Ann! X X X ï - No: V > H A M ÍN T O A T A TARA 5 Duminică 2 Augus t 1915

RSUL LITERAR A B O N A M E N T U L

L I 2,<»0 A M VI. Abonamentele se ac

numa pe un an.

; Ç U L A b O K A 1 O K U A C E S T U I N - M A R

Mesturjean, Corneliu Mugur, Otilia Ghibu, N. Pora, I. Cucu-Freamăt, B. Lăutaru,

Volbură Poiană, General Al. Hiottu, Gabriella I. A. Vuculescu, L. Achimescu, etc.

A N U N G I U R I Linia pe pag. 7 şi 8

— S ^ I S T I s o —

UNIVERSUL LITERAR Duminică 2 Augus* f ' U 5

MOARTEA SULTANEI î nda tă ce treceai de hanu l lui

Vlacl simţeai că te apropii de Um-brărcşt i ; iar dacă ajungeai în capul satului u m b r a salcâmilor de lângă biserică te ademenea să-ţi odihne­şti t rupul obosit. De-aci, de subt salcâmi, cle-ţi roteai privirea cer­cetător spre vale. de-asupra Um-brăreşt i lor , te simţeai m u l ţ u m i t la vederea caselor albe şi aşezate cu ros t ; iar dintre ele îţi răsărea înaintea ochilor, înăl ţându-se o-crotitoare deasupra tu turora , casa Moldovenilor aşezată în coasta s tângă a sa tu lui . Casa asta era podoaba satului şi se mândreau toţi cu ea, că nu e puţ in lucru ca tu om străin, care vii de departe, opr indu-te într 'o zi în dealul Um-brăreşl i lor să rămâi uimit de lu­m i n a şi cură ţenia care isvorăşte din casa Moldovenilor.

Şi asta se datora n u m a i gus tu lu i şi priceperii conului Mihnea. care , fără mul tă cheltuială isbutise să iacă un lucru pe placul tu turor . Aşa eşiau toate unde puneau m â n a conu Mihnea. Apoi. dacă erai oas­petele lui, ţi-era dat să vezi mul te lucruri şi nu ştiai de ce să te mi­nunezi : de casele s imple şi fru­moase, de porţi le cu zăbrele şi cu stâlpi săpaţi, de mer i i şi perii aşe­zaţi ca nişte soldaţi în covorul de iarbă de lângă uluci, ori de gră­dina din fundul curţ i i în care crinii se legănau ademenitor i dea­supra celorlalte flori ? Când, d u p ă cele ce-ţi ară ta conu Mihnea, te în­dura i să pleci acasă erai convins de un lucru, că conu Mihnea Mol-doveanu e meşter mare .

înainte vreme nu fusese aşa pe aici. Pe locurile acestea fusese ca­sele bă t râni lor Moldoveni şi aici mur i se ră ei cu toţii ; iar vremea, care nu cruţă nimic, nu se îndu­rase nici de casei modovenilor şi le îngropase pe jumăta te în pă­mân t . Conului Mihnea, când se făcuse mare, nu-i rămăsese decât să le dă râme şi să r idice în locul lor casa ce-o stăpânea acum. Nu­mai el .ştie însă ce îndure ra t s'a simţit când a văzut cum se topesc pereţii casei moşilor lui şi se pre-mizi fărâmate: fac în grămezi de moloz şi cără-

De când trăiau Moldovenii în Umbrăreşt i locuitorii nu s'ea plâns vre-odstă de ceva ; iar cona Mihnea. care ţ inea mai m u l t ca la orice la datina strămoşească, я*а căutat, niciodată s'o de smmiă . Se pur ta bine cu toţi, n u le inia în seamă greşelile, le asculta tu tu ro r păsur i le şi-i a ju ta totdeauna е я bani şi sfaturi părinteşti . De aceea treacă anii ca zilele şi prefacă-se toate pe nesimţite că asta n u v a sluji niciodată ca locuitorii d la Umbrăreşt i să-şi ui te d e nearmul Moldovenilor.

Conu Mihnea era u l t i m u l d in ­tre Moldoveni. Singura-i mângâ­iere era Sultana. — fata ce-i ră­măsese cl el a răposata coana Ra­luca nevastă-sa. Gât o trăi conu Mihnea şi-o aduce aminte de coana Raluca. că-i fusese soaţă credincioasă şi-1 ajutase în toate. •Şi de aceea, după moartea Ralu-căi, fusese munci t de gândur i negre. I se părea că de-acum ar trăi în zadar. Numai când s'a gândit la fată a băgat de seamă că nu e înţelepţesc lucru să te omori , când ai o datorie de împlini t . Şi de-atunei trăia numa i pent ru Sul­tana.

In casă la conu Mihnea în fiecare săp tămână era sindrofie. De obi-coki asta se în tâmplă Duminica. Atunci se s t rângeau la vorbă toţi fruntaşii clin Umbrăreş t i , că fie­care socotea ca o cinste să in t re în casa unu i Moldovean. Vorbea fiecare cum se p r i cepea ; iar conu Mihnea de pe scaunul cu rezemâ-toai'c de pluş îi asculta cu luare-aminte. Câteodată îşi răscolea şi

de CORNELID MUGUR

conu Mihnea amint i r i le şi începea să povestească aşa cum n u m a i el ştia povesti. Atunci se făcea tăcere în. odaie şi toţi stăteau nemişcaţi cu ochii în ochii lui , încătuşaţi , de farmecul vorbei ce-i eşia din gură . Spre seară, când soarele alunecă după dealul din dosul casei, Sul­tana poftea pe oaspeţi în g răd ină la cafea; iar conu Mihnea pr ivea în u r m a fetei, care păşea legănân-du-se ca o floare în băta ia vântu­lui, şi parc 'ar ii v ru t să spuie tu­turor :

— Vedeţi, asta mi-e 'ntreaga co­moară !

Avea mare dragoste conu Mih­nea de Sul tana şi n 'ar fi îndrăsn i t să-i spună o s ingură vorbă rea, fiindcă icoana răposatei nevesti-si. Aşa e ra şi Raluca : înaltă, subţire, cu ochii a lbaşt r i şi cu păru l negru lipit de tâmple . De гсееа, când o privea pe Sul tana, i se părea conului Mihnea că Raluca nu m u ­rise. Dar, pe când Raluca era tă­cută, visătoare, câteodată tristă, Sul tana era veselă, copilăroasă, pl ină de farmec, conului Mihnea îi plăcea firea Sultanei , căci se gândea că Sul tana o să-i facă şi lui viata mai plăcută, şi-aşa nici luă în seamă toate sburdălnici i le ei. Ii plăcea s'o vadă mereu veselă şi s'o mul ţumească în toate. O lăsa liberă, să facă ce-o vrea, să n u fie ca răposata Raluca tot tristă, tr istă şi să se pă t runză de orice lucru.

* Se apropia z iua Rusali i lor. In

fiecare a"i în ziua asta саям Mih­nea îşi serba z iua naşter i i . A-tunci era petrecere mare Ia car te , că zicea conu Mihnea că toti t re­bue să fie părtaşi îa bucu r i a lui . Şi în adevăr ziua aceea «ara zi de sărbătoare şi pen t ru Umbrăreş -teni, căci fiecare ţinea să a ra te conului Mihnea dragostea ce i-o poartă. De d iminea ţa conu Mihnea se ducea la biserică şi asculta slujba în s t rana Moldovenilor. După ce se împăr tăşea se ducea acasă, spunea oameni lor c u m să rânduiască lucrur i le pen t ru d u p ă amiază şi apoi se culca puţ in . P e l a

trei conu Mihnea era sculat de mul t şi aştepta musafiri i . Când erau adunaţ i toţi se aslerneau la masă şi beau şi mâncau în cinstea conului Mihnea până spre seară. Seara se înt indea o masă şi pen­tru oamenii mai săraci şi apoi de-acolo înainte se ţinea chef cu lău­tari până la ziuă.

Totdeauna de ziua asta Sul tana îi dase conului Mihnea câte ceva spre amint i re . Şi când p r imea conu Mihnea din mâini le Sulta­nei câte o perni ţă de trandafir i tesuti cu fir de mătase, sau câte u n şervet cu flori de borangic era nespus de fericit. Anul acesta Sul tana se gândise să-i dea conu­lui Mihnea flori, o cunună făcută din florile ce cresc la marginea isvorului din pădure . O, cum o să i se umezească ochii conulu i Mih­nea când, m u l ţ u m i t că se găseşte în pragul u n u i nou an al vieţii sale, va veni Sul tana, îi va aşeza c u n u n a cu flori pe cap şi apoi va îngenunchîa în fata lui şi-i va să­ru ta m â n a ca o fată cuminte !

Pela toată Su l tana o luă spre pădure . Plecase de-acasă fără s'o vază n imeni , căci Sul tana e şi-rea tă şi nu vrea să spună n imănu i când s'apucă să facă ceva. Şi dacă c u m v a o să 'ntâlnească pe moş Nichifor p ă d u r a r u l n 'o să-i spuie nici lui gândul ei. că pe u r m ă ce farmec o să m?.i aibă pent ru conu Mihnea vestea dac 'ar şti-o mai îna in te de a i-o spune fata lui ? Şt tot gândmdu-se ajunse la isvor. Isvorul i-1 arătase odată tot moş Nichifor. că el îi dase de u r m ă şi-1 îngrijea. P e a tuaci era mai mică. Şi-aducea amin te că o luase moş Nichifor şi o adusese în pădure , o p l imbase pr in toate locurile, îi a-ră tase toate păsări le şi apoi o a-dusese şi la isvor zicându-i :

— Iacă şi apa m e a ! Ştie că i-a mai spus moş Nichî-

ior şi c u m descoperise isvorul , da r nu-şi mai aducea aminte a c u m povestea. Ţinea min te u n lucru însă : moş Nichifor împle­tise сшп pu tuse o c u n u n ă de flori şi i-o pusese pe cap zicându-i

— Tii ! Pswc'ai fi o domni tă î Chiar aşa. o domni tă d in poveşti.

Ea, pe a taec i , n u pricepuse vor­bele astea, da r mai târziu, când se făcuse mai m a r e si se dusese la isvor, îşi făcuse şi ea o c u n u n ă şi şt-o pusese pe cap. Apoi, când se

O tainiţă sub ШШ de trandafiri sâibeteri. In fttru-i e lumină şi umbră so'itară In ea. Aicea visul se-npropie de деж ; încet, ein gânduri multe, m sufle ta-wâ eobo&râ. Re/ier de frunze aruncă pe faţa mea verzi pete ; Pe lemnul de podele, pe-atoeuri seştf şi ros, Lumini şi umbre joacă in tonuri irîetale. In gelben stins ş albastru si roşu hanmos. Căztiră lângă vrane doua petale rwii Pe margini rugintie. Pe una vântn~o duce, 0 sboar ancei a/arát in cerut de tmnmă Şi o lasan voia soartei îa cea dintâi răscruce.

* In tainiţa mb loltä de trandafiri sălbateci Din ter, din vânt, din visuri, se'nalţii cântec I r ist. Ii cânţi tu oare-acuma, in farmecu'nscrării. In clipa cea din urmă când pe cuprinsul zării E numai nostalgie amurgul ametist? Nu, nu! Toamna cu ceţuri acum firea apasă, Şi cântecul nu-i cântec, ci plâns de desnădejde Al zilei cei din urmă al verii ce ne lasă.

Otília Gbibu

uitase în apa isvorului , şi-adusese amin te de vorbele p ă d u r a r u l u i şi începuse să râză.

Lăsată ' în voia gândur i lo r nici nu băgase de seamă când adu­nase g r ă m a d a aceea de flori mi ­rosi toare . Se aşeză apoi la margi ­nea isvorului , rezemată de o p ia t ră şi puse şi florile lângă ea. Apoi, când sa înceapă cununa , stătu pe gândur i . Nu şUa cum s'o facă. Sa puie pe marg ine bănutei , sau al-bă l re le? Apoi se hotărî să puie bănutei , că sunt albi şi păru l co­nu lu i Mihnea tot, în alt bate. P r in mijloc are să puie şi albăstrele că sun t frumoase. Şi pr inse a lua apoi florile una câte una şi a le împleti . Ce b ine o să-i pară conu­lui Mihnea când o vedea cununa. Parcă-1 vede... Dar dece s'o fi în­tuneca t oare apa isvorului ? Par-c ' a r fi î n ă u n t r u cineva care-i face semne. Şi ap3ecându-se i se pă ru că vede t r e m u r â n d în u n d a apei ch ipu l urnii e m . Se 'n toarse apoi repede şi privi cu spaimă. S p a i m a nu-i fusese degeaba. Pe o piatră, aşezată în spatele ei, un băiat cu faţa încadrată de un păr negru sta şi o privea cu ochi păt imaşi . De frică Sul tanei îi căzuse şi c u n u n a din mâini în apă.

Băiatul, când s'a văzut descope­rit, s'a sculat încet de jos, a m i i privit-o odată bin« şi apoi a dispă­rut în nef u r a pădur i i ; iar Su l tana a privit în и г ш lui încremeni tă . De n 'ar fi ţ inu t să facă cu orice eh ip c u n u n a ar fi plecat chiar a-cum acasă. Pe când lwcra, un gând îi l icări în minte : ochii bă ia tu lui . CP. ochi frumoşi!

A doua zi de n 'ar fi fost sărbă­toare pen t ru conu Mihnea şi de n'ar fi venit a tâ ta lume, cum s'ar ms i fi dus Su i tana în pădure! Noaptea aproape, că n 'a pu tu t să dormă, căci dacă vrea să aţipească i se părea că din în tuner ic răsar doi ochi ca doi cărbuni şi o priveau fix. Şi îi p iereasomnul .

A treia zi n'a mai pu tu t aştepta şi a pornit grăbi tă spre isvor. Şi-a luat ca a tunci flori şi s 'a prefăcut că lucrează. Şi în t r ' un t imp j s'a pă ru t că vede jucând în apa isvo­rului doi ochi mar i şi s t ră luci tor i . Dar când s'a întors şi a văzut că nu era n imeni , a înţeles că n u m a i mintea ei t u r b u r a t ă văzuse ce n u era .

Dar Su l tana ştia. că, dacă nu 1-a găsit azi, îl va găsi mâ ine , că nu se poate ca s tăpânul ochilor acelora frumoşi să nu mai vie la isvor. Cu un g â n d dor»a să-1 яааі vază, cu zece nu . Căci se gândea c'o să tre­m u r e şi-o «S-i fie frică dacă s'o găsi fată. 'a i s t ă cu ochii aceia mar i car i c i a t e u sări pă t runză cu de a-sila In suflet.

$ s'a tetâmpiat aşa c u m gândise gottas»- Le o s ă p t ă m â n ă d u p ă «ceea 1-a întâlnit. O. ziua aceea i-a rum aut în t ipă r i t ă pentru totdeau­na, fe minte. Parcă v e d e a : ea tmpieiea nişte flori, când se ivise МШліІ pe că rare ; iar dacă se ар*ч>-Хйят de ea s tă tuse In faţa ei al o p r m s e fix. Sul tanei , de frică, й că­zuseră nişte flori în apă. Băiatul tă­cuse doi paşi, se aplecase d e a a u p t a apei şi luase florile; apoi vrueesa să i Ѣ dea. Atunci fără voie pr i­vir i le H s e întâlniseră. O, cum o pri­vise atanci*

Parc'ar fi v ru t să-i des t rame toate gândur i le , să nu- i r ă m â n ă ni­mic necunoscut; iar Su l tana parcă se simţise vrăj i tă de privirea ochi­lor acelora şi parcă-i vâjâise ceva pr in urechi ca u n u i bolnav, şi dacă bă ia tu l n 'a r îi pr ins 'o în breţe poate c'ar fi căzut în apă...

Delà o v reme conu Mihnea ob­servase o sch imbare în firea Sul­tanei . Dimineaţa , când eşia afară, n 'o mai găsea ca de obiceiu în g r ăd ină şi nici veselă ca totdeau­n a n'o ma i vedea. Stătea v r eme înde lunga tă pe câte u n scaun şi privea în neştire; iar dacă o 'n t reba ce are, cu gri ja unu i pă r in te care-şi iubeşte copiii. Su l tana abia că 'n-telegea înt rebarea şi se căsnea să

Ъль.і . . . . . . - A ц ^ с 1915. UNIVERSUL LITERAR No. 31 . — 3

In t ranşeele franceze. Transportarea bombelor ce cântăreşte fie-care 50 fcgr.

r ă spunză ; apoi pornea iar în lu­mea ei de gândur i .

în t r 'o seară conu Milmea şedea în g răd ină şi privea la oameni i cari s t ropeau florile. Deodată, în u m b r a serii, se ivise pe poartă moş Nichifor, păşind încet si mă­su ra t ca un înţelept. Dacă s'a a-propia t de conu MUinea s'a plecat în fata lui şi i-a zis:

— Coane, să ierţi, aş avea ceva de spus; numai câteva vorba; da să nu ştie n imeni .

Conu Mihnea îl privi pe furiş, cercetător, şi-i spuse să vie în casă. Când au ajuns î năun t ru i-a făcut s emn pădura ru lu i să dea d r u m u l vorbei.

— Eu am tot vrut să viu mai de m u l t pe aici, zise pădura ru l , d a r m ' a m temut că n'o fi adevărat de, ca omul nu eşti sigur. Eu, aca ve­deam pe conita Sul tana că se coboa­ră spre isvor şi mă gândeam că bine, te cobori odată, de două ori.de plăcere, dar aşa în to tdeauna să te duci înt ins spre vale, n u e lucru curat . Şi 'ntr 'o zi m ' a m luat d u p ă conita. Să iertaţi , da aşa am soco­tit eu cu min tea mea cea proastă. Şi să vezi că socoteala mea a fost b u n ă . M'am mira t şi eu în u r m ă c u m de-o n imer i sem aşa bine. Asta a fost Joi după prânz. Eu frecam puşcă fiindcă .se rugin ise puţ in când iată văzui t recând grăb i tă spre vale pe conita Sul tana. Nu ştiu cine m ' a împins, da r am luat-o şi eu spre vale şi tip-tip, mai ascunde-te pe ici, pe colea, aşa am mers tot d r u m u l . La isvor conita s'a oprit .

Şi dac'a a juns acolo s'a aşezat pe o piatră şi şi-a înt ins pr ivirea de-a lungul cărări i ca şi cum ar fi aşteptat pe cineva. Şi dela un t imp văd că se iveşte în capul cărări i u n ăla, parc 'ar fi fost un copil; iar dacă s'a apropiat de isvor s'a aşezat pe piat ră lângă conita. Atun­ci l-am văzut şi eu mai bine: era Neculai, zău, Neculai . Uite, să mă bată sfântul dacă min t . Acu, eu nu ş t iam ce să cred. că nu-mi în­chipuiam ce poate câtă Neculai lângă conita. Numai când am vă­zut că o mângâ ie pe păr şi că-i sărută m â n a mi-am închipui t eu. АЫа că m ' a m stăpânit să nu m ă reped la el si să-i strivesc carjul

ca u n u i şearpe. că numa i D u m n e ­zeu ştie cât mi-e de dragă conita. Şi d'aia am venit să spui, să ştii si dumnea ta .

Vorbele pădura ru lu i fuseseră o lovitură straşnică pent ru conu Mihnea. Nu-şi putea închipui el cum de se uita Su l t ana la Neculai, la o lepădătură , la un golan, că nu era mai mul t . Toti îl cunoşteau, că nu era n imeni care să nu-i fi dat de milă o bucată de pâine. De două luni de când se pripăşise în Umbră-reşti nu-şi făcuse nici un rost, că numa i dascălul Resmeri ţă strică, că-I lăsa să se culce în clopotniţă.

Degeaba, nu putea u i ta aşa uşor în tâmplarea asta conu Mihnea. Auzi, neamul Moldovenilor să fie de râsul unu i nemern ic ! Dacă l-ar fi avut a tunci în fată pe Neculai l-ar fi împuşcat ca pe u n câine.

Dar gândul ăsta-lavea mai de mul t moş Nichifor. da r îi fusese frică de ce-o să zică lumea , eând o auzi că a împuşca t un om. Şi de aceea se dusese mai mu l t să-i spuie şi conului Mihnea . să ştie că dacă o auzi că Neculai n u mai este' să n u se mî r s .

Nenorocul lu i Neculai a fost că chiar în seara aceea sä-1 vază moş Niehifor. Bă t rânu l 1-a pând i t până s'a depăr ta t bine de coliba şi apoi a t ras . La sgomotul pustei pădu rea a vui t înde lung , dar cine se intere­sează de tot ce face pădura ru l în pădu rea lui .—De-acum Neculai a m u r i t ; iar ochii lui m a r i şi fru­moşi, în fata cărora t r emurase de-atâtea ori Sul tana, n u se vor mai deschide niciodată.

A doua zi conu Mihnea a aflat-o şi pe-asta tot din gu ra pădura ru lu i . Vestea 1-a pus pe gândur i . Se gân­dea ce- să se în tâmple cu Sul tana când o afla de moar tea lui Neculai, căci ştia conu Mihnea, că-i m a r e lucru iubirea şi nu-i te poti împro-tivi. P e de altă parte nu-i venea să-l mus t re nici pe moş Nichifor, că ăsta fusese şi gându l lui . La grea încercare îl pusese Dumnezeu!

De câte ori nu se mai dusese Sul tana în zadar la isvor şi aştep­tase pe Neculai şi de câte ori n u plecase cu gând să vie a doua zi. To tdeauna se 'ntorcea tr is tă acasă. Din cauza asta slăbise: ia-1 conu

Mihnea o vedea într is tat cum se topeşte pe picioare.

Dar zis-a cineva cândva că tot ce e dat omulu i să se în tâmple i se în tâmplă , că dacă a pu tu t conu Mihnea să ascunză moar tea lui Ne­culai o zi, o săp tămân, n 'a pu tu t s'o ascunză o lună sau mai mu l t şi a aflat şi Su l tana . O. cum ar fi vrut conu Mihnea să moară mai b ine decât să vază pe Sul tana că toată ziua stă la un loc, ghemui tă , cu privirea dusă departe-departe şi râde ca o nebună . Degeaba se du­cea lângă ea şi o mângâ ia pe obraz, pe păr , îi să ru tă ochii şi o rugă să se u i te la el şi să-i spuie ce are, că Su l tana nu-1 auzea şi nu-1 ve­dea; iar conu Mihnea toată ziua plângea ca un copil.

De vale de isvor, acolo u n d e se isprăvea pădurea e ra un lac mare . Acolo s 'a dus Su l t ana într 'o zi, eând fugise de-acasă, şi s'a înecat; iar dacă Mar in Păcura ru l , care vă­zuse lueru l de departe, venise să-l spuie conulu i Mihnea n u fusese crezu!. Şi a t rebui t să caute oame­nii e zi în t reagă până să dea de corpul Sul tanei ; iar conu Mihnea , când a văzut pe Sul tana cu pă ru l u d lipit de t âmple şi cu pleoapele lăsate peste ochii ei albaştri ca ce­r u l senin, s'a frânt dela mijloc ca u n copac lovit de t răsnet şi a că­zut lângă Sul tana în t r 'un hohot de c l âns

. . .Cum s'au mai schimbat lucru­rile! Conu păru că vede înaintea lui . ca în vis pe biata lui m a m ă , care se f rământa cu nevoile soar-tei. şi care-1 dăduse în gri ja meşte­ru lu i Anton ca să-i fie şi ei cândva da vre-un folos. Da, aşa e, dacă va pârî pe meşter , acesta tot va scăpa în t r 'un fel, dar el, ce se va face? Meşterul îl va da afară Ca pe u n netrebnic, lăsându-1 fără de nici u n ajutor pe d r u m u r i ; iar m a m a lui îl va blestema că nu i-a ascul­tat povata şi i-a amăr î t zilele bă­trâneţi i . Şi apoi dece nu s'ar ara tă mai milos decât meşterul? Dece să-şi încarce sufletul cu o faptă rea? Şi eşi afară din curtea secţiei.

Se înserase. Negura nopţii se în­t indea cu încetul şi o pace sfântă plutea peste toate; iar colo la ori­zont, luceafărul , ca u n că rbune a-

prins, îşi t remura , l u m i n a pe eâm* pul negru al bolţii cereşti, înconju­rat de două stele mici ce cl ipeau sfioase.

Pavel porni spre casă. Se simţea parcă mai uşura t , fiindcă făcuse o faptă bună .

Ajunse în curte, se duse la uşă şi bătu d in picioare ca să fie auzit de cei d i n ă u n t r u . Meşterul eşi a-fară t rân t ind uşa cu furie. Era beat . Fusese cu câţiva prieteni la c râşmă şi băuse n u m a i rachiu. Când dădu cu ochii de Pavel stri­gă la el cât pu tu :

— Unde-ai fost pân 'acum, mă? Acum se vine acasă"

Pavel vru să răspunză : — Să vezi meştere., că eu., să nu

crezi că dacă... Dar n 'avu vreme să isprăvească.

O pa lmă a meşterului îi închise gura şi-l u m p l u de sânge .Apoi meşteru l in t ră în casă si închise uşa cu zăvorul. Pavel rămase afara în tovărăşia stelelor şi începu sä plângă. Şi fiindcă-i era somn îşi l uă o m â n ă de psie clin culesul găinilor, le înt inse pe jos în chip de aş ternut şi apoi se făcu ghem pe ele şi adormi cu gândul la o viaţă mai bună .

F I L M E

lin Arme ! Vaporaşul spintecă pe înserată

unde le sărate ale lacului Techir-ghiol , t ranspor tând un g r u p de es-cursionîşti dela C a r m e n - S y h a în sat.

Afară de câteva lotci răsleţe, în care se s t rânge nămolu l , lacul a-cesta, lipsit de orice vietate, cu ţărmuri le- i şterse pare un pustiu.

Totuşi , în seara aceea, un mag­nific apus de soare care în f rumu­seţează orizontul cu toate culo­rile curcubeului oferă lacului mort u n aspect de u n pitoresc încântă­tor.

Atmosfera aceasta ca lmă e în viorată afară de sgomotul ritnic al motoru lu i , de notele drăgăstoase pe care le scoate din armonică un grec păntecos cocoţat pe proră şi care delectează pe pasageri , veşnic cu aceleaşi melodii orientale la fie­care cursă a vaporaşului .

P r i n t r e pasageri se află şi un băeţaş ca de şease ani , voinic şi spătos ca un mie atlet. Băeţaşul vorbeşte cu u n p ronun ţa t accent moldovenesc cu toată lumea şi mai ales cu mamă-sa. El are o do­r in ţă pe care o expr imă tuturor , dar n imeni n u pare în măsu ră sa i-o satisfacă. De depar te observ că dor inţa miculu i moldovean se re­feră la muzicant . Acesta cont inuă să scoată d in in s t rumen tu l său a-celeaşi cântece de in imă albastră cari par a nu fi pe placul moldo­veanului nos t ru .

In cele din u r m ă , exasperat , mi­cul pasager se urcă pe o bancă şi, s tând în picioare drept ca o statue, strigă muzicantu lu i cu o voce pu­ternică care domină sgomotul mo­torului şi al apei spintecată de vaporaşul ce sboară:

— La a r m e ! cântă la a rme ! Muzicantul se execută, iar mi­

cul escursionist , în aplausele ce­lorlalţi pasageri , îşi scoate pălări­oara şi fâlfâind-o ca u n steag îl acompaniază din gură :

ѴепЩ viteji apărători ai ţârei Veniţi că sfânta zi a răsărit...

Mestugeaa

***

4 . — Na. 31 . UNIVERSUL LITERAR Duminica, 2 August 1915

M u n i ţ i i l e l u i Trepaduş d e 2V. JPOMA

Războiul cel mare era în toi. Zi cu zi, ba s'ar putea spune chiar ceas, cu ceas, telegraful, cu sau fără fir, aducea veşti din ce în ce mai sensaţionale. mai a la rmante .

Iar ,,ediţiile speciale", ca nişte cornete acustice de d imensiuni monst ruoase , măreau şi înfloreau depeşile primite, exagerându-Ie până la paroxismul exasperant al unor năprasnice catastrofe.

Dar să spicuim câteva titluri de articole, luate la în tâmplare de pe afişl gazetelor filo-franceze, filo-ge rmane şi filo-ruse *) :

„Năprasnica ofensivă a aliaţi­lor în Flandra . . . Dezastrul nemţi­lor.. . PaiMca moscovită... Barbar ia teutonă.. . Agonia aliaţilor..."

îşi poate uşor închipui ricine e-nervarea, aproape înfr igurarea cu care mu l ţ imea amatori lor de pier­dere de vreme şi de capuţinere, şvar 'ur i , lichior şi şpr i ţur i— delà ceasurile reglementare— sorbeau pe nerăsuflate conţinutul „specia­lelor" în acelaş t imp cu ingredien­tele răcoritoare-încălzitoare.. .

La dreptul vorbind nici „specia lele" nu se lăsau mai pe jos, ca acţ iune calorifică' în aceeaşi co-gină, uneori chiar în aceiaşi co­loană, curiozitatea amatorulu i de depeşi urgente era tratată cu câte u n a caldă şi cu o alta rece, căpă­tând, astfel, rezultatele unui „ha lb-bad", făcut foarte pe 'ndelete şi mai ales foarte pe ieftin !

„Cinci parale „ediţie specială!... cu ult imele rezultate ale războiu­lu i !" . . .

In cele din u r m ă amatori i de ştiri senzaţionale se 'nvăţsse cu toate, iar „specialele" îşi. pierdeau prestigiul văzând cu' ochii.

Marile cartiere generale ale foi­lor de tiraj erau o bâzâială de bondar i şi viespi. Ce să mai scor­nească, ce să mai facă? Genialita­tea reporter i lor se clătină grozav.

Şi-atunci. ca un semn al provi­denţei care nu îşi uită pe cei mai distinşi aleşi dintre aleşi, izbucni b o m b a „presiunilor diplomatice" ale beligeranţi lor pent ru forţarea neutr i lor , în orice fel...

Numai decât se ridică cu câteva grade diapazonul unu i fel de „fi­lo..", scoborîndu-se cel puţ in cu tot atâtea la cele lalte.

Şi cum, „respectând litera sfântă a neutral i tăţ i i" , unele cereau, sus şi tare, să nu se îngăduiască tre­cerea muni ţ i i lor decât pen t ru o ta­bă ră de beligeranţi , cele lalte „fi­lo. . ." cointeresante, t unau şi ful­gerau împotr iva acestei învederate pă r t imi r i şi călcări a neutra l i tă ţ i i .

Iar „opinia publ ică" delà ceasu­rile obişnuitei pierderi de vreme de pr in diferite localuri şi terase, fireşte că se a l a rmă deabinele.. .

Se începu o adevărată întrecere Intre reprezintanţ i i cei mai autori­zaţi ai „opiniei publice". Care de care dădea în vileag câte „o nouă infamie", dacă nu chiar câte „o altă t rădare" , la fiecare ediţie.

.Şi , ţ in'te pe „speciale"! E rau ca ciupercile, câte zece pe

ceas, cu câte-o „u l t imă oră" de inci linii t ipărite cu slove de-o şchioapă, de afiş.

Iar pr in furnicarul de lume ce al-cătueşte „opinia publ ică" dintre Pa la t şi Bulevard, „specialele" fo­iau, ca nişte fluturi mar i , clin mâi­nile ţiganilor în acele ale mul ţ i -mei .

Dar să-1 lăsăm să vorbească pe cel mai autorizat reprzsntant al opiniei publice, i lustrul lacob Tre­păduş , unul din decanii ştirilor senzaţionale şi al telegramelor a-la rmante , u r g e n t . confecţionate în respectivul cart ier general al „Fan­

farei" o rganul unde taie şi spân­zură:

„Ţara întreagă e a larmată de ati­tudinea nepermisă ce o au organele noastre adminis t ra t ive care lasă, cu o condamnabi lă uşur in ţă libe­rul transit pe teri toriul ţării a mu-niţi i lr necesare duşmani lor noştri de veacuri.

„Vigilenta şi răbdarea publică au fost sfidate cu neruş inare . Şi, ca să fim precişi, nu mai depar te dealtăeri noapte, un înalt funcţio­na delà vama X, ne af i rmă că a semnalat trecerea unu i tren spe­cial încărcat cu muni ţ i i .

„ înal tu l personaj al cărui n u m e îî trecem sub tăcere,—din motive uşor de înţeles —ne-a măr tur i s i t că azi-noapte fiind o lună p l ină a zărit pr in crăpătur i le vagoanelor tevi de tunur i şi l icăriri de baio­nete.

„Aşa dar e vorba de un tren în­cărcat nu numai cu muni ţ i i , dar şi cu a rmate de ale barbar i lor cu care, mâ ine poimâine, vor t rebui să se măsoare fiii tării noastre.

„S'a făptuit cea mai de pe u r m ă din t rădăr i de neam, de care fa­cem responsabil guvernul , al cărui comunicat îl aş teptăm.

„ P â n ă atunci, ţară . fii cu ochii 'n pat ru!"

Iar a doua zi d u p ă publ icarea comunicatului , acelui i lus t ru dă­tător de h r a n ă minţ i l r iată ce scrie:

„Trădarea s'a consumat! Cârmui­rea în neput in ţa sa da-şi ascunde infamia săvârşită recurge la dupli­citatea cea mai condamnabi lă!

„De aceea mar i i patrioţi . D-'nil Dc-lavale şi Deladeal au plecat cu expresul de aseară la Fefeleagele — punc tu l vamal pe unde se expe­diază muniţ i i l duşmani lor noştri seculari:

„Trădător i i avuseră însă, t impul să treacă peste grani ţă m u n i ţ i i l e ; aşa că d-nü Delavale şi Deladeal, entrolând cu scrupulozitate la l umina felinarelor, toate vagoanele din garajul Fefeloagelor n ' au pu­

tut descoperi decit trei vagoane în lăzi de muni ţ i i goale, din ale căror conţ inut nu s'a pu tu t găsi nicăeri , n imic.

„ încă odată facem atentă vigilen­ta publică asupra tu turor pur tă to­ri lor de lăzi, de toate măr imi le şi de pachete. în care se trec mun i ­ţiile, chiar pe sub ochii noştri .

„Iar t rădători i îşi vor primi pe­deapsa!"

* Fulgeră torul antreflleu al „Fan­

farei", înserat de Trepăduş la „Ul­t ima oră" cu compacte „a p rodus o consternare generală" tn toate cercuri le .

Peste tot, prin toate localurile consumatori i se cercetează bănui ­tori, a runcându-ş i priviri piezişe şi măsur îndu-se din ochi şi cântă­r ind—buzunarele celor-ce vin sau pleacă

— Să n u te mir i dom'le—gâfâie domnul Chiostec, u n u l din cei „in­troduşi în secretele zeilor"—să n u te mi r i că sun t în s tare să-şi treacă muniţ i i le pe sub nasul nostru!.. .

— Fugi d'a.colo Chiostec, te cre­deam mai deştept!—l'apostrofează unu l .

Iar Chiostec, imper tu rbab i l , în şoapte:

— Pe onoarea mea că-i totul cu putinţă!. . . Ascultati-mă pe mine : muni ţ i i le dispărute din lăzile des­pre care scrie ăla delà gazetă să n u vă mire că trece pe lângă noi, pr in buzuna re şi ghiosdane. dacă nu şi pun genţi de cucoane!...

— Lasă-ne în pace nene în baza cornile sale!..

— Ce să te las că iacă, a şi fost pr ins unu l cu muniţ i i ! . . .

In t r 'adevăr în mijlocul străzii câţiva inşi cu „Fanfava" în mână , au oprit o birje cu coşul r idicat în care se zăreşte un individ roşcat iar la picioarele lui o ladă de scân­dur i ermetic închisă şi cu felurite pecetii şi inscripţii negre pe ea...

Iar genialul T repăduş în tâm-plându-se p'acolo, perorează în­t r 'un g rup de colegi:

— Rîdeati de mine, monşer! V'aţi încredinţa t acum?

— Ce să ne 'ncredinţăm ? — îi «pune u n u l zâmbind :

— ...Că trec muni ţ i i le pe sub ochi noştri , în t răsur i şi în auto-mobile.. .

— Ce muniţ i i Trepăduş? nu ţi-e bine?

— Păi— ăla de colo, cu birja, cu lada pecetluită?!

— Ce birje? Ce ladă pecetluită? N'auzi măi băeto că-i un biet de negustor care după o zi în t reagă do îmbrânce l i şi înăduşeala la gra jdur i le comunale a obţinut o ladă de douăzeci ki lograme zahăr cu care a leargă să-şi satisfacă muş­terii..

Par 'că iar fi t u r n a t o găleată în cap genialului T repăuş , care dispa­re- cât ai clipi, neşti ind ce înnal t personaj să mai descoasă şi în ce noui t r enur i şi automobile cu mu­niţii să-şi chivernisească „Ul t ima oră" a „specialei" delà noapte.. .

Haideţi, Murgule, în lume. Hai să pribegim,

$i, albindu-te de spune. Să nu ne oprim.

De cât numai către seară Vnde'i vinul bun.

Ca să cânt în nopţi de vară Dorul meu nebun!...

Mur aule, măreşte-ţi pa su-Şi mă du ca'n sbor

Cat mai iute la popasul Nopţilor de-amor

Să s'aline 'и pieptu-mi doriii Cel neţărmurit.

Hai grăbeşte-ţi iute sborvl Murgul meu iubit !....

Cra$mari[a cea frumoasă Mă aşteaptă 'n prag.

Si în noaptea răcoroasă Cântă: ..Dor pribeag!"..

I. Cucn-Freamăt

) Regretăm că n u le pu tem re­produce şi pe cele înserate de ga- Germanii î a campanie, í l e z s r v i s í i iiiSifilaţi пз ruinele unei case pe care áu distrus-o tu tunul Betele filo-romane... : aşa ceva ne- r • 5 * •exişi, i n d d ' o c a m d a 1 ii.

loufăţi teatrale şi artistice Proecte pentru viitoarea stagiune tea t ra lă .—Teatre noui şi trupe

noul.—Repertoriile trupelor lirice.—Reviste şi de toate. Pe alte t ă râmur i „sezonul mor t "

îşi răsfaţă lenea şi tac i turnia ne-s t iagher i tä de nici un în t re rupă­tor a] toropelii caniculare . E tăce­rea semnificativă ce domneş te în pîcla unei zile înarsi ta te , înainte de vijelie, e prevestirea, poate a cine ştie a căror m i n u n i de artă, pen­tru înfăptuirea căror t rebue linişte şi reculegere.

Numai în artele imitat ive şi de s implă reproducere — în toate genur i le artei dramat ice şi în acele ale liricei scenice — aşa fiind „se­zon m o r f nu numai că nu există, da r s'ar putea spune că în aceas­tă epocă a anu lu i aceste genur i de ar tă se simt mai în apele lor.

Nimic minuna t , deci. că teatrele fac t reburi şi acum, ca şi în alţi ani . Bine înţeles teatrele subven­ţionate n u m a i cu obolul publ icu­lui, întru cât ' cele subvenţ ionate de stat... etc., p r in t r 'o nobi lă tra­diţie îşi pot permi te luxul „sezo­nulu i mor t " în cea mai depl ină accepţie a cuvântu lu i .

Aşa că teatrele de vară sunt sunt s ingura mângâ ie re a publ icului a-mator de spectacole uşoare şi, mai ales, ieftine şi, care de care, se întrec momindu-ş i amatori i cu spectacole cât mai variate şi mai b ine alese.

In acelaş t imp încep să se ves­tească noile teatre în perspectivă, noile înjghebări artistice, cu con­cursul cutărei , sau cutărei celebri­tăţi în ta ră „pe scur t t imp" .

impresa r i i încep să toarne pros­pectele şi să anun ţe repertori i le , s u b formele celor mai a t răgătoare „ in tervievur i" . acordate de cele­bri tă ţ i le scenice cu o semnificati­vă complezentă.

Şi publ icu l află. astfel, cum se vor preface vechile compani i tea­trale şi cum cugetă să-şi t reacă piesele la care lucrează cu îndâr ­j i re „Domnul Ies", hotărî t .să scrie o piesă a n u m e pentru „Domnişoa­r a Igrec".

Şi se mai află că Tea t ru l Naţio­nal e pe cale de a-şi măr i debuşeele artistice, în temeind o scenă a n u m e pen t ru piesele spectaculoase — feerii, me lod rame şi d r ame naţio­nale, sau poeme dramat ice , . — al-cătuindu-se o t rupă deosebită cu această men i re .

Fireşte cä-і îmbucură toare a-ceastă inovaţie, a cărei necesitate era de mul t s imţi tă şi la noi, în­t ru cât sunt unele capodopere ale l i tera turei dramat ice , pent ru a că­ro r reprezentare cuviincioasă se «er oare cari perfecţionări de pu­nerea în scenă, ce nu pot fi reali­t a te pe scenele existente.

Deocamdată se ştie atât. De în­dată,--ce noui intervievuri acordate vor da la lumină аНз noutăţ i , ne

vom face dator ia de a le con­semna .

Cealaltă t rupă quas i -permanentă a Capitalei îşi pregăteşte o nouă scenă, la Comoedia, u n d e echipele de lucrător i lucrează cu febri l i tate , ' la măr i rea scenei şi a sălei.

I lus t ra tă de noui angajaţi i luş­tri, compania dramat ică delà „Co­moedia" pare a fi mai mu l t ca ori când ispit i tă de reper tor iu l rar i tă ­ţilor dramaturgie i— „Strigoii lui Ibsen, „Monina-Vana" de Maeter­linck. „Gioconda" lui D 'Annun-zio — şi deci amatori i de specta­cole mai eşiti d in coarul piese­lor moderne , cu obişnuitul adul te r şi suprabanale le sforicele ale con­sorţiului comediografic Flers-Cail-lavet-Bernstein şi ceilalţi cores­pondenţ i din Bucureşt i şi d 'a iurea — vor avea put in ţa să se bucure de câteva reprezentaţ i i d e m n e de u n sătul de lanali tăt i le amint i te .

Nici t rupele Cirice nu r ă m â n mai prejos de cele dramat ice . Noui formaţii de operetă se anunţă , cu aceiaşi regular i ta te , la începutul fiecărei toamne.

De as tădată e vorba de o aseme­nea formaţie ce se presintă cu ga­ranţ i i de succes mai mar i ca nici odată.

E vorba de noua companie de operetă şi probabi l şi de operă, de sub direcţia Dumitrescu-Silva, Ciucurette, FI. Florescu — o t r ini ­tate de artişti, a lă tur i de care gă­sim ca maest ru , pe s impat icul Ale­cu Bărcănescu, u n . vechiu stâlp al formaţiilor l ir ice delà noi.

Noua corepanie lirică îşi rezervă însă noutăţ i le de reper tor iu şi cele lalte pe mai târziu, când artiştii câştigaţi d'o camdată de succesele din provincie.—' se vor fi în­tors în Capitală şi vor putea să a-corde „intervievuri senzaţ ionale" asupra viitoarei stagiuni. . .

Celelalte t rupe lirice — compa­nia C. Grigoriu delà Oteteleşianu şi compania de operă comică — de operă delà Blanduzia . îşi asanează seriile de spectacole şi succese, cu repertori i fundamenta l deosebite.

La „Otete l işanu" domneşte ope­retă vieneză, cu toate micile-i ra­mificaţii de acţ iune prin şan tanur i , localuri de noapte şi celelalte pi­canterii caracteristice genului aces­te de operetă cu totul specială.

La „Blanduz ia" t ineri cântăreţ i-cântăreţo şi-au luat-o în cap şi au isbândit într 'o b u n ă m ă s u r ă să re-întroneze în gustul publ ic vechea şi serioasa operetă şi operă comică franceză.

In acelaş t imp diversele „Cine­ma" de grădină, d in t r 'un esplicabil spirit ele concurenţă au reluat seria „revistelor" a căror sămânţă se pă­

rea că a pierit odată cu ivirea pr i­măver i i .

Aşa că n u m a i de lipsă de spec­tacole nu se poate plânge publ icu l amator de spectacole uşoare şi ma i ales ieftine, cea-ce n u poate nemul ­ţumi de fel pe artiştii diferitelor t rupe ale teatrelor de vară .

B. Lăutarul

99

NEDUMERIRE (Dintr'un roman nesfârşit)

„înainte cânilor, să vă pustiiţi cu totul'' „Ofiţerii maghiari mână biata gloată va lahă . . ."

„Neamul Românesc" an. IX, No. 44.

Mai ziceţi-le — odată câni. Mai ziceţi-le — odată. Bar ştiţi că poartă din bătrâni Un nume scump de buni români, Si merg cu voi de săptămâni La lupta 'nverşunată, Si pentru voi sunt căni.

Iar masa lor şi casa lor S'o pustiiţi vi-i seamă. Voi dănţuiţi când ştiţi că mor Flăcăii bravi dintr'un popor. Crescuţi pe brazda de ogor Şi Dacia li-i mamă. Vai, ce-a mai fi de casa lor.

In bătătura delà crâng Jucau flăcăi şi fete. Azi fetele în sat se strâng Şi fetele duioase plâng. Şi fetele de dor se strâng De parcă's deochete. Sărmane, fetele din crâng.

Şi-apoi bătrânii, buni la sfat. Se prăpădesc de jale Când pleacă cei chemaţi din sat Să lupte pentru împărat. Aşa viaţa lor i-a dat Supuşi Măriei Sale Cu sfat viclean şi fără sfat.

Li-i dată carnea pentru tun, li mâna ca pe turnă Dar „cânii" ştiu că-i mare bun Porunca pentru cel nebun. O ştiu aceasta, dar n'o spun Ci-aştept'o zi. la urmă. Să'ntoarcă gura delà tun...

Şi vezi, în trăsnete si fum S'a clătina pământul. Şi codri vor porni la drum. Că-i mare ceasul de acum. Să se prefacă toate scrum... Şi-om spune noi cuvântul In trăsnet, flacără şi fum.

Volbură Poiană

...Gând deschise uşa, ochii lui se opr i ră mira ţ i asupra celei ce-i sta înainte. Se înşela oare ? „Necunos-' cuta" era?...

Dreaptă, cu nemişcarea unei statui, la rându- i , ea-1 pr ivea cu ochi din care ţâşnea, abia înfrâ­nat , fiorul dragostei nemăr tu ­risite. .

Di când o ch inu ia gândul de a-l vorbi şi de a-1 vedea de aproape, Leria r u mai avusese as tâmpăr . Zile întregi sta cufundată în visul acesta, care i se s trecurase în su­flet, nesinrţit întâi , dureros şi ar­zător ca o flacără ; pe urmă. . . Tre­buia să-1 vadă... t r e b u i a ! Gândul acesta îi in t rase în carne. în nervi , în oase şi o înebunea aproape. . .

Şi într 'o zi, d u p ă o noapte înfri­gura tă şi nesfârşită se h o t ă r â s e : Se va duce la El. In orice împre ­j u r a r e pasul acesta ar fi fost de neertat , dar aci însăşi î n t âmpla rea o ajuta : El era medic şi Ea er* bolnavă, sufleteşte poate - - da r bolnavă...

...Şi când t răsura se opri în faţa casei, unde locuia El, când citi pe-tăbli ţa neagră nume le lui scris cu litere auri i , se cu t remură . Fu gata să se întoarcă îndără t — dar se răsgândi . Poate că El o şi văzuse de sus, delà fereastră. Urcând scara avu o senzaţie ciudată de a-meţeală şi se sprij ini de balus t ra­da de fier, care se clătina, plecân-du-se uşor în t r 'o parte . Leria se trase înapoi puţ in speriată.. . Dacă ar fi căzut?. . . Nu. hotărât lucru , Leria era n e b u n ă delà o vreme, îşi dorea toate relele, numai ca. să aibă nevoe de îngri j i rea omulu i , care-i încătuşase sufletul—cum? — nici ea n u ştia...

Sună. Dacă i-ar fi eşit înainte în clipa aceia de s igur că şi-чг fi p ie rdu i de tot cumpă tu l . . .Domnul elector e ocupat" i se spuse . d a r d'1"". voi ii să aşteotaţi..."

Să aştepte... ch iar asta voia. Se aşeză pe un scaun şi r ămase ne­mişcată. Văzuse dintr 'odată l im­pede nesocotinţa ce făcuse ven ind la El... De ce venise?... In zadar căuta să se desvinovăteăscă singu­ră, spunându-ş i că în t r ' adevăr era râu bolnavă şi că t rebuia negreşi t să-1 consulte. Sufletul ei d rep t se revolta împotriva-i . Căci ea venise să vadă impres ia lăsată de scriso­rile ei — scrisori în care iscălea „Necunoscuta", ce-i drept , da r care tocmai fiindcă pur tau pece­tea anon imatu lu i erau îndrăsne te şi învăpăiate, ca dragostea ei.

Leria se scutură , ca d in t r ' un vis ş :. privi cu lăcomie în ju ru- i . O curiozitate ne mai avută în vis ţă se deşteptă în ea... Era în casa Iui... în t re lucrur i le lui. . . Colo în colţul de după uşe erau cărţile lui dragi. . . L u ă la în tâmplare una si

6 — No. 31 . UNIVERSUL LITERAR Duminică, 2 August 1915

surâse amin t indu-ş i ceva. Răsfoi apoi un carneţel de pe o măsuţă. . . Câteva formule ne înţelese pen t ru ea, schite... In m i n t e i se închegă niş te versuri. . . Vru să le scrie a-colo, dar îşi luă seama.. .

Se întoarse la locul ei. Ogl inda d i n fată îi repetă mişcări le şi Le-r ia se privi o clipă îngrijorată. Era frumoasă? Ar fi v ru t să fie cea ma i frumoasă, pen t ru ca să-i pla­că lui, să-i smu lgă cel puţ in o pr i­v i r e mu l ţumi t ă de estet.

Aşteptarea i se părea lungă a-c u m şi ne răbda rea o făcu să tre­m u r e . P e buze 'i r evenea mereu , ca un efren obsedant , un c râmpei din „Ave Maria" ale cărei note le luase maşinaliceşte de pe pian, şi aş tepta , în picioare, dreaptă cu ne­mişcarea unei s tatui .

Când, în sfârşit, El deschise u-şa, ochi-î se opr i ră mira ţ i a sup ra celei ce-i stă înainte. Se înşela oa r e? „Necunoscuta" e r a ?

Căci pr in t r 'o împre ju ra re pe ca­re Ea n'o putea cunoaşte, El aflase cine-i aceia ce-i scrisese... Dar mi­r a r ea şi-o ascunse repede sub mas­ca rece a politeţei : — „Dudue.. . ce aveţi Dudue?" . . . Ea îşi r ep r imă u n surâs ascuns, puţ in răutăcios. Şi l inişt i tă ca pr in farmec începu să vorbească cu glas ce sună stră­in . Ii ară tă s imptomele boalei de care suferea — s imptome pe care de a l tminter i El le cunoştea per­fect, ciin scrisorile ce-i t r imesese ma i na in te . . . Şi deodată, sub pri­virea lui sfredelitoare, gândul i se opri în loc... Tăcu ascunzându-şi capul în mâini. . . . Vă face r ă u lu­m i n a ? Nu.. . ba da, îngâna ea. ve-nindu-ş i în fire.

El o ascultase cu aerul său grav, care-1 pr indea aşa bine. de altfel. De pe faţa lui Leria nu pu­tuse desprinde nimic . Ai fi pu tu t c rede orice. Ai fi pu tu t crede că-şi t-ate joc, tot aşa după cum ai fi putut, citi u r ă în ochii lui , tot aşa p recum ţi-ar fi arătat cea mai ne­ţ ă rmur i t ă iubire. Şi Ea, care-1 pândea îşi simţi deodată sufletul la fel cu o vioară ale cărei coarde ţ v e a întinse, plesniră. . .

V'sul murea . . . Nu-i ceruse nici odată nimic, dar ar fi t rebuit să în­ţeleagă că felul său de a fi, sfărâ­mase o viaţă... Visul murea îna­in te de a-şi fi deschis aripele că­tre soare.

Şi pe când Leria cobora scările, abia s tăpân ; ndu-se să n u plângă, îşi simţi pr ivirea chemată înapoi. . .

Sus, în dunga de l umină a uşei r ămase des-chisă, Ea-1 văzu s tând neclintit .

Ochii lui negri — ca însuşi noap­t ea se risipea în preajmă-le, avură o s trălucire ciudată.

Fusese oare reflexul lampei din sala sau fusese reflexul unei stări sufleteşti?.. .

Vezi... aceasta n'o va şti Leria nici odată...

Gabriella I. Anastasiu-Vnculescu

Cugetări şi aforisme de general AL. H10TTTJ

Femeia se pierde numa i p r in ticăloşia bă rba tu lu i .

Păr in ţ i i de la copii să nu se aştepte decât la ingra t i tudine . Copii la r ându l lor vor îndura a-ceiaşi rotaţie. Pe p ă m â n t se plă­tesc toate poliţile.

A lupta pent ru a convinge igno­ran ţa este cea mai grozavă tor tură .

* Politicianii, cari t răncănesc toată

ziua, sunt ca şarpele satelor, cari latră toată noapea la lună .

Din cugetare şi tăcere isvo-resc faptele de măr i r e şi glorie ale popoarelor.

Au ш spus"francezii 'ntr'una Că sînt nemţii la cap grei, S'apoi tofi. ca 'ntotdeauna. Au crezut ce au spus ei.

Dar că sînt sălbatici, — iată. Prin războiul declarat, Acum lumii îl arată Wilhelm, marele 'mpărat.

N. Ţ.

Soare împărat de L ACHIMESCU

(Urmare si sfârşit) Munca rodea şi t a ra piticilor

creşte cu pu te re , când într 'o zi nişte nori groşi, negri, acoperiră cerul acestei ţăr işoare. Mar t i e 1 ) îşi deslănţuise furia. Roşu împăra t , cu ba rba m a r e şi ochii albaştr i i , s tăpâni tor de ţăr i înt inse, înghe­ţate, porni fulgere şi tunete ce cu­t r emurau văzduhu l . Apele cloco­teau, mun ţ i i îşi mişcau înfr iguraţ i coamele. însăşi câmpii le aur i te şopteau în ta ină, pe când l umea stătea împietr i tă de groază. In a-ceste momente de grea cumpănă , Vulcan*) î n a r m a m â n a lui Fă t F r u m o s pen t ru a t u rna în bronz neperi tor speranţele poporului , cari ca unu l se ridicase Ia vocea lui puternică. Alergau cari cum puteau, cu suliţe, cu scări şi frân­ghii , acăţărându-se pe dealur i şi t recând ape.

Şi s'au aduna t mul ţ i , mul ţ i de tot, la o apă m a r e ce li se punea în cale. Aşa, la u n semn dat, toţi bă­tură din p a lme şi sub cuvintele vrăjite : hi, hop de -cealaltă par te să fim ; se înt inse un pod şi oas­tea amestecată cu a lui Roşu îm­păra t sbura, ca şoimu, cu Făt F ru ­mos în frunte, la b i ru in ţă .

A luptat şi a lupta t până ce a în­vins căpcăunii ce scoteau pe năr i văpăi de foc, i-au legat fedeleş şi i-au dus plocon Ia cur tea lui Făt F r u m o s . Cântece de veselie stră­băteau din micile colibe până în palate, iar neamur i l e toate, deschi­deau la rg braţele, poporului pit ic. Dar nu j-a fost dat acestui norod ne însemnat şi nemăsura t în vite­j ie să se bucure complet, căci Ro­şu împăra t le-a ciunti t moşia fără drept, preţ al jertfei aduse pent ru a scăpa din ghiarele pieirei, pe ei şi pe ai lui.

Piticii îşi înecară în piept dure­rea Şi lacrimile şi se puseră din nou pe lucru, cu dor şi dragoste, să înfiripeze năzuinţele lor. Du­ra ră sate şi oraşe, îmbră ţ i ş ind cu dragoste de frate pe cei ce locuiau în nouile meleagur i . Acum soarele răsărea mai glorios, pe înt insul a-pei tăiat de corăbii ce prinsese fi­inţă, ducând în cele pat ru colţuri ale lumii umi le i şi încercatei ţări­şoare.

Munţ i , dealuri şi câmpi i îmbră­case h l amida împărătească, scăl­date în unde de l u m i n ă ate sfăpâ-ni torului lumi i .

Noaptea stele schinteiau şi-şi ju­cau razele. Pasăr i le şi apele de­venise sglobii. Pacea domnea, iar piticii roboteau clin zori în noapte si ca albinele îsi pregăteau celule­le, unele cu miere, sitele cu ger­menii generaţiei viitoare, ahtiaţi după visul într 'ar ipat ce se tot de­părta.

Făt F r u m o s vâslea, p r in t re sbu-ciume şi valuri , barca naţ iuni i ce se înfiripa ferind-o când de stânci, când de fur tună.

In acest t imp. curtea lui era co-pr insă de o mare îngri jorare. Ma­i a 3 ) nu b inecuvânta pe crăiasă cu moşteni tori . Cu cât t impul trecea Fă t F r u m o s şi Crăiasa, treea şi ei, cu atât gri ja creştea în t r ' una , pâ­n ă ce într 'o zi, cur tea şi poporul ,

*) Zeul războiului . s ) Zeul focului-făuritor. 3 î Zâna infernului .

î n t r ' u n gând şi o voinţă îşi da ru i ­ra din n e a m şi viaţă d e împăra t , u n moştenitor .

Poporul îşi depăna urzeala des ­tinelor lui în pace şl voie bună , m u n c i n d fără răgaz, încât toţi cei ce treceau r ămâneau uluiţ i . Insă vai ! nu-i fusese dat să se bucure m u l t de aceasta, căci h id ra eşind d in văgăuni le în care stătuse liniş­tită, delà zdrobirea lanţur i lor cu car i fusese încătuşată , împroşca cu foc pe cei d impre ju r şi cu bale veninoase pe neobosiţii si vajnicii pitici.

Ca în t r ' un cazan fierbea sângele pit icilor şi d in ochii lor porneau săgeţi de răzbunare , când pămân­tul , în t r 'o noapte de vară , delà u n capăt la al tul se înfiora de sunete de clopote şi t râmbi ţ i .

Ce e r a ? Răbdarea se curmase aci şi cu

toţii, cu mic cu mare . în goană nebună , care cum putea alerga din toate părţ i le la glasul dogori­tor de că ldură al încercatului Făt F r u m o s . Tropot de cai, h u r u i t de care şi fel de fel de alergătoare pe roate, din cele ma i iuţi . mâna o b u r ă peste în t insul tării , spre apa cea albastră, pe ale cărei unde, de bucurie , stropii săltau în cântecul lui Echo.

Sub vraja doinei îşi aduseră a-min te de zilele t ră i te de înnain-taşii lor, şi c u m uni i d in t re ei ma i dă inu ia din vremi le trecute, Ie scăpărară în minte cuvintele vră­j i te de odinioară. Un semn n u m a i şi deodată mai mul te punţ i îşi scăldară, în unde le bă t rânei ape, umbrele lor şi eu toţii, ça furnicile sbura ră pânza peste mun ţ i i gigan­tici, pe crestele cărora corbii se boceau.

Aiolos le mângâ ia f runţ i le şi le ştergea sudorile cu degetele stră­vezii, oţelind t rupur i le obidite.

Dar m i n u n e ! Marte acum nu deslănţuise fiarele cari să sfâşie, să r u p ă şi să scalde în sânge pra­da, ci pu r t a r a m u r a de finie şi se­m ă n a pe ori unde trecea cu l tu ra şi munea cu spor. îsvorâtă din pa­cea ce ducea cu el.

Hidra, vrăji tă de vârtejul acestei puter i nebănui te , rotindu-şi în or­bite, ochii învăpăiaţ i de sânge şi u r ă , s'a svârcolit şi resemnată s*a re t ras în culcuşul său.

Când firea abia îşi căpătase as­pectul de odinioară, sgripţorit se s t rângeau la sfat şi se întreceau în scrâşnir i şi muşcăr i veninoase.

Atunci Hades *) se arătă , ne îndu­plecat şi-şi începu opera de distru­gere. Zgudu ia cu atâta furie fie­rea, că din toate părţi le se năpus ­teau văpăi şi tunete îngrozitoare, de c u t r e m u r a pământu l . Lumea se stârcise. îngrozi tă şi u lu i tă îşi pu­nea întrebăr i la cari n imeni nu putea r ă spunde , atât de năprasnic era viforul ce s trăbătea coaja pă­mân tu lu i . Peste toate s trăjuia a-cum Cerber") . L u m i n a se stinse­se în toate sufletele. Flori le se î n T

tristase şi îşi strânsese petalele pe tu lpină . Pasăr i le încetase cântecul, şi numa i cerbii se lăsase din mun ţ i pe coline şi câmpii , înfiorând fi­rea cu croncănitul lor înfiorător ca şi făptura lor.

Firea cernită topea tn sânu-i ne­mărg in i t u l t imele suspine, oftări şi sughi ţur i descătuşate din lan­ţuri le vieţii.

Pe m o r m a n e de leşuri , satan râ­dea cu bucur ie că învinsese geniul b inelui .

Şi pe când Hades şi Cerber dom­neau peste tot, în ţăr işoara d inspre soare răsare , sfetnicii se strânse­se în j u ru l lui Făt f r u m o s .

In această vreme, se zărea aler­gând spre miazănoEpte o pară de foc tâ rând după ea o vâlvătae, ca un fuior l ung şi răsfirat.

Mii şi mii de ochi u r m ă r i r ă a-ceastă arătare , până ce să stinse după creştetele munţ i lor . Fel de fel de părer i sburau din gură în gură , d int r 'o par te într 'a l ta a ţă-

*) Zeul infernului . •) în tuner icu l groaznic

rii, d in văi şi munţ i . înţelepţ i i căutau să p ă t r u n d ă înţelesul aces­tui semn, iar mul ţ imea , cu i n ima s t rânsă. îşi făcea cruce şi scuipa în sân, ca a tunci când se tem de cine ştie ce apucă tu ră sau năpaste căc! ştia doară d in bă t rân i că aseme­nea semne numa i a b ine nu sunt. Şi pe când în fiecare tresărea ini­ma de groază, o s trăfulgerare brazdă cerul , lăsând în u r m ă o dâră luminoasă în spre miez de noapte şi se s t inse într 'o pâlpâire ca o suflare, pe c â n d o şoaptă pr indea din ce în ce mai m u l t şi mai m u l t ă putere . în v r e m e ce impresia se schimba într'o^ nouă nădejde ce sălăşluise în toate su­fletele.

Nu mu l t d u p ă aceasta, рѳ când veselia sticlea în ochii fiecărui, un sunet p r e lung de acioae spărgea aerul , e p o i un alt sunet şi al*el«. până ce din toată ţara părea că se înal ţă imnur i de slăvire. Marte îşi îmbrăcase toga, iar din mâini sca­pă ră fulgere ş i tunete .

Se mişca codrii, se mişca pie­trele însufleţite şi toate vietăţile a lergau, căutau, se înşira în rân­dur i spre a-şî estoi aleanul ce de v remur i îl rodea, şi. în t r 'un avânt, de simţire, roiur i se înălţau рэ spe­te de pasări ur iaşe b răzdând văz­duhu l , s t răbă tând dealur i , mun ţ i şi ape, de se în tuneca soarele. Să fi văzut aceşti şoimi, îna rmaţ i cu semnul credinţei, cum sbura spre b i ru in ţă şi cât te-ai şterge la ochi. a înfrânt tot ce nu era de un neam şi o l imbă, gonindu-i dincolo de apele ce înconjura s t r ăbuna lor ţară .

De atunci Elele au încins horă împre ju ru l hotarelor şi oricine în-drăsneşte să calce pe bă tă tu ra lor arsă, pe care iarba nu mai creştea, şuchiază şi poceşte. Naiadele plu­tesc pe în t insul apelor, pe când Pose idon ' ) , în caleaşca aur i tă cu roţi de argint se î n c u r a pe a pa cea m a r e ca cerneala şi sbeguie caii cu picioare de păiajeni u rma t de gloate de monştri i , ocrotind puz­deria de corăbii ce spintecă, ca năluca coama apelor, în cântecul sirenelor.

Şi pe când totul se legăna pe braţele zeilor ce prezidase la în­firiparea şi măr i rea tării delà soare răsare, Oreadele clădise în a-d u m b n r e a munţ i lor , în nemărgi ­nitele pădur i de smara ld cu mâin i de meşter nevăzute. Ia adăpost de orice viclenii , u n palat, ne mai văzut de frumos. l umin i ce stră­băteau tăr ia şi cântau i m n u r i la adierea vân tu lu i , păzit de eroii munţ i lor .

Aici Fă t F r u m o s şi Crăiasa îşi pet recură bătrâneţe le . în scaunul domniei ţesut din beteală toarsă, de raze de soare, pe când Echo' buc iuma nume le de s o a r e împă ra t pe în t insul ţăr i i , peste măr i şi ţăr i .

Buc iumarea lui Soare împă ra t era atât de duioasă, de storcea lacr imi de bucur ie până şi pietri-lor, iar cerbii cu r a m u r i pe coar­ne şi căprioare cu ochii b lânzi şi umezi , fermecate, în ţe leneau pe loc.

Furn ic i le zoreau de foc lucrul , şi în scurtă v r eme au r idicat în prea jma pa la tu lu i un m u ş u r o i mare cât u n munte , pe când Omul şi Craiul împietr i ţ i de isbe-liştele vremilor, ce sburase peste capetele lor înălbi te . puneau piept, vitejeşte, viferuri lor .

Soare împăra t , împodobi t cu au­reola gloriei şi măr i r i i privea mân­dru cum la picioarele sale sale se desfăşoară în t insur i de pământ , dealur i şi câmpii , pe cari copiii ăi sufleteşti roboteau neîncetat , cu spor la muncă , semănând ori u n d e ajungea, l umină , dragoste, frăţie, că împăra ţ i i trufaşi de odi­n ioa ră se închinau smeriţ i în faţa colosului ce se ridicase din pul ­bere.

Şi aşa s'a scurs v reme mul tă , până când într 'o b u n ă d iminea ţă

*) Zeul mări lor .

Duminică, 2 August 1915 No. 3 1 . — 7 .

privirile tu tu lor se opr i ră zăpăcite asupra unei m ă r i de l u m i n ă ce străbătea din lăuntrul m inuna tu ­lui pa la t .

Când nedumerirea era mai mare, deoda tă se zări Soare împă ra t firav, a lb colelie, p u r t â n d coroana gloriei ce s trălucea, cam ra r pe l u m e ar putea străluci, iar zânele ce p r i n valuri le vieţii în ocrotise, îl îmbrăcau eu degetele străvezii, cu h l a m i d a diafană ţesută în cu­lori d e curcubeu. Şi când totul se găt ise , o l umină a învălu i t pa­latul, prefăcându-1 într 'o clipită în nor străveziu, care înăl ţă spre tă­r i a a lbast ră pur tând în t r iumf un chip topit în raze de l umină , ce a mers de s'a aşezat pe vârful ce­lui ma i înalt mun te , de unde pri­vir i le se rotesc până în marca cea m a r e şi la hotarele împără ţ i e i de Ia soare răsare .

De a tunci se vede în nopt ' le fru­m o a s e şi senine de peruzea, în cl ipirea stelelor, s i lueta lui Soare

împăra t , pe vârful munte lu i , de unde îşi în t inde în scurgerea vre-milor puterea sa ocrotitoare, peste ale sale meleagur i şi ai săi locui­tori, cari cu toţii erau scum fraţi şi se bucu rau de aceeaşi dreptate de se u imise neamur i l e toate.

Mul ţumi rea si fericirea sălăşluia în suflete şi fiecare îşi îndrep la cehii cu adora re către eel ce fusese Soare împăra t , iar câmpiile mă­noase se acoperiră cu toate bu­nătăţile pămân tu lu i ; miere şi k p t e curgea pe înt insul ţă r i i .

Pe pajişti sburdau vioaie tot fe­lul de animale şi păsări le se roteau în văzduh si jucau prin c rângur i şi dumbrăv i .

P ă m â n t u l ca o g răd ină era se­măna t de mii şi mii de flori, stră­bătute de isvoare l impezi , dătă­toare de vată. iar pe munţ i , pr in­tre minunate le flori, a răsăr i t o fioare. nemacula tă şi nemur i toare , pe care poporul o chemă; Grăia-so. iar un i i îi zic floarea reginei .

CAMPANIA DIN 1913

A l-iufui Divizion din Regim. 5 Roşiori d o C. t I O C V Z A X

— lj R M A R E

Zidul dc apărare

i n discuţi i le ce am avut cu d. \Col. Bălăceanu m ' a m convins că ;d-sa a re dreptate în a susţ ine că e l e m e n t u l turcesc a r putea deve­ni zid de apărare contra bulgar i ­lor, pe care-i urăşte de moar te . .Va t rebui şi tare-mi e t eamă că n u se va face; începutul confirmă temerea mea, n 'aveam oameni şi cei cave sunt , se gândesc în teză Igenerală, la interesul lor part icu­l a r , ' a r t rebui zic să ne i m p u n e m p r i n cinste, dragoste şi muncă .

Ar fi fost b ine iar ca provinciile ce ni s'a a tr ibui t , să se lase sub admin i s t r a t iunea mi l i ta ră până se găseau elementele necsare unei cinst i te şi bune admin is t ra ţ iun i . In ăst caz s'ar fi luat toţi oamenii valizi până la 45 ani, li s'ar fi in­suflat doru l apără re i moşiei lor, făcându-se ast-fel acel zid de care vorbeam.

Dacă aş avea o putere, declar că aş fi dat direcţia d-lui col. Bălă­ceanu, care are adevărate idei democrat ice, adevăra tă iubi re de popor , pe care vrea să-l vadă , tare, pen t ru ca cuvântu l lui să fie ori când ascultat .

Ce p lanur i frumoase mi-a des­cr i s că are! Şi ce e mai curios e că fără a face politică, admi ră p e d-nii P . P . Carp şi N . Fil ipescu alo căror idei cel pu ţ in pent ru mo-jment d u p ă mine, nu cadrează cu pă re r i l e d-lui locot.-col. Bălăceanu

! care a r dori ca ori ce r o m â n să a ibă d rep tu l a-şi spune gându l , adică cea ce noi care facem poli­t ică, n u m i m votul univesal , pe care nici par t idu l meu de şi li­bera l nat ional pare a nu ' l dori imedia t , vrea să ajungă la el pr in etape, care sunt după mîne un rău .

Visul d-lui col. Bălăceanu nu se va pu tea îndeplini de cât n u m a i de acei în favoare a căror t rebue să se îndeplinească şi t impul nu ѳ depăr ta t . Dar iar nu mai fac istorie. Incorigibil şi pace. Con­t inui dar .

P r imindu- se ordin pent ru mă­r i r ea zonei divizionului de cava­lerie s'a d ispus facerea recensă-m â n t u l u şi satelor care cădeau în acea zonă, lucrare cu care a fost însă rc ina t d-nii locot. Timotei şi sublocotenenţi i Chi l iman, Slă-vescu şi Aslan.

La 28 Iulie am văzut şi eu t rupe r o m â n e pe care nu le mai văzu-eem d e la 28 Iunie . In călăria ce am făcut cu d. col. Herescu până ia sa tu Karac ne-am în tâ ln i t cu

u n batalion din reg. 35 Vasile Lupu şi u n u din 36 Matei Basa-rab comandat de maior Penescu, care mergeau a forma cordon sa­ni tar cu cantonrea la R a h m a n -siklar.

Satul Karac fiiind turcesc era şi mai m u r d a r ca Zavet aşa că am fost foarte mul ţumi ţ i când s'a dispus ca în mu ta rea care din nou s'a ordonat , să stăm la Kemanlar , de unde vom tr imete în sectorul dest inat cavaleriei, cordoane sani­tare pentru că se spunea că ho­lera face ravagii în a rma ta din spre Sofia, fapt ce s'a certificat în u rmă .

Ni se mai aduse o veste care ne-a mişcat şi în deosebi t inerii ofiţeri erau foarte veseli. Se spu­nea că din cauza dificultăţilor de­legaţilor bulgar i , e ram ia 22 Iulie, t ratat ivele de pace se vor rupe şi cum la £3 expira t impu l a rmis t i ­ţ iu lui , o să începem şi noi o acţi­une mai viguroasă, nu n u m a i de schmbăr i do can tonamente , facere de recensământ , poliţ ia în t re bul­gari şi turci şi cordonul sanitar, care putea uşor fi complectat de infaterie, rnai ales că omul călare e g reu a face pr in pădur i o pază viguroasă. Această credinţă se în­tărea pr in ştirea că alteţele lor regale, principii F e r d i n a n d şi Carol au trecut la T.-Măgairele. Mare bucur ie în t re soldaţi care spuneau că nu vor fi veni t de geaba, c'ar v rea să afle bu lga ru l de ce e capabil românu l . Toţi aveau un spiri t răsboinic.

Uitai să spun că la Karac a m aflat că turcii au început rama­zanul .

Sărbătoarea în care nu mă­nâncă, nu bea nici apă, nici nu fumează toată ziua, da r nici nu munceş te şi şade şi mai mul t de obicei, însă se duce do 5 ori pe zi la geamie, iar după miezul nopţei începe să mănânce . Şi aceasta 30 de z i l3 .

La 30 de Iulie am plecat dîn Zavet. _Preotu m 'a sărutat pe г і т а г "şi ne-a oferit flori, d-lui

col. Herescu, mie şi d-lui dr . Di-nulescu, care cu t r a t amen tu l ce-i prescrisese, ameliorase mu l t sta­rea sa neuras tenică . Refăcând a-celaş d r u m până la Mudziler, a-dică pr in sp lendidul ant i tea t ru na tura l de care a m vorbit mai

sus, am ajuns la Huseinler o po­ziţie încântătore şi cu apă de isvor foarte abondentă .

Poziţia dealuri lor , îndulat i i lor , pietr i le acoperite de muşchi şi pe alocurea pleşuve, vederea sa tu lu i

M. Kocardza, 'mi da impres ia unor poziţii dni Elveţia, sau mai b ine zis a unui pitoresc na tura l , cu locuinţe detestabile.

Turcii tembel i cum sun t , prefe­rau să ia apă din lacur i le de ploaie, pe când Ia o mică depăr­tare aveau o apă minuna tă , care p r in vo lumul său m â n a şi o moară .

De aceea d-nu comandan t al r eg imentu lu i a ordonat r ămâne­rea escadroanelor aci, iar Statul Mjor la Kemanlar . In d r u m spre Huseinler am văzut mai mu l t e colosale movile d in t re care u n a mai mare se zice a fi m o n u m e n t u l lui Su l iman Paşa. îngropat aci la 1539.

Astfel de movile mai mîci d s r foarte mul t e , a m văzut în apro­pierea oraşului Dobrîci. Legenda vrea ca ele să fi servît de metere-zuri pen t ru tunur i l e turcilor, exact însă n u am putut afla, ne având t impul a mă ocupa cu a-semenea cercetări .

Re luând posesia Ia Keman la r a unei camere din aşa zisul hotel al fostului deputa t democrat t u rc în pa r l amen tu l bulgar , a t rebuit din cauza muştelor care erau mi­l iarde să mă m u t într 'o sală a nou­lui g imnaziu u n d e se instalase cancelaria reg imentu lu i , pen t ru că dure rea ce o s imţeam de vr'o 3 zile în par tea lombară , se consta­tase de d-nul lt. dr. Dinulescti a fi congest iunea bazei p l ămânu lu i stâng.

Abia mă aşezasem când mi se comunică că sunt chemat de d-nii coloneii, descoperiseră în clădirea unde se găsea o farmacie mai mare ca la Zavet. o cameră bună cu li­no leum pe jos, curată , tavan înalt de b lăni , cameră în care m 'am instalat şi u n d e fiind tratat cu ventuze şi aspir ină m 'am vinde­cat fără a s imţi atuncea ceva la p l ămânuf drept, cum susţinea d-nu lt. dr. Binulescu că t rebue să fie at ins şi el şi cea ce sa în­tâmplat mai târziu, când luând o permis iune de 4 zile a m fost la Bucureşt i unde am scăpat cu ventuze vr'o 40. Ce splendidă far­macie! Localul se compune din vr 'o 6 camere, dintre care 2 pen­tru farmacie si cameră de aştep­tare ocupată de lt. dr . Dinulescu, camera farmacistului pe care am o-cupato eu, laboratorul care era o-cupat de căpi tanul Preotor ian şi alte vr 'o 3 camere neocupate. Me­dicamente de tot felul în profuzie aşa de mare , că populsţ ia din Keman la r şi împre ju r imi a pu tu t profita tot t impul cât gm stat o cr.lo. Lt. dr. Dinulescu da consul-taţ iuni gratui te şi medicul veteri­na r Borş le prepara .

Cu această ocazie a m pu tu t afla că în t impur i l e normale în Ke­man la r , e u n medic căruia popu-la ţ iunea îi plăteşte 2 lei când îl consuîtă şi medicamente le erau gra lu î te pen t ru boalele infecţioa se. Atftt se obişnuise lumea cu plata acestor 2 lei de eonsultaţ îu-ne, că mul ţ î au oferit şi lt. dr . Dinulescu care a refuzat, cu toate că avea norocul se vindece pe toţi are-i se presinta, ba la uni i sa dus ch ia r la locuinţele lor pent ru că fiind bolnavi în pat, n u puteau sa vină la consul ta ţ iune.

In t impul indispoziţ iunei mele, a m avut ocazia să fiu că d-nul lt. medic veter inar Borş cântase în Italia ca tenor scena teat rur i lor de aclo şi c'a fest mu l t apreciat, cea ce era foarte na tura l , pen t ru că avea o voce splendidă şi o şcoală desăvârşită.

Când se decidea a cânta, se for­m a u n cerc de ofiţeri în f runte cu d-nii colonei Herescu şi Bălăceanu şi regre tam că t impul trece aşa ele repede.

Tot în acest t i m p au venit câţi­va deser tor i bulgar i care cercetau în ce p a r t e cade satul lor şi cum aveam cunoşt in ţă de l inia ce ocu­pasem, pu team să le spun. Tot din cauza acestei Unii şi din cauză că aşezasem cordon sani tar în a-

pr o piere a ei, aveam convingerea că satul Keman la r va r ă m â n e ro­mânie i .

Nu pu t eam b ă n u i că acolo u n d e făceam admin i s t ra ţ i e mil i tară ,

u n d e se r idicase p lanu l ş i tuaţ iu-nei de ofţeriî r omân i , pu tea să n u r ă m â n ă Românie i . Ceva mai mul t . locuitorii fruntaşi din Durac au venit să-mi ceară ajutorul contra turci lor eare-î bătuse, la doi l e frânsese m â n a şi a l tuia picioru, pen t ru că turcii erau convinşi că au scăpat de domnia ţ iunea bul ­gară .

Toti dar şt iam, aveam convin­gerea că aceste localităţi vor ră­m â n e României . S inguru l de pă­re re contrar ie era d-nu lt. col. Bă­lăceanu, cu care a m şi făcut pr in­soare, pe care a m pierdut 'o pen t ru că conferinţa din Bucureşt i a ales altă linie de frontieră, care d u p ă părerea mea, a mai făcut o gre­şeală a lua o frontarie uscată în loc de u n a umedă , adică a lua t f runtar ia dealur i lor în loc de a-ceia a văilor, care mai uşor se pot apăra.

Zic greşeală, pen t ru că dacă politiceşte s'a făcut bine a nu se eere mai muH de cât se ceruse întâi ca puncte de reper şi adică: Turtucaia-Dobrici-Balcic, apoi ori ce linie în t re aceste punc t e ar fi f ostnecesară apărăre i ţărei, s 'ar fi putut u«M' lua. Bulgarii tre­bu ind să o adită cum a r fi a d m i s chiar l inia Rusciuc Şumla-Varna .

Se va aice poate că ni-i facem vrăşmaşi?

Oare acum ne sunt prieteni? Nu vorbesc pe tot locul, nu scriu chiar că au fost spoliaţi, că în cur înd îşi vor lua g râna ru l ce li sa luat? Linia aleasa de conferinţa păcei m'a făcut să pierd pr insoarea d e oarece alta era l inia ce se găsea necesară, fixată ch ia r pr in ordi­nul No. 7 din Iulie ca cordon sa­nitar pentru br igada 17 de infan­terie şi a n u m e : dela Breslen prin Jupar -Balbunar -Karaoae , cota 269 şi pentru br igada 18 Hebib-Tor-sun-Iusuf-Mular-Kuck-Ahmed şi regiment l de grăniceri Kilicadi-T r u b c u l a r Ehisee-Vladimirov, dân-duse în paza cavaleriei, în tâ iul divizion din 5 roşiori, linia d in râule ţu l Demi-Babinar pein Eschi-Mahle, Burac-Kilik-Gilik până la Hobeib. De ce conferinţa păcei nu a menţ inut 'o? nu ştiu, nu vreau să ştiu nici nu e b ine să mai cer­cetez.

La 27 Iube când căldura reîn­cepuse, ziarele ce ne parveneau ne a u vestit încheierea păcei dela 28 Iul ie , ordonându -se la 30 un Tedeum la Tur tuca ia , la care nu a m p u t u t asista pen t ru că p r imind o rd inu pent ru mu ta rea divizio­nu lu i din Keman la r spre a aşeza cordoanele sant i tare . t rebuie să plec pen t ru a comunica ord inu l d-lui comandan t al r eg imentu lu i .

Cu mergerea mea la Turtucaia, î m p r e u n ă cu d-nu căpitan Pre to­r ián am fost însoţit şi de d-nu că­pi tan Teodorescu care adusese ul­timi complectaşi, după ce văzuse şi divizionul al II de Balete.

După Kösi-Abdi am trecut prin Meseinler de u n d e începea cons-t ruc ia unde şosele noi în mare parte neînpetr i te . d a r p i s t ra era adusă pe marg inea şoselei şi dela Astvatkoy, un sat foarte drăguţ , u n d e chiar în trecerea mea. prin u r m a r e în t impul de răsbei , sa lucra la u n pod de piat ră peste şosea.

Aci la Asdatkoj am găsit iar o m o n u m e n t a l ă ceşmea dar care în­cepea să cadă în ru ină prin neîn-grijire.

(Va urma).

E x> a t ă

In numărul trecut s'a publ ica t d in eroare, sub versurile în t i tu la­te „Şoimii" , numele de Al. Răclu-lescu, în loc de Al. Săvulescu. Fa­cem cuvenite rectificare.

——— * £. jf ———»

S. — No. UNIVERSUL LITERAR Duminică, Iulie 4916

a marilor şi valoroaselor

ce oieră ziarul „Universur* aiiouatilor săi la tragerea din Noembrie 1915

L e i 0 0 0 IN BONURI COMUNALE 4' cu G u p . de Nuemű-rie і9І6

Un dormitor complect de bronz pentru 2 persoane, compus din 2 paturi de bronz, cu somiere, 2 noptiere, şt un elegant lavoir cu oglindă, special lucrate de cunos­cuta fabrică de mobile de bronz M. Gutman, Bucureşti, str. Sf. Apo­stoli, furnisorul celor mal mari case particulare Vile şi Hoteluri.

Î T M A ^ M M M I A U mărimea 59-44-116 cm., construită

І іПа І іГаШОІа l n f o r m a u n u l d u l a D d e m a h o n

w w foarte elegant lustruit, cu o des-părţitură Jos sare servă la conservarea plăcilor. Pavilionul din lemn de resonantă Ia montură de fontă se află Tn Interiorul du­lapului. Mecanismul extraforte cu 3 arcuri. Braţul conic recurbat o diafragmă ..Exhibition". Această gramolă, o bucată de artă. me­nită a înfrumuseţa cel mai luxos salon, este ca construcţie ultima perfecţiune a renumitei fabrice marca „ înger" şl ne-a fost fur­nizate de către reprezentantul ei d-1 Jean Feder, furnizorul

Cur i i Regale, Bucureşti, Calea Victoriei, 54.

A Un dormitor de lemn fin construit In marea fabrică do mobile de lemn Marin V. Ganea şoseaua Mlbai-Bravul No. 37 şi str. Şerbănică No. io. Sucursala :

Calea Victoriei No. 107

Un elegant doimitur de bronz de mare valoare, compus din 1 pat, o noptieră ş i lavoir cu o oglindă, furnizat pentru premiile noastre, delà cunoscutul depozit de mobile de fler şl bronz „Industria Metalică Marcu". Bulevardul

Elisabeta 8, Bucureşti

Un elegant pat pentru eonii cumpărat tot delà „Industria Metalică Marcu", Bd. Ëlisabeta, 8.

" - L ? : tot delà depozitul de mobilă de fier şi bronz

„Industria Metalică Marcu" Bulevardul Elisabeta No. 8.

Lăzi cu dherlÉe produse ale геиіішііеі ылѣе yii*re$son" fabrică de licheruri siropuri şi cogiiacuri, au fost cumpărate pentru premiile ce l t oierim aoonaţilor noştri la .i agerea din Noembrie c.

una souă „ outit no. ù

Un coşulet de metal alb fin ar­gintat pentru cărţi de vizită. Una casetă de bijuterii de me­tal alb, irumos argintai, în for­mă împletită. Una fructieră ;u picior de metal alb, fin argia-tat Un serviciu de ceai pentru 6 persoane, compus din. 6 pa­hare de ceai cu suporturi, o za-harniţă, o sticluţa de rom, jn cleştişor de zahăr, toate de me­tal alb fin argintate, pe o tavă de lemn de mahon, cu monturi argintate. Una oglindă de mâ­nă de metal alb, splendid exe­cutată," pusă într'o mică casetă de lemn. Una cutie conţinând 12 cuţite şi 12 furculiţe, de me­tal alb oxydât, pentru fructe. Toate aceste obiecte he au fost furnizate de marele magazin de bijuterii, ceasornice şi argin­tărie. FRAŢII ROLLER, furni­zorii Curţii Regale, Bucureşti, str Carol 50, etaj

Una vioară fină cu cutie, forma vioarei inclusiv arcuş cu ca­

pră de fildeş, garnitură de coar­de fine engelzeşti, camer.on çi sacâz: una mandolină italia­nă din lemn de palisandru frumos ornamentată. Un flaut cu capul de fildeş, lucrat din cel mai fin abanos cu 14 clape, într'o elegantă cutie căptuşită cu catifea Aceste toate, furni­zate de magazinul general Je muzică „La Harpa". Bucu­reşti, str СоЦеі No. 5, renumit

în toată tara pentru deosebita calitate a mărfurilor ce debu­tează.

Una puşcă de vânătoare ca două tevi, ţevile de oţel, „Bayard". din renumita fabrică de arme „Pieper-Bayard". Această armă are 4 zăvoare de siguranţă, ţeava stângă choke-bore şi poate întrebuinţa atât pulbere neagră, cât şi pulbere fără fum; Una carabină semi-anto-maticä de mare preciziune Pie-peri cu tirul garantat precis; Un revolver automat; Un fla­con „Thermos", de 1 litiu, care menjine temperatura lichidului (cald sau rece) în timp de 48 de ore, cumpărate delà marele magazin de arme şi biciclete B. D Zisnran, furnizorul Curţei Regale, calea Victoriei 44, Buc.

Una pendulă mare de perete, modernă de nuc, cu sunatul melodios. Un ceasornic-brăţa-ră de argint pentru damă. Una brăţară de damă, aur 14 cara­te, marcata, formă modernă cu pietre Un servitaа manicure, complect de argint cu cutie ta­pisată. Cumpărate delà ceasor­nicăria C0LTE1, magazin de încredere, str. СоЦеі 31.

15 flacoane a câte 1 kilo, apă de Colonia Camelia, puteraic par­fumată cu liliac, mărgăritar, violette, zambile, heliotrop şi Verveine, furnizate de renumi­

ta lubrică de puriu...uri „Ca­melia", A. S. Aftalion, str. Ge­neral Florescu n-rul 6, Bucu­reşti.

Jumătate garnitură mobilă de bambu, pen.ru salon, compusă din: Una canapea, două foto-liuri şi patru scaune elegant tapisate; Un elegant birou de stejar pentru damă; O oglindă veneţiană de existai; Una eta. jeră de bambu; Un cuei de bambu cu oglindă de cristal pentru antreu, toate acestea cumpărate de la marele maga­zin de mobile Marco Dattel-kremer, str. Carol 62, Buc.

Şease perechi ghete pentru dame sau bărbaţi, lucrate într'unu] din cele mai luxoase ateliere de încălţăminte din Capitală, şi anume delà moderna pielă­rie la „Cocoş", Stelian L. Geor-gescu-Cocoş, Calea Moşilor 34. Aceste ghete se vor efectua du­pă măsură, trimisă de câştigă­tor, administraţiei ziarului no­stru.

2 noptiere de mahon, în formă de dulăpior. fiecare având câ­te o placă de marmoră.

5 ceasoarnice de argint pentru buzunar având inscripţia zia­rului „Universul"; 5 ceasoarni­ce pentru biiou cu pedestal de cristal, tet cu aceeaşi inscrip­

ţio ; 5 säaauoiiuce de petele fru­mos pictate, se Întoarce la 8 zile, tot inscripţia ziarului „U-шversul' ; 5 ceasoarnice nichel, având şi aparat Fres-Papkr.

Una maşina „Excella ".

de cusut, marca

5 asortimente complecte din pro­dusele cosmetice „Flora , com­puse din: cremă Hora, 1 cutie pudră Flora, 1 Săpun Flora, 1 sticlă Capilogen Flora, 1 pomă­da Flora, 1 sticlă lapte de crin Flora, 1 săpun de lapte de crin 1 apă de gură Bucol, 1 pastă de dinţi.

1 pereche vase de sticlă pentru flori, frumos pictate.

2 cămăşi ţărăneşti de noapte pen­tru bărbaţi, lucrate din pânză de casă, cu arnici rosiu.

Una sobă fabrica „Matador" ul­tima perfecţie.

Un vas de mqjolică pentru flori, montat pe un ghigorţ.

1 vas pentru flori pictai si aurit.

4 Splendide sacheuri pentru da­me.

Două candelabre de bronz, o a-

devărată podoabă a casei.

Una pereche ghete pentru damă.

D E S e g r e i v i i C s i x o i " Afară de acestea, toţi abonaţii mai primesc gratuit un volum din , , Ъ / Г е п а с х і і 1 ѳ t ipărit anume pentru abonaţi

wntaţi bine: dând aGeste mari premii de valoare abonamentele sunt reduse la 18 lei pe an; 9.15 pe 6 luni; 4.65 pe 3 luni ^ P e n t r u c o n c u r a r e a I a p r e m i i l e d e m a i s u s , a b o n a ţ i i p e u n a n p r i m e s c 3 0 b o n u r i , c e i p e 6 l u n i 1 5 ş i c e i p e 3 l u n i 5 b o n u r i . A b o n a ţ i i p e u n a n p a r t i c i p ă l a d o u ă t r a g e r i , d e c i d u p ă p r i m a t r a g e r e v o r p r i m i î n c ă 3 0 b o n u r i p e n t r u t r a g e r e a u r m ă t o a r e . A d m i n i s t r a ţ i a „ U N I V E R S U L U I " n u î n t r e b u i n ţ e a z ă î n c a s a t o r i

Plata abonamentelor se face direct la Cassa administraţiei ziarului, prin mandat poştal sau ln persoană