----

Deja suntem de acord că ne zba temde ceva vreme în criză. Deja suntemde acord că politicienii, fără exceptie, in-di ferent de culoare, nu prea au habarsă ne guverneze. Ne pare rău că suntematât de tranşanŃi, dar adevărul doaredeseori. Sau, ar trebui să doară. Multestate, de la Po lonia, Cehia, Slovenia,pâ nă la vecinii nostri maghiari, aureuşit să aibă – deşi, oarecum para -doxal, un manage ment eficient al statu -lui, şi au resim Ńit criza mai puŃin acut de -cât noi. De ce?

asistent univ. drd. Lucian Alexandru DANCIU, ULBScontinuare ^n pag. 4

Întreprinderile mici şi mijlociiau jucat dintotdeauna un rol deo -sebit în viaŃa economică şi so -cială a oricărei Ńări, aflându-se labaza dezvoltării economiei. Dina -mismul, flexibilitatea, adaptabilita -tea, mobilitatea, potenŃialul inova-tor reprezintă câteva din carac-teristicile pe care întreprinderilemici şi mijlocii le au şi care suntconsiderate esenŃiale pentru dez-voltarea armonioasă a economieioricărui stat. Se pot asigura ast-

fel coeziunea structurii economice, creşterea economicăsănătoasă şi desigur se creează noi locuri de muncă.

În România, IMM-urile generează dinamism şi profi-tabilitate, accentuează competitivitatea, creşte gradul deocupare a forŃei de muncă active, deci putem spune căacŃionează cu succes în direcŃia diminuării rolului mono-polist al marilor intreprinderi.

Convingerea clasică,că economia se auto-reglează, se baza nudoar pe absenŃa incer -titudinii pe piaŃa investi -Ńiilor, dar şi pe exis -tenŃa mecanismelor auto-matice de ajustare. Eco -nomia de piaŃă era în -făŃişată ca un sis temtermostatic care ajus-tează automat tempera-tura la orice schimbare

a vremii. Iar cel mai important meca nism îlreprezenta salariile flexibile.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„S-a spus că omul este unanimal raŃional. Toată viaŃa amcăutat dovada care să susŃinăacest lucru”.

Bertrand Russell

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 342 anul VIII vineri, 23 martie 2012 1 RON

Cunoscutul sociolog americanJohn Naisbitt lansa încă din anul1982 un avertisment sever lumiieconomice: „Planificarea strate-gică este lipsită de valoare dacănu există mai întâi o viziunestrategică. Viziunea strategicăeste o imagine clară despre ceeace se vrea a fi realizat, orga-nizând şi îndrumând apoi oricepas către atingerea acelui scop.Într-o lume aflată în continuă

schimbare, planificarea strategică trebuie adaptată la oviziune strategică, pentru a şti cu exactitate ce seurmăreşte, iar claritatea trebuie să se menŃină, în ciudaconfuziei fireşti din primele stadii ale schimbării”.

Sistemul InstituŃional al Uniunii Europene

Uniunea Europeană are în prezent unul dintre cele mai com-plexe sisteme instituŃionale din lume şi de ce să nu remarcămfaptul că el rivalizează în acest domeniu poate doar cu sistemulcreat de OrganizaŃia NaŃiunilor Unite. Sintagma de „Uniune Euro -peană” este folosită după 1992, după semnarea Tratatuluide la Maastricht, iar pentru a-şi realiza obiectivele sale utili -zează un sistem instituŃional unic.

Strategia de dezvoltare durabil@:azi o vedem... }i nu e!

PUNCTULPE EUROPA

continuare ^n pag. 3

Conceptul de mondializare a fost definit de numeroşi autori. Plecând de lao definiŃie simplă, putem spune că mondializarea reprezintă apariŃia uneipieŃe mondiale a bunurilor, a serviciilor, a capitalurilor şi a forŃei de mun -că, ce depăşeşte progresiv frontierele naŃionale. Mon dializarea poate fi con-siderată ca provenind din reunirea mai multor fenomene: (i) apariŃia unuicapitalism al marilor companii cu strategie mondială, ce produc pentru opiaŃă mondială. Theodor Levitt în ”The Globalisation of markets” (1983)este unul dintre primii autori ce utilizează termenul de globalizare, analizândcel mai pertinent apa riŃia firmei globale ce operează în reŃea; (ii) mondi-alizarea economică posedă o dimensiune financiară care, de altfel, a pre-cedat-o şi a amplificat-o; (iii) mondializarea este de na tură politică în sen-

sul prim al termenului: afacerile Ńării sunt cele ale lumii şi afacerile lumii sunt cele ale Ńării.

dr. Paul LUCIAN, ULBS

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU pag. 8

pag. 3

Emil DAVID

drd. Mihaela-ElenałENEA

Prof. univ. dr. Iacob Cătoiuşi prof. univ. dr. Valeriu Ioan-Franc

Doctori Honoris Causa ai UniversităŃii “Lucian Blaga” din Sibiu

Abordarea luiKeynes în privin]arigidit@]ii salariilor }ia ratei dobânzii

26 martie 1827. Ludwig van Beethoven moare. La înmormântareaîn cimintirul Währinger au luat parte mii de locuitori ai Vienei,

cuvântul de adio l-a rostit poetul Franz Grillparzer.

av. dr. Marin CRĂCIUN

continuare ^n pag. 4

Principalele institu]ii europene }i evolu]ia institu]iilor implicate în procesul de integrare (I)

continuare ^n pag. 2

Companiile multina]ionale - strategii }i structuri competitive în contextul globaliz@rii (I)

John Keynes

continuare ^n pag. 5

Impactul crizeifinanciare asupraIMM-urilor dinRomânia

continuare ^n pag. 6-7

asistent univ. drd.Alin OPREANA,ULBS

Dificult@]ile acces@rii de fonduri europene nerambursabile

Artele decorative sibiene.TRADI[IE {I ACTUALITATE

MANAGEMENTUL CRIZEI2 VINERI 23 MARTIE 2012

urmare din pagina 1În situaŃia crizei economico-finan-

ciare profunde cu care ne confrun-tăm în prezent, cel mai afectat seg-ment este pe departe cel al IMM-uri-lor. El a fost primul care a „dat pieptcu criza”, cum am putea spune, şide la el se aşteaptă şi semnalul revi-rimentului economic, fiind consideratîn orice Ńară cu o economie dezvol-tată un sector strategic al economieinaŃionale respective.

Ce ar trebui să facă un IMM încondiŃiile crizei actuale? Care ar fi prin-cipalele măsuri pe care managemen-tul unui IMM ar trebui să le între-prindă pentru a rezista crizei şi aputea readuce într-un final afacereape o pantă ascendentă? Sunt între-bări pe care multi oamenii de afacerişi le-au pus în ultimii 3 ani şi le puntoŃi cei care deŃin sau sunt implicaŃiîn conducerea unui IMM, şi nunumai ei.

Sunt câteva măsuri importante pecare orice manager ar trebui să le iapentru a rezista vicisitudinilor econo-mice actuale: reducerea costurilor câtmai mult posibil, prin eliminarea chel-tuielilor care nu sunt absolut nece-sare desfăşurării activităŃii curente (înspecial a cheltuielilor cu serviciile exe-cutate de terŃi), impulsionarea pro-ductivităŃii muncii tradusă într-o folo-sire cât mai eficientă a forŃei de muncăde care dispune, selectarea pieŃelorde desfacere şi a clienŃilor după cri-terii pur economice şi de rentabilita-te, iar în paralel consolidarea porto-foliului de clienŃi profitabili şi stabilifinanciar.

Majoritatea firmelor private impli-cate în activitatea economică au re -curs la măsuri menite să-şi păstrezeactivitatea în termeni profitabili (ca sănu spunem „pe linia de plutire”) şi săreuşească să reziste în aceste vre-muri tulburi, fără a fi nevoiŃi ca, prindeciziile lor de eficientizare a activi-tăŃii, să creeze probleme sociale (mic-şorare drastică a salariilor sau chiarşomaj). Sunt şi alŃii care au speratcă „lucrurile vor merge şi aşa” şi s-auînşelat, afacerile lor devenind acumsubiect al publicaŃiilor specializate înanunŃuri de insolvenŃă.

În perioada 2008 - 2011 aproapejumătate din IMM-urile investigate(49,71%) şi-au restrâns volumul deactivitate, 42,99% din firme funcŃio-nează la aceiaşi parametri, iar 7,30%dintre organizaŃii au avut o evoluŃieascendentă (întreprinzătorii din cadrulfirmelor falimentare nu au putut fiabordaŃi, deoarece fie au închis com-paniile, fie nu şi-au manifestat dispo-nibilitatea pentru a furniza informaŃii).

În perioadele de recesiune, crizăeconomică guvernul fiecărei Ńări tre-buie să joace un rol major în com-baterea efectelor negative şi revigo-rarea economică, prin realizarea şiaplicarea unor programe ferme caresă aibă la bază realităŃile

Analiza percepŃiilor întreprinzători-lor cu privire la capacitatea guvernu-lui de a contribui la ieşirea rapidădin criză ne arată următoarele:- 43,29% dintre oamenii de afacericonsideră că organul de stat careexercită puterea executivă are forŃăredusă de a face faŃă crizei;- 42,00% din întreprinzători sunt depărere că guvernul nu are posibilita-tea de a combate rapid declinul eco-nomic;- doar 10,82% din IMM-uri aprecia-ză că executivul are un potenŃialmediu;- numai 3,89% din persoanele inves-tigate au declarat că guvernul pose-dă o capacitate ridicată de contraca-rare a recesiunii.

Se remarcă proporŃia extrem de re-dusă a întreprinzătorilor care au în -credere în potenŃialul guvernului dea contribui la revenirea rapidă a eco-nomiei româneşti, situaŃie ce se poateexplica prin incoerenŃa măsurilor anti -criză adoptate până în prezent deexecutiv şi prin faptul că majoritateamembrilor U.E. se confruntă cu pro-blema creşterii deficitului bugetar, iaro parte din Ńările europene nu aureuşit să găsească soluŃii pentru sto-parea declinului economic.

În mai 2010, Comisia Europeanăa publicat o lucrare despre principa-lii cinci factori structurali ce limitea-ză creşterea la nivel naŃional în Ro -mânia. Unii dintre aceştia au fost dejaabordaŃi: reducerea deficitului guver-namental structural ridicat şi asigu-rarea sustenabilităŃii finanŃelor publi-ce; asigurarea unui sector financiarstabil şi funcŃional şi continuarea îm -

bunătăŃirii funcŃionării pieŃei muncii.Între timp, câteva probleme au ră -mas nerezolvate, cum ar fi: creştereaeficienŃei, eficacităŃii şi independenŃeiadministraŃiei publice, inclusiv a ca -pacităŃii de absorbŃie a fonduriloreuropene structurale şi problema asi-gurării unei contribuŃii mai importan-te a sistemului de educaŃie.

Factori care determină declinul IMM-urilor se pot enumera ca fiind următorii:° DificultăŃi majore în domeniul asi-gurării finanŃării necesare, a lichidită-Ńilor şi blocajul creditării; ° Scăderea drastică a cererii de pro-duse şi servicii la nivel naŃional şi in -ternaŃional, reflectată în reducerea ex -porturilor şi vânzărilor pe piaŃa internă;Fiscalitate extrem de ridicată; ° Creşteri foarte mari ale preturilor lamaterii prime, energie şi alimente; ° VariaŃii mari ale cursului valutar şiinflaŃie; ° Blocajul financiar generat de plăŃileîntârziate, proceduri judecătoreşti greoa -ie şi costisitoare de soluŃionare a liti-giilor comerciale; ° Cadrul legislativ instabil, birocraŃie şi

numeroase bariere administrative pri-vind desfăşurarea activităŃii IMM-urilor;° Gradul foarte redus al absorŃiei fon-durilor comunitare; ° Măsuri insuficiente de susŃinere aIMM-urilor în perioada crizei; ° Ajutoare de stat insuficiente şiacces dificil la acestea; ° Excesul de controale ale adminis-traŃiei publice locale şi centrale asu-pra IMM-urilor; ° Creşterea constantă a cheltuielilorprivind valoarea utilităŃilor şi lipsa unormasuri de facilitare a accesului IMM-urilor la reŃelele de utilităŃi;

Relansarea economică este con-diŃionată de accesul IMM-urilor la fi -nanŃare. Criza economică a afectatponderea relativă a instrumentelor definanŃare cerute de IMM-uri: cerereade credite de investiŃii şi de leasinga scăzut dramatic, în timp ce a cres-cut masiv cererea de credit pentrucapital de lucru şi de garanŃii.

Accesul la finanŃare a fost restric-Ńionat de către băncile comerciale, pefondul crizei financiare, afectând afa-cerile întreprinzătorilor mici şi mijlo-cii prin diminuarea profitului net şi afluxurilor de numerar.

În domeniul sprijinirii întreprinde-rilor mici şi mijlocii şi mediului de afa -ceri, Guvernul a majorat schema aju-toarelor de stat pentru IMM-uri de 5ori şi a luat decizia amânarii la platăa datoriilor firmelor care sunt afecta-te de criza economica timp de şaseluni, cu două condiŃii: prima condiŃieeste achitarea datoriilor curente luna-re către stat; a doua condiŃie este cătrebuie să facă dovada, printr-un sis-tem de garanŃii, că pot şi au mijloa-cele prin care să-şi achite în viitordatoriile restante. În acelaşi timp, aufost simplificate procedurile pentru ac-cesarea fondurilor europene şi majo-rată cota de prefinanŃare la proiecte-le europene, de la 15% la 20% şi dela 20% la 30%.

Trei direcŃii de acŃiune au fost ve-hiculate ca soluŃii alternative pentruieşirea României din criză:

Prima opŃiune ar fi reluarea cre-ditării şi stimularea consumului. Aiciapar două bariere care derivă din fi -lozofia monetaristă implementată prinacordul cu FMI. Una ar fi restrânge-rea creditării stă la baza reducerii in -flaŃiei şi scăderea importurilor, la caretrebuie adăugată şi reticenŃa băncilor

de a da credite din cauza ponderii încreştere a creditelor neperformante.Cealaltă este mai importantă pentruca intervine problema distribuŃiei veni-turilor în societate.

Măsurile de reducere a cheltuieli-lor axate pe scăderea salariilor realeşi concedieri (atât în sectorul public,cât şi în cel privat) implică o redis-tribuire a bunăstării de la forŃa demuncă la deŃinătorii de capital. Ro -mâ nia este o economie în care forŃade muncă are o pondere mai mareîn venit decât în capital. Fondul totalde salarii din economie depăşeşteprofiturile totale din economie, faptdemonstrat şi de nivelul mai mare alîncasărilor la buget din impozitul pesalarii decât din impozitul pe profit,deşi rata de impozitare este aceeaşi,16%. Scăderea salariilor reale este însăcontraproductivă într-o economie do -minată de salarii. Efectul imediat vafi scăderea consumului.

A doua opŃiune ar fi creştereainvestiŃiilor publice în infrastructură,indiferent ce fel de investiŃii, indife-rent ce fel de infrastructură (rutieră,feroviară, energetică, informatică), sta-tul din acuza incertitudinii aşteaptăînainte de a se angaja în investiŃii. In -certitudinea este permanentă şi fun-damentală, iar aşteptarea nu este oopŃiune, pentru că economia nu seva regla singură. Este necesară creş-terea investiŃiilor publice pentru a su -plini scăderea investiŃiilor private, darnu toate investiŃiile au aceleaşi randa -mente, InvestiŃiile sunt privite ca sursatuturor lucrurilor bune: locuri de muncă,creştere, stabilitatea preŃurilor, tipulde investitie este foarte important,statul să identifice volumul total alresurselor necesare pentru o investi-Ńie şi randamentul investitiei respec-tive. Câtă vreme guvernul va fi depen -dent de împrumuturi scumpe (celede pe piaŃa internă sunt mai scum-pe, iar în 2009 România s-a împru-mutat de mai mulŃi bani de pe piaŃainternă decât de la FMI), nu va puteaface investiŃii publice masive.

A treia opŃiune ar fi apelul sporitla fonduri structurale. România în pri-mii ani după integrarea în UE a avutun grad de absorbŃie de 5% în 2007-2008, presupunând că există un pro-ces de învăŃare şi de adaptare şi căgradul de absorbŃie ar putea fi imbu-nătăŃit rapid.

Impactul crizei financiare asupra IMM-urilor din Rom$niadrd. Mihaela-Elena łENEA

Bucureşti - Sediul B.C.R.

3STRATEGII ECONOMICEVINERI 23 MARTIE 2012

urmare din pagina 1În ceea ce priveşte România, in -

vestigarea şi evaluarea economieinaŃionale în ansamblul ei ar fi trebuitsă se concretizeze demult în elabo-rarea unor strategii de dezvoltaredurabilă în perspectivă, adică în pro-grame guvernamentale care să pro -pună scenarii şi politici adecvate in -teresului naŃional, şi chiar alternative,pentru a reduce la minimum riscuriletransformărilor şi efectelor socialedure ale acestora. Ca şi în medicină,un bun diagnostic duce la un buntra tament şi o bună şansă de însă -nă toşire. La fel, o analiză amănunŃită,critică a economiei noastre la mo -men tul '90, precum şi o corelare aobiectivelor dezvoltării naŃionale cuexperienŃa dobândită în Occident, arfi dus, cu siguranŃă, la evitarea mul-tor erori ale tranziŃiei şi ne-ar fi apro-piat de calea optimă prin care trece -rea la economia de piaŃă să se facăpas cu pas, ferm şi metodic, cu grijămaximă faŃă de ”viaŃa pacientului”.

În fond, ce a pus România în lo -cul blamatei planificări socialiste aeconomiei naŃionale? O stare de anar-hie, o libertate fără frontiere în ges-tionarea fenomenului economic, o lip-să acută de clarviziune de care clasapolitică aflată la cârma destinelornaŃionale s-a folosit doar pentru dez-voltarea „teoriei moştenirilor”, de fapt,o psihoză prin care eram îndemnaŃisă ne întoarcem mereu cu faŃa spretrecut, criticându-l, spre a justificalipsa de perspective clare.

Din cauza absenŃei unei strategiide dezvoltare, în contextul în carepunerea în practică a unor surogatede strategie au dus la dezindustria -

lizare, înjumătăŃirea locurilor de muncăşi la fărâmiŃarea agriculturii care numai poate acoperi cu alimente ne -voile zilnice ale populaŃiei Ńării, s-aajuns în situaŃia anacronică ca, în pre-zent, majoritatea locuitorilor Româ -niei să nu ştie care este Ńelul cătrese îndreaptă economia naŃională şiŃelurile intermediare prin care ar tre-bui să treacă, pentru a înŃelege dacăs-a progresat sau nu.

În principiu, un asemenea îndrep-tar pe termen mediu şi lung ar puteadefini priorităŃile economice şi socia -le ale Ńării, în concordanŃă cu pro -blemele reale ale societăŃii româneşti.Ne gândim la stimularea performan -

Ńei companiilor, prin implementareade noi tehnologii de producŃie şicreşterea productivităŃii în contextulglobalizării economiei şi ascuŃirii con -curenŃei pe pieŃele de export, dar şila elaborarea unor politici bugetarecare să asigure stabilirea macroeco-nomică. Pe lângă toate acestea, do -menii vitale precum infrastructura, edu -caŃia şi cercetarea trebuie reaşezatepe locurile care li se cuvin, întrucât re-prezintă vectorii prioritari ai afirmăriinoastre în Comunitatea Europeană.

Principalele provocări economicese referă la volatilitatea mare a capi -talurilor şi la creşterea flexibilităŃiistructurii economice, în sensul spo -

ririi numărului de ramuri economiceşi al firmelor din aceste ramuri carerecurg la delocalizare într-un timprelativ scurt. În acelaşi timp, econo-mia României este expusă din ce înce mai mult situaŃiei create de rapi -ditatea cu care capitalurile se mutăîntre pieŃele din întreaga lume, pe mă-sura integrării firmelor româneşti pepiaŃa internaŃională şi a interacŃiuniipieŃei româneşti de capital cu celeinternaŃionale. Pentru a putea facefaŃă mişcărilor rapide de capitaluri, oeconomie deschisă şi de dimensiunemedie trebuie să fie atât de atractivăîn permanenŃă pentru investitorii străi -ni din diferite ramuri, cât şi flexibilă,

pentru a putea realiza profituri îndiferite ramuri, în principal pe bazaunei productivităŃi cât mai mari.

De altfel, flexibilitatea unei econo -mii se regăseşte în capacitatea de aface faŃă ciclurilor economice deter-minate de avansul tehnologic, concomi -tent, ajustările rezultate din acest pro -ces pe piaŃa muncii şi în nivelul de trainu trebuie să genereze crize sociale.

Din toate aceste motive, plus unulcare derivă din pericolul actualei crizeeconomico – financiare în care sescufundă, iată, de câŃiva ani zonaeuro, devine de presantă actualitateîntrebarea: de ce s-a întârziat atât demult cu elaborarea strategiei post-aderare? O întrebare absolut legitimăîn condiŃiile în care Guvernul Româ -niei îşi propusese iniŃial să finalizezestrategia până cel mai târziu la mij -locul lui aprilie 2007. O întrebare, pede altă parte, plină de conotaŃii alar -miste atâta vreme cât constatăm cădisputele politice prelungite par săfie prioritare, azi, în România şi pre-vestesc amânări care nu vor duce lanimic bun. Ne lipseşte, cred, ceva esen-Ńial şi primordial: consensul naŃionalasupra conŃinutului acestui document.Adică acel liant care să garantezeînfăptuirea obiectivelor mai presusde previzibila alternanŃă la putere apartidelor politice până la orizontulanului 2020. Iar în condiŃiile în carereforma economică va stagna, în -locuită fiind doar de măsuri anticrizăpompieristice, scrise pe genunchi înbirourile FMI şi lâncezind în aştep -tarea deznodământului disputelor po -litice, nu ne putem aştepta decât laîntârzieri dramatice în elaborarea şiaprobarea unei strategii unice dedezvoltare şi la derapaje previzibileale procesului de integrare.

Palatul Victoria - Sediul Guvernului României

Emil DAVID

Strategia de dezvoltare durabil@: azi o vedem... }i nu e!

Prof. univ. dr. Iacob Cătoiuşi prof. univ. dr. Valeriu Ioan-Franc

Doctor Honoris Causa ai UniversităŃii “Lucian Blaga” din Sibiu

TEORIE {I PRACTIC~ ECONOMIC~ VINERI 23 MARTIE 20124

c my b c my b

c my bc my b

urmare din pagina 1Teoria clasică a salariilor a fost

retratată de colegul lui Keynes, ArthurPigou, în 1933: „În cadrul concuren-Ńei perfecte ... întotdeauna ar fi otendinŃă puternică a ratelor salariilorde a fi relaŃionate de cerere, astfelîncât toată lumea să fie angajată”.Prin urmare, şomajul se datora fap-tului că forŃa de muncă îşi stabileapreŃul la un nivel la care nu maiexistau locuri de muncă. Keynes arespins acest punct de vedere, spu-nând că şi în cazul în care s-ar dis-cuta doar de salarii flexibile, ar puteaexista, ceea ce el numea, şomaj in -voluntar. Acest lucru se datora fap-tului că, în timp ce o creştere în ratade ocupare necesită o creştere în ve -nitul aşteptat al angajatorilor, o scă-dere generală a salariilor, prin redu-cerea proporŃională a preŃurilor, vaface ca venitul aşteptat al angajato-riilor să rămână neschimbat. Adică,nu se va reuşi reducerea salariilorreale ale muncitoriilor, sau, în altecuvinte, nu va duce la creşterea pon-derii profitului angajatoriilor. Astfel,după cum a concluzionat Keynes, oscădere a salariilor ar fi favorabilăratei ocupării dacă, prin reducereaponderii de monedă din economienecesară pentru plătirea salariilor, arduce la o scădere a ratei dobânzii.Dar nu trebuie depins pe acest aspect.

Economiştii neoclasici credeau cărata dobânzii reprezenta preŃul caredetermina realizarea echilibrului întreeconomii şi investiŃii. Dar Keynes arespins această teorie a ratei do -bânzii: „Rata dobânzii este preŃul care

determină dorinŃa de a deŃine bogă-Ńie sub forma numerarului în cadrulcantităŃii disponibile de numerar”.Aceasta este teoria preferinŃei pentrulichiditate a ratei dobânzii a luiKeynes. Cu cât dorinŃa oamenilor dea deŃine numerar este mai mare, cuatât va fi mai mare rata dobânzii,percepută pentru a avea bani subformă lichidă. Dacă cererea pentrulichiditate ar fi limitată la necesitateade a plăti salariile, o scădere a acti-vităŃii afacerilor, prin reducerea sala-riilor, ar micşora rata dobânzii, şiastfel s-ar crea o situaŃie favorabilăinvestiŃiilor. Dar nu este nevoie de li -

chiditate pentru a plăti salariile. Deşicererea de monedă pentru a plătisalariile ar scădea, cererea de mone-dă ca şi o asigurare împotriva incer-titudinii ar putea să crească ca şi oconsecinŃă naturală a declinului înprofitabilitatea aşteptată a investiŃii-lor. Efectul net al reducerii salariilorasupra ratei dobânzii este neclar. Cazîn care, un mod de asigurare a redu-cerii ratei dobânzii ar fi creştereacantităŃii de monedă, deşi succesulnu este garantat. După cum afirmaKeynes „doar o persoană naivă ar pre -fera o politică a salariilor flexibile îndefavoarea unei politici de monedă

flexibilă”.Punctul principal al acestui argu-

ment complicat este de a provocaargumentul clasic conform căruiadoar utilizarea salariilor flexibilegarantează o rată de ocupare totalăcontinuă. De fapt, Keynes recunoaş-te că în lumea reală, salariile eraususceptibile de a fi „rigide”, de ascădea mai puŃin decât preŃul bunu-rilor. După cum susŃinea Keynes,această „rigiditate” era o consecinŃălogică a lipsei de mobilitate a forŃeide muncă, ce se concentra pe pro-cesul de negociere a menŃinerii gru-pului de diferenŃiale. Grupurile de

muncitori negociază pentru cote rela-tive cu alŃi muncitori, dar niciungrup nu va fi primul în acceptareaunei tăieri a salariilor, ce i-ar deza-vantaja mai mult decât pe alŃii; con-tractele forward îi favorizează atât peangajatori, cât şi pe sindicate pentrucă reprezintă o modaliatea de acope-rire împotriva incertitudinii vânzăriipreŃurilor viitoare pentru muncă şibunuri. Dar nici firmele, nici sindica-tele nu făceau parte din „povestea”clasică a economiei.

Pentru a sintetiza: la baza reven-dicării lui Keynes că propria teorie aratei de ocupare este cea corectă, îndefavoarea celei clasice, stă existen-Ńa incertitudinii inevitabile. Toate pro-punerile importante ale lui Keynesdin Teoria Generală depind de exis-tenŃa incertitudinii şi consecvenŃarolului monedei ca şi legătură întretrecut şi viitor. În viziunea sa asupravieŃii economice, o lume locuită deindivizi atomici, în care fiecare dintreei cunoaşte ceea ce îşi doreşte şiştie cum să obŃină ceea ce îşi doreş-te, formează o lume în care oameniiacŃionează într-un anumit cadru dereguli şi convenŃii desemnate pentrua face faŃă unui viitor incert.

Noutatea versiunii lui Keynes nuŃine doar de exclusivitatea teorieisale a instabilităŃii financiare saudoar de teoria cererii efective, ci demodul în care el combină acestedouă aspecte pentru a deriva o teo-rie a şomajului persistent. În absen-Ńa unui stimul extern – tehnologicsau politic – pentru a revitalizaaşteptările profiturilor, economia key-nesistă oscilează în jurul unui nivelsub-optimal, fără nicio tendinŃă mar-cată de recuperare sau colaps.

asistent univ. drd.Alin OPREANA, ULBS

Abordarea lui Keynes în privin]a rigidit@]ii salariilor }i a ratei dobânzii

urmare din pagina 1Voi zăbovi astăzi asupra unui sin-

gur motiv, din cele mai multe enun -Ńate şi dezbătute fără încetare lanivelul televiziunilor şi mass-media îngeneral: fondurile europene. Aceastăsintagmă deja oarecum supărătoareprin paradoxul ei, generează frustrarela nivelul societăŃii civile. Deşi amauzit de multe eforturi – din păcate,de promovare cu precădere, suntemcodaşi prin excelenŃă la capitolul deatragere de fonduri europene.

Până la finalul anului 2013 – pe -rioada pentru care sunt alocate pre -zentele sume (2007-2013), nu vomreuşi să absorbim fondurile puse ladispoziŃie. Capacitatea noastră se vadovedi eminamente insuficientă. Însăacest articol nu este o reproducerestatistic seacă. Datele sunt disponi-bile tuturor. Problemele de fond suntmult mai grave însă: dificultăŃile spo -rite în accesare pornesc de la obsta-colul care, din păcate, subjugă de anibuni dezvoltarea armonioasă, să spu -nem, a Ńării: birocraŃia. Să detaliem.

Nici nu avem cum să atragem fon -duri europene numeroase, deoarecene place să ne pierdem în hârtii.Dacă pentru o banală pensiune (do -cumentaŃia depusă spre verificare nula Bucureşti, ci la Alba Iulia – cen-tru regional), se aşteaptă 7-8 lunipână la primirea unui aviz favorabil,la ce să se aştepte firmele, compani-ile private, de talie medie sau mare,care au nevoie de bani pentru imple-mentarea unor proiecte cu impactdirect asupra producŃiei.

Opinia generală a mediului privat

este, din păcate, în acord cu a noas-tră: la ce bun să te chinui să ela-borezi sute de pagini de documen-taŃie, când pentru detalii mai multdecât minore (poate părea exagerat,dar au fost proiecte mari şi cu ade-vărat serioase, care au fost respinsepe baza unei virgule, a unei frazecare nu a convenit). Desigur, nusun tem suficient de naivi să exclu-dem total politica, ba chiar din con-tră, aceasta ar fi una din cauzeleinsucceselor. Prea multe interferenŃepolitice roşii, portocalii, galbene, şiorice altă culoare doriŃi dvs.

În tot acest timp, la europarla-mentare se propunea o medie între150-300 de km de autostradă pe andin partea diverselor partide, în con -diŃiile în care maxima europeană înSud-Est era Ungaria, cu 48 de km deautostradă construiŃi întrun an. Gogo -şile nu sunt nicăieri mai mari ca la noi.

Trăim vremuri triste, dar şi noi ni lefacem aşa. De ce? Pentru că suntemprin tre puŃinele state, din cele 27membre ale Uniunii, care contribuiemai mult la bugetul european decâtab soarbe. Datele statistice sunt atâtde mici, încât nu merită reproduse.Trist este însă ca decalajele faŃă dealte state, chiar din regiune (vezi Un -ga ria, Bulgaria), se crează, sau în unelecazuri, cresc. Dar în condiŃiile în care,din procesul de evaluare, şi aşa tără -gănat, proiectele se întorc înapoi pen-tru a fi rescrise sau refăcute, dezvol -tarea suferă.

Mai ales în condiŃii de incertitudinefiscală – să analizăm doar ultimii 5ani în Ńara noastră din acest punctde vedere – avem modificări la Co -dul Fiscal cât pentru 20 de ani. Re -zultă risc de Ńară mai ridicat, subju-gare economică, absenŃa I.S.D. (ca lea

cea mai sigură de creştere econom-ică, pe termen mediu şi lung –investiŃiile străine directe), instabili-tate, nesiguranŃă. Estul sălbatic, cumbine spunea cineva mai demult…

Să ne gândim doar la decalajelecu care se confruntă şi firmele deconsultanŃă, pentru menŃinerea pepiaŃă. Decalaj între plăŃi şi încasareacomisioanelor de 7-8 luni? Este aproa -pe imposibil. Mai ales că există firmecare îşi dau interesul şi angajaŃi pregătiŃi.

Confuzia apare însă şi la cei carescriu proiecte. Nerespectarea aspecte-lor elementare din Ghidurile Solicita n-tului, disponibile pe toate siteurilesau impresia falsă a potenŃialilor be -neficiari că „pot scrie proiecte şi sin-guri”, sporeşte şansele la respinge -rea proiectului. Vina este, asadar, îm -părŃită şi de beneficiari. ToŃi vor banii

europeni, fără să fie conştienŃi deobligaŃiile pe care le au de îndepli -nit. Aş îndrăzni să întreb câte dinproiectele care au primit finanŃare auşi fost implementate cu succes?

Însă promovarea defectuoasă fă -cută deseori este de asemenea o cau -ză. Bunăoară, este destul de departede adevăr spotul pentru TRANS, POS(Programul Operational Sectorial Trans -port), care laudă banii europeni cesunt investiŃi, în număr mare, în dez-voltarea infrastructurii locale. Nu neplace deloc să ne criticăm Ńara, dar,dacă aŃi vizitat Italia, Germania, chiar…poate şi Bulgaria, aŃi văzut infrastruc -tura dezvoltată. În ciuda „haiducilorşi a crimei organizate” din Bulgaria– toate agenŃiile de turism ne sfătu-iesc să ne ferim de opriri până laajungerea în staŃiune, trebuie să re -

cunoaştem că, cel puŃin drumurile, cupărere de rău, le au mai bune. Cel pu-Ńin cele spre Grecia, cele care se văd.

Pe lângă faptul că am pierdutstartul, ministerele nu par foarte pre-ocupate de procentul scăzut de fon-duri atrase. Aplicăm principiul lui Mo -romete, „timpul mai are răbdare”.Deşi, realitatea este cu totul alta.

Ceea ce este şi mai trist este că,din 2013, banii ce ne vor fi alocaŃi,pentru intervalul 2014 – 2020 vor fi,evident mai puŃini, deoarece, aşa cumeste şi logic, banii blocaŃi şi nefo -losiŃi de noi, vor fi utilizaŃi de altestate pentru dezvoltare. Deocamdată,sintagma estul sălbatic ni se aplică,din păcate, bine. Cifrele vorbesc dela sine: Ungaria – 45 de km într-unan, Romania – 43 de km în 4-5 ani.Săracă Ńară bogată...

Dificult@]ile acces@rii de fonduri europene nerambursabileasistent univ. drd. Lucian AlexandruDANCIU, ULBS

VINERI 23 MARTIE 2012 5

c my b c my b

c my b

MONDIALIZARE

c my b

urmare din pagina 1Chiar sloganul „gândeşte glo bal,

acŃionează local” exprimă perfect com-plementaritatea nivelelor de acŃiuneale politicului. În acest sens, mondia -lizarea corespunde conştientizării căchestiunile majore privesc ansamblulplanetei, exemplul poluării sau alpre zervării biodiversităŃii fiind foartesemnificativ. În această privinŃă, feno-menul mondializării se prezintă şi cao ideologie, pe care susŃinătorii săicaută să o prezinte ca ineluctabilă şinaturală pentru a justifica anumiteorientări de politică economică şi so -cială. Este argumentul pentru a jus-tifica politicile de dezmembrare a ser -viciilor publice sau de flexibilizare apieŃei muncii, generând astfel un fe -nomen de teamă, de neîncredere, res -pectiv o adevărată ostilitate ce se tra -duce printr-o întoarcere a vechilor dis -cursuri naŃionaliste şi protecŃionistechiar în Ńările cele mai deschise pen-tru comerŃul internaŃional şi care bene -ficiază cel mai mult de pe urma acestuia.

Pe de altă parte, la extrema opusă,globalizarea este contestată de mulŃiautori. Astfel, Klaus Werner şi HansWeiss consideră că globalizarea neo -liberală a concernelor reprezintă olibertate neîngrădită de frontiere pen-tru fluxurile de capital (dinspre emis-fera sudică spre cea nordică) şi pen-tru exploatarea materiilor prime şi aoamenilor. În acelaşi timp, ea cre -ează însă bariere impenetrabile întreoameni, mai ales din Ńările sărace. Înlocul acesteia, cei doi autori consi -deră că se doreşte un alt tip de glo -balizare: nu doar standarde sociale,de mediu şi umane pentru firmelemultinaŃionale, ci şi un nou fel deso lidaritate globală pe termen lung şidistrugerea graniŃelor care au fostridicate împotriva oamenilor şi a ne -voilor lor de bază.

Mondializarea nu trebuie confun-dată cu internaŃionalizarea. InternaŃio-nalizarea Ńine cont de o realitate,aceea a coexistenŃei şi a colaborăriieconomiilor naŃionale în cadrul con-venŃiilor şi tratatelor, dar logica deansamblu rămâne aceea a statelor-naŃiuni. Până la începutul anilor 70,relaŃiile economice între naŃiuni eraucaracterizate prin internaŃionalizare,adică deschiderea tot mai mare aeconomiilor naŃionale la schimburilede bunuri, de servicii şi de capitaluri.

Philippe Norel consideră că „ter-menul internaŃionalizare califică schim-bări înainte de toate de natură sta-tistică: creşterea comerŃului exteriorîn PIB-ul economiilor naŃionale, creş -terea investiŃiilor străine directe (FDI),delocalizări de producŃie oportunistesau conjuncturale (ca în anii 70). Inter -na Ńionalizarea semnifică că economi-ile naŃionale rămân entităŃile cele maisemnificative pentru a înŃelege raŃi-unea de a fi a fluxurilor economicela scară planetară. Din punct de ve -dere al firmelor, internaŃionalizarea (aexporta, a importa, a se delocaliza)rămâne o alegere facultativă sau se -cundară şi nu o exigenŃă de neoco -lit legată de mediul în care activează.În schimb, în cazul mondializării,strategiile firmelor se decid de laînceput la scară mondială şi cei cedeŃin capitaluri nu mai au - sau audin ce în ce mai puŃin - o locaŃiepreferată”.

Atunci când definim o companiemultinaŃională, punem accentul pe

trei specificităŃi ale multinaŃionalizării:(i) mai întâi, multinaŃionalizarea uneifirme trebuie să se traducă prinimplantarea unei unităŃi de producŃieîn străinătate; doar simpla deschiderede sucursale sau puncte de vânzarenu constituie o adevărată delocali -zare, în măsura în care este vorbadoar de infrastructuri destinate săfaciliteze comercializarea şi distribuŃiaexporturilor; (ii) producŃia în străină-tate trebuie să se facă sub controlulfirmelor mamă şi nu prin cesiuni delicenŃă sau preluări de participaŃii mi -noritare. Gradul de control al filialei,definit prin procentajul de active de -Ńinute de către investitor, permite săse diferenŃieze investiŃiile de portofo -liu, ce Ńin de partea financiară, de in -vestiŃiile străine directe, ce se înscriuîntr-o logică productivă. Pragul minimeste fixat la 10% din capital; (iii) pro-ducŃia în străinătate se poate realizafie pentru produs în totalitate, fiedoar pentru o parte a produsului. De -localizarea componentelor unui pro-dus este cunoscută sub denumirea dedescompunere internaŃională a pro-ceselor productive.

Teorii şi motivaŃii ale internaŃionalizării

Strategiile generale pentru inter-naŃionalizare reprezintă un răspuns lamotivele care stau la baza decizieifirmei de a nu îşi limita activitatea lapiaŃa naŃională. În acest sens, încer-căm să rezumăm principalele motivece pot explica de manieră generalăinternaŃionalizarea firmelor, grupate pedouă categorii: mediul, respectiv mo -ti vele exogene şi endogene.

Mediul. Primul motiv este cu sigu -ranŃă globalizarea economiei şi apari -Ńia de pieŃe mai mari şi mai libere.În ultimii ani, Ńările din centrul şiestul Europei pe de o parte şi, pe dealtă parte, Ńări importante prin nu -mărul de locuitori ca Brazilia, India,Rusia, China, au reprezentat pentrucompaniile din Ńările dezvoltate opor-tunităŃi pentru noi debuşee.

Un al doilea element legat de me -diul firmelor, ce poate favoriza exis-tenŃa unui proces de internaŃionali -zare, este creşterea la nivel mondiala populaŃiei ce are venituri suficientepentru a reprezenta o piaŃă potenŃialăinteresantă. Este cazul Ńărilor foste co-muniste care s-au dezvoltat de ma -nieră semnificativă, numeroase Ńări dinAmerica de Sud sau mai multe Ńăridin Extremul Orient, precum China.

Un alt element ce susŃine dez-voltarea comerŃului internaŃional estereprezentat de cultură, respectiv difu -zarea la nivel mondial de modeleculturale destul de omogene. Putemadăuga aici încă două elemente: sen-sibilitatea produsului la mediu şiefectul legat de Ńara de origine. Înprimul caz, Keegan şi De Leersnyderafirmă că sensibilitatea produsului lamediu este mai ridicată pentru bunu -rile de larg consum (ce se adreseazăconsumatorului final), în timp cepentru bunurile de producŃie aceastăsensibilitate se reduce considerabil.În ceea ce priveşte efectele Ńării deorigine a companiei, trebuie analizatdacă imaginea şi reputaŃia pe care ocompanie le poartă cu naŃionalitateasa, pot reprezenta un avantaj sau unhandicap pe pieŃele de export. Înacest context, trebuie analizate douăaspecte diferite: pe de o parte, ima -gi nea de care o Ńară se bucură la ni -vel internaŃional într-un anumit sec-tor; pe de altă parte, strategia com-

paniilor de a-şi valorifica imaginealegată de Ńara de origine sau de ase prezenta de o manieră mai neu-tră, adică de a urmări să fie perce -pută nu ca o companie multinaŃio -nală, ci ca o parte din spectrul eco-nomic al fiecărei Ńări în care se in -stalează. Există mai multe cercetăricu privire la Ńara de origine careconverg în aceeaşi direcŃie, printrecare amintim concluzia unei lucrări aautorilor Johansson, Ronkainen şiCzinkota (1994) în care se afirmă cănu există efectiv un efect al Ńării deorigine, ci că sunt alte consideraŃii,mai degrabă legate de strategiile depenetrare pe o piaŃă şi de proble -mele de concurenŃă cu firmele dejainstalate de mult timp pe aceastăpiaŃă, ce pot influenŃa percepŃia cum -părătorilor cu privire la un produsimportat.

Ultimul element ce face parte dinmediul companiilor este tehnologia,şi mai ales tehnologia informaŃiei cereprezintă o oportunitate extrem deimportantă pentru a reduce proble -mele de conexiune şi de control adiferitelor filiale dispersate în lume aunei aceeaşi companii multinaŃionale.

În ceea ce priveşte motivele exo-gene şi cele endogene, studiile legatede motivele ce antrenează o firmă săse internaŃionalizeze sunt foarte nu -meroase, dar le regrupăm în douămari categorii: reactive şi proactive.

În prima categorie, se găsesc limi -tele legate de piaŃa naŃională: satu-rarea pieŃei, legislaŃiile restrictive, scă-derea ratelor de creştere şi/sau deprofit. Tot în această categorie, regă -sim şi ameninŃările legate de renta -bilitate mergând chiar până la pune -rea în discuŃie a supravieŃuirii firmei,aşadar cu obligaŃia pentru firmă dea nu-şi limita prezenŃa doar la piaŃanaŃională, pentru a nu fi înlăturată decătre firmele multinaŃionale ce au ca -pacitatea să implementeze strategii şieconomii de scară la nivel mondial.

În cadrul motivelor reactive, inclu-dem toate exporturile sau dezvoltărileinternaŃionale involuntare, antrenatede condiŃiile externe, cum este cazulextensiei activităŃii într-o Ńară ce segă seşte lângă piaŃa locală, sau a dez -voltării în Ńările în care au emigratlocuitori ai Ńării de origine a com-paniei, sau când compania decide dea da curs cererii ce s-a manifestatspontan într-una sau mai multe Ńări.

În a doua categorie, regăsim, înegală măsură, toate strategiile ce Ńinde dezvoltarea la nivel internaŃional,adică toate motivele ce implică ovoinŃă de creştere a firmei. Printrecele mai importante sunt: existenŃaunui produs unic sau ce se adresea -ză unui segment de piaŃă ce se poategăsi în mai multe Ńări în afara celeide origine; deŃinerea unei tehnologiiunice sau care poate da avantajereale importante, precum oportunita -tea de a realiza profituri mai ridicatedecât pe piaŃa domestică; avantajede costuri ce pot reprezenta un dife -renŃial remarcabil în interiorul uneicompetiŃii foarte strânse; legislaŃiimai liberale decât cele ale Ńării deorigine; economii de scară imposibilde atins la nivel naŃional.

În acest perimetru, pentru a expli-ca internaŃionalizarea firmelor (teorialui Vernon) sunt foarte importantevoinŃa de a dobândi o tehnologiefundamentală şi dezvoltarea pe pieŃecomparabile cu cea de origine. Re -lativ la achiziŃionarea unei tehnologiiavansate, este vorba despre un mo -tiv ce explică mai multe dezvoltări defirme ce au cumpărat alte firme ceposedau o tehnologie importantă, cuobiectivul de a reduce timpul nece-sar unei dezvoltări proprii şi aplicăriiacestei tehnologii şi, de asemenea,uneori, pentru a câştiga un avantajsubstanŃial asupra concurenŃilor cenu pot accede la aceeaşi tehnologieînainte de un anumit termen.

Două alte abordări ce încearcă săexplice internaŃionalizarea firmelorsunt teoriile cu privire la structurasectorului (industrial organization-ba -sed theory) şi teoriile despre compe-tenŃele şi resursele firmelor (resour -ce-based theory). Este vorba de douădirecŃii pe care le putem apropia dedihotomia reacŃiune-proacŃiune. Teo -riile structurii afirmă că strategiilefirmelor sunt determinate de contex-tul general al sectorului, care esteacelaşi pentru toate firmele prezenteşi ce pot astfel să caute să câştigeun avantaj competitiv răspunzândconstrângerilor mediului prin valorifi-carea punctelor forte şi reducereapunctelor slabe. În schimb, teoriileresurselor pun accentul mai degrabăpe toate competenŃele şi resurseleinterne ale fiecărei firme, ce pot să-idea un avantaj dificil de imitat decătre ceilalŃi concurenŃi pentru că re -

sursele fizice, umane şi organizaŃio -nale sunt foarte specifice pentru fie -care firmă (Barney, 1991).

Dunning (1981, 1997, 1997) con-sideră că o firmă îşi va internaŃio -naliza producŃia dacă: a) posedă oanu mită putere pe piaŃă ce decurgedin dreptul de proprietate asupraunei părŃi din producŃie sau a uneipărŃi a procesului; b) dacă existăîntr-adevăr un câştig prin delocali -zarea unei părŃi a activităŃilor sale înstrăinătate; c) dacă există avantajepentru firmă în a păstra controlulentităŃilor de producŃie delocalizatemai degrabă decât a externaliza aces-te activităŃi.

Companiile sunt interesate de a fiprezente pe cât mai multe pieŃe, dea pătrunde pe pieŃe noi, dar de a seconcentra pe pieŃele strategice. Ceeace contează în internaŃionalizarea fir -melor, nu este numărul de Ńări atins,nici măcar procentul din cifra de afa -ceri realizat în străinătate ci cota depiaŃă pe care o companie reuşeştesă o deŃină. O firmă dispersată învreo patruzeci de Ńări poate fi într-opoziŃie mai precară decât o alta carenu ar fi instalată decât în trei Ńăriprincipale cu o cotă de piaŃă domi-nantă. O astfel de situaŃie îi permitesă realizeze economii de scară, săaibă o puternică putere de negocierecu furnizorii locali şi să beneficiezede o puternică integrare în rândulconsumatorilor. (Yip 1992).

Delocalizarea cu scopul reduceriicosturilor constituie o raŃiune impor-tantă în direcŃia multinaŃionalizării.Localizarea activităŃilor în străinătateeste o chestiune complexă şi poateavea justificări multiple şi neexclu-sive ca accesul la noi pieŃe, ocolireabarierelor tarifare sau beneficierea decostul de producŃie inferior.

În schimb, într-o etapă mai re -centă, companiile multinaŃionale put-ernice şi-au concentrat activitatea înavalul şi amontele lanŃului lor valoric,adică pe cercetare-dezvoltare şi pegestionarea relaŃiei cu clientul. Meansşi Schneider (2000) estimează cămodurile dominante de organizare afirmelor vor cunoaşte evoluŃii pro-funde în direcŃia răspândirii reŃelelorde calculatoare. Companiile vor inves-ti masiv în mărci şi competenŃe cevor constitui mai mult ca niciodatănoile active critice ale firmelor.

(va urma)

Companiile multina]ionale - strategii }i structuri competitive în contextul globaliz@rii (I)

dr. Paul LUCIAN, ULBS

Vedere din Hong Kong

CONSTRUC[IE EUROPEAN~ VINERI 23 MARTIE 20126

urmare din pagina 1InstituŃiile Uniunii Europene au

rolul de a integra interesele politiceşi economice ale statelor membre,prin strategii comune şi diferite poli -tici. Acestea au autoritatea legală dea gestiona diverse activităŃi rezervatede obicei statelor, precum şi de a emi -te acte de autoritate cu caracter obli -gatoriu, nerespectarea lor atrăgândrăspunderea.

Este cunoscut faptul că UniuneaEuropeană s-a dezvoltat pe cele treicomunităŃi europene consacrate. Spreexemplu, Comunitatea Europeană a Căr -bunelui şi OŃelului care, prin interme -diul unui organism, coordona inde-pendent politica statelor membre îndo meniu. Apoi, de pildă, apare Co -mu nitatea Economică Europeană şi Co -munitatea Europeană a Energiei Ato -mice (EURATOM-ul) care au creatinstituŃii cu atribuŃii similare. Nu înultimul rând, amintim Curtea Euro -peană de JustiŃie, cu rol de garantal instituŃiilor care reprezintă funda-mentul construcŃiei europene.

Prin crearea acestui sistem insti-tuŃional, care a evoluat până la for -ma de azi a Uniunii Europene, încăde la început au avut un rol funda-mental în definirea instituŃiei organi-zaŃionale, crearea unui sistem de ne -gocieri a intereselor statelor, chiardacă structurile instituŃionale erausupranaŃionale. Ceea ce credem cătrebuie subliniat în analiza sistemuluiinstituŃional european este faptul căinstituŃiile Uniunii gestionează atâtinterdependenŃa complexă dintre sta -tele membre, dar în acelaşi timp şimanifestarea independenŃei şi intere-sului naŃional.

Toate structurile Uniunii sunt im -plicate în instituirea şi consolidareapieŃei unice, în realizarea unui sistemal monedei unice, a cooperării inter-guvernamentale cu ajutorul PoliticiiExterne de Securitate Comună saude creare a unui spaŃiu de securitate,libertate şi justiŃie.

De subliniat este şi faptul că in -sti tuŃiile Uniunii Europene sunt impli-cate în relaŃia dintre guverne şi cetă -Ńeni, încercând să transforme relaŃiiletradiŃionale dintre statul naŃional şicetăŃenii săi, nefiind încă generalizatsentimentul de identitate europeană.Potrivit Tratatului de la Maastricht,care a completat Tratatul de la Roma,este cetăŃean al Uniunii un cetăŃeancare are naŃionalitatea unui stat mem -bru şi are o serie de drepturi ce îirevin exclusiv din această calitate:dreptul de vot în alegerile munici-pale, protecŃia juridică din parteaautorităŃilor unui stat membru, drep-tul la petiŃie la Parlamentul Europeanşi dreptul de a se adresa Media -torului european.

În aceeaşi idee, trebuie subliniatcă Uniunea Europeană, prin instituŃi-ile sale, se implică în ordinea juridicăa spaŃiului european comunitar, prinimpunerea unei legislaŃii unitare, darşi a unei supremaŃii a normelor emi -se la nivel european, fără a afectastabilitatea internă a statelor membredin punct de vedere politic, economic,juridic etc.

Fără îndoială că rolul instituŃiilorce compun Uniunea Europeană, rolulreal al acestora, este discutabil înfuncŃie de perspectiva de interpre -tare, şi anume o perspectivă intergu-vernamentală, dacă ne referim la ne -gocierile dintre statele membre, sauuna instituŃională, dacă ne referim lademersul făcut de Uniune.

În acest sens, putem afirma că,pentru a înŃelege mai bine sistemulinstituŃional al Uniunii Europene, nu

este de ajuns numai descrierea struc-turilor, ci şi prezentarea legăturilor din -tre ele, precum şi a evoluŃiei acestora.

Abordarea fiecărei instituŃii poatefi făcută şi printr-o clasificare, depildă sub aspect decizional, instituŃi-ile analizate fiind Consiliul European,Consiliul Uniunii Europene, ComisiaEuropeană sau Parlamentul European,fără ca această ordine să descrie şiimportanŃa valorică.

În demersul nostru am consideratnecesar a fi prezentate şi instituŃii cuatribuŃii în domeniul controlului legis -lativ şi administrativ în domeniul fi -nanciar-bancar şi nu în ultimul rândinstituŃiile consultative ale UniuniiEuropene.

Toate acestea trebuie abordate şisub aspectul disfuncŃionalităŃilor, alipotezelor de soluŃionare, al intrigilorce se nasc din aceste raporturi întreinstituŃiile europene în sine, cu sta -tele membre, cu cetăŃenii acestora.

InstituŃii decizionale ale Uniunii Europene

Consiliul EuropeanLa nivelul Uniunii Europene, deci -

ziile care se iau în primul rând suntdecizii politice, ca urmare a con-sultărilor şi negocierilor între statelemembre, cu scopul adaptării strate-giilor Uniunii şi pentru a depăşi difi-cultăŃile cu care se confruntă Uniu -nea în diferite etape ale integrării.

Pentru realizarea acestor dezide -rate, la nivelul Uniunii Europene, sta -tele membre au instituit un cadruorganizatoric instituŃional, sub formaunor conferinŃe la nivel înalt la careparticipă şefii de state şi de guverne,aşa-numitele Summit-uri.

Întâlnirile de acest fel au începutîncă din anul 1961 şi au atins oformă instituŃionalizată în anul 1974,când la Paris, ca urmare a iniŃiativeipreşedintelui FranŃei, Valéry Giscardd’Estaing, s-a constituit un organismde colaborare/cooperare politică decel mai înalt nivel care a căpătatdenumirea de Consiliul European1.

Deşi această instituŃie nu esteuna comunitară, aşa cum sunt Comi -sia Europeană, Parlamentul, ConsiliulUniunii Europene etc., un organismdeliberativ cu activitate permanentă,am considerat că această entitate estenecesar a fi analizată întrucât rolulsău în determinarea şi orientarea po -liticilor generale ale Uniunii Europenedă această recomandare.

Raporturile instituŃionale pe carele are în cadrul comunitar, ne-a creatconvingerea abordării acestei insti-tuŃii, care este un catalizator al inte-grării europene la nivel conceptual şide decizie politică, cunoscut fiindfaptul că la nivel informal, şefii destate şi de guverne influenŃeazădirecŃiile politice ale Uniunii. În acestsens, subliniem faptul că instituŃiilecomunitare precum ComisiaEuropeană şi Consiliul UniuniiEuropene pun în aplicare, prin actcomunitar, hotărârile luate la nivelulConsiliului European.

FuncŃionarea şi rolul Consiliului Euro peanAşadar, Consiliul European se în -

truneşte de două ori pe an sau oride câte ori este nevoie şi şefii destate şi de guverne sunt asistaŃi decătre miniştrii de Externe, precum şi dePreşedintele Comisiei Europene, po -trivit art. 2 din Actul Unic European.

Lucrările summit-ului sunt con-duse de către şeful de stat sau deguvern care deŃine preşedinŃia Consi -liului Uniunii Europene, susŃinut lo -gistic de către Comisia Europeană şiConsiliul Uniunii Europene.

Reuniunile se desfăşoară în pre -zent, aşa cum arătat, sub preşedinŃiaşefului de stat a Consiliului UniuniiEuropene şi în statul de origine, pânăla Nisa s-a stabilit ca măcar o întâl-nire să se desfăşoare la Bruxelles,iar când Uniunea va avea 28 demembri, toate reuniunile să fie orga-nizate, în principiu, la Bruxelles2.

Activitatea Consiliului Europeantrebuie privită din mai multe unghi-uri, şi anume:- impunerea Consiliul Uniunii Euro -pene a deciziilor luate la summit-ulConsiliului European, chiar dacă acestultim organism nu are putere dedecizie juridică, dar Consiliul UniuniiEuropene le transformă în normeobligatorii;- problemele dificile constatate deConsiliul Uniunii Europene sunt lăsatespre soluŃionare Consiliului European.

În opinia noastră, existenŃa Consi -liului European asigură un echilibrual instituŃiilor comunitare, stabilindcadrul politic general care reprezintăinteresul statelor membre în procesulde integrare, dar şi al procesului deintegrare continuă.

Ceea ce trebuie menŃionat estefaptul că acest organism este o forŃăimportantă în procesul de integrare,iar iniŃiativele sale de-a lungul vremiis-au transformat în Sistemul Mo -netar European în anul 1978, în Tra -tatele de la Maastricht, Amsterdam şiNisa. BineînŃeles Consiliul Europeann-a înregistrat numai succese ci şieşecuri cum ar fi de pildă incapaci-tatea de a accelera reforma din do -meniul agricol sau bugetar. Mai multn-a găsit un răspuns comun la crizeledin Irak, Balcani sau Afganistan.

De asemenea Consiliul Europeana avut tendinŃa să diminueze putereacelorlalte instituŃii decizionale datorităfaptului că are mai multă puteredecât oricare altă instituŃie a UniuniiEuropene, dar şi componenŃei sale.Această tendinŃă poate crea o insta-bilitate în sistemul instituŃional euro-pean, însă considerăm că aceastădisfuncŃionalitate este pasageră.

Or, modificarea echilibrului insti-tuŃional al Uniunii Europene, chiardacă temporar, are loc numai în faŃastructurilor comunitare cu legitimitatenesigură, Consiliul European se poateconsidera şi el un „guvern” al Euro -pei unite. În fapt reuniunile sale con-stituie „momente forte ale unificăriieuropene”

Consiliul Uniunii EuropeneCunoscut şi sub denumirea de

Consiliu de Miniştri, Consiliul UniuniiEuropene este parte a sistemului

instituŃional comun3. Această denu-mire consacrată de proiectul Consti -tu Ńiei europene este, în opinia noas-tră, practică şi astăzi pentru a facedistincŃie clară faŃă de Consiliul Euro-pean, entitate paracomunitară consacrată.

Consiliul este format din repre -zentanŃi ai statelor membre şi poateforma un Consiliu general, când par-ticipă la întrunire miniştrii de Externeai statelor membre, sau sub formaunui Consiliu special (specializat sausectorial), când participarea este la ni -velul miniştrilor dintr-un anumit dome -niu (agricultură, comerŃ, industrie etc.).

În consecinŃă, Consiliul UniuniiEuropene nu este o ConferinŃă inter-guvernamentală şi nici deciziile sauactele normative adoptate nu suntacorduri internaŃionale, deşi reuneştereprezentanŃii statelor membre, în cali-tate de apărători ai intereselor na -Ńionale4.

Conducerea acestei instituŃii esteformată dintr-un preşedinte, desem-nat prin rotaŃie, din 6 în 6 luni (la1 ianuarie, respectiv la 1 iulie a fie -cărui an), dintre reprezentanŃii state -lor membre, într-o ordine stabilitădinainte. La început, rotaŃia se făceaîn ordine alfabetică, apoi această pro-cedură a fost amendată pentru dis-tanŃarea statelor mai mari în graficulpreşedinŃiei şi pentru a se evita opreşedinŃie succesivă a statelor mari,dar şi a celor mici care să decidăpentru întreg Consiliul, implicit pen-tru Uniunea Europeană.

AtribuŃiile Preşedintelui vizează, înafară de asumarea misiunii de a reali -za compromisuri dificile între statelemembre, politica externă şi de secu-ritate comună. În acest domeniu,implicarea este tripartită şi cuprindepreşedintele în exerciŃiu, dar şi fos-tul şi viitorul preşedinte, misiunea ge-nerală fiind aceea de a gestiona afa -cerile externe ale Uniunii Europene5.

Consiliul Uniunii Europene se în -tru neşte lunar, iar întâlnirile Consiliu -lui Specializat atunci când se impunedezbaterea unei chestiuni concrete,fie odată cu Consiliul general, fie întreîntâlnirile acestuia6. Fiecare membrual Consiliul Uniunii Europene are unvot, ca urmare a mandatului încre -dinŃat de statul pe care îl reprezintă;în caz de participare a mai multorreprezentanŃi din partea unui stat mem -bru, statul membru respectiv are drep-tul tot la un singur vot. Subliniemfaptul că Consiliul Uniunii EuropenefuncŃionează şi lucrează pe principiicomunitare (precum Comisia Europeană,Parlamentul European şi Curtea Euro -peană de JustiŃie), spre deosebire deConsiliul European care lucrează pe

baze interguvernamentale.Lucrările Consiliului Uniunii Euro -

pene sunt convocate de preşedinteleacestuia, de unul dintre membri saude Comisia Europeană. Consiliul Uniu-nii Europene poate fi convocat pen-tru probleme generale şi de relaŃii ex-terne (politica de securitate şi apă -rare europeană şi cooperare pentrudezvoltare), dar şi pentru problemati-ci speciale cum ar fi: justiŃie şi afa -ceri interne, protecŃie civilă, problemeeconomice şi financiare, politicile pri -vind folosirea forŃei de muncă, politi-ci sociale, de sănătate, politici pri -vind protecŃia consumatorilor, piaŃainternă, industrie, agricultură, cerce -tare, turism, transport, energie, pes-cuit, mediu, tineret, educaŃie şi cul-tură7. De asemenea, întrunirea Con -siliului Uniunii Europene poate avealoc în cazul problemelor ce vizeazăUniunea Economică şi Monetară.

Adoptarea actelor comunitare seface pe baza principiului votului ma -joritar8. În acest sens trebuie sublini-at faptul că regulile de votare pe bazaprincipiului anterior menŃionat se apli-că în funcŃie de propunerile ComisieiEuropene şi anume:1. Când Consiliul Uniunii Europene

decide pe baza propunerilor ComisieiEuropene, actul se va adopta pe bazamajorităŃii calificate ponderate;2. Când decizia Consiliului Uniunii

Europene nu se bazează pe propu -nerea Comisiei Europene, actul se vaadopta cu votul majorităŃii calificate.

Desigur, există şi excepŃii, cândse adoptă decizii în domeniul politi-cilor „sensibile”, cum ar fi: fiscalita -tea, fondurile sociale sau regionale,lansarea unei noi politici comunitarecomune, aderarea de noi state. ÎncondiŃiile în care Uniunea Europeanăare în compunerea sa 27 de state,aproximativ 20% din deciziile Con -siliului mai necesită vot unanim9.

Pe lângă Consiliu funcŃionează unComitet al reprezentanŃilor permanen -Ńi ai statelor membre – COREPER –cu misiunea de a pregăti lucrărileConsiliului şi de a executa mandateleîncredinŃate10. ReprezentanŃii perma-nenŃi sunt, de fapt, ambasadori aistatelor respective pe lângă comuni-tate11. Acest organism comunitar estecompus din înalŃi funcŃionari şi ex -per Ńi din fiecare stat membru, con-duşi de un reprezentant permanent curang de ambasador. În cadrul COREPERexistă două entităŃi destinate (comi -tete) – COREPER I şi COREPER II,primul ocupându-se de problemeletehnice, cel de-al doilea de proble -mele politice.

continuare în pagina 7

Principalele institu]ii europene }i evolu]ia av. dr. Marin CRĂCIUN

Bruxelles - Sediul Comisiei Europene

CONSTRUC[IE EUROPEAN~VINERI 23 MARTIE 2012 7

urmare din pagina 6În activitatea lor, reprezentanŃii per-

manenŃi sunt asistaŃi de funcŃionarişi experŃi constituiŃi în grupuri delucru pe domenii specializate cum arfi agricultura, afacerile interne (Comi -tetul special pentru afaceri interne),justiŃie, politică externă etc.

AtribuŃiile Consiliului Uniunii Eu -ropene. Sarcinile Consiliului UniuniiEuropene sunt stabilite pentru reali -zarea obiectivelor potrivit prevederilorTratatului C.E., după cum urmează:- atribuŃii legislative – dacă funcŃialegislativă într-un stat naŃional estedeŃinută de Parlamentul naŃional, ro -lul legislativ al Uniunii Europene estedeŃinut prin partajare de către Con -siliul Uniunii Europene şi ParlamentulEuropean. Cu privire la acest aspectceea ce trebuie reŃinut este faptul căorganul legislativ al Uniunii Europene(fie că este vorba de Consiliul Uniu -nii Europene, fie că este vorba de Par -lamentul European) nu are compe-tenŃe legislative absolute, ci numaipe acelea care sunt explicit prevăzuteîn tratate12. Consiliul poate revizui tra-tatele comunitare şi poate lua de ciziide natură constituŃională (sub re zervaratificării de parlamentele naŃionale);- politica în justiŃie şi afaceri interne,precum şi politica externă şi de se -curitate comună;- coordonarea politicilor economiceale U.E., atât în ceea ce priveşte po -liticile comune, cât şi politicile de ar -monizare; coordonarea se realizea zăcu ajutorul actelor comunitare, de ladeclaraŃii până la programul de lucru;- aprobarea bugetului comunitar, atri -buŃie împărŃită cu Parlamentul European;- propunerea de membri ai unor or -ganisme comunitare (de pildă: Curteade Conturi, Comitetul Economic şiSocial etc.)

Aşa cum am constatat ConsiliulUniunii Europene este instituŃia undeinteresele naŃionale converg şi pentrua înŃelege cum funcŃionează aceastăinstituŃie ne gândim la termeni cumar fi diplomaŃie, compromis, nego -ciere. Drept urmare reprezentanŃii înacest organism, miniştrii, sunt decele mai multe ori personalităŃi po -litice marcante în statele lor şi ur -măresc interesele politice naŃionale,iar mandatele depind de stabilitateapartidului aflat la guvernare sau coa -liŃiei de partide, ceea ce îi îndreaptăde cele mai multe ori în direcŃii di -ferite fără a asigura Consiliului regu-laritatea structurală necesară funcŃio -nării în condiŃii optime, fără disfunc -ŃionalităŃi.

În condiŃiile în care este princi-palul factor de decizie al Uniunii Eu -ropene şi pe bună dreptate conside -rat legislatorul Uniunii în detrimentulParlamentului European, datorită pu -terilor conferite, există pericolul creă -rii unei instabilităŃi instituŃionale. Or,în ultimii ani, prin noile puteri acor-date Parlamentului European, Consi -liul îşi exercită puterea legislativăîmpreună cu acesta („co-legislatori”).ImplicaŃiile negative în procesul deintegrare economică continuă ar re -zulta din această posibilă incoerenŃădecizională ca urmare a unor supra-puneri de atribuŃii funcŃionale.

Comisia EuropeanăDenumirea de „Comisie Europea -

nă” a fost adoptată după semnareaTratatului de la Maastricht privindUniunea Europeană, anterior fiind fo -losită sintagma „Comisia Comunită -Ńilor Europene”.

Comisia Europeană poate fi con-siderată ca fiind organul executiv co -munitar, cu atribuŃii şi caracter supra-naŃional, compusă din 27 de mem-

bri, având calitatea de comisari, de -semnaŃi de guvernele naŃionale pebaza competenŃei lor generale, profe-sionale „a căror competenŃă este înafara oricărui dubiu”13. Comisarii desem-naŃi, în timpul mandatului lor de cinciani (care poate fi reînnoit), nu potexercita nicio altă activitate profe-sională, remunerată sau nu.

Comisia Europeană este coordo-nată de Preşedintele Comisiei14, de -semnat de Consiliul Uniunii Euro -pene, întrunit într-o compunere spe-cială, prevăzută în Tratatul de la Nisa,la nivelul cel mai înalt, adică al şe -filor de state sau de guverne. Pre şe -dintele şi membrii Comisiei desem -naŃi de către Consiliul Uniunii Euro -pene (cu majoritate calificată), pe bazapropunerilor venite din partea guver-nelor naŃionale, sunt supuşi aprobăriiParlamentului European. După aceas -tă aprobare, preşedintele şi ceilalŃimembri ai Comisiei sunt numiŃi deConsiliul Uniunii Europene, cu ma -joritate calificată.

Comisarii sunt cetăŃeni ai statelormembre şi în prezent există câte unuldin fiecare stat membru. Deşi comi -sarii sunt desemnaŃi de guvernele na -Ńionale, ei nu pot fi demişi de cătreacestea. Singura autoritate comuni-tară care poate demite un comisareste Curtea Europeană de JustiŃie, iarComisia Europeană în întregul săupoate fi demisă de Parlamentul Euro -pean prin moŃiune de cenzură cuvotul a 2/3 din voturile valabil expri-mate de parlamentarii europeni.

Conducerea Comisiei Europene esteformată dintr-un preşedinte şi doivicepreşedinŃi, desemnaŃi de preşe -dinte15 din rândul comisarilor Comi -siei Europene, cu rol de suplinire apreşedintelui pentru situaŃii care pre-supun o asemenea suplinire. Preşe -din tele este desemnat cu şase luniînainte de începerea mandatului săuşi este consultat în desemnarea ce -lorlalŃi comisari. Mandatul său core-spunde cu mandatul Comisiei. Preşe -dintele Comisiei Europene este figu-ra cea mai cunoscută a Uniunii Eu -ropene, iar datorită acestui lucru de-alungul vremii Comisiile au purtat nu -

mele preşedintelui lor; de pildă Comi -sia Barroso, al cărui mandat înce -tează în 2014 (după numele preşe -dintelui ei, portughezul José ManuelDurão Barroso).

Preşedintele Comisiei Europeneare un rol administrativ şi protocolar,dar în acelaşi timp are şi atribuŃii dedefinire a orientărilor politice şi deorganizare internă, putând cere de -misia unui comisar. În opinia noas -tră, considerăm că după Nisa pu -terea discreŃionară a preşedintelui acrescut, ştiut fiind faptul că, înaintede Nisa, preşedintele făcea propuneripe care le supunea aprobării plenu-lui Comisiei şi comisarii votau pro -punerile.

AtribuŃiile Comisiei EuropenePrincipalele atribuŃii ale Comisiei

Europene16 sunt circumscrise dome -niilor de interes comunitar, având învedere că ele îi sunt încredinŃate:- atribuŃii legislative – Comisia deŃinemonopolul iniŃiativei legislative, în sfe-ra comunitară, transmisă spre decizieConsiliului Uniunii Europene; în ceeace priveşte politica externă şi de se -curitate comună (P.E.S.C.) Comisiaeste asociată iniŃiativei legislative aConsiliului Uniunii Europene, iar încazul consolidării politicilor din jus -tiŃie şi afaceri interne (J.A.I.) împarteatribuŃiile legislative cu statele mem-bre; în principiu, singură sau împre-ună cu Parlamentul European adop-tă acte normative pe baza propune -rilor înainte de Comisie; aceasta areşi o putere normativă subordonatăcelei a Consiliului Uniunii Europene,care-i permite executarea actelor adop-tate de Consiliu;- atribuŃie de gardian al tratatelor –Comisia are obligaŃia să urmăreascăşi să asigure respectarea dreptului co -munitar originar, atât de către statelemembre, cât şi de celelalte instituŃiicomunitare; pentru îndeplinirea aces-tei atribuŃii Comisia poate solicita in -formaŃii statelor, întreprinderilor saupersoanelor fizice în scop preventivsau de informare17;- atribuŃia decizională şi de executa -re – Comisia poate adopta regula-

mente, poate emite directive sau săia decizii; de asemenea, Comisia esteorganul executiv al Uniunii Europeneşi cea care pune în executare actelenormative emise de Consiliul UniuniiEuropene sau de acesta în codeciziecu Parlamentul European; domeniilede reglementare sunt cele care vizea -ză concurenŃa, funcŃionarea pieŃei co -mune, uniunea vamală şi gestionareafondurilor europene;- atribuŃia de reprezentare – Comisiareprezintă Uniunea Europeană în re -laŃia cu statele nemembre şi în or -ganismele internaŃionale, iar în inte-riorul Uniunii reprezintă interesul co -munitar în raport cu persoanele fizi -ce sau juridice, cu statele membresau instituŃiile comunitare.

FuncŃionarea şi rolul Comisiei Europene În activitatea sa, fiecare comisar

este asistat de un Cabinet format dinfuncŃionari, se întruneşte săptămânal,prezenŃa la şedinŃă fiind obligatorie,iar hotărârile se iau în prezenŃa ma -jorităŃii membrilor cu o majoritatesimplă şi implică răspunderea colec-tivă (solidară) a comisarilor europeni.

Comisia Europeană este un „gu -vern” comunitar şi astfel capătă sta -tutul de organ executiv al Uniunii Eu-ropene. Comisarii europeni sunt inde-pendenŃi de guvernele care i-au pro-pus şi servesc interesul comunitar,statul de origine neavând posibili-tatea de a sancŃiona comisarul pro-pus, singura posibilitate a acestuiade sancŃionare fiind refuzul de a-lpropune din nou pe comisarul carea acŃionat împotriva statului său.

Pentru a asigura independenŃa co-misarilor, tratatele impun atât state -lor membre cât şi acestora anumiteobligaŃii. Or, în situaŃia în care comi -sarii sunt numiŃi de guvernele naŃio -nale, dar depun un jurământ de ser-viciu prin care renunŃă la apărareaintereselor naŃionale. În această situa -Ńie se pune întrebarea firească de cemai este necesar să fie desemnat deexecutivul statului de origine? Comi -sia, după cum bine se cunoaşte, ur -măreşte realizarea interesului comu-nitar, aflat adesea în contradicŃie cu

interesul naŃional al statului membru.În acest context este firesc ca mem-brul Comisiei să fie neutru şi să ur -mărească realizarea intereselor comu-ni tare generale, interes care vizeazăşi statul membru care l-a desemnat.Această neutralitate asigurată princonstrângere, este compensată pe dealtă parte printr-o serie de privilegişi imunităŃi pentru a-şi îndepliniiatribuŃiile în bune condiŃii. ÎncălcareaobligaŃiilor de către comisar atragerăspunderea juridică a acestuia şi dreptconsecinŃă, acesta poate fi demis deCurtea Europeană de JustiŃie, mai multcomisarul poate pierde dreptul la pensie.

În exercitarea atribuŃiilor sale de„gardian al Tratatelor”, comisia poateactiva clauzele de salvgardare în moddirect pentru neîndeplinirea unor obli-gaŃii asumate18, dar şi pentru apariŃiaîntr-un stat membru a unor eveni-mente neprevăzute care afectează altestate membre19. Pe de altă parte Co -misia are caracterul cel mai suprana -Ńional dintre toate instituŃiile Uniunii,dar şi sursa celor mai importanteini Ńiative politice, precum lansarea mo-nedei unice şi a programului pieŃei unice.

De cele mai multe ori, Comisiaeste considerată de eurosceptici preamare şi costisitoare şi că se ames -tecă în treburile interne a statelormembre, că nu are conducători aleşişi are responsabilitate publică mică.În opinia noastră considerăm că aces-te consideraŃii nu sunt justificate întot-deauna, întrucât chiar dacă conducă-torii nu sunt aleşi, însă sunt numiŃide conducătorii aleşi ai guvernelor na-Ńionale, iar comisia nu este supradi-mensionată în raport cu atribuŃiile sa-le, acŃiunile sale nu sunt secretoase şianonime şi nu mai mult decât admi -nistraŃiile naŃionale.

(va urma)Note de subsol:

1 - Dragoş Cosmin Dacian, “UniuneaEuropeană. InstituŃii. Mecanisme”, edi -Ńia a III-a, Editura ALL Beck, Bucu -reşti, 2007, p. 762 - Philippe Moreau Defarges, “Les institu -tions europeenne”, ediŃia a 7-a, CompactSc.Po., Armand Colin, 2005 p. 483 - W. Weidenfeld, W. Wassels, “L’Eu -rope de la A a Z - guide de l’inte -gration europeenne”, Ed. Office de pu-blications officielles des Communauteseuropeennes, Luxembourg, 1997, p. 574 - Iordan Gheorghe Bărbulescu, “Pro -cesul decizional în Uniunea Europeană”,Editura Polirom, Iasi, 2008, p. 2325 - Dragoş Cosmin Dacian, op. cit., p. 556 - Ordinea este dată de semestrul I,spre exemplu Luxemburg, semestrulII Marea Britanie în 2005 şi în con-tinuare până în 20207 - Octavian Manolache, “Tratat dedrept comunitar, ediŃa a 5-a”, EdituraALL Beck, Bucureşti, 2006 p. 1128 - Ibidem, p. 1159 - Philippe Moreau Defarges, op.cit., p. 4610 - Octavian Manolache, op. cit., p. 11311 - Ibidem, p. 72; Philippe MoreauDefarges, op. cit., p. 4612 - Philippe Moreau Defarges, op.cit., p. 4613 - Art. 10 – Tratatul de la Bruxelles14 - Octavian Manolache, op. cit.,pp. 120-12115 - Înainte de intrarea în vigoare aTratatului de la Nisa, vicepreşedinŃiierau desemnaŃi de Comisia Europeană,ca organ colegial, dintre comisari16 - Dragoş Cosmin Dacian, op. cit.,pp. 47-50; Octavian Manolache, op.cit., p. 126-12817 - Dragoş Cosmin Dacian, op. cit., p. 4818 - Iordan Gheorghe Bărbulescu,op. cit., p. 30419 - Ibidem

institu]iilor implicate în procesul de integrare (I)

Strasbourg - Sediul Parlamentului European

În paralel cu artele majore, pic-tura, sculptura şi grafica (după clasi-ca categorisire estetică), la Sibiu, da -torită unor tradiŃii seculare, s-au dez -voltat spectaculos artele decorative,categorisite de aceleaşi tradiŃii esteti -ce drept minore. Mai mult, acesteadin urmă, datorită unei fuziuni ferici -te a moştenirilor valoroase din trecutşi ale calităŃilor şi talentului creato-rilor contemporani, au reuşit să de -păşească în anumite componente, deconcepŃie şi viziune, artele majore.

TradiŃia artelor decorative sibienepoate fi descoperită cu uşurinŃă înecourile creaŃiilor plastice popularedin satele şi comunele judeŃului, pre-cum şi în imensa gamă de produserealizate de meşterii breslelor sibiene

de odinioară. Domeniile artei populare din care

arta plastică cultă sibiană si-a găsitcele mai multe surse de inspiraŃie sunt:textilele de casă, pielăria şi cojocăria,arta lemnului, metalul şi ceramica. Crea-torii populari din principalele zone şisubzone etno-folclorice din judeŃul Si -biu, precum Mărginimea Sibiului, ValeaTârnavei Mari, łările Oltului şi Făgă -raşului, Valea Hârtibaciului, Depresiu -nea Secaşului şi Valea Buii, fiecarediferenŃiindu-se ca spirit şi repertoriude forme şi culori precum şi un spe-cific local bine diferenŃiat stilistic, aufurnizat artei culte modele şi arhe -tipuri de gândire şi de bun simŃ ar -tistic. Aduc un sincer elogiu, în acestcontext, în semn de admiraŃie şi undeosebit respect pentru marii „anoni -mi” ai artelor populare care au dăruitbunuri şi valori instimaile uriaşului

patrimoniu al culturii populare româ -neşti şi nu numai. În domeniul tex-tilelor: Ioana Goşa din Sălişte, MariaHanzu din Gura Râului, Maria Spi -ridon din Avrig, Silvia CânduleŃ dinCârŃişoara, în domeniul cojocăriei şipielăriei: Ana Omotă din Răşinari,Ivan Ilie şi Barac Ioan din AlŃâna,Ioan Bărdaş din Sibiu, Dumitru Schiaudin Tilişca, Valentin Costăchioiu din Orlat,arta lemnului, Gheorghe Rusu, Mediaş,Vasilica MarŃian, Sibiu, ceramică.

Într-o succintă privire retrospecti vă,pe durata ultimilor cincizeci de ani,vom evidenŃia artiştii decoratori cares-au impus în arta decorativă contem -porană cu lucrări de o mare diversi-tate tehnică, a genurilor, stilurilor darîn primul rând prin realizări de oînaltă Ńinută artistică. Din cei peste65 de artişti plastici profesionişti si -bieni, 20 fac parte din zona artelorde corative. Sectorul cel mai bine repre -zentat în texilele sibiene este cel alcreaŃiilor din domeniul tapiseriilor.

Tapiseria este o tehnică străvechea Ńesătoriei cunoscută de pe vremearomanilor. Ea s-a dezvoltat ulterior înFranŃa, łările de Jos, Germania ajun -gând la apogeu în secolul XVIII.

Tehnica clasică constă în încru-cişarea unor fire oritontale, beteala,alternată prin faŃa şi spatele cu fireverticale întinse, urzeala şi apoi înde-sirea lor prin bătaie cu instrumentespeciale numite pieptenele sau furcu -liŃa. OperaŃia se face pe războaie ori-zontale „Basse liss” sau verticale „houtelisse” (termeni din lb. franceză).

Cele mai folosite tehnici sunt celede tip arras şi aubusson (sau go -belin) în care urzeala este folosităexclusiv ca armătură, fiind apoi totalacoperită de bătătura alcătuită din

fire colorate formând decorul figural,vegetal, geometric după proiectul detaliserie ( „cartonul”) lucrat în culorila scară 1/1. EvoluŃia tapiseriei a cu -noscut, de la un secol la altul, modi -ficări de natură tehică dar mai alesde concepŃie estetică , artistică.

Tehnic s-a ajuns la subŃierea gro -simii firului care spre exemplu în se -colul XV era de 5 fire pe cmp. iar însec. XVIII s-a ajuns la 10 şi mai mult.A crescut şi numărul nuanŃelor de cu-loare şi deci a firelor colorate. În se -colul XIX s-a ajuns la peste 30.000de nuanŃe.

Din punct de vedere artistic, ta -piseriile (datorită meticulozităŃii de exe -cuŃie şi a valoraŃiei cromatice) auajuns la un aşa nivel încât concureaupictura, fapt care a dus la declinulsău. Mari pictori şi arhitecŃi ca MarcelGromaire, Gustave Moreau, AristideMail lol, Le Corbusier şi alŃii, şi-au

transpus o seamă de picturi în„basse-liss” sau „houte-lisse”La Sibiu, tapiseria a fost şi este cul-tivată de o seamă de artişti, în spe-cial artiste, dar nu lipsesc şi încer-cări masculine ale genului, exempluIosif Crainic şi Nicolae Lisan, doiredutabili textilişti, absolvenŃi aisecŃiilor de textile ale UniversităŃii deArte şi Design Cluj-Napoca.

Maria Bodor, o artistă de marevaloare, prea devreme plecată în Câm-piile Elyisée, care a realizat primeletapiserii în Sibiu, s-a distins printr-oabordare modernă a acestei tehnicideosebit de dificile. Deşi subiectelesale sunt figurative, realiste, mai alescând abordează figura umană, modulcum desenează, stilizează şi com-pune suprafaŃa, desenul sintetic, cro-matica riguros armonizată, o reco-mandă ca pe o artistă ancorată înmodernitate.

ART~ ECONOMIE VINERI 23 MARTIE 20128

c my b c my b

c my b c my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul deredac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

EMIL DAVIDDAVID

drd. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU

SOLILOCVII DE DUMINIC~Artele decorative sibiene.

TRADI[IE {I ACTUALITATE

28 martie 1923. Este promulgată prin decret regalConstituŃia României Mari, votată de Parlamentul Românieila 26 martie, una dintre cele mai avansate şi democraticeconstituŃii din Europa acelui timp.

łesături tradiŃionale din RacoviŃa

Textile de casă din RacoviŃa