se din a t inge rea în t r e ele — aces ta e gravul şi neobosi tul pe isagiu t ragic .

Găs im în ansamblu , aces t peisagiu sp i r i tua l la B l a g a ? î n a i n t e d e toa te , t rebuie să obse rvăm că viziunea lui a c o r d ă oameni lor şi a v a n -tagii foar te p re ţ ioase . Astfel , quas i cunoaş t e r ea a r e o l e g ă t u r ă indi ­r ec tă cu fondul rea l i tă ţ i i , d a c ă nu în conşt i in ţa noas t r ă , d a r în efica­c i t a tea cu ca r e ea ne leagă de lucrur i , f i indcă a m văzu t că Blaga îi conferă r angu l d e ech iva len ţă a cunoaş ter i i . P e u r m ă , cunoaş t e r ea lu-ciferică, deş i nu ne d ă r eve l a r ea pozi t ivă a absolutu lu i , d a r n u es te exc lusă de c ă t r e aces ta , căci îi î ngădu ie o subt i lă p o s e d a r e „nega t iv" a lui, o p r e z e n ţ ă de f igurare m ă c a r d i rec ţ iona lă , ca re în s tad iu l cel mai îna l t se ap rop i e de a rmon ia gra ţ ie i re l igioase pr in in t eg ra rea în mis ter . F o r m a dep l ină a ecs tazei se r ea l i zează foar te ra r , d a r a tunci „ ro tunzeş t e cu o l ăun t r i c ă î m p ă c a r e d r a m a cunoaş te r i i " . Insfârş i t , ceeace nu p o a t e rea l iza cunoaş t e r ea ca funcţie a p a r t e , e r ea l i za t în o a r e c a r e m ă s u r ă , c a r e or icâ t a r fi de supusă desamăgi r i lo r is tor ice nu e to tuş de d ispre ţu i t , de c ă t r e p l ă smui r i l e cul tur i i , aces tea ofer ind în e sen ţă un corp mit ic al absolutului , c a r e ne in t roduce spi r i tua l mai a p r o a p e de abso lu tu l însuş şi c a r e n u e p u r ă subiect ivi ta te , f i indcă e un compromis , o co labora re în t re noi şi fondul u l t im al luc rur i lo r : în mar i l e p l ă smui r i a l e cu l tur i lor s ă l ă ş lu i e ş t e absolu tu l , în forma în c a r e el p o a t e fi r eve l a t p e n t r u oameni . D a c ă la aces te avantagi i a d ă o g ă m ceeace a m spus d e s p r e bucur ia formelor specifice la Blaga, d e s p r e t ens iunea jub i lan tă cu ca r e lucrur i le îşi t r ă i e sc ind iv idua l i t a t ea şi v r a ­ja lor simfonic şi ha luc inan t rea l i s tă , vedem că filozofia lui nu e o se-

518 GÂND ROMÂNESC

d i m e n t a r e d e c e p ţ i o n a n t ă de abs t rac ţ i i , ci o viziune ca re , u m b l â n d p e p iscur i a s t r a l e , l a s ă to tuş să se s imtă duhu l o a r e c u m c a r n a l a l rea l i ­t ă ţ i l o r şi n u m e r o a s e l e şuvoaie p las t i c i zan te a l e Fir i i , ceeace as igură aces te i viziuni o a n u m e ind iscu tab i lă şi r a r ă tonic i ta te .

D a r l ă s â n d la o p a r t e aces te avantag i i şi l u â n d în s e a m ă d u r e ­r e a ex is ten ţe i în a m a r a ei p len i tud ine , sun tem obligaţ i să s p u n e m că n u d u r e r e a sau r ă u l înseşi au î n semnă ta t e , ci semnif icaţ ia lor în to ­t a lu l exis tenţe i , economia şi ro lu l lor în t r ' o pe r spec t i vă e x t r a u m a n ă , d a r în c a r e şi omul la r â n d u l lui îşi găseş te cea ma i a d â n c ă şi mai nobi lă valor i f icare . Pes imismul , de exemplu , n u vede sau nu s t ă r u i e a s u p r a aces te i semnificaţi i ori n u p o a t e să o ap rec i eze şi tocmai aces t fapt , de al tfel , îi d ă pos ib i l i ta tea să se n a s c ă şi să-ş i c l ameze absolu-tu r i l e subiective. O valor i f icare tocmai c o n t r a r ă a dure r i i a r e c reş t i ­n ismul . P e n t r u aces ta d u r e r e a ex i s t ă ca un d a t formidabi l , c a r e ma i a l e s în une l e confesiuni c reş t ine c a p ă t ă o p re s iune covârş i toa re . Şi cu toa te aces tea , c reş t in ismul nu a junge la concluzi i pes imis te şi n u e nici t r ag ic in tegra l . Ceeace a r e deci i m p o r t a n ţ ă nu e r ău l , nu e conş t i in ţa şi sens ibi l i ta tea durer i i , ci felul cum ele se co lo rează în t r ' un în t reg d e valor i doc t r ina re . Din aces t punc t de v e d e r e t rebu ie judeca t şi Blaga .

P e n t r u aceas ta , să ne amin t im d e ceeace a m spus d e s p r e a rmonis -mul cosmic la Blaga în l e g ă t u r ă cu idea ţ i a e tn ică şi d e s p r e filozofia şi sen t imentu l ros tu lu i sau tâ lculu i a d â n c şi suve ran a l t u tu ro r lu­c ru r i lo r la el. So lu ţ ia p rob lemei r ă u l u i es te ind ica tă d e a c e a s t ă p ro ­t egu i toa re s t r ea ş ină ontologică, p e ca re el o a ş e a z ă exp l ica t iv şi jus ­tificativ t o t o d a t ă d e a s u p r a mar i lo r î n t â m p l ă r i a l e lumii şi vieţii . In a c e a s t ă pr iv in ţă , caşi în a l te le , B laga se deosebeş te nu n u m a i de mul ţ i a l ţ i filozofi, d a r ch ia r de d i rec ţ ia pe ca r e a lua t -o de cele mai m u l t e or i gând i r ea m o d e r n ă . Ide ia de cauză deosebeş te pu te rn i c în ţe legerea epocii n o a s t r e de aceea a a l to r epoci . C a u z a a fost p e n t r u oameni i a l ­t o r t impur i un agen t complex şi a d â n c , p e c â n d p e n t r u m o d e r n i s 'a s impl i f ica t şi s 'a d e p l a s a t sp r e s u p r a f a ţ a lucrur i lor . Din ce le p a t r u fe­lur i d e cauze a l e lui Ar i s to te l , modern i i a u valor i f icat mai cu s eamă c a u z a eficientă, ca re cu t impul a î n l ă t u r a t cu totul din m e n t a l i t a t e a in te lec tua l i lor în genera l or ice a l t ă idee de cauză . E foar te ca rac t e r i s ­tic, de p i ldă , rolul con t rove r sa t sau r edus , pe ca r e 1-a avu t în v r e m e a n o a s t r ă conceptu l de c a u z ă finală. D a r cauza f inală sau scopul a r e o foar te m a r e i m p o r t a n ţ ă sp i r i tua lă , pe ca r e n u o p o a t e avea nici pe d e p a r t e cauza eficientă. Ecoul ei în spiri t , ca t ă l m ă c i r e a ex is ten ţe i şi ca p rovoca re de a t i tud ine a d â n c ă şi s t ruc tu ra l muzica lă , nu p o a t e fi a t ins de în ţe legerea p r in s imple cauze eficiente. Ide ia de scop e ceva in tegra l sau cu t end in ţ e in tegra l is te , p e c â n d ideia de c a u z ă efi-

G A N D R O M A N E S C 519

c i en t ă sau de c a u z ă pu r şi s implu în în ţe les m o d e r n t inde sp re p a r ­ţ ia l i t a te , t i nde să dis loce fenomenele din To t şi să se can toneze în t r ' o d inamică de re la ţ i i a u t o n o m e şi regionale . Ide ia de scop e a ş a z icând metaf iz ică , ideia de cauză s t r i c tă e i s tor ic is tă ori ş t i inţ i f izantă . Cauza -l ismul mode rn , obl igând spir i tu l la o g imnas t ică de t r ans l a ţ i e în p l anu l a p a r e n ţ e l o r , a sfârş i t p r in a p i e r d e l e g ă t u r a d in t r e lucrur i , deaceea a a juns adesea , în filozofie, la absu rd i sm şi a tomiza re . S 'a fo rmat chiar cu t impul şi o m e n t a l i t a t e v r ă ş m a ş ă ideii d e scop. A ş a cum medieval i i a u t r ă i t ma i a les ideia d e scop, modern i i au t r ă i t ma i a les ideia de c a u z ă . E de m i r a r e că aceş t ia a u a juns a t â t de frecvent la o pe r spec ­t ivă mecan ic i s t ă ori la o intui ţ ie a absu rdu lu i vieţ i i? — ( D a r Blaga vine cu a l t ă o r i en t a re . El reab i l i t ează , de fapt, ideia de scop. A c e s t a e la el n u n u m a i un t e r m e n de filozofie a valor i lor , ci şi de exp l ica ţ ie în gene ra l . B laga p r iveş te cauza pr in scop, a şa că la el c e r c e t a r e a sco­pulu i — a tunc i c â n d nu ia faptul ca a t a r e , f ă r ă să încerce a-1 exp l ica — es te o m e t o d ă de în ţe legere ap l icabi lă în orice domeniu ma i a d â n c . R a p o r t a r e a fap te lor la un scop şi a n u m e la u n scop câ t ma i r e spec t a ­bil, e înc l inarea sa f i rească în filozofie. E foar te semnificativ, din aces t p u n c t de vede re , cum c a u t ă să în ţ e l eagă cu l tu ra p r in t r ' o m u t a ţ i e on­tologică, f i indcă, p r i n t r e a l te le , numa i a cea s t a p o a t e as igura şi î nă l ţ a d e m n i t a t e a cul tur i i , d u p ă cum d e c l a r ă el însuş . L ă m u r i n d lucrur i le p r i n t r ' u n scop o rdona to r , l umea nu va fi p e n t r u Blaga ceva orb sau g ra tu i t sau mecan ic sau a b s u r d sau un a m e s t e c incert , ci va fi logos, va fi exp res i e m a j o r ă a scopului . In cele din u r m ă , sensul ex is ten ţe i va deveni p e n t r u el, cu un t e rmen în ca r e s 'au topi t m u l t e n u a n ţ e g ra ­ve, noimă. P e a c e a s t a o s imte în inima lucrur i lor , m e r g â n d ca un flu­viu de lumină ascunsă , cu a r t icu la ţ i i n e n u m ă r a t e şi p u r t a t ă de o voin­ţ ă a că re i i zbândă u l t imă n u p o a t e fi împ ied ica tă d e nimic. D o a r în c l ipe de r ă t ă c i r e Meş t e ru l M a n o l e va spune că „ temel i i le lumii sun t f ă r ă de no imă" . In tu i ţ i a noimei e ceva a d â n c şi de o boga tă configu­r a r e l ăun t r i că . No ima e scop, no ima e cauză , no ima e ontologie ca r e i n t r ă în lucrur i , no ima e o idee to t a l i t a r ă , e o pe r spec t i vă de îmbră ­ţ i ş a r e în sensul ei a r ea l i t ă ţ i i în t regi şi vii, no ima e legea mis te r ioasă d u p ă ca r e se mişcă tă r i i le şi în c a r e p u l s e a z ă fiinţele p e n t r u a înde­pl ini un des t in suprem, no ima e miraco l pe rmanen t i za t , e rost . Viziu­nea lumii la B laga va fi deci h o t ă r î t teleologică, ex i s ten ţa fiind fră­m â n t a t ă şi o rga n i z a t ă de un finalism demiurgic . M a r e l e A n o n i m a r e fa ţă d e noi, fa ţă d e v ia ţă , a n u m e prec ise „ intenţ i i" , p lanur i , el a r e o „ tac t i că" .

R ă u l se găseş t e el însuş împle t i t în a c e a s t ă u r z e a l ă f inalistă şi c a p ă t ă r angu l unei valor i ind i rec te sau condi ţ iona le . Căci M a r e l e A n o n i m e şi un s t r a t eg metafizic. El f ixează c rea tu r i i a n u m e condiţ i i

520 GÂND ROMÂNESC

în car i să lucreze . Ceeace a m numi t r ă u l gnoseologic e o astfel de con­diţ ie . D a c ă nu cunoaş t em totul , e p e n t r u a se p ă s t r a echil ibrul lumii , echi l ibrul omului în genera l şi p e n t r u a nu se a t inge privilegii le M a ­relui A n o n i m însuş . D a r mai e p e n t r u ceva. „ D a c ă a m fi în s t ă p â n i r e a a d e v ă r u l u i absolut , a r încremeni în noi or ice t ens iune sp re a l tceva, n i s 'ar t ă i a or ice d inamică şi în vinele n o a s t r e a r îngheţa , nemaigăs in -du-şi just i f icarea, or ice efort, ne -am preface în c r i s ta le v ă z ă t o a r e şi imobi le" . R ă u l e a ş a da r indispensabi l creiaţ iei , dezechi l ibrul r e l a t iv şi p roduc t iv al aces te ia fiind s ingurul pe rmis în mij locul echi l ibrului genera l . D a r se va spune , de ce e nevoie să c r e i ă m ? Nu ş t im d a c ă Blaga se va ocupa mai tâ rz iu cu acea s t ă î n t r eba re sau d a c ă ea nu- i va a p a r e super f luă fa ţă de pozi ţ ia l u a t ă p â n ă acum. Căci e aici, în concep ţ ia sa, una din ace le ax iome, la car i or ice viziune metaf iz ică nu numai că a r e d rep tu l , d a r f ă ră de car i nici nu se p o a t e în temeia . Se va spune însă că r ă u l a d u s d e c re ia ţ ie e cel ma i m a r e r ău , pe c a r e îl a r e omul în t ru câ t e r ea l i za t ca om şi că dec i mo t iva rea r ă u l u i gno­seologic se face, în t re a l te le , p r i n t r ' u n r ă u şi ma i m a r e ! N u a n ţ e l e şi momen te l e t ragice a le filozofiei lui B laga nu- s în l e g ă t u r ă a t â t d e mu l t tocmai cu cre ia ţ ia , d u p ă cum am v ă z u t ? E a d e v ă r a t , d a r aici in­tervin fap te de compensa ţ i e şi de m a r e s t imulent , de car i nu n e - a m ocupa t p â n ă acum.

Cre ia ţ i a sau cu l tu ra m ă r e ş t e în chip legit im orgoliul omului şi îi r id ică a t â t de mu l t demni t a t ea , încâ t aces t lucru poa t e s ingur just i ­fica ex is ten ţa , chiar d a c ă a m judeca -o din p u n c t de vede re exclus iv uman . R a r gând i to r la ca re omul să a ibă u n nivel a t â t de îna l t ca la B laga! Căci ce r e z u l t ă din faptul că omul e o fiinţă c r e i a t o a r e ? In t r e toa te c re ia tur i le , numai el a r e aces t a t r ibu t . D a r pr in aceas ta , în o a r e c a r e m ă s u r ă , se a s e a m ă n ă cu Cre ia to ru l . N u m a i omul şi numai au to ru l lumii c re iază cu a d e v ă r a t . Cel d in tâ iu c r e i ază stilistic, l imi­tat , cel din u r m ă c re iază ast i l is t ic şi absolut , însă c re ia ţ ie e la a m â n ­doi! T o a t e fiinţele de pe lume, a f a ră d e om, sunt c re ia te , d a r necre ia -toa re ; au to ru l lumii es te nec re ia t d a r c re ia to r ; omul e c re ia t d a r e c re ia tor şi p r in aceas t a a r e ceva „divin", ca să vorbim în t e rmen i ce a p a r ţ i n expuner i i de faţă . N u m a i omul c re i ază cu l tu ră , d a r p r in aceas t a el d e n o t ă o în rud i re , fie câ t de î n d e p ă r t a t ă , cu c re ia ţ ia me­tafizică sau f ă r ă a t r ibu te a Mare lu i A n o n i m . . .

D a c ă la a c e a s t a a d ă o g ă m că omul d u p ă Blaga a r p u t e a să cu­noască absolutu l , d a r e împied ica i şi e împied ica t în folosul tu tu ro r , p r in dispoziţ i i , car i , p e n t r u a fi ma i eficace, a u fost înscr ise înad ins ch ia r în s t r u c t u r a lui, vedem ce m â n d r ă idee îşi face au to ru l „Cen-surii t r a n s c e n d e n t e " d e s p r e om. Căci nu e ace laş lucru să nu poţ i cu­n o a ş t e abso lu tu l din c a u z a une i mărg in i r i p ropr i i , a une i nepu t in ţ i

GÂND ROMÂNESC 521

or ig inare de a jungere , sau să nu-1 cunoşt i f i indcă ai fost opri t , fie şi p r in dispozi ţ i i ca r i a u deveni t p a r t e i n t e g r a n t ă din n a t u r a ta.

D a r a c e a s t ă in tui ţ ie a a r i s tocra ţ ie i omului în univers , la Blaga,, impl ică a d e v ă r u r i mai va r i a t e şi de o m a r e î n s e m n ă t a t e , încâ t sun tem obligaţi să le descoper im şi să s t ă ru im a s u p r a lor. — Se po t concepe t re i i po teze : ca omul să fi cunoscut totul , d a r să fi r ă m a s c re ia to r ; s ă fi cunoscut totul , d a r p r in aceas ta să fi deveni t s ter i l ; s ă nu fi cunoscut to tu l şi să fie cre ia tor . In cazul d intâ iu , a r fi t r ebu i t s ă fie el însuş Cre ia tor , D u m n e z e u sau M a r e Anon im, ceeace e a b s u r d ; în al doi lea caz, a r fi fost c o n d a m n a t la „ s t a z ă " , la s i tua ţ ia de „cr is ta l v ă z ă t o r şi imobil" , a r fi s t a t p e n t r u veşnicie cel mu l t în t r ' un fel de somn hedonic , deş i a r fi ş t iu t to tu l ; în cazul din u r m ă , a r fi deven i t c re ia tor , d a r cu condi ţ ia de a in tegra r ă u l în des t inu l său . Cazu l din u r m ă e şi cel rea l . E s t e el, lua t în totul , o p u r ă o s â n d ă ? D a r el a d a t omului pu t in ţ a c re ia toa re , încâ t sun tem î n d r e p t ă ţ i ţ i să s p u n e m c ă d a c ă omului n u i s'a a c o r d a t cunoaş t e r ea in tegra lă , a cea s t a nu e d n t r ' o l ipsă de a t en ţ i e sau n e d r e p t ă ţ i r e a lui, ci e mai d e g r a b ă o g ra ­ţie. Filozofii, car i p r o t e s t e a z ă con t r a mărgin i r i i cunoaş te r i i omeneşt i , dor ind o c u n o a ş t e r e de ca r ac t e r divin, se a ş e a z ă deci p e o pozi ţ ie falsă. Mai d e g r a b ă t rebuie să s p u n e m că d a c ă Cre ia to ru l nu l ă sa r ău l cunoaşter i i , a r fi fost zgârc i t cu omul, nu i-ar fi d a t condi ţ i i le cele ma i p ropr i i de desvo l ta re . T e z a se inver sează deci : r ă u l cu­noaş te r i i a p a r ţ i n e economiei creia ţ ie i sau, cu a l t e cuvinte , omeniei a d e v ă r a t e .

P u t e m însă să scoa tem concluzii şi mai î n d r ă z n e ţ e . R ă u l ex is tă , d a r cui p o a t e fi el i m p u t a t ? De cele mai m u l t e ori, a fost p u s în sar ­cina omului sau în aceea a Divini tăţ i i . Chiar c reş t in ismul , în gene­ral , găseş te izvorul r ău lu i în l ibe r t a tea omului , i spi ta demonulu i fiind o c a u z ă s ecunda ră , că re i a credinciosul nu t rebu ie să- i cedeze , deş i se do reş t e ca el „ să nu fie dus în i sp i tă" . I a r adve r sa r i i religiei fac din ex i s t en ţa r ău lu i în lume u n a r g u m e n t p e n t r u înjosirea sau în lă ­t u r a r e a lui Dumnezeu . Teme le lui Blaga, în sensul în c a r e c r e d e m că p u t e m să le i n t e r p r e t ă m , ne d a u p u t i n ţ a unei a t re ia a l t e rna t ive , c a r e e favorabi lă în ace laş t imp omului şi Cre ia toru lu i , p r i n t r ' u n fel ma i d i ferenţ ia t de a p u n e p rob l ema! Omul nu p o a t e fi r ă s p u n z ă t o r în în­t reg ime de r ă u căci aces ta e voit cel pu ţ in în m a r e p a r t e de M a r e l e Anonim. Dar , pe de a l t ă p a r t e , r ă u l nici nu scade pres t ig iul Cre ia to­rului , f i indcă el a r e rolul să facă posibi lă e f lorescenta cre ia tur i i , zbo­rul g rav a l cul turi i , c a r e îmbogă ţeş te universul cu o nouă coa rdă , cea mai de p re ţ . R ă u l pr ivi t în to t a l i t a t ea lui e mai a d â n c d e c â t voinţa omului , d a r nici nu-1 scade pe au to ru l lumii, ci se a l ă t u r ă con­diţii lor, d in co l abo ra rea c ă r o r a r ezu l t ă m ă r e a ţ a s ingula r i t a te a vieţii spir i tului , cu t ragedi i le da r şi cu victorii le ei.

5 2 2 GÂND ROMÂNESC

A c e a s t a nu î n s e a m n ă insă că omul d u p ă Blaga , nu a r e o p a r t e î n s e m n a t ă de r ă s p u n d e r e . N u m a i cine e s t r ă in de spir i tu l o r ien tă r i i iui, p o a t e să s p u n ă aceas ta . U n gând i to r a t â t de an g a j a t în p e r s p e c ­t ivele şi impera t ive le car i vin de dincolo de om, a t â t de p re ţu i to r a l misiunii pe ca r e aces ta t r ebu ie n e a p ă r a t s'o îndep l inească , nu p o a t e să concea pă p e n t r u om o v ia ţ ă la î n t âmpla re , i r esponsab i lă . Din con­t r ă , p e n t r u Blaga , v ia ţa omului e o c u r s ă r e spec tab i l ă , e o m e n i r e în a l e că re i r o a d e e in t e resa t însuş des t inul r ea l i t ă ţ i i gene ra l e c a r e suie, cu v a r i a n t a u m a n ă , pe un nou p l a tou ex is ten ţ ia l . R ă s p u n d e r e a omului decu rge tocmai din ro lu l lui înal t , e d a t ă o d a t ă cu aces ta şi omul s ingur şi-o m p u n e cu a t â t ma i mul t , cu câ t e ma i c re ia tor . Omul îşi s imte un ic i ta tea în univers , se s imte c h e m a t şi tocmai de aceea r ă s p u n z ă t o r . R ă s p u n d e r e a nu es te exclusiv l ega tă de l iber ta te , d u p ă cum se c r e d e obişnuit , căci l i be r t a t ea p o a t e mot iva tot a t â t d e logic şi l ipsa de r ă s p u n d e r e , ci se poa t e în temeia şi p e chemare , pe fatal i ­t a t ea e n o r m ă a unei misiuni, c a r e t rebuie n e a p ă r a t r ea l i za t ă . Oamen i i ca r i se s imt fatal chemaţ i p e n t r u ceva, se concep ch ia r mai r ă s p u n ­z ă t o r i decâ t toţ i cei la l ţ i oameni şi in tui ţ ia lor n u e o p u r ă subiectivi­t a t e , f i indcă aceşt i oameni r e p r e z i n t ă ex i s t en ţe l e ce le ma i l ega te d e a d â n c u l lucrur i lor .

R ă u l a ş a da r , d u p ă Blaga , î na l ţ ă pe om or i nu-1 scade , deş i omu l n u e înafa ra r ă spunde r i i , şi t o t o d a t ă nu a t inge pe Cre ia to r ori îl ser ­veşte . Se va obiecta că j udecând aşa, noi ne refer im la r ă u l sp i r i tua l s u b în t re i t a fo rmă amint i tă , p e c â n d în religie, de p i ldă , e vorba m a i m u l t de r ă u l mora l şi biologic, de re le le p e car i oameni i şi le fac unii a l t o r a ori lor înşişi f ă r ă r a p o r t a r e la cu l t u r ă . E mul t a d e v ă r aici, d a r nu t rebuie să se ui te că toa te re le le din lumea aceas ta , de or ice n a t u r ă a r fi, au fost des l ăun ţu i t e , d u p ă rel igia însăş , de g re şea l a p r i ­mi lor oameni , care , a tunc i c â n d au gus ta t din pomul cunoşt in ţe i , a fost de n a t u r ă sp i r i tua lă , a şa că la baza t u t u r o r re le lo r ac tua l e e u n r ă u de n a t u r ă sp i r i tua lă . A c e s t r ă u or ig inar a d a t însă p u t i n ţ a c re iă r i i cul tur i i , ad i că a c re iă r i i omului a d e v ă r a t , căc i omul din P a r a d i s n u e r a încă u n om. Omen ia p r o p r i u zisă începe de la a l u n g a r e a din ra iu .

A c e a s t ă omenie îl i n t e r e sează p e B laga şi p e ea o vede p o s e d a t ă de duhul cre iăr i i . Sub acea s t ă pe r spec t ivă , r ă u l a p a r e cu o mo t iva re t u l b u r ă t o a r e . Ma i mul t , B laga face, f ă ră să ştie, d in ex i s t en ţa r ă u ­lui, o t e m ă la d ispozi ţ ia apologeţ i lor . In chip curent , D u m n e z e u e p u s în l e g ă t u r ă cu ex i s t en ţa binelui , dar , p â n ă la un punct , el p o a t e fi pus în l e g ă t u r ă şi cu ex i s t en ţa rău lu i , f i indcă de fapt D u m n e z e u e a n u l a t şi de b inele abso lu t şi de r ă u l absolut . P e n t r u Blaga, r ă u l e so l idar cu creia ţ ia , i a r aceas ta e cel mai m a r e tr iumf al ex is ten ţe i . D a r ceeace e ce ru t d e cel mai m a r e tr iumf al exis tenţe i , ad i că r ău l ,

GÂND ROMÂNESC 523

n u p o a t e fi con t r a lui Dumnezeu , ci a l i a tu l sau semnul lui. In aces t chip , B laga se în toarce , p r i n t r ' u n m a r e ocol, to t la o pozi ţ ie re l ig ioasă . A ş a cum r ă u l e necesa r p e n t r u mân tu i r e , la fel e necesa r şi p e n t r u c re ia ţ i e . B laga a înlocuit m â n t u i r e a cu cre ia ţ ia , c a r e a r e o sferă mai l a r g ă p u t â n d c u p r i n d e şi mân tu i r ea , d a r î n t r e b u i n ţ a r e a p e c a r e o d ă idei i de r ă u e, în fond, aceeaş . B laga a fost şi es te p r e o c u p a t de ide ia a d â n c ă a r ău lu i şi t o t o d a t ă de a s imi la rea on to log ic -mora lă a aces tu ia , c e e a c e es te şi dub la gr i jă a omului şi cunoaş te r i i re l igioase. Pos tu ­l a tu l cre ia ţ ie i ca e t ică ontologică se v ă d e ş t e a fi, în p a r t e , o teologie s au cel pu ţ in o m â n d r ă apologie a t â t a factorului metafizic, c a r e a c r e i a t lumea, câ t şi a o m u l u i . . . A d a rău lu i , î nco rpo ra t în c re ia ţ ie , o astfel de î na l t ă p o t e n t ă de semnificaţie, încâ t un p a r t i z a n a l re l i ­giei p o a t e face din el, p â n ă la un punc t foar te însemnat , u n motiv d e p r e a m ă r i r e a lui Dumnezeu , a cea s t a d e s c o p e r ă î n c ă o d a t ă ace le fondur i teologice, cel pu ţ in s t ruc tu ra l e , a le filozofului Blaga , a s u p r a c ă r o r a el însuş nu şi-a opr i t în deosebi a t en ţ i a ori c â t e o d a t ă le-a p r o v o c a t cu o sf idare , ca re es te ea însăş semnif icat ivă . . .

Ex i s t en ţ a r ău lu i es te p e n t r u om ceva pu te rn i c dinamic. F i indcă , în fa ţa rău lu i , B laga n u concepe un om pasiv, ci u n om înco rda t cu t o a t e pu t e r i l e lui l u p t ă t o a r e . Cre ia ţ i a e p e n t r u gând i to ru l nos t ru cea m a i îna l t ă l up t ă a vieţii — lup t ă cu a p a r e n t e l e nea junsu r i ontologice a l e vieţii, l u p t ă p e n t r u r eve l a r ea n ic ioda tă dep l in i sbut i tă a mi s t e re ­lor ex i s ten ţ ia le . In aces t sens, B laga d ă omulu i un des t in p e r m a n e n t în subord ine fa ţă de M a r e l e Anonim, însă n u mai pu ţ in u n des t in de m a r c ă demiurg ică . El demiurg izează omul , d a r n u a ş a cum a făcut emanc ipa ţ ion i smul modern , ci î n t r ' un fel ca re , de fapt, l eagă pe om şi ma i mu l t de r ea l i t a t ea a d â n c ă . Demiurg i smul m o d e r n e a p r o a p e î n t o t d e a u n a factice şi impios t o t o d a t ă . G â n d i r e a m o d e r n ă 1-a î n c a d r a t ce le ma i a d e s e a pe om în o rd inea natur i i , a a p a r e n ţ e l o r , punându-1 p e aceeaş linie, numa i că în a l t punct , cu linia ce lo r la l t e fiinţe, ceeace n ' a împied ica t -o însă să preconizeze un om, ca r e să ia oa recum locul Dumnezei r i i . D a r p r in aces t d u b l u p roces omul devenea , p e d e o p a r t e , o fiinţă nepu t inc ioasă , f ă r ă conşt i in ţa unor i zvoare ma i adânci , din ca r i să-ş i t r a g ă pu t e r ea , p e de a l t a o fiinţă înuti l orgol ioasă , t r i s t impioasă . B laga însă concepe un om ca fiinţă un ică în î m p ă r ă ţ i a ont i ­cului , cu p u t e r i car i d e p ă ş e s c r ad ica l to t res tu l vieţii şi de aceea în s t a r e să dea lupte i lui un sens comparab i l , ca n u a n ţ ă şi în e x e m p l a ­re l e u m a n e cele mai isbuti te , cu r i tmul zeilor. Omul lui Blaga es te ega l d e p ă r t a t a t â t de omul pasiv, pu r fa ta l is t chiar când se învălu ie în r i t ua lu r i d e evlavie, cât şi de omul ar t i f icial izat m o d e r n cu falsul s ă u revo lu ţ ionar i sm. Es te un om cu a t i tud ine m â n d r ă , b ă r b ă t e a s c ă , c a r e uneor i se m ă s o a r ă cu tăr i i le , d a r c a r e în fond r ecunoaş t e suze-

524 GÂND ROMÂNESC

l a n i t a t e a sau p rov iden ţ ia l i smul ex is ten ţe i . Aici e îndoi ta va loa r e spi ­r i t ua l ă a filozofiei lui B laga : în t r 'o pr iv in ţă , ea e pu te rn ic u m a n ă , m e r g â n d p â n ă la un orgol iu ca r e suge rează subl imul , în a l t ă p r iv in ţă , e ontologică, m e r g â n d p â n ă la o î ncad ra r e , în ca re e u n fel de p i e t a t e conş t ien tă , a fiinţei u m a n e în vrer i le şi legile e t e rne a le genera lu lu i . De aceea l up t a omului în ţe les în aces t fel a r e o n e g r ă i t ă f rumuse ţe . Blaga o c a r a c t e r i z e a z ă cu o expres ie , c a r e s p u n e mul t : „s lu jbă d e -mii i rgică". Via ţa omului e ini ţ ia t ivă, î n d r ă z n e a l ă , magie c re ia toare , e „demiurg ie" , d a r ea e şi „ s lu jbă" , ad ică servire , în ţe legere , a c c e p t a r e . P e n t r u a se ţ ine c â t mai mu l t pe linia aces te i lup te c re ia toare , M a r e l e Anon im nu a r eve la t omului mis terul , absolutu l , d a r 1-a c re ia t pe om în a şa fel, încâ t el să-ş i r eve leze singur şi p â n ă lâ u n p u n c t mis t e ru l exis tenţe i , în forme noui şi încercăr i m e r e u r e p e t a t e , în în t recer i tar i şi devoran te , car i a l că tu iesc p r e ţ u l f ă ră a s e m ă n a r e al vieţii . P r i n aceas ta , omul a junge să se r ă s c u m p e r e , să i asă m ă c a r în p a r t e d in condi ţ i i le în car i se n a ş t e ca om şi ca r i sunt r ă u l sau mis te ru l dep i s t a t d a r in tegra l ne reve la t . A t â t de mul t ţ ine B laga la aces t sens al vieţii, încâ t s 'ar zice că scopul ul t im al viziunii lui filozofice e să e l ibereze sau să subl inieze demiurgicul u m a n în în ţe lesul a r ă t a t . Sensul s u p r e m al filozofiei lui, ca filozofie a valori lor , es te un sens îna l t l u p t ă t o r . Pa t e t i cu l aces ta , cu ca r e omul l u p t ă cont inuu să-ş i reveleze mis te re le , cu toa te r i scur i le adânc i pe car i aces t fapt le p o a t e avea p e n t r u el , suge rează la Blaga o c o m p a r a ţ i e cu p iese le sale d e t ea t ru . Metaf iz ica creia ţ ie i a lui B laga es te ea însăş o d r a m ă şi p o a t e cea ma i b u n ă d r a m ă , pe ca re a scris-o v r e o d a t ă . A p r e c i e m foar te mu l t t ea t ru l lui , in ansamblu l opere i sale , şi socotim că el n ' a fost încă p u s în dep l i nă lumină . î nc l i na rea şi v i r tu tea lui Blaga de a înfă ţ işa lucrur i le în formă t r a n s c e n d e n t a l d r ama t i că , în e thosur i in ter ior t ea t r a l e , ţ ine d e e sen ţa vocaţiei lui, c a r e se v ă d e ş t e chiar şi a tunc i c â n d face filozofie p rop r iu zisă. Compozi ţ ia sa filozofică a r e ceva de r u l a r e a ş e z a t ă şi cu toa te aces tea fondul e l up t ă to r , d r ama t i c . Omul t r ă i n d în mis t e r şi în r eve l a re e cel mai pu te rn i c subiect de t e a t r u al lui Blaga şi aces t om se s imte în tot ce scrie el, iar când contempl i , la u r m ă , con­cepţ ia sa d e s p r e filozofia cul tur i i , d u p ă ca r e omul lup tă , p â n ă la m o ­m e n t e de disociere şi de r ă t ă c i r e t ragică , p e n t r u a-şi justifica exi­s t en ţa pr in cu l tu ră , p e n t r u a c a p t a vră j i m e r e u inedi te d in lumea d e dincolo a mis te re lo r ce ispi tesc d a r se a p ă r ă neconten i t — vezi că ea e d i spusă în fond ca e lemente le unei piese de t ea t ru , c a r e s 'ar juca pe scena universu lu i sau a rea l i tă ţ i i genera le . . . V ia ţa e o d r a m ă metaf iz ică , o l up t ă al că re i sens îl s i tuează pe om ca servi tor d a r şi ca înoitor al cosmosului , î n t r ' un duel de p ro funde semnificaţi i şi î na l t ă t e m p e r a t u r ă , în ca re omul a t a c ă mis te re le şi le reface în felul său, iar

GÂND ROMÂNESC 525

ace s t ea se a p ă r ă suveran , şi în ca re omul se d e p r i n d e cu vas te r e ­v e r e n ţ e metaf izice î n ă u n t r u l c ă r o r a înfloresc însă m e r e u ini ţ ia t ivele sa l e neogoi te . . . Mai mu l t decâ t a t â t nu se p o a t e închipui , ma i a les c ă Blaga s tabi leş te o pe r spec t ivă de lup tă , ia r n u o l imită . Deaceea B l a g a va spune că omul es te t e rmenu l însuş al creiaţ ie i , „ încorona­r e a de n e d e p ă ş i t a evoluţ ie i" , f inal izarea vieţii, deacum încolo fiind posibi le numa i depăş i r i l e cu l tu ra l e . Nu simţi ţ i la ce înă l ţ ime r id ică astfel B laga d e m n i t a t e a omului şi ce e s t r a d ă n u numa i un ică d a r s u p r e m ă , îi cons t ru ieş te în un ive r s? S p r e doesebi re d e m e n t a l i t a t e a n a t u r a l i s t ă m o d e r n ă , omul e făcut o a r e c u m scop al creiaţ ie i , în for­m u l ă r i filozofice car i fac să se a u d ă i a r ă ş la B laga un discret , d a r p rec i s şi au ten t i c sune t teologic . . .

Ceeace ne i n t e r e sează însă pe noi acum e a l t ceva : es te convin­ge rea că r ă u l a p a r e legi t imat în cre ia ţ ie , şi es te mai a les impres ia , c a r e se dega j ează din filozofia creia ţ ie i la Blaga, că, or icâ t de m a r i d u r e r i a r a d u c e creia ţ ia , ea impl ică şi un c o m p l e x de pu te rn i ce a s p e c t e compensa to r i i g rupa te , pe d e o p a r t e , în jurul dimensiuni i lup­t ă t o a r e a viziunii lui Blaga, or ice l u p t ă fiind tonică iar a cea s t ă l up t ă d â n d ca r ac t e ru l a t â t funcţiei cre ia ţ ie i câ t şi cunoaş te r i i luciferice, pe d e a l t a , în ju ru l tâ lcu lu i de m a r e a l t i tud ine la c a r e B laga r id ică p r o ­duc ţ i a c u l t u r a l ă sau des t inul omului , t oa te aces tea făcând ca r ă u l să a p a r ă în cele din u r m ă , cel pu ţ in în p a r t e , cu semnificaţ i i schim­b a t e şi, a p r o a p e concomitent , cu s t imulen te şi c h e m ă r i de s i renică v ra j ă .

D a r a r ă m a s ceeace a m numi t r ă u l ontologic î n t r ' un sens ma i spec ia l sau d i rec t ontologic. C u m în ţe lege Blaga aces t r ă u şi ce mo­t iva re îi g ă s e ş t e ? P u t e m r ă s p u n d e s implu şi energ ic : p r in p r ima tu l ontologicului ! B laga e d ispus or icând să a c o r d e c red i t ontologicului . Î n s e m n ă t a t e a pe ca r e o a c o r d ă el aces te i e sen ţe vajnice şi suve rane a exis tenţe i , se vede a t â t d in felul cum îşi a lege subiecte le p e car i le d i scu tă , câ t şi din por ta t ivu l expl ica t iv p e ca r e le p ro iec tează . B laga n u s'a a n g a j a t în p rob leme cu ca r ac t e r s t r ic t istoric, sociologic, ps iho­logic, c u r e n t mora l , ci a a t a c a t p rob leme de esen ţă , de p r imord ia l i ­t ă ţ i , car i p u n omul d e a d r e p t u l în faţa ex is ten ţe i ca a t a r e , ia r când se v a ocupa şi cu aces te chest iuni ma i imedia te , o va face în l e g ă t u r ă cu s is temul său. Fe lu l de a în ţe lege al aces tu i gând i to r e p r in ra­p o r t a r e a la sensul ul t im. Ceeace a găsi t s au a b ă n u i t acolo, în aces t s t r a t de h u m ă n e p ă m â n t e a s c ă şi de lumină în s t a r e de veşnică a u r o r ă metaf iz ică , 1-a cons ide ra t ca p i a t r ă de temel ie , ca e l e m e n t quas i - sac ra l d e în ţe legere a to t ce u r m e a z ă şi p o a t e să fie în ţe les . E l n ' a d a t im­p o r t a n ţ ă r ă u l u i social, r ău lu i istoric, c a r e e to tuş cel ma i indiscret , şi pe de a l t ă p a r t e am v ă z u t cum exp l i că p r o d u c e r e a cul tur i i ca o

526 OÂND ROMÂNESC

invazie şi o n o u ă g a m ă a ontologicului . P r i n felul cum se l ec t ează p rob l eme le şi cum le înţe lege, B laga nu e m o d e r n în în ţe lesu l obiş­nu i t a l t e rmenu lu i , d a r e cu a t â t mai a d â n c , m a i p r imord ia l u m a n . P r e c ă d e r e a ontologicului viu, pl in de svâcnir i ur iaşe , de mis t e re şi scopur i , e o m a r e ca rac te r i s t i că a gândir i i lui. A c e a s t a îl va face să a d m i t ă to t ceeace ex i s tă în chip adânc , tot ceeace a r e au t en t i c i t a t e d e ex i s t en ţă . E aici la el un fel de apr io r i sm de consac ra re , d e legi t i ­m a r e p e p l anu l ideal , a rea lu lu i d e p e p l anur i l e adânc i . De v r eme ce r ă u l ex i s t ă şi e cons t i tu ţ iona l lumii, î n seamnă p r i n aceas t a însăş c ă a r e o semnificaţ ie , un rost, chiar d a c ă nu ne p u t e m da s eama d e aces t rost . Ceeace ne r evo l t ă pe noi oamenii , n u e a t â t r ău l , ci absur ­d i t a t ea lui. B laga a r e însă v i r tu t ea de a conver t i ab su rd i t ă ţ i l e în r a ­ţ iona l i tă ţ i , chiar c â n d se r evo l t ă la început . P e n t r u el ceeace ex i s t ă a r e d r e p t să exis te , cu condi ţ ia d e a ex is ta cu a d e v ă r a t . A d â n c i m e a r ă u l u i nu e deci u n motiv de d i spe ra re , ci ma i d e g r a b ă d e î m p ă c a r e , d e t r ans f igu ra re şi de l u p t ă c re i a toa re . Căci l up t a con t r a r ău lu i e s t e ea însăş în o rd inea ex i s ten ţe lo r adânc i voite de acela , ca re a voit şi r ă u l . Omul a d e v ă r a t nu e nici u n d i spe ra t şi nici u n pasiv, ci u n l u p t ă t o r şi u n înch ină tor . I a t ă de ce Blaga va avea fa ţă de M a r e l e Anon im, în c a r e vede personi f icarea mit ică a ontologicului , o a t i tu ­d ine de v iguroasă a c c e p t a r e . In u l t ima ana l iză , el îi va a d m i t e tot , ch ia r şi caprici i le , ex t r avagan ţe l e , cruzimile sau ceeace ne a p a r e n o u ă astfel . To tu l a r e rost , chiar d a c ă e demonic or i d u r e r e f ă r ă n u m e . Cu l tu ra , de exemplu , nu ş t im de ce a fost l ă s a t ă , de ce a i n t r a t în ex i s t en ţ ă p r in t r ' o a d e v ă r a t ă m u t a ţ i e ontologică, n u ş t im p r o p r i u zis p e n t r u ce t rebuie să c re iăm, d a r de v reme ce aces ta ne e des t inul , noi t r ebu ie să-1 r e c u n o a ş t e m şi să- i d e c e r n ă m s u p r e m a va loare , or i ­c â t ă sufer in ţă a r r ezu l t a p e n t r u noi de aici. La fel cu or ice r ă u p r o ­fund. N u r a ţ i u n e a omului a r e să h o t ă r a s c ă aici, ci jur isdic ţ ia i n t e r e ­se lor ontologice.

A c e s t p r i m a t al ontologicului la B laga se v ă d e ş t e şi ma i m u l t d a c ă îl c o m p a r ă m cu pes imismul . P r inc ipa l a c a r e n ţ ă sp i r i tua lă a p e ­s imismului e tocmai l ipsa de r e sp i r a ţ i e ontologică . Pes imismul e s t e psihologist şi biologist şi, de al tfel , el a a p ă r u t în is tor ie în epoc i l e d e ind iv idua l iza re , de r u p e r e din Tot ori, cel puţ in , la autor i i c a r i man i fes t au aces t fel d e egocent r i sm metaf iz ic sau mora l . B laga n u p u n e p rob l ema p u e r i l ă d a c ă în lume e ma i m u l t r ă u ori ma i m u l t b ine , pesimişt i i însă o fac cu vo lup t a t e şi, în m o m e n t u l c â n d o fac,, ei an t i c ipează concluzia căci însăş a cea s t ă conluzie îi face să-ş i p u n ă p r o b l e m a cantif icări i , î n t r ' un domeniu ce nu p o a t e fi m ă s u r a t . Pes i ­mişti i sun t psihologişt i , f i indcă po rnesc de la sen t imen te l e lor a tunc i c â n d h o t ă r ă s c d a c ă în lume e r ă u sau b ine; şi sun t biologişti , fiindcă-

GÂND ROMÂNESC 527

îşi închipuie că va loa rea vieţii e ceeace es te p l ă c u t p e n t r u noi, i a r nega ţ i a ei ceeace ne s te nep l ăcu t . Ei nu concep ori nu a d m i t că rea­l i t a t ea p o a t e avea valor i le ei indi ferent de om sau în cupr insu l c ă r o r a omul e î n c a d r a t cu ceeace e mai îna l t în des t inu l lui. „ R ă u l " ex i s tă şi ch ia r d a c ă îl p r e s u p u n e m covârş i tor , el p o a t e fi legi t im d a c ă îl c o n s i d e r ă m d i n t r ' u n punc t d e v e d e r e ma i absolut , a jungând , în ce le din u r m ă , să-ş i schimbe şi semnificaţ ia . Un S c h o p e n h a u e r c â n d p r e c o ­n izează a n u l a r e a Voinţe i de a t r ă i în t ine însuţ i , se d e m a s c ă s ingur , f i indcă a r a t ă l ipsa sa de s u p u n e r e în fa ţa ontologicului , f i indcă d i n t r ' o ex i s t en ţ ă d e r i v a t ă v r e a să facă lege p e n t r u ex i s t en ţ a p r i m a r ă , ceeace e şi con t rad ic to r iu şi l ipsă de evlavie metaf iz ică . D e a c e e a a m afir­m a t că pes imismul e un fel de in t rus psihologic în metaf iz ică , j u d e ­când r ea l i t a t ea d u p ă afect ivi tă ţ i le eului şi d u p ă va lor i le d i c t a t e d e empi r i smul biologic. D a c ă pes imismul a r fi fost ma i spi r i tua l , mai obiectiv, a r fi v ă z u t că r ă u l p o a t e avea o mo t iva re în ros tu l ex is ten ţe i , sau cel pu ţ in s 'ar fi î n t r eba t în aces t sens şi n ' a r mai fi fost a t â t d e ca tegor ic în af i rmaţ i i le sale . B laga însă ca r e in tu ieş te în chip o rgan ic p r i m a t u l ontologicului , d ă p rob lemei r ău lu i a l t ă c o l o r a t u r ă sp i r i tua lă . E l t r ă i e ş t e r ă u l în chip pu te rn i c şi l u p t ă cu el, dar , în cele din u r m ă , il p l a s e a z ă a ş a z icând în sui ta M a r e l u i A n o n i m p e n t r u a co labora la ros tur i l e lumii. Căc i r ă u l ori es te ceva cu c a u z ă s e c u n d a r ă , şi a tunc i nu m e r i t ă să-1 d i scu tăm; ori e ceva a d â n c , şi a tunc i devine o ma ies t a t e .

In sfârşit , p e n t r u a în ţe lege a t i t ud inea lui B laga fa ţă de e x i s t e n ţ a r ău lu i , nu e f ă r ă in te res să ţ inem s e a m a de v i t a l i t a tea s t ruc tur i i lui. A c e a s t a a r e u r m ă r i imed ia t e şi pe r s i s t en te în sp i r i tua l i t a t ea sa. A s t ­fel, a m v ă z u t acel d o c u m e n t a t â t de semnificativ, c a r e e r a poez ia „Da ţ i -mi u n t r u p voi munţ i lor , măr i l o r ! " , d o v a d ă a p rop r i e t ă ţ i i c u c a r e se i n s t a l ează în r ă u l major . D a r a c e a s t ă poezie e un d o c u m e n t a p r o a p e to t a t â t de î n semna t şi p e n t r u v i t a l i t a tea sa. Se d e g a j e a z ă d in aces te versur i f r e m ă t ă t o a r e şi d e or izontur i cosmice un flux d e viaţă , c a r e t inde să se m ă s o a r e cu t ă r i i l e . . . A c e s t „ s t r a şn ic suf le t " ce nu v rea să-ş i r e cunoască t r u p u l obişnuit , d e n o t ă o psihologie in­t e r e s a n t ă în is tor ia cul tur i i . E aici bucur ia eului , ca re iese din cosmos şi ia a p r o a p e p e n t r u în tâ ia o a r ă conş t i in ţă dep l ină de sine, d a r p ă s t r e a z ă în a d â n c u l lui t o a t ă v i ta l i t a tea şi g r a n d o a r e a cosmică ! Omul conş t ien t şi to tuş cosmic, în aces t în ţe les , a r e revo l te m a j o r e şi supuner i filiale, umil inţ i sp i r i tua le şi orgol iur i demiurgice , n u a n ţ e e legiace şi bucur i i h a i d u c e ş t i . . . I n c iuda conşt i inţe i ind iv idua l iza te , î n t r e el şi cosmos e o cont inui ta te , un fel de ech iva len ţă şi d e aceea chiar revol te le şi nosta lgi i le lui au ceva impersona l , căci a r fi vu lgar şi cu to tu l improp r iu să ne închipuim că în poezii , ca cea de mai sus,

528 GÂND ROMÂNESC

au to ru l vorbeş te în nume le lui ca p e r s o a n ă is tor ică . E mai degrabă seva cosmică ce-şi c a u t ă t i pa re l e fireşti . P e n t r u v i ta l i t a tea unu i c re ia­tor ca B laga a c e a s t a s p u n e mul t . I a r filozofia lui e în a n u m e pr iv in ţe m a i v i ta lă , mai opt imis tă , decâ t poez ia sa. S 'ar p u t e a stabil i aici o a s e m ă n a r e , r e d u s ă d a r r ea l ă , î n t r e B laga şi Eminescu , în ceeace pr i ­veş te deoseb i rea de ton în t re o p e r a poe t ică şi p r o z a doc t r i na ră . D a r a c e a s t a numa i în t r eacă t , fiindcă la Blaga so l ida r i t a t ea în t re poezie şi filozofie es te impres ionan tă . P u t e r e a v i ta lă la B laga e a t â t de m a r e , încâ t s 'ar zice că uneor i a n u m e con t r a r i e r i sau nea junsu r i din p a r t e a rea l i t ă ţ i i îi pr ic inuiesc u n fel a p a r t e de des f ă t a r e . De al tfel , însăş acea ap rec i e r e a formelor specifice a le vieţii, de ca r e a m vorbit , e un p r o d u s sintet ic al vi ta l i tă ţ i i , e tnic i tă ţ i i şi po ten te i ar t i s t ice a le lui Blaga . To t a c e a s t ă v i ta l i ta te t rebuie invoca tă p e n t r u a l ă m u r i de ce B laga nu e un paseis t , deş i a r e un a t â t d e pu t e rn i c sen t iment a l t recutu lu i , c a r e merge a d e s e a p â n ă la un fel de a lbă şi cucernică ha luc ina ţ i e metaf iz ică . Un i t a t ea suf le tească v i ta lă şi rodn ică , p l ină d e ges ta ţ ia vieţii c r e i a toa re ce a ş t e a p t ă să ia m e r e u formă nouă , e ca un r â u pu t e rn i c a l imen ta t c a r e merge viguros m e r e u sp re m a r e a des t inulu i său. Şi a m p u t e a s p u n e că acea s t ă v i t a l i t a te p r i m o r d i a l ă in te rv ine la Blaga şi a tunc i când s tabi leş te inovaţ i i le filozofice, cu o c a n d o a r e reve la to r ie însă t o t o d a t ă cr i t ică şi vir i lă , c a r e în mediu l nos t ru modern , ar t i f icial izat şi monden , a r p u t e a fi greşi t în ţe leasă . Aici t r ebu ie să se v a d ă încă o d o v a d ă a v i ta l i tă ţ i i sa le p r ime , nefalsi­ficate şi în p a r t e ch ia r imper sona le o rcâ t a r înşe la a p a r e n ţ e l e . D a r m a i e ceva, ca re d e p ă ş e ş t e în i m p o r t a n ţ ă aces te u l t ime a spec t e a le v i ta l i tă ţ i i lui Blaga . Es t e sa l tu l fericit, pe ca r e 1-a făcut în cu l tu ra noas t r ă , de la s tad iu l ţ ă r ă n e s c sau a p r o p i a t de el, la s tad iu l de u l t imă subt i l i t a te al filozofiei, p ă s t r â n d a p r o a p e in tac t echi l ibrul sufletesc, a f a ră de r iscur i le pe car i a m văzu t că le a r e c re ia ţ ia ca a t a r e . F e n o ­menul aces ta e r a r şi t rebuie subliniat . In te l ec tua lu l român , vorb ind în genera l , c ând e p l eca t din ţ ă r ă n i m e , ori r ă m â n e în fond un ţ ă r a n deghizat , ori îşi t r ă d e a z ă cu totul l umea din ca r e a p lecat , ori de s l ăn -ţu ie ins t incte grozave, or i se oboseş te p e d rum, or i d ă n a ş t e r e la difer i te p r o d u s e de disociere ar t i f ic ia l iza tă şi su fe r indă . . . E x i s t ă un a n u m e decepţ ion ism şi un a n u m e dezechi l ibru, car i p â n d e s c a d e s e a p e cel p leca t d e jos p e n t r u a in t ra în cu l tu ra cr i t ică m o d e r n ă . B laga a r e mişca re l ă u n t r i c ă şi d u r e r e a d â n c ă , d a r a r e ceva din l iniştea t a r e şi f i rească, a p r o a p e f ă r ă efort, a poporu lu i nos t ru — un ref lex de c r e m e n e biologic-spir i tuală , p e ca re pot înflori f ă r ă p r ime jd ie toa te subt i l i t ă ţ i le duhului , e x c e p t â n d numa i nea junsur i l e impl ica te în des t i ­nul însuş al creia ţ ie i . A c e s t sa l t echi l ibrat al lui B laga e un e x e m p l u d e m a r e reuş i t ă în cu l tu ra r o m â n e a s c ă şi d a c ă el se exp l ică în p a r t e

OAND ROMANESC 529

si p r in p r e z e n ţ a p r e o c u p ă r i l o r in te lec tua le în familia sa de origine, d a r t r ebu ie să se cons idere că a c e a s t ă familie e r a î m p l â n t a t ă pu te rn i c în solul nos t ru quasi -e tnograf ic . Sa l tu l în ches t iune e deci şi o d o v a d ă d e m a r e rez i s t en ţă , o d o v a d ă de m a r e v i ta l i t a te a t â t biologică câ t şi sp i r i tua lă . A c e a s t ă v i t a l i t a te n u p u t e a fi s t r ă i n ă de a t i tud inea lui B laga în p rob l ema rău lu i .

D a r în felul aces ta cele t re i m a r i re le , a c ă r o r idee a p a r e în filo­zofia lui Blaga, r ă u l gnoseologic, cu l tu ra l şi ontologic, c a p ă t ă o în­t r e i t ă mot iva re şi devin, de fapt, to t a t â t e a in t roduce r i la metaf izică, la s t a tu tu l d e u l t imă şi pa t e t i c ă leg i t imare ac t ivă a ex is ten ţe i . Ma i es te B laga a tunc i u n t rag ic p rop r iu zis, a ş a cum aces ta a p ă r e a în t ragicul c las ic? î n t r e b a r e a p o a t e p ă r e a cu r ioasă d a c ă ne gând im nu­mai la a d â n c a e x p e r i e n ţ ă a dure r i i la Blaga . In aces t sens, a m pu tea găsi la B laga chiar un fel de supra t r ag ic , f i indcă el n u poa t e avea nici m ă c a r bucur ia negaţ ie i depl ine , a revol te i p â n ă la sfârşit . Unii t r a -gişti şi mai a les pesimişt i i îşi a c o r d ă s u p a p a de s igu ran ţ ă biologică a revol te i to ta le . Exerc i ţ iu l d i spe ră r i i şi impreca ţ i i lo r le d ă o a r e c a r e echi l ibru . . . D a r e nesfârş i t mai greu să s t ă p â n e ş t i d u r e r e a şi ch ia r să- i acorz i o va loa re , înc l inându- te în faţa ei, a d m i ţ â n d ch ia r să lup ţ i şi să creiezi sub egida sa. Pes imismul îşi p o a t e ascuţ i du re r ea fi indcă îşi m ă r e ş t e conş t i in ţa ei, o e x a g e r e a z ă cu a rgumen te , se ocupă d e ea, şi to tuş pes imismul e d e d o u ă or i hedonic . O d a t ă c â n d e obse­d a t de ideia p lăcer i i , caş icând v ia ţa a r t rebu i să fie p l ă c u t ă p e n t r u a avea pre ţ , a doua o a r ă când rezo lvă oa recum d u r e r e a m e r g â n d p e linia celei ma i mici r ez i s t en ţ e : r evo l t ându - se şi negând f ă r ă sc rupu l . P r i n cr i t ica p e ca r e o face, pes imismul îşi cons t ru ieş te o sat isfacţ ie ce r t ă , a tunc i c â n d îi deosebeş t i p a r c ă p r i n t r e r â n d u r i un chiot de bucur ie v i t a lă ori exc l ama ţ i a : , , te-am p r in s ! I a t ă ! M ' a m răzbu ­n a t ! " Pes imismul îşi cul t ivă du re rea , d a r face to t t impul şi ceeace e mai p l ă c u t să facă. Nu mai ins i s tăm a s u p r a filozofilor, car i vorbesc d e t rag i sm sau se c r ed chiar tragici , d a r car i în r ea l i t a t e sunt des tu l d e comozi şi consumă cu r e l a t ivă p l ăce r e şi în ţe lepc iune egot is tă „ a b s u r d u l " şi r ă u t ă ţ i l e vieţii, t r a n s f o r m â n d filozofia în t r ' o e l egan tă şi dega j a t ă echi l ibr is t ică d e con toar ma i m u l t sau mai pu ţ in es te t ic .

D u r e r e a în viziunea lui B laga e a l tceva . E ma i d e g r a b ă a t i tud i ­nea omului , care-ş i suie ca lvaru l . D a c ă deci t ragicul s ău nu se impune c u ho t ă r î r e , nu e din cauza lipsei durer i i , ci d in t r ' un p lus sp i r i tua l . A c e s t p lus cons tă din î nzes t r a r ea dure r i i cu u n m a r e coeficient de u t i l i t a te on to log ică şi c re i a toa re . D u r e r e a es te forma sau cel pu ţ in u n a din formele u m a n e act ive p r in car i servim ontologicul , ne acor­d ă m cu el, even tua l ne p r o s t e r n ă m îna in tea lui. In chipul aces ta şi în cele din u r m ă sau cel pu ţ in în m o m e n t e de m a r e i z b â n d ă a spir i-

530 GÂND ROMÂNESC

tu lu i , d u r e r e a în săş se a t e n u i a z ă or i se t ransf igura , p u t â n d a j u n g e p â n ă la o c â n t a r e luc idă . To tu l es te , în fond, a ş a cum t rebu ie să fie, p a r c ă a r s p u n e Blaga , ia r ceeace t r ebu ie să fie, es te . Ace l „ t r e b u i e " metaf iz ic al di recţ ie i te leologice a rea l i t ă ţ i i , coboa ră în lucrur i şi l e m o d e l e a z ă , iar p e de a l t ă p a r t e , în s t r u c t u r a devenir i i lucrur i lo r şi în formele lor, des luş im tocmai n o r m a finalistă sau idea lă . I dea lu l şi r ea lu l sunt an t inomice în l umea is tor ică ori din p u n c t de v e d e r e m o r a l sau pedagogic , d a r în pe r spec t iva ontologică e le sun t m u l t mai a p r o p i a t e decâ t a m c rede . D e a c e e a loca l izând o formulă ant ică , a m p u t e a spune că au to ru l „Censur i i t r a n s c e d e n t e " şi al filozofiei des t i ­nului c re ia to r al omului este, în o a r e c a r e m ă s u r ă şi în u l t ima ana l iză , în s i tua ţ ia filozofului, fericit că poa t e să şt ie scopul lucrur i lor , ros tu l lor, sau cel pu ţ in să le b ă n u i a s c ă ori să c r e a d ă în e le . . . Viziunea lui B laga p u n e în t r ' o n o u ă lumină a f i rmaţ ia a t â t de pu ţ in t r ă i t ă d e omul con t imporan , d a r la c a r e cu l tu ra va t rebui să se î n toa rcă o d a t ă cu l ua re aminte , că lumea aceas t a e to tuş cea mai b u n ă din toa te lumi le posibi le , cu t oa t ă imensa ei du re re , cu toa te con t ra r ie r i l e car i uneor i d e s g ă r d i n e a z ă spir i tu l n o s t r u . . . S a u cel m u l t a m p u t e a spune , f ă r ă a face teologie oficială şi î n t ru câ t ne e îngădu i t să fo rmu lăm propozi ţ i i şi a l t e rna t ive î n t r ' un domeniu ca r e p r o p r i u zis nu e d a t cunoaş te r i i omului , că lumea aceas t a e s ingura posibilă, de v r e m e ce este, şi a tunc i nu- i mai p u t e m spune nici cea ma i bună , nici cea m a i rea , ci t r ebu ie să- i r ecunoaş t em un a t r ibu t m u l t mai grav : e unică şi deaceea s ac ră şi b l e s t e m a t ă t o t o d a t ă . . . Câ t e l umea a c e a s t a de ro s tu i t ă şi legi t imă în a r t icu la ţ i i le ei p rofunde , se vede şi din fap tu l c ă Blaga în t r ebu in ţ ează ch ia r t e rmenu l „cosmos" în sens ant ic şi c â t e o d a t ă d e s e m n e a z ă pr in el r e a l i t a t e a gene ra l ă , metaf iz ică , real i ta­t ea t o t a l ă ca a t a r e , şi a m e r s p â n ă la a pomen i d e „ rându ie l i l e su ­p r e m e ce se înc ruc i şează în cosmos" . . . D a r găs im la B laga o e x p r e ­sie meni tă , c r edem, să in te rz ică orice sus ţ inu te con t rove r se în a cea s t ă ches t iune . E l s p u n e că lumea , în c a r e t ră im, e u n „ p a r a d i s t r a g i c " ! E x p r i m a r e an t inomică d a r înde lung şi a d â n c - g r ă i t o a r e . E a r e d ă fidel poz i ţ ia lui B laga în p rob l ema ca r e ne p r e o c u p ă . V i a ţ a e du re re , e „ t r ag ică" , e „ ţ a r c a l lumii f ă r ă s c ă p a r e " cum s p u n e M e ş t e r u l M a -nole , în c a r e t r ebu ie să vedem, cel pu ţ in în p a r t e , u n a l t e r ego a l lui Blaga , d a r e a nu e ma i pu ţ in u n „ p a r a d i s " , ad i că miraco l a l ros tu r i lo r şi a rmon ie a normelor . A c e a s t a însă n u o in tu ieş te d e c â t cine şt ie s ă de sc indă în a d â n c u l d e lumină a l rea l i t ă ţ i i , cine o a d m i t e or i p o a t e să o se rvească p r in în ţe legere , p r in l u p t ă , p r in c re ia ţ ie . A t â t de so l idar se s imte B laga cu esen ţa lumii, cu „ v r e r e a " u l t imă ca r e „se ţ e se" , p r in i ţe le vrer i lo r noas t r e " , cu „ceeace mai p re sus d e v r e r e a n o a s t r ă p r in noi se face", p e n t r u a vorbi i a r ă ş în cuv in te le

GAND ROMÂNESC 531

celui ce şi-a zidi t soţia în biser ică , încâ t cele d o u ă m a r i fenomene car i au spe r i a t pe metafizicienii t impur i lo r noi, m o a r t e a şi s i n g u r ă t a t e a , nu l-au emoţ iona t p e Blaga . M o a r t e a nu-1 sper ie , ia r s ingur n u se s imte în cosmos! P â n ă la v r â s t a de azi a lui Blaga, P â r v a n vorbise impres ionan t d e m o a r t e şi s i ngu ră t a t e şi const i tu ise d in e le cele d o u ă p r inc ipa le t eme a l e t ragiculu i său . B laga n u p l ânge a s u p r a s ingură ­tă ţ i i , iar t e a m a de m o a r t e e amin t i t ă r a r în poezii şi a tunc i ori i se p a r e un obiect de mi ra re , ori, ca să o justifice, invoacă figura ce lu i ce p e G h e t s e m a n i s 'a îngrozi t şi el d e m o a r t e . . . Blaga, cu conş t i in ţa sa ind iv idua l i za tă d a r cu a d â n c u l legat pu t e rn i c d e cosmos, n u s imte n e m u r i r e a i m p e r s o n a l ă ca ceva a b s u r d şi ma i d e g r a b ă t e a m a d e m o a r t e i se p a r e ceva de m i r a r e or i c a r e t rebu ie justificat. In „Gân­dur i l e unui mor t " , el n u încea rcă o r o a r e a mor ţ i i s u b p ă m â n t e n e , ci l e g ă t u r a cu viaţa , cu cosmosul , î n t r ebându-se , î n t r e a l te le , d a c ă sgo-motu l , p e care-1 a u d e a r a r e , nu e p r o d u s de r o a d e l e în c ă d e r e a l e unui pom, ca r e a c rescu t din el î n suş? . . . A c e a s t a e câ t se p o a t e de carac te r i s t i c . Cel mu l t conşt i in ţa se t e m e d e m o a r t e , d a r fiinţa în adâncul, ei n u e făcu tă pe ca tegor ia morţ i i căci e în l e g ă t u r ă cu un i ­ve r sa lu l şi cu veşnicul . De altfel , B laga nici n ' a r fi p u t u t să c a u t e a t â t d e a d â n c t ă c e r e a şi v ra j a ei, d u p ă cum a m spus ma i demul t , d a c ă n ' a r fi avu t a c e a s t ă a t i tud ine fa ţă de m o a r t e şi s ingură t a t e .

In felul aces ta , r ă u l ex is ten ţe i la B laga se co lo rează în fond altfel decâ t e în t ragicul in tegra l . A m af i rmat că d u p ă Blaga r ă u l e const i tu ţ ional , esenţ ia l , lumii. E t impul să a d ă o g ă m , cu a l t ă e locven ţă decâ t p â n ă acum, că el e şi necesar . In aces te condiţ i i , v ia ţa devine p e n t r u gând i to ru l nos t ru u n fel de l i turghie, un vas t r i tua l , o minu­n a t ă şi te r ib i lă sanc t i t a te . A c e a s t a n u î n seamnă însă că la Blaga vi­z iunea vieţii e s u m b r ă ca în t r ' o m o r a l ă a da to r ie i severe căci a r t i s tu l şi v i ta l i ta tea , car i i n sp i ră a cea s t ă ope ră , i n t roduc mar i ingenui tă ţ i . Şi nici că viz iunea lui e un seraf ism blaj in şi naiv. V ia ţ a es te l up t ă , b les tem, triumf, d i s t rugere , m â n d r i e şi s u p u n e r e . . . t oa te s luj ind r a ­ţ iunii de fond a lucrur i lor , ca re n u se c l in teş te n ic ioda tă de pe p ie­des ta lu l ord ine i ei suverane . D a r a cea s t a ma i î n s e a m n ă că p e n t r u B laga polu l admi te r i i u l t ime a lucrur i lor a şa cum au fost da te , pr iso­seş te ev iden t a s u p r a în t r ebă r i lo r şi revol te lor . Trag icu l p u r însă am a r ă t a t că e o p ibo la r i t a t e s imet r ică în d inamismul ei. Or icâ t a r accen­tua du re r ea , Blaga, j udeca t în ansamblu , iese deci din t ragic , din acel t ragic în c a r e u n P â r v a n r ă m ă s e s e mai mul t . A tunc i cum se p o a t e c a r a c t e r i z a a t i t ud inea filozofului, p e care-1 d i s c u t ă m ?

N u ne e î n g ă d u i t ă s iguran ţa şi p r e z u m ţ i a e t iche tăr i lor , mai a l e s c â n d e vorba de un spir i t a şa d e viu ca al lui. Blaga . D a r ne gând im la un cu ren t filozofic a t â t de la rg şi de var ia t , încâ t B laga p o a t e fi

532 GÂND ROMÂNESC

r a p o r t a t la el f ă r ă p r ime jd ie de a ieşi din a d e v ă r . Şi n u n u m a i f i indcă e la rg şi var ia t , d a r şi fiindcă la mij loc e o a n u m e în rud i r e de esen­ţ ă , ca re l a să însă loc dep l in peisagiului p e r s o n a l : e vorba de a t i tu­d inea stoică în faţa vieţii. Fe lu l cum Blaga în ţe lege r ă u l d in lume încl ină, socot ind bine, c ă t r e stoicism, r e a l i z â n d u n fel p rop r iu şi com­p l e x de stoicism, cu p igmen tă r i demiurg ic roman t i ce şi cu m o m e n t e d e t ragic . Cel mu l t s 'ar p u t e a spune că la Blaga e u n t ragic stoicizat or i un stoicism, în c a r e t ragicul e ma i a c c e n t u a i De altfel , chiar s toicismul impl ică un t ragic re la t iv şi a r e o m a r e e x p e r i e n ţ ă a du­rer i i . A t m o s f e r a sp i r i tua lă la B laga nu e s t r ă i n ă de un fel de p r o m e -te ism pe un fond de a c c e p t a r e sau de a n u m e evlavie ontologică . In p r e a j m a gândir i i i lui, nu o d a t ă eşt i ispit i t s ă - ţ i spui că lumea e în m a r e m ă s u r ă domeniu l dure r i i şi imperfecţ iuni i , însă ca mij loc de se rv i re a perfecţ iuni i to ta le sau ontologice. D e a c e e a orgoliul şi revol­te le lui B laga cup r ind a p r o a p e î n t o t d e a u n a un s â m b u r e sau un curcu­beu de ex t az i e r e în faţa ros tu lu i lucrur i lor , deş i nu e vorba aici d e ceva l ir ic ori în p r imul r â n d liric. I a t ă de ce ne socotim î n d r e p t ă ţ i ţ i s ă a f i rmăm, d u p ă toa te aces te ana l ize , că r ă u l la B laga nu duce nici la concluzi i pesimiste , nici t rag i s te şi nici la un t ragic p rop r iu zis sau in tegra l . B laga e un rea l i s t metafizic cu a rmoni i d r a m a t i c -epice. El va t r ă i deci mul tu l r ă u din lume şi în special cel in tegra t în des t inul de c re ia ţ ie al omului , d a r îl va sanctif ica o a r e c u m pr in în ţe legere şi vir i lă a c c e p t a r e ac t ivă . I n s ă din p u n c t de v e d e r e t eore ­tic, aces ta es te şi a d e v ă r u l , f i indcă d a c ă v ia ţa e o f rumoasă a d e m e ­nire , d a r e şi o cumpl i t ă încercare , cu a t â t mai m a r e cu câ t spir i tu l e mai rea l iza t . I a r din punc t de v e d e r e p rac t i c sau mora l , a ceas t a e cea mai p rop r i e a t i tud ine .

P r i n a c e a s t ă a t i tud ine , B laga îşi a f i rmă din nou etnici ta t ea ! F i ­lozofia r ă u l u i şi a cre ia ţ ie i la el impl ică şi valorif ică î n semna te t r ă s ă ­tu r i şi r ea l i ză r i a l e e thosulu i nos t ru na ţ iona l .

Deosebir i le , n a t u r a l , a p a r şi aici, d a r f ă r ă să anu leze cont inui­t a t e a organică . E l e se a r a t ă în feluri le d e r ă u . Astfel , la ţ ă r a n n u va ex i s t a la d r e p t vorbind un r ă u gnoseologic, deş i el a r e o cur ioz i ta te foar te vie. In domeniu l mar i lo r mis tere , va fi complec t m u l ţ u m i t cu l egende şi mi tur i , p e ca r i le va t r ă i cu o a p t i t u d i n e sp i r i tua lă igno­r a t ă în genera l de in te lec tual i , sau va avea un fel de în ţe legere di­r ec t ă , a p r o a p e aca tegor ia lă , b a z a t ă p e o a n u m e osmoză cosmică, de ca re , i a r ă ş , p r in înseşi condi ţ i i le lui de v ia ţă , se b u c u r ă ma i m u l t decâ t ce le la l t e categor i i de oameni , cu toa te că nu-ş i d ă s eama de aceas ta . Categor i i le logice favor izează în ţe legerea şi-i dau, mai ales , precizie, d a r tot ele, a tunc i c â n d devin exclusive, a d u c şi cec i t a te ontologică sau metaf izică, de ca r e oamenii , car i con t inuă să t r ă i a s c ă a d â n c în

G A N D R O M A N E S C 533

mij locul mis te re lo r na tur i i , sunt cel pu ţ in în p a r t e s t ră ini , ei b e n e ­ficiind aşa z icând de branhi i cunoscă toa re difuze, d a r cu o p u t e r e d e p ă t r u n d e r e ma i i n t eg ra l ă în magia exis tenţe i .

To t aşa , ţ ă r a n u l nu va avea un r ă u cu l tu ra l sau nu-1 va avea în m ă s u r a , în c a r e e la Blaga. El es te impres iona t de cre ia ţ ionismul na­turii , îna in tea c ă r u i a se încl ină şi pe ca r e îş m u l e a z ă via ţa . De aici r e z u l t ă cel m u l t r ă u l toamnei şi al iernii cu melancol i i le şi sufer in ţe le lor. D a r r ă u l impl ica t în c re ia ţ ia c u l t u r a l ă a omulu i n u e o p reocu­p a r e p e n t r u ţ ă r a n . E d r e p t însă că m e n t a l i t a t e a ţ ă r ă n e a s c ă în ţe lege des t inu l a d e s e a d u r e r o s al profeţ i lor , a l t u t u r o r celor chemaţ i să schimbe lumea, în ţe lege cum ei t rebuie să-ş i p ă r ă s e a s c ă tot, familie, avere , l inişte, şi să-ş i u r m e z e s teaua . To t aşa , e x t r e m de r a r da r si­gur, a p a r e în ţ ă r ă n i m e câ te un Icar , în t r 'o formă sau a l t a d a r cu aceeaş semnificaţ ie , ori cel pu ţ i n câ te un Nicu lă i ţ ă Minc iună . S ă nu se u i te apoi că l egenda Meş te ru lu i Mano le şi a va r i an te lo r ei, cu jer t fa gro­zavă pe ca r e o p recon izează p e n t r u t r iumful creiaţ iei , deşi în p a r t e aici e vorba şi de jer t fa p e ca re o cer zeii p e n t r u a fi împăca ţ i , e d e Grigine p o p u l a r ă . A p o i ţ ă r a n u l r o m â n cel puţ in , se şt ie că ia p a r t e cu m a r e bucur ie la ac tu l de p r o d u c e r e a unei valor i cu l tu ra le , a unei poezii s au ghicitori sau a unui spir i t isbut i t : mă r tu r i i l e lui Coşbuc şi P â r v a n în a c e a s t ă p r iv in ţă sunt conc luden te . Cu toa te aces tea , ţ ă r a ­nul n u a r e orgoliul pe r sona l şi sp i r i tua l cri t ic necesa re p e n t r u a a junge la o p o s t u l a r e şi t r ă i r e a d r ame i creia ţ ie i . Revol te le lui e a d e ­v ă r a t că sun t pu te rn i ce şi chiar a s p r e şi s t r iden te , cu ceva în tuneca t , d a r sun t cu a t â t mai r a r e şi cu ceva anonim. El n u a r e g r adu l necesa r d e ind iv idua l iza re p e n t r u a avea, pe d e o p a r t e , r ă u l ieşirii d in v ra ja cosmică, pe de a l ta , acel conflict, de ca r e a m vorbit , în t re conş t i in ţa ind iv idua l iza tă , luc idă , şi sufletul r ă m a s în afunzimile cosmosului , cu toa te u r m ă r i l e pe car i aces te d o u ă re le le a d u c în peisagiul d ina­mic al cul tur i i . Ţ ă r a n u l a r e şi ceva vegetat iv, deşi aceas t a nu-1 împie­dică să a ibă o l a rgă şi a d â n c ă sp i r i tua l i t a te . Din cauza aceas ta , creia­ţ ia ţ ă r ă n e a s c ă va fi mai mu l t în d i rec ţ ia liniilor na tu r i i şi a m o r a vur i lor şi va deveni în foar te m a r e p a r t e ceva imper sona l şi un r i tua l r epe t a t . In special , ţ ă r a n u l n u p rob l ema t i zează şi nu vine cu demiur-gism în c re ia ţ ia cu l t u r a l ă . Fe lu l s ău de v ia ţ ă şi s t r u c t u r a suf le tească nu-i pe rmi t acea p rod ig ioasă frescă in t e r ioa ră a unei ex i s ten ţe per ­sonale în con t inuă e l a b o r a r e d a r şi în con t inuă şi t a r e m â n d r i e . O u r m a r e a aces tu i fapt, e că ţ ă r a n u l va t r ă i des t inu l în t r ' un chip mai contempla t iv , ma i recept iv . El va avea o imensă conş t i in ţă a des t inu­lui — ca şi B laga şi chiar mai mul t — d a r aceas t a uneor i îl va p a r a ­liza, pe când filozoful pe ca r e îl d i s cu t ăm va găsi aici de obiceiu un s t imulen t demiurgic . Fe lu l d e a lup ta al ţ ă r a n u l u i e mai indirect , e

534 GÂND ROMÂNESC

în r ez i s t en ţa m a r e în faţa durer i i , în da to r i a împl in i tă , în mersu l d â r z şi de cuviinţe n e d e m o n s t r a t i v e pe d r u m u l d e s t i n u l u i . . . Ţ ă r a n u l t r ă i e ş t e vrednic ia u m a n ă , admi t e o pozi ţ ie a p a r t e a demni t ă ţ i i omu­lui în lume, d a r se s imte foar te mu l t înfră ţ i t cu tot ce exis tă , cu an i ­m a l e şi vege ta le , cu to t cosmosul , m e r g â n d chiar a d e s e a p â n ă la o in tu i re a un i tă ţ i i de dest in . T r ă i e ş t e r ă u l ex i s ten ţe i şi, în ceeace pr i ­veş te cauze le lui u l t ime, nu-1 i m p u t ă nici Cre ia to ru lu i nici omului , deş i îl obligă pe aces ta la r ă s p u n d e r e , a t i tud in i p e car i l e -am l ă m u ­r i t şi c â n d l -am d i scu ta t pe Blaga . Ţ ă r a n u l r e s p e c t ă des t inu l în fiinţa şi în or iginea lui, în chip mai pas iv sau a p a r e n t ma i pasiv. A c e a s t a n u se po t r iveş te însă cu sufer in ţa a d u s ă de c re ia ţ ia cu l t u r a l ă ca a t a r e , c a r e impl ică şi o n e î n c e t a t ă şi d i r ec tă l ua r e d e a t i tud ine l u p ­t ă t o a r e . D a r n u e numa i a t â t . Ţ ă r a n u l nu în ţe lege c re ia ţ ia cu or ice pre ţ , a f a ră de cre ia ţ ionismul cosmic, d a r în ţe lege mân tu i r ea . I n esen­ţ ă , scopul vieţii d u p ă el e sau bucur ia biologic-socială sau mân tu i r ea . E l admi t e r ă u l şi-1 supor tă , f i indcă a r e suflet bă rba t , major , or i f i indcă v rea mân tu i r ea , pe când Blaga îl admi te , şi f i indcă v rea omul c re ia tor . D a c ă în felul aces ta p rob l ema se compl ică , p e n t r u c ă unii vor ca şi neces i t a t ea creia ţ ie i să fie mot iva tă , în schimb p e n t r u ţ ă r a n e mai s implu, p e n t r u c ă bucur ia şi m â n t u i r e a sunt cele d o u ă valor i , ca r i n ' a u nevoie de mot ivare , fiind ev iden te p r i n e le înseşi .

Ţ ă r a n u l a r e ceeace a m numi t r ă u l ontologic, d a r î n t r ' un chip m a i supus , în c a r e se a ş e a z ă solid mu l t e r eve ren ţe . A m v ă z u t că ideia d e d ivini ta te la el e m a i l iberă d e c â t în teologie. Ţ ă r a n u l concepe p e om mai pu ţ in ori de loc demiurgic , în schimb c re ş t e p â n ă la max i ­m u m demiurg i smul metafizic şi mitologic al c re i a to ru lu i şi s t ă p â n u l u i lumii. A c e s t a în p u t e r e a şi l i be r t a t ea lui poa t e fi uneor i cauza a ceeace noi numim „ r ă u " . I a r d a c ă ţ ă r a n u l n u p u n e demonia în con ţ inu tu l lui Dumnezeu , în schimb o va vedea în adânc i ipos taz ier i s ep a r a t e , a d i c ă în lumea diavoli lor , pe ca re a voit-o or i to le ra t -o tot D u m n e ­zeu. In tu i ţ i a r ă u l u i d i rec t ontologic, d u p ă ţ ă r a n , e de altfel ind ica tă şi de ideia fantez is tă , d a r nu fără orice temeiu, că demonu l spunea o d a t ă lui D u m n e z e u „ fâ r t a t e " , p ropoz i ţ i e pe ca r e Blaga a lua t -o din popo r şi, în orice caz, o p u n e pe seama lui. Ţ ă r a n u l e pu te rn i c mo­ra l i s t şi to tuş el ş t ie să-ş i aco rde în une le pun c t e p ro funde o in tui ţ ie sau o n u a n ţ ă de intui ţ ie „pe d e a s u p r a binelui şi r ău lu i " , a cea s t a toc­ma i p e n t r u a în ţe lege mai p r o p r i u r ea l i t a t ea şi p roven ien ţa r ău lu i . El a r e respect , spa imă şi iubire fa ţă de au to ru l lumii şi ş t ie că în ce le din u r m ă toa t e sun t de la el.

Deoseb i rea cea m a r e în t re Blaga şi ţ ă r a n es te însă în ceeace p r iveş te r ă u l biologic. La ţ ă r a n , c re ia ţ ia es te în foarte m a r e p a r t e ceva biologic-cosmic, ia r r ă u l a p a r e în p r imul r â n d tot în domeniul

GÂND ROMÂNESC 535

biologic. El ia amin te la re le le biologice, f i indcă, în t re a l te le , n imeni n u t r ă i e ş t e ma i m u l t decâ t el sub că lcâ iu l aces tor re le . D a r sun t em obl igaţ i să a d ă o g ă m că, cel pu ţ in în p a r t e , r ă u l biologic se t r a n s f o r m ă în cele d in u r m ă la ţ ă r a n tot î n t r ' un r ă u sp i r i tua l . E l î n d u r ă sufer in ţa şi a cea s t a îi e s te cel ma i bun pr i le j ca să se a c o r d e sp i r i tua l cu r ea ­l i t a t ea gene ra l ă , ca să med i t eze la des t inu l omului ca fiinţă ce a p r i ­mi t c ins tea unei r ă s p u n d e r i unice pe lume, ca să-ş i t ransf igure sufle­tu l . M a i mu l t : în ţe legerea ţ ă r ă n e a s c ă şt ie chiar că sufer in ţa face p a r t e din definiţ ia omului , p e n t r u a vorbi în t e rmen i ştiinţifici, căci e l spune , l inişt i t şi cu un fel de umi lă suve ran i t a t e , că „necazur i l e sun t p e n t r u om şi omul p e n t r u necazu r i " . D u r e r e a vieţii îl a p a s ă d a r îl şi înf loreşte , f i indcă îi d ă conceptu l şi sen t imentu l „năde jd i i " , c a r e n u e la ţ ă r a n u l nos t ru ceva p u r or i p r e c u m p ă n i t o r biologic, cum s 'ar c r ede , ci e u n p r o d u s mai a les sp i r i tua l pe u n fond et ic-metafizic, ce face p a r t e din zes t r ea cea mai a d â n c ă şi ma i l ăun t r i c i r i za tă a boitei de valor i is tor ice a le poporu lu i nos t ru . Deal t fe l , f ă r ă sufer in ţă şi f ă r ă n ă d e j d e , ţ ă r a n u l nici n ' a r t r ă i ideia mântu i r i i , p e ca re o vede r ea l i z a t ă mai a les în a l t ă lume, în sens creş t in , d a r o vede, p â n ă la u n punc t şi î n t r ' un viitor inde te rmina t , chiar şi în a d â n c u r i l e mis te­r ioase şi t r e z e a le lumii aces te ia . Astfel , biologicul îl conduce p e ţ ă ­r a n c ă t r e sp i r i tua l şi îl face să a r a t e no te cari , chiar c â n d au p u n c t e d e p l eca r e deosebit , îl a p r o p i e uneor i de p r inc ipa le le af i rmaţ i i a l e filozofului p e ca r e îl ce rce tăm.

A c e s t e ap rop ie r i de fond ne i n t e r e sează mai m u l t d e c â t deose­bir i le şi e v r e m e a să le a r ă t ă m în chip expl ic i t sau să le s t r ângem la u n loc. — î n a i n t e de toa te , la B laga şi la ţ ă r a n es te ideia a d â n c ă a durer i i , in tui ţ ia c run te i r ea l i t ă ţ i a r ău lu i . Ţ ă r a n u l suferă din r ă runch i , suferă p â n ă a junge o schemă a dure r i i sau ca u n pom desfrunzi t d e fu r tună . R ă b d a r e a sa nu e n u m a i quas i -an imală , cum c red unii p r e ­zumţios! , ci e ma i m u l t sp i r i tua lă , iar pos ib i l i ta tea ei s t ă şi în con­ş t i in ţa ţ ă r a n u l u i că r ă u l e o d imens iune a vieţii, ad i că a şa cum e r a şi la Blaga .

D u p ă aceea , la B laga şi ţ ă r a n găs im aceeaş a tmosfe ră de on to -logism dens , p r in ca re sunt puse să t r e a c ă t oa t e valor i le şi să c a p e t e u n sens nou ca în u r m a unui botez universa l . Ţ ă r a n u l e biologic şi t o tuş e cel mai ontologic om, ceeace a r t rebu i să dea de gândi t celor c a r i se e x p r i m ă p r e a uşor d e s p r e el. P r i m a t u l sau suve ran i t a t ea on­tologicului vine de valorif ică şi r ă u l . Din cauza aceas ta , p e n t r u ţ ă r a n c a şi p e n t r u Blaga, r ă u l nu e o p r o b l e m ă de can t i t a te , ci de semnifi­ca ţ ie . Pos ib i l i t a tea r ă u l u i de a avea o semnificaţie, e ind ica tă de în­suş faptul că el ex i s tă a d â n c şi ceeace ex is tă a d â n c nu poa t e ex i s ta d e g e a b a ori absu rd . M o d a l i t a t e a absu rdu lu i e s t r ă i n ă s t ruc tur i i ţ ă -

536 GÂND ROMÂNESC

r ă n e ş t i şi e s t r ă i n ă tocmai fi indcă aceas t a a r e o l a rgă r e sp i r a ţ i e on ­tologică. Pr iv i t în con tex tu l ontologic, r ă u l p o a t e c ă p ă t a u n sens şi chiar o a r e c a r e r a n g de ze i ta te , îna in tea c ă r u i a omul se încl ină înfio­r a t ca în faţa une i d ivini tă ţ i negat ive . Demoni i a u şi ei un rege sau un î m p ă r a t , d u p ă ţ ă r a n , iar aces ta a r e p â n ă la u n p u n c t a t r i bu t e r ea l e de suve ran i t a t e . Nu e deci d e m i r a r e d a c ă p e n t r u omul d in popo r r ă u l ma jo r a r e ceva oa recum sac ru şi în orice caz ceva r e spec ­tabil . Căci r ă u l a d â n c e o subs t an ţ ă a lumii, e unu l din firele ce in t r ă în împ le t i t u ra lumii şi ca a t a r e se b u c u r ă în p a r t e de respec tu l d a ­to r a t lumii însăş . R ă u l p e n t r u ţ ă r a n ca fiinţă ontologică, n u e ceva minor şi s ta t is t ic , cum e p e n t r u pedagogi i şi mora l i ş t i i modern i , ca r i fac din r ă u un a d v e r s a r domest ic ce t rebuie c o m b ă t u t cu . . . educa ­ţie, pol i t ică şi h igiena. î n t r ' o l ume l ips i tă de viz iune metaf iz ică şi d e p r e o c u p a r e a mântui r i i , r ă u l nu poa t e să a p a r ă decâ t în aces t ch ip . P e n t r u ţ ă r a n , r ă u l e ceva cal i tat iv, nu s tat is t ic , şi îi d ă a r t i cu la ţ i e d e fond în economia ontologicului . O d o v a d ă î n s e m n a t ă p e n t r u ceeace v rem să spunem e că uneor i ţ ă r an i i a r p u t e a î n l ă t u r a a n u m e re le , d a r nu o fac, f i indcă a u un fel de tainic r e spec t p e n t r u fiinţa aces to ra . P e n t r u sensibi l i ta tea ţ ă r ă n e a s c ă e p ă c a t să te in terpui , să in tervi i in o rd inea ontologicului , sau e p ă c a t să o faci al tfel decâ t es te în însăş v r e r e a aces tu ia . A c e s t non- in tervenţ ionism, ca r e n u vine d in pas iv i ta te , ci d in convingere, e pl in de in te res . Ţ ă r a n u l a j u t ă şi con­t inuă rea l i t a tea , iar nu o t ă g ă d u i e ş t e . Căci r ea l i t a t ea îi a p a r e ca a v â n d în fondul u l t im un fel d e perfect ism, şi u n h ie ra t i sm viu ce nu ­mai la mar i r ă s t i m p u r i p r o d u c e schimbăr i apoca l ip t ice , încât a n u avea de fe ren t ă fa ţă de r ea l i t a t e sau a voi să o schimbi d u p ă ca lcule p u r pe r sona le , i se p a r e ceva pl in de risc. Aces t sen t iment al p r imord ia l i ­tă ţ i i ontologicului îl a r e şi Blaga , or icâ t de diferi t s 'ar p r e z e n t a el . Ast fe l d a c ă Blaga nu u r m e a z ă teologia a l to ra , e şi d in t r ' un motiv e t ­nic. Se p o a t e spune , de exemplu , că D u m n e z e u p u t e a or i poa t e c re ia a l t ă lume, mai b u n ă sau mai r e a ca cea de azi. P e n t r u ţ ă r a n însă n u se p u n e a semenea p r o b l e m ă şi lumea p r e z e n t ă de v r eme ce exis tă , î n seamnă că e per fec t mot iva tă . N u m a i în aces t m o d a t i tud inea ţ ă r ă ­n e a s c ă p o a t e a d e r a la lume, se p o a t e ins ta la în cosmicism ca în t r ' o a doua religie. D a c ă a r cons ide ra lumea ca p e u n a din mul t e l e posi­bi l i tăţ i , n ' a r face corp cu ea, n ' a r comunica int im cu fiinţa ei, a şa c u m de fapt comunică ţ ă r a n u l nos t ru .

In faţa dure r i i vieţii, ţ ă r a n u l vine cu spir i t ontologic, d a r mai vi­ne cu ceva: cu o m a r e v i ta l i ta te . A c e a s t ă v i ta l i t a te e şi la Blaga , a l ­că tu ind a l t ă no t ă comună . B laga a r e p u t e r e a de v ia ţă a poporu lu i şi mai a les a ţ ă r a n i l o r a rde len i , ca r i a u d a t pe pro topopi i , t r ibunii , oierii, filologii, istoricii şi vlădici i A r d e a l u l u i . E vorba de o v i ta l i ta te c a l m ă .

G Â N D ROMÂNESC 537

ca r e r id ică zăgaz con t r a i n t e r p r e t ă r i l o r d i s p e r a t e sau ana rh i s t e , a ş a cum o vedem în gene ra l la ţ ă r a n u l nos t ru .

A v â n d pe r spec t i vă ontologică, t o t a l i t a r ă , şi v i ta l i ta te , sp i r i tua lu l ţ ă r ă n e s c în ceeace a r e ma i p r o p r i u va a junge să se împace cu r e a l i ­t a t ea . A c e a s t a o dovedeş t e a t i t ud inea ţ ă r a n u l u i fa ţă d e m o a r t e şi s in­g u r ă t a t e , ca r i nu sunt p e n t r u el pr i le j de t o r t u r ă , ceeace a m v ă z u t c ă se î n t â m p l ă şi la Blaga . I a r d a c ă la cel d in u r m ă sun t une le r a r e a c ­cen t e mai îngr i jo ra te în a c e a s t ă pr iv in ţă , e f i indcă nici n ' a r p u t e a fi a l t fe l la u n in te lec tua l .

R ă u l ex i s tă d a r el e t r a t a t ontologic şi v i ta l . G â n d i n d şi s imţ ind astfel , ţ ă r a n u l n u p u t e a a junge d e c â t la o concluzie s toică. La acea s t a l -au î n d e m n a t de al tfel şi c reş t in ismul , în ţe lepc iunea g e n e r a l ă a po ­poare lor , une le moş ten i r i a le cul tur i i g r eco - romane şi st i lul s ă u d e cuvi inţă , c a r e e t o t o d a t ă c a u z ă şi efect în a c e a s t ă ches t iune . Dar aici e marea legătură între Blaga şi ideaţia etnică în ceeace priveşte filo­zofia valorilor. Ide ia de no imă e şi la B laga şi în popor , A c e a s t a e ch ia r un concept a d â n c românesc , în ea s t ra t i f i cându-se t r a n s p a r e n t o î n t r eagă do ta ţ i e şi e x p e r i e n ţ ă colect ivă în ceeace a r e ma i sp i r i tua l . Stoicismul lui B l a g a e mai divers , cu o s t r u c t u r ă ma i a rbo re scen t ă , cu a n u m e e lanur i roman t i ce şi m o m e n t e t ragice , cu r a r e ges tur i d e „enfan t t e r r i b l e " p e car i le i n t roduce a r t i s tu l , cu orgol iu demiurg ic a t â t p e n t r u om c â t şi p e n t r u c re ia to ru l lumii. Stoicismul ţ ă r ă n e s c e m a i l inear , m a i to ta l , m a i con templa t iv , m a i m o d e s t p e n t r u p e r s o a n a omului , înc l inând c ă t r e un clasicism de id i lă g ravă , cum a m spus , în c a r e m o m e n t e l e de opt imism vital sau de convingere sun t ma i pe r s i s ­ten te . Dar , î n t r ' un chip pe r sona l şi cu m u l t e var iabi le , B laga t r ă i e ş t e , ca şi a t i t ud inea e tn icului ţ ă r ă n e s c , in tui ţ ia ros tu lu i a d â n c şi s a c r o s a n c t al t u tu ro r lucrur lor , iar a c e a s t ă intui ţ ie a r e u n c a r a c t e r prec is şi su­v e r a n stoic. P r i n aceas ta , B laga îşi a r a t ă î n c ă o d a t ă l egă tu r i l e cu re l i ­gia c reş t ină şi îşi a r a t ă ma i a les o rgan ica sa p r o v e n i e n ţ ă şi conf i rmare e tn ică .

Fi lozofia p rac t i că în t end ine ţe l e ei de fond e aceea ca r e domină or i fructifică filozofia t eore t ică la or ice au tor , deşi a p a r e n ţ a e ce le ma i a d e s e a c o n t r a r ă . A ş a e şi la Blaga , ceeace î n s e a m n ă că o in tui ţ ie e tn ică e la baza întregii sa le filozofii, chiar şi în ceeace p r iveş te teo­r ia cunoaş ter i i , c a r e se valorif ică în r a p o r t cu ideia d e ros t şi scop. A c e a s t ă e tn ic i ta te a d a t p r i l e ju l să se cre ieze o concepţ ie filozofică r a r ă în epoca de azi. R a ţ i u n e a o r ig inară de a fi a filozofiei a fost să a r a t e tocmai no ima sau ros tu l lucrur i lo r i ţ i n â n d s eama de om d a r a c o r d â n d pe om cu r ea l i t a t e a gene ra l ă . In v r e m e a n o a s t r ă însă filo­zofia s'a î n d e p ă r t a t de a c e a s t ă men i re . Metafizici le m o d e r n e au fost a d e s e a sau o metaf iz ică f ă r ă om sau o metaf iz ică pe r sona l i s t ă , revol -

538 GAND ROMANESC

t a t ă or i p r e z u m ţ i o a s ă . In a c e a s t ă s i tuaţ ie , însuş t ragicul p r o p r i u zis e r a r s au a p r o a p e inexis tent , el d e g e n e r â n d în pes imism. La B l a g a e cazul con t ra r , al t ragiculu i ce se î n d r e a p t ă s p r e stoicism. P r i n aceas ta , el d ă e x e m p l u l unei s in teze filozofice, c a r e a r e în ea t o t o d a t ă ceva a rha ic , or iginar , şi ceva e tnic . Viz iunea lui B laga e o f ecunda re m o ­d e r n ă , c a r e a d u c e demiurg i sm şi subt i l i ta te , a fondului nos t ru etnic , s toic şi rel igios. O filozofie s to ic-demiurgică în v r e m e a n o a s t r ă a r e , t r ebu ie să se r ecunoască , u n fa rmec r a r şi p re ţ ios . D a c ă B laga a a j u n s la aces t r e z u l t a t e, în a f a r ă d e ceeace a r e p u r pe r sona l , d in c a u z a or-ganic i tă ţ i i lui e tn ice . El s'a a v â n t a t temeinic sp r e zen i tu r i l e gându lu i filozofic şi s p r e r i scur i le nuan ţe lo r . A p u t u t p ă r e a la u n m o m e n t d a t c ă r ă m â n e s ingur cu s ine însuş . C e r c e t â n d însă ma i d e a p r o a p e şi m a i i n a d â n c , se v e d e că în tâ lcu l fo rmulă r i lo r sa le es te p r e z e n t ecoul s t r a ­tu lu i sp i r i tua l e tnic , u n d e şi-a a v u t începu tu l . Căc i în s t r ă luc i r ea a p o -geului ca şi în a rmon ia sfârş i tur i lor , a tunc i c â n d e le sun t organice , se gă se ş t e î n t o t d e a u n a sensul începutu lu i . I n u l t ima ana l iză , or ice p r o ­b l e m ă a vieţii şi a sp i r i tu lu i e o p r o b l e m ă d e a rheologie .

V A S I L E B Ă N C I L Ă

TOAMNĂ

S e d u c câ tane le că t r e sfinţit, Concediul de va ră s 'a sfârşit. Deasup ra bălţi i gâşte s 'au aliniat Hei , şi concediul lor d e azi s 'a gă ta t .

A c u m a câmpul se t rezeş te s ingur , Ziua singur, d iminea ţa singur. . .

Câ t eoda tă lung se î n c o v o a e A d o r m i n d pe căpă tâe le de foi. Pălări i le d e vâ lvă tae Şi le scot copacii , muşuro i .

Că cineva strein cu b r u m a 'n t r eacă t P e gura d e izvoare pus -a lacăt Şi 'n toarce ochii fetelor spre z a r e : Ingândura re , îngândurare . . .

P ă d u r e a , tăul , c r a m a 'n roşu vâlnic P e toa te le-a 'mbă ta t d e cap omagul — Şi satul tot acolo-i , m a r t o r silnic, O să-mi iau* d e - a c u m şi e u t o i a g u l !

Hei, şi s'a ruginit viţa d e v ie ! N u e de mine aici, îmi s p u n e g â n d u l Şi-mi d ă ocol b u e s t r u l fără frâe, De neas t âmpăra t s c u r m â n d p ă m â n t u l .

A c u m , a c u m ceva a d â n c m ă d o a r e . Lângă col ibă paznicul îngândura t Şi lângă paznic focul a ţâ ţa t Se sba te d u p ă mine la p lecare .

340 GÂND ROMÂNESC

ÎNTÂMPINAREA PRIMĂVERII

R â d toporaş i i vineţi ca ochiuri de izvoare. E-o d iminea ţă a lbas t ră şi c lară ca u n c lopot . N o u pr in t re rugii t ineri stropiţi de soa re 'n ropo t , M ă r i r e a ţi-o în tâmpin cu 'n r a m d e m ă r în f loare.

D o a r mugur i i de rouă s 'aud sub talpă cruzi . Sfânt , să-mi vorbească i a rba şi p ie t re le p e d r u m , îna l ţ p ă m â n t u ' n ceruri de râse te p r e c u m Copilul creşte ra iur i mi ra te 'n ochii uzi .

Şi 'n liniştea pădur i i de -a lbas t re p ie t re s c u m p e C u mugur i la corni ţe îţi dă ru i miei pr iori , C â n d a lb r ă sa re 'n slavă Ie rusa l imu 'n flori Şi l audă de r amur i sp re ceru l cald i r u m p e .

ÎNDEMN

C e s ingură e ziua şi p loaia mucezeş te , Ur î tu l mi se s t rânge de gât, ca ş t r eangu l u d Şi sufletul în ploaia ce n u mai conteneş te E zgriburi t şi Singur la p o a r t ă ca un d u d .

P a r e că toamna-ş i s t rânge bu lendre le să p lece . D u p ă căru ţa dânse i mi-oi slobozi căpăii Şi dacă s 'or în toarce în năr i cu ae r rece îmi voi ap r inde focul pe pântece le clăii

P e care d in p ă d u r e a m s t râns-o şi din lan, Z i c â n d : e t impul claie d e versur i să te-apr inzi Şi să-ţi ridici lumina pe cerul a rde l ean Larg şi senin ca ochiul şi m â n d r u cât c u p r i n z i !

ÎNĂLŢIMI •>

In ae ru l ca a p a de m u n t e Cicoarea ochiul şi-o va deschide Şi sufletu'nflorit în larguri mii de G u r i de argint va ridica spre -a zilei f runte.

« G A N D R O M A N E S C 541

T â n ă r în t u rnu l mun te lu i să mă recapăt . Pu te rn i c să mă simt de m â n d r e gândur i . Să se desghioace de pe bo l tă s teaua- lacă t Şi răse t n o u de soare , să scu tur ce ru 'n v â n t u r i !

ALEAN

Vor p lânge p e acoper i şur i meri i In d imineaţa dulce d e cleştar, Ci ochii voştrii în corole mierii Vor ce rce ta , domniţă , în zadar .

In burgu l u n d e pr in ţu l a rde l ean Te -a zăvori t în glorie s treină, Obrajii tăi ca grâul cald din lan S 'or veştezi 'n t re z iduri d e r u g i n ă . . .

Sta tur i i tale , lujerul subţ i re Mi-1 înfloreşte pr in t re viţe amurgul Şi suferinţa ta e o desple t i re D e tonur i viorii ce scaldă burgul .

D a r pa rcă însumi a m trăi t pe-a tunc i , C ă glasul t ă u îmi s tăru ie p e d r u m u r i Şi-ţi po r t tânj i rea pr in aces te lunci, învălu i t de odoare şi par fumur i .

BALADĂ nepoa te i mele I leana

Domniţe i T a m a r a C u ochii p r ea grei I-i depar t e ţa ra C u ceru l de tei,

A scăpat cu fuga Pr in pădu r i de T u r c înveli tă 'n gluga Pr imului amurg ,

542 GÂND ROMÂNESC

I a r a c u m a şede In t u r n la Ciceu. Nimeni n u o v e d e J o s e făgădău,

A pr imi t o ves te , Ii c i teşte s l o v a : P a r c ă sub ferest re A u d e Moldova

îşi aş teap tă , p lânsă , D o m n u l ei p leca t S ă zâmbească s t r ânsă D e el în pala t .

DESCÂNTEC lui M. Ben iuc

M ă luai, luai, P u r ca z iua ve rde , Inflori tu-mi na i Ş a r p e să desmierde .

U n şarpe mai b ine Decâ t o că ţea Muşcă d o a r p e cine încă nu-1 ş t ia.

Ş a r p e verde , hai , C a p u l să ţi-1 ta i C u — o p a r a C u — o p e r u z e a Să ţi-1 ung c u mir d e stea

Să-1 îngrop s u b un p r idvor D e biser ică 'n a m p r o o r .

Să creşti su r ă bu ru i ană , Leac să-mi v indece feciorul lovit p a r c ă cu toporu l D e - o t ehue , c r u d ă A n ă .

GÂND ROMANESC 5 4 3

Scoatei- i vălul de p e Ochii ei d e şerpe.,

Să t r e m u r e 'n ei Ca 'n t r 'o a p ă n o u ă Ceru l lui care- i A stelelor r o u ă .

Cer p e ca r e ea, C u m nu- i v inovată , Părăs i tu- l -a , Că-i p r e a desmie rda tă .

Când a r fi p u t u t Să u rce mai n o u a Ca la început O lume de r o u ă ,

îngere vecine Coroana- i de spini. Umbreş t e verb ine In ochii p rea plini.

Şi, sloi de 'n t r i s tare , Scapă-i i n i m a : N o i ce ru r i d e floare Să crească din ea.

Şi gândul lui ce-1 V o r mi ra răsăr i tur i Să s u e 'n inel F ă p t u r a de mitur i !

E. G I U R G I U C A

DINTR'UN CARNET - PE M A R G I N E A P Ă D U R I I -

P e la Blagoveşteni i , şi uneor i şi înainte , c â n d e r a p r i m ă v a r ă t im­pur ie , începea şi s lu jba mea . E ş i a m cu oile la c â m p , d e p a r t e d e sat , la poa l e l e une i p ă d u r i u n d e e r a moşul p ă d u r a r . Lunca ce t ivea poa ­lele p ă d u r i i n u e r a încă înverz i t ă toa tă , d a r p e cost işele din fa ţă , un­d e b ă t e a t o a t ă z iua soare le , i a rba d e a s ă c rescuse măr ic ică .

A u z i a m p e a c a s ă că, d u p ă vorba p ă d u r a r i l o r bă t r ân i , la Blago-veş ten ie i a rba t r ebu ia să fie a ş a de m a r e încâ t oa ia să p o a t ă bolbo­ros i în ea. Se z icea c ă bolboroseş te , c â n d zb ie ra f ă r ă să-ş i r id ice ca­p u l d in v e r d e a ţ ă , şi zb i e ra tu l ei avea a tunc i un sune t c iudat , ca şi c u m s 'ar îneca un ulcior în g rumazu l s t r âmt .

Bunica îmi p u n e a în t r a i s t ă m â n c a r e pe z iua în t r eagă . î m i d ă d e a s fa tur i cu glasul scăzu t . S i m ţ e a m că i-e mi l ă de mine c ă sun t p u s la s lu jbă a ş a de mic, şi încă d e p a r t e d e sat , r ă z l ă ţ i t d e al ţ i copii, la m a r g i n e a p ă d u r i i .

O d a t ă a m su rp r ins o convorbi re a ei cu m a m a . E r a s e a r a târz iu , şi ce le d o u ă femei c r e d e a u c ă dorm.

— E p r e a c rud să-1 scu la ţ i cu n o a p t e a în c a p . Lăsaţ i -1 să d o a r ­m ă , z icea bunica .

— D a r ce să facem cu oi le? S ă l u ă m s l u g ă ? Vezi că b e h ă e t o a t ă z iua de n e a su rzesc . F â n u l e p r a d ă c u r a t ă . II ca lcă în p ic ioare . Le mi roase iarba , t rebuie să le scoa tem la ho ta r .

— Le scot şi alţi i , d a r t r imi t copii m a i m ă r i ş o r i cu e le . — Tr imi t d a c ă au . E u ce să- i fac lui Vas i l ică d a c ă el e ma i m a r e ? — T u femeie, a s c u l t ă - m ă p e mine ! T o a t ă z iua singur, u n copil

ca el, la m a r g i n e a p ă d u r i i ! S ă nu- i iasă vr 'o poc i tan ie în cale , s ă în t r e copi lu l în sper ie ţ i .

— Ce stai să ma i vorbeş t i şi d u m n e a t a femee b ă t r â n ă ! Ce po ­c i tan ie să- i iese în d r u m ? C ă u r m e d e l u p n ' a v ă z u t b ă t r â n u l t o a t ă i a r n a p r i n p ă d u r e . A p o i avem t re i câni, mi se p a r e . Cu ei p o a t e u m b l a Vas i l i că şi în p u t e r e a nopţ i i .

•GÂND ROMÂNESC 545

M a m a e r a n e î n d u p l e c a t ă , t r ebu ia să fac şi eu o t r e a b ă , ma i a les c ă nu e r a a l tu l cine s'o facă.

D a r la început , v r 'o s ă p t ă m â n ă venia cu mine p â n ă la p ă d u r e şi sluga, u n d e m ă l ă s a s ingur p â n ă seara , când ia r o s t enea să m ă a d u c ă , cu oile, acasă .

E u m e r g e a m cu bucur i e şi f ă r ă frică. B â t ă m a r e , de d o u ă ori câ t mine , a v e a m ; t re i d u l ă i î n z g ă r d a ţ i se ţ i neau d u p ă mine ; c lopote le la t re i berbeci r ă s u n a u p â n ă d e p a r t e . Nu-mi p ă s a de n imic! A p o i s luga d in p r ime le zile, p e n t r u a s c ă p a d e o co rvoadă , încerca să m ă ruş i ­neze în feluri te ch ipur i .

— Vezi p â r â u l ce la m ă i Vas i l i că? Ţ ine - t e b ine ! C â n d vom a junge în d r e p t u l lui o să ţ î şnească d e acolo o t u r m ă d e porc i să lbat ic i . Ş t iu c ă aici a u a v u t cu lcuşul câ t a ţ i nu t i a rna .

— Uite , f rate , lupul , cum a ieşit de j igăr i t d in i a rnă , că- i numa i c â t u n m â ţ !

— Hei vu l tu re , vu l tu re , z a d a r n i c ro teş t i în înă l ţ ime că încă nu sun t miei mici p e car i să- i r ă p e ş t i din zbor !

La începu t mi se opr i a inima. D a r c â n d văzui , zi le d e - a r â n d u l , că d i n p â r â u l neg ru nu eşia nici u n p o r c să lba t ic , că lupu l e r a u n iepu­r a ş s t â rn i t d i n t r ' u n spine, sau o vu lpe s labă , că vu l tu ru l ce făcea cer­cur i m a r i în cer, e r a un uliu, nu-mi ma i fu frică. A m în ţe les că s luga îşi b ă t e a joc de mine , şi s t ă r u i a m a c a s ă să p lec şi să viu s ingur.

D i n t r e înfr icoşăr i le slugii ma i m u l t m ' a u r m ă r i t t e a m a să nu m ă fac c u t a r e dobi toc din u r m a c ă r u i a aş bea. Şi d e de m u l t e or i af lam a p ă n u m a i în ele, p â n ă a jungeam la p ă d u r e . I a r copii lor l i-e se te m e ­r e u c â n d u m b l ă în vân tu l p r imăve r i i şi duc oile la păscu t .

La poa le le p ă d u r i i cu rgea încă p â r â u l . P r i n h u s d o a p e l e pădu r i i , p r in pâ ra i e , la des işur i mar i , mai e ra z ă p a d ă ne top i t ă . Oile se resfi­r a u p e costişe, ia r eu m ă d u c e a m l ângă p â r â u . La f iecare c a s c a d ă c â n t a al tfel , şi eu t r e c e a m de la u n a la a l ta , a scu l t ând . Nici nu-mi d ă ­d e a m seama cum t r ece v remea . Oile e r a u în p a z a celor t re i du lă i , cân i b ă t r â n i c iobăneş t i , car i le d ă d e a u m e r e u t â rcoa le . Uneor i c â n d î n t o r c e a m capul de l a p â r â u oile e r a u t r e c u t e p e a l t e moşii . A t u n c i m ă g r ă b e a m să le aduc , t e m â n d u - m ă să n u m a „ î n c h i d ă " j i tari i . S luga îmi d ă d u în grije, a r ă t â n d u - m i marg in i le locului de p ă ş u n a t , să nu le t r e c . îm i s p u s e s e r f ace laş i lucru şi pă r in ţ i i .

— A i loc des tu l p e n t r u oi, şi p â n ă s'a sbici p ă d u r e a şi-i vor c r e ş ­t e burueni le . De -a tunc i încolo, t o a t ă î m p ă r ă ţ i a p ă d u r i i e a ta . S ă n u i a c i ca uni i copii mişei car i p u n oile să p a s c ă ho lde l e abia s c ă p a t e d e z ă p a d ă . S ă nu t rec i b r a z d a în moşia a l tu ia . A ş a fac numa i copii i d e nimic.

546 G A N D R O M A N E S C

A ş a - m i spunea m a m a , d â n d u - i p o r u n c ă g r ea slugii să -mi a r a t e miezuini le .

— Ehe i ! P a r ' c ă a r cu rge sânge ! D a ' ce p a g u b ă să facă oaia a c u m în c a p d e p r i m ă v a r ă , se o ţ ă r e a bunica .

— Chia r f ă r ă p a g u b ă ! Omul t r ebue să ş t ie să nu se a t i ngă de avu­tul a l tu ia .

— Ei, o m u l ! D a r ă s t a e o m ? şi bunica m ă a r ă t a cu degetu l . — O m o să fie! N u te m a i a m e s t e c a d u m n e a t a în t r e a b a m e a !

Miezuini le mi le-a a r ă t a t s luga în t re i zi le d u p ' o l a l t ă . In a p a t r a m ' a p u s să le a r ă t eu. E u le ş t iam f ă r ă greş .

D a ! Oi le a v e a u des tu l loc d e p ă ş u n a t , d a r uneor i a d e m e n i t e d e m i r e a s m a ho lde lo r verzi , to t a jungeau şi 'n p ă m â n t s trein, c â t ă v r e m e eu , l â n g ă p â r â u l de l a poa le le pădu r i i , a s c u l t a m cân tecu l lui.

R e p e d e îmi l e p ă d ă m t ra i s ta , cl ichina d e p ă n u r ă su ră , căciula , ş i m ă a v â n t a m în t r 'o fugă, de -mi s fâ râ iau t ă lp i l e .

C â n d le v e d e a m î n v ă l m ă ş i t e de a l e r g a r e , cu l â n a s ă l t â n d u - l e , p e locul pădur i i , in ima mi-o s imţeam în g rumaz . Câni i , ca r i a l e r g a r ă ş i ei, d â n d u - m i a ju tor , ş e d e a u a c u m în c o a d ă şi m ă p r iveau ţ i n t ă în ochi .

Ii c h e m a m d u p ă mine , u n d e îmi l ă s a s e m t r a i s t a şi le r u p e a m d i n b ruşu l d e m ă m ă l i g ă rece, a d u s ă a n u m e p e n t r u ei, şi le d ă d e a m câ t e -o b u c ă t u r ă p e ca r e o înghi ţeau cu lăcomie .

Aşa , îmi a d u c e a m şi eu amin t e să m ă n â n c . De obcieiu p ă s t o r i t u l ă s t a d e t impur iu se făcea în pos tu l P a ş t i ­

lor. C e m â n c a r e de pos t a v e a m în t r a i s t ă ? D a c ă a r fi fost d u p ă m a m a , din pâ ine , cartofi fierţi, c e a p ă şi r id iche, n ' a ş ma i fi ieşit . R a r e o r i îmi p u n e a m e r e şi p r u n e usca te , şi mai r a r câ te d o u ă - t r e i nuci . D a r a v e a m noroc cu bunica, s ă r a c a ! Ea , t o a t ă vieaţa , nu p u t u suferi m â n ­că r i l e d e post , deş i pos tea , în r â n d cu toţ i . E a îmi s t r e c u r a în t r a i s t ă câ t e -un b ruş de b r â n z ă , ba d e m u l t e ori , D u m n e z e u s'o ie r te , şi c â t e - o c r e s t ă t u r ă d e s l ăn ină .

Uneor i îmi p ă r e a că m a m a b ă n u e ş t e ceva, d a r se făcea că nu ve­de , c â n d se furişa b ă t r â n a p e l ângă t r a i s t a mea .

C r e d e a m că n u mi-e foame, d a r d u p ă ce începeam, n u mai is­p r ă v e a m . Şi pâ inea , şi c e a p a şi b r ânza , t oa t e p a r c ă a v e a u un gus t şi u n miros ma i sub jugă to r , în a e r u l de l a poa le l e p ă d u r i i . N u m a i cartofi i fierţi m i roseau to t a p ă m â n t . Ii a runcam, p e r â n d , în gu ra ce lor t r e i d u l ă i ca r i m ă s t r ă ju i au cu s t răşn ic ie .

C lopo te le de la cei t re i berbeci î ncepeau să p i cu re iar , c a d e n ţ a t , l impede . C â t ă v r eme a m a d u s oile în goană , l a r m a c lopote lor se t o ­p e a în t r ' un vuet , c a r e uneor i a m u ţ e a de tot , c â n d berbeci i făceau s a l ­tu r i mar i . A c u m e ra semn că oile s a u res f i ra t şi pa sc în l inişte. M ă

GAND ROMANESC 547

a p r o p i a m a r d e m a r g n e a p ă d u r i i s ă ascu l t cân tecu l pâ râu lu i , s ă v ă d cum curge a p a .

Din el şi d in p ă d u r e se r id ica ae r umed , rece , c a r e mi rosea î ncă a z ă p a d ă top i tă . A p a e r a l impede şi p u t e a m bea f ă r ă fr ică: n u e r a d in u r m a nici une i s ă lbă t ăc iun i . Totuş i , gus tu l ei e r a p ă m â n t i u , leşios

Din v r e m e în v r eme venia , c roncăn ind , sp r e p ă d u r e u n corb . I i p u t e a m deosebi d e ciori d e c â n d e r a m şi ma i mic şi auz i am vorb ind a c a s ă d e gerul c a r e face să t r oznească s te jar i i şi s ă c r a p e o u ă l e d e corb .

C r e d e a m c ă î n t r ' a d e v ă r corbii o u ă i a rna , şi c ă aceş t ia car i p lu ­tesc p r i n v ă z d u h s p r e p ă d u r e , a d u c d e m â n c a r e pui lor .

D a r n u v e d e a m să a d u c ă nimic în cioc. P ă d u r e a e r a încă n e a g r ă . Nici o tufă n u înverzise , nici ch ia r r ă ­

chi te le d e p e p â r â u . Nici cornii nu-ş i a r ă t a u încă p e la m a r g i n e a p ă ­duri i , f lorile d e au r .

Nici o p a s ă r e n u cân ta . N u se a u z e a decât , a r a r eo r i , t oaca gheunoaiei . îm i a d u c amin t e că s luga mi-a spus o d a t ă , c â n d e r a m ma i mic ,

şi m ' a m m i r a t d e sune tu l a ce l a :

— A i a u z i t ? E S t r â m b ă - l e m n e ! T r e c e p r i n p ă d u r e şi s t r â m b ă a r ­bor i i d r e p ţ i ia r p e cei s t r âmbi îi ob leş te .

Eu ş t i am din poveş t i le d in ser i le de i a rnă , c â n d se a d u n a u oa­meni i s ă s f r imească cucuruzu l , că a s t a e s lu jba lui S t r â m b ă - l e m n e . D a r n u c r e d e a m să umble p r in p ă d u r i l e d e l a noi, ci p r in a l t e l e m a i d e p ă r t a t e , p o a t e p e ce la la l t t ă r â m .

To tuş i vorba slugii mi-a p u s u n ghimpe la inimă, şi to ră i tu l , c a d e t oacă r epez i t ă , a gheunoaiei , m ' a opr i t o v r e m e să in t ru în p ă d u r e .

P â n ă c â n d în t r ' o zi m ă pomeni i cu S t r â m b ă - l e m n e l ângă mine , î n t r ' u n copac de la m a r g i n e a pădur i i , c a r e în t indea şi b r a ţ e usca te . E r a să fug, d a r cu roz i t a t ea a fost ma i t a r e ca frica. A u z i a m , po rn ind din copac , sune tu l ce-1 face o c r a c ă d a c ă o îndoi p r e a m u l t şi e ga ta să se r u p ă , d a r n u v e d e a m nimic.

D e - o d a t ă , se ivi p a s ă r e a su ră , ven ind în să r i tu r i d e p e p a r t e a c e a l a l t ă a scoar ţe i copacului , îşi înfipse bine gh ia re le şi începu să cio­c a n e cu o repez ic iune aşa de a m e ţ i t o a r e încâ t nu o p u t e a m u r m ă r i . D a r sune tu l e r a ne îndoios cel făcut de S t r â m b ă - l e m n e .

Mai t â rz iu moşu l D a m i a n mi-a spus c ă gheunoa ia e de d e m u l t e n e a m u r i ; că a f a r ă de aceas t a sură , e u n a ma i m a r e cu guşe roşie, cu s ă m â n ţ ă de p e n e a lbe şi verz i în ar ipi , şi că e le toa te sun t pase r i fo­los i toare . S t â r p e s c gângăni i le car i se incuibă sub t coa ja copaci lor . Uneo r i c iocane p â n ă fac g a u r ă m a r e în copac .

548 GÂND ROMÂNESC

A c u m ş t i am cine scobeş te găur i l e în ca r i îşi fac cuibul graur i i şi a l t e pase r i .

Liniş tea s t ă p â n e a la poa le le p ă d u r i i . N u m a i c lopo te le berbec i lo r c â n t a u şi în p ă d u r e . Uneor i mi se p ă r e a că t u r m a î n t r e a g ă s 'a a d â n ­cit în codru , şi t r ebu ia să -mi în torc capu l ca să v ă d u n d e sun t oile, p e n t r u a s c ă p a de înşe lăc iunea p ă d u r i i .

E r a ma i a les un loc, p e o cost işe u n d e p ă d u r e a avea r ă s u n e t m a ­r e . Mi-1 a r ă t a s e tot s luga, p u n â n d u - m ă să ascu l t cum se va ce r t a el cu „mu tu ' p ă d u r i i " .

— Âs ta - i un b ă t r â n u i t a t de m o a r t e , m ă i Vasi l ică . De la începutu l lumii t r ă e ş t e to t s ingur p r i n p ă d u r i . Şi-a p i e r d u t gra iul de a t â t a a m a r d e ani de somn şi d e s ingură t a t e . Şi, dacă-1 str ig de-aici , el îmi r ă s ­p u n d e năcă j i t . D a r n u şt ie zice decâ t ce s p u n eu, şi-mi r ă s p u n d e în-g ă n u n d u - m ă p e mine .

F ă c u p r o b a în fa ţa mea , o d a t ă p e c â n d e r a m mic d e to t . — U, m ă ! — U, m ă ! , r ă s p u n s e mutu . — Mai t r ă e ş t i ? — Eş t i ? , î n t r ebă şi acela . — P r o s t u l e ! — Os tu l e ! Şi se c e r t a r ă v r e m e înde lunga t ă . De la o v r e m e m ă alipii de b ă -

dicul Cul i tă , s luga. M ă ţ ineam cu o m â n ă d e cl ichina lui. — A c u m să tac i ! — Ă taci ! , r ă s p u n s e mutu . — S ă nu- ţ i fie frică Vas i l i că ! Ăla n u i a să n ic ioda tă din p ă d u r e .

N i m e nu l-a v ă z u t în luncă . D a r nici chiar în p ă d u r e nu-1 poţ i vedea . D e - a t â t a a m a r de ani s 'a făcut u n a cu s t ânca subt c a r e i-a fost p e v re ­m u r i locuinţa .

î n c ă de a tunci , la d o u ă - t r e i zile m ' a m dumi r i t ce e s t e ecoul . Nu-mi ma i e r a frică.

I a r acum, mai măr i şo r , c â n d nu ma i a v e a m ce face l ângă p ă d u r e , su iam cost işa aceea şi s t ă t e a m şi eu de vo rbă cu „ m u t u p ă d u r i i " .

Soa re l e c ă d e a c ă t r e asfinţit . B ă t e a p ă d u r e a d r e p t în p iept , cum e r a r e v ă r s a t ă p e o coas t ă sp r e r ă s ă r i t . Copaci i , cu mugur i i în c reş te re , l u m i n a u a c u m ca o ţ e l u l . . .

Nici o ad i e r e nu- i c l in tea . P r i n t r e gene fa ţa p ă d u r i i se a s e m ă n a cu o a p ă nes fâ rş i tă ce l uminează în n e g r u — aur . Mul ţ i an i ma i tâ rz iu , c â n d a m v ă z u t în z ă r i d e p a r t e , subt o lumină cenuşie , fa ţa M ă r i i n e ­gre, mi -am a d u s amin te d e p ă d u r e a înmugur i t ă , în b ă t a i a soarelui , l a poa le le că re i a p ă ş t e a m pr imăver i l e , d e t impur iu , oile.

Culor i deosebi te se z u g r ă v e a u acum, în asf inţ i tul soare lu i , şi în

GAND ROMANESC 549

spinii cost işe lor ; ţ e s ă t u r i fine de a u r şi a rg in t se încâlc iau în ei. G â n ­gănii neobse rva t e p â n ă a tunc i l uminau în ia rbă , în v e r d e şi roşu . M ă ­cinau din p ic ioruşe ca firul de p ă r . T o a t e se g r ă b e a u şi e le la culcu­şur i le lor de n o a p t e .

C â n d s c ă p a t a soa re le d u p ă dea lu l mare , şi p ă d u r e a î n t r e a g ă ieşise d in ba ia d e lumină , îmi a d u n a m t u r m a şi p o r n e a m sp re c a s ă . M i - a d u c amin te că s p u n e a m t a r e d o u ă versur i auz i te de la s luga Cu-l i t ă :

Sfinte Doamne , soare le , C ă m ă dor p ic ioare le !

Cuvân tu l din u rmă-1 s p u n e a m cu p r o n u n ţ i a u r â t ă din sa tu l m e u n a t a l : „chic ioare le" .

De d u r u t nu m ă du reau , căci pe s t e zi mai m u l t ş e d e a m d e câ t umblam. D a r p o a t e conş t i in ţa că, d u p ă ce s p u n e a m versur i le ace lea , nu mai e r a d e r ă m a s pe câmp, ci voiu fi î n d a t ă acasă , m ă făcea să le spun cu t oa t ă in ima în s i ngu ră t a t ea luncii . Bucur i a de a a junge a c a s ă îmi încă lzea inima.

Şi-mi p ă r e a că şi cânii se bucură , to t a l e r g â n d îna in tea turmii , şi venind ia r pe l ângă m i n e . . .

I coane f ragede din cop i l ă r i e ! C â t de vii v ' a ţ i p ă s t r a t în sufletul m e u !

E de -a juns să-1 v ă d d iminea ţa p e nepo tu l lui I l a r i e po rn ind cu oile, în c a p d e p r i m ă v a r ă , p e n t r u a-mi a d u c e amin t e de v remur i d e m u l t a p u s e . E l e ma i m a r e decâ t e r a m eu a tunci , d a r duce oile la aceeaş i m a r g i n e de p ă d u r e , p e luncă şi pe cost işe. U n fecior de a lui I l a r i e e p ă d u r a r a c u m la R ă s t o a c e . . . Şi, p a r ' c ă n u m a i ieri, e r a moşul Damian ,

M ă gândesc cu duioşie la copi laşul c a r e a t r ă i t în s ingură ta t e , în u r m a oilor, l a . a d ă p o s t u l pădur i i . P â n ă târz iu , d e câ teor i aveam să judec , să î m p a r t d r e p t a t e a , îmi r ă s ă r e a în min te b r a z d a de ho ta r în ju ru l locului de la p ă d u r e .

Şi n ic ioda tă , în toa te fur tuni le vieţii, n u m ' a m simţi t singur, nici­o d a t ă nu a m ş t iu t ce es te u râ tu l s au pl ic t i sea la . Nesfârş i te sunt posi­bi l i tă ţ i le duhulu i omenesc . E dea juns să deschizi ochii, să t ragi cu u rechea , să miroşi în vânt , p e n t r u a te de ş t ep t a . Vin şi t e ' m p r e s o a r ă din toa te p ă r ţ i l e închipuir i , gândur i , dor in ţe , se infir ipă h o t ă r â r i ; cu-t r ier i p ă m â n t u l şi cer iul , l umea în t r eagă . T o a t e se a p r o a p i e de t ine ca fiinţe vii şi v r e a u să vorbească cu t ine. U n veac n u a jungi să vor-

550 O A N D R O M A N E S C

beşt i cu toa te , s ă le ascu l ţ i pe t oa t e . , . C u m m a i p o a t e r ă m â n e a v re ­m e p e n t r u u r â t ? N e s e c a t e ro iur i d e ' n t r ebă r i şi gândur i , d in t ine şi d i n lume, z u m z ă e în suflet . C e m i n u n a t e fereşt i ne -a d a t D u m n e z e u : s imţur i l e n o a s t r e ! Şi ce ochian p u t e r n i c : in te l igenţa n o a s t r ă ! Şi ce f e r m e c ă t o a r e c e t e r ă : inima n o a s t r ă . . .

P o a t e s i n g u r ă t a t e a copi lăr ie i , în mij locul na tu r i i m ' a î n v ă ţ a t să m ă ui t p r i n fereşt i şi p r in ochian şi s ă cân t p e ce t e r ă . Or i poa te -mi p l ă c e a s i n g u r ă t a t e a p e n t r u a m ă p u t e a des fă t a d e d a r u r i l e lui Dum­n e z e u ! Ce p a g u b ă că s imţur i le se 'nvechesc de la o v r e m e !

— P a g u b ă m a r e , b ă d i ţ ă Vasi l ie , auzi i la s p a t e l e m e u pe I l a r ie . S e vede că fraza d in u r m ă a m spus-o t a r e , cum s t ă t e a m r ă z i m a t d e p o r t i ţ ă şi m ă u i t am d u p ă nepo tu l lui, c a r e d u c e a oile la pă scu t .

— P a g u b ă , b ă d i ţ u l meu , r e p e t ă rubeden i a m e a . C ă vorba cân t e ­cu lu i :

D a c ă n ' a m î m b ă t r â n i Nice m o a r t e n ' a r m a i f i . . .

- SE T O P E Ş T E Z Ă P A D A —

T o a t ă d u p ' a m i a z a a m simţi t o p o v a r ă în umer i , o g r e u t a t e în toa­t e m ă d u l a r e l e . S t ă t e a m în scaunul cel cu s p e t e a z ă şi c i t eam în t r 'o ca r t e , cu pu ţ in spor . Şi în ţe legerea îmi p ă r e a împă ingen i t ă . Bine de to t nu m ă s imţ isem de d iminea ţă .

Băga i d e s e a m ă de cu v r eme că ceru l se împânz i se cu negur i ga ta s ă se schimbe în nori , şi că soa re le avea c e a r c ă n m a r e , ca luna . Ve­d e a m că s t r ă luc i r ea o rb i toa re a zăpez i i din cur te , d e p e u l i ţa l a rgă , s e ascunse . î n t r e g v ă z d u h u l e ra posomor i t .

N u d ă d u i însă nici u n t â lc aces tor sch imbăr i . E r a m m e r e u cu g â n d u l la du re r i l e ce se t r ez i au în t r u p . M ă t e m e a m să n u vină p r e a d e t impur iu r eumat i sme le , a le c ă r o r s emne se a r ă t a u .

P e ' n s e r a t e r ubeden i a m e a I lar ie , i n t r ă vesel p e uşe . — D e acum se ga t ă d e p r i m ă v a r ă , b ă d i ţ ă Vasi l ie . A început şi

vân tu l de la miazăz i . A d u c e miros d e p loa ie . Eu a ţ ip isem, p e semne, în j i l ţul cel b ă t r â n . îm i p ă r u glasul necu­

noscut . P a r ' c ă e r a ma i mlăd ios , ma i p l in de cân tec . — A m simţi t d e azi d iminea ţă , de când a m ieşi t în cu r t e . E r a a l t

a ier . D a r m ă g â n d e a m că m ă pot şi înşela . Uneor i d u p ' o zi m a i du lce se p u n e un ger şi ma i îndrăc i t . D a r acum, ga ta ! A începu t să ad ie şi v â n t u l p r imăver i i .

G Â N D ROMÂNESC 551

— P o a t e de aceea m ă do r pe mine t oa t e oase le , I l a r ie . Se schim­b ă v remea , zic eu.

N u m ă d u r e a u t o a t e ! D a r a m b ă g a t d e s e a m ă că, cu câ t îmbă­t rânesc , îmi p l ace to t m a i m u l t s ă exage rez ori ce sensa ţ ie d e d u r e r e , ş i a ceas t a în dep l ină conş t i in ţă , n u din n e b ă g a r e de seamă , sau d in înşe la re .

R u d e n i a m e a I l a r i e a d u s e în casă , în ha ine , mi ros de moină , cum a d u c e a , z i le le t r ecu t e m i r e a s m ă de ger.

— Vezi bine, la sch imbare de v r e m e mătricile încep a gră i , zise el . Nu ş t iu de u n d e e aces t cuvân t p e n t r u du re r i l e r eumat i ce , d a ' n sa t l a noi a ş a se spune . N u m a i de -a r veni o î m p r i m ă v ă r a r e p e înde le te , c ă d e s'o topi d e - o d a t ă a t â t a po top d e z ă p a d ă , o să fie cu p r ime jd ie .

D u p ă c ină cum s t ă t e a m în pat , în capu l oase lor — dure r i l e d e pes t e zi c r e scu ră — mi se p ă r u că a u d vân tu l în s t r a ş ina de р а е . P a ­tul m e u e r a l ipit de pe re t e , a p r o a p e de f e reas t ră .

A s c u l t a i ma i b ine în l iniş tea nopţ i i . Da, f luera subţ i re , fâşia p a r c ă d i n mai m u l t e fire. P ă r e a mai m u l t un joc, o p ă r e r e . D a r p e mine n u m ă p u t e a înşela . A v e a m în t ipă r i t e în auz, d a r p a r ' c ă şi în în t r eaga fiinţă, t oa t e n u a n ţ e l e vântu lu i . Ş t i am că nu e joc.

Şi, pes te v r ' u n ceas bun, îl a u z e a m cum suflă cu pu t e r e , inmul-ţ indu-ş i g lasur i le . Din casă , d e c â n d e r a m mic, ş t iam, f ă r ă să m ă ui t p e fe reas t ră , din c ă t r ă u b ă t e a vân tu l , d u p ă felul cum g ră i a în s t r a ­ş ina d e рае , şi d u p ă ceva ce-mi p ă r e a c ă se d e s p r i n d e din el şi p ă ­t r u n d e p r i n pe re ţ i . V â n t u l c a r e b ă t e a acum, deş i sufla t a re , avea ceva leşios în el .

D u p ă o v r eme începu să c r ească a f a r ă u n m u r m u r lin, n e l ă m u r i t încă . Mi -am zis î n d a t ă :

— C u m ? A u şi început să p icu re s t r e ş ine l e? Z ă p a d a , în ju ru l casei , e ra m ă t u r a t ă d e mul t . I l a r i e n u r ă b d a să

se facă lunecuş pe u n d e e r a mai m u l t ă umbla re , fie de oameni , fie de vi te . E l zicea că- i om s lab cine l a să să i se desb ine boul p â n ă la a d ă ­p ă t o a r e şi î n d ă r ă t .

T r ă g â n d cu u r echea la cân tecu l vân tu lu i şi la acel susur nou ce învie a fa ră , îmi u i ta i d u r e r e a din m ă d u l a r e , şi somnul nu se a p r o p i a de mine .

D e - o d a t ă dis t insei sune tu l cunoscu t : p l ic-pl ic-pl ic-pl ic . E r a sune­tul ce-1 fac picur i i d in s t raş ină , când cad în b ă l t u ţ e l e de p e p ă m â n t .

Şi p iui tul acela , c l a r şi dulce , to t sporea , e r a to t mai des . P ă r e a că s 'au r â n d u i t subt s t r aş ină , pe l ângă pe re t e , o mu l ţ ime d e pui mici ca r i s 'au p i e r d u t de c loşcă .

M ă coborî i din p a t şi m ă ap rop ia iu de fe reas t ră . E r a în tunerec , t u n d r ă , d a r p r in geam auz iam^mai bine piui tul ace la t â n ă r . In min te

552 GÂND ROMÂNESC

v e d e a m şi b ă l t u ţ e l e în c a r e cad, pre l inş i din s t r aş ină , picuri i , şi s t ro ­pii fini c a r e se împrăş t i e . De câ teor i în copi lă r ie m ' a î ncân t a t p r i v e ­l iş tea a c e a s t a !

In l iniş tea nopţ i i pu te r i l e firii îşi v e d e a u nes t ân jen i t e d e lucru l lor, ca şi c â n d nici un om n ' a r t r ă i în lume. îm i veni d e o d a t ă în g â n d că to t a ş a va fi şi la sfârşi tul lumii , c â n d va fi să fie. N u m a i n o u ă n e p a r e c ă se face v reme b u n ă sau r e a p e n t r u noi. He i ! N u pu te r i l e firii au v r 'o a t â r n a r e de noi, ci noi a t â r n ă m de mer su l lor o r b . . .

O r b ? î n t r ' u n s ingur înţe les , ace la a l necesi tă ţ i i , a l fa ta l i tă ţ i i , ad i că a l

une i legi c a r e se r id ică d e a s u p r a t u t u r o r cunoş t in ţe lo r noas t r e . In e a însăş i n a t u r a a r e legi c a r e sun t d e t e r m i n a t e de ş t i in ţă . Din felul c u m se u r m e a z ă ace le legi, vedem că ea nu e oa rbă , ci min tea n o a s t r ă n a p ă t r u n d e ţ in ta u r m ă r i t ă de Cineva p r in legile firii.

In în tune recu l în ca re cân t a vân tu l şi picuri i s treşinei , se p l ă m ă ­dea v iea ţa cea n o u ă a p r imăver i i . A celei de - a c â t e a p r i m ă v e r i d e c â n d fac şi eu u m b r ă p ă m â n t u l u i ?

. . . De câ ţ iva ani nu-mi mai p lace să mi-i n u m ă r . . . îm i p a r e m e ­reu, dacă - i înşir, că -s p r e a a p r o a p e de p rag . N u de m o a r t e mi-e u r â t , ci n ' a ş p ă r ă s i încă f rumuseţ i le aces te i l u m i . . .

Se p a r e că a m r ă m a s m u l t ă v reme pe l av i ţ ă l ângă fe reas t ră , p i e r ­d u t cu sufletul în p a c e a nopţ i i şi cân tecu l s t reş inei . C â n d m ' a m mişca t să m ă duc în pa t , în ţepenisem. M ă p ă t r u n s e şi frigul.

A m a d o r m i t tâ rz iu , osteni t . Şi, t o t os teni t m ' a m t rezi t . R u d e n i a m e a I la r ie îmi z ise: — De azi n o a p t e şi v i te le a u început să lase ma i mul ţ i ogr in j i

în iesle. Şt iam, din copi lăr ie , că şi aces ta e s emn de p r i m ă v a r ă . — P o t lăsa , zic eu, ma i ai d o u ă c lă i de fân ne începu te . — M a i avem, b ă d i ţ ă Vasi l ie , n u ne p u t e m p lânge , că anu l t r e c u t

a fost bun de fân, d a ' to t e p a g u b ă . — Voiai să le v inzi? — Nici î n t r ' u n an nu v indem fânul, b ă d i ţ u l meu , că nu ştii nici­

o d a t ă ce va fi în anu l ca re vine. I a r c â n d a jungi să-1 c u m p e r i d e d e ­p a r t e , te cunoşt i p e ani .

I l a r ie ţ inea vite mul te , ţ inea oi, p ă s t r a cu t ă r i e t r ad i ţ i a familiei. Din l ipsa păşun i lo r de a l t ă d a t ă , to tuşi , n u m ă r u l oilor scăzuse .

A m încă l ţ a t c izmele şi a m ieşit în p r idvor . M ' a pă l i t î n d a t ă ae - -ru l cel nou, m i r e a s m a u m e d ă a zăpez i i ce se înmoaie . V â n t u l a d u c e a miros de ploaie , ma i p r i m ă v ă r a t i c . D a r el e r a p ă t r u n s , a p r o a p e cop ie -

G Â N D R O M Â N E S C 55$

ş i t d e m i r e a s m a ma i rece a zăpez i i ce se topea . M i r e a s m a acea s t a se î n ă l ţ a d in s t r a t u l de z ă p a d ă , ca u n ae r exot ic de p e ş t e r ă u m e d ă .

P i c u r a u a c u m s t reş in i le toa te , de la casă , de l a şu ră , de la şopron, d e l a po r t i ţ ă , de l a ga rdu r i .

E r a u n cân tec nesfârşi t , p e ca r e nu-1 acope rea , d e c â t în r ă s t im­p u r i r a r i în te ţ i rea vântu lu i .

P e cer t r e ceau g rămez i d e nor i lânoşi , d i n s p r e miazăz i sp r e mia­z ă n o a p t e . E r a u încă des tu l d e sus .

Z ă p a d a n u se înmuiase bine nici de o p a l m ă . Cizmele me le l ă ­s a u u r m e adânc i . S i m ţ e a m p r i n e le mol ic iunea zăpez i i .

îm i aduse i amin te de anii copi lăr ie i c â n d p u r t a m opinci. P l ă c e r e a d e - a umb la p r i n z ă p a d a moa l e m ă ţ inea t o a t ă z iua pe -a fa ră . Op in ­cile se făceau fleci, d a r p r in obia la de p ă n u r ă a p a n u p ă t r u n d e a p â n ă la p ie le .

N e în t receam, eu şi I lar ie , c a r e facem u r m e ma i adânc i şi cărăr i i p r i n z ă p a d ă , p r in g r ă d i n a noas t r ă . Uneor i , p r i n dosişti , u n d e se a d u ­n a u t roene , şi p r in gropi, ne cufundam p â n ă la b râu .

C â n d os t eneam p r iveam c ă r ă r i l e de u r m e ce l ă s a m în zăpadă . -Senza ţ i a ce o aveam, nu e r a p l ă c u t ă . U r m e l e îmi p ă r e a u ca n i ş te r ăn i în t r u p u l zăpez i i . D a r do r in ţ a de a-1 în t rece p e I la r ie , m ă p o r n e a d in nou la d r u m . . .

A m făcut şi a c u m u n înconjur în ju ru l grădin i i , şi mi-a fost d e a -juns : r e s p i r a m ca un foiu s t r ica t

Nu şt iu de u n d e I lar ie r ă s ă r i l ângă nucu l cel b ă t r â n . Zâmbia , — îmi p a r e că s'a cam s t r ica t maş ina , b ă d i ţ ă Vasi l ie , zise el. Ţ i -

aduc i amin te cum ne luam la în t recere , în cop i l ă r i e? A t u n c i m a ş i n a e r a nouă .

— P o a t e că nu- i chiar s t r i ca tă , zic eu, ci n u mai sun t obicinut , — Ba a m e a e rug in i tă r ău . C â r ţ â e şi h â r â e î n d a t ă ce u r c u n

dea l , ori fac u n d r u m ma i lung. — T r e b u e unsă , I la r ie , zic eu ce rcând a-mi a r ă t a supe r io r i t a t ea .

— O m a i d r e g eu cu 'n p ă h ă r e l de rachiu, c 'un p a h a r de vin, d a ' nu ţ ine mul t . S'a învechit , şi pace b u n ă ! De -acum nu ma i a r e m e ş t e r s'o d i r eagă . S'a cu ibăr i t în l ă u n t r u că ţe lu l p ă m â n t u l u i şi l a t r ă . G u r a n u i-o mai a s t u p ă d e c â t s apa şi l opa t a . . . Da r , ce zici, o să ne p loa i e în două - t r e i z i le?

— V ă d că vân tu l nu se a l i nează şi-i to t ma i că ldu ţ . Se p o a t e ! — Eu zic că p louă de b u n ă s e a m a . O ce re z ă p a d a . — Z ă p a d a ? — Pă i , es te -o vo rbă din b ă t r â n i că iernii nu-i p lace să-ş i v a d ă

m u l t ă v r eme cojocul m u r d a r . Şi acum ăi b ă g a t d u m n e a t a de s eamă ,

554 GÂND ROMÂNESC

c u m se a ş t e r n pes t e câmpu l de z ă p a d ă dungi cenuş i i? U n d e - i mai sub­ţ i re , la feţii, s'a pă l i t ma i b i n e . . .

In g r ă d i n ă to ţ i pomi i îşi l e g ă n a u crengi le neg re în b ă t a i a vân tu lu i d e l a miazăz i . C â n t a u pe m u l t e glasuri , a şa de cunoscu te mie . E le 'mi s t r e c u r a u în suflet, ca un zvon d e t inere ţe şi de nevinovăţ ie , o d a t ă cu m i r e a s m a de i a rbă f ragedă . M i r e a s m a acea s t a nu p u t e a fi decâ t din copi lă r ie . Z ă p a d a e r a încă s t ă p â n ă pe p ă m â n t .

In v ă z d u h nori i t r e ceau g r ă m a d ă . A f a r ă d e vue tu l vântu lu i , nu se auz ia nimic în pus t iu l de subt ei.

Din când în când , la vr 'o î n t o r s ă t u r ă a vântului , s imţeam miros d e fum. Nu e ra p i şcă to r ca în v reme d e ger, ci sălciu, ca şi c â n d a r a r d e pa ie ude .

In cur te , subt s t r a ş ina gardulu i , găini le se c i upă rau . C ă u t a u h a r ­nice cu ciocuri le p r i n t r e pene . R id icau o a r i p ă şi c e r ce t au r e p e d e şi p e acolo. T o a t e e r au cupr inse cu t r e a b a as ta , chiar şi cocoşul . El , d in c â n d în când , zbâ rnâ i a d in t r ' o a r i pă , şi se ap rop ia , în t r ' o dungă , de găini . A p o i a r îşi v e d e a de lucru.

— De acum d a u şi e le 'n viu, îmi zise I la r ie . C a r e au s c ă p a t cu c r e a s t a n e d e g e r a t ă , îşi vor a r ă t a iar m u ş c a t a roşie , bă tuc i t ă .

I l a r ie nu ţ inea decâ t p r ă s i l ă de aceas ta . Şi cocoşul avea astfel d e c r eas t ă . D a r a lui ieşise t a r e ciufuli tă din ger. P e une le locuri p ă ­r e a usca t ă .

R a ţ e l e , în f runte cu ră ţo iu l , l ă p ă i a u p r in z ă p a d a moale , a fundân-du-ş i ciocuri le l a t e şi c ă u t â n d ele şt iu ce. Uneor i se ap rop iau , cu l a r ­m ă mare , d e bă l t u ţ e l e de subt s treşini , şi ce rcau să se sca lde . A p a ab ia le acope rea t ă lp i l e ga lbene . Se l ă s a u în bă l t u ţ e , şi, r ă suc indu- ş i grumazi i , îşi s p ă l a u pene le cu ciocul.

Şi muge tu l vaci lor când veniau de la a d ă p a t , şi zb ie ra tu l vi ţei lor mici din gra jd , şi gu i ţa tu l porc i lor în coteţ , t oa te g lasur i le ce se r id i ­cau , a v e a u u n sune t nou, ma i potoli t , mai dulce .

P r i n cur ţ i , p e ul i ţă , oameni i făceau paş i largi . Căciul i le le e r a u în funda te şi acum în cap . Cum m e r g e a u ap leca ţ i coseau la rg cu b r a ­ţ e l e . N u p ă r e a u bucuroş i de în toa rce rea vremii . P o a t e se t emeau de inundaţ i i , ca şi I la r ie . Noi nu avem inst inctul sigur al ce lo r la l t e vie­ţu i toa re . Cum îl a re , de-o p i ldă , s t ic letele , ca re , ia tă , a şi începu t să s t r ige „opinci-opinci" , d in t r ' o r a m u r ă a f răgaru lu i de la f e reas t r ă . Sau cum îl a u vrăbi i le , care , sp re însă ra t , c i r ipesc a su rz i to r în s t r a ­şina g a r d u l u i . . .

I. A G Â R B I C E A N U

C U DUMNEZEU LA C O T

C â n d voi isbi oda tă eu cu b a r d a , Aceas t ă s tâncă a re să se c rape Şi va ţâşni din ea şuvoiu de ape ! Băieţi , aceas ta este a r t a !

Nu mai umbla ţ i mereu d u p ă exemple , Exemple le -s făcute pen t ru proşt i . Din ser ie de vrei să te cunoşti , Fug i de cărăr i şi nu intra în temple .

Eu am luat-o fără d r u m în sus, Pute ţ i veni pe urmele-mi de sânge, Mai urc , şi-mi v ine câ teodată-a plânge Şi m ă 'ndoesc sub c ruce ca Isus.

Văd, totuşi , cum în jurul m e u t resal tă Isvoarele începutur i lor sfinte Şi sufletul meu, cmaţit , se s imte Vecin egal cu u m b r a cealal tă .

Aici cu D u m n e z e u la cot, în Fi re , Minuni p lăpânde p lămădim din tină, Cioplim din beznă forme de lumină Şi n u dor im nici jertfă nici iubire ,

Iluzii t recătoare nu cunoaş tem. Noi ştim Nimicul dă tă to r de f r igur i : O d a t ă n e va t rece pes te diguri, Şi 'n van o să încercăm să ne mai naş tem.

Dar N o a p t e a asia ce-o ţ inem în b ra ţă Şi de călduri am vrut să se pă t rundă , P e veci de veci a devenit f ecundă : Va înflori vieaţă din vieaţă.

5 5 6 GÂND ROMÂNESC:

CELEI TRECUTE - F R A G M E N T —

O, poa te-am fost întâia da t ă în tâ iu l v ierme d e m ă t a s ă Ce-ar fi ţ esu t vrăjit o ha ină P e t r upu l tău, cea ma i a leasă .

Profund albastră , n u m a i visuri, Ca cerul nopţilor de stele, Scăldată 'n ploi d e d i a m a n t e Din toa te lacrimile me le .

P e fruntea ta senin regală P u n e a m o cand idă c u n u n ă C e - a m făurit-o p e n t r u t ine Din cel dintâi pă t r a r de lună .

In ochi ţi-aş fi topit lumina Din mări le verzui — fiorul Ce 'nvălue nostalgic unda , N ă s c â n d în oameni pu ru r i do ru l .

F u r a m zăpezii frăgezimea, C ă l d u r a pr imăveri i 'ntâie, Să năvădesc p o e m a blândă A mânii tale ce mângâie .

Peta le roşii de muşca tă Ţi-ar fi înflorit pe gura caldă, U n nufăr e ra orice zâmbe t P e - o apă vie ce t resal tă .

Şi t r e m u r a de poftă lutul P e unde ţi-ai fi p u s piciorul . M e n e a m ca orice u rmă , dorn ic S ă ţi-o să ru te mur i toru l .

D a r vai piciorul t ă u dis t ruge In cale florile 'ntâlni te Şi n u ridici cu m â n a fluturi Cu aripile obosi te .

• G A N D R O M A N E S C 557

LA SEBIS ORI ÎN ALTĂ PARTE. . .

La Şebiş ori în altă pa r t e M e r e u acelaş do r de ducă S p r e n u Ş t iu-unde m ă usucă, M ă chinue mereu , mă a rde .

N u sunt acasă nicăieri, La Cluj, v r eau satul şi pădu rea , M ă simt la mine d o a r A iu rea Şi azi îmi p a r e r ă u de Ieri.

Visez neconteni t u n Mâine Ce n 'aş vrea să se facă Azi , O ţa ră fără de popas , U n d r u m care fugind r ă m â n e .

TRECERE

A ş a t rec pes te voi ca Sânt-I l ie P e boltă în r ădvanu l lui d e foc; E poa t e cea mai c run tă vijelie, E poa t e numai şagă, numai joc.

Mi-i t impul scur t şi ori ce zăbavă E-o p ie rdere ce n u se mai r epa ră . D ă zor nainte , in imă bolnavă , Şi a rde , gând, în vâlvătăi şi p a r ă !

D a c ă gonesc din u r m ă nor i de smoală Cu tune te şi biciuri de lumină, E că le v reau , p e m â n e când se scoală, Copiilor, o zare mai senină .

Visez ca vijeliile cumpli te C e - a u bân tu i t grozav în as te păr ţ i Ei să l e -auză n u m a i povest i te , Să le citească t ipăr i te 'n căr ţ i .

M. BENIUC

O SCRISOARE INEDITĂ A LUI ALECSANDRI SI C. NEGRI CĂTRE BĂLCESCU

(25 IULIE/6 A U G U S T 1848)

î n boga ta colecţ ie de că r ţ i vechi şi s t ampe , d ă r u i t e de dl G h e o r -ghe Sion Bibliotecii Univers i tă ţ i i din Cluj , se p ă s t r e a z ă şi o s e a m ă de scr isor i p r imi te de poe tu l Gheo rghe Sion de la p r ie ten i şi b ă r b a ţ i i luş t r i d in a doua j u m ă t a t e a veacului t recut . î n t r e scr isor i le t r imise d e c ă t r e Vasi le A l e c s a n d r i 1 ) , se găseş te una, de o i m p o r t a n ţ ă deose ­bi tă , pe ca re a m c rezu t că e bine să o pub l i căm sepa ra t . A c e a s t a p e n ­t r u mot ivul că ea nu e a d r e s a t ă lui Sion, ci „fratelui N. Bălcescu-Bu-curesci" şi p e n t r u c ă cupr inde , de fapt, şi câ t e o scr i soare s e m n a t ă d e Cos tache Negr i şi Lasca r Rose t (? ) .

Se şt ie că Bă lcescu a p leca t la Cons tan t inopol la 17 A u g u s t 1848 (stil n o u ) . S ă nu fi pr imi t p â n ă a tunc i sc r i soarea d a t a t ă „ C e r n ă u ţ i 25 Iul i /6 A v g u s t " ? D u p ă câ t avem cunoş t in ţă , el n ' a u t i l iza t -o şi n ' a amin t i t -o n ic ioda tă . P o a t e că nici nu-i va fi a juns în m â n ă . P r i n ce în­t â m p l a r e a i n t r a t sc r i soarea în poses ia lui Sion — nu ştim. S 'a r p u t e a ca acei ce o sc r i sese ră să i-o fi înc red in ţa t , p e n t r u a găs i u n om s igur c a r e să o d u c ă la Bucureş t i . Negăs ind un om potr ivi t , Sion, în a ş t e p ­ta re , va fi p ă s t r a t sc r i soarea la el. De aici, poa te , şi mu l ţ imea de în­doi tur i , indiciu că a fost ţ i nu tă v reme înde lunga t ă în b u z u n a r (poa te ch ia r de S ion) . I a r ă ş i n u e imposibil ca sc r i soarea să fi a juns în pro~ p r i e t a t e a sa în t impul câ t e ra d i rec to r al Arh ive lo r Moldovei .

P e j u m ă t a t e a de coa lă îndoi tă în două , găsim, cum a m ma i s p u s r

t r e i scr isori şi a n u m e : o pag ină cu scrisul fin al lui A lecsandr i , a doua pag ină şi j u m ă t a t e din a t re ia cu grafia energ ică a lui Cos tache Negr i , i a r pe j u m ă t a t e a a doua a paginei a t reia , câ teva r â n d u r i s e m n a t e a-p r o a p e indescifrabi l (L. R o s e t ? ) .

Din tonul scrisori lor , din d a t a p u s ă de A l e c s a n d r i (25 Iul ie /6 A u ­gust 1848) şi din memor i i l e lui G. Sion, c r e d e m că p u t e m stabil i îm­p r e j u r ă r i l e în c a r e cei t re i pr ibegi au h o t ă r î t să- i scr ie lui B ă l c e s c u ,

!) Pub l i ca te d e noi in „Viaţa R o m â n e a s c ă " , L X X I V (1928) , pp , 189—203.

OAND ROMANESC 559

Gheorghe Sion poves teş t e în „Suven i re c o n t e m p o r a n e " (Buc. 1888 p p . 276—77) că, în t impul câ t p e t r e c e a la Ce rnău ţ i , a în tâ ln i t î n t r ' o b u n ă zi un Polonez , p e ca r e îl s c ă p a s e od in ioară , la Iaşi , d in mâ i ­ni le poli ţ iei . E vorba de u n o a r e c a r e Leon Po lask i , c a r e u m b l a s e în acel a n 1848 p e la B u d a p e s t a şi se a b ă t u s e şi p e la Bucureş t i . „ A m v ă z u t şi acolo f rumoase lucrur i . î ţ i a d u c un suveni r c a r e ş t iu că o să - ţ i p l a c ă . El îmi de t e o h â r t i e . . . D u p ă ce s'a d e p ă r t a t , deschiz h â r t i a ce-mi d ă d u s e , ş i . . . ce să v ă z ! p r o c l a m a ţ i u n e a guvernulu i provizor iu din Bucu re ş t i ! A l e r g a i î n d a t ă la camaraz i i mei de exil , a d u n a i ma i m u l ţ i din ei la casa amiculu i nos t ru A l e c u Hurmuzach i , şi c i t i r ăm în lacr imi de en tuz ia sm aces t ac t î n semna t în i s tor ia noas t r ă . A t u n c i se făcu în t re noi p r o p u n e r e a ca să t r e c e m pr in A u s t r i a în Ţ a r a R o m â ­n e a s c ă : acolo să luc răm, ca să se d ispuie guvernul a face o invaz iune în Moldova , şi astfel să p r o c l a m ă m Uni rea Pr inc ipa te lo r , Republ ică , şi m a i nu şt iu ce" .

Nimic din aces tea nu s'a făcut, nici n u s'a încerca t m ă c a r . D a r d u p ă ves tea şi „ lacr imi le de en tuz iasm" , t re i din pribegi , cei ma i ap r inş i poa te , d ă d u r ă curs sen t imente lor lor î n f l ăcă ra t e în scr isor i le d e m n e să fie cunoscu te n u n u m a i de istorici , ci în ce rcur i câ t ma i l a rg i şi p o a t e ch ia r să f igureze în antologi i le na ţ iona le , scrisori p e ca r e le d ă m mai jos, în t r ansc r i e r e şi facsimile, f ă r ă niciun comenta r iu .

I O N M U Ş L E A

25 Iuli Cernăuţi ~. 1848

' 6 Avgust „Iubite Bălcescu. Şi Voi toţi fraţilor din Ţeara romanească, Voi

vrednicii fii a Libertăţii priimiţi urările de glorie şi de fericire ce vă facem din adâncul inimei Noi emigraţii din Moldova. Singura isbîndă a Valahiei au fost în stare să ne mîngîe de cumplitele nenorociri a Moldovei, căci pentru Noi Ţeara Voastră este tot o patrie.

Dl Sanders1) au venit în Cernăuţi şi Ne-au vorbit multe despre nădejdele noastre. Trebue dar să te înştiinţez că dorul cel mai înfocat a Nostru cît şi a unei mari partide din Moldova este: Unirea Moldovei cu Valahia sub un singur guvern şi sub aceaşi constituţie2}.

Pentru Noi, în întâmplările de astăzi şi în mijlocul greutăţilor ce

1) U n p e r s o n a j cu a c e s t n u m e f i g u r e a z ă î n b r o ş u r a „ L ' e m p e r e u r N a p o l e o n 111 e t I ' A n g l e t e r r e " ( p u b l i c a t ă în M a r t i e 1858) şi r e p r o d u s ă în Acte şi documente relative la istoria renascerei României, V I I , p . 112. A ic i f i g u r e a z ă ca u n u l d i n o a m e n i i lu i L e d r u R o l l i n , r e fug ia t în 1858 la L o n d r a , î m p r e u n ă cu a l ţ i c o m p l i c i r e v o l u ţ i o n a r i . S a r p u t e a î n s ă face o l e g ă t u r ă î n t r e a c e s t e d o u ă n u m e ?

2 ) S u b l i n i e r e a lui A l e c s a n d r i .

560 GĂND ROMÂNESC

~ 7 . <*•

> 1

U i

^*^* " Я^я-с^^уи** 1*-. Ф< tt/S-1 ^ ^ > " " ' т ~ ј ? ^с^^у tz-4y*~~ « w ?

F a c s i m i l u l s c r i s o r i i l u i A l e c s a n d r i .

GÂND ROMÂNESC 561

562 GÂND ROMÂNESC

ne înconjur, cel mai sigur chip de a dobîndi o constituţie întinsă ca a Voastră fără împrotivire din partea boerilor, este: declararea Unirei prinţipatelor; căci atunci Moldova afi silită de bunăvoe a urma pildei Valahiei. Insă aceste sînt chestii pecare vroiu a le trata mai pre larg într'o scrisoare viitoare ce am de gînd săţi trimit. Pentru acum mă mărginesc în ecspresia simţirilor noastre pentru fericirea Voastră. No­roc bun!

Al tău frate (ss) V. Alecsandri

( P e marg ine) Trimit frăţeşti îmbrăţişeri lui Roseti, Goleştilor şi tuturor fraţilor în libertate şi în românie!

Voi toţ vrednici fraţ! Lin multele dureri întru care încă ne aflăm, socotit cu ce aprinsă rîvnă şi bucurie vă urăm patriotică recunoştinţă, pentru cîte isbînde aţ agiunsa face înt[r]egii romînii. De şi voi nu po­menit nicăiri de Sora voastră Moldova decît numai în taina inimilor Voastre, şi de şi poate credit că această parte a obşteştii patrie var fi o înmulţire de nevoe în vremile de acum, totuş vă mărturisim că mai întâia dorinţa noastră iaste de a ne uni cu voi neapărat; şi spre acest sfîrşit ce are a ne aduce a forma o ţară puternică şi cu îndoit viitor, vom lucra cu cât ne va fi prin putinţă. Stăruit şi fiţ statornici, căci în voi iaste nădejdia şi cătră voi ţintesc toate privirile romînii or şi mai vîrtos a nenorociţilor moldoveni, ce în toate vremile de necazuri, ei mai mult decăt voi, au fost răşluiţ, au suferit şi sau nemicnicit de că­tră toţ prădătorii de atâta vreme şi necontenit.

Frăţie şi salutare (ss) Costache Negri

Vă înbrăfoşem din toată inima, dar însă din depărtare numai, nu precum inima noastră o doreşte adecă şi în fiinţă. Noi sămţim ca şi voi şi nimic nu dorim mai ferbinte decăt unirea sororelor ţări care nu ne pare a fi înprotiva intereselor poartei ce din înprotivă. Gândiţi bine la această cvestie şi să ne înţălegem despre cum avem a lucra căci în sămţări întâie ger ea e firească.

Frăţie şi mântuire (ss) L. Roset (?)

AVENTURĂ

Nu, nu sun t frumos, o şt iu bine. D a r nu-mi p a r e că aş fi mai u r î t d e c â t amicul m e u Puiu . Căci pe l ângă că e mic, ma i e şi s lab de-i po ţ i n u m ă r a oase le . Bă rb i a şi nasu l îi sunt ascu ţ i t e . E d r e p t că p o a r t ă t o t d e a u n a guler t a re , ha ine de stofă eng lezească şi pantof i a so r ta ţ i .

D a r a s e m e n e a lucrur i de sup ra fa ţ ă , po t face pe cineva mai p l ă ­c u t ? E u c r ed că nu şi to tuş se p a r e că da . F i indcă , f ă ră îndoia lă , P u i u a r e t r ece re în socie ta te . E d e s m e r d a t de cucoane , a d o r a t de du­dui .

II vezi grăbi t . — U n d e m e r g i ? — A, tu e r a i ? A m o în tâ ln i re şi a m în tâ rz ia t . — O femeie, h a i ? — De, e le nu-mi d a u pace . M ă ui t în u r m a lui cu a d m i r a ţ i e s inceră , su r îde mul ţumi t .

Pu iu aces t a e un om fericit. Ce n ' a ş da eu ca o femeie să se u i te la mine, să m ă a l e a g ă d in t r e cei lal ţ i , să -mi dea o î n t â ln i r e? N u m ă gândesc la nimic r ău . A ş v rea o în tâ ln i re l ângă c a t e d r a l ă , în pl in cen­tru, în faţa s t a tue i lui Ma t i a . A r p u t e a fi Diminică . Muz ică mi l i t a ră , perechi , p e r e c h i . . .

Şi to tuş , ce naiba, s 'ar p u t e a gândi c ineva şi la mine ! Nu ' s a t â t d e urî t , d a c ă e vorba. E a d e v ă r a t că sunt g ras şi acum în u r m ă a m începu t să m ă ro tun jesc binişor, d in t r ' un an, în a l tul , d a r n u sunt încă p r e a g ras . F a ţ a m e a e r o t u n d ă , nasu l potr ivi t , ochii potr ivi ţ i , gu ra po ­t r iv i tă . A c e s t „potr iv i t" , p o a t e nu e p l ă c u t ? D a r d a c ă n ' a r fi a ş a ? D a c ă faţa, în loc de a fi r o t u n d ă , a r fi p e n t a g o n a l ă ? D a c ă nasul a r fi mic, ori p r e a m a r e , ascuţ i t , coroiat , u m f l a t ? G u r a s t r âmbă , ori l a rgă ca a pui lor de vrabie , ochii saşii, gâ tul s u b ţ i r e ? . . . Nimic din toa te aces tea , mu l ţumescu -Ţ i Ţie, Doamne , p e n t r u m a r e a b u n ă t a t e că m'a i f ă c u t . . . potr ivi t . P o a t e aveţ i impres ia că t i pa ru l aces ta e c o m u n ? Se poa te , d a r el e p ro to t ipu l t ipa ru lu i omenesc .

Min te pot r iv i tă , in te l igenţă pot r iv i tă , sen t imente s t ăpân i t e , t e op re sc de a deveni geniu, d a r te a s igură că ai să îna in tez i în v ia ţ ă nor-

564 GÂND ROMÂNESC

mal , f ăcând p o a t e un p a s mai mul t , p e s t e l inia u n d e a u t e r m i n a t p ă ­r inţ i i .

N ' a m fost n ic ioda tă sen t imenta l , nici chiar în p r i m a t ine re ţe . C â ţ i ­v a ani în şir, p â n ă a m fost la şcoală , în f iecare zi c ă u t a m , pes t e d r u ­m u l de la noi, p e cucoana p icherulu i . E r a o b r u n e t ă , cu ochi de m a d o n ă , p e ca r e m ă m u l ţ u m e a m să o pr ivesc d e d e p a r t e . î n t r ' o zi a fugit cu u n şofeur. N ' a m p l â n s d u p ă ea, a m r e g r e t a t n u m a i că nu şi-a a les p a r t e n e r u l m a i bine .

O, ştiu, ce va s p u n e c u t a r e d o m n : — Amice , eşt i o med ioc r i t a t e . N a t u r a t e -a croi t r ău , c â n d a lua t

m ă s u r a mij locie, p e n t r u t oa t e a le t a l e . N u eş t i i n t e resan t , n u vei p r o ­duce n ic ioda tă nimic. Eş t i sor t i t une i vieţi f ă r ă ros t , ca u n t r anda f i r d e pa ra f ină .

M ă g â n d e a m la toa te aces tea , în s ea ra aceea d e v a r ă t â rz i e şi e r a m ga ta să r ă s p u n d t u t u r o r :

— St imabi l i lor greşi ţ i , n u m ă cunoaş te ţ i . E u s imt ce e în mine , eu şt iu ce po t face . . .

Soa re l e apusese , g răd in i l e din fa ţa caselor , florile, c a l d a r â m u l s t ropi t , t r ecă to r i i şi t r e c ă t o a r e l e , . . . formau un peisa j e s t o m p a t şi u m b r e l e începeau să se îngroaşe ,

— D a c ă o t r e c ă t o a r e de acea s t a m ' a r lua de m â n ă şi m ' a r duce cu ea, o a r e nu s 'ar schimba în t r ' o s ingură c l ipă , î n t r eaga m e a v i a ţ ă ?

Căci e s igur că n u m ' a ş opune . A ş m e r g e cu ea o r iunde , or icând , căc i s imt în mine u n dor irezistibil p e n t r u nou ta t e , p e n t r u a v e n t u r ă .

A j u n s e s e m în capu l pieţi i . De r egu lă aci m ă opr iam, d a r în s e a r a aceea , p a r c ă u n demon m ă împingea :

— Mai fă câ ţ iva p a ş i , . , In s inea mea , omul cuminte , p ro t e s t a , — N u vezi c â t ă l ume e ac i? Şi praf şi mi ros de g r ă t a r ? Mi rosu l

aces t a nu- ţ i face bine, nu- ţ i face de loc bine. Vino înapoi . A c a s ă t e a ş t e a p t ă D o a m n a Zoe, p r o p r i e t ă r e a s a , cu m a s a . A p o i ai d e făcut t a ­bloul naş te r i lo r din j ude ţ pe u l t ima lună , în r a p o r t cu me t r i i cubi d e a e r din locuin ţa păr in ţ i lo r , (Am u i ta t să vă s p u n că lucrez Ia servi­ciul s ta t is t ic al P re fec tu r i i ) .

— N u m a i câ ţ iva paş i fă, nu vezi c â t ă lume e aci. La „Mex ico" , se a u d e muz ică . . .

T recu i deci pes te h o t a r şi abia făcui câ ţ iva paşi , că din mu l ţ ime c ineva m ă p r inse de m â n ă . N u c rede ţ i în t e l e p a t i e ? E u cred .

— D t a ac i ? — Da, aci . I n i m a îmi b ă t e a pu te rn ic . — D e m u l t n u t e - am v ă z u t . . .

GÂND ROMÂNESC 5 6 5

— Da, foar te d e m u l t . . . (Cât r e g r e t a m . In a d e v ă r , n u o v ă z u s e m demul t . Cine ştie, d a c ă

a ş fi v ăzu t -o îna in te cu câ ţ iva ani , n e - a m fi p r ins mâin i le şi poa t e a m fi r ă m a s aşa . . . ) .

Fe r i c i r ea îmi venise p â n ă în gât, u n d e se făcu nod. R e g r e t a m n e ­spus de m u l t că nu o văzusem. P o a t e ea mi -a r fi p u t u t schimba v ia ţ a . Az i aş fi a l t om, omul pe care-1 s imt în in te r io ru l meu.

— Nu vii să m e r g e m ? Ac i n e ca lcă mu l ţ imea . . . — 0 , da , mergem. E m u l t ă l ume aci. F a t a d e l ângă mine, îmi e ra cunoş t in ţ ă veche. O v ă z u s e m cres ­

când . E r a m vecini, c â n d locuisem p e Gr igorescu . Ne v e d e a m a p r o a p e f iecare d iminea ţ ă . E u m e r g e a m la birou, ea la şcoa lă . A c u m crescuse fa tă m a r e .

M ă ui ta i bine la ea. E r a cam p a l i d ă şi avea ceva r igid în a t i tud ine . P e d e a s u p r a e r a

î m b r ă c a t ă curios, în n iş te ha ine cu c ro ia lă ma i m u l t b ă r b ă t e a s c ă . I i m a i t r ebu ia în m â n ă o c ravaşe .

A s t a nu-mi p l ăcea , d a r ce i m p o r t a n ţ ă a v e a u a m ă n u n t e l e a c e s t e a ? E r a l ângă mine şi d e abia a tunc i îmi d ă d e a m s e a m a că m ă ma i g â n ­disem, din când , în când , la ea.

I e ş i r ă m din p i a ţ ă în g r a b ă şi o l u a r ă m în jos, p e Doroban ţ i lo r . E r a a ş a de n e a ş t e p t a t ă în tâ ln i rea şi a t â t de m i n u n a t to t ce f ăceam, incâ t simţii că pu ţ in îmi l ipseşte ca să fiu om fericit.

— Ce ma i faci? (De abia a c u m isbut isem să încep conversa ţ i a . . . ) . F a t a se u i t ă la mine tr is t . — R ă u des tu l . T ă c e a m . — S ă fie vreo d ragos t e Ia mijloc. Nenoroc i tă , e a ? . . . Şi e a t â t d e

t â n ă r ă !

P e n e a ş t e p t a t e a j u n s e r ă m în faţa por ţ i i mele . N ' a m a l tceva de luc ru :

— Nu vrei să vii la no i? T e rog nu p ro te s t a . î n s p r e g r ă d i n ă e s t e un mic chioşc. î m p r e j u r sunt t r andaf i r i înfloriţi . E frumos acum. D a r desigur , numa i d a c ă vrei, d a c ă n u te s u p ă r ă .

F a t a se codea . Se u i t ă în sus şi în jos . . . A n g a j a t u l P r i m ă r i e i a p r i n d e a l ămp i l e cu gaz. I n t r a r ă m . Chioşcul e r a în t r ' un col ţ al cur ţ i i ; sub u n nuc b ă t r â n , L u a r ă m

Ioc în niş te fotolii împle t i te , fa ţă în faţă, I n t r e noi e ra m a s a acope r i t ă cu o fa ţă p e care , în t inere ţe , D o a m n a Zoe, o cususe cu flori de t oa t e

566 GÂND ROMÂNESC

culor i le . Sc rumie ra de ce ramică e ra p l ină de mucur i de ţ i ga r e t ă . Apr in se i şi eu una . . .

A r fi p r e a lung să v ă ma i scr iu aci, to t ce a m vorbit . Mit i t ica e r a î n c â n t a t ă d e chioşc, de g r ă d i n ă , de f l o r i . . .

— C â n d plec, îmi dai câ ţ iva t randaf i r i , — nu- i a ş a ? — Din t oa t ă inima. Ţi-i d a u toţi , dacă - ţ i p lac . Ac i şi a ş a se usucă . Ce să s p u n ? P o a t e r ă c o a r e a nopţi i , p o a t e g răd ina , s au me lanco ­

lia pe ca r e o simt t o t d e a u n a c â n d în tuner icu l l u p t ă cu lumina , m ă în­d e p ă r t a r ă .

De câ teor i nu dor isem, în ace laş loc, s ă a m p e cineva a p r o a p e ! A c u m când o fa tă t â n ă r ă e r a aci, m ă s imţ iam d e p a r t e d e ea. E r a m obosit , aş fi v ru t să fiu singur, s ă pot ascu l ta greeri i . P o a t e că e r a şi o p res imţ i re , că un per icol se ap rop ie .

In ca să se a p r i n s e r ă luminile, p r o p r i e t ă r e a s a e r a ga ta cu masa . Chioşcul se lumină . A f a r ă t r eceau c ă r u ţ e car i s câ r ţ â i au amarn ic . E r a u vânză to r i de p o a m e sau de a p ă mine ra l ă , car i t oa t ă n o a p t e a t r ec din sa t în sat, în ca r e l e lor cu covil t i re îna l te .

— A f a r ă de oraş , sunt d r u m u r i a lbe, car i scânte ie la lumina lunii . — Ce zici? M ă în t r ebase Mit i t ica . — Nu a m zis nimic.

M ă g â n d e a m că de m u l t t imp voiam să p lec o d a t ă d e p a r t e , a f a r ă d e o raş . S ă poposesc la m a r g i n e a d rumulu i , sub un a r ine ciung şi li­niş t i t s ă pr ivesc cerul lui Dumnezeu , In sa tu l m e u şt iu case p e dinain­tea c ă r o r a curg r âu r i de m u n t e , a d u c â n d cu ele o r ă c o a r e de sus. M ă v e d e a m mic, descul ţ , t u n s m ă r u n t , în c ă m ă ş u ţ a a lbă , l ega tă cu o cu­r e lu şe de piele ,

— Dta adormi , zise Mit i t ica s u p ă r a t ă .

— Nu, nu dorm. Nu po t dormi nici noap tea . P â n ă do rm alţi i , eu m ă gândesc la necazur i l e me le şi a le tu tu ror ,

Inop ta se . Şi a tunci , s 'a î n t â m p l a t ceva, ce nu voiu u i ta n ic ioda tă . De l ângă t runchiu l unui a rbore , s'a despr ins o figură, ca re venia

sp r e noi. E r a cineva înalt , mai mu l t subţ i re . Un b ă r b a t . . . In fa ţa chioşcu­

lui văzui că a r e fa ţa osoasă şi că e s u p ă r a t .

— U n d e na iba voiu fi văzu t încă s i lueta a c e a s t a ? E r a m sigur că-1 v ă z u s e m undeva . Omul se opr ise . Din cauza p r a ­

gului, p ic ioare le nu i se vedeau . îş i r id ică însă m â n a în sus şi se spr i ­jini de s tâ lpu l uşii. E r a înalt , foar te înal t ,

— B u n ă seara .

GÂND ROMÂNESC 567

A v e a o voce de bas profund. — U n d e ma i auz isem eu vocea a c e a s t a ? Sigur o auz isem şi nu d e ­

mul t . Să spun d rep t , începuse a-mi fi t e a m ă . Omul a p ă r u s e mis te r ios

şi se p u r t a c iudat . Mit i t ica în p r i m a c l ipă p a r c ă se înfundase şi ma i t a r e în fotoliu, apoi să r i în p ic ioare şi s t r igă :

М а х ! Omul o privi de sus, î nghe ţând-o p e loc, apo i cu aceeaş voce, c a r e

suna ca un clopot , spuse : — F r u m o s . Cuvân tu l venia de d e p a r t e . Eu m ă a d u n a i la r â n d u l meu, în foto­

liu. A ş fi d a t mu l t să fiu la p o a r t a n o a s t r ă acasă , p e banca de p i a t r ă , p r iv ind cum vine şi merge , râu l . S ă v ă d pe t a t a ap rop i indu - se şi mân -g â i n d u - m ă pe p ă r .

— T u eşti a c i ? De ce nu te joci cu cei la l ţ i copi i? D a r nu. V r e m e a aceea e r a d e p a r t e . E r a m în g r ăd ină , în chioşc.

N o a p t e a se îngroşase şi omul ace la m ă pr iv ia îngrozi tor .

De u n d e îl c u n o ş t e a m ? Vocea aceea p ro fundă . . . Nu- i oa r e Don Basil io, pe ca r e l -am ascu l t a t la O p e r ă , din balcon, la înch iderea s ta ­giuni i?

A r e aceeaş s t a t u r ă , ace leaş i mişcăr i . Vocea e a lui sigur. Nu sun t în o raş doi oameni cu a semenea glas.

Şi acum, îmi a d u c e a m amin te că un vecin mi-a poves t i t oda t ă , că Mi t i t i ca devenise c â n t ă r e a ţ ă .

In uşa casei a p ă r u D o a m n a Zoe şi m ă c h e m ă : — Domnu le Pau l i că , se r ă c e ş t e m â n c a r e a . M ă r idicai greu. М а х se t r a se un p a s înapoi , apoi făcu un gest

a u t o r i t a r . — Poft im acasă , vom ma i vedea noi.

Mit i t ica, p l ângând , cu nasu l în ba t i s t ă , porni . Avu i o c l ipă gându l să m e r g cu ei. Să - i expl ic , să- i cer socotea la

c ă t e ro r i zează o b ia t ă femee nevinovată , d a r îna in te de a lua o ho -t ă r î r e , e r au d e p a r t e .

— Vom mai v e d e a noi. N ' a m ma i v ă z u t nimic, nici nu i-am ma i v ă z u t de atunci , f i indcă

d e un an nu ma i ies nicăir i . D r u m u l p â n ă la birou, e des tu l ă mişca re şi d a c ă mai a m nevoie, a m g r ă d i n a şi cur tea . P â n ă la u r m ă poa t e să m ă însor cu Zoe. A r e un s ingur defect : şi-a vopsi t p ă r u l , ca re înce­p u s e a avea p r e a m u l t e fire albe, în t r ' un negru ca tăc iune le . Dar , să ­raca , se a m ă g e ş t e şi ea că t ine re ţea n ' a t recut . A r e un bă i a t mare , e a d e v ă r a t , d a r e un copil cumsecade , ca re din când în când îmi cere

568 GÂND ROMÂNESC

câ te -o . ţ i ga re şi-mi spune aşa de frumos „nene P a u l i c ă " , de m ă îndu­ioşez şi r eg re t că n ' a m niciun copil . î n t â m p l a r e a d e a tunc i n ' a a v u t nici o u r m a r e . De m u l t e ori, s t â n d în chioşc, în locul u n d e a m fost a tunci , m ă în t r eb :

— O a r e s 'au î n t â m p l a t t oa t e cu a d e v ă r a t , sau numa i în s e a r a a c e e a d e va ră , m i - am d a t frâu l iber închipuir i i ? . . .

O. F. P O P A

PEISAJ MOŢESC

C e r u 'n t reg s'a căt răni t şi munţ i i s 'au posomori t , P ă d u r e a se jeleşte să-i t reacă de urâ t . Păra ie le plâng mijind pe subt bolovani Şi moţii-şi t r agănă p e d r u m u r i j i lave necazul din ani în ani . P o p a din A l b a c şi-a uitat desaga în cur tea unu i holoangăr u n d e a m a s Să slujească pen t ru nevas ta acestuia u n pa ra s t a s . Muieri le culeg znopi de lacrimi în colţuri de năframă, P e n t r u fata ho loangăru lu i ce-i de pe -acum orfană. Gorn icu l Par ten ie , pal id şi sleit, D e gândur i lângă cădelni ţă-a 'n lemni t . Cet ini le n u mai cântă p e s t râmte le poteci , D e mult haiduci i şi-au s t runi t săbiile 'n teci. N u m a i lelea Vârvoa ră suspină din splină, C ă n ' a re 'n casă-o coaje şi n ' a r e să-şi taie, p e iarnă, un purce l de s lănină. Măr iuca se tânguie şi b l a s t ămă 'n suda lme, C ă lui P a t r u i-a peri t vlaga din pa lme . Le lea Savetă, mai cuminte , roagă Preces tea Să scoată p runcu lu i ce-i p leacă 'n străini o a l tă şi mai norocoasă stea*

V . C O P I L U - C H E A T R A

D I N C H A R L E S B A U D E L A I R E .

OCHII BERTHEI Pute ţ i d ispre ţu i privirile celebre , Voi, ochi frumoşi ai mândre i , pr in cari se ce rne lin Un n u ştiu ce şi dulce şi bun, d e N o a p t e plin! Voi, ochi frumoşi, păs t ra ţ i -mi vrăji tele t e n e b r e !

Mar i ochi ai mândre i mele, iubi te labir inte, V 'asemănaţ i cu peşteri în taină de minuni , In cari , sub t eanc de u m b r e ce molcum se depun , C o m o a r ă n e v ă z u t ă nedesluş i t s ' apr inde !

A d â n c e ochiul mândre i , în tuneca t şi vast , C a tine, N o a p t e largă, şi lucitor ca t ine ! Iubirea şi Cred in ţa îi dau lumini senine, Ce scânteie pe fundu-i, vo luptuos şi cast.

RĂSCUMPĂRAREA

S p r e - a căpăta r ă s c u m p ă r a r e D o a r două mirişti omul are , Pe a m â n d o u ă să le a re Cu fierul minţii gândi toare .

Să dea bobocu l cel mai mic, Să lege spicul din nimic, Ii t r ebu i lacr ime să ra te P e ţar inele desfundate .

Le chiamă A r t a şi A m o r u l . — Spre a 'mblânzi judecătorul , C â n d pe-al dreptăţ i i strict cân ta r Sos i -va ziua de hotar .

570 GÂND ROMÂNESC

Vor t rebui a tunc i h a m b a r e îmbelşugate , flori aşa De r a r e ' n formă şi cu loare C ă îngerii păr taş i să-i stea.

DEPARTE MULT DE*AICI Aici, coliba stă sfinţită In care fata mul t gătită, M e r e u la loc şi liniştită,

Cu mâna , sânului , d â n d vânt, C u cotul ei în per ini s tând, Ascul tă ape le p lângând.

A Dorotei i e cămara — Şi val şi vânt i-au legănat D e p a r t e cântecul cu seara , C a să-i a l inte răsfăţarea.

Din cap la talpă, e frecat Cu grije t rupu l ei, ca floarea C u n a r d şi ulei înmiresmat . — Flor i în t r 'un colţ s 'au scu tura t .

GENUNEA

Pascal ş i-avea abisul cu dânsul mişcător . — Vâl toare , v a i ! e totul , — dor inţă , gest, v i sare , C u v â n t ! şi pes te pă ru -mi s tând drept , în c lă t inare , A m resimţi t a d e s e a cum trece groaza 'n sbor .

Sus , jos, şi p re tu t inden i , adâncur i , larga za re , Tăcerea , nesfârşitul mă ţin în ghiara l o r . . . Şi D u m n e z e u pe noap te -mi cu 'n deget ş t iutor Schi ţează lungi coşmarur i , me reu r enăscă toa re .

De somn m 'a lungă spa ima ca de un pu ţ profund Plin de ne lămur i t e oror i şi fără fund; V ă d n u m a i veşnicie pr in geamur i l e toa te .

Şi duhul meu , de -apuru r i cu ameţel i lup tând , Râvneşte-a nefiinţei insensibi l i ta te . — Din N u m e r e şi F o r m e , n u pot ieşi nici c â n d !

GÂND ROMÂNESC

PLÂNGERILE UNUI ICAR

Amanţ i i târfelor îmi sun t Voioşi, sătui şi fericiţi; Da r umer i i îmi s tau zdrobiţ i De când am s t râns în b ra ţe vânt .

De vină 's s telele 'n sclipiri Ce 'n fund de cerur i s t ră lucesc, C ă ochii mei azi stinşi pr ivesc, In sori înalţi, doar amintir i .

In van, pr in spaţiul vast a m vru t S'ajung sfârşit, s 'ajung mijloc, Sub n u ştiu care ochi de foc, Simt a r ipa că m i a căzu t ;

Şi a r s de dorul cel mai sfânt, Nu voiu cunoaş te cinstea m a r e Să las u n n u m e râpei care Va fi e te rnul m e u m o r m â n t .

I O N PILLAT

ACTUALITATEA LUI CARAGIALE

Cei mai t emuţ i cri t ici l i t e ra r i sun t t impul şi v ia ţa , deaceea şi elo­giul lor es te a t â t de p re ţ ios . Elogiul t impulu i es te „nemur i r ea" , e lo­giul vieţii es te ac tua l i t a t ea . A c t u a l i t a t e a unui clasic es te forma cea ma i a t r ă g ă t o a r e a nemur i r i i s a l e : o p e r a lui nu n u m a i „ d u r e a z ă " şi „ re ­z i s t ă " t impului , d a r se găseş t e tot a t â t de vie şi de p r o a s p ă t ă ca în m o m e n t u l apar i ţ i e i . A c t u a l i t a t e a es te a doua t ine re ţe .

F a ţ ă de Carag ia le , revizui rea valori i sub unghiul ac tua l i t ă ţ i i e s te neces i t a t ă a t â t de ca r ac t e ru l l i t e ra tur i i sa le d e insp i ra ţ i e socia lă câ t şi de faptul că a c e a s t ă ches t iune, vehement ag i t a tă , s'a găsi t la un mo­m e n t dat , în cen t ru l p r eocupă r i l o r unor cunoscuţ i c r i t i c i 1 ) .

Evident , as tăz i , in te resu l nos t ru nu se mai d is t r ibue în m o d egal a s u p r a t u tu ro r scr ier i lor lui Carag ia le . Noi vom l imita ce r ce t a r ea noas­t r ă la acea p a r t e a operi i sa le ca re a re ca ma te r i a l soc ie ta tea şi ca e m b l e m ă ar t i s t ică comicul . Nu vom a d u c e în discuţ ie nuve la ps iholo­gică (Făclia de Paşti), d r a m a (Năpasta), poves t i r i le simbolice (Calul Dracului), c a r e a v â n d o r e z o n a n ţ ă ser ios omenească i n t e r e sează ca valor i p u r estet ice.

D e a s e m e n e a vom trece , f ă ră p ă r e r e de rău , pes te caricaturile lui Carag ia le . F u r a t de vo lup ta t ea râsului , Carag ia le a d i format uneor i r e a l i t a t e a pes te m ă s u r ă , a exage ra t . Ast fe l Mi ţa Bas ton ca re în d i spe­r a r e a ei de a m a n t ă p ă r ă s i t ă se l a u d ă cu . . . r epubl ica de la P loeş t i , astfel Rică Ven tu r i ano care , deşi s cu tu ra t de frica de a fi ucis de ju­pan Dumi t r ache , „ t o a r n ă " totuşi teorii l iberale , nu sunt personagi i comice, ci ca r i ca tu r i vesele .

Res tu l operi i însă nu es te decâ t no ta ţ i e socială sub a spec tu l c o ­micului , a d e v ă r a t u l r e so r t al t a len tu lu i lui Carag ia le . F a ţ ă de aceas t ă p a r t e a operei , dl Lovinescu a avu t înainte de războ i o a t i tud ine in­t e r e s a n t ă . Zicea d â n s u l : închega tă din anumi t e forme sociale, f ixând deci un anumi t momen t din evoluţ ia n o a s t r ă is tor ică, o p e r a lui Ca-

1 ) E u g e n L o v i n e s c u , Ş e r b a n C iocu l e scu , N . D a v i d e s c u , P o m p i l i u C o n s t a n l i -n e s c u , Oc t . Ş u l u ţ i u , e t c .

GÂND ROMÂNESC 573

rag ia l e se va găsi d e m o d a t ă în momen te l e u r m ă t o a r e c â n d formele sociale vor fi a l te le . A t u n c i l ec tu ra lui Ca rag ia l e va neces i ta se r ioase cunoş t in ţe is torice, iar scr ier i le lui vor p i e r d e con tac tu l cu m a r e l e pu ­blic. '

In pr inc ip iu dl Lovinescu a r e d r e p t a t e şi t eza domnie i sa le p o a t e avea în domeniu l comedie i de moravu r i va loa r e de lege.

L i t e r a t u r a lui Carag ia le însă face excep ţ i e de la a cea s t ă lege da­to r i t ă o rgan iză r i i sale a r t i s t ice de săvâ r ş i t e şi ma i a les d a to r i t ă unor î m p r e j u r ă r i sociale pa r t i cu l a re , locale, c a r e îi a c o r d ă ac tua l i t a t ea .

I n t r ' a d e v ă r , cu l tu ra a p u s e a n ă a s t r ă b ă t u t soc ie ta tea n o a s t r ă de sus în jos, cum e r a şi firesc. In v r emea lui F a c a , a lui Cos tache Ne­gruzzi şi chiar a lui A lecsandr i , conflictul d in t r e civil izaţia i m p o r t a t ă şi dep r inde r i l e p ă m â n t e n e e ra în c lasa îna l t ă a boeri lor , a moşier i lor , a d a m e l o r şi a „damice le lo r . " M u z a de la Burdu jen i , G a h i ţ a Rosmar ino -vici, Io rgu de la S a d a g u r a sunt t ipur i din „ lumea b u n ă " , T r e i - p a t r u deceni i ma i târz iu , Ca rag ia l e a su rp r ins p rocesu l civil izării noas t r e în p ă t u r a mi j locie : în mica burghezie , în m a h a l a , la negus tor i , la func­ţ ionar i . De d a t a aceas t a ca tegor ia socia lă e r a ma i n u m e r o a s ă , mai di­f e r en ţ i a t ă ; r idicolul lua p ropor ţ i i mai mar i şi a spec t e mai feluri te pu­t â n d să a l c ă tu i a scă în mic o lume în t r eagă : l umea lui Ca rag ia l e care , i i x a t ă de p a n a mare lu i ar t is t , a c ă p ă t a t ind iv idua l i t a t ea şi indepen­d e n ţ a vieţii . De a tunc i şi în mod firesc, ca o consec in ţă logică, civili­za ţ i a a cobor î t în p ă t u r a celor de jos, în ţ ă r ă n i m e . E greu de spus d a c ă şi aici se va r e p e t a în tocmai fenomenul comic al maha la l e i lui Ca rag i a l e . De n e t ă g ă d u i t însă că o d a t ă cu formele civilizaţiei va pier i ceva din ce a fost, se vor simţi a l t e t rebuinţ i , a l t e a t i tudini , a l t ă ţ i n u t ă suf le tească şi de b u n ă s e a m ă ames tecu l ace la nel impezi t , spoia la c a r e în chip necesa r p r e c e d e as imi la rea dep l ină , se va p r o d u c e şi în p ă t u r a ţ ă r ă n e a s c ă . Ast fe l lumea lui Carag ia le , cu to t convoiul ei d e a t r i bu t e comice, se coboa ră numai cu o t r e a p t ă mai jos, d a r r ă m â n e ac tua l ă . E s t e p i a t r a u n g h i u l a r ă a chest iunii .

P e de a l t ă p a r t e , în soc ie ta tea n o a s t r ă con t inuă să ac ţ ioneze o t e n d i n ţ ă c a r e în t re ţ ine d e a s e m e n e a a spec t e ca rag ia leş t i : u rban i za r ea . I n secolul a l X l X - l e a au fost d o u ă p rocese p a r a l e l e : m o d e r n i z a r e a şi u rban i za r ea . A fost o în t r ece re de a imita pe Apusen i , cu sau fă ră rost , b ine s au rău , d a r a ma i fost şi o îmbu lzea l ă sp re v ia ţa de o raş . î n c ă din 1849 Cos tache Negruzz i găseş t e un ch iabur ca r e n u t r e ş t e p l a n u r i m a r i : pe bă i a tu l s ău v rea să-1 dea la şcoa lă la Iaşi ca să se facă avocat , iar p e fată, Anica , şi ma i ş i : s ă înveţe la „pans ion" d a n -ţu l şi ch i t a ra . Cu a c e a s t a g â n d e a să- i facă fericiţ i : „ încai şt iu c'or du­ce o v ia ţ ă mai b u n ă " închee neş t iu to ru l r ă z e ş . R ă z e ş u l lui Negruzz i e r a şi a r ă m a s exponen tu l pă tu r i i ţ ă r ă n e ş t i a că re i d o r i n ţ ă s u p r e m ă

574 GAND ROMÂNESC

e r a să dev ină o răşen i . De obicei însă cont ingentu l r u r a l c a r e vine să îngroaşe n u m ă r u l celor de la oraş , p r e z i n t ă în scur t t imp aceeaş i n e ­po t r iv i re r id icolă de suflet vechi şi ha ină n o u ă ca r e a a t r a s observa­ţ ia sa t i r ică a lui Carag ia le . Es t e o con t inuă î m p r o s p ă t a r e , o neobos i tă a l i m e n t a r e a maha l a l e i sufleteşt i . S i tua t ă astfel în t re in te l ec tua l i t a t e şi pr imit ivism, lumea lui Carag ia le se def ineşte tot mai m u l t ca o t r e a p t ă , ca o zonă p r in ca r e fatal a t r ebu i t şi t r e b u e să t r e a c ă socie­t a t e a n o a s t r ă p â n ă la de săvâ r ş i t a ei civil izare.

M a i m u l t : l umea lui Carag ia le , închisă în cercul s t r â m t al in te re ­sului , munc i t ă de un ma te r i a l i sm m ă r u n t în ca re simţi to tuş i t r ep ida ­ţ ia vieţii, e s te însăş i p r e f a ţ a lumii de azi, mai neferici tă , mai pa te t i că , d a r la fel de m e d i o c r ă sub r a p o r t u l sp i r i tua l i tă ţ i i . Şi chiar împre ju ­r ă r i l e „ e x c e p ţ i o n a l e " pr in ca re t r ecem as tăz i convinşi de n o u t a t e a lor po t fi r egăs i t e uşor în o p e r a lui Carag ia le . In „ M o m e n t e " sunt schi ţe ca Situaţiunea, 1 Aprilie, în c a r e e vorba de r educer i l e lefurilor, de conced ie rea funcţ ionari lor . Ceeace ne p r e o c u p ă p e noi acum e deci vechi. Noi sunt numa i cuvinte le „ şoma j " , „ cu rbă de sacrif iciu" e t c , s t a r e a d e fapt, r e a l i t a t e a es te aceeaş i . E cea ma i au ten t i că r e p e t a r e a unei „a tmosfe re î ncă r ca t e " . Şi e firesc: is tor ia se r e p e t ă , iar în p ă r ­ţ i le ei re le se r e p e t ă u imi tor de des .

D a c ă a c tua l i t a t e a formelor sociale p r inse în o p e r a lui Ca rag i a l e a ce ru t o ce r ce t a r e mai a m ă n u n ţ i t ă , în ceeace pr iveş te moravur i l e po­litice, d iscuţ ia es te de pr isos . Regimul „cu ra t cons t i tu ţ iona l" a lui P r i ­s t a n d a şi al conului F ă n i c ă , deşi ap l ica t de a l t e nume, a r ă m a s o rea ­l i ta te c a r e p r e a se r e p e t ă des — la f iecare a l ege re — p e n t r u a nu se impune .

Deci p r in burghez ia de p roven ien ţă ru ra l ă , p r i n noua o r i e n t a r e a p ă t u r i i ţ ă r ă n e ş t i , pr in ma te r i a l i smul tot ma i c r u n t a l vieţii , p r i n t r ' u n în t reg concurs de î m p r e j u r ă r i , condi ţ i i le sociale de ca re a dep ins ope­r a mare lu i sa t i r ic au r ă m a s ace leaş i sau ma i b ine zis s 'au r e p e t a t . As t fe l o p e r a lui Ca rag i a l e se găseş t e încă la mer id i anu l ac tua l i t ă ţ i i .

C e r c e t â n d a c tua l i t a t e a formelor sociale cupr inse în o p e r a lui Ca ­ragia le , a „lumii lui Carag ia l e" , n u a m epu iza t subiectul căci d a c ă ma te r i a lu l social nu s'a învechit , învechi te po t fi p rocedee l e de va lo­r if icare a le aces tu i ma te r i a l . Se i m p u n e deci să c e r c e t ă m du rab i l i t a t ea a r t e i lui Carag ia le .

Ca rag ia l e a fost un scri i tor original , d u b l a t însă de un om al t r a ­diţ iei . An t inomia aceas t a a pe r sona l i t ă ţ i i sa le a r t i s t ice s'a ref lec ta t şi în o p e r a sa u n d e îl v e d e m pe el, au to ru l comic p r in exce len ţă , d e p ă r -t â n d u - s e sp re serios, sp r e t ragic şi u z â n d de formule ş t iu te , de p roce ­dee p e r i m a t e ca în nuve la Păcat. Cons ide r ând însă o p e r a sa sub ra ­po r tu l comicului , a r t a lui Carag ia le es te în spir i tu l t impului , iar el, ca

GÂND ROMÂNESC 575

ar t i s t , e cel mai a p r o a p e de noi d in t r e toţ i scri i tori i român i clasici, consac ra ţ i .

Comicul lui Ca rag ia l e es te u n comic p u r in te lec tual . î n t r e a g a sa a r t ă es te p r o d u s u l intel igenţi i sa le ar t i s t ice . însuş i genul pe ca r e îl cul t iva, sa t i r a socială , p r e s u p u n e o m a r e p u t e r e in te lec tua lă .

Simptomatică este oroarea lui de sentimentalism. In Gr and Ho­tel Victoria română se găseş te o t e m ă l ir ică t r ad i ţ i ona l du ioasă : r eve ­d e r e a locur i lor copi lăr ie i , d a r ac idul t a r e al comicului d izolvă orice po rn i r e nos ta lg ică . Ca rag ia l e şi-a d a t s eama că emoţ ia es te cel ma i m a r e d u ş m a n al râsului , de aceea a î n l ă t u r a t cu gri je orice a t i tud ine s e n t i m e n t a l ă fa ţă de eroii săi .

P u n c t u l ini ţ ial al comedi i lor sale (Momentele sunt şi ele scene d e comedie) e r a observaţia. A n g r e n a j u l intrigei, z ig-zaguri le acţ iuni i , to tu l , e r a jocul unei fantezii lucide şi consecvente ca in te l igenţă . P e r -sonagii le sale se mişcau cu viociunea şi spon tane i t a t ea vieţii, d a r Ca­rag ia le le observa cu zâmbe tu l pe buze : el nu p u t e a să ui te că totul e micul t e a t r u al ficţiunii sa le c r e a t o a r e . De aci p u r i t a t e a comicului s ă u f ă r ă f luctuaţ i i sp re ser ios da to r i t e ingred ien te lo r sen t imenta le , cum es te de p i l dă comicul lui Mol ie re . Invă lu indu-ş i a d e s e a eroii în­t r ' o a tmos fe ră de pa tos , aces ta le r ă p e a r idicolul , le da se r ioz i ta tea vieţii şi p iesa se c u m p ă n e a în t re comedie şi d r a m ă . Ast fe l sunt p r e a cunoscu te le scene d in Avarul. A l t e piese ca Les {femmes savantes m e r g s p r e un d e s n o d ă m â n t trist , i n t r ă în r i tmul d rame i .

D impo t r ivă comicul lui Ca rag ia l e es te un comic de dozaj in te lec­tua l iar cons t ru i rea pe r fec tă a p ieselor sa le dovedeş t e o r a r ă intel i ­g e n ţ ă a r t i s t i că veghea t ă de simţ cri t ic. P e n t r u a exempli f ica , ,par la nega t ive" , s ă ne gând im că i s'a r e p r o ş a t lui Ca rag ia l e l ipsa unui om bun, a unu i suflet a les ca re să r ă s c u m p e r e neomenia ce lor la l ţ i . A c e s t a a r fi fost însă un p r o c e d e u copi lă resc de idea l i za re l i r ică a pe r sona ­giilor, p r o c e d e u incompat ib i l cu a r t a d r a m a t i c ă , î n t r ebu in ţa t de u n A l e c s a n d r i ca re p u n â n d a l ă t u r i de personagi i r id icole fiinţe s impat ice , v i r tuoase , a p ă r ă t o r i ai t r ad i ţ i e i şi ai mora l i t ă ţ i i , c r e d e a a fi c rea t u n con t r a s t semnificativ. De fapt nu făcea a l t ceva decâ t să ar t i f icial izeze a r t a , c ă l c â n d dogma obiect ivi tăt i i căci p r in gura aces tor avocaţ i ai bu­nulu i s imţ vorbea el, au to ru l . D e a s e m e n e a un vir tuos, un moral is t , a r fi fost ne la locul lui în t r 'o lume de comedie , a r fi fost un n e a d a p t a t şi n e a d a p t a r e a es te p r i n r ig id i ta tea pe ca r e o p r e s u p u n e un izvor nese­ca t de comic. As t fe l es te Alces te , „ m i z a n t r o p u l " lui Mol iere , ca re deş i corect , mora l , es te p u r şi s implu r idicol în mediu l frivol de c u r t e z a n e şi i n t e resa ţ i unde , desigur, n u r ă m â n e decâ t silit de au to r . Lipsa pe r so ­nagii lor cu suflet bun şi nobil nu a l c ă t u e ş t e deci o s c ă d e r e — nici a r -

576 GÂND ROMÂNESC

t is t ică nici m o r a l ă —, ci din con t r ă dovedeş t e intui ţ ie e t ică şi s imţ cr i t ic .

O ana l i ză câ t de s u m a r ă a a r t e i lui C a r a g i a l e ne va a r ă t a aceeaş i s i g u r a n ţ ă şi cont inui ta te , semn al disciplinei min ta le . A r t a lui C a r a ­gia le es te pitorească şi aces t c a r a c t e r s'a accen tua t din ce în ce. Ca­rag ia le avea viziunea puternică a tipurilor şi a situaţiilor. E x e m p l u l t ipic e s t e scena d in t r e T i p ă t e s c u şi P r i s t a n d a în ca re aces ta r a p o r ­t e a z ă a s u p r a în t runir i i pol i t ice de la Ca ţ avencu : c a m e r a cu fe reas t ra desch isă p e u n d e ieşea fumul de t u tun „ca la vapor" , u luci le îna l t e d e unde , c ă ţ ă r a t , P r i s t a n d a p r ivea „ca la t e a t r u " şi însfârş i t p o p a ca r e a r u n c ă chibr i tu l a p r i n s p e f e reas t r ă . . . i a t ă mu l ţ ime d e a m ă n u n t e vi­zua le deosebi t de sugest ive.

P o r n i n d de la a cea s t ă viziune, Ca rag ia l e îşi a r u n c ă personagi i le in jocul vieţii, în sbuciumul ex is ten ţe i pe ca r e el îl vedea viu, an imat . D inamismul acţ iuni i — dogmă es te t ică p e n t r u a u t o r — se og l indeş te în dia logul viu, el ipt ic .

In m â n a lui Ca rag ia l e dialogul nu es te însă numa i o m i n ă boga tă d e efecte comice, ci ma i a les mij locul de a ca r ac t e r i za personagi i le . I n t r ' a d e v ă r , aces ta e ra scopul final a l a r t e i lui C a r a g i a l e : reliefarea unor tipuri comice reprezentative. A r t a d r a m a t i c ă şi mai a les come­dia n u t r ebue să fie copia vieţii, ci e sen ţ a ei, n u r e p r o d u c e r e , ci su­p r a p u n e r e d e r ea l i t ă ţ i , P e n t r u aceas t a e r a n e c e s a r ă se lec ţ ionarea n o ­te lor sufleteşt i a l e personagi i lor , r e d u c e r e a lor la un fond r ep rezen ­ta t iv p e ca r e vorbele şi ges tur i le să ni-1 desvă lue pe dean t r egu l . Aici e for ţa lui Ca rag ia l e : o s ingură vo rbă e f irma unu i suflet ia r în t r ' o fo rmulă p r i n d e o psihologie. „Ai pu ţ in t i că r ă b d a r e " şi iată-1 p e T r a -hanache , om cu g reu ta te , onorabi l , s t imabil d a r în ace laş i t imp un naiv, u n în tâ rz ia t . In totul un om făcut p e n t r u a fi înşelat . Ca rag i a l e s 'a î n t r ecu t p e sine când a chemat la v ia ţă pe conul Leonida , cea ma i s t r ă l u c i t ă s in teză a pens ionar i lo r români .

T e a t r u l fiind mai a les v i a ţ ă s in te t ică şi d inamică , comedi i le lui C a r a g i a l e vor avea în to tdeauna , nu numa i acum, o va loa r e scenică in­con tes tab i l ă . C a r a g i a l e r ă m â n e u n vi r tuoz al tehnicei t e a t r a l e .

Nu este l ipsit d e in te res să c o n s t a t ă m că, sub r a p o r t u l s t i lului şi expres ie i , găs im la Carag ia l e acea sc rupu loz i t a t e împinsă p â n ă la ex­ces, cont ro lu l r iguros şi veşnica n e m u l ţ u m i r e specifică mar i l o r intel i ­gen ţe înd răgos t i t e de per fec ţ ia formală . Ca rag i a l e n u e ra mu l ţumi t n ic ioda tă cu p r i m a no ta ţ i e a viziunii sa le ar t i s t ice . Modifica, ş t e rgea mai a les , st i l iza. Scr isul lui nu r e p r e z i n t ă p o a t e nici j u m ă t a t e din ceeace îşi imagina sau poves tea .

P r i n in te lec tua l i smul a r te i sa le Ca rag i a l e es te m u l t ma i pu ţ in su­p u s t impulu i d e c â t o r ica re a l t scr i i tor r o m â n clasic. Chia r d a c ă n e r e -

GÂND ROMÂNESC 577

fer im la Eminescu p u t e m recunoaş t e că emot iv i ta tea , subs t an ţ a l i r ică a poeziei sa le a r e u n in te res un iversa l şi unic, to tuş i mi j loace le de e x ­p re s i e a l e sensibi l i tăţ i i , imagismul s ău romant ic , es te d e p a r t e d e t en ­d i n ţ a poe ţ i lo r con t imporan i de in te lec tua l i za re a emoţiei . Din po t r ivă , a r t a lui C a r a g i a l e a r p u t e a fi depăşită d a r n u părăsită, ea ţ i n â n d d e „ însuş i in te lec tu l" , ace laş i o r i când şi o r iunde .

P A U L AL. G E O R G E S C U

CUVÂNT CĂTRE CARTEA MEA

Cântec de mine trăit , Cân tec uşor cumpăni t , T r e m u r a r e de lut şi e ter , Linişti cobor î te din cer .

Cân tec cu albe vesminte , Bolnav de aducer i -amin te , A r d e r e 'n suîlet, u imire Din pologi cu rod d e gândi re .

Cântec cu luceferi în s teme, Cu îngeri în păşun i de p o e m e . R ă m â n e r i din visuri de daltă, S ingură ta te înaltă.

Car te din file de n o a p t e Să vorbeşt i la oameni în şoap te . Să-ţ i fie vecii le dese Şi odihnele c u n u n i de mi rese .

Să-ţi fie b les temele snopi De tăcer i adormi te sub plopi . Şi m â n a tu lp ină de floare Şi gura u n hohot de soare .

In ochii ci t i toarelor dulci Iubi rea din slove s'o culci. C a r t e nes temată , duru tă , Să umbli pr in lume tăcută . . .

GÂND ROMÂNESC 579

PLECARE ÎN STELE

Plecarea ta din luminişul sufletului meu îmi leagă anii cu fire de tristeţi de umbre l e lui Dumnezeu , îmi şade ' n cuget şi'n pr ivire ca un seceriş de flori, îmi lasă 'n inimă nelinişti de vecii culca te pe viori.

Aievea , lângă mine , când zâmbeşt i cu apele din şes, Te simt pe dor că ldură şi rodi re de p ă m â n t ales. Văd chipul t ău cum îngenunche între crini în rugăciune . Văd sufletul cum creşte a lb de nopţ i în ochii mei păşune .

Acolo , în gândi te spaţii îngereşti ce înconjoară C u bucur i i cân ta te 'n slove de duminici gura ta stelară, Voiu mai afla od ihnă de al tar şi voiu p u t e a uita C ă p e du re r i nu vor mai plânge veacur i ce r ă sa r în u i rna t a ? . .

O vino înapoi , să ne mai ducem în melodii greul din b les teme ' Uşor, să ne t rezim din n o u ca o plut i re de zefir în v reme, P e ţ ă rm înalt, p u r t â n d în umer i zodii învechite, p r imăver i , Şi 'n suflet ţar ini peste care cresc mereu adânci tăceri .

Aicea jos, ne va r ă m â n e p lopul în p o d o a b e de c u v i n t e ; Va clătina din creştet în p o e m şi-şi va aduce -amin te . In jurul lui de vrăji vor găsi t ămădu i r i t r ecu te plânger i Şi vor cânta in cor viaţa noas t ră cetele de îngeri. . .

CUVÂNT CĂTRE MIREASĂ

Mireasă din slove, tu lpină Crescu tă 'n fulguiri de lumină . V e r a n d ă cu d u h şi pândi re P e duminci culca te 'n gândire .

Mi reasmă de tăceri împleti te In c u n u n ă de cuvinte şoptite. Inop ta re de cân tec în v reme, Legănare de jertfe 'n p o e m e .

580 GÂND ROMÂNESC

în p o d o a b e de nădejdi , înţeles In l anur i de odihnă, cules . Logodnă d e zări şi mormin te , A d o r m i r e de lacrimi în minte ,

Viaţa de-aici, îmi vorbeş te Prin ierbur i de şes, îngereş te . P ă d u r e a se ap leacă din cetini In l aude şi gândur i de priet ini .

Viaţă din j u r u m i , boll i re De t emplu pe a d â n c de rod i re . Viaţă de stele 'n argilă, î n toa rce re în pu lbe re , milă.

Trec vulturii pe culmi de humor , înălţimile, umbre l e mor . In descreş ter i dobor î te din aştri — Viaţă cu ochii albaştr i .

Iubire cu amfore pline In priviri de icoane creşt ine, Să te l e g e n e vecia mereu , Locuieşti toa tă în sufletul meu.. .

D . H I N O V E A N U

РАСЕ C u m cobori Hula , în d r e p t u l ţ in ţ i r imulu i vechi, pe p r i p o r s t ă îm­

p l â n t a t ă ca u n p a r în vie, în t re câ ţ iva p r u n i şi u n frăgar , casa d iacu­lui cel b ă t r â n . Ac i s 'au p l ă m ă d i t în sbruşi de p ă m â n t ga lben şi sec n u ma i pu ţ in decâ t p a t r u s p r e z e c e v l ă s t a r e a l e d iaculu i T o a d e r P o p a .

D u m i t r u şi Nicolae e r a u duşi pe front, şi puş i să lup te în Gal i ţ ia , împot r iva fraţ i lor lor, de pes te munţ i . Ei a u fost s tâ lpi i căsii . T o a d e r P o p a e r a b ă t r â n a c u m şi neput incios , iar cei la l ţ i do i sprezece copii în f runte cu N o n e a e r a u toţ i sub 15 ani.

In A u g u s t u l acelei veri , soare le in f ie rbăn ta t p a r c ă ma i m u l t ca or i c â n d dogorea cu r aze de foc înmuia te în sânge .

La m a r g i n e a grăd in i i d iaculu i începea g r ă d i n a popi i M o h o r G h e ­orghe . De la unu l la a l tu l nu e r a ma i d e p a r t e ca de o vo rbă r ă s p i c a t ă .

P e s t e ş an ţu l ce d e s p ă r ţ e a g răd in i l e t r ecea o c ă r a r e de u n om, b ă t u c i t ă ca o a r ie d u p ă îmblăcii , p e m a r g i n e a c ă r e i a bozii, b rus tu r i i şi urzici le e r a u câ t Nonea de mar i .

Ca ru l d iaculu i a r ă m a s cu p iedeca pusă , p e a r i a piezişă a v â n d î ncă rca t e în s p i n a r e a lui u s c a t ă p a t r u r â n d u r i de snopi a r ă m i i d e grâu . D u p ă ce au slobozit vaci le pe sub pomii din g r ăd ină , T o a d e r şi cu N o n e a s 'au a ş e z a t a m â n d o i ca doi b ă t r â n i la u m b r a f răgaru lu i din col ţu l căsi i u n d e le lea F i r ă le-a a d u s câ te u n că lcâ i de p i t ă şi u n g ă l ă t u ş de b r ânză , ca la n iş te cosaşi . E r a şi tâ rz iu . H o d i n a amiezii îi a junsese încă pe dea lu l lui Neghina , m ă c a r că din F â n t â n e l e au p le ­ca t cum s'a c r e p a t de z iuă.

C ă l d u r a le t opea vorba, la j u m ă t a t e . P o a t e că tocmai din cauza aces te i năduşe l i , de c ă t r e B r a n a şi-au

a r ă t a t nasu l sur câ ţ iva nouraş i î n s p ă i m ă t a ţ i şi ei de s i ngu ră t a t ea Ce­ru lu i în t reg .

Când îi v ă z u diacul , p a r c ă să mai fi avu t n u m a i o b u c ă t u r ă şi n ' a r ma i fi pu tu t -o înghiţi .

— In car, Nonea ! F i ra , Sofia, c ă r a ţ i р ае pe l ângă stog să avem cu ce-1 coper i câ t ma i fuga.

— Da n u vezi câ t îi de senin t a t ă , l a s ă - m ă să ma i îmbuc b a t ă r d e câ teva ori.

582 GÂND ROMÂNESC

— Sai, c â n d îţi spui ! tu, n u ştii încă nici a c u m a fecior holtei , că , a tunc i când se r id ică nori i d insp re Brana , nu t rece un ceas şi p l o u ă ? de când n 'o ma i fost cer iul ca a c u m a ?

— Nu cred . — Ii v e d e a tu înda tă , da p â n ă a tunc i sus fuga în ca r şi d ă la va le

snopii , n u vezi că şi Domnul p ă r i n t e îşi s t r ânge luc rur i l e d e p e a f a r ă ?

Nonea se p r inse de sul şi s ă r i de pe r u d ă d r e p t în vârful ca ru lu i , s t r igă apoi la Sofia să- i dee furca, des legă sulul , îl l ă s ă l ângă ca r jos, şi începu să a r u n c e snopii d u p ă r â n d p e stog, fer indu-se să nu- i is-bească în spice.

D e o d a t ă i-se o p r i r ă ochii în o g r a d a pă r in t e lu i Mohor . V ă z u cum preo tu l a d u n a n iş te lucrur i de pe gard , iar Niţu , nepo tu l său ca r e r ă m ă s e s e cor igent la gimnaziu s ta înt ins a l ă t u r e a , la umbră , şi se făcea că c i teş te în t r 'o c a r t e cu pă re ţ i i că rămiz i i .

— D o a m n e cât de bine i-e lui N i ţu şi nu vrea să înve ţe ; cum aş î n v ă ţ a eu să a m r â n d — îşi zise n u m a i p e n t r u sine şi apoi se mohor î ići faţă , şi vorba i se împie t r i pe l imbă.

— Dă- i zor, Nonea — nu vezi cum se sue norii pe cer, dă - i ma i r e p e d e , ce, iar te-a i umflat , iar vezi ca r t ea şi-ţi vine de ş c o a l ă ? Ei Doamne , că n ' a mai veni v r emea să m e a r g ă o d a t ă l eneşu ă l a de a c a s ă .

Nonea nu r ă s p u n s e , îşi m u ş c ă buzele , îşi ş t e r se s u d o a r e a de pc frunte şi indoi n u m ă r u l snopi lor din car, pe stog.

P ă r i n t e l e Mohor ca r e auzi vorbele diacului , îşi rot i ochii p r in o g r a d ă să v a d ă d a c ă nu i-a mai r ă m a s ceva pe a fa ră , apoi d u p ă ce a r u n c ă o u i t ă t u r ă u r â t ă sp re Niţu, o luă p e c ă r a r e s p r e casa d iaculu i .

— Bun lucru T o a d e r e — — Bun p ă r i n t e Mohor , d a vine oa re de g r a b ă ? . — Ce să v ie? . — Ploa ia — P ă r i n t e l e Mohor se în toa r se sp re Brana , îşi puse m â n a s t r ea ş ină

la ochi şi apoi f ă ră să se mai în toa rcă sp re diacu z ise :

— Cred c ă nu-i t r ebue ma i mu l t ca o fugă deaci p â n ă în dea l la Neghina, şi îi aci.

— A u z i Nonea , ma i ai snopi? . Nonea nu scoase nici o vorbă, da r cum nu mai avea numa i p e

dr icul ca ru lu i decâ t câ ţ iva snopi îi svâr l i p e ne răsu f l a t e , unu l î n t r ' a l t u l in vârful s togului .

— Ştii ce m ' a m gândi t b a d e T o a d e r e ? . — Nu ştiu p ă r i n t e , numai dacă mi-i spune . — Când o veni v remea şcolilor să mi-1 da i p e Nonea să-1 duc

cu mine la o raş şi să-1 las la gimnaziu.

GÂND ROMÂNESC 583

— Du- te , du - t e p ă r i n t e şi nu- i mai băga în c a p şi d u m n e a t a lucrur i le aces tea , că a m eu cu el des tu l v â r t e j , decâ t e ori îl vede p e nepo tu l dumi t a l e cum zace la u m b r ă cu c a r t e a l ângă el ; d u m n e a t a nu vezi că n u m a i el ce m ă mai p o a t e a ju t a din t o a t ă casa , c ă eu s lugă nu-s în s t a r e să-mi bag, şi de lucru îs harn ic , numa i de musa i

— Diece, ştii ce, eu şi a şa d a c ă m ' a m popi t f ă ră p r e u t e a s ă n ' a m p e n ime; în b l ă s t ă m a t u ' ă s t a de nepo tu -meu nu-mi pot p u n e n ă d e j d e a , şi m ' a m gândi t că Nonea, cum îi copil cumin te şi a scu l t ă to r aş p u t e a face ceva din el, şi vezi, nici nu ştii cum ne poa t e a ju t a o d a t ă pe amândo i .

— Hei p ă r i n t e Mohor , da mul t îi p â n ă a tunci , i a r eu vezi cum stau. M a i a les amu. A m n u m a câ teva pos t a ţ i de p ă m â n t , ne coace şi seceta şi ne uscă tot ce avem, că doa r bine ştii de c â n d n u ne -a ma i r ăcor i t un p icur de p loa ie . A s t a încă îi numa i de che l tu ia lă , d ' apoi m â n a de lucru! Că cine m ă a ju t ă pe mine neput inc ios cum sânt , şi cu a t â t e a guri b u n e n u m a de m â n c a r e ?

Cum p r i n t r e vorbe se t r ez i r ă cu stogul acoper i t , t r a s e r ă ca ru l în şopru şi a d u n a r ă ce mai e ra p r in o g r a d ă căci noruaş i i surii d e a s u p r a Brane i se făcuse ră câ t n iş te mun ţ i negri i d e a s u p r a casei lor.

P ă r i n t e l e Mohor umbla cu mâini le la spa t e d u p ă ei ori u n d e se învâr teau , p r in o g r a d ă .

Un gând b u n îl r o d e a a l ă t u r e a cu toa te necazur i le . — Ascu l t ă , b a d e T o a d e r e , eu îţi d a u un iugăr de g râu şi unu l

d e cucuruz , l uc ra t şi s e m ă n a t ga ta ca să- ţ i poţ i băga s lugă în locul lui Nonea , ce z ici?

— Vai de mine pă r in t e , da cum poţ i face una ca as ta , că nu-i ver-nic p r ă p ă d i t u ă s t a de copil c â t ă gr i jă ai d u m n e a t a de el.

— A ş a m ' a m gând i t şi a şa fac, ai auzi t Nonea , cum vine t o a m n a cum te duc la T u r d a la gimnaziu.

N o n e a p lângea , f ă r ă să ştie de ce. •— Da şi la T u r d a es te şcoală , eu am c rezu t că numai în B l a j ? P ă r i n t e l e Mohor râse , iar d iacul n u m a i se simţi a r â d e , fe r indu-se

chiar şi aşa , de ochi lui Nonea . Un t u n e t desp ică ceru l în d o u ă şi s t ropi m a r i se a r u n c a u pieziş

ca a lb ine le la om rău , în pe r e t e l e casei, d in sp re Brana . P ă m â n t u l începu să soa rbă a p a în clocote p a r c ă , de înf ierbân­

t a t ce e ra . T o a d e r d iacul îşi ş t e r se cu m â n e c a s t ângă f runtea a s u d a t ă , şi cu

d r e a p t a îşi făcu o c ruce încea tă . — D ă - o D o a m n e cu ra t ă .

V A S I L E R U S U

INTERIOR

A t â r n îndoiel i d e suf le tu-mi: l a c ă t Cu cheia p i e r d u t ă p e fundur i de m a r e . Sorb vinul năde jd i i , ca lc v iea ţa în t r e a c ă t , Şi s t r âng în a d â n c u - m i o t r ăvu r i a m a r e .

D o r m îndoiel i le 'n mine, ca 'n lacur i Moci r l a c le ioasă şi t r e s t i a f r ân tă . Şi-mi p a r e c ' a ş t ep t o minune , de veacur i , Cu glas au r i t ca de p a s ă r e s fântă .

D u r e r e a m ă 'nchide 'n p a l a t e de vis S ă cresc la iluzii şi gândur i , s t ingher . M ă t em de ce soa r t a în sânge mi-a scris Cum m ă tem de mu l ţ imea de s te le din cer.

Nosta lg ic m ă 'mba tă t r ă i r i ra r i şi mar i , Că in ţe le -mi fac r ă spân t i i în d rum, Dor in ţe le -mi joc ca 'n frâu a r m ă s a r i , In mine mocnesc ca j a ru l în scrum.

P e culmi de T r e c u t m ă opresc să ascu l t C u m cresc amint i r i d in poveşt i ce -au a p u s : I coane r ă s a r , . . . icoane se ş t e rg . . , E demul t De c â n d un luceafă r din cerur i s'a smul s !

AUTOBIOGRAFIE

Din zar iş t i de v iea ţă m ă a d u n P e căi de s tele să vâslesc, — nă ie r Ce j induieş te l ac r imă şi cer, — Şi 'n p a t r u vân tu r i j a lea să mi-o spun .

Cu ochi de do ru r i p i p ă i u d e p ă r t ă r i , Şi 'n glas d e cerb t r i s te ţ i le -mi a scund . In mine ca ' n genuni , a d e s m 'a fund S 'ascul t cum u r c ă pa ju r i pes te ză r i .

P e frunza t inere ţ i i m ă d e s t r a m Ca u n pa ing de soa re 'n dimineţ i , C ă 'n sânge-mi înfloresc s t r ămoş i şi vieţi D in t r ' un t r ecu t d e t a ină şi h a r a m . . .

M i - a m r u m e g a t t ăce r i l e şi ani i Cu je rbe de nel iniş t i cununa t ; De doru l mor ţ i i m ă l ă sa i fura t C â n d mi - am p ă s c u t p e ţ ă r m de vis, c â r l a n i i . .

La por ţ i de cer a m ciocăni t m e r e u Şi p e copaci a m p l â n s ca pe un u m ă r , Ieş ind sub s tele n o a p t e a să ' e n u m ă r , (Voiam doa r să vorbesc cu Dumnezeu ! )

CÂNTEC DE IUBIRE SI DE MOARTE >

Credea i că veşnic noi ne vom iubi, D a r nu şt iai că T impu l ni-i d u ş m a n Şi 'n ma i p u ţ i n ă v r eme d e u n an F l o a r e a Iubiri i ne-o va v e ş t e j i . . .

Noi, cei dintâi , de ea vom fi u i ta t , — Cum uiţi , o r icâ t d e scump ţ i -a fost, p e - u n mor t , C u m ui tă m a r i n a r u 'n la rg un po r t Cu-a t â ţ i a ochi c a r e l -au fe rmeca t ! . . .

, . Inva ţă - te să uiţi, ca să t ră ieş t i , „ I n v a ţ ă - t e să plângi , s ă poţ i u i t a ! " — E scris în ca r t ea d ragos te i aşa , Şi-i u n a d in t r e legi le-omeneşt i .

Cuvin te mar i ca: „Veşnic" , „Nic ioda t ă" , „ C â t D u n ă r e a va curge şi va fi, „De m 'a i urî , şi to tuş i te -aş iub i ! " A m şi u i t a t că l e -am ros t i t o d a t ă ! . . .

C u m Timpu-ş i r â d e de iubire, vez i? . . . î ş i u r c ă Moar t ea l iniş tea în n o i . . . C u r â n d îmbă t rân i -vom a m â n d o i . . . - Că veşnic ai să m ă iubeşti , mai c r ez i ? . . .

576 GÂND ROMÂNESC

PE CULMILE DISPERĂRII S t u p i d ă - i omeneasca m e a fiinţă In ca r e t oa t e s lăbiciuni le-ş i d a u r â n d ! M a i b ine le! — e t ragicul m e u gând, Şi sun t u n cuib de pat imi , n e p u t i n ţ ă .

S u n t s e a m ă n animalulu i , şi n u - s ! P u t e r e n ' am, nici colţi , venin, nici ghiare , Nici n u m ă r u l d e ani a şa de m a r e , Subt soa re n u şt iu cine m ' a a d u s !

I a r miezul de lumină ce-1 posed Izvor mi-e de nel iniş t i şi dure r i , E mărgin i t , greoiu, f ă ră pu te r i , — A l fiarei, poa te , e mai del icat .

N ă t â n g u l graiu îl a m în p lus de fiară, — Cu care -mi s p u n la s e a m ă n p ă s u l meu , — încolo , ce-i o f i a r ă? Ce sun t e u ? — Ea- i mai echi l ibra tă , b u n ă o a r ă !

P lu t e sc în ta ine, ta ine le în mine, Nu şt iu nimic, ci to tu l bănuiesc , D e a c e e a poa te , — a m a r m ă pl ic t isesc Tân j ind d u p ă o lume de ma i b ine!

Aşa , o t a ină s implă , ne i e r t a t ă , P e ca r e n ic ioda tă n 'o s'o ş t iu: , ,Când a m p o r n i t ? Din ce origini v iu? , ,Pămân tu -mi es te D u m n e z e u sau t a t ă ? "

Dospescu -mă sub v r eme ca o p l a n t ă , Şi m ă în t reb de ce sun t veşnici munţ i i , îmi n u m ă r anii d u p ă b r a z d a frunţii , M ă c red o t r aged ie a m b u l a n t ă !

I. M Ă R G I N E A N U

TREI SCRISORI DELA GHEORGHE LAZĂR

Scrisor i le lui Gheorghe Lazăr , p e ca r e le pub l i căm aici, n u cu­p r i n d nici informaţi i noui cu l tu ra le , poli t ice sau de a l t ă n a t u r ă , car i s ă le r id ice la documen te is tor ice şi nici nu a r u n c ă vreo lumină n e ­p r e v ă z u t ă a s u p r a pe r sona l i t ă ţ i i sa le . Sun t d o a r n iş te scrisori m ă r u n t e c ă t r ă un copil de 6—7 ani , a că ru i e d u c a t o r a fost pe când îşi făcea s tud i i l e de d r e p t la C lu j . S u n t p re ţ ioase totuşi , mai a les din d o u ă m o t i v e :

în tâ i , p e n t r u c ă sunt p r in t r e foar te pu ţ ine le lucrur i de m â n a lui c a r e au s t r ă b ă t u t p â n ă la noi. Cinci ad re se , — t re i c ă t r ă episcopul Moga în ches t iunea conflictului s ău cu elevul Feke t ic i şi d o u ă c ă t r ă guvern , p r e z e n t â n d două manusc r i se p e n t r u c e n z u r ă 1 ) —- o A r i t m e ­tică, o Tr igonomet r i e şi un p l an de ho tă rn ic ie sun t s ingure le m a n u ­scr ise , m â n u p ropr i a , descoper i t e p â n ă acum. Scr isor i n ' a v e a m încă nic i una . Luc ră r i l e a s u p r a lui, cel puţ in , nu r e p r o d u c şi nici nu c i t ează v r e u n a 2 ) .

I a r în al doi lea rând , p e n t r u c ă a d a u g ă ceva nou la biografia lui. Ş i i a t ă ce a n u m e :

Gh. Bogdan-Duică , în monograf ia s a 3 ) , u r m ă r i n d s tudi i le lui La­ză r , la p . 19 no ta 2, a junge să se în t rebe u n d e a r fi p u t u t locui şi din ce a t r ă i t Lază r , copil de ţ ă r a n , cei v reo 5—6 an i câ t a s t a t la C lu j? Negăs indu-1 p r i n t r e burs ier i p r e s u p u n e că p l ă t e a şi face calcule , câ t îl p u t e a u costa, d u p ă p r e ţu r i l e de atunci , anii aceş t ia d e s tudiu, fie că

!) Pub l i ca te d e Dr. I. Lupaş, Episcopul Vasile Moga şi profesorul Gheorghe Lazăr, în An . A c . Rom. , Mem. Secţ . Istorice , Ser ia II, Tom. X X X V I I (1914—15) . T o a t e manuscr i se l e şi d o c u m e n t e l e în jurul lui Lazăr sunt s trânse de G. B o g d a n -D u i c ă ş i G. P o p a Lisseanu. Viaţa şi opera lui Gheorghe Lazăr. Buc. 1924.

2 ) O s ingură scr i soare i s'a atribuit p â n ă acum. Cf. Emi l Virtosu, Tudor Vladimirescu, Glose, fapte şi documente noui, Buc . 1927, p. 135—37. E din t im­pul mişcăr i i lui Tudor şi poartă data de 28 Apr i l i e 1821. Dar aceas ta n'are s em­nătură şi îi l ipseş te şi adresa, n avem deci s iguranţa dep l ină că e de el scrisă .

3) G. B o g d a n - D u i c ă , Gheorghe Lazăr, în An . Ac , Rom., Mem. Secţ iuni i Li­terare, Seria III, T o m . I, Buc. 1924.

578 GÂND ROMÂNESC

locuia în i n t e r n a t fie c ă s ta în o raş . Scr isor i le lui vin să ne comunice acum, că L a z ă r a t r ă i t c â t ă v a v reme în casa conte lu i F r anc i s c Gyula i , b u c u r â n d u - s e cu s igu ran ţ ă de în t r e ţ ine re g r a tu i t ă şi de un o a r e c a r e o n o r a r în p lus , cum se p l ă t e a u obişnui t educa tor i i în a s e m e n e a fami­lii. Cazu l lui Şincai şi a a l to r setoşi de ca r t e , d a r l ipsiţ i de mi j loace , d in v r emea aceea . L a z ă r n ' a s t a t mul t , d u p ă c u m vom vedea , la a c e a s t ă familie. F a p t u l că a s t a t însă, î n d r e p t ă ţ e ş t e deduc ţ i a , că nici în ani i cei la l ţ i n u se va fi l ă s a t n u m a i în sa rc ina pă r in ţ i lo r . L a z ă r e ra de v reo 20 ani c â n d a veni t la Cluj şi a fost to t t impul u n e lev eminen t ; e r a uşor să-ş i găsească , la s t r â m t o a r e , a s e m e n e a ocupa ţ i i şi e firesc să fi c ă u t a t să-ş i u şu reze pă r in ţ i i de o s a rc ină ca r e le în t recea , poa te , pu ­ter i le .

Scr isor i le aces tea t re i se p ă s t r e a z ă la Bibl ioteca Univers i tă ţ i i d in Clu j , în a rh iva Muzeu lu i A r d e l e a n 4 ) . P e h â r t i a c a r e le se rveş te de co­p e r t ă găs im scris, ch ia r de m â n a elevului său, în u n g u r e ş t e : „Scr iso­r i le educa to ru lu i m e u Gheo rghe Lază r , ca re se p r e g ă t e a p e n t r u epis­copia r o m â n e a s c ă " . T o a t e t re i — d a r ma i a les cea d in tâ i — au u n scris frumos, caligrafic, o rdona t , precis . Aceeaş i caligrafie, pe ca r e o regăs im, ma i fină şi ma i n u a n ţ a t ă numai , în manusc r i se l e lui chiri l ice. Cupr insu l lor sun t mici compl imen te şi a ten ţ iun i , men i t e să câş t ige inima unui copil , s t r e c u r a t e p r in t r e sfaturi şi î n d r u m ă r i , s cu r t e lecţi i chiar , p e n t r u micul elev, a că ru i p rogrese le u r m ă r e ş t e cu gri je şi mu l ­ţ umi r e în suflet şi din d e p ă r t a r e . To tu l p e u n ton familiar, intim, sim­ţit. Se s imte din cuvinte o r e a l ă d ragos t e în t re dască l şi elev. L a z ă r se găsea p e d r u m u l m a r e al vieţii sa le : cel d e educa to r . D a r se m a i p o a t e citi p r i n t r e r â n d u r i şi că L a z ă r se simţise bine în casa aces te i familii şi în t re oameni i curţ i i . In scr isori nu u i tă să- i s a lu te pe f iecare în p a r t e : p e contesă , p e domnişoare , suror i le copilului , pe noul lui e d u c a t o r (Hofmeister) — pe ca r e nici m ă c a r nu-1 cunoş tea : e r a a c u m Dobren t ey — pe domnul Nikreis , pe t â n ă r a d o a m n ă Schmalen tz i , gu­v e r n a n t a copii lor . . .

Scr isor i le aces tea , desigur, n ' au fost s ingure le . In p r ima — c a r e nu e decâ t un r ă s p u n s la a l t ă scr isoare — v e d e m că L a z ă r îl r o a g ă p e copil , să- i scr ie cel pu ţ in o d a t ă pe lună , câ t t imp va s ta el la Vie-na, cu f ăgădu ia l a să- i r ă s p u n d ă t o tdeauna . Şi la Viena a s t a t t re i an i şi ceva.

Elevul lui L a z ă r e un personagiu bine cunoscut . E conte le L u d o ­vic Gyula i , c a r e a t r ă i t p â n ă la 1869 şi s'a r e m a r c a t ca un p r i e t en d e -

4) A r h i v a famil iară Gyulai-Kuun, Misive. E l e au fost descoper i t e d e dl L. K e l e m e n , arhivarul Muzeulu i , căruia îi da torăm şi ind icaţ i i l e asupra lui L u d o v i c G y u l a i şi famil ie i sa le .

GAND ROMÂNESC 579

vo ta t a l căr ţ i i , cu mul t ip le p r e o c u p ă r i cu l tu ra le , l i t e r a re şi poli t ice, ca un p r e ţ u i t o r d e d o c u m e n t e şi relicvii is torice, co lec ţ ionar de p iese mi­nera logice şi ze los spr i j in i tor al ins t i tuţ i i lor d e cu l tu ră . II găs im de p i l dă ac t ivând la desch ide rea p r imulu i t e a t ru m a g h i a r în Cluj , con­t r ibu ind cu sume i m p o r t a n t e la fondur i le A c a d e m i e i unga re , figu­r â n d p r i n t r e în temeie tor i i Muzeu lu i A r d e l e a n , c ă r u i a şi-a d ă r u i t co­lecţi i le. P a r l a m e n t a r în m a i mu l t e r ându r i , r e p r e z i n t ă obişnui t Zaran-du l şi H u n e d o a r a 5 ) . O p e r a i n t e r e s a n t ă a vieţii sa le sunt î n semnăr i l e zi lnice, ca re , în ce le 126 volume, î m b r ă ţ i ş e a z ă un r ă s t i m p nu mai s cu r t d e o j u m ă t a t e de veac (1814—1866) 6 ) . Gyu la i s'a n ă s c u t la 1800. In copi lă r ie , d u p ă c u m scrie în z iaru l său, a avu t p a t r u educa to r i , p r i n t r e car i cel ma i i m p o r t a n t a fost l i t e ra tu l Gabr i e l Dobren tey . A l ă t u r i de a c e s t a a crescut , el i-a fost in i ţ ia toru l şi m e n t o r u l l i t e ra r ş i -apoi p r i e ­t enu l de o v ia ţ ă în t r eagă . In î n semnăr i da i pe s t e nume le lui la f iecare pas .

Nu 1-a u i t a t cu totul nici pe Lază r . Căc i i a t ă ce n o t e a z ă la d a t a d e 30 M a r t i e 1830: „ î n a i n t e d e Samui l Kis a m m a i avu t încă doi edu­cator i , a n u m e p e Moser , ca re a mur i t mi se p a r e de boa lă seacă şi pe Lazăr, c a r e s 'a p r e g ă t i t p e n t r u episcopia r o m â n e a s c ă , d a r p e aceas t a nedobând ind -o , a p r imi t o s lu jbă la casa să rac i lo r din Sibiu. C ă u n d e e a c u m n u şt iu. In S ă c e l 7 ) ş t iu că a p r e d i c a t o d a t ă sp r e m a r e a mu l ­ţ u m i r e a R o m â n i l o r " 8 ) . N u ne spune , îna in te d e a p leca sau d u p ă ce s'a în tors de la V i e n a ?

Lază r , d u p ă c u m re iese din scrisori , i-a d a t lecţi i de l imba ge rma­nă . C â n d a fost d a t în s eama lui, Gyu la i n u avea mai m u l t de 5—6 ani . Pă r i n ţ i i îl p u s e s e r ă deci foar te c u r â n d la î n v ă ţ ă t u r ă . D a t o r i t ă în p r imul r â n d , des igur , m a m e i sale, S u s a n a K â c s â n d y , o femeie cu ca­l i tă ţ i a lese , fină, cul tă , — vorbea n e m ţ e ş t e şi f r an ţuzeş te — cu sub­ţ i a te gus tur i l i t e ra re , d a r n u ma i pu ţ in devo ta t ă , în ace laş t imp, nici mi­siunilor ei famil iare . N u m e l e ei a i n t r a t şi în i s tor ia l i t e ra tur i i magh ia ­re , p r in sen t imen te le insp i ra te lui F r anc i s c Kaz inczy . Sen t imen te du­rabi le , cu u r m e în t o a t ă v ia ţa aces tu ia . Kaz inczy o cunoscuse pe la 1785 şi amin t i r ea af lăm că i-o p ă s t r e a z ă cu p i e t a t e şi d u p ă m o a r t e a

5 ) Sz innye i , Magyar irak elete es munkâi, IV. p. 142—143. Cf. şi i s toria fami­l ie i la S. G y u l a i Rikărd, A marosnimeti es nădaskai Gyulai csalăd, d in rev. Ge-nealogiai Fuzetek, anul 1911.

6 ) Sz innye i , /. 6. S e păs t rează la B ib l io teca Univers i tă ţ i i d in Cluj , Manuscrise. 7 ) F o s t A n d r a ş f a l ă u l român, jud. Odorhei . 8 ) Ziarul lui Ludov ic Gyula i , 1829, p. 161. Pr intre preocupăr i l e lui z i ln ice ,

Gyula i n o t e a z ă d e s amintiri din cop i lăr ie . Mai a l e s în anii d in urmă ai vieţ i i sa le . D a c ă c ineva ar a v e a răbdare să - i răs fo iască vo lumele , nu e e x c l u s să g ă s e a s c ă şi a l t e amintiri' a supra lui Lazăr.

580 GAND ROMÂNESC

ei ( 1 8 2 6 ) 9 ) . U n r e spec t deosebi t îi înso ţeş te numele şi în scr isori le lui Lază r . A s c u l t a r e a de cuvân tu l mamei , împl in i rea voinţii sale, sun t ce le mai a p ă s a t e sfa tur i p e car i le d ă şi el e levului . P r i n t r e chipur i le t r i ­mise copiilor, L a z ă r t r imi te t re i şi p e n t r u ea, 'desigur g ravur i sau s t am­pe, d e s p r e ca r e ş t ia că o in t e re sează . I-a şi scris, d u p ă cum re iese d in pos t - sc r ip tumul pr imei lui scrisori . Şi, poa te , n u numa i o s ingură d a t ă .

Cum a a juns L a z ă r în a c e a s t ă famil ie? F o a r t e probabi l r ecoman­d a t d e ca reva din profesori i lui de la şcoa lă . Moşii le conţi i G y u l a i le a v e a u în Mint ia (jud. H u n e d o a r a ) şi Săce l . C a s ă familia ma i avea şi în Clu j , în P i a ţ a Uniri i de azi ; casa ca r e p o a r t ă acum nr. 10 şi e p r o ­p r i e t a t ea Muzeu lu i A r d e l e a n p r in t r ' o dispozi ţ ie t e s t a m e n t a r ă a lui Ludovic Gyula i . î n t r ' u n t imp d e ş e d e r e aici îl va fi l ua t pe L a z ă r edu­cator , p e ca r e 1-a d u s apoi şi la moşie, a şa cum se obişnuia şi a şa cum se p o a t e d e d u c e şi din amint i r i le lui Gyula i . D a c ă din a rh iva l iceului p ia r i s t din Cluj n ' a r lipsi tocmai scr ip te le anulu i şcolar 1805/1806, s 'ar p u t e a afla d a c ă L a z ă r a r ă m a s să-şi t e rmine s tudi i le sau a p l eca t ma i d e v r e m e la ţ a r ă , u n d e îl duceau obligaţi i le de educa tor , P u t e a să p lece , se 'n ţe lege , şi cu gându l să-ş i dea e x a m e n e l e în p a r t i c u l a r 1 0 ) . A t â t a ş t im numai că la 31 Iul ie 1806 î m p ă r a t u l îi a p r o b ă b u r s a p e n ­t r u teologia ca to l ică din Viena, pe ca r e v icarul o r t o d o x d in Sibiu i-o ce ruse încă în cursu l anu lu i şcolar .

Câ t t imp a fost educa to ru l lui Ludovic Gyula i , nu se p o a t e p r e ­ciza. V r ' u n a n se p a r e din conf run ta rea indicii lor. D a c ă a mai prof i ­t a t ceva, în a f a r ă de beneficiile ma te r i a l e , câ t a s t a t p e l ângă familie, e şi ma i greu de spus . In tot cazul , se găsea în t r 'o casă , în ca re c a r ­tea se bucu ra de o îna l t ă favoare . L a z ă r în a p r o p i e r e a că r ţ i lo r cu si­g u r a n ţ ă n ' a s t a t degeaba . Şi chiar dacă , p lebeu cum era , n ' a comuni ­c a t d i rec t cu cu l tu ra şi gus tur i le l i t e r a r e a le s t ă p â n e i sale, — scr isoa­rea de ca re amin t e ş t e că i-a scris-o n u va fi fost ma i mu l t decâ t o p r e ­z e n t a r e de c o n d o l e a n ţ e la m o a r t e a soţului ei — nob le ţă m o r a l ă şi pres t igiul ei in te lec tua l vor fi fost un p e r m a n e n t î ndemn şi p e n t r u el . D u p ă în toa rce rea de la Viena, l e g ă t u r a cu familia Gyu la i L a z ă r n ' a m a i c ă u t a t - o şi nu s'a mai folosit în nicio î m p r e j u r a r e de acea s t ă cunoşt in­ţă . Cel pu ţ in n ' a v e m nicio u r m ă . P r e d i c a din Săce l a r p u t e a să fie u n indiciu, că a mai t r ecu t pe acolo şi d u p ă c e a făcut teologia, a şa c u m p romi t e în scr isori le sa le ; nu e exc lus însă ca L a z ă r să fi vorbi t ţ ă ­ran i lo r îna in te de a p leca la Viena. Ş t i rea nu e mai pu ţ in p r e ţ i o a s ă

9 ) Szimnyei, o. c. Biograf ia lui Franc i sc Kaz inczy . 1 0 ) Gh. B o g d a n - D u i c ă , o. c„, p. 18, c r e d e că a urmat şi anul al do i l ea î n ­

treg. E mai puţ in probabi l acum, d u p ă c e c u n o a ş t e m şi a c e s t amănunt biograf ic .

GÂND ROMÂNESC 581

în s ine : L a z ă r n u se sfia să se ocupe de ţ ă r a n i i săi nici c â n d se afla in case nobile. Ludovic Gyula i , la 1830, vedem că nu şt ie nici el ce s 'a făcut . Nici n u af lase m ă c a r că a m u r i t cu ş a p t e ani îna in te .

W i e n n den 14-ten M a y 1807.

1 .

Liebster junger Graf Lajos!

Ich sehe wohl aus Ih re r Schrieft , Sie s ind immer rech t fleissig; d a s f reunt mich; nu r fahren Sie so immer fort, u n d folgen Sie nu r im­m e r der M a m m a . Ich wol te r e d e n auch von I h r e m Hofmeister , abe r ich weis nun nicht, w a s fur e inen dass Sie haben . Dass ich n u n nicht m e h r bey Ihnen bin, es h a t nichts zu sagen; so ba ld ich hier ver t ig bin, so k o m m e ich ja w iede r zu Ihnen, w e n n Sie mich noch h a b e n wol -len, u n d so d a n n w e r d e ich Sie noch besser un t e r r i ch t en konnen ; j a nach Wienn , wo ich je tz t bin, w e r d e n wir b e y d e auch k o m m e n zu sei-ne r Zeit, w e n n die M a m m a uns e r l auben wi rd . N u n l e rnen Sie p r a v a l les was Ihnen aufgegeben wird, und seye Sie r ech t m u n t e r , d e n k e n Sie n ichts a n d e r s . Dass de r gute H e r r P a p a uns ve r l a s sen h a t 1 1 ) , des s -wegen, der fen wir n icht t r au r ig seye ; er ist nun in de r R u h e ; ja er is t g luckl icher a ls wi r a l le , wir w e r d e n ihn zu seiner Zei t w iede r sehen . Wei l ich sehe mein l iebster Lajos, da s s Sie e inen so grossen Z u t r a u e n a n mich h a b e n u n d mich immer ge rnn haben, so bin ich rech t froh; w a s mich anbet r i f t Sie wissen ja wohl, da s s ich Sie immer sehr lieb h a b e : des swegen t r a u e ich mich auch Sie zu bi t ten, dass Sie mi r nach d ie -sem a l len M o n a t h e n wenigs tens e inen Brief i iberschicken nach W i e n n , so l ang ich noch d a bin; ich w e r d e Ihnen immer a n t w o r t e n ; und da -d u r c h w e r d e n Sie n icht n u r Briefe schre iben lernen, sondern , Sie w e r ­den d a d u r c h auch I h r e Schrift immer m e h r und m e h r verbessern u n d ve r schonern ; u n d w a s noch d a s schons te ist dabei , d a s Sie von n u n a n eine c o r r e s p o n d e n s schon fiihren, u n d z w a r ga r nach W i e n n ; die M a m m a w i r d es Ihnen siicher e r lauben , nu r b i t t en Sie sie schon; d a n n schre iben Sie mi r a l les was Sie neues wissen, wie Sie sich a l le befin-den, ode r w e n n Sie e twas b r auchen ; ich w e r d e Ihnen, was mogl ich ist, a l les schicken; be sonde r s w e n n ich zurt ick komme, so br inge ich I h n e n eine schone go ldene Uhr . D a n n schre iben Sie mir, ob d e r H e r r N ick reys noch d a w â r e d e n n ich habe gehoret , er w ă r e fort von Ihnen , desswegen, k a n n ich ihm auch nichts schreiben. H ie r i iberschike ich I h n e n eine la te inische Vor schrift, denn deusch konnen Sie ja schon

H ) Franc i sc Gyula i , tatăl cop i lu lu i murise de curând, în 3 Mart ie 1807. Cf. Genealogiai Fiizetek, 1911, p. 111.

582 GÂND ROMÂNESC

schon schreiben, ich w e r d e I h n e n auch a n d e r n schicken zu se iner Zeit, n u n schauen Sie e inen j e d e n Bus t ab (!) gut an, u n d schre iben Sie ihn deut l ich ab, so w e r d e n Sie auch im Late in ischen e ine schone Schrif t bekommen , d e n n j e t z t ist schon Zeit auch die anzufangen. H ie r h a -b e n Sie auch einige Bi lder , e ins ist fiir Sie, die iibrigen dre ie s ind fur die Comtessen , denn sonst k a n n ich n ichts a n d e r s auf de r P o s t schicken; u n d ich lasse mich ihnen a l len u n t e r t h ă n i g s t empfehlen u n d ich d a n k e rech t sehr, dass sie sich noch me ine r e r r i nne rn ; ich lasse sie d a n n gehor sams t b i t ten , mich auch wei te rh in in ih ren h o h e n g n a d e n zu beha l t en ; ich wol l t e auch dem S a n d o r e twas schicken, a b e r ich weis n u n n ich t ob er noch d a sey; desswegen schre iben Sie mir . Me ine Briefe beha l t en Sie dann , u n d schauen Sie gut an, wie ich d e n Br ie î anfang, u n d endige d a m i t Sie wissen. Nicht wahr , mein l iebs ter La-jos? wir s ind ja auch jetz b e i n a n d e r n ob schon, nicht gegen wăr t ig , doch im Schre iben . Oh wi r sehen uns bald , nu r schre iben Sie mi r p r a v indessen . Leben Sie wohl l iebs ter Lajos . D a h a b e n Sie e inen Kuss von I h r e m

aufrigt . d iener Georg Lâzâ r

Pe marginea paginei întâi: W i e Sie meine A t t r e s s e schreiben, h a -be ich in me inem vorigen Brief, de r M a m m a schon uberschickt . D e r F r a u v. Schmalen tz i lasse ich mich gehor sams t empfeh len w e n n sie noch da ist.

Be ts 15-ân Octombr ie 807, 2.

Edes K e d v e s Lajos Urf im!

Mivel igen kesson ve t t em a d r a g a levelit , a z e r t kesson felelek en is r eâ ja . Hogy meg m i n d a k ivânsâgom sze ren t visseli magâ t , a n e k e m a l ta l k i i lde t te te t t i râsâbol m â r joi l â tom; m e r t m a g y a r bet t i ikkel is, o l l jon keves ido a l a t t m â r eleg s zeppen ir. H o g y ped ig az u t ân is ha s son lo ke ppe n fogja m a g â t viselni, a r ro l m inden b izonynya l vagyok, mivel joi e s m e r e m a d r a g a es jo indulo t jâ t . Kerem, i r jon Le lkem ezentu l is n e k e m gyakran , m e r t joi tudja , me l ly n a g y o rommel vesz-szem m i n d e n k o r a d r a g a levelei t ; de azzon kivul is t s ak gondol ja , me l ly di tsoseges dolog az igy co r re spond ia ln i ; va losâggal m i n d ha e p p e n egygyut t volnânk, ugyi Edes Ur f im? I t t en ki i ldek ke t k e p p e t ; egye t m a g â n a k , egye t S â n d o r n a k ; h a n e m ol l jon Condi t ioval , hogy S â n d o r joi vissel je magâ t , joi tanul jon , m e r t ku lomben nem lesz Ge -nera l i s , es en sem fogok tobbszor Bets i k e p p e k e t neki ku ldeni , h a n e m egy Dobot, m e r t akkor jo lesz dobosnak .

GÂND ROMÂNESC 583

A Grofne eo Nagysâgânak , nem ku lomben a d r a g a Kis Aszszo-n y o k n a k a l â z a t o s s a n t sokolom kezei t ; Schmalen tz i Ifiu Aszszonyt , es a z Hofmester U r â t t i sz te lem. Ezze l vagyok

a d r a g a es jo Ur f imnak igaz Szolgâja

Gyorgy Lăzăr I I A n n i Theo logus .

3 . W i e n n d. 18 Decembr . 1807.

Liebster Graf Lajos!

Ich ho r t e wohl auch von Ih re r Unposs l ichkei t , mir ist es sehr leid. I n d e s s e n G o t t gebe Ihnen die e rwi inschte te G e s u n d h e i t wieder , u n d l a s se Sie lang u n d rech t glucklich leben; viele r ech t viele n e u n J a h r e e r l a n g e n in vo l lkommener Zufr iedenhei t , d a m i t wir a l le an Sie, u n d Sie a n uns eine w a h r e F r e u d e h a b e n konnen . Hie r tibersende ich Ih­n e n ein Bi l le t zum n e u e n J a h r e . F u h r e n Sie sich n u r immer gut auf, l e rnen Sie p r a v d e n n d a s schickt sich fur e inen jungen Menschen , Sein sie folgsam, u n d tugendhaf t , d e n n d a s m a c h t d e n M e n s c h e n ubera l î be l iebt ; u n d d a s wo l l en Sie! n icht w a h r ? W i r w e r d e n u n s auch b a l d sehen wieder , u n d ich w e r d e I h n e n sicher von W i e n n e t w a s mi t b r in-gen ; das w i rd eine F r e u d e seye, gel ten S ie? Ich bi t te Sie r ech t sehr Liebs ter Lajos! r ich ten Sie in me inem N a h m e n den Comtessen , d e m H e r r n Nikre is u n d seiner F r a u Gemahl inn , ebenfal ls auch I h r e m H. Hofmeis ter ein neues J a h r aus . D e m H e r r n Nikre is w e r d e ich b a l d schre iben. Leben sie r ech t wohl , Liebster Lajos, u n d vergessen Sie me ine r nicht .

Ihr L â z â r

1.

V iena , 14 Maiu 1807.

Prea iubi te t inere c o n t e Ludovic ,

V ă d d in scrisul dumi ta l e că eşt i mereu foarte s i l i tor; as ta m ă bucură; să mergi numai tot aşa mereu înainte şi să ascu l ţ i t o t d e a u n a d e mama. A ş fi vrut să - ţ i vorbesc şi despre educatorul dumita le , dar nu ş t iu d a c ă ai acum vreunul şi c e educator ai. Ca eu nu mai sunt acum la Dumneavoas tră , nu face nimic; îndată c e vo i i sprăvi aici m ă vo i în toarce iarărşi la D u m n e a v o a s t r ă , d a c ă m ă mai dori ţ i ş i a tunci te v o i putea instrui şi mai bine; chiar la Viena, u n d e sunt eu acum, v o m v e n i împreună la t impul său, când m a m a n e va da voie . A c u m învaţă numai v o i o s t o a t e l ec ţ i i l e , fii cu capul aco lo , nu t e gândi a l tundeva . Că bunul; p a p a ne -a p ă ­răs i t , să nu fim trişti , e l a c u m d o a r m e în pace;J ba e chiar mai fericit decâ t v.o\ to ţ i ; îl v o m r e v e d e a şi noi când v a veni vremea. M ă bucură tare mult , s c u m p u l

584 GÂND ROMÂNESC

m e u Lodovic , c ă ai a tâ ta încredere în m i n e şi m ă iubeşt i mereu. Cât despre mine şti i bine, că mi-ai fost t o t d e a u n a foarte drag. D e a c e e a îndrăznesc s ă te rog ca, d e a c u m înco lo , să -mi scrii ce l puţ in o scr i soare în > f iecare lună, c â t voi mai fi aici la Viena . Eu îţi voi ră spunde to tdeauna; şi prin a c e a s t a nu numai ve i învăţa c u m s ă scrii scrisori , dar scrisul dumi ta l e se v a facă din zi în zi tot mai b u n şi mai, frumos. Şi c e e a c e e, pe deasupra , şi mai frumos decâ t toate , de a c u m îna inte ve i purta o a d e v ă r a t ă c o r e s p o n d e n ţ ă şi încă chiar cu Viena; m a m a îţi va da vo i e d e bună seama roagă-o numai frumos. Scr ie -mi apoi tot ce ştii nou, cum v ă af laţ i cu toţ i i şi d a c ă îţi l i p s e ş t e ceva. Eu, cât pot , j îţi voi tr imite tot, dar, mai a les , î ţ i vo i aduce , c â n d m ă în torc , un ceas frumos de aur. S c r i e - m i ! şi d a c ă d o m n u l N i k r e i s mai e a c o l o ; a m auzi t c ă ar fi p lecat d e l a D o m n i a v o a s t r ă şi d e a c e e a nu- i mai scriu şi lui. Iţi trimit a ic i un mode l de ca l igraf ie la t inească , căc i n e m ­ţ e ş t e ştii a c u m să scri i frumos; îţi v o i tr imite şi a l t e l e la t impul său . U i t ă - t e b ine la f iecare l i t eră şi s er i e -o l i m p e d e ; ve i a junge ast fe l s ă scri i şi l a t ineş te tot a ş a d e frumos, căc i acum e v r e m e a să începi şi asta. A i şi c â t e v a chipuri aici , unu l e pentru dumneata , c e l e l a l t e trei sunt pentru Contesă , căci a l t ceva nu pot tr imite cu iposta. Sa lu t cu supunere p e toţi şi v ă mul ţumesc foarte mult că vă m a i aduceţ i î n c ă aminte d e mine; re spec tuos v ă rog să-mi păstraţ i şi pe mai d e p a r t e îna l ta V o a s t r ă favoare. V o i a m să- i trimit ceva şi Iui, A l e c s a n d r u , dar nu şt iu d a c ă mai e a c o l o ; scr ie -mi d e asta . P ă s t r e a z ă scr i soarea mea şi u i tă - t e b ine cum încep şi cum sfârşesc, ca să ştii . Nu- i aşa s cumpul meu L u d o v i c ? noi s u n t e m şi a c u m îm­preună, prin scris d a c ă nu d e faţă. 0 , în curând ne v o m vedea , scr ie -mi numai cu sârg p â n ă atunci . R ă m â i c u b ine iubite Ludov ic şi pr imeş te un sărut de la ce l m a i s incer supus al dumi ta l e

G h e o r g h e Lazăr .

Pe marginea paginei întâi: Cum s ă scrii adresa mea a m arătat în scr i soarea d i n urmă cătră mama. Sa lut re spec tuos p e d o a m n a Smalentz i , d a c ă mai e a c o l o .

2.

Viena, 15 Octomvrie 1807.

Dragul şi d u l c e l e meu domnişor Ludovic ,

Pentrucă târziu d e tot a m primit s cumpa- ţ i scr isoare , îţi răspund târziu şi eu la ea. Că încă tot d u p ă dorinţa mea t e porţ i o v ă d bina dim scris , căc i şi cu l i tere ungureş t i scri i acum, după aşa d e scurtăj vreme , des tu l d e • frumos. Că tot a ş a te vei purta şi de acum înainte sunt p e d e p l i n încredinţat , căc i î ţ i cunosc b ine s c u m p e l e şi bune le porniri . Te rog, suf letul meu, scr ie -mi des , căc i ştii b ine cu c â t ă bucurie îţi pr imesc s c u m p e l e scrisori ; dar, a fară d e asta , g â n d e ş t e - t e numai cât d e frumos lucru e să c o r e s p o n d e z i aşa; cai şi c â n d am fi chiar împre ­ună, nu- i a ş a d u l c e l e m e u d o m n i ş o r ? A i c i trimit d o u ă chipuri , unul dumita le , unul lui A l e c s a n d r u ; dar cu c o n d i ţ i a ca A l e c s a n d r u să s e poar te bine, să î n v e ţ e bine, căci a l t fe l nu se va face general şi nici eu nu-i voi mai tr imite chipuri de la Viena , ci o tobă, căc i atunc va fi bun toboşar. Mărie i s a l e contese i , precum şi s c u m p e ­lor domnişoare , l e sărut cu supunere mâini le . Sa lut p e tânăra d o a m n ă S c h m a l e n -czi şi pe domnul educator . R ă m â n c u a c e s t e a al scumpulu i şi bunului meu domnişor

cu adevărat supus

G H E O R G H E L A Z Â R

teolog în anul II-

O A N D R O M A N E S C 585

Viena , 18 D e c e m v r i e 1807. 3 .

Prea iubi te c o n t e Ludovic ,

A m auzit că nu te s imţi bine, c e e a c e mă în tr i s tează foarte mult . Dar, D u m ­n e z e u să- ţ i în toarcă iarăş i cea mai dor i tă sănăta te şi să - ţ i dea v i a ţ ă lungă şi fer ic i tă; mulţ i , foarte mulţ i ani noui să ajungi în c e a mai d e p l i n ă mul ţumire , pentrucă toţ i s ă n e p u t e m bucura d e dumneata şi d u m n e a t a d e noi. Iţi tr imit a ic i u n bi let d e anul nou. P o a r t ă - t e numai bine, înva ţă cu v o i e bună, c ă c i a ş a s e cuv ine unui om tânăr. F i i a scu l tă tor şi v irtuos , căc i as ta face p e oameni pretu­t indeni iubiţ i şi a s ta vreai , nu- i a ş a ? In curând n e v o m v e d e a iarăş i ş i -ţ i vo i a d u c e d e bună seama ceva d e aici d e l a V i e n a ; ce bucur ie o să fie, n u - i a ş a ? T e rog foarte mult, s cumpul meu Ludovic , spune d in partea mea Contese i , d o m ­nului N i k r e i s şi so ţ i e i sa le , precum şi educatoru lu i dumita le , an nou [ feric i t ] . D o m n u l u i Nikre i s îi vo i scr ie în curând. R ă m â i cu b ine scumpul m e u Ludov ic ş i nu m ă uita .

A l dumi ta l e Lazăr

D. P R O D A N

ADOLESCENŢĂ

In ano t impu l aces ta a m răsco l i t a t â t e a căr ţ i , A m c ă l ă t o r i t p r i n geografii şi hă r ţ i . Su iau în noi s t eagur i de m a r i en tuz i a sme C a n iş te arbor i , ca n iş te basme .

A t u n c i a m c â n t a t p r i m a o a r ă sona te . N e e r a u inimile fluvii t u lbu ra t e , Dar , c â t e -oda t ă , în ser i le d e a p ă vel ină C r e ş t e a d in noi o m a r e lumină .

A u fost ani i c â n d p r i n t r e visuri şi m ig rene A m scris p r ime le n o a s t r e can t i l ene P e n t r u foşnetul an i lor p r o a s p ă t auzit , P e n t r u p l ânsu l p ă s ă r i l o r la zenit .

S u n t tot ma i grele inimi. C a d îngerii p r in foi. Uneor i s imţim cum se st ing s te le le din noi. D ă - m i u n creion. A i gr i jă să fie co lora t . V r e a u să scriu d e s p r e ano t impu l p leca t .

FATĂ LA CLAVECIN

In toa te , d imineţ i le F a t a a d u n ă p e p e r n ă t r i s te ţ i le .

Soa re l e -a u rca t , po rumbe l , D a r n ' a a d u s nici o ves te cu el,

Clavecinul e aici, a p r o a p e , Şi dege te le s ânge ră p e c lape

O A N D R O M A N E S C 587

P o e m a lbas t ru , f ă r ă bucur ie , S p u s cu dege te lungi de ftizie.

C u m cad, cum se r id ică c lape le , A ş a lunecă în suflet ape l e .

Ma i t â r z iu se v ă d în p a n e r e B u c ă ţ i de in imă şi de t ă c e r e .

TRISTIA

Da, aici e t r i s te ţea , l ângă Mâin i l e ce se în t ind p e jos, A p r o a p e de muzici le ce nu po t să p l â n g ă Cu sune tu l cel ma i frumos.

T r e c pr in l iane şi visuri , a r g o n a u t P e n t r u cuvân tu l ne spus . Lucea fă r m a i l impede cau t P r i n t r e s te le le toa te , de sus.

D a r din nici o c ă l ă to r i e Nu venim cu l i tera ce ru t ă , î n t o a r c e r e a e o m a r e elegie P e n t r u s t eaua căzu t ă .

GEORGE POPA

C R O N I C I

OMAGIU PROFESORULUI SEXTIL PUSCARIU

Volumul omagia l , Etudes de linguistique roumaine (C lu j—Bucu­reşt i , I m p r i m e r i a Na ţ iona lă , 1937) pe care , la începutu l aces tu i an, pr ie teni i , co labora tor i i şi elevii admi ra to r i ai î nvă ţ a tu lu i profesor c lu-jan, Sext i l P u ş c a r i u l -au publ ica t cu pr i le ju l împlinir i i vâ rs te i d e 60 d e ani de v ia ţ ă şi sp r e a-i cinsti cei 35 de ani de p rod ig ioasă ac t iv i ta te şti inţifică şi cu l tu ra l ă , r e p r e z i n t ă — pr in conţ inu tu l său — un eveni ­m e n t c a r e d e p ă ş e ş t e c a d r e l e obicinuite a le une i omagier i p e r s o n a l e . In a d e v ă r comi te tu l de ini ţ ia t ivă c ă r u i a i s'a d a t î n să rc ina rea o rgan i ­zăr i i s ă rbă to r i r i i p rofesoru lu i Sext i l P u ş c a r i u s'a a b ă t u t de la obiceiul d e a-i oferi un vo lum omagia l t ipic, a l că tu i t din c o l a b o r a r e a — a d e s e a neega lă — şti inţifică va r i a t ă şi d i s p a r a t ă a p r ie ten i lo r şi a elevilor , şi a p re fe ra t să î n t runească în t r ' un volum cele ma i ca rac te r i s t i ce p ă r ţ i d in o p e r a însăşi a omagia tu lu i , aş zice s tudi i sau f ragmente din c rea -ţ iunea sa clasică în domeniul filologiei r o m â n e şi a l inguisticei. A s t ­fel, omagiul oferit p rofesoru lu i S. P u ş c a r i u es te în ace laş i t imp o o p e r ă m o n u m e n t a l ă ce se îmbie generos t u tu ro r oameni lo r de c u l t u r ă ro ­mân i şi special iş t i lor de p r e tu t i nden i dornici să p ă t r u n d ă — conduş i de ingenioasa p r i c e p e r e a măies t ru lu i l inguist cluj a n — une le t a ine a l e gra iului r omâ ne sc şi să î n t r e z ă r e a s c ă d e o d a t ă cu dânsu l lumini­şur i în bezna t recu tu lu i poporu lu i nos t ru , acolo u n d e e lemente le m a ­te r ia le a l e istoriei l ipsesc.

Volumul a p a r e în în t regime în l imba f ranceză . S 'au t r a d u s în a cea s t ă l imbă s tudi i le sau f ragmente publ ica te în l imba g e r m a n ă s au r o m â n ă , sp re a p u t e a fi cit i te şi în ţe lese şi de s t re ini şi de români . Fo losu l t r aduce r i i f ran ţuzeş t i e des igur nepre ţu i t . Pu ţ in i in te lec tua l i r omân i cunosc des tu l de bine l imba g e r m a n ă sp re a fi p u t u t citi s tu­diile r e ed i t a t e în volum în r e d a c ţ i u n e a lor or iginală , ge rmană , tot a ş a p r e c u m puţ in i sân t streinii ca re ar fi p u t u t în ţe lege cele a p ă r u t e ini­ţ ial în l imba r o m â n ă .

In f runtea volumului , profesorul Th. Cap idan , în nume le comi­te tu lu i de ini ţ ia t ivă, publ ică o scu r t ă da r c u p r i n z ă t o a r e şi c a l d ă ex­p u n e r e biografică d e s p r e profesorul Sext i l Puşca r iu . U r m e a z ă apo i o înş i ra re cronologică a publ icaţ i i lor omagia tu lu i a p ă r u t e de la 1927— 1936. (Bibliografia c o m p l e t ă a luc ră r i lo r sa le p â n ă la 1927 a a p ă r u t în „Revis ta F i lo log ică" din Cernău ţ i , voi. I, р . 1—37). Câ teva pagin i a le volumului sân t cupr inse de „Ţabu la g r a t u l a t o r i a " pe ca re s 'au în­scris 5 Socie tă ţ i şi ins t i tuţ i i de spec ia l i t a te s t re ine , 2 româneş t i ; 68 d e profesori gtreini şi 175 de profesor i şi in te lec tua l i români .

GÂND ROMÂNESC 589

Deşi p a r t e a r e e d i t a t ă în aces t volum (pe ce le 487 de pag.) r e ­p r e z i n t ă numa i o p a r t e min imă din o p e r a vas t ă a omagia tu lu i , ea es te to tuş i în m ă s u r ă să r e d e a o imagine a s u p r a c rea ţ iun i i sale în domeniu l s tudiu lu i limbii şi să ofere ci t i torului de s l ega rea mag i s t r a l ă a u n o r a din cele mai gre le p rob leme de l imbă şi a d e s e a — cu a ju to ru l e le­men te lo r gra iului •— de is torie m e d i e v a l ă r o m â n e a s c ă .

S tudi i le (desigur numa i ce le mai pu ţ in ext inse) sau f ragmente le r e e d i t a t e în t r a d u c e r e , în aces t volum, sân t p r e z e n t a t e d u p ă p rob le ­me le pe ca r e le d i scu tă . O amin t i r e a cupr insu lu i aces to r cap i to le e suficientă p e n t r u c ă ci t i torul să-ş i dea s eama de i m p o r t a n ţ a covârş i ­t o a r e pe ca r e Omagiu l de ca r e ne o c u p ă m o a r e p e n t r u s tudiu l limbii noas t r e . As t fe l în I, Originile se r eed i t ează discursul de recep ţ ie ţ i ­nu t de omagia t la i n t r a r e a sa ca m e m b r u la A c a d e m i a r o m â n ă : Lo­cul limbii române printre limbile romanice (p. 3—54), d u p ă ca r e (p. 55—63) se a r a t ă î m p r e j u r ă r i l e spec ia le în ca re s'a format l imba ro ­m â n ă în a c e a s t ă p a r t e o r i en t a l ă a imper iu lu i roman , se încea rcă (p. 64—120) o recons t i tu i re a felului cum se vorbea r o m â n e ş t e îna in te d e f r agmen ta rea poporu lu i r omânesc în cele p a t r u g rupu r i : dacoromâni , i s t roromâni , a r o m â n i ş meg lenoromâni . E x p r e s i a „a f ăgădu i m a r e a cu s a r e a " e a d u s ă (p. 121—124) în spr i j inul p ă r e r i i că l eagănu l popo­rulu i românesc a fost în p a r t e a occ iden ta lă a Pen insu le i Ba lcan ice .

In capi to lu l de Fonologie se face dis t incţ ia în t re „ fone t ică" şi „fonologie" (p. 125 ş. u . ) , se d i scu tă d e s p r e „legile fonologice" (p. 135 ş. u . ) , se e x a m i n e a z ă „s is temul fonetic şi fonologie al l imbei ro ­m â n e " (p. 203—259) . Din s tudi i le a s u p r a Morfologiei se r e e d i t e a z ă s tudiu l „Morfonemul şi economia l imbii" (p. 260—290) şi se a r a t ă o r ă m ă ş i ţ ă l a t ină a rha i că în r o m â n ă şi în i t a l i ană ; la fo rmarea p lu­ra lu lu i cuvinte lor de deci . I I I în i (p. 291—296) . Capi to lu l d e s p r e Derivaţiune c u p r i n d e un ar t icol d e s p r e „de r iva te l e cu sufixe de la p lu­ra l al r ad ica lu lu i (p. 297 ş. u . ) ; un f ragment d e s p r e d iminut ivele ro ­mâneş t i (p. 305 ş. u.) şi câ teva no te a s u p r a der ivăr i i cu sufixe (p. 314 ş. u . ) . Lexicologia e i l u s t r a t ă de s tudi i sau f ragmente pr iv ind „ono-m a t o p e e l e în l imba r o m â n ă (p, 319 ş. u . ) , c o n s t a t ă r i ştiinţifice făcu te l uc r ând la Dic ţ ionar (p. 352 ş. u . ) , d e s p r e neologisme (p. 406 ş. u.) şi d e s p r e „ c o n t a m i n ă r i " (p. 429 ş. u .) . In u l t imul capi tol , d e s p r e Sin­taxă şi Stilistică găs im: „ D e s p r e pre la acuza t iv (p. 439 ş. u , ) , „no­minat ivul ca voca t iv" (p, 458), „exc lamaţ i i l e ca mij loc s t i l is t ic" (p. 464 ş. u.) şi d e s p r e câ teva cazur i de „ b r e v i l o q u e n ţ ă " (p. 470 ş. u . ) .

Un indice p rac t i c şi amănun ţ i t , de ma te r i i şi de cuvinte, încheie volumul .

Desigur, mi j loace m a t e r i a l e mai a b u n d e n t e de ca re a r fi d i spus comite tul de ini ţ ia t ivă la pub l i ca rea volumului omagia l S. Puşcar iu , a r fi făcut posibi lă o r e e d i t a r e ma i boga tă din o p e r a învă ţa tu lu i nos t ru . Nu a r fi fost inuti lă , în aces t caz, pub l i ca rea unui f ragment din Dic­ţionarul Academiei, o p e r a cap i t a l ă a omagia tu lu i şi nici aceea a u n o r f ragmente din Istoria literaturii române vechi sau din a l t e s tudii şi a r t ico le ca re au lumina t — şi s t r ă lucesc încă în colecţ ia revis te lor şi z ia re lor noas t r e de s eamă şi în conşt i in ţa genera ţ i i lor de t iner i — a r e n a n o a s t r ă cu l t u r a l ă de 35 de ani încoace.

ŞT. PASCA

5 9 0 GÂND ROMÂNESC

UN NOU ROMANCIER ARDELEAN: IONEL NEAMTZU

In inflaţ ia l i t e r a r ă de as tăz i , A r d e a l u l a d u c e o n o t ă a p a r t e : nu p o a t e impres iona pr in can t i t a t ea hâr t ie i t ipă r i t e , sau p r i n n u m ă r u l m a r e de l i tera ţ i , f i indcă aici l i t e r a tu ra se p a r e că e încă un lucru l ua t în serios, l ega t de d o u ă condi ţ i i e l e m e n t a r e : voca ţ ia şi r ă s p u n d e r e a . M ă gândesc îndeosebi la sumeden ia de n u m e obscure şi romane , m a ­c u l a t u r ă pe ca r e le v a r s ă t ipografi i le din to t cupr insu l ţ ă r i i , în opo­zi ţ ie cu e x t r e m de r edusu l n u m ă r d e romancie r i din A r d e a l , p rov in­cie, care , d u p ă cum ştie şi u l t imul elev de liceu, ne -a d a t pe cel m a i m a r e m a e s t r u a l genului p â n ă az i : pe Liviu Reb reanu , t e rmenu l p r im şi u l t im de compara ţ i e , ori de câ te ori a p a r e v reun r o m a n izbuti t .

Ionel Neamtzu , t â n ă r u l romanc ie r a rde l ean , a r e un mer i t în p l u s — d a c ă nu cumva şi o vină t o toda t ă , — ace la a n u m e de a fi fost p r e ­o c u p a t în aces t sens în t r 'o v reme (acum zece ani) c â n d încă n u bân­tu ia a ş a de cumpl i t invazia de r o m a n e or iginale . A s t ă z i când ne d ă p e a l doi lea r o m a n al său ( „ P e n t r u o femee") şi c â n d p e u n al t r e i l ea ( „Oraşu l N o r d i c " ) , publ ica ţ i i le per iod ice ni l-au şi anun ţa t , sun t em în m ă s u r ă să c o n s i d e r ă m ac t iv i ta tea d e romanc ie r al lui Ionel N e a m t ­zu, subt al unghiu decâ t cel al s implului capr ic iu şi să e x a m i n ă m tot­o d a t ă a d e r e n ţ a la r o m a n a scr i i torului nos t ru .

D u p ă fericitul debu t cu „ F a r m e c u l got ic" , p r imul r o m a n al Si­biului românesc , Ionel N e a m t z u a a b o r d a t domeniu l schiţei, cu voi . „ O a m e n i " , fapt ce p a r e că ne -a r expl ica o întâ ie ca rac te r i s t i că a r o ­manu lu i „ P e n t r u o femee" ; l ipsa concepţ ie i p e u n p l a n vast şi dec i p ropor ţ i i l e p r e a r e d u s e a le lucrăr i i .

E de m a r e in te res să se ştie ca re din r o m a n e l e de azi i n t r ă în • gus tu l publ icu lu i n o s t r u g răb i t : cele cu u n n u m ă r r e d u s de pagini , d e c a r e găs im şi la mar i i maeş t r i i ai genului (M. E l i a d e : Şa rpe le , M. S a -doveanu : Cazu l Eugeni ţe i Costea , L. R e b r e a n u : C iu l eand ra e t c ) , sau ce le ciclice, în mai m u l t e volume. Cu acea s t a de fapt sun tem chiar în mij locul esteticii romanulu i , a t ingând sp inoasa p r o b l e m ă a compozi ­ţiei în roman . Des igur cu câ t u n roman e mai r e d u s ca ma te r i a l şi nu ­m ă r de pagini , cu a t â t se ap rop i e mai m u l t de nuve l ă şi cu a t â t va t r e ­bui să a ibă o ma i s t r â n s ă compozi ţ ie , ad i că o ma i c l a r ă şi g r a d a t ă or ­d o n a r e a mate r ia lu lu i , condi ţ ie pe ca r e o îndepl ineş te , chiar , r omanu l pas iona l „ P e n t r u o femee" . T e m a romanu lu i es te d ragos tea t r ag ică a unui s t u d e n t sobru, s tudios , d a r s ă rac , Mi rcea Corbu, p e n t r u ex o ­t ica fiică a unu i d i p l o m a t r o m â n din Pa r i s , Henr ie t t a , v a r a celui ma i bun p r i e t en a l său, Per ic le Vă leanu , fiul d e p u t a t u l u i Vă leanu , la mo­şia că ru i a fac cunoş t in ţ ă eroii pr inc ipal i , cu însuşir i excep ţ iona le . In con t r a s t cu pa to log ica p r e z e n t a r e a amoru lu i în ma jo r i t a t e a r o m a n e ­lor noas t r e de azi, p l ine d e obsesie s e x u a l ă şi e x p e r i e n ţ e erot ice , r o ­m a n u l d lui N e a m t z u s u r p r i n d e p r in p u r i t a t e a pas iuni i e ro t ice şi sin­ce r i t a t ea de s imţ i re a eroilor, totuşi pas iune din cele mai in tense , r o ­m a n t i c ă deci . V ia ţ a e ro t i că a ce lu i la l t s tuden t , Pe r i c l e V ă l e a n u , m u l t ma i pu ţ in cas tă , în e s c a p a d e l e pe ca re le face a l ă t u r i de Ode t t e , z ia­r i s t a pa r i s i ană , p r in felul pl in de d iscre ţ ie al r edă r i i , nu a t inge nici p e d e p a r t e l ipsa de m ă s u r ă şi bun simţ, ce c a r a c t e r i z e a z ă o p e r a a t â -

GAND ROMANESC 601

to r p re t inş i romanc ie r i ai zilei, mot iv ce ne face să c r e d e m cu t ă r i e în t r ' o p rec i să m a t u r i z a r e şi a scens iune a t a l en tu lu i aces tu i poves t i tor . Cu ceeace n u n e p u t e m î m p ă c a es te însă sfârş i tul neverosimil a l lui Mircea Corbu, care , decis să se s inucidă p e n t r u motive nu p r e a reu­şit r e d a t e , căci t rag icu l pas iuni i n u p r e a e reliefat , a junge să fie a sa ­s ina t în t r 'o t a v e r n ă din Londra , în t r 'o î n c ă e r a r e de film senza ţ iona l . Senza ţ iona lu l aces t a r ă u fabricat , n u e de n a t u r ă a ne face să r ă m â ­n e m în l umea imag ina tă de au tor , a l u n g â n d cu d e s ă v â r ş i r e i luzia r ea ­l i tăţ i i . In schimb sun t din cele mai reuş i te pasagi i le în c a r e ni se des ­cr ie v ia ţa de s t u d e n t la C lu j , îndeosebi scenele p l ine de umor s ă n ă ­tos, din v ia ţa s tuden ţ i lo r de la căminu l „ A v r a m Iancu" , (bă ta ia în t r e s tuden ţ i i de anu l I) e tc .

J u m ă t a t e a a 2-a a romanu lu i c u p r i n d e desc r i e rea vieţii lui Mir ­cea şi Per ic le , la P a r i s şi Londra . R e m a r c a b i l ă p â n ă la un punct , es te în fă ţ i şa rea vieţii d e n o a p t e a Par i su lu i . Zicem p â n ă la un punct , în­t r u c â t a spec t e l e din v ia ţa socia lă a Pa r i su lu i p r e a s e a m ă n ă a r epor ­taj d e gaze tă , n u se c a u t ă a se c rea v ia ţa b ru t ă , în diferi te ipos taze concre te . A u t o r u l a u r m ă r i t p r e a mul t e scopur i în cele 200 de pagini a le că r ţ i i : să ne ofere şi un r o m a n social şi unul psihologic. I a r sub l a t u r a socialului să n e p rez in t e şi un r o m a n exotic , n u numa i unu l ins ­p i r a t din v ia ţa au toh tonă . In pr iv in ţa ce le i la l te teme, d ragos tea , c a r e c o r e s p u n d e cu însăş i t i t lul căr ţ i i , avem de r e g r e t a t l ipsa unei ana l i ze mai s t ă ru i t oa re . A c e a s t a însă n u se p o a t e face c â n d u r m ă r e ş t i să în­făţ işezi a l ă t u r i de evoluţ ia pasiuni i , o mul ţ ime de aspec te a l e u n o r regiuni p r inse în fugă (micul o raş de provincie, apoi Clujul , Pa r i su l , Lond ra ) dea lungu l c ă r o r a au to ru l îşi goneşte eroii, şi a s u p r a sufletu­lui c ă r o r a nu se ma i exe rc i t ă disecţ ia necesa ră . Din acea s t ă c a u z ă n u p r e a sun t b ine ind iv idua l iza te în ce p r iveş te c a r ac t e ru l lor, tocmai eroii pr inc ipal i , astfel că eroi s ecundar i ca d e p u t a t u l Vă leanu , ma i b ine schi ţaţ i , ne fac o impres ie ma i s t a to rn ică .

R o m a n u l to tuş i se c i teş te cu m u l t ă p l ăce re , căci d a c ă din punc t d e v e d e r e al cons t ruc ţ ie i in te rne , p r ez in t ă lacune , ca l imbă şi stil e d e o p u r i t a t e şi curs iv i ta te ne în tâ ln i t ă la nici un scri i tor a r d e l e a n din gene ra ţ i a mai nouă . Dialogul pl in de n a t u r a l e ţ e , sti lul concis, e legant şi or iginal şi p r in scânte ier i le de spiri t , ce le în tâ lneş t i la f iecare p a ­gină, ne a n u n ţ ă m a r e a înflorire de mâine, la ca re poa t e a junge scri­sul, p â n ă acum des tu l de greoiu, din p a r t e a aceas t a de ţ a r ă . Uneor i se face s imţ i tă şi d ia lec t ica celui ca re e famil iar izat cu p rob lemele fi­lozofice.

„De ce să ne gândim la t r ece rea clipei, c ând ea e de fa ţă şi nu a ş t e a p t ă decâ t să o t r ă i m ? în t r eabă d e p u t a t u l pe Henr ie t t a .

P e n t r u c ă ea e î n ş e l ă t o a r e a t â t în momen tu l de faţă, cât şi în ce­le la l te momen te .

E a va d i s p a r e în c u r â n d şi aceas t a p e n t r u mine e mai v redn ic d e l ua t în seamă, decâ t î m p r e j u r a r e a că e p r e z e n t ă " .

I a t ă d e ce va t rebui să fim crezuţ i , c ând vom spune că a ş t e p t ă m cu o vie cur ioz i ta te şi apa r i ţ i a celui de-a l 3- lea r o m a n al au to ru lu i .

N I C . N. M U N T E A N U

602 GÂND ROMÂNESC

BISERICILE DE LEMN DIN JUDEŢUL BEREG ( C U PRILEJUL U N E I P U B L I C A Ţ I I U N G U R E Ş T I )

J u d e ţ u l Bereg î m p ă r ţ i t azi în t re Cehoslovacia şi U n g a r i a i n t e r e ­s e a z ă în m o d deosebi t pe istoricii şi filologii noş t r i şi n u ma i pu ţ in p e istoricii de a r t ă români . Popo ru l r omânesc a a v u t în aces t j u d e ţ în evul med iu un în semna t rol . Chia r d u p ă Lehoczky „Români i a u fost a ş e z a ţ i aici îna in te d e ven i rea Ungur i lor , î n t inzându-se p â n ă în r e ­g iunea Munkâcs -u lu i , Beregszâsz-u lu i , Hâ t szeg-u lu i . Mul ţ i d in t r e R o ­mân i i j ude ţu lu i sun t r id ica ţ i la r angu l d e nobili , cum e cazul r o m â ­nu lu i Bielce, c a r e în t eme iază aici în veacul al X l V - l e a comuna cu ace ­laş nume , u n d e la 1343 îşi a r e r e ş e d i n ţ a Crăciun „ r o m â n u l " 1 ) . In se ­colul a l X l V - l e a Români i sun t tot ma i pr ivi legia ţ i în Be reg şi Ung, ei t r ă e s c conduş i şi j udeca ţ i d e voevozii a leş i de ei şi de cneji i aces to ra , R o m â n i şi ei, D ip lomele din 1364 şi 1370 o r d o n ă r e s p e c t a r e a vechi lor privilegii româneş t i , a s e m e n e a şi cele din 1523 şi 1562. R id i ca rea cne ­j i lor la r angu l de nobili d u r e a z ă de la Caro l R o b e r t p â n ă în sec. X V I . P u t e r n i c a t r ebu i t s ă fie e l emen tu l r omânesc condus d e voevozi şi cne j i na ţ iona l i : j udeca ţ i d u p ă „ius va lach icum" . Cu t impul Român i i s 'au contopi t cu Ruteni i , c a r ac t e ru l lor de R o m â n i a d i spă ru t , i a r voe-voda tu l lor a înce ta t p r in veacul al XVI- lea , r ă m â n â n d n u m a i cnej i i în difer i te sa te , c a r e însă acum a u deveni t R u t e n i 2 ) . Români i din Cra ina Beregulu i (cu 10 sate) s 'au desna ţ iona l i za t în veacul a l X V I I -l ea cu totul , în u r m a mar i i invazii r u t ene , con top indu-se în m a s s a a c e s t o r a 3 ) .

In a f a ră d e dovezi le is tor ice avem u n n u m ă r mai m a r e de dovezi filologice p e car i d. N . D r ă g a n u le-a a d u n a t în b a z a toponimiei şi ono­mast ice i . O a r e n u avem dovezi şi d e s p r e ac t iv i ta tea a r t i s t i că a R o ­mân i lo r din evul med iu în jud. B e r e g ? Stilul unui număr de biserici de lemn este o vie mărturie, u r m â n d a a d u n a şi a l t e l e mai a les d in domeniu l a r t e i p o p u l a r e .

La Semina ru l de is tor ia a r t e i şi a rheologie c reş t ină a Univers i ­t ă ţ i i din B u d a p e s t a s 'a a l că tu i t o l u c r a r e 4 ) , a p ă r u t ă anu l t recut , c a r e n u v rea să şt ie nimic d e cele spuse p â n ă aici şi nici de con t r ibu ţ i a r o m â n e a s c ă la st i lul biserici lor de l emn d in aces t jude ţ . C u n o a ş t e m felul cum se face d r e p t a t e Român i lo r la B u d a p e s t a . . .

A u t o r u l b u d a p e s t a n G. Domanovszky nici n u p o m e n e ş t e m ă c a r p e Români . Concluz ia lui es te că Ruten i i a u r id ica t biserici de l emn d e t ip cen t r a l -o r i en t a l cu cupole , a d u s din p a t r i a lor, iar Ungur i i d e stil go t ic -apusean , t r an s fo rma t în unguresc ; Ruten i i numa i d u p ă uni ­r ea lor cu Roma, în sec. X V I I a r fi i n t rodus st i lul gotic şi ba roc . S t i ­lur i le is torice magh ia r imea de la o ra şe le -ar fi p r e l u a t p e n t r u p r i m a

*) Şt. M a n c i u l e a în rev i s ta „ B l a j " 11, 5 p. 252—7. 2 ) N. Drăganu , R o m â n i i în veacur i l e I X — X I V p e baza topon imie i şi onomast ice i . Bucureşt i , 1933, p . 376. 3 ) Şt . M a n c i u l e a î n „Lucrări le Inst i tutului d e Geograf i e al Univers i tă ţ i i d i n Cluj" . V o i . IV, p . 141, Cluj 1931. 4 ) G. D o m a n o v s z k y : M a g y a r o r s z â g e g y h â z i f a e p i t e s z e t e . B e r e g m e g y e . (Arh i tec tura în l e m n re l ig ioasă a Ungar ie i . Comitatu l B e r e g ) . B u d a ­pes ta 1936, 53 p. text , 54—106 inventar, 11 table i lus trate cu 25 figuri.

GÂND ROMÂNESC 603

o a r ă , c r e â n d din e le o formă specific u n g u r e a s c ă şi t r a n s m i ţ â n d - o apoi popo ru lu i de la sa te . La popo r nici nu a d m i t e soluţi i na ţ i ona l e de stil, c e l m u l t va r i an t e de color i t mai m u l t sau ma i pu ţ in na ţ iona l , d a r ma i a l e s forme regionale . Câ t e eror i în aces te af i rmaţ i i ! E le de fapt n u s u n t concluzii , ci ipoteze, p e car i au to ru l lor nici n u încea rcă a le do ­vedi . A u t o r u l p a r e a fi ui tat , că Ungur i i e r a u o minor i t a t e d i s p a r e n t ă în j u d e ţ şi mai a les la o r a şe şi că Ungur i i evului m e d i u şi ch ia r ma i t â r z i u nu e r a u meş te şuga r i d e o raşe . A p o i Ruten i i din fosta Ungar i e n u a u numa i c l ăd i r i cu cupole , ci şi f ă r ă cupole , cu t u r n de vest, iden­t ice ori a s e m ă n ă t o a r e cu a l e Români lo r din to t A r d e a l u l . Ruten i i nu n u m a i din sec. X V I I au a d o p t a t stilul, ci de ma i înainte , din v r emea c â n d e r au or todocş i î m p r e u n ă cu Români i . In j ude ţ e l e u n d e mai e r a u R o m â n i în secolul t recut , abia la 1870 s'a făcut s e p a r a r e a bisericii ro ­m â n e de cea r u t e a n ă 5 ) , es te deci verosimil că Ruten i i şi Român i i frec­v e n t a u ace leaş i biserici î m p r e u n ă . De la cine a u lua t Ruteni i s t i l u l 6 ) : <iela Ungur i i r ă s l e ţ i de a l t ă rel igie or i de la Români i corel igionari , c a r e c u t impul , din cauza contopiri i , ş i -au p i e r d u t n a ţ i o n a l i t a t e a ? Ruten i i n u m a i acolo au biserici de lemn ca şi cele româneş t i u n d e a locuit po ­p u l a ţ i a r o m â n ă , în res tu l te r i tor iu lu i locuit de ei a u un de tot a l t t ip, c u cupole . Ce es te ma i na tu ra l , decâ t ca d i s p ă r â n d p o p u l a ţ i a r o m â n ă b ă ş t i n a ş ă din Bereg , corel igionari i Ru ten i să le p re ia biserici le şi s t i­l u l . Boga t i l u s t r a t a monograf ie m o n u m e n t a l ă a biserici lor de lemn u c r a i n e n e de M. D r a g a n (Lwow, 1937) nici n u înş i ră m ă c a r o b iser ică r u t e a n ă de t ipul românesc în a lbumul s ău cu 266 i lus t ra ţ i i ceeace în­s e a m n ă că !a ei sun t o excep ţ ie şi n u le cons ide ră de origine r u t e a n ă .

C u m e rau biserici le de l emn a le Ungur i lo r din B e r e g ? A u t o r u l ungu r p r e s p u n e u n m a r e n u m ă r , de lemn, respec t ive din nue le aco­p e r i t e cu p ă m â n t , s imple, de forma casei , f ă r ă turn , ori cu t u rn izo­la t , d a r şi de grinzi or izonta le , — aces tea n u m a i d u p ă secolul X V I I I , d i n cauza pust i i r i i p ă d u r i l o r a r fi fost înlocui te cu nuele . A c e a s t ă ipo­t e z ă nu e veros imi lă , deoa rece în a l t e regiuni u n d e ex i s tă şi azi p ă ­d u r i , de ex. în jude ţu l Mureş , Ungur i i to tuş i la nue le recurg , pe c â n d Român i i din aceiaş reg iune le a u de b â r n e . Menţ iun i l e refer i toa­r e la biserici le ungureş t i de b â r n e sun t e x t r e m de r a r e , u n d e se amin­t e ş t e la Ungur i b iser ică de lemn, t r ebue să ne-o închipuim de nue l e cu lut, cum e cazul d e ex. la Tâkos , ceeace şi au to ru l a d m i t e la pag . 43 , p e n t r u toa te ter i tor i i le locuite de Ungur i . Biser ica de nue le ungu­r e a s c ă ca c l ă d i r e es te l ips i tă de a r t ă , ea nu a a juns nici p e d e p a r t e l a g r adu l biserici lor de l emn româneş t i din învecinatul M a r a m u r e ş , n i c i n u es te o ver i tab i lă a r h i t e c t u r ă a lemnului . In tot Beregul ungu­r e s c s'a p ă s t r a t una s ingură de nue le şi şase t u rnu r i izola te de lemn.

A s u p r a tu rnur i lo r şi a r apo r tu lu i lor cu biserica, a m scris în două

5 ) I. Mihdly i d e A p ş a : D i p l o m e maramureşene din s sc . X I V şi XV, S ighet 1900, p, 25—26. e ) C. Petranu; B i ser ic i l e din l emn a l e Români lor ardeleni . Sibiu, 1934, p. 23—28, vez i în l i t igiul român şi ru teano-maghiar şi părer i l e lui E. A n t o n i din „Kl ingsor" XII , 5 p. 215. 1935 şi a profesorului d e ist. artei de la Po l i t ehn ica d i n Z u r i c h , L. B irchler în „Neua Zurieher Nachrichten", 33, nr. 214, I, d:n 14/IX 1937: „totuşi trebue să dăm dreptate primului grup şi lui Petranu. A c e s t e b ise ­r i c i d e l emn sunt înfăptuiri caracter i s t ice româneşt i" .

604 GÂND ROMÂNESC

l uc ră r i şi es te inuti l să repe t , a s emenea şi d e s p r e ce es te şi ce n u e s t e gotic ori r e n a ş t e r e la aces te c lăd i r i . Ici, colo, rar , câ te un n u m e ungu­resc de meş t e r nu în seamnă mult , mai a les când unii d in t r e ei po t fi şi român i şi când ex i s tă şi ch i t an ţe nemţeş t i şi meş te r i o răşen i . G e n e ­ra l i t ă ţ i l e d e s p r e const rucţ i i le în lemn sunt ut i le p e n t r u î ncepă to r i , d a r inuti le în monografi i , ipo teze le d e s p r e ceeace a r fi p u t u t a d u c e cu ei Ungur i i ca a rh i t ec tu ră , din As ia in t ră în domeniu l fantez i i lor r

mai a les când af lăm pr in Ot to ep iscop de Fre is ingen, că Ungur i i l a mij locul sec. XI I locuiau încă în cor tu r i şi locuinţe de t res t ie . Com­b a t e r e a lui S t rzygowski este cop i l ă rească . In sfârşit , c ine a r p u t e a d o ­vedi, că sti lul gotic din fosta Ungar ie a r fi deveni t „ u n g u r e s c " p r in no te le sa le a p a r t e şi că a r fi izvori t din ca r ac t e ru l U n g u r u l u i ?

L u c r a r e a dlui G. Domanovszky es te o o p e r ă juveni lă . A u t o r u l e i excep ţ i onează în in t roducere , că ce rce tă to r i i de p â n ă acum a u t r a s concluzii numa i pe baza cunoaş te r i i u n u i te r i tor iu mic ori a unei n a ­ţ iona l i tă ţ i . In p ă c a t u l aces ta c a d e chiar el, a tunc i c â n d în baza c e l o r şase t u rnu r i de l emn şi a unei s ingure biserici d e nue le p r e c u m şi a bibliografiei şi a da t e lo r a rch iva le v rea să af i rme lucrur i mar i ce p r i ­vesc t o a t ă fosta Ungar i e . In loc să ne fi d a t o monograf ie a vechiului j ude ţ Be reg d ă numa i d o u ă pagini t ex t cu t r e i sp rezece pagin i i lus­t r a t e în chest ie , pe c â n d ce le la l te cincizeci pagini t r a t e a z ă a r h i t e c t u r a în lemn d in t oa t ă fosta Ungar ie , b a z a t pe ce rce t ă r i l e a l to ra . P a r t e a mai folosi toare din l u c r a r e es te inventa ru l , compus din d a t e biblio­grafice şi a rh iva le ( a p r o a p e exclusiv din sec. 18—19), el es te ma i bo­gat decâ t a l dşoare i I l eana Balogh. Recunoscând u t i l i t a tea inven ta ru ­lui, cu r eze rva de a-i con t ro la exac t i t a t ea t ranscr ier i i , el nu p o a t e fi cons ide ra t ca o p e r ă şti inţifică ca r e a r r e c l a m a ap t i tud in i , nici n u a fost con t ro la t la faţa locului decâ t în 24 comune din Unga r i a de azi . O l acună este , că au to ru l nu comunică numir i l e oficiale cehos lovace de azi, p e n t r u a identif ica sa te le respec t ive . A b s u r d ă ni-se p a r e d e ­numi rea u n g u r e a s c ă a unei comune, u n d e n u a ex i s ta t pui de u n g u r şi ca re nici nu mai es te în Ungar ia . Din inven ta r re iese că greco-ca-tolicii din jud. Bereg a u avu t a p r o a p e de t re i ori mai m u l t e biserici d e l emn decâ t Unguri i , p r o p o r ţ i a aceas t a nu o c o n s i d e r ă m pot r iv i tă de ­loc, cunoscând câ t de r a r e sunt menţ iun i le a rh iva le şi ce l acune a u publ icaţ i i le . Chiar au to ru l d u p ă ce în i n t r o d u c e r e p l e d e a z ă a t â t de mu l t p e n t r u a d u n a r e a da t e lo r din arhive , la sfârş i t r ecunoaş t e c ă „mul t nu a f lăm din aces tea" . Cea mai veche d a t ă (1418) pr iveş te pe Ru ten i şi creş t ini (Ungur i?) şi a fost de ja r e l e v a t ă de H o d i n k a şi B a ­logh.

P e n t r u ce rce tă to r i i s t a te lo r succesora le numa i critici şi acuze a r e , pe când t rebuia să r ecunoască obiectiv ma te r i a lu l nou, p r o b l e m e l e noui puse de aceşt ia , ceeace chiar unii ce rce t ă to r i Ungur i de d u p ă războ iu au r ecunoscu t sp re c ins tea lor. Ce va loa r e au cr i t icele a d u s e de d. Doma novs z ky ce rce t ă to r i lo r român i i l u s t r ează acuza g ravă ce mi-o i m p u t ă : că aş fi conclus în publ ica ţ ia mea d e s p r e Bihor (la pag . 60 „că Ungur i i nu a r fi avut acolo biserici de l e m n " pe când I. B a l o g b înş i ră 26 în a f a r ă de tu rnur i . A c u z a acea s t a se b a z e a z ă pe un falş, deoa rece c i ta tu l m e u spune de tot a l tceva şi a n u m e : „the Hungarians have none" a d e c ă „Ungurii nu au nici una" ceiace c o r e s p u n d e s t ă r i i

G Â N D ROMANESC 605

d e fapt : Ungur i i nu au în p r ezen t biserici de lemn, nimeni nu a con­testat însă că au avut în trecut. Nu invidiem pe dl Domanovszky p e n t r u felul comod de a fabrica acuze şi nici nu-1 vom u rma . Se p o a t e d e a l t c u m că nu dsa es te vinovatul , ci a l t c i n e v a 7 ) , deveni t r e p u t a t în a c e a s t a ma te r i e de a d e n a t u r a scrisul a l to ra , în aces t caz dsa se face vinovat numa i de l ipsă de conşt i inciozi tate , că nu a cont ro la t , ori că n u a l ă sa t să i-se t r a d u c ă pasagiu! englez şi cel român . Ne acuză de p r o p a g a n d ă an t i -ungurească şi pol i t ică, pe când noi nu facem decâ t s ă a p ă r ă m a r t a n o a s t r ă de p r o p a g a n d a u n g u r e a s c ă ca r e se demi te p â n ă la falsuri . S 'a făcut v inovată oficial i ta tea u n g u r e a s c ă de negl i ­j a r ea m o n u m e n t e l o r româneş t i din fosta U n g a r i e ? A m dovedi t aceas ­ta, c red , în „Noui ce rce t ă r i şi aprec ie r i e tc . " p . 11—12. To t acolo şi în luc ră r i l e a n t e r i o a r e (din car i au to ru l nu-mi cunoaş t e publ ica ţ i i le : 1. Die K u n s t d e n k m â l e r de r Siebenbt i rger R u m ă n e n , 2. Or ig inea tu r ­nu r i l o r ) m ' a m p r o n u n ţ a t şi cu pr iv i re la t u rnu r i şi a l t e chest iuni . Ob­s e r v ă r i l e cr i t ice: că nu a m decâ t „câ t eva" în fă ţ i şă r i const ruct ive , că l ipsesc descr ie r i le de ta l i a t e de construcţ i i , le cons ider , f ă r ă t emei : în a lbumul Bihor a m d a t 20, în cel d e s p r e A r a d 7 a s e m e n e a înfă ţ i şăr i , apo i cel ce a r e p r e t en ţ i a de a fi famil iar iza t cu a r h i t e c t u r a t r ebue să ş t i e să c i t ească din desenur i a rh i tec tonice şi fotografii. Aces t e crit ici n u mi s 'au a d u s în nic iuna din n u m e r o a s e l e recenzi i s t ră ine , deş i cei c e l e -au scris a v e a u un n u m e ceva ma i cunoscu t d e c â t dl D. D a c ă dsa -consul ta cu m a i m u l t ă a t en ţ i e luc ră r i l e mele , afla d a t e p r iv i toare la M u n k â c s p e car i n u le cunoaş te , de ex. că la 1359 s'a c l ăd i t acolo o m ă n ă s t i r e de l emn şi că episcopul grec d e M u n k â c s t r ă i a în 1716 în c a s ă de lemn. D a c ă l u p t a d in t r e istoricii de a r t ă român i şi ungur i es te a p r i g ă , t r ebue u n a din p ă r ţ i să fie v inovată , să lase dsa ca p a r t e in-

7 ) V. z iarul „El l enzek" din 22/111. 1936. — S ă luăm un e x e m p l u cum se lu ­c r e a z ă la B u d a p e s t a . Monograf ia dşoare i E. Grandpierre asupra biserici i Sf. Mi ­ha i din Cluj , in tenţ ionat nu s e o c u p ă d e na ţ iona l i ta tea monumentulu i , c e e a c e e o mare lacună, nic i d e Saş i i d in Cluj în a căror pose s iune a fost od in ioară — c e e a c e d e n o t ă parţ ia l i ta te . La s e m n e l e l ap idare af lăm: „ D a c ă dec i la u n edif ic iu •din Ungar ia găs im s e m n lap idar v ienez , avem dreptul a presupune , c ă a c o l o a lucrat m e ş t e r ungur", apo i mai departe b a z â n d u - s e p e H. Horvâth (tot d e l a B u ­d a p e s t a ) ne d ă ca sigur, că s e m n e l e din Strassburg aparţ in chei i d in Viena . In fe lu l a c e s t a lasă, s ă presupună cet i torul ne in i ţ ia t că biser ica ar fi o p e r ă ungu­r e a s c ă p e c â n d tot o b u d a p e s t a n ă , Io lanta Ba logh , a cărei greşe l i naţ iona l i s te l e - a m arătat la t impul său, in monograf ia sa asupra monumente lor Clujului (1935) . p. 11, ne scrie: „Inf luinţa germano-aus tr iacă d irectă ori indirectă , gra­d u l part ic ipări i maeş tr i lor loca ln ic i es te o ches t iune d e o c a m d a t ă ne lămuri tă" iar Ta p. 13: : , ,Atât biserica, cât şi decorul ei scu lptura l şi p ictorul ind ică legături germane" . „Germani i chiar în t impul d o m n i e i lui S ig i smund şi a urmaş i lor săi s 'au r id icat la c e a mai mare p u t e r e . . . A t u n c i s'a înfăptuit b i ser ica Sf. Mihai l , c a r e poar tă b lasonul lui S i g i s m u n d şi cu puţ in în urmă rel ieful Sf. Mihai , iar mai târz iu pictura pat imă. T o a t e sunt e x p r e s i u n e a însemnătăţ i i cu l tura le şi a c o n c e p ţ i e i art i s t ice a popula ţ i e i germane d e odinioară". Rezu l ta tu l aces ta e s te cu t o t u l contrar ace lu ia ce n e lasă s ă credem dş. Grandpierre şi magistr i i să i p e s -tani ! D e l ipsa de m e t o d ă şi contr ibuţ ie propr ie d e m n ă de remarcat nici nu se p o a t e vorbi .

606 OÂND ROMÂNESC

t e r e s a t ă s t ră in i lo r impar ţ i a l i s ă judece . Aceş t i a a u şi p r o n u n ţ a t sen­t in ţe le . . .

Se p o a t e că a c e a s t ă p r i m ă l u c r a r e a dlui Domanovszky a r fi fost mai p r u d e n t ă în af i rmaţ i i şi critici, ma i obiect ivă în aprec ie r i d a c ă s e spr i j inea p e p u t e r e a şi j udeca t a p ropr i e . P e c o n t r a p a g i n a t i t lului c e ­t im însă ,,s'a execu t a t la Ins t i tu tu l de is tor ia a r t e i şi a rheologie c r e ş ­t ină a Univers i tă ţ i i r ega le u n g a r e P e t r u P â z m â n y " iar la pag . 6 : „ îna in te de toa te îi da to rez r ecunoş t in ţ ă a d â n c ă dlui prof. dr . T i b o r Gerev ich ca r e în m u n c a grea a p r e luc ră r i i m ' a p r e v ă z u t cu î n d r u m ă r i u t i l e" . Se p r e a poa te , că d r u m u l greşi t ce 1-a apuca t , exage ră r i l e n a ­ţ ional is te aces tu i fapt se po t a t r ibui . Noi cunoaş t em ser ia d i se r ta ţ i i lo r cu subiect din s t a te le succesora le a le aces te i Univers i tă ţ i , d i se r ta ţ i i ca r i a l imen tează g r a n d o m a n i a ungu rea scă p ă g u b i n d avu tu l sp i r i tua l a i fostelor na ţ iona l i t ă ţ i din Unga r i a .

D R - E . HOFF.V1ANN, J E G Y Z E T E K A R E G I M A G Y A R T A B L A K E P F E S T E S H E Z .

B E I T R Ă G E Z U R A L T E N U N G A R I S C H E N T A F E L M A L E R E I . *

In s tudiu l aces ta găs im însfârşi t un p u n c t de v e d e r e mai obiect iv în concepţ ia a r t e i din fosta Ungar i e . A u t o a r e a , func ţ ionară la M u z e u l de be l ea r t e d in B u d a p e s t a , p r o p u n e în m o d h o t ă r î t : a s e p a r a copii le tab lour i lor din G e r m a n i a şi A u s t r i a d e cele or ig inale e x e c u t a t e î n . U n g a r i a d ina in te de 1918, d ă apoi un conspect a l copii lor şi p r e l u c r ă ­r i lor din a r t a ge rma nă , ca e le să n u mai fie cons ide ra t e ca u n g u r e ş t i . „ T r e b u e o d a t ă să fim în c la r cu ceeace p u t e m numi ca p rop r iu" . „ S ă p ă r ă s i m însfârş i t punc tu l de v e d e r e păgub i to r al p ă r e r i l o r n a ţ i o n a l e p r e c o n c e p u t e " . „ A d e v ă r u l n u es te frumos şi nici u r â t — t r ebue să ţ i ­nem s e a m ă de e l" . S tud iu l d o c u m e n t a t se î n d r e a p t ă ma i a les în con­t r a scr ier i lor d lui T. Gerevich, profesoru l de is tor ia a r t e lo r la Un ive r ­s i ta tea din B u d a p e s t a şi al e levului s ău dl St. Gen thon , car i c ad m e ­r e u în aces t p ă c a t ; a u t o a r e a con te s t ă un i t a t ea p ic tur i i vechi ungureş t i , con tes t ă ca rac te r i s t i ce le sa le na ţ iona le în felul cum a u fost f ixate d e Gerevich, con te s t ă inf luenţe le i ta l iene cu excep ţ i a Bude i şi a u n o r cur ţ i de p re l a ţ i biser iceşt i în favorul a p r o a p e exclusiv a l celei ger­m a n e . Obse rvă r i l e sunt jus te şi în temeia te , a s e m e n e a şi t e rmenu l „un -ga r l ând i sch" ; l e -am sus ţ inu t şi noi în discuţ i i le n o a s t r e cu învă ţ a ţ i i ungur i şi le men ţ inem. Un luc ru însă n e p a r e neclar i f icat în s t ud iu l dne i Hoffmann: no ţ iunea a r t e i n a ţ i o n a l e 8 ) ; es te a u t o a r e a oa re de p ă ­r e r ea d e ex. că a r t a Saş i lo r din A r d e a l î n t r ă în „ is tor ia a r t e i g e r m a n e " cum c r e d e Roth , P inde r , subsemna tu l şi mul ţ i a l ţ i i ? or i în „ is tor ia a r ­tei u n g u r e ş t i " cum c r e d e Gerevich, H e k l e r şi a l ţ i ungur i de felul l o r ? De r ă s p u n s u l la o a s e m e n e a î n t r eba re conc re t ă dep inde , d a c ă a p r e ­c ie rea n o a s t r ă fa ţă de concepţ ia au toa re i es te n u m a i re la t ivă , ori f ă r ă r eze rve .

C O R I O L A N P E T R A N U

*) „Contribuţ iuni la p ic tura v e c h e ungurească d e tablouri". (Din Archeologi-ii trtesito, B u d a p e s t a , 1937, 44 pag . ) .

8 ) V e z i C. P e t r a n u : Begriff u n d Erforschung der n a t i o n a l e n Kunst . M i i u -chen. 1937.

GÂND ROMÂNESC 607

ALEXANDRU CÂLINESCU, MĂRI MOARTE*

M o a r t e a lui A l e x a n d r u Că l inescu a cern i t poez ia p u r ă şi sufle­te le pr ie ten i lor . P l e c a t în t r 'o zi de Sep tembr ie , cu p l ămân i i sfâşiaţ i sau cum spune el

P l ă m â n i - m i sunt d e omiz i din ce în c e tot mai pl ini ,

s p r e ză r i l e îna l te a l t e e te rn i tă ţ i i , el a l ă s a t în u rma- i , a l ă t u r i de o du ­r e r e inconsolabi lă , o p ro fundă poezie în ce le d o u ă vo lume Declin şi Mări moarte.

A d â n c u l sensibi l i tă ţ i i sa le , ex te r io r i za t în p u r i t a t e a poeziei d e ­p r i m a n t e din Mări moarte, se dega j ează fluidic şi învălui tor , d r a m a ­tic şi p l in d e subs t an ţ ă . De e s e n ţ ă l ir ică, poezia lui A l e x a n d r u Că l i ­nescu e d e p a r t e de sen t imenta l i smul roman t i c al debu tan ţ i lo r . Din rea l i smul Mărilor moarte se d e s p r i n d e cu pu t e r e , când poto l i t ă ca a p e l e m ă r i l o r m o a r t e , c â n d ch inu i toa re ca o obsesie, p r e z e n ţ a mor ţ i i :

Ca p e o cruce, gândul tr i s te ţea î n c e p e să - ş i poarte Către ani i nomaz i şi z iua cu s p a d a lumini i la brîu. Sunt mlaş t in i d e n o a p t e sub frunte şi nic i o b e t e a l ă d e rîu. T o a t e n ă d e j d e l e - s vechi , ca a p e l e mări lor moarte .

P e c ine s ă strig c â n d s p a i m e trec în v îrtejuri prin s î n g e ? In u n d i ţ a grea a priviri i doar t o a m n e l e cerul şi-1 au. N u m e l e cui uneori p e buze îl port, sub s t e l e când s tau? N u m e l e c u i ? T ă c e r e . . . U n deget p e gură se frînge.

L î n g ă p lugul cred inţe i p l îng îngeri în ierburi amare . P e c ine s ă 'ntreb d e c e - s s ingur? La care fereastră să ba t? Da, vor ven i într'o zi oameni cu ha ine d e fum — şi, culcat , Or să m ă mute de -a ic i — şi n o fi p e rac lă o f loare.

(Mări moarte , pag. 6 ) .

S u n t r a r e în poezia sa oaze le luminoase a l e n ă d e j d i l o r :

D e - a t â t be l şug de rouă şi f lor i le -s m a i gre le ! î n c e p s ă s e o g l i n d e a s c ă a lb ine le 'n parfum, Iar c u m p ă n a fîntînii e mai f rumoasă — cum S e p l e a c ă p e s t e - a d î n c u l ou apa în i n e l e

(Fugă, pag. 36 ) .

P e înt insul m ă r i l o r sa le d e d u r e r e , f ă r ă spe r an ţ e , în c a r e p r e z e n ţ a Mor ţ i i s t ă p â n e ş t e imper ia l şi s ingular , apa r , f ă r ă m a r e p u t e r e de în­v io ra re , luminişur i le de vis din Răvaş, Nu-i simplă părere..., Primă­vară nouă şi a l t e l e câ teva .

P e n t r u c ă la u r m ă pes t e to t s ă se a ş t e a r n ă u i t ă r i l e :

S ă v i n ă u i tăr i l e sub frunte, s t o l ! T o a t e amint ir le l e - a u inundat mări le moarte .

*) P o e m e . Cartea Putne i . Focşan i , 1937. Cu un portret în l ino leum d e V, Brana.

608 GÂND ROMÂNESC

S'au st ins cuv inte le mai trist ca n o t e l e în f laute sparte ; B u z e l e - s l e s p e z i p e - a l inimii go l !

( S ă v i n ă ui tări le , pag. 74) .

şi to tu l să î m p i e t r e a s c ă :

Luna ntre valuri — ica'ntr'un paner — S t ă în genunchiu l ingă frunte. A 'mpietrit ş eaua tăceri i p e munte , S'au l ipit vulturi i d e cer.

( P o e m împietrit , pag. 70) .

Poez ia lui A l e x a n d r u Căl inescu es te ins is tent s t r ă b ă t u t ă de om­n i p r e z e n ţ a morţ i i . G â n d u r i funerare , t r i s te ţ i infinite, răbufnir i d e du ­r e r e metaf iz ică , d e cele mai mu l t e or i r e s emna re , pes te ca re se r id ică uneor i o sgudu i toa re r evo l t ă şi voin ţă de a t ră i , o p lu t i re c ă t r e u n sfârşi t inevitabil , ca u l t imă soluţ ie a exis tenţe i , cons t i tue t emat ica ge­n e r a l ă a poeziei c â n t ă r e ţ u l u i de pe ma lu r i l e Milcovului . D a r câ t de va r i a t a p a r e f iecare poem în p a r t e ! Sensul ma te r i a lu lu i p r e a u m a n f i l t ra t de u n pu t e rn i c t e m p e r a m e n t poet ic şi inedi tu l complex al ex ­pres ie i formale cap t ivează orice ex igen ţă în ma te r i e d e poezie . Deş i a m d e p ă ş i economia unei recenzii , to tuşi c i t ăm:

Pentru cine, Marino , pentru c ine A i desch i s cufărul ş i -ai înt ins Zes trea ta p e s t e tot, Zes trea ta veche , Marino , fată fără n o r o c ? Pentru c ine'n pere te ai prins Ş tergare cu maci Şi'n s în ţ i -a i cu lcat b u s u i o c ?

Marino , Marino , dă-mi pumnul să-1 duc La gură şi tuşea în e l să -mi usuc . . . Hă i taş i i dureri i în p iept se înfig — Sunt p l in de ntuneric şi frig . . .

Lasă -mă , Marino , aici U n d e or ice vorbă est o roză A c u m când nu-i D e c î t invi taţ ia rece a bănci lor p e alei . L a s ă - m ă lângă p a l m e l e mici , L îngă l eagănul inimii Şi a p e l e od ihni te a l e părului . D ă - m i v i su l tău în al meu să-1 î n c u i ! . . .

(S t ih pentru fata săracă , pag. 60 ) .

Cu mai pu ţ ine d r u m u r i sp r e poe t ica concep tua l ă , poezia lui A l e ­x a n d r u Căl inescu p r ez in t ă şi un a spec t erot ic de o p u r i t a t e sp i r i t ua l ă n e b ă n u i t ă . Lir ica lui e ro t ică a c a r n a l ă şi a s e n s u a l ă e o no t ă discor­d a n t ă în peisagiul liricei modern i s t e , a l ă t u r i de a l t e câ teva e x c e p -

OAND ROMANESC 609

ţ iuni fericite. A c e s t serafic îi d ă o un i t a t e o rgan ică . In schimb pu lve ­r i za rea sa de f iecare zi, pe c a r e o n o t e a z ă f iecare r â n d din Mările moarte, e de u n vizibil biologism ca rna l .

D a r A l e x a n d r u Că l inescu e şi un c r ea to r d e s u r p r i n z ă t o a r e ima­gini;

N o p ţ i l e m e l e să ştii că s e a m ă n ă toa te ntre e le : îna l t e , p a r c ă - s fantome de p lop i pes te v e a c fumegând.

(Tu vii , pag. 8 ) .

S ă jse 'ntoarqă anii c e - a u , fost, Ca nomaz i i seara la focuri.

(Vorbeş te -mi d e oraşul tău, pag. 15) .

Frate , prea ţ i -au p l ă c u t e d o i n e l e Coborîte 'n genunchiu de la munte ! P r e a l e - a i luat cu t ine în car N o a p t e a , sub cerul cu sp i ce d e jar, Cînd luna-ţ i p l îngea l ingă frunte.

(Aripi închise , pag. 64 ) .

Poez ia lui A l e x a n d r u Căl inescu, voa l a t ă de m a r a m a unui s t r ă v e ­ziu e rmet i sm, t r a n s p a r e în t r ' o c l a r i t a t e ca a ape i i zvoare lor de m u n t e . Limpezimea , idea l i t a t ea e ro t ică şi funcţia de l ir ism pu r d a t ă poeziei sa le ne de scope ră liniile evolut ive a le subs tan ţe i lui poe t ice sp re un neoclasic ism, ma i m u l t formal decâ t concep tua l . Poemul poe tu lu i mil-covian e t r ă i r e co t id iană , d a r care , în a f a ră de sensul lui imed ia t efe­mer , c a p ă t ă în ţe lesur i de îna l t ă conş t i in ţă metaf iz ică , de a les des t in poet ic . F r a g m e n t e l e c i ta te aici n e d a u o suficientă icoană a au ten t i ­c i tă ţ i i t a l en tu lu i s ău de poet , p r ăbuş i t în p l ină t ine re ţ e şi c rea ţ ie .

M A R I N V Ă T A F I I

D. CARACOSTEA, PROLEGOMENA ARGHEZIANĂ *)

Studiu l d-lui D. Ca racos t ea p u n e o p r o b l e m ă a că re i i m p o r t a n ţ ă d e p ă ş e ş t e obiectul t r a t a t în aces te P ro l egomena . E p rob l ema proprie­tăţii. A p rop r i e t ă ţ i i de te rmeni , d e m e t o d ă , de mi j loace d e invest i ­gaţ ie , Ceeace spune d; Ca racos t ea în l e g ă t u r ă cu i n a d e q u a r e a crit icei n o a s t r e la poezie , se po t r iveş te î n t r ' a d e v ă r la o ser ie î n t r eagă d e a p a ­ri ţ i i în c â m p u l „ş t i in ţe lor sp i r i tu lu i " u n d e subs t i tu i rea de t e rmen i şi î ncă l eca r ea d e domeni i sunt p ă c a t e d e toa te zi lele. T rebu ie să recu­n o a ş t e m că d a c ă aces te p r o c e d e e po t d a sugesti i , î n t â m p l ă t o a r e şi a r b i t r a r e , deci f ă r ă con t inu i ta te de cele ma i m u l t e ori , — şi d a c ă e le p o t cre ia ceeace se ch iamă, cu o vagă şi de a t â t e a o r i suspec tă ap rox i ­ma ţ i e , „ a tmos fe ră " , aceas t a n u înseamnă , în fond, nici un câştig, căci

1 ) Bucureşt i , Inst i tutul d e Is tor ie Literară şi F o l c l o r , 1937.

610 GÂND ROMANESC

pi to rescu l verba l în ca re o r o a r e a d e preciz ie îşi gă seş t e ce le mai a d e ­sea refugiul, n u r e p r e z i n t ă în sine, nimic p e n t r u cunoaş t e r e .

Nu ni se p a r e de loc de pr isos să amin t im aces te luc rur i în legă­t u r ă cu ac t iv i ta tea dlui Ca racos t ea . Scr isul d-sa le nu se b u c u r ă de o m a r e c i rcu la ţ ie în publ ic is t ică , n ' a r e deci o r e z o n a n ţ ă con tag ioasă tocmai fi indcă din el se d e s p r i n d e o a t i t ud ine h o t ă r î t os t i lă a p u c ă t u ­r i lor pe ca r e l e -am s e m n a l a t aici. Scr isul aces ta concen t r a t şi spr i j i ­ni t pe o m a r e e x p e r i e n ţ ă es te t ică ce re p r e g ă t i r e p e n t r u a p u t e a fi u r ­m ă r i t şi ce re ma i a les cu ra ju l de a te împot r iv i mode i . P r o p u n â n d u - ş i să s p u n ă u n cuvân t l iber şi d o c u m e n t a t d e s p r e poezia a t â t de con­t r o v e r s a t ă a d lui T u d o r Arghez i , d. C a r a c o s t e a c o n s t a t ă că u n a seme- , n e a cuvânt , ,,în s i tua ţ ia de a z i . . . n ' a r p u t e a să a p a r ă în t r ' unu l din pe r iod ice le r ă s p â n d i t e " . C o n s t a t a r e a e semnif icat ivă p e n t r u g r adu l d e obiect iv i ta te şi ca lm din discuţ i i le l i t e r a re a le vremii . In ju ru l unu ia d in t r e cei ma i r ep rezen ta t iv i poe ţ i d e azi n u se a u d e î n t r ' a d e -v ă r d e c â t foar te r a r o vorbă de c u m p ă t a t ă şi p ă t r u n z ă t o a r e ana l i ză . I n t r e l aude l e d i t i rambice ca r e îl a ş e a z ă d e a d r e p t u l a l ă t u r e a de E m i ­nescu, d e o p a r t e , şi to t a t â t d e î nve r şuna te l e negaţ i i , d e a l ta , n u e loc, se p a r e , p e n t r u o r ă b d ă t o a r e şi rece e x a m i n a r e ca r e să ne a r a t e n o u t a t e a şi va loa rea aces te i poezii al tfel d e c â t p r i n af i rmaţ i i g lobale şi apodic t ice . Lucru l e expl icabi l , î n t r ' u n fel. P e n t r u o p a r t e a gene­ra ţ ie i de azi poezia lui Arghez i — indiferent , d e o c a m d a t ă , de va loa­r e a ei — e şcoa lă , just i f icare, s teag. Şi un s t eag nu se d i scu tă : e u r ­m a t sau resp ins , — d u p ă pozi ţ ia afectivă în c a r e te găseş t i f a ţ ă d e e l . E nevoie d e o a n u m e de t a şa r e , fie în t imp, fie p r i n t r ' u n p roces dia­lectic (care să rea l i zeze şi el o a n u m e pe r spec t ivă , a n a l o a g ă cu a c e e a a t impului) p e n t r u a p u t e a privi l iber o poezie cu a t â t e a impl ica ţ iuni a l e p rezen tu lu i . . D. C a r a c o s t e a încea rcă a c e a s t ă d e t a ş a r e ap l i când poeziei a rghez iene cr i ter i i de ce r ce t a r e p e c a r e n e - a m obişnui t a le socoti va lab i le numa i p e n t r u t recu t .

D. C a r a c o s t e a p r iveş te poezia ca artă a cuvântului şi p u n e p e p r i m u l p l an , ca cea m a i î n s e m n a t ă d in t r e p rob l eme le is toriei şi cr i t i ­cei l i t e ra re , p r o b l e m a formei. I a t ă de ce, la începutu l aces tu i a r t icol s t ă r u i a m a s u p r a p rop r i e t ă ţ i i de m e t o d ă şi de t e rmen i . D a c ă în cr i t ica p la s t i că şi în cea muz ica lă tot mai m u l t îşi face d r u m j u d e c a t a d e d u ­să d in n a t u r a , mi j loace le şi legile tehnice înseşi a l e aces to r a r t e , în i s tor ia şi cr i t ica l i t e r a r ă s t ă ru i e încă p r e a m u l t cons idera ţ i i l e î n t eme­i a t e p e u n m a t e r i a l asocia t iv ce n ' a r e d e c â t vagi l egă tu r i d e cont in­gen ţă cu ceeace e specific opere i l i t e r a r e : cu exp re s i a ve rba lă . Cr i ­t ica l i t e r a r ă e încă , în b u n ă p a r t e s au cr i t ică de con ţ inu t — s imp lă ideograf ie —, s au joc impres ionis t , ma i m u l t sau ma i pu ţ in ingenios, făcând c o n c u r e n ţ ă poeziei însăşi . î n t r ' o ser ie d e a r t i co le pub l ica te în „ N e a m u l R o m â n e s c " (XXI, 31 , 33—38 din 11 şi 13—18 Febr . 1936) d. C a r a c o s t e a î ncea rcă o f u n d a m e n t a r e t eore t i că a me tode i c r i t ice p recon iza te d e dsa . „Poez ia fiind a r t a cuvântu lu i , i n s t rumen te l e d e p r e c i z a r e a l e formei ni le po t p u n e la î n d e m â n ă îndeosebi d isc ip l ine le filologice. P r iv ind r a p o r t u l d in t r e aces te discipl ine, a ş a cum sun t în­ţe lese azi , şi p r e g ă t i r e a cri t ici lor şi is torici lor noş t r i l i terar i , r e l e v ă m c a u z a d e c ă p e t e n i e a felului r u d i m e n t a r c u m p r a c t i c ă m s tud iu l formei l i t e r a r e " . S tud iu l expres ie i în t o a t ă î n t i nde rea e i : i a t ă domeniu l p r o -

GÂND ROMÂNESC Bll

pr iu a l is toriei şi cri t icei l i t e ra re , c a r e t r ebu ie deci în ţe lese ca is torie şi cr i t ică a s t i lului în p r imul r â n d . In a r t i co le le d e ca r e amin t im d. C a r a c o s t e a a r a t ă c â t câş t igă în profunz ime şi preciz ie aces te disci­p l ine î n d r u m a t e p e că i le şcoalei l inguist ice idea l i s te sau es te t ice şi c u m în deosebi î nce rca rea d e a p ă t r u n d e în a r c a n e l e poeziei e rmet ice c a aceea a lui M a l l a r m ć e i luzor ie f ă r ă c e r c e t a r e a p e t oa t e feţele a expres ie i a ş a cum o î n t r e p r i n d e d e p i l d ă T h i b a u d e t . A m p u t e a a d a o ­gă că or ice poezie a d e v ă r a t ă e e rmet i că , f i indcă or ice poezie a d e v ă ­r a t ă c u p r i n d e m o d u r i d e e x p r i m a r e p e r s o n a l e c a r e cons t i tue miezul d e t a ină , e s e n ţ a u l t i m ă a opere i . E de s e c u n d a r ă i m p o r t a n ţ ă d a c ă a-c e a s t ă t a ină e s t r ăvez ie sau nu, ea to t t a ină es te şi o exp l ica ţ i e c a r e a r ocoli-o sau a r nesocot i -o comple t , n u n e - a r s p u n e m a r e l uc ru d e v r e m e ce ea a r r ă m â n e a ind i fe ren tă tocmai în fa ţa celui ma i subti l d in t r e mul t ip le l e s t r a tu r i c a r e a l că tue sc o p e r a de a r t ă l i t e r a r ă . E x i s t ă to tuş i o p r e j u d e c a t ă d u p ă c a r e i n t e r p r e t a r e a din aces t p u n c t de ve­d e r e a l i t e ra tur i i a r însemna o cobor î re a ei: c iocăn i rea p iesă cu p iesă a t u t u r o r r e so r tu r i lo r accesibi le anal ize i a r duce , d u p ă acea s t ă p ă ­r e r e , la o a t o m i z a r e a l e x a n d r i n ă d in ca r e suve ranu l a spec t a l un i tă ţ i i ope re i a r ieşi i remediab i l compromis . U n spi r i t a scu ţ i t că d. Pompi l iu Cons t an t inescu de p i l d ă a c r i t ica t cu v e h e m e n ţ ă ş i pe n e d r e p t , d u p ă p ă r e r e a noas t r ă , exegeza met r ice i eminesciene f ăcu tă cu a t â t a acui ­t a t e d e Ib ră i l eanu . To tu l dep inde , fireşte, de v igoarea şi a m p l o a r e a , concepţ ie i d e a n s a m b l u ca r e d i r i j ează ope ra ţ i a , d a r a c o n d a m n a pr in­cipial l uc ră r i l e de aces t soi î n s e a m n ă a a d u c e u n elogiu d i l e tan t i smu­lui şi a rb i t r a ru lu i , căc i or icâ t d e ingenioase şi fericite a r fi aces tea , d r u m u l sp r e in ima opere i şi sp r e în ţe legerea st i lului pe r sona l a l unu i au to r şi ch ia r s p r e în ţ e l ege rea s t i lului unei epoci duce pr in aces te ana l i ­ze. N ' a ş i p u t e a ci ta u n e x e m p l u m a i dovedi to r în a c e a s t ă p r iv in ţă decâ t însăş i l u c r a r e a în cu r s d e pub l i ca re a d lui C a r a c o s t e a a s u p r a a r t e i cuvân tu lu i la Eminescu . F r a g m e n t e l e pub l i ca te d in a c e a s t ă l uc ra re în rev is ta Gândirea ( A r t a cuvântu lu i la Eminescu , U v e r t u r a Lucea fă ru ­lui şi Inefabi lul eminesc ian) deschid pe r spec t ive n e b ă n u i t e a s u p r a m a ­giei l uminoase a a r t e i Poe tu lu i şi a r a t ă infinita s t ă r u i n ţ ă c a r e n u se exp l i că n u m a i p r in secre te le imboldur i a le geniului c r ea to r ci şi p r in cunoş t in ţe şi convinger i d e o rd in teore t ic c a r e u imesc deopo t r ivă la aces t om excep ţ iona l .

A v e m pr in u r m a r e to t d r e p t u l să c r e d e m c ă P ro l egomene le d e ca r e ne o c u p ă m , desch id un nou capi to l d e es te t ică a poeziei l i r ice de l a noi.

C a r a c t e r u l d e f ragment a l lucrăr i i , a f i rmat p r in t i t lu, se v ă d e ş t e şi p r i n l imi ta rea la t re i a p rob leme lo r ce se po t p u n e în l e g ă t u r ă c u poe t ica a rghez iană . I a t ă aces te t re i p r o b l e m e : I. Versul (Teor ia ver ­sului , a ş a cum a sch i ţa t -o d. A r g h e z i î n t r ' u n ar t icol polemic , Vers şi poezie, pub l ica t în rev is ta Linie d r e a p t ă , nr . 2 şi 3 din 1 şi 15 M a i 1904), — II . Poezim (Anal iza poemei Psalmul de taină) — şi I I I . As­pectul sociologic.

P ă r e r i l e d lu i Arghez i d e s p r e n a t u r a versu lu i i n t e r e sează în m ă ­su ra în c a r e e le oferă pos ib i l i ta tea u n o r concluzi i a s u p r a c a r a c t e r e l o r p r inc ipa le a l e poeziei a rghez iene înseşi . D . C a r a c o s t e a a r a t ă că izvoa­re l e ideologiei l i t e r a r e a d lui Arghez i po rnesc d in „nebu loasa eclec-

61*2 GAND ROMANESC

t i smului m a c e d o n s k i a n " ; t r ă s ă t u r a cea mai î n s e m n a t ă a ei es te c re ­d i n ţ a d e s p r e „ n a t u r a exp re s ivă a a r t e i " ; — un ref lex al es te t ice i sim­bolis te , c u r e n t e în acea epocă . Ar t ico lu l e s u p u s unei ana l ize a m ă n u n ­ţ i t e : un ton de „ a m ă r ă c i u n e p r o l e t a r ă " se d e s p r i n d e din el, d a r şi o „ d r a p a r e a r i s toc ra t i că în felul lui J o s e p h i n P e l a d a n " — aces ta ca a t i tud ine , iar ca d i rec ţ ie es te t ică : o p re fe r in ţă mani fes tă p e n t r u ima­ginile vizuale fa ţă de cele de n a t u r ă acus t ică — d in t re aces te din ur ­m ă fiind ap rec i a t e m a i a les cele cu sonor i ta te d u r ă sau cu „sugest i i nega t i ve" —, în genera l : o înc l inare sp re gustul sensua l i s t al e x p r e ­siei şi o absen ţ ă v ă d i t ă a or icărui a v â n t sp r e t r a n s c e n d e n ţ ă . Se vede de aici că s tudiu l aces ta „ f r agmen ta r " a fost gândi t ca o s t r â n s ă uni­t a t e . P o a t e chiar p r e a s t r ânsă , căci or icâ t a m admi t e că d iverse le m a ­ni fes tăr i a le unui a r t i s t se l eagă în t re ele p r in t r ' o a d â n c ă so l idar i t a te , nu ni se pa re , totuşi , că un ar t icol polemic ca cel al dlui Arghez i a r p u t e a să a ibă o va lab i l i ta te a t â t de c u p r i n z ă t o a r e şi necond i ţ iona tă cum p a r e a-i a t r ibu i d. Caracos tea .

P e n t r u a i l u s t r a modu l şi v a l o a r e a p lăsmui r i i a rghez iene , d. Ca­racos t ea s'a opr i t a s u p r a poemei „ P s a l m u l de t a ină" , r e p r e z e n t a t i v ă p e n t r u în t r eaga o p e r ă a poe tu lu i şi p u t â n d oferi t o toda t ă , p r in gravi­t a t e a însăş i a mot ivului ei (iubire — moar t e ) la rg i posibi l i tă ţ i d e com­p a r a ţ i e . P a r t e a aceas t a a s tud iu lu i s t r ă luceş t e p r in bogă ţ ia şi f ineţea a rgumen tă r i i . A ten ţ i e i ascu ţ i t e şi s t ă r u i t o a r e nu-i s c a p ă nici un a m ă ­nunt , o p e r a e s t r ă b ă t u t ă în toa te sensur i le şi la c a p ă t u l compl ica te lor exp lo ră r i , ma t e r i a lu l a d u n a t se încheagă în t r ' o p u t e r n i c ă s in teză cr i ­t ică . In s i s t ăm a s u p r a convergenţe i ca re d i r i j ează invest igaţ i i le şi con­f runtă şi c o o r d o n e a z ă r ezu l t a t e l e ob ţ inu te . Un e x e m p l u : Vorb ind d e tec tonica imagini lor , d. Ca racos t ea a r a t ă că „ n e a v â n d un cen t ru de r a l i e re şi nefi ind posibi lă î n ă l ţ a r e a une ia la o semnif icaţ ie de simbol, imagini le se înş i ră în d iagonală , p r o c e d e u frecvent al ba rocu lu i " . Aces te i c r eză r i îi co re spunde , în o rd ine s in tact ică , „o izbi toare îngră­m ă d i r e de r e l a t ive" . C o m p a r a ţ i a s ta t i s t i că c u d o u ă poeme d e aceeaş i t e m ă ((Mortua est d e Eminescu şi A Silvia de Leopard i ) e câ t se poa t e d e ins t ruc t ivă , iar concluzia absolu t conv ingă toa re : „T ip a ru l n u m e ­roase lo r re la t ive es te deci forma s in tac t ică c e r u t ă de n a t u r a imagini­lor. S in tac t ic şi expres iv , aces te re la t ive a p a r ţ i n t ipului asociat iv cu­rent , fiind d e p a r t e de acea ident i f icare cu abso lu tu l , la c a r e se îna l ţ ă r e l a t iva eminesc iană . Astfel , a r ă t a t a c a s c a d ă de re la t ive es te vadu l în c a r e se p r ă v ă l e s c ape l e sc l ip i toare a le imaginilor , a t â t de abun­d e n t e în Psalmul de taină, încât , d u p ă cum oferă en tus iaş t i lo r m a t e ­r ia l d e doc um e n ta r e , n e invită să facem u n sonda j în n a t u r a şi va­loa rea lor.

In genere , imagini le mărg in i t e la con tu ru r i l e e x t e r n e — cele mai m u l t e ab rev ia tu r i biografice — au o m a i vie p u t e r e de î n t i pă r i r e decâ t ace le în c a r e s 'ar p u t e a î n t r evedea şi un or izont t r anscenden t .

In schimb a u ceva marg ina l , căc i cu greu se o rgan i zează în t r ' o imagine de ansamblu , din ca r e să poţ i c u p r i n d e spa ţ iu l şi t impul es te ­t i c" .

La fel d e i n t e r e s a n t e sunt observaţ i i le cu pr iv i re la s t ruc tu ra ideologică a poemei , imn ce se p r ă b u ş e ş t e , în u l t ima s t rofă , în t r 'o

G A N D R O M A N F S C 6 1 3

violentă impreca ţ iune . Cons t a t ă r i l e făcute în l e g ă t u r ă cu a c e a s t ă b ruscă r u p t u r ă ne duc în chip logic sp r e u l t imul capi to l al s tudiului , în t i tu la t „Aspec tu l sociologic" şi des t ina t să ne expl ice cauze le sociale a le popu la r i t ă ţ i i poeziei dlui Arghez i . P r o b l e m a n u p o a t e fi epu iza t ă , f ireşte, în ş a p t e pagini , da r p ro i ec t a r ea a rghez ian i smulu i pe fondalul psihologiei de d e s t r ă m a r e şi cobor î re ce c a r a c t e r i z e a z ă anii de d u p ă război , a d u c şi aici lumini p re ţ ioase p e n t r u în ţe legerea aceste i poezii ce a s t â rn i t a t â t e a d i scu ţ ; i .

ION PILLAT, ŢĂRM PIERDUT 1)

In poezia dlui P i l l a t se p o t deosebi d o u ă fire: unul venind din c o n t e m p l a r e a p ă m â n t u l u i na ta l , al doi lea d in t r ' o m a r e t r ad i ţ i e de cul­t u r ă şi l impezime m e d i t e r a n e a n ă . D e s p ă r ţ i r e a e, f ireşte, ar t i f ic ială şi d idac t i c ă : în r e a l i t a t e cele d o u ă fire de c a r e vorbim se împle tesc s t râns , p â n ă la de săvâ r ş i t a contopi re , astfel încâ t poezii le din ciclu­r i le închina te a spec te lo r vieţii au toh tone au t o t d e a u n a a rh i t ec tu ra so­l idă şi t r a n s p a r e n ţ a clasică, to t astfel cum acele din ca tegor ia a doua p ă s t r e a z ă t oa t ă seva sensibi l i tă ţ i i româneş t i , t o a t ă a r o m a specificului e tnic . Poez ia dlui P i l l a t r ea l i zează astfel un echi l ibru m l ă d i o s şi pu­ternic , — nu p r in t r ' un eclect ism c ă r t u r ă r e s c şi p rogramat i c , ci p r in -t r ' o f i rească c u m p ă n i r e în t re r ea l i t ă ţ i l e p ă m â n t u l u i românesc şi o a l ta , î n d r e p t a t ă nos ta lg ic sp re ză r i de i dea l ă lumină . Astfel d. P i l l a t duce mai d e p a r t e , a d â n c i n d - o în no ta gravi tă ţ i i , a concen t ră r i i şi a d i scre-ţiunii , o t r ad i ţ i e a l că re i cel ma i s t r ă luc i t r e p r e z e n t a n t p â n ă la d â n ­sul, a fost Duil iu Zamfirescu.

Volumul de ca r e ne ocupăm, c u p r i n d e reco l ta ani lor 1934—1936. N u e o cu legere un i t a ră , o rgan iza t ă pe linia unui motiv dominan t ; — ea c u p r i n d e d impot r ivă o m a r e d ivers i t a te de p r e o c u p ă r i : evocarea unei lumi de a p u s e f rumuseţ i e l ine, Balcicul , o ser ie de s t a n ţ e de d r a ­goste, t re i elegii ma r ine şi câ teva t ă lmăc i r i din Ho lde r l in şi Ş tefan George sunt p r inc ipa le le ei capi to le . Ex i s t ă totuşi o un i t a t e pe d e d e -sup tu l aceste i va r i e t ă ţ i de t e m e : o a n u m e tona l i t a t e de elegie c a r e c â n t ă în su rd ină în tot cupr insu l căr ţ i i . Ceeace cre iază , în r â n d u l al doilea, o a tmos fe ră omogenă în aces t volum, es te s iguran ţa nivelului . M u l t e din versur i le din Ţărm pierdut sunt d in t r e cele mai c u m p ă n i t e şi mai f rumoase din câ te a scris d. P i l l a t în fecunda sa ca r i e ră poe­t ică. Versur i l e aces tea măr tu r i s e sc o m a r e s t ă p â n i r e de s ine; poetu l se găseş te p a r c ă la c a p ă t u l unei î nde lunga te e x p e r i e n ţ e ce se r ezo lvă în s impl i ta te şi a d â n c ă c la r i t a te . To t ce este anecdot ic , p i toresc , lo­cal, decorat iv , e l ă s a t la o p a r t e ; r ă m â n e esen ţa p u r ă a poeziei . Ma i pu ţ in b ă t ă t o a r e la ochi, din s implul motiv că nu e cons t ru i t ă n u m a i din e l emen te vizuale , a cea s t ă poezie poa t e p ă r e a mai puţ in semnifi­ca t ivă decâ t aceea din vo lumele a n t e r i o a r e ca r e a t r a g e însă a t e n ţ i a d e mul teor i p r in ceeace a re ex te r io r şi local deci l imitat iv. Poez ia din Ţărm pierdut în ce a r e mai de pre ţ , se valorif ică p r in ca l i tă ţ i le ei in­t e r i oa re : p r in in tens i t a te şi muzica l i t a te .

') F u n d a ţ i a pentru Literatură şi A r t ă „Rege l e Carol II".

614 GÂND ROMÂNESC

P o a t e fi ident i f ica tă p e h a r t ă insu la din Mit? Nu. E a a r e Sn schimb o p ro fundă r ea l i t a t e sp i r i tua lă . E o viziune de mitologie c r e i a t ă d e nos ta lg ia poetulu i , — c re ia t ă mai mu l t p r in cân t ec decâ t p r in des ­c r ip ţ i e :

T o t ce pr iveşt i e v i s şi to tuş i nu e : U n zvon de -a lb ine z u m z ă i e şi tace . D i n nai p l â n g â n d cu picături d e lună, Susp ină 'n umbră F a u n u l — şi sună Departe , surd, din funduri d e ponoare , Cu inima pământului , Copi te de Centauri că lă toare . , .

P e n t r u a i lus t ra impres ia de p len i tud ine p e ca r e o poa t e rea l i za sonor i ta tea , vom ci ta o s t rofă din Luna pe mare:

Şi s te le le , boabe de-argint , Cad l in din fluer de lună, Şi sufletul tău în argint D e p a r t e p e a p e mai sună . . .

E un admirab i l f ragment de pas te l , pus pe po r t a t iv muzica l . Ciclul „Balc ic" , cel mai închegat d in t r e t oa t e a le volumului , e

s c ă l d a t tot în a c e a s t ă lumină i r ea l ă d e vis; pe isa ju l p refer i t e cel m u ­ia t în ape le înserăr i i , c a r e se asoc iază a t â t de uşor cu muzica .

Cişmele cântă , marea le r ă s p u n d e . A m u r g u 'şi s trânge p â n z e l e în port . D e c e e c o u l umbre lor p e unde , In mine când lumina o mai p o r t ?

Spa ţ iu l n u ne îngădu ie să c i t ăm câ t a m dor i şi ne r e s t r â n g e m la câ teva t r imi ter i , p e n r t u a indica m ă c a r în t r e a c ă t Insula, Stella Ma-ris, Cântec pentru lumină, Scoica, poezii pe ca r e le c o n s i d e r ă m esen­ţ ia le p e n t r u conf igura ţ ia volumului .

ARON COTRUS, TARA 1 )

Ca t e m p e r a t u r ă a sensibil i tăţ i i , ca imagini şi r i tm, p l a c h e t a dlui Co t ruş nu a d u c e vreo nou t a t e fa ţă de vo lumele a n t e r i o a r e . P e r s o n a ­l i t a tea pâe tu lu i s 'a definit demul t în chip p e r e m p t o r i u ca u n a d in ce le mai or ig inale şi mai viguros con tu ra t e din conspec tu l l iricei noas ­t r e con t emporane . P o e t al energiei explos ive . Co t ruş a c r ea t u n vo­cabula r , o s in t axă şi o me t r i c ă a t â t de concen t r a t e , încâ t poezia lui, r e d u s ă la scheme de expres i e — adjec t ivul e î n t r ebu in ţ a t cu zgâr ­cenie, subs tan t ivul şi verbul e totul — nu cunoaş t e nici de lec tab i le le n u a n ţ e mola tece şi s inuoase a le a r te i î ncân ta t e de p rop r i a - i per fec­ţ iune, nici var ia ţ iun i ie melodiei . In în t reg imea ei, a c e a s t ă poezie p a r e

4 Edit . Rânduia la , Bucureşt i , 1937.

GÂND ROMÂNESC 6 1 5

ampl i f icarea la infinit a une i s ingure a t i tud in i de î n c o r d a r e şi a re , din pr ic ina aces te i e x t r e m e consecvenţe , un sune t dur , monocord . E o poez ie vo lun ta ră , l a p i d a r ă , de incis ivi ta te ep ig rama t i că şi de impe­tuoz i t a t ea unui manifest . Din acea s t ă pr ic ină , Co t ruş a fost r evend i ­c a t cu ega lă s impat ie când de „ s t â n g a " c â n d de „ d r e a p t a " . F ă r ă a in t r a în d iscuţ ia aces tor t e rmen i ca re la noi au o c i rcula ţ ie des tu l d e confuză, vom r ecunoaş t e că poezia lui Co t ruş a r e î n t r ' a d e v ă r o pu­t e rn ică n o t ă socială . O imensă se te de d r e p t a t e se d e s p r i n d e din d â r ­zele rechizi tor i i pe ca re poe tu l le scrie ca pe n iş te c r e s t ă t u r i în p i a t r ă . D a r aces te rechizi tor i i împot r iva ghiftuiţ i lor şi aces te p ă t i m a ş e m ă r ­tur is i r i a le d ragos te i p e n t r u cei oropsi ţ i se deosebesc fundamen ta l d e d i scurs iv i ta tea poeziei cu ca r ac t e r de comen ta r pe marg inea unei epoci . Şi deoseb i rea nu e numai de formă a expres ie i , ci mai a les d e viziune a t impului . Poez ia lui Co t ruş a r e , f ă r ă îndo ia lă şi u n sens a s ­cuţ i t al ac tua l i t ă ţ i i ; ea nu se împotmoleş te , totuşi , în dia lect ica con­t ingenţe lor is torice, f i indcă se r a p o r t e a z ă la un fondai de t imp m u l t ma i vast . P e plugar i i , miner i i şi p ă d u r a r i i lui Co t ruş îi cunoaş t em în c a r n e şi oase ; cu toa te aces tea , în poeme le lui, aceş t i fii ai p ă m â n t u l u i r omânesc ţ â şnesc p a r c ă din negur i le preis tor ie i , a d u c cu dânşi i tu l ­b u r ă t o a r e fâşii de sufer in ţă s t r ăveche , fu lge ră toa re p r o t e s t ă r i sau a m e n i n ţ ă r i — şi l a să în sufletul ce t i toru lu i impres ia de a fi î n t r e z ă ­rit , o c l ipă, în fiinţa lor, d r u m u l des t inu lu i d e t o t d e a u n a a l neamulu i nos t ru d e ţ ă r a n i . Ciclul Horia i l u s t r ează mai bine ceea ce a m vru t să s p u n e m aici d e s p r e ca r ac t e ru l simbolic, r ezuma t iv şi r ep rezen ta t i v a l poeziei lui Co t ruş .

Poezi i le o r i en t a t e sp r e vii tor sun t an ima te d e a s e m e n e a de m a r e a se te a depăş i r i i . S ă se observe la rgu l or izont din aces te poeme şi a c ­cen tu l r apsod ic al asp i ra ţ i i lo r sp r e u n des t in major , a t â t de au ten t i ce p r in in tens i t a t ea d inamică a simţirii , p e ca r e vocabu la ru l a s p r u şi s ă ­r a c da r sugest iv şi r i tmul energic o servesc , n u o d a t ă , minuna t .

Ţara e s te u n a s e m e n e a poem închinat vi i torului , mai bine zis t i ­ne re tu lu i ca re p r e g ă t e ş t e aces t viitor. E un p roces ca r e a începu t subt ochii noştr i , d a r în poemul dlui Co t ruş el c a p ă t ă uneor i semnificaţi i şi pe r spec t ive de b a l a d ă fan tas t ică ce f rânge mărg in i r i l e istoriei .

I a t ă cum es te p r e z e n t a t t ine re tu l a ce s t a :

Ca printre fulgere, prin furtuni, pe sub grindini vin vo in i ce ş t e de pretut indeni ; pădure m i ş c ă t o a r e de goruni nebuni, o a s t e făcătoare d e minuni, cu vrere năpraznică , v ie de -a to tputern ic i e . . .

Poezi i le d lui Co t ruş nu po t fi decâ t scur te . Exces iva tens iune n u se p o a t e p rec ip i t a decâ t în versur i repezi , a b r u p t e ; — nu se p o a t e t oa rce firul une i poezii lungi numa i din super la t ive . Ţara însă e u n s ingur poem (— aşa cel pu ţ in l -am înţe les eu) p e a p r o a p e t re izeci d e pagin i : e poemul unei genera ţ i i cu h o t ă r î r e a î nvo lbu ra t ă de a c lăd i , p e temel i i nouă , o ţ a r ă nouă , — şi a tunc i monoton ia e inevi tabi lă . N u c r e d să m ă înşel a f i rmând că cel ma i des în t r ebu in ţa t cuvân t din în­t r e a g a ca r t e es te vrere şi verbe le ca r e indică mersul s au ac te de vio-

616 G A N D R O M A N E S C

l e n t ă mişcare . E un ropo t de paş i grei de l a u n c a p ă t p â n ă le ce l ă l a l t a l poemului , ceva ca un huru i t in te rminabi l şi uni form de roţi . U n e o r i compac t a d e s f ă ş u r a r e de forţe e p r i n s ă în expres i i dense ca aces t ea :

prin ierburi ca de cue tabere, putere năprasnică , şue,

ş i -o s u e pe munte l e învins , desp icat , p e care-1 ca lcă , ne înce ta t ,

mers apăsat , mers încruntat,

d e - o p i n c ă n ă z d r ă v a n ă şi bocanc ferecat . . .

Al teo r i însă versul oboseşte . Rar , găs im şi câ t e un p o p a s de l i­niş te şi d e lumină mo lcomă ; el e impres ionan t p r in r a r i t a t e şi con t r a s t :

ca'n basm biserici cresc din vis t ineresc . . . sună alt fe l prin v e a c toaca pes te satul sărac . . .

E un documen t liric ca rac te r i s t i c în cea ma i îna l t ă m ă s u r ă p e n t r u epoca n o a s t r ă p l ache t a dlui Co t ruş . In ea se sba te tot vuietul unei lumi t ine re c a r e îşi face d r u m cu fanat ică voinţă , sp re a l t e ză r i . In sensul aces ta al colect ivismului , a l pa r t i c ipă r i i la o g r and ioasă u r n i r e la d rum, s tă cel ma i m a r e mer i t a l ei.

ŞTEFAN BACIU, MICUL DOR 1)

In a c e a s t ă p l a c h e t ă u ş o a r ă câ t un p u m n de foi de t oamnă , Ş t e ­fan Eac iu a a d u n a t op t poeme g rav i t ând în ju ru l ace lu iaş i mot iv : me­lancol ia iubirii.

P o a t e e cel mai ideal m o d de p r e z e n t a r e a poeziei : un ciclu mic şi r o t u n d de poeme care , cu tot ros tu l a u t o n o m al f iecăreia în p a r t e , se l eagă în t re ele, se sus ţ in şi se l uminează rec iproc , ca p ă r ţ i l e unei sonat ine . Cet i to ru l p ă t r u n d e şi r e ţ ine uşor a r h i t e c t u r a g ingaşă şi c l a r ă a aces te i că r t i ce le p e ca r e au to ru l nu f ă r ă intenţ i i de compl ica te sem­nificaţii, desigur , a bo teza t -o Micul dor. T i t lu l aces ta c a r e s 'a d a t une i culeger i de r o m a n ţ e sen t imenta le , de m a r e c i rcula ţ ie î n t r ' un cerc de oameni naivi şi f ă r ă pre tenţ i i , cu câ t eva decenii în u r m ă , a r e un pa r fum de vechime, o g ra ţ i e s t ângace şi d e m o d a t ă , evocând o via­ţ ă de provincie d e m u l t a p u s ă , cu reveri i , cu a lbumur i şi s e r e n a d e . Asoc ia t la o poezie ca aceea a d lui Şt. Baciu, a d e c ă m o d e r n ă în t oa t e a r t i cu la ţ i i l e ei, t i t lul c a p ă t ă un accent de coche t raf inament , a scun­zând , p o a t e şi o subt i lă n u a n ţ ă de auto i ronie . P e n t r u poe tu l ca re , deş i foar te t â n ă r încă, d i spune de o r e m a r c a b i l ă abi l i ta te verba lă , in ter ­p r e t a r e a înce rca tă nu ni se p a r e de pr i sos ; — o socotim chiar nece­s a r ă p e n t r u în t reg i rea po r t r e tu lu i lui sp i r i tua l .

*) Braşov , 1937.

G A N D R O M A N E S C 617

C r e d e m că p l ache t a a cea s t a desch ide o n o u ă fază în ca r i e ra poe­t ică a d lu i Baciu. P e n u l t i m a d-sa le cu legere (Poeme de dragoste, edi t . Fami l ia , O r a d e a ) ne -a l ăsa t , a l ă t u r i d e amin t i r ea câ to rva c r â m p e i e d e f ragedă f rumuseţe , impres ia gene ra l ă de p re ţ ioz i t a t e şi snobism. Ni se p ă r e a că poe tu l , s edus de pres t ig iul unu i verba l i sm savant , a făcut to t ce i-a s t a t în p u t i n ţ ă p e n t r u a-şi îmbrobodi f rumosul t a l e n t î n t r ' un pă in jen i ş d e vorbe câ t m a i ocoli te şi piezişe. Micul dor se an ­ga j ează pe d r u m u l l i r ismului di rect . N u p r in t r ' o r u p t u r ă cu expe r i en ­ţ e l e t recu te , f ireşte, ci în con t inua rea lor, căci emoţ ia a p a r e şi aici f i l t ra tă şi c ize la tă cu pas iune d e tehnic ian înd răgos t i t de meş t e şugu l lui, d a r t e n d i n ţ a d e s implif icare şi l impez i re a exprese i , d e a c c e n t u a r e a esenţ ia lu lu i , gustul liniei m a r i şi sobre se a f i rmă cu p u t e r e . I a t ă , în aces t sens, o s t rofă d in c a r e subl iniem cu deosebi re u l t imele d o u ă ve r su r i :

Durerea mea din urmă, tr i s te ţea mea dintâ i N u ştii c ă pentru t ine a m înă l ţa t c â n t a r e a A ş vrea s ă p lec i d in mine şi to tuş i s ă rămâi Cum dintr 'un golf se duce şi iarăşi v ine marea .

U n vers a t â t d e p l in ca a c e s t a :

Şi eu b o l n a v d e t ine, cum e în A u g u s t vara . . .

c a r e c u p r i n d e sugest ia t r i s te ţe lor de t o a m n ă închise an t i c ipa t în l i ­n iş tea îna l t ă a z i le lor de Augus t , s p u n e d e a s e m e n e a foar te m u l t î n p r iv in ţa aceas ta . Ş te fan Baciu a r e in tu i ţ ia sensur i lor adânc i . Şi ş t i e să le e x p r i m e în versur i d ia fane şi me lod ioase . Poez ia din ca r e a m desp r in s versul de mai sus, începe b u n ă o a r ă a ş a :

N o i n i c i o d a t ă parcă n'am fost d e tot a p r o a p e Şi'n seara as ta suntem alături : doi străini , E chipul tău o umbră l ip i tă d e p l e o a p e Cu t ransparenţe f ine d e ape şi d e crini.

I O N C H I N E Z U

TUDOR VIANU, FILOSOFIE ŞI POESIE

Volumul „Filosofie şi poez i e" es te a l 16-lea d in o p e r a dlui T u d o r Vianu. A c e s t n u m ă r impres ionan t de c ă r ţ i pub l i ca te în t r ' un in t e rva l d e a p r o a p e zece ani , dovedeş te o for ţă in t e l ec tua lă unică, o voca ţ ie d e gând i to r şi o s t ă r u i n ţ ă sp i r i tua lă ne înce ta t ă , cu ca re d. T u d o r Via­n u a a d u s în cu l tu ra r o m â n e a s c ă o cont r ibu ţ ie p r e ţ i oa să .

D e nume le dlui T u d o r V ianu se l eagă la noi în m o d a p r o a p e ex­clusiv d o u ă p r e o c u p ă r i sp i r i tua le : es te t ica şi filosofia cul tur i i . A u m a i fost şi al ţ i i car i î n t â m p l ă t o r şi nes t a to rn i c a u a b o r d a t p rob leme d e aces t fel. D . T u d o r Vianu le-a î nce t ă ţ en i t însă la noi, f ăcându- le să iasă d in d i l e tan t i sm p e n t r u a le impune cont ro lu lu i unei temeinice informaţi i şi o rgan iză r i in te lec tua le . P e l ângă „Dual i smul a r t e i " sau. „ A r t a şi f rumosu l " d. T u d o r Vianu es te c r ea to ru l unu i s is tem de e s -

GÂND . ROMÂNESC

t e t i că (Estet ica , 2 voi.) ca re în R o m â n i a es te o o p e r ă nouă şi insufi­c i en t a p r e c i a t ă fi indcă es te p r e a pu ţ in in ţe leasă . P a r a d o x e l e or igina­l i tă ţ i i sun t de ce le ma i m u l t e ori foar te a m a r e . As t fe l d. T u d o r Vianu c a r e ' d e ş i a r e o s i tua ţ ie de c o m p e t e n ţ ă un ică şi n e c o n t e s t a t ă în cul­t u r a r o m â n e a s c ă , se b u c u r ă d e o p r e ţ u i r e oficială ma i r e d u s ă d e c â t farsor i i cul tur i i car i la noi a b u n d ă .

Eş t e greu de p rec iza t p a r t e a de r ea l i t a t e p e c a r e p e r s o n a l i t a t e a d lu i T u d o r Vianu o o c u p ă în p r e o c u p ă r i l e in te lec tua le de la noi. In­f luen ţa sa, e x e r c i t a t ă d i sc re t şi s t a to rn ic es te p r e t u t i n d e n e a în p r e o ­cupă r i l e t ine re tu lu i in te lec tua l de la noi. P r o b l e m e l e de filosofia cul­turii , c a r e la u n m o m e n t d a t deven i se ră o obsesie, a u fost in i ţ ia te de d. T u d o r Vianu p r in cursur i l e şi seminar i i le d-sa le . A s t ă z i c â n d mul ţ i îşi a f i rmă pre ten ţ i i l e d e a fi fost educa tor i i sp i r i tua l i ai t ine re tu lu i un ive r s i t a r es te uti l şi c inst i t s ă se re leve m a r e l e rol al dlui T u d o r V ianu în fo rmarea acelui ser ios spir i t de c e r c e t a r e şi p rob i t a t e in te ­l e c t u a l ă necesa r unei cu l tu r i au ten t ice , fa ţă d e confuzia şi superf ic ia-1 ta t ea p e ca r e a u r e p r e z e n t a t - o alţ i i .

S ă revenim însă de la c o n s t a t a r e a şi n e d u m e r i r e a n o a s t r ă — c a r e e s t e în ace laş t imp a înt regei t inere genera ţ i i in te lec tua le d in R o m â ­nia şi c a r e n e - a r cere să u m p l e m pagini în t regi cu r ea l i t a t ea ei d e ­p l i n ă — la „Filosofie şi poez ie" c a r t e a cea n o u ă a dlui T u d o r Vianu .

T e m a aceste i c ă r ţ i face p a r t e din p r e o c u p ă r i l e ma i vechi a l e d-sa le , a s u p r a rea l i t ă ţ i i şi au tonomie i valor i lor .

. I n epoca m o d e r n ă în ca r e toa te ac t iv i tă ţ i l e in te lec tua le s 'au d i ­f e ren ţ i a t în p r e o c u p ă r i p a r t i c u l a r e ia r a cea s t a a a d u s cu sine o dife­r e n ţ i e r e a funcţ iuni lor şi însuşir i lor , a u r ă m a s n u m a i t re i d isc ipl ine ca r i a u p ă s t r a t o pe r spec t ivă t o t a l ă a s u p r a rea l i t ă ţ i i : religia, filosofia şi a r t a . Din aces t mot iv s'a p u s p rob l ema înrudi r i i lor p rofunde . In spec ia l romant i smul , a c ă u t a t să le so l idar izeze , d a r încercăr i l e lui n au p u t u t p r o d u c e r e z u l t a t e durab i le . T e z a dlui T u d o r Vianu es t e a c e e a a so l idar i tă ţ i i aces to r pe r spec t ive to t a l e a s u p r a universului , d a r ca r i în ace laş t imp îşi p ă s t r e a z ă au tonomia , nefi ind silite să sacrif ice n 'm ic din o r ig ina l i t a tea lor. In roman t i sm aces te va lor i e r a u sau com­p l e c t a u t o n o m e sau fuzionate în m o d a d u l t e r a t . D. T u d o r Vianu a r e o pozi ţ ie i n t e r m e d i a r ă , sus ţ inu tă cu m u l t ă a r g u m e n t a ţ i e şi subt i l i ta te . As t fe l filozofia şi poezia au o un i t a t e l a t e n t ă ca une l e ca re cresc d in ace leaş i r ă d ă c i n i şi u r m e a z ă aceluiaş i e lan. „ F o r m e în rud i t e d a r or i -g nale , ele ex i s tă în p e r m a n e n t ă s imul tane i t a t e şi a t i ngându- se în a b -s j l u t , ,fără să se de t e rmine t empora l , n ic iuna din e le nu es te ob l iga tă s ă d e p l a s e z e şi să în locuiască pe c e l ă l a l t ă " (p. 32) .

Poez ia impl ică în expres i a şi conţ inu tu l ei, mi tu l c a r e n u es te nici cbcum. o expres i e a legor ică a unor idei şi a d e v ă r u r i cum c r e d e a H e -g^l, ci o t r ă i r e metaf iz ică cu o va loa re p e r m a n e n t ă . D u p ă Nie tzsche în mi t n u sun t idei, ci e x p e r i e n ţ e a l e subconş t ien tu lu i metaf izic . M i ­t u l impl ică o filosofie c a r e n ' a r e nevoe de o expres i e c l a r ă . In rea l i ­t a t e a poeziei mi tul es te deci a c c e p t a t deoa rece g ran i ţ e l e d in t r e filozo­fie ş i poezie sun t r e spec t a t e , n ic iuna n e a v â n d t r e b u i n ţ ă să-ş i însu-ş Iască m o d u l de expres i e al ce le i la l te . Poez ia filosofică n u es te o i dee poe t i za tă , ci s implul fapt al t ră i r i i exper ien ţ i i poet ice , c a r e d e s ­ch ide pe r spec t ive c ă t r e v ia ţa s u p r e m ă a spir i tu lui . Poez ia n ' a r e o t e m ă

C A N D R O M A N E S C 619

t eo r e t i c ă , filosofia ei es te în in tui ţ ia a r t i s t ică p ro fundă , n u în conşt i in­ţ a c l a r ă a unor idei d e g a j a t e p r in ref lexiune. Deaceea i n t e p r e t a r e a fi­losofică a poeziei a r e m u l t e nea junsur i . „ A t â t criticii car i în ţe leg ope ­r e l e poe ţ i lo r p r i n descoper i r ea a t i tud in i lo r t ipice car i le susţ in, câ t şi a c e i car i le i n t e r p r e t e a z ă s u b o r d o n â n d u - l e un i tă ţ i i st i l ist ice a cu l tur i i r e spec t ive , n u a jung să p u n ă în lumină decâ t ceeace es te genera l în e le . Aces t e m e t o d e t ip izează o p e r a şi l asă în consec in ţă să le s cape c e e a c e es te cu to tu l unic în ea " (p. 101).

A b o r d â n d p r o b l e m a foar te a c t u a l ă a filosofiei ca poezie d. Tu-d o r Vianu c o n d a m n ă abuzu l de l ir ism şi exces ivă subiect iv i ta te a l u n o r filozofii noui car i a s c u n d sub a c e a s t ă ha ină l ipsa lor d e prec i -z i u n e . D a r p e n t r u dsa, poezia a r e u n rol în filosofie mai la rg decâ t fi­losofia în poezia . P e n t r u u n filosof poezia a j u t ă să p u n ă în mişca re energi i le s p o n t a n e şi pr imit ive a l e sufletului . Ref lecţ ia filosofică a r e nevoe de r e su r se l e poet ice a le spi r i tu lu i căci e le dau ref lexiunii e le­m e n t e d e ca r e aceas t a n u se p o a t e lipsi. A c e a s t a nu î n semnează însă — cum af i rmă Hegel — că poezia es te o formă infer ioară a spir i tu­l u i men i t ă să fie d e p ă ş i t ă p r in ref lexia filosofică. E a îşi p ă s t r e a z ă a u t o n o m i a şi o r ig ina l i ta tea ca şi filosofia. E l e n u se po t subordona u n a a l te ia , a şa cum au v ru t romantic i i , deoa rece toa te ac t iv i tă ţ i l e spi r i tu­l u i a u un c a r a c t e r specific deş i e le a s p i r ă la pe r spec t iva t o t a l ă a r ea ­l i tă ţ i i .

In p rob leme le d i scu ta te , d. T u d o r Vianu a d u c e p u n c t e d e v e d e r e n o u i şi un m a t e r i a l foarte p re ţ ios . C a r t e a d-sa le î n semnează ma i a les u n câş t ig de c la r i t a t e şi de noţ iuni prec ise în j u d e c a t a u n o r cu ren t e a l e a r te i şi gândir i i , car i au p l a n a t p â n ă a c u m în confuzie şi dezor ien­t a r e . La Celelalte că r ţ i a le sa le „Filosofie şi poez i e " î n s e m n e a z ă o în­t reg i re a ansamblu lu i une i concepţ i i or ig inale i a r p e n t r u ş t i inţa a r te i o cont r ibuţ ie la spor i r ea p rogresu lu i ei ac tua l .

B U C U R Ţ I N C U

M I Ş C A R E A C U L T U R A L Ă

C ă r ţ i şi R e v i s t e G. Ţ E P E L E A , I N S T A N T A N E E * ) E p i ­

grama e u n gen ingrat prin efe fle­rul p e care-1 conţ ine . D i n a c e a s t ă c a u z ă ep igramele bune s e înnumără p e d e g e t e . Tră i e sc prin i luzi i la actual i tate , pentru a lăsa , cu vremea , mai mult o l e g e n d ă poe t i că în jurul autorulu i lor d e c â t o v a l o a r e durabi lă . A u t o r u l vo lumulu i s emnala t aici pare că a avut intuiţ ia a-ces te i arte de resp iraţ ie scurtă, când ş i -a găzdui t protector ep igramele sub in­d i ca ţ ia d e p e scoarţă , Instantanee, pe lângă faptul c ă t i t lul s'ar putea referi şi la crearea lor rapidă.

Ep igrama e u n gen minor, care totuş i îşi p ă s t r e a z ă pr inc ipa la un i ta te a u t o t e ­l i că d e a de lec ta , care es te a întrege i arte poe t i ce . A m amint i t aces t minorat al ep igramei , care nu trebue ident i f ic i t cu un provizorat , nu pentru a subes t ima v a l o a r e a vo lumulu i prezentat aici , c. cu intenţ ia d e a preven i p e c i t i torul e x i ­gent că ta lentu l a u t o r u h r , văzut prin og l inda epigramei , nu e expr imat în t o a ­tă p len i tud inea sa. Cred că ep igrama n'ar putea oferi n i c i o d a t ă o perspec t ivă to ta l i tară pentru cunoaş terea integra lă a pos ib i l i tă ţ i lor d e creare a l e poetului . Caracterul ei d e inscripţie i -a creiat o semni f i ca ţ i e mai p u ţ i n adâncă şi hotăr î -toare. D in acas tă cauză s'a bucurat de un cult cu greu susţ inut , când n'a căzut î n t o t a l ă desue tud ine .

*) E p i g r a m e . Ed. Lanuri, Mediaş - Cluj , 1937.

V o l u m u l tânărului G. Ţ e p e l e a a d u c e o n o t ă d e v i o i c i u n e b ineveni tă . Obiec t i ­v i ta tea n e ob l igă să re levăm, p e l â n g ă ironia, g luma şi spir i tul d e un preţ mai scăzut , f ineţea şi inc is iv i tatea , care s e despr ind d in scrisul l i m p e d e a l autorului .

D in c ic lu l Iorga sunt de s e m n a l a t Hro-nică şi Dramaturg. D in c ic lul a l d o i l e a Cărţi, r e p r o d u c e m pe c e a a d r e s a t ă lui Zaharia Stancu:

Ce mai pacoste pe Stancu! Toţi îl plâng până la unul: Ce clădise ani de zile I-a distrus subit .. . „Taifunul".

D i n cap i to lu l al tre i lea Oameni şi mo­mente c i t ăm Unui „discipol" de-al lui Cincinat:

Ce egoist a fost maestrul! Când a murit, prin testament, Nu ţi-a lăsat ca la „discipol" Măcar o brumă de talent.

Iată una, din a c e e a ş i ser ie , cu a s c u ţ i t ă poantă :

Vă văzui aici la masă Şi 'nălţai o rugă-adâncă: Doamne, fă ca Ardelenii, Toţi să scrie cum mănâncă!

Totuş i c e l e mai reuş i te sunt a c e s t e a două, care sunt e x p r e s i a f ide lă a ta lent tului e p i g r a m a t i c a l dlui Ţ e p e l e a : Lunci:

E revoltător! E groaznic! Ce morală! Ce sfidare! Singură, la miezul nopţii, Să se ducă la plimbare! ;

C - A N D ROMANESC 621

U r m ă t o a r e a e d e o us turătoare rea l i ­tate , De săptămâna cărţii („La inaugu­rarea săptămâni i cărţ i i au part ic ipat toţ i membri i guvernului". Z iare le ) :

Da, serbarea-i minunată, Are instructive părţi: Cel puţin, pe an odată, Mai văd şi miniştrii cărţi.. .

P l a c h e t a d e ep igrame a dlui Ţ e p e l e a a avut un frumos s u c c e s în revuis t ica ar­d e l e a n ă . Credem c ă e l e nu vor d i spare a ş a d e ins tantaneu , cum le -a prez i s , crud, autorul în pos t fa ţă .

T E O D O R N E Ş , O A M E N I D I N B I ­H O R * ) .

Autoru l a adunat într un mas iv v o ­lum, l ipsit în să de spirit s intet ic , ştiri ş i d a t e numeroase cu priv ire la oameni i d e va loare soc ia lă sau culturală , p e care i - a dat Bihorul în răs t impul de la 1848— 1918. Puţ in metod ică , lucrarea nu s'a rea l i za t conform intenţ i i lor autorului . Cu g r e u poţ i d e s p r i n d e d in a c e s t v o l u m c o n ­tribuţia rea lă a Bihorului la lup te l e n o a ­stre n a ţ i o n a l e d in fosta Ungar ie . I s ­toria aces tor figuri trebuia încopc ia tă or ­gan ic şi s intet ic în albia g e n e r a l ă a lup­te lor n a ţ i o n a l e d in A r d e a l , Afară d e a s ta , informaţ ia e uni la tera lă . I zvoare d e pr ima m â n ă româneş t i au fost oco l i ­t e , c â n d n'au fost necunoscute . S'ar p u ­t e a totuş i găs i autorului o scuză: ca l i ta ­tea sa d e profan, sub a cărei scut s'a şi a d ă p o s t i t în prefaţa vo lumului . Totuş i nu p u t e m c o n t e s t a u t i l i ta tea cărţ i i şi dra­g o s t e a d e Bihoreni a dlui T. N e ş .

Lucra tă d u p ă criteri i i s tor ic po l i t i ce , car tea nu c o r e s p u n d e e x a c t adevăru lu i i s ­toric , care nu e numai po l i t i c . S'au s tabi ­l i t d e mult a n u m e categori i d e a d e v ă ­ruri i s torice , cărora li s'au f ixat termi­n o l o g i a şi durata lor crono log ică . A b a t e ­r i l e nu produc decât confuzi i . A ş a , d e e x . în opera dlui N e ş , caracter izarea p e ­r ioade lor e puţ in arbitrară şi dec i n e c o ­r e s p u n z ă t o a r e : e d e n e î n ţ e l e s d e ce na-

* ) Tipograf ia D i e c e z a n ă , Oradea, 1937.

ţ i ona l i smul d intre 1848—1881 e oportu­nist, în contrast cu ce l d intre 1905— 1918, care e intransigent?

E x p l i c a ţ i a o găs im uşor, dar ea nu s c u z ă a t i tud inea autorului . Cartea as ta e d e fapt un anuar al Liceului Em. G o j d u din Oradea, u n d e autorul e director, şi în al cărui comi te t ş . o l a r Aure l Lacur a fost preşed in te nu şt iu câţ i a u . Ca recunoşt inţă, , la moartea mare lu i lup­tător naţ iona l i s t al Bihorului , l i c ea l tre­buia să-1 încres teze în a n a l e l e sa le . A s t ­fel ş i -a luat început cartea dlui N e ş . Pentru a ev idenţ ia figura lui A u r e l La­zăr, trebuia creiat u n fundal is toric , p e care autorul 1-a început cu 1848, Insă log ica i s tor ică a fost răsturnată: s t a t u i i lui A u r e l V l a d s'a brodi t să i a s ă d e p r o ­porţi i cam mari, pentru scena p e care a aranja t -o d, N e ş , n e p u t â n d s tăpâni ra­portul adevărat între eroi i săi. D i s p r o ­porţ ia e des tu l d e s tr identă , nu numai între A u r e l Lazăr , şi contemporani i săi, dar chiar între aces ta şi predecesor i . E a a mai fost s e m n a l a t ă şi d e alţ i i .

Pr in urmare c r e d e m e x a g e r a t ă carac­ter izarea d e intransigent, pentru n a ţ i o ­na l i smul per ioade i 1905—1918, în c o m p a ­raţ ie cu cea d e oportunist pentru răs ­t impul d e l a 1848—1881. T r e c e m p e s t e in­e x a c t i t ă ţ i l e d e i m p o r t a n ţ ă secundară . D e ­ce în locuirea pasivismului (1881—1905) cu per ioada atoniei politice, când e x i s t ă un termin c o n s a c r a t ? N u cred că e x p r e ­sia autorului e mai cupr inzătoare şi arun­că mai mul tă lumină.

In jurul figurii p r o e m i n e n t e a lui E m . Gojdu , A l o i s i u Vlad , Al . Roman, P a r t e -nie Cosma, J u s t i n Popf iu , M i r o n P o m p i -liu, A l . Gavra, I. Vu lcan , V. Mangra , N . Zigre, I. Ciordaş , A u r e l Lazăr, V a s i l e Lucaci , Cor io lan P o p şi B o l c a ş sunt grupaţ i ce i la l ţ i b ihoreni d e mai mică în ­semnătate . E f lorescenta Biharie i în o a ­meni a le ş i îi va rezerva u n loc de s e a m ă în i s tor ia naţ iona l i smul pol i t ic şi cu l ­tural . S t rădu in ţe l e dlui N e ş sunt, cred, sa t i s făcute prin ut i l i ta tea cărţ i i şi a imensulu i mater ia l adunat în a c e a s t ă e n ­c i c l o p e d i e i s tor ică a Bhiorului .

622 GÂND ROMÂNESC

L I B E R T A T E A (V, Nr. 22) . Rev i s ta dlui Gigurtu cont inuă să fie una dintre c e l e mai in teresante per iod ice de e c o n o m i e şi p o l i t i c ă d e l a noi . J u s t e ţ e a cu care sunt priv i te e conomicu l şi po l i t icul ca şi c e l e ­la l t e a s p e c t e i -au creiat o f rumoasă o-nes t i ta te publ ic i s t ică .

In a c e s t număr de G, Strat, autorul Elogiului Libertăţii, scrie despre Mercan­tilismul englez: pract ica aces tu i s i s t em e c o n o m i c ce a dus la prosper i ta tea A n ­gl ie i d in sec. 16, 17, şi t eoret ic ien i i lui mai însemnaţ i : Mun, Child şi P e t t y , D . N. S te inhardt face o ser ie de cons ideraţ i i pe marginea Liberalismului Larg, iar d. D i n o p o l ne dă o imagine c lară şi c o n d e n ­sată a cărţ i i lui M a x i m e Leroy, Les tendan-ces du pouvoir et de la liberte en France au XX siecle; s p e c u l a ţ i i l e f i losof ic po l i ­t ice e x t r e m d e surpr inzătoare a l e lui L e ­r o y sunt a d e s e a înso ţ i t e de ascuţ i t e ob­servaţ i i a l e recenzentulu i . D. V. B e l d i m a n scrutează imper ia l i smul japonez sub pr inc ipa le l e s a l e a s p e c t e . P r o b l e m a c o ­loni i lor Germanie i e p u s ă d e d. St . A n -tim, D , A l . J o r d a n cont inuă Acum un veac, iar d. I. Gigurtu şi de data asta face în mod just şi e senţ ia l cronica po ­l i t ică internă şi ex ternă . Informaţi i cu l ­turale in te l igent scrise .

D A C I A I S T O R I C Ă (Nr. 1, 2 ) . Clujul şi i s toriograf ia n a ţ i o n a l ă s'a î m b o ­găţ i t cu o nouă rev is tă Dacia Istorică, s c o a s ă şi scr isă în în treg ime d e d. Iosif Şch iopul , u n vech iu cunoscut al scr isului arde lean . Ca scop ş i -a propus o nouă c e r c e t a r e cr i t i că a autent ic i tă ţ i i d o ­cumente lor i s tor ice re la t ive la per ioada ce cupr inde imigraţ ia Ungur i lor în P a n -non ia p â n ă la s fârş i tul seco lu lu i al X I H - l e a , pentru c lar i f icarea s i tuaţ ie i R o m â n i l o r din Trans i lvan ia faţă d e U n ­guri şi Saşi . O n o u ă interpretare ob iec ­t ivă şi n u m a i în marg inea aces tor iz ­voare v a duce , .— p r e c i z e a z ă d. Şch iopu l — la conc luz i i f ireşti şi precise , nu la d i ­vagaţ i i şi la teori i fantas t i ce sau la „ in­tuiţ i i" i s tor ice .

U n lucru e însă de constatat : l in i i le

programat ice , dar mai a l e s d e m e t o d ă a l e dlui Iosif Şch iopu l au fost bă tă tor i t e de­mult de ş t i inţa Istoriei . A u t e n t i c i t a t e a , ob iec t iv i ta tea , prec iz ia , c o n s t a t ă r i l e d e fapte şi adevărul au fost şi s u n t atr ibute ind i spensab i l e Istorie i . O n o u ă scrutare a a c e s t e r d o c u m e n t e a r putea a d u c e lucruri noui şi mărunţ i şur i neobserva te de alţ i i , dar mai greu o r ă s ­turnare d e valor i i s tor ice p e planuri g e ­nerale , c e e a c e dea l t fe l d. Iosif Ş c h i o p u l a şi încercat . In tenţ i i l e din Dacia Isto­rică nu sunt inovaţ i i în cariera i s t o r i c ă a redactorulu i ei.

In primul număr al Daciei Istorice d . Ş c h i o p u l se o c u p ă cu autent ic i ta tea , f e ­lul şi publ icarea documente lor . A p o i d o ­v e d e ş t e că forma Clus ( Cluj) e cea m a i veche . D i s c u t ă drumul venir i i U n g u r i l o r în Europa şi în Pannon ia . F a c e u n i s t o ­ric al Cronici i Notaru lu i A n o n i m şi c o n ­s ideraţ i i a supra va lor i i ei. P o l e m i z e a z ă caust ic şi totuş i academic şi obiect iv ;u is toric i i şi f i lo logi i Unguri , Saş i şi R o ­mâni asupra di fer i te lor probleme în partea. u l t imă a rev i s t e i ) . F a c e notaţ i i asupra t o ­ponimie i în ambe le numere (Să l i ş te , D e ­va, J a b e n i ţ a ) . R e s p i n g e e x i s t e n ţ a c o m i t e ­lui s ibian de la 1210, ca şi a u t e n t i c i t a t e a d ip lome i din 1222 al lui Andre i al I I - l e a , p e care a mai d i s c u t a t - o şi a l tă dată î n ­tr'o a l tă operă a sa mai înt insă .

R E V I S T E D O B R O G E N E . In Dobrogea , ca de altfel în toată ţara, a p a r e a s t ă z i o p l e toră d e reviste , d intre care c e l e mai mul te d e format a p r o a p e „papagal ic" . Ure inventar al tuturor e inutil , ca şi c â t e v a cons ideraţ i i a supra neces i tă ţ i i apar i ţ i e i l o r în a c e s t e co l ţur i de ţară, în care s t ă p â ­neş te trufaş carenţa cul turală . N u voite aminti nici despre inut i l i ta tea mul tora dintre e le , căc i fi ind c o n d u s e şi s c r i s e de rataţi , ne isprăvi ţ i , sau, dacă au o a r e - ' care pregăt ire , sunt l ipsiţ i d e gust. I a r : ce i mai r id icaţ i au emigrat Ia B u c u r e ş t i , oco lu l golului cultural nesufer ind a s t f e l . n ic io schimbare. Iar frecvenţa n u m e l o r •• fanar iote şi bulgăreşt i inspiră o n e î n - ' credere . S i tuaţ ia a c e a s t a impune crearea unei rev is te ser ioase , care să s e l e c t e z e

G A N D R O M A N E S C - - 623

sever mer i t e l e sau ta l en te l e d e p lat i tudi ­nea ce î n n e c ă major i ta tea aces tor p lă ­p â n d e încercăr i per iod ice d e l i teratură.

Dintre c e l e 12—15 „revis te" dobroge ­ne, s e m n a l ă m Revista Dobrogeană d in Constanţa . U l t i m u l număr aduce co la ­borarea , pe l â n g ă a c e e a a unor c o n d e e loca le , a lui Radu Gyr, Per i c l e Mart inescu . A r t i c o l u l despre V a s i l e P â r v a n scris d e Ioan M i c u e de u n cras d idact ic i sm. D. S t o i c e s c u t raduce în metru original e l e ­gia unui poe t anon im grec, d e s c o p e r i t ă d e Pârvan la Istria. Const . V. Gheorghiu şi Liuben Dumitru s e m n e a z ă versuri , d in ­tre care u n e l e ar putea interesa. Cronica l i terară e ac tua lă .

O a d o u a rev i s tă p e care a m putea -o m e n ţ i o n a es te Cronica Literară". Co labo­ratori i sunt ace iaş i d e l a Revista Dobro­geană, cu e x c e p ţ i a lui I. M. S a d o v e a n u , A l . Gherghel , Fani P o p o v a Mutafova (o scr i i toare bulgară, d in care traduce N. D, M i n c e v ) , A n d r e e s c u .

La Si l i s tra a p a r e Festival, care pune în c irculaţ ie p o e z i a lui Ş te fan Baciu , C. Ar . Zaharia, G e o r g e Petcu , şi a ace lora care îl îngri jesc .

D o b r o g e a n i c i o d a t ă n'a avut a tâ tea r e ­v i s te . P e i s a g i u l variat şi acc identa t al p e ­r iod ice i dobrogene , ar putea fi mai cu spor, — de o intersantă semnif icaţ ie re ­g i o n a l ă — d a c ă ar fi vegheat cu mai mul tă a t en ţ i e şi nu de intruşi .

R E Î N V I E R E A (I, 1, N o e m b r i e 1937) . Dintre rev i s te l e care apar la Târgu-

Mureş Jar şi Slovă şi Reînvierea de ţ in primatul . U n u l provinc ia l . Jar şi Slovă între rev i s t e l e de provinc ie face figură bună. A d u c e d e mul te ori p o e z i e d e cea mai bună cal i tate , dar nu locală , c e e a c e f ireşte ar fi d e dori t .

Reînvierea e s te cea mai bună dintre t o a t e rev i s t e l e ce apar în reg iunea s e -cu i za tă sau la marg inea ei. E vorba d e re­v i s t e l e care ş i -au propus ca s c o p ac ţ iu ­nea na ţ iona lă d e a r e a d u c e p e aceş t i înstre inaţ i , — R o m â n i i secuizaţ i , — la matca r o m â n e a s c ă . E chiar de o ser ioz i ­t a t e la care nici nu n e - a m fi aş teptat .

P r o b l e m a R o m â n i l o r din ţ inuturi le sc-cu iza te e s t e una d intre c e l e mai impor­tante prob leme naţ ionale . So lu ţ i i l e d e l e -românizare propuse de d. T â r n ă v e a n u sunt pract ice , rea l i zabi le dec i şi cu efec^. Când se vor în făptu i? G. P o p a - L i s s e a n u , unul d intre fruntaşi i acţ iuni i de c u n o a ­ştere a aces tor regiuni , ne d ă un i n v e n ­tar al Secu i lor în cronic i le m e d i e v a l e . Aurel F i l i m o n vorbeş te despre v e c h i m e a R o m â n i l o r în Ardea l , iar Nic . S u l i c ă d e ­spre e x i s t e n ţ a v e c h e a R o m â n i l o r şi a cărţ i i româneşt i în reg iuni le s e c u i z a t e . C o l a b o r e a z ă apoi Hurdubeţ iu , I o n B a n u , Cocoş , Sorescu , A l . I o n e s e u - P e l i c a n , a l căror scris sănătos r o m â n e s c l e va a d u c e i zbândă p e drumul p e care au pornit .

Marin Văta'a

N O U L L E X I C O N B R O C K H A U S . (Der n e u e B r o c k h a u s . A l l b u c h . 4 v o l u m e şi 1 a t l a s ) . Leipzig , 1936—38. Preţu l 5 8 mărci , l egat în pânză .

Cu e x c e p ţ i a u l t imulu i vo lum, care a p a ­re în Mart i e 1938, au ieş i t p â n ă a c u m d e sub p r e s ă trei v o l u m e şi a t lasul . F ă c â n d abs trac ţ i e d e ut i l ta tea aces tu i l e x i c o n pentru generaţ ia a r d e l e a n ă d e îna in te d e război, cu cul tură germană, p e no i n e i n t e r e s e a z ă pr inc ip i i l e c ă l ă u z i t o a r e şi proporţ i i l e aces te i f rumoase publ icaţ i i î n ­tocmai în v e d e r e a unui l e x i c o n r o m â n e s c mai mare şi perfect , d e c â t c e l e d e p â n ă acum. Casa d e ed i tură B r o c k h a u s are o e x p e r e n ţ ă d e 125 ani în ed i tarea l e x i c o ă -ne lor , a mai s c o s şi unul mare d e 20 v o ­lume, în afară d e ed i ţ i i l e B r o c k h a u s - u l u i mic. Pr imul „ l e x i c o n d e conversaţ i e" german a apărut în 1704, c e l ac tua l —• conform obice iu lu i din Germania d e azi de a evi ta cuv in te l e s tră ine — s e n u ­m e ş t e „Al lbuch" o carte pentru toţ i ş i t oa te lucruri le . N o u l B r o c k h a u s mic c u ­pr inde 170.000 cuvinte d e ord ine aranja te al fabet ic , 10.000 i lus traţ i i în t ex t şi 1000 table i lustrate în parte co lora te (într'un v o l u m aprox imat iv 2000 p e 800 pag . ) . E x p u n e r e a se a d r e s e a z ă nespec ia l i ş t i l or vrând să f ie î n ţ e l e a s ă chiar în c e l e mai di f ic i le prob leme şt i inţ i f ice .

624 GAND ROMANESC

0 i nova ţ i e a aces tu i nou l e x i c o n as te că el nu vrea să fie numai un d ic ţ ionar a l noţ iuni lor d e ş t i in ţă ş i al cuv in te lor s trăine , dar îna inte de toate al ce lor ger­m a n e obişnui te în v ia ţa d e toa te z i le le , câ t şi al ce lor d i a l e c t a l e şi de spec ia l i ­tate: pentru prima oară întregul tezaur al l imbei germane. E l î n l o c u e ş t e d i c ţ io ­narul e t imolog ic , i s tor ic şi ortografic al l imbei , dar es te şi un d ic ţ ionar al cuvin­te lor străine. La s e l e c ţ i o n a r e a şi e x p l i ­carea cuv inte lor are în v e d e r e pr imaoarâ c e e a c e e de aprop ia t d e v iaţa pract ică, u r m e a z ă apoi partea i s torică , ş t i inţ i f ică şi ind ica ţ i i l e b ib l iograf ice e sen ţ ia l e . Şi în t ex t o b s e r v ă m inovaţ i i : se vorbeş te scurt şi s implu , în locul exp l i ca ţ i i l or eru­di te . A t l a s u l d ă nu numai hărţi geogra­f ice, dar şi i s tor ice şi pre is tor ice , i lus ­tra ţ i i l e t ex tu lu i vorbesc şi prin inscr ip­ţ i i l e părţ i lor , amănunte lor d e i lustraţ i i .

E x a c t i t a t e a date lor şi u l t i m e l e rezul ­t a t e a l e ş t i inţe i e s t e dez ideratu l suprem a l unui l ex i con . E x a m i n a r e a prin „St i ch-probe" ( încercări la în tâmplare) în a c e a ­s t a pr iv inţă ne -a mul ţumi t p e depl in . O s ingură dor inţă am avea: partea privi­toare la R o m â n i a s ă fie c o m p l e c t a t ă prin cap i to lu l , ,arta românească" care să cu­pr indă arta ţărănească , muzica şi p o e z i a populară , arte le p la s t i ce cu l te ; la i lus ­traţi i să nu l i p s e a s c ă c e l e mai de s e a m ă m o n u m e n t e i s tor ice d in M o l d o v a şi M u n ­tenia, o b i ser ică d e l e m n arde leană , cea d e pea tră din Densuş , s p e c i m e n e d e mo­t ive na ţ iona le în broderi i şi lucrări în l emn. Cartea lui d e M a r t o n n e asupra R o ­mânie i nu p o a t e l ipsi la bibl iografie . In t e x t u l privi tor la o r a ş e l e din R o m â n i a sunt une l e scăpări , cari cu uşur inţă ar putea să fie îndrepta te de Inst i tutul G e o ­graf ic a l Univers i tă ţ i i d in Cluj ( să dăm câteva e x e m p l e . Clujul are 2 ep i scop i i româneş t i nu numai una cum ni se afir­mă, oraşul aces ta e s te nu numai pentru Ungur i centrul cultural , dar îna inte d e toa te pentru Români . N u în 1920—21, ci d i n 1919 s'a a n e x a t Românie i . La B i s ­tr i ţa nu se p o m e n e s c locuitori români ) . La voi . IV am dori ca i s tor ia Români lor

d in A r d e a l să fie tratată cum se cuvine . A ic i s'ar putea interca la i lus traţ i i l e a s u ­pra arte i româneş t i a căror l ip să se s imte .

F a ţ ă cu preţul redus c e l e c inci v o l u m e i m p u n ă t o a r e sunt în condi ţ i i super ioare t ipărite , i lus trate şi legate .

C. Petranu

însemnări A L E X A N D R U L U P E A N U - M E L I N .

M i i l e d e in te lec tua l i care au part ic ipat la serbări le b i centenare a le Blajului , au trăit c l ipe d e rară emoţ ie . Nes fârş i tu l corte j iu al foşt i lor e lev i încheiat (nici nu se p u t e a al t fe l ) d e u n preot moşneag , coborî t parcă din vremuri u i ta te în p ia ţa care poartă n u m e l e marelui ct i tor Ino -cenţ ie , cuvântăr i l e fest ive , numere l e o c a ­z iona le din z iare şi reviste , n e d ă d e a u toate un viu sent iment istoric, pos ib i l i ­ta t ea d e trăire in tensă cu lungul şir al generaţ i i lor , care din a c e a s t ă cauză a conşt i inţe i româneş t i luminate , au dus pretut indeni apa v ie a încrederi i în d e s ­t ine le neamului . D e l a mare le praznic l i p ­sea însă un om: A l e x a n d r u L u p e a n u -Mel in , a c e l a care mai mult d e c â t oricare din ce i prezenţ i a trăit s ent imentu l i s to ­ric al B laju lu i , o s t e n i n d toată v i e a ţ a să hrănească şi în suf letul a l tora cul tul p e n ­tru mar i l e m o m e n t e şi figuri a le aces tu i oraş . E l a lucrat mai mult decâ t toţi pentru pregăt irea şi reuşi ta s tră luc i tă a aces tor serbări b icentenare . V o l u m u l lui Evocări din vieaţa Blajului era, în ziua a c e e a a amint ir i lor în mâin i l e tuturor. Cel care 1-a scris era departe însă de locul iubit, care trăia c l ipe atât de înă l ­ţătoare . Cu câ teva z i l e înainte , groaznica b o a l ă care-1 amenin ţa d e vreo do i - tre i ani încoace , 1-a doborî t iarăş i în patu l din Cl in ica Clujului , pe care nu-1 va mai părăs i d e c â t mort , în toamna aces tu i an.

J u m ă t a t e d in c e l e mai bine d e tre izec i d e lucrări apărute î n vo lum a le lui A l e ­xandru Lupeanu-Mel in , sunt ghiduri i s t o ­rice, prezentăr i p i toreşt i , s tudi i şi c e r -

OÂND ROMÂNESC 625

cetăr i din trecutul Blajulu i . U l t i m u l act a l vieţi i i lui de mucen ic al conde iu lu i a fos t închinat aces tu i oraş cu trecut l e g e n ­dar . V o l u m u l amint i t Evocări nu e s t e d e ­cât o i s tor ie romanţa tă a aces tu i loc atât d e s cump lui. A l e x a n d r u Lupeanu cu­n o ş t e a f iecare piatră, f iecare c r u c e d e mormânt , şt ia să p o v e s t e a s c ă o a n e c d o t ă s a u un amănunt p i toresec d in v ia ţa ori­cărui mare sau mărunt muritor a l e că ­rui z i l e s a u s trecurat printre z iduri le oraşului de la îmbinarea Târnave lor . D i ­rec tor al Bibl iotec i i Centra le — una din c e l e mai d e s e a m ă bibl iotec i româneşt i d i n ţară — cea mai mare parte dn z i ­l e l e şi n o p ţ i l e , aces tu i s inguratec au fost înch inate răsfoiri i şi grijii pentru cărţ i l e ş i manuscr i se le , d in care ş i -au cu les , sau în care ş i -au a ş e z a t în ţ e l epc iunea un Samui l Micu, G h e o r g h e Şincai , Petru M a ­ior, T i m o t e i u Cipariu, Ion M i c u - M o l d o -v a n sau A u g u s t i n Bunea , Cu o rară v e -n e r a ţ i u n e p ă z e a a c e s t e s c u m p e moaş te , c u gândul d e a arăta o d a t ă întreaga lor va loare . M o a r t e a 1-a răpit însă îna inte d e a d u c e la îndepl in ire , a ş a cum ar ii voit , acest, v i s al v ie ţ i i lui.

A l . L u p e a n u - M e l i n s'a format ca scri i ­tor în momentu l când curentul s ă m ă n ă ­torist s t ă p â n e a t o a t e sp ir i te le a l e s e a l e neamului . î n t r e a g ă ac t iv i ta tea lui publ i ­c i s t i că poar tă p e c e t e a aces te i iubiri d in t inereţe . S c h i ţ e l e lui sunt despr inse în c e a mai mare parte , d in v i e a ţ a satului a r d e l e a n ; s t i lu l lui are, d e a s e m e n e a s fă-t o ş e n i e sau du ioş ie ţ ă r ă n e a s c ă sau m i ­r e a s m ă d e b i ser ică de sat. U n e l e din căr­t i ce l e l e lui au fost des t ina te b ib l io tec i ­lor popu lare şi o bună parte din act iv i ­ta tea lui publ ic i s t i că s e înch ide în p a ­g in i le Unirei Poporului, una d in c e l e mai b u n e g a z e t e pentru popor d in câ te a m avut. N e m ă r g i n i t a lui dragos te pentru sat 1-a de terminat să ia conducerea d e s ­păr ţământu lu i B la j al Astre i , remarcân-d u - s e printre cei mai i scus i ţ i şi mai en­tuziaşt i propagandi ş t i cultural i ai A s o -ciaţ iuni i .

Scr isul lui era adânc îmbibat de l i ­rism, C â n d vorbea era însă" p l in d e haz

şi d e s fătoşenie , u n adevărat Creangă al Ardea lu lu i , A c e a s t ă n o t ă a trecut şi în u n e l e din scr ier i l e lui, ca de p i l d ă în mi­nunate l e povestiri glumeţe despre c ă l ă t o ­ri i le lui N i ţ ă Zdrenghea (apărute şi in „Bib l io teca P o p u l a r ă a Asoc ia ţ iun i i" , no. 149) sau în câ teva c a p i t o l e d in Evo­cări din vieaţa Blajului. A v e m cred inţa că e s t e partea c e a mai rez i s t entă din opera lui Lupeanu. In anii d in urmă î ş i d ă d e a el însuş i s e a m a de ca l i ta tea ei s u ­perioară. V i e a ţ a i s'a frânt însă îna in te d e a da întreaga măsură a aces te i f e ţ e a ta lentu lu i său .

Ion Breazu

O R E S T E T A F R A L I (1876—1937) . La Iaşi , în luna trecută s'a s t ins d in v iaţă , în p l ină matur i ta te c r e a t o a r e 0 -res te Tarfarli , unul d in cei mai t e m e i n i c pregăt i ţ i profesor i de la Univers i ta tea Mi -h ă l e a n ă şi unul din g lor i i l e ş t i inţe i româ­neşti . U n umanis t d is t ins înzestrat cu o v a s t ă cultură, el era cunoscut şi p e s t e hotare , cu deoseb ire în Franţa . Generos , el punea tot pathosu l în ac t iv i ta tea p e care o des făşura . D e o sens ib i l i ta te a-cută nu s e lăsa n i c i o d a t ă dator cu r ă s ­punsul . Pr imitor şi înţe legător , era î n ­vrednic i t cu pr ietenia multor oameni a leş i .

D e or ig ine cosmopol i tă , dintr'un oraş d e p e malur i l e Dunări i d e J o s , Tulcea , cum sunt mulţ i d intre locuitori i aces tor oraşe dintre D u n ă r e şi Mare, p e c a r e i-a prins aşa de minunat conde iu l lui J e a n Bart , Ores te Tafral i , era un suflet de o putern ică ardentă , p e care a pus -o în s lujba ş t i inţe i . A făcut l iceul la T u l c e a şi Galaţ i . Oraşul natal şi pământu l D o -brogei , a m e s t e c c iudat d e primit iv ism s o ­cial şi c iv i l i za ţ i e v e c h e vor exerc i ta a su ­pra lui un miraj de s t rânsă af in i tate or­ganică . Tafral i îi va închina o bună parte d in act iv i ta tea sa. A urmat cursuri le U n i ­vers i tăţ i i d in Bucureş t i şi Par i s , u n d e — la Sorbona — a luat doctoratu l (1912) . In 1913 a fost numit profesor la U n i ­vers i ta tea d i n Iaşi , u n d e va fi şi d i rec to ­rul Muzeu lu i d e Ant ich i tă ţ i . Membru a

626 GÂND ROMÂNESC

mul tor soc ie tă ţ i şt i inţ i f ice , Ores te Tafral i a i lustrat ş t i inţa r o m â n e a s c ă şi prin cursur i le sa le ţ inute la Sorbona, f i ind aprec ia t de Ch. Diehl , Brehier , P . Henri , In v r e m e a războiului a luat parte la mi ­s iunea univers i tară pentru p r o p a g a n d ă r o m â n e a s c ă la Paris . Cu a c e a s t ă o c a z i e a scris La Roamanie transdanubienne (1918) şi Propaganda românească în streinăfate (1920) , în care a susţ inut dreptur i l e noas tre asupra Dobrogei .

Opera lui Ores te Tafral i se înscr ie în cercul istoriei şi artei n a ţ i o n a l e şi b i ­zant ine . In aces t d o m e n i u din urmă, profesorul i e şean era o autor i tate i n c o n ­tes tabi lă . Ca opere d e s p r e ant ich i ta te amint im La tr.tâ pontique de Dionysopo-lis (Ba lc ic ) (1927) , La cite pontifique de Callatis (Mangal ia ) (1927) , Izvoarele is­toriei Grecilor şi Romanilor (1927) şi o o p e r a c u caracter l iterar, Idylle din viaţa antică. In domeniu l artei n a ţ i o n a l e are Le trasor byzantin et roumain du monas-tere de Poutna; Monuments byzantins de Curtea de Argeş, m o n u m e n t a l ă lucrare d e artă şi i s tor ie ; Le monastâre de Su-ceviţa şi a v e a în manuscr i s o i s tor ie a ar te i româneş t i în d o u ă vo lume.

A c e s t e a şi lucrări le de b i zant ino log ie l - au făcut cunoscut şi în s tre inătate : Thes-salonique des ses origines au XIV-е siecle, Thessalonique au XIV-е siecle, Topogra-phie de Thessalonique, t o a t e trei p r e ­miate de A c a d e m i a de Inscripţ i i şi Li­tere frumoase d in Paris . P e l â n g ă a c e s t e a n u treblue uŞtate s ingura bună româ­n e a s c ă Istorie a Artelor (2 voi . ) şi re ­v i s ta Arta şi Arheologia, în pag in i l e c ă ­re ia a împrăş t ia t o ac t iv i ta te neobos i tă .

Opera sa v a s t ă şi trainică, care p r o i e c ­t e a z ă asupra trecutului o a m p l ă a u r e o ­lară d e cunoaştere , îi va as igura în i s t o ­ria culturi i române u n loc d e seamă.

D. D. P Ă T R Ă Ş C A N U . M o a r t e a nă-prăzn ică a lui D, D. P ă t r ă ş c a n u a surprins şi a trez i t mai a l e s vremur i l e e p o p e i c e a le războiului , în c a ­re aces t om jucase u n rol socot i t pri -mejdu i tor comuni tă ţ i i româneşt i . A fost

a tunci mai degrabă o interepretare pri­p i t ă şi greş i tă a unei at i tudini care în s incer i ta tea ei integră s'a vrut m e n ţ i ­nută p e aceeaş i l in ie de condui tă , cu i n ­tenţ i i l impez i şi nesubvers ive . Dar o p i e ­ta te de semeni ne ob l igă să î n c h i d e m problema.

D. D, P ă t r ă ş c a n u s'a format în a t e l i e ­re le poporan i smulu i de la Viaţa Româ­nească, în grupul „generoş i lor". D e o mare largheţe spir i tuală , P ă t r ă ş c a n u a. a taca t în l i teratură subiecte dintre c e l e mai di f ic i le cărora le -a dăruit pulsu l unei vieţ i inegale . Luptând p iept i ş cu d i f icu l tăţ i l e ce le i mai e x i g e n t e forme d e artă — comicu l — şi uirfbrit d e g lor ia marelui maes tru al comicului , Caragia le , arta sa a p a r e ca opera unei i n t e l i g e n ţ e ascuţ i te , dar d e o v iab i l i ta te îndoe ln i că . Co lora tă e s t o m p a t d e un pa l id spec i f ic naţ ional , opera lui D. D. Р., fără mart adâncir i interioare, nu p o a t e fi uşor d i s ­tribuită l i teraturi i româneşt i , a lături d e arta lui Caragia le . L-am situat l â n g ă ma­re le maestru al comedie i , căc i a c e s t a recunoş tea în P ă t r ă ş c a n u un scri i tor d e o admirabi lă subs tanţă creatoare or ig i ­n a l ă în domeniu l comicului , humorului .

D intre v o l u m e l e lui, Schiţe şi amintiri (1909) Candidat fără noroc (1916) , Dom­nul Nae (1921) , Trei comedii (1924) , Un prânz de gală (1928) , Timothei Muceni­cul (1913) , a c e s t a din urmă, dis t ins cu un premiu d e A c a d e m i a Română , îl va păstra p e P ă t r ă ş c a n u în l i teratura n o a ­stră. V e r v a humorului său a cre iat n e a s ­tâmpărul şăga ln ic al lumii care p o p u l e a ­ză aces t ac tua l vo lum.

P ă t r ă ş c a n u a fost şi u n s trăluci t p r o ­fesor, p e lângă u n autor minunat d e m a ­n u a l e d e istorie , p i ldu i toare pentru gr i ja şi interesul v iu cu care l e -a scris .

E n e î n d o i o s că opera lui D, D. P ă ­trăşcanu reprez in tă p e harta l i terară a z i l e lor noas tre o va loare . V r e m e a i -o v a c iopl i , dar nu i -o va putea înghiţ i p â n ă la to ta lă d i spar i ţ i e .

Marin Vătafit

GÂND ROMÂNESC (327

I U L I A N M A R Ţ I A N . M o a r t e a a răpit un cerce tă tor pas ionat a l trecutului , un d e s g r o p ă t o r al urmelor antice , p e Iulian Marţian, fost membru onorif ic al A c a d e ­miei R o m â n e .

S'a născut la 23 Iunie 1866 în Mint iul R o m â n e s c (jud. N ă s ă u d ) . U r m e a z ă 6 c l a s e la l iceul din N ă s ă u d , iar în 1887 se în ­scrie la ş coa la mi l i tară din Sibiu.

Ca ofiţer, a servit la Triest , Sara ievo , Lemberg, Braşov . A că lător i t prin toate reg iuni le fostului Imper iu şi în toa te o r a ş e l e a adunat ob iec te d e va loare , a cumpărat cărţi , a cercetat tot ce era im­portant . In 1880 era în Bosnia . A însoţ i t p e profesorul Strat imirovic i , la s ă p ă t u ­r i le f ăcu te în Podromanja . („Viaţa R o m â ­nească", 1931, A n . X X V , p. 305—307) . Tânărul ofiţer s'a pas ionat pentru cerce ­tăr i l e arheo log ice . In 1907 a publ icat un repertor iu arheo log i c al A r d e a l u l u i în l imba germană la V iena , iar în 1910 p u ­b l i că la Bis tr i ţa un repertor iu românesc .

î n a i n t e de războiu a co laborat la „Transilvania", „Arheologiai trtesito", „Revista Bistriţei", etc . A publ icat şi o broşură germană, „Die Siebenbtirgischer Landesname" (1907) , în care susţ ine o cur ioasă e t i m o l o g i e a cuvântulu i A r d e a l , pentru care d u p ă războ iu va p o l e m i z a cu dl Drăganu.

D u p ă războiu, t răeş te retras la N ă s ă u d . C a s a lui era u n adevăra t muzeu, în care s e g ă s e a u cărţi , manuscr i se şi d iverse ob iec te unice . Vas ta sa b ib l io tecă a fost d e s c r i s ă în „Ion Neculce". (N. G e o r g e s c u -Tistu, Bibliografia literară română, pag. 147). P a s i o n a t u l bibliofi l are meritul de a fi conservat multe c o d i c e importante d in trecutul l i teraturi i româneşt i . D in c o ­lec ţ ia sa a publ icat dl N i c o l a e Drăganu, „Două manuscripte vechi: Codicele Mar­ţian şi Codicele Todorescu", „Un frag­ment din cel mai vechiu molitvelnic ro­mânesc", e tc . D i n vas ta sa c o l e c ţ i e de d o c u m e n t e şi manuscr i se au mai publ icat : dl C. Roset t i , Lettres Roumaines...), dl A l , L ă p e d a t u (Din greutăţile unei domnii), dl A n d r e i u V e r e s s (Bibliografia Româno-Ungară), etc . In vara anului 1936, mi -a

arătat u n c o d i c e d e pe la 1700, „Codicele Fulea", In decurs de vreo 2 ani tran­scr i se textul . îmi spunea că a trimis b ă ­trânului M. Gaster o cop ie a ace lu i c o ­d i ce şi că va apare în curând un s tudiu asupra aces tu i m o n u m e n t l iterar.

P â n ă în prezent s tudiul n'a apărut. Cu aprobarea lui, am transcris un fragment, pe care l -am publ icat în Vatra (1936, A n . II, Nr . 3 ) . D e al t fe l mi -a dat şi c â ­teva a c t e pe care l e - a m publ icat în bro­şura „Pagini istorice literare" (Bistri ţa , 1936).

Pr in anul 1931, a întemeiat , împreună cu dnii I. C. Moi s i l şi V. Şotropa , „Mu­zeul Năsăudului", căruia i-a donat o bi ­b l io tecă , ac te de arhive, d o c u m e n t e şi scrisori refer i toare mai a l e s la trecutul Năsăudu lu i . In l in iş tea acestui M u z e u , îmi arăta mul te lucruri in teresante . Iu­l ian Marţ ian avea c u n o ş t i n ţ e foarte mul te dar uneor i le întrebuinţa romant ic .

A publ icat o lucrare a h r e o l o g i c ă „Ur­me din timpul războaielor Romanilor cu Dacii", şi o lucrare i s tor ică „Ţara Nă-săului". A scris d iverse s tudi i i s torice , arheo log i ce şi numismat ice în „Anuarul Institutului de Istorie Naţională", „A-nuarul Comisiunii Monumentelor Istori­ce" „Convorbiri Literare", „Cronica Nu­mismatică", „Arhiva Someşeană", „Nach-richten der deutsch. Antropologischen Gesellschaft" (Tubingen) , „Sf.ebenb. Vierteljahrschrift" (S ib iu) , „Transilva­nia" e tc ,

Pentru vas ta sa act iv i tate , în 27 M a i 1933, a fost a l e s membru d e onoare al A c a d e m i e i R o m â n e . D l A l . Lăpedatu , propunândui-1 membru onorif ic , s p u n e a printre a l t e l e : „Intre compatr io ţ i i noştri care s'au dedicat cu toată fi inţa lor s u ­f l e t e a s c ă cercetăr i i şi cunoaşter i i t recu­tului şi pământu lu i românesc , d in cur io ­z i tate pur ş t i inţ i f ică şi d in interes s p e ­cific naţ ional , e s te d e bună s e a m ă şi dl Iul ian Marţ ian de la N ă s ă u d .

Ze lu l şi pas iunea sa în a c e a s t ă pr iv in­ţă au fost aşa de mari că ş i -a strâns — des igur cu î n s e m n a t e jertfe mater ia le — una d in c e l e mai pre ţ ioase şi b o g a t e с о -

628 GÂND ROMÂNESC

lecţ i i d e publ icaţ i i , documente , hărţi , etc . pr iv i toare la trecutul nostru , d i n cât a v e m p â n ă astăz i . M a n u a l e l e şi a l t e rarităţ i b ibl iograf ice ce nu se g ă s e s c nici î n bi ­b l i o t e c i l e publ ice din ţară s e găsesc în c o l e c ţ i i l e d lui Iu l ian Marţ ian .

Dar dl Marţ ian nu es te numai u n bi­bl iofi l pas ionat . Dsa es te şi autor d e studi i şi cercetăr i a rheo l og i ce şi i s tor ice foarte in teresante . Reper tor iu l său ar­h e o l o g i c pentru Trans i lvan ia e s t e bine cunoscut şi mult apreciat . A s e m e n e a s tu ­di i le cu privire la ce tă ţ i l e d a c i c e şi d e a l t e m o n u m e n t e şi rămăş i ţ e i s tor ice a le pământu lu i românesc . A r t i c o l e l e sa le r ă s p â n d i t e pr in diferi te rev i s te — Con­vorbiri Literare, Buletinul Monumentelor Istorice, Anuarul Comisiunii Monumente­lor Istorice din Cluj, Arhiva Someşană, etc . — sunt tot a tâ tea p r e ţ i o a s e contr i ­buţi i pentru arheo log ia şi i s tor ia noastră.

Spiri t ser ios şi modest , dl Iu l iu Mar­ţ ian n'a căutat prin a c e a s t ă ac t iv i ta te a sa vreo r e c o m p e n s ă oarecare şi nic i nu ş i -a făcut r e c l a m ă deşartă . ( A c a d e m i a R o m â n ă , Anale , . T o m . LIII . Ş e d i n ţ e l e din 1932—1933, p. 76) .

A m reprodus r e c o m a n d a r e a făcută d e dl A l . Lăpedatu , f i ind cea mai bună c a ­racter izare a răposatu lu i Iu l ian Marţ ian , care a c u m îş i d o a r m e somnul d e vec i in c imit irul Năsăudu lu i .

Iosif Naghiu

E X P O Z I Ţ I A D E S C U L P T U R Ă C. P L E -Ş A ŞI E X P O Z I Ţ I A D E P I C T U R Ă W . W I D M A N N . In intervalu l d e l a 28 Nov . p â n ă la 10 D e c e m v r i e în sa la de st iclă d e l a prefectură, au avut e x p o z i ţ i e c o m u ­n ă dnii C. P l e ş a şi W . W i d m a n n — pri­mul, sculptură, iar al do i lea , pictură.

*

Dl . C. P l e ş a e x p u n e un număr d e trei­zec i şi d o u ă de lucrări — rondbosse , bassore l i e îur i şi gravuri — în lemn, t e ­racotă , bronz şi piatră. D in toate a c e s t e sculptur i se despr inde un spirit de muncă conş t i inc ioasă în căutarea pos ib i l i tă ţ i lor d e redare a unui gând şi a unei simţiri . Lucrăr i le în care d-sa vrea s ă se expr i ­

m e real i s t sunt cam forţate şi greoa ie ; i zbuteş te î n s ă c u mult mai b ine în s c u l p ­tura decorat ivă . F orm a lemnulu i îi suge­rează v iz iuni p e cari le r e a l i z e a z ă în frumoase mişcăr i d e l inii ca lme. C o m p o ­z i ţ i i l e de linii , fo los i t e în interpretarea v iz iuni lor decorat ive , se răsfrâng ş i în s t a t u e t e l e e x e c u t a t e în teracotă .

A r e şi câ teva portrete frumoase (II, III şi V I I ) , în caire t end inţa d e s t i l i zare contr ibue foarte mult la reuş i ta lor.

Urmărirea imateria lului , căutarea e s e n ­ţei l ineare a real i tăţ i i , p e care o încearcă în „Pasărea" care se vrea în lumea d e v i s a „Pasăre i măies tre" a lui Brâncuş es te depare d e a c e a s t a ; a p r e c i e m totuş i năzuinţa . Dl P l e ş a are în ţe l egerea d e c o ­rat ivului sculptural — şi p o a t e c ă es te drumul ce l mai optrivi t t e m p e r a m e n t u ­lui d-sa le . *

D l W . W i d m a n n e x p u n e ule iuri şi aquare le , care , pr iv i te în ansamblu l lor, nu dau un aspec t unitar, d in cauza g e ­nuri lor de p ic tură deosebi te , şi pe d e a l tă parte din cauză că art is tul nu s'a f ixat def init iv ca manieră . In major i ta tea picturi lor în u le i se res imte inf luenţa unei maniere co lor i s t i ce d e or ig ine s trăi ­nă, în tonur i le izbitoare, cu p r e p o n d e ­renţa cu lor i lor reci; verz i -a lbastre . Lu­mina aces tor picturi a r e un a s p e c t ireal : o lumină d e proector .

U n e l e neajunsuri formale , care se o b ­servă în a c e a s t ă expoz i ţ i e , nu n e î m p i e ­d e c ă totuş i a v e d e a a l e s e l e ca l i tă ţ i p i c ­turale a l e dlui W i d m a n n . Incontestabi l , ce l e mai bune lucrări a l e d - sa le s e g ă s e s c printre aquare le care s e prez in tă cu mult mai m u l t e decât u le iuri le ; păcat numai că une l e tablouri sunt e x c e s i v de încărcate şi d e a c e e a dev in uneori greoaie . Printre a q u a r e l e l e c e l e mai bine echi l ibrate ca e x ­pres ie l ineară, mai uni tare şi mai fericit armoniza te d in punct de v e d e r e cromat ic meri tă să fie e v i d e n ţ i a t e c e l e cu n u m e ­re le: 19, 20, 27, 40, 41, 43 şi 56. Genul aquare le i atât d e puţ in îmbrăţ i şat (cu s u c c e s ) , atât d e dif ici l c a tehnică , ş i -a găs i t în Dnul W i d m a n n un a l e s inter­pret. Alexandru Tohăneanu

C U P R I N S U L A N U L U I 1 Q 3 7

P O E Z I I

/. Bălan, P o e m nescr i s — — — 99 M. Beniuc, Duh de pr imăvară — 211

î n d e m n Ia pahar — — — 211 P l e c a r e — — — — — — 212 Vino iarăş i tu — — — — 417 N e c u n o s c u t a f emeie — — — 417 Pomul s terp a ş t e a p t ă — — 418 O b o s i m — — — — — — 419 A n e c d o t ă d e seară •— — — 419 N u t e - a u d e n ime — — — 420 Cu D u m n e z e u la cot — —• 555 Cele i t recute — — — •— 556 La Şeb i ş ori în a l tă parte — 557 Trecere — — — — — — 557

Radu Brateş, î n t o a r c e r e — — •— 81 Pe i sa j cu îngeri — — — — 405 M ă 'ncearcă tr i s te ţ i l e — — 406 în tâ ln ire — — — — — 406

L. Bujor, P a s ă r e s tre ină — — — 8 Olga Caba, A v i o n — — — — 318

Ţ igară — — — — — — *318 N. Caranica, P e foşnetul l i v e z i i . . . 427

A e r o p l a n — — — — — 428 V Copilu-Cheatră, Pe i sa j moţe sc — 568 George Fonea, Scr i soare d in B a s a ­

rabia — — — — — — 27 Scr i soare de dragos te — — 27

Emil Giurgiuca, T o a m n ă — — 539 î n t â m p i n a r e a primăveri i — — 540 î n d e m n — — — — — — 540 înă l ţ imi — — — — — 540 A l e a n — — — — — — 541 B a l a d ă — — — — — — 541 D e s c â n t e c — — — — — 542

D. Hinoveanu, Cuvânt către cartea m e a — — — — — — 578

P l e c a r e în s t e l e — — — — 579 Cuvânt către m i r e a s ă — — 579

M. D. Ioanid, S fârş i t p ă m â n t e a n —• 156 Aurel Marin, Sone tu l od ihne i — 96

S e a r ă — — — — — — 464 A d â n c ă seară — — — — 464 î n d e m n — — — — — 465 Fragment — — — — — 465 Trecere — — — — — — 466

/. Mărgineanu, Interior — — — . 584 Autobiograf i e — — — — 584 Cântec d e iubire şi d e moarte 575 P e cu lmi l e d i sperăr i i — — 576

Laetiţia Вари, B a l a d a depărtăr i i — 448 Ion Pillat, In faţa mării — — — 193

Traducer i d in B a u d e l a i r e : Ochi i Berthe i — — — — — — 569 Răscumpărarea —• — — —• 569 D e p a r t e mult de -a i c i — — 570 О^пипол — — — —. .— 570

P l â n g e r i l e unui Icar — — — 571 Ecaterina Pitiş, Pus t iu l meu — — 229

Corbul — — — — — — 229 George Popa, î n t o a r c e r e a — 213, 436

A d o l e s c e n ţ ă — — — — 586 F a t ă la c l a v e c i n — — — — 556 Tris t ia — — — — — — 587

Iulian Popa, S e t e — —• — — 36 R u g ă c i u n e — — — — — 115 Indumneze i re — — — — 115 Pr imenire — — — — — 116 Intre d o u ă z i le — — — — 117 Tăce ţ i — — — — — — 118 F r e s c ă — — — — — — 1 1 8 Dor inţa — — — — — 119 R u g ă c i u n e — — — — — 274 N o c t u r n ă — — — — — 274 M o a r t e a vulturului — — — 275

630 GÂND ROMÂNESC

Frumosul — — — — 471 Y. Rossignon, Cântec pentru veacu l

nou — — ' — — — — 335 P s a l m — — _ _ _ — 336

Radu Stanca, Dă l tu ire — — — 120 Ne l in i ş t i — — — — — 449

P R O Z A

/. Agârbiceanu, Inva l idu l V i s a l o n A l b u _ _ _ _ _ _ 3 La îmblăt i t — — — — 82 A m ajuns p e 'nserate — — 319 Gerul — — — — — — 429 P e r amica s i l ent ia Iunae — — 437 P e marg inea păduri i — — 545 S e t o p e ş t e z ă p a d a — — — 550

V. Beneş, B i ser i ca din Fraus tadt 215 Emilio Cecchi, L a o d a m i a — — 100 Ionel Neamfu, N o a p t e a învier i i — 157 O. F. Popa, H o ţ de l emne — — 276

A v e n t u r ă — — — — — 563 Daniei Popescu, Educator i _ — 461 Vasile Rusu, P a c e — — — — 581 G. M, Vlădescu, „ S ă nu mai fii ca

tata" — — — — — — 239

E S S E U R I , S T U D I I , A R T I C O L E

Vasile Băncilă, Luc ian Blaga , ener­g ie r o m â n e a s c ă 121, 194, 283, 505

Zevedeiu Barbu, Zor i le f i losof ie i 390 V. Beneş, S p o n t a n e i t a t e a în p ic tu ­

ra lui Luchian — — — — 104 Şt. Bezdechi, E m i n e s c u şi N o n n o s

din P a n o p o l i s — — — — 468 Lucian Blaga, Concepte fundamen­

ta l e în ş t i inţa arte i — — — 187 Cultură minoră şi cu l tură ma­joră — — — — — — 261

Radu Brateş, Profesorul Sex t i l P u ş c a r i u — — •— — — 1

Ion Breazu, î n c e p u t u r i l e teatrului r o m â n e s c în A r d e a l — — 472

Olga Caba, P ă p u ş i l e lui S h a k e s p e a r e şi spa ţ iu l ibsen ian — — — 97

Ion Chinezu, Ion M o ţ a — — — I Lui P a v e l D a n — — — — 346

Lilio Cialdea, Luigi P i rande l l o — 41 Al Dima, Clas i f icarea artei p o p u ­

lare — — — — — — 408

Paul Al. Georgescu, încercare d e t a n a t o l o g i e e m i n e s c i a n ă — — 89 A c t u a l i t a t e a lui Caragia le — 572

Victor Iancu, D e s p r e l imi te le d o m e ­niului e s te t i c — — — — 10

N. Laslo, Samui l Micu traducător din Luc ian — — — — — 337

N. Mărgineanu, Natura ş t i inţe i — 325 /. Muşlea, O scr i soare ined i tă a lui

A l e c s a n d r i şi C. Negr i către B ă l c e s c u — — — — — 558

C. Noica, Pentru o reabi l i tare a in­d iv idulu i •— — — •— — 73

Ovidiu Papadima, în ţe l e sur i vechi şi n o u ă — — — — — 421

D. Prodan, Tre i scrisori de la Gheor -ghe Lazăr — — — — — 5 7 7 ,

D. D. Roşea, P e marg inea unei cărţ i 29 E. Speranţia, Lir ismul imanent 37 Bucur Ţincu, A p ă r a r e a c iv i l i zaţ ie i 230 Al. Tohăneanu, Ro lu l afect iv i tăţ i i

în artă — •— — — •— — 450

C R O N I C I

V. Beneş, E x p o z i ţ i a d e p ic tură K, Hubner — — — — — — 171

Ion Breazu, In l egă tură c u Tatu Maiorescu şi Dui l iu Zamfirescu 354

Ion Chinezu, I. Lupaş , P r o b l e m e şco lare — — — — — — 50 A l e x . L ă p e d a t u , U n e p i s o d re­vo luţ ionar în lup te l e na ţ iona le a l e R o m â n i l o r d e p e s t e munţi a c u m o jumătate d e v e a c — 165 I o n Pi l la t , Por tre te l ir ice — 167 Cezar Pe trescu , 1907 — — 248 C. Petranu, Begriff u o d Erfor-schung der n a t i o n a l e n Kuns t 352 Cronica teatrului : Tribunul d e Ion L ă p e d a t u — — — — 489 D. Caracostea , P r o l e g o m e n a A r g h e z i a n ă — — — — — 609 Ion Cotruş, Ţ a r ă — — — 614 Ion P i l la t , Ţărm pierdut — — 613 Şte fan Baciu , Micu l dor — — 616

Sabin V. Drăgoi, Observări la u n răspuns al dlui B a r t o k — — 370

Gh. N. Gheorghiu, Profesorul Ioan A . Scr iban — — — — 168

GÂND ROMÂNESC 6 3 1

G. Guţu, J a c q u e s Chardorme — 365 C Ă R Ţ I , R E V I S T E Tra'an Marcu,, P e n t r u pomenirea

lui Cal istrat H o g a ş — — — 483 Zevedeiu Barbu, М а х Desso ir , E i n -V V. Mesaroş, G. Sofronie , Pr inc i - te i lung in die P h i l o s o p h i e — 6 ?

piui Naţ iona l i tă ţ i l or în trata- Şt. Bezdechi, M a t e i Pâs laru , Scr i e -t e l e d e p a c e d in 1919—1920 55 " l e Păr inţ i lor A p o s t o l i c i — 174

Ion Muşlea, Octav Şuluţ iu, Braşov 358 Ь п I. P o p e s c u - P i s c u , Tat ian N. N. Munteanu, U n nou romancier As i r ianu l — — — — — 175

arde lean: Ione l N e a m ţ u — 590 N. Laslo, Şt. Bezdech i , Sf. Ioan Ed£a- Papu, Ş t e fan S tănescu , A r c a Gură d e Aur , Scrieri a l e se . I.

lui N o e — — — — — 480 P r e d i c i l e d e s p r e statui — — 492 Şt. Pasca, Omagiu l profesorului Aurel Marin, I. E. Torouţ iu , Pagini

Sextijl ,' Puşcar iu — — — 588 d e i s tor ie şi cr i t ică l i terară — 6 4 Coriolan Petranu, G. Breazu l , D i e Mircea Străinul , Z e c e cuvinte

Mus ikerz i ehung in R u m ă n i e n 249 a l e fericitului Franc i sc din Franz Liszt , R u m ă n i s c h e R h a p - A s s i s i — — — — — — 64 sod ie — — — — — — 250 E. Ar . Zaharia , M a r a t h o n — 65 Kurt Hie l scher , Siebenbi irgen 251 G e o r g e P o p a , P l e c a r e a spre l e -B i ser i c i l e d e l emn din judeţul g e n d ă — — — — — — 65 B e r e g — — — — — — 602 Perpess i c ius , Menţ iuni cri t ice 173 E. Hoffmann, B e i t r ă g e zur a l - A l e x a n d r u Căl inescu, Dec l in — 173 ten ungar i schen Tafe lmalere i 606 Alexandrina Mititelu, Emi l io Ce-

D. Şt. Petruţiu, Ion Breazu , Li tera- cehi,, E t in A r c a d i a ego — 175 turii Tribunii . P r o z a — — 468 Ottav io Gila , Armature — —- 177

/. Prelucan, A t l a s u l lćnguist ic lai Ovid D e n s u ş i a n u fiul, S t ă p â n u l 2 5 6 R o m â n i e i — — — — — 47 A n t o n i o Fantucc i — — — 257

P. Sergescu, N o t e asupra morale i C. Petranu, N o u l l e x i c o n B r o c k h a u s 623 lui D e s c a r t e s — — — — 362 G. Ţepelea, R e v i s t a Fundaţ i i l or

Horia Stanca, E. Speranţ ia , Lec- R e g a l e (3) — — — — — 182 ţ iuni de e n c i c l o p e d i e jur idică Gând irea — — — — — 182 cu o in troducere în f i losof ia La N o u v e l l e R e v u e F r a n c a i s e 182 dreptului — — — — — 253 La R e v u e d e F r a n c e — — 183

Petru Tarfia, E x p o z i ţ i e d e p ic tură Marin Vătafu, Р. P. Pana i t e scu , Mi ­la Dej — — — — — — 58 hai V i t e a z u l — — — — 66

G. Ţepelea, G e o r g e Lesnea , P o e m e I. Minea , D i n i s tor ia culturi i de E ş e n i n — — — — — 244 româneş t i — — — — — 6 7 V. Copi lu-Cheatră , Cartea M o - Tiber iu M o ş o i u , N e c u l a i M i ­tului — — — — — — 246 I e scu Spătaru l — — — — 67 P a u l Va lery , Ques t ions de р о ё - Fraţ i lor A l . ş i Ion L a p e d a t u 177 s ie —• •— — — — — 4S4 Ion Gherghel , Bibl iograf ia cri-

Bucur Ţincu, Tudor Vianu , F i l o s o f i e t i că d e s p r e G o e t h e la Români 178 şi p o e s i e — — — — — 617 T i r o n Alban i , Leul d e l a Ş i şeş t i 179

Marin Vătafu, A n u a r u l Inst i tutului I Lupas , V o e v o d a t u l Trans i lva -d e I s tor i e N a ţ i o n a l ă — — — 53 niei în sec . X I I şi X I I I — — 180 A l e x a n d r u L a p e d a t u — — 163 R e v i t t a I s tor i că R o m â n ă — 18Î P i a A l i m ă n e ş t i a n u , D o b r o g e a 248 î n s e m n ă r i i e ş e n e — — — 181 A l e x a n d r u Căl inescu , Mări Omagiu profesorului D. Guşti 257 moarte — — — — — — 607 O. Tafral i , Chiesa o r t o d o s s a e

Ana Voileanu-Nicoară, G e o r g e Reforma — — — — •— 258 E n e s c u — — — — — 60 A l e x . Lupeanu-Melini , Evocăr i

632 GAND ROMANESC

din v ia ţa Bla ju lu i — — — 377 A r t a şi A r h e o l o g i a — — — 3 7 8 R e v u e d e T r a n s y l v a n i e — — 379 F r e a m ă t u l Ş c o a l e i — — — 381 Rându ia la — — — — — 381 M i r c e a El iade , B o g d a n Pe tr i -ce i cu H a ş d e u — — — — 492 A l e x . Lapedatu , Ion Câmpi -r e a n u — — — — — —• 493 Aure l V. Sava , D o c u m e n t e pr i ­v i toare la Târgu l şi Ţ inutu l L ă p u ş n e i — — — — — 495 V a s i l e Pârvan , D a c i a — —• 495 Convorbir i l i terare — — — 497 G. Ţepe l ea , I n s t a n t a n e e — — 620 T e o d o r N e ş , Oameni din Bihor 621 D a c i a I s tor ică — — — •—• 622 Libertatea — — — — — 622 R e v i s t e D o b r o g e n e — — — 622 R e î n v i e r e a — — — — — 623

Î N S E M N Ă R I

Ion Breazu, Profesoru l T e o d o r Ca-p i d a n — — — — — — 499 A d u n a r e a genera lă de la T i m i ­şoara a A s t r e i — — — — 502 A l e x . L u p e a n u - M e l i n — — 624

Ion Chinezu, Concursul l i terar d e ­la „ R o m â n i a N o u ă " — — — 71 S tud iou l Teatrulu i N a ţ i o n a l d in Cluj — _ _ _ _ _ 71 Cartea A r d e l e a n ă de la 1832— 1918 — _ _ _ _ _ 384 M u ş c a t a d in fereastră la t ea ­trul unguresc d in Cluj — — 385 Amint i rea lui Gh. B o l d e a — 386 Lucian B l a g a la A c a d e m i e — 387

Andrei Ciobanul, O sută d e ani d e ­la moartea lui P u ş c h i n — — 184 î n s e m n ă r i p e marg inea confe ­rinţei d lui D . D. R o ş e a — — 185

Sabin Drăgoi, O scr i soare — — 502 Iosif Naghiu, Iu l ian Marţ ian — — 627 C. Noica, T ineretu l cărturar a r d e ­

l ean — — — — — — 500 C. Petranu, N o u i dovez i d e pr ie te ­

n ie c e h o s l o v a c ă — — — — 259 P o a t e fi cons iderat ca U n g u r Franz L i s z t ? — — — — 382

G. Ţepelea, P a g i n a l i terară a z iare ­lor d in A r d e a l — — — — 259

Al. Tohăneanu, E x p o z i ţ i a C. P l e ş a , W . W i d m a n n — — — — 628

Marin Vătafu, Ores te Tafral i — — 625 D. D. P ă t r ă ş c a m i — — — 626

C \ T R E J M B O N A Ţ I

R u g ă m insistent pe abonaţii revistei care au întârziat cu plata abonamentului să şi-1 achite urgent, cel mai târziu până la sfârşitul anului curent. F ă r ă acest sprijin revista nu poate apărea la timp

AM PRIMIT LA REDACŢIE:

Emil Cioran, Lacrimi ş i sfinţi. Ed . autorului 1937. Ion Pillat, D i n p o e z i a germană. E d . Literaria. Cernăuţi , 1937. A d m i n i s t r a ţ i a r o m â n e a s c ă în judeţul Cluj, 1937. C. Noica, D e cae io . E d . V r e m e a , Bucureş t i , 1937. N. Davidescu, E v u l M e d i u . E d . F u n d . Reg . Bucureşt i , 1937. Zaharia Stancu, A l b e , p o e m e . E d . ' F u n d . Keg. Bucureşt i , 1937. Horia Teculescu, Virgi l Oni ţ iu , E d . Casa Şcoa l e lor , Bucureşt i , 1937. Ionel Neamţu, Pentru o f e m e e . E d . Ramuri . Cra iova , 1937. Al. Rosetti, Istoria L i m b i i R o m â n e . I. L i m b a Latină. Ed. F u n d . Reg . Bucureşt i , 1937. D. Caracostea, P r o l e g o m e n a Argheziană. Bucureşt i . 1937. /. Muşlea, A n u a r u l A r h i v e i d e Fo lk lor , A c a d . R o m . Bucureşt i , 1937. Rainer Măria Rilke, Lettres â un jeune poe te , Trad. par B. Grasse t et R . B i eme l .

Paris , 1937. Ion Caranica, 130 de m e l o d i i p o p u l a r e aromâneşt i , Tip . Universu l , Bucureşt i , 1937. Ştefan Baciu, Micul dor . B r a ş o v , 1937. G. Ţepelea, Instantanee. Ep igrame . M e d i a ş — C l u j , 1937. N. Ladmiss-Andreescu, S e m n e ş i mituri. E d . Lanuri. M e d i a ş , 1937. Aurel Marin, Versuri . E d . Ţara Bârse i . B r a ş o v , 1937. Lucian Blaga, G e n e z a metafor i i şi s ensu l culturii . E d . F u n d . Reg. Bucureşt i , 1937. luliu Moisil, Figuri grăniţereşti n ă s ă u d e n e . N ă s ă u d , 1937. loan Negoiu, S imfon ia v ie ţ i i m e l e . Cartea d e A u r , Bucureşt i , 1937. Mircea Herovanu, Călător ie în un ivers . C a s a Ş c o a l e l o r , Bucureşt i , 1937. Anghel Demetriescu, Opere , îngrijite de O. P a p a d i m a . Ed. Fund . R e g . Bucureşt i , 1937. C . Banu, Grădina lui G l a o c o n . Ed . F u n d . Reg . Bucureşt i , 1937. lorgu Iordan, Gramat ica Limbi i R o m â n e . Ed . Cugetarea , Bucureşt i , 1937. Sandu Ttleajen, O fată s ingură. R o m a n . Ed. Cugetarea , Bucureşt i , 1937.

REVISTE ŞI Z I A R E . Revista Fundaţiilor Regale, (Bucureşti) , N o e m b r i e , D e c e m b r i e . — Gândirea, (Bucu­reşti) , N o e m b r i e , D e c e m b r i e . — Revista de Filosofie, (Bucureşt i ) , Iu l i e—Septembr ie . — Rănduiata, (Bucureşt i ) , ca ietul 8. — Pagini literare, ( T u r d a ) , Oc tombr ie . — însem­nări ieşene- ( laş i ) , xVoembrie, D e c e m b r i e . — Familia, (Oradea) , Octombrie — N o e m ­brie . — Vremea, (Bucureşt i ) . — Dacia Istorică, (ClujJ, N o e m b r i e . — Viaţa Româ­nească, (Bucureşt i ) , N o e m b r i e , D e c e m b r i e . — Cuget clar, (Bucureş t i ) , Noembr ie , D e ­cembr ie , — înnoirea, (Arad) , N o e m b r i e , D e c e m b r i e — L'Europe Centrale, (Praga), N o e m b r i e , D e c e m b r i e . — Pruncea, (Timişoara). — Viaţa Basarabiei, (Chiş inău) , N o ­embrie . — Curierul, (Sibiu) , N o e m b r i e , D e c e m b r i e . — Şcoala Ţăranului, (Bueureşt i ) , Octombrie , N o e m b r i e . — Freamătul Şcoalei, (Cluj), Septembrie , Oc tombr ie . — Jar ţi slovă, (Tg . -Mureş ) , Oc tombr ie , N o v e m b r i e . — Luceafărul, (Timişoara), S e p t e m ­br ie , O c t o m b r i e . — Libertatea, (Bucureşt i ) , N o e m b r i e , D e c e m b r i e . — Libertatea, (Orăşt ie) , N o e m b r i e , D e c e m b r i e . — Erdelyi Szemle, (Cluj), Oc tombr ie , N o e m b r i e . — Ramuri, (Craiova), O c t o m b r i e . — însemnări sociologice, (Cernăuţi) , O c t o m b r i e , N o ­embrie . Plaiuri Săcelene, (Satulung), Oc tombr ie . — Orientări, ( M o i n e ş t i - B a c ă u ) , O c ­tombr ie . — Eu şi Europa, (Deva) , A u g u s t — S e p t e m b r i e —Oct ombr ie , Noembr ie . — Viaţa ilustrată, (Cluj), N o e m b r i e . — Naţiunea Română, (Cluj). — Carpaţii, (Cluj), N o m b r i e . — Le Moment, (Bucureşt i ) . — Solia Dreptăţii, (Orăşt ie) . — Chemarea, ( laş i ) , — Excelsior, (Bucureşt i ) . — G/as românesc in regiunea secuizată, (Odorhe iu ) .

— Unirea Poporului, (Blaj). — Avântul, (Petroşani) . Cuvântul Satelor, (Timişoara) — Solia, (Orăşt ie) . — Afirmarea, (Satu-Mare) , Oc tombr ie , N o e m b r i e . — Convorbiri Li­terare, (Bucureşt i ) , A u g u s t — O c t o m b r i e . — Graiul Maramureşului, (Sighet) . — Ga­zeta Odorheiului. — Voinţa Banatului, ( T i m i ş o a r a ) . — Front Literar, (Braşov) . — Buletinul Comisiunii Monumentelor Naturii, (Bucureşt i ) . — înfrăţirea românească, (Bocşa -Montană) . — Cronica, (Baia- Viare). — Timpul, (Craiova) . — Bibliophilia. (Iaşi). — Gândul Vremii, (Bucureşt i ) , Sept . -Oct . , N o e m b r i e . — Straja Neamului, (Chiş i ­nău), N o e m b r i e . — Transilvania, (Sibiu), Sept .—Oct . — România Eroică, (Cluj), Sept . -Oct . — Ideia Românească, (Bucureşt i ) , 6. — Reînvierea, (Tg.-Mureş), Noembr ie . — Povăţuitorul Şcolărimii, (Tg.-Mureş) , D e c e m b r i e . — Junimea literară, (Cernăuţ i ) , Ia­nuar i e—Septembr ie . — Ţara Bârsei, (Braşov), N o e m b r i e — D e c e m b r i e . — Revista Cursurilor şi Conferinţelor, (Bucureşti) , O c t o m b r i e — N o e m b r i e . — Satul şi Şcoala (Cluj), Sept . -Oct . — Progres şi cultură, (Tg.-Mureş) , N o e m b r i e . — Korunk, (Cluj), N o e m b r i e , D e c e m b r i e — Speranţa, (A lexandr ia ) . — Notariatul public, (Cluj), N o ­embrie . — Ştiinţă şi Progres, (Tg.-Mureş) , Octombr ie , N o e m b r i e . — Cancerul, (Cluj), Iulie, Septembrie . — Ştirea, (Iaşi). — Cronica Romanului. — Ţara de Mâine, (v. luj), S e p t . — O c t . — Astra-Reghin. f— Minierul, ( T i c u - C o l o n i e - Q u j ) , Oct . — Ideea Naţio­nală, (Buzău). — Fulgerul. — (Craiova). — Curierul Fălticean. — Hotarul, ( A r a d ) , N o e m b r i e . Freamătul Şcoalei (Cluj), Octombr ie , N o e m b r i e , D e c e m b r i e .

C Ă R Ţ I ,

G Â N D R O M Â N E S C A N U L V . N o . 11-12. N O E M V R J E — D E C E M V R I E 1937

C U P R I N S U L ; Vasile•Bănetlă, Lucian Blaga ene rg ie r omânească . Emil Giurgiuca, T o a m n ă . — î n t â m p i n a r e a p r imăver i i . — î n ­

d e m n . — înălţ imi. — A l e a n . — Baladă. — D e s c â n t e c , (versuri) .

/. Agârbiceqnu, P e m a r g i n e a pădur i i . — Se topeş te zăpada , (nuvele) .

„ M. Beniufi, ,Cu D u m n e z e u la cot . — Celei t recute . — La S e ­tos ori; în altă pa r t e . — Trece re , (versur i ) .

.Ion Muştea,, O scrisoare inedită a lui Alecsandr i şi C . N e g r i că t re Bălcescu.

0. F. Popa,,Aventură, (nuvelă) . V. CopUîi'CMatră, Peisaj moţesc , (versuri). Ion Pillat, Ochi i Berthei . — Răscumpăra rea . — D e p a r t e mul t

d e aici . — G e n u n e a . — Plângeri le u n u i Icar. (trad. d in Ch . Baudela i re) .

Paul Al. Georgescu, Actual i ta tea lui Carag ia le . D. Hinoveanu, C u v â n t căt re car tea m e a . — Plecare în siele. —

C u v â n t că t re mireasă, (versuri) . Vasile Rusu, P a c e . (nuvelă) . /. Mărgineanu, Interior . — Autob iogra f ie . — C â n t e c d e i u ­

bi re şi de moa r t e . — P e culmile disperării , (versuri). D. Proaan, Trei scrisori dela G h e o r g h e Lazăr. George Popa, Ado lescen ţă . — Fată la c lavesc in . — Tristia.

(versuri) .

C R O N I C I Ion Chinezu, D . Caracos tea , P r o l e g o m e n a Arghez iană . — Ion

Pillat, Ţă rm P ie rdu t . — A r o n Cotruş , Ţara. — Ştefan Baciu, Micu l dor .

Şt. Pasca, O m a g i u profesorului Sextil Puşcar iu . Marin Vătafu, A l e x a n d r u Căl inescu, M ă r i m o a r t e . Bucur lincu, Tudor Vianu , Filosofie şi poez ie . N. N. Munteanu, U n n o u r o m a n c i e r a rde lean , Ionel N e a m t z u . C. Petranu, Bisericile de l e m n d in jud . Bereg . — E. Hoff-

m a n n , : Jegyze tek a reg i m a g y a r Tâblakepfes teshez.

M I Ş C A R E A C U L T U R A L A CÂRTI Şl REVISTE i G. Ţepka, Instantanee-, Teodor Neş, O a m e n i din Bihor s Li­bertatea; Dacia Istorică: Reviste Dobrogene (Marin Vătafu) . — Noul lexicon Brockhaus (C . Pe tranu) . — Î N S E M N Ă R I i Alexandru Lupeanu-Melin ( Ion B r e a z u ) . — Oreste Ta/r aii; D. D. Pătrăşcanu (Marin Vătafu) . — Iulian Marţian (Iosif N a g h i ) . — Expoziţia de sculptură C. Pleşa şi expoziţia de pictură W. fVidmann

(Al . T o h ă n e a n u ) .

C U P R I N S U L A N U L U I 1 9 3 7 .

Tipografia „ C a r t e a R o m â n e a s c ă " Cluj , Cal . R e g e l e Carol II N o . 14

C E N Z U R A T I E I Д Р . -