„Sunt șapte sutede ani de când unom aproape acucerit pământul.El s-a impus castăpânul ajumătate dinlumea cunoscută

și a inspiratumanității o groază care a dăinuitcâteva generații. În decursul viețiisale, acest om a primit mai multenume: «Marele omorâtor de oameni»;«Blestemul lui Dumnezeu»;«Războinicul sângeros»; «Stăpânultronurilor și al coroanelor». El esteînsă mai bine cunoscut sub numelede Genghis-Khan” . Așa începe unprestigios istoric britanic – HaroldLamb – cartea sa Genghis-Khan,volum de mare succes prin anii ′920.

Dar și acum.Am avut la îndemână versiuneafranceză a acestei lucrări realizată cuseriozitate, cu interpretări originale șiinteresante. Un spirit deschis, oconcepție realistă asupra istoriei,asupra lumii și, în mod particular, ovastă bibliografie asupra faptelor„Blestemului lui Dumnezeu” i-au per-mis lui Lamb – cât și altor autori pecare i-am mai consultat – considerațiipertinente atât asupra epocii luiGenghis-Khan, cât și asupra celuicare – dovezile o susțin – a fost uncuceritor de o anvergură superioară,dar și de o cruzime incomparabil maimare, decât ale cuceritorilor de pescena europeană: Alexandru celMare, Cezar sau, mult mai târziu,Napoleon.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

“Un om de nădejde nu poatespune niciodată că nu mai e

nimic de făcut. Chiar împotrivaevidenţei.“

Mircea Vulcănescu

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 437 anul XII vineri, 8 aprilie 2016 1 RONPUNCTUL PE EUROPA Genghis Khan și mongolii – străpungeri

timpurii spre lumea modernă

Dan POPesCu

22. români în americaMOttO „Trebuie să ajungi la capătul unei existenţe şi al unei cariere

ca să poţi afirma cu sinceritate că nu ştii nimic.”jean negulesco

În februarie 1968, era trimis în Iran pentru a fi consilier pe lângăŞahinşahul Mohammad Reza Pahlavi ce dorea întemeierea unei industrii a filmului în Iran.Între timp, el va fi parte din coproducţia irano-americană The Heroes (Eroii). În 1969, stu-diourile Fox îi acordă lui Negulesco comedia Hello and Goodbye care va aparea în 1970,an în care se va filma şi The Invinceble Six.

Conf. Univ. Dr. Cornel juCan, ulbs

Realităţi “in glissando”(III)

continuare ^n pag. 4

În prezent,comerțul cuamănuntul cud o m i n a n t ăa l i m e n t a r ă ,din Europa,se confruntăcu o supraca-pacitate la

nivel de suprafață de vânzare, ceeace afectează cifra de afaceri a mar-ilor rețele de magazine (Ardelean,2014). Ținând cont de ritmul alert încare acestea s-au extins, aceastăsituație era oarecum previzibilă. Cutoate acestea, apare întrebarea „Ceeste de făcut?”.

Provocări în comerțul cuamănuntul și tehnici comerciale moderne

Cu ani în urmă,căutând zeităţi înmitologii mai puţinfamiliare nouă eu-ropenilor, am cititdespre culturile şicivilizaţiile pre-

columbiene /amerindiene (ante-rioare descoperirii

de către Columb, în 1492, a Lumii Noi); suntcele aflate în Mexic şi în America Centrală(Guatemala, Belize, Honduras), numite şimezoamericane (Olmecă, Toltecă, Aztecă,Huaztecă, Zapotecă, Maya) şi cele din Amer-ica de Sud – andine (zona Munţilor Anzi) –Peru, Columbia, Ecuador, Bolivia, Chile.

În traseul turistic PERU-BOLIVIA-CHILE,inedit prin peisaje (montane, deşertice) spec-taculoase, ruine ale civilizaţiilor preincaşe şiincaşă, muzee, lăcaşuri de cult somptuoase,prima ţară pe care am vizitat-o a fost PERU,cel mai vechi stat şi cu cele mai multe situri

arheologice din America. Este a treia ţară camărime din America de Sud, după Brazilia şiArgentina, are o suprafaţă de 1.285.216km.p, este a patra ţară ca populaţie –30.147.935 – din care: 45% indigeni,descendenţi incaşi, 37% metişi, 15% eu-ropeni, 3% asiatici. Limbile oficiale sunt:spaniola, quechua, aymara (băştinaşe). Ma-joritatea este catolică, sunt şi adepţi ai cul-telor protestante şi amerindiene. Oameniisunt prietenoşi (vorba lui Nenea Iancu, „gi-anta noastră latină”), dornici să comunice, săte îmbie să cumperi pulovere, poncho-uri dinlână fină de lama şi alpaca, pălării în formacraterelor vulcanice, suveniruri incaşe, pen-tru a-ţi prelungi bucuria de a fi trecut prinzona centrală, misterioasă, a preincaşilor şia incaşilor. Oamenii sunt pasionaţi de dans şimuzică, de sport, în special pentru fotbal.Performanţe deosebite nu au (comparativ cualţii), au câştigat de două ori Cupa Americii(1939, 1975), au avut şi înfrângeri intrate înistorie (cu Brazilia, cu Uruguay).

Prof. Dr. ElenaMaCavei

PERU – INIMA IMPERIULUI INCAŞ

Oierii, ciobaniilor și oameniicu foamea

potolită, formauchiar puncte derezistență îm-

potriva bolșevicilor.Având în vedere cinstea, hărnicia și

omenia de care dădeau dovadă oieriinoștri, autoritățile comuniste aveau oanumită reținere și considerație față deei.

Pentru a nu fi mereu în pierdere dincauza devalorizării banilor, oierii s-auadaptat, converteau rublele rusești în

ruble de aur, napoleoni și dolari, toate înaur. Cumpărau deasemeni diferiteobiecte de aur, ceasuri, medalioane,brățări, inele, haine costisitoare, blănuripentru soții, covoare orientale, dantelefranțuzești. A venit însă pârjolul revoluțieiși de căderea economică a statului.Au apărut noi și noi obligații date prin de-crete pentru oieri, taxe, impozite etc.

Populația autohtonă s-a împărțit îndouă: a săracilor porniți pe jaf și a cer-lacilor (chiaburilor) oameni care prinmuncă și viață chibzuită au ajuns chiarfoarte bogați.

- continuare în pagina 6 -

continuare in pag. 3 şi 8

- continuare în pagina 7 -

asist. univ. AlmaPentesCu, ulbs

Prof. Dr. GheorghePreda

Pagini de istorie şi viaţă economicăTRANHUMANȚA ȘI EMIGRAȚIA

MĂRGINENILORAJUNȘI ÎN DOBROGEA,

CRIMEEA ȘI SIBERIA (III)

continuare in pag. 2

Cranii la "Muzeu - extraterestri"

AmericA, AmericA2 VINERI 8 APRILIE 2016

urmare din pagina 1

Acest an va reprezenta însă pentruNegulesco sfârşitul carierei sale încinematografie, înregistrând unnumăr de 85 de filme, care includ:scurt-metraje, long-metraje, docu-mentare şi filme pentru care nu afost creditat oficial ca regizor. Pen-tru alte 7 filme a fost scenarist, iarpentru un alt film, producător.Începea să călătorească tot maides între California, Marbella(Spania), locul unde se mutasedupă Boy on Dolphin şi Londra,unde îşi amenajase un apartamentși, făcând din pictură ocupaţia saprincipală.După o serie de probleme grave desănătate, Jean decide să-şi facătestamentul: „Rog ca executorulmeu să creeze un fond cu numele„Jean Negulesco Trust Fund”, pen-tru a ajuta tinere talente din Româ-nia, un băiat şi o fată, din domeniulartei – muzică, literatură, pictură,sculptură, balet, teatru, regie, cine-matografie – să-i ajute să-şi pe-treaca trei ani în străinătate, la unColegiu adecvat, de preferinţă laParis, Roma sau în Statele Unite, înscopul de a-şi putea afirma PER-SONALITATEA în domeniul pe careşi l-au ales. Pentru aceşti doi tinerise vor asigura pe parcursul celortrei ani condiţii de viaţă adecvate,nu de lux. Vârsta lor va fi cuprinsăîntre 18 şi 25 de ani. Ei vor fi ajutaţişi sfătuiţi de prietenii mei, AnneHead la Paris şi profesorul MihneaGheorghiu în România.” (Jean Neg-ulesco, Manuela Cernat, Edituraalo, Bucureşti!, Bucureşti, pag.191).Negulesco și-a publicat memoriilela editura newyorkeză „Simon &Schuster”, prefaţate de prietenulsău, John Houseman, producător şiscenarist american de origineromână. Cartea Things I Did andThings I Think I Did a devenit unbest-seller internaţional. Apărea şiîn România, în anul 1989, cu titlulDrum printre stele. Această apariţieîl readucea în prim-plan, presaaducând numai complimente laadresa lui. Cu ocazia semicentenarului Cine-matecii Franceze din ianuarie 1986,s-a organizat un „medalion JeanNegulesco”. Jean este prezent şideclară pentru Le Figaro: „Trebuiesă ajungi la capătul unei existenţeşi al unei cariere ca să poţi afirmacu sinceritate că nu ştii nimic.” De-spre industria americană de film dinanii 1980 va declara: „Astăzi la Hol-lywood oamenii au o maşinărie înloc de inimă.” În acelaşi an, Jean vaprimi Înaltul Ordin de Comandor alArtelor şi Literelor.În anul 1990, Uniunea Cineaştilor

din România îl alegea ca Membrude Onoare, despre care Jeanconsideră: „aceasta este o acoladăcu totul specială. Pentru că mi-afost oferită de fraţii şi colegii mei debreaslă”. În aceeaşi perioadă, Neg-ulesco era extrem de activ,călătorind de la un festival la altul şiuimind pe toţi cei cu care intra încontact.La 20 iulie 1993, aflat la reședințasa din Marbella, Jean Negulescopărăsea această lume, pornind ladrum către stele.

bibliografie

• Jean Negulesco, Manuela Cernat,Drum printre stele. Amintiri eu-ropene şi hollywoodiene, Jean Neg-ulesco, Editura Meridiane,Bucureşti, 1989, Things I Did... andThings I Think I Did, Jean Negule-

sco, Linden Press/ Simon & Schus-ter, New York, 1984•Wertsman,V.f., Romanian Ameri-c a n s ,http//www.everyculture.com/multi/Pa-Sp/Romanian-Americans.html

liviu Ciulei (1923– 2011)

Liviu Ciulei a fost regizor de teatruşi film, scenarist, actor, arhitect, ed-ucator şi într-o carieră de pestecinci decenii a marcat cine-matografia, teatrul şi lumeaculturală românească, în generalprin îndrăzneala lui artistică. S-a născut pe 7 iulie 1923, a studiatteatrul, la Conservatorul Regal deMuzică şi Teatru din Bucureşti, iarapoi arhitectura. Debutând ca actorîn anul 1946, în rolul lui Puck în"Visul unei nopţi de vară" la TeatrulOdeon din Capitală, ulterior s-aalăturat echipei Teatrului Municipaldin Bucureşti, actualul Teatru Bu-landra. Aici și-a început cariera deregizor în anul 1957, punând înscenă "Omul care aduce ploaia" deRichard Nash.Liviu Ciulei, descris de Newsweekdrept "una dintre cele maiîndrăzneţe şi provocatoare figuri alescenei internaţionale", a și fostnumit director onorific al TeatruluiBulandra, în semn de aprecierepentru întreaga sa creaţie artistică.Cariera spectaculoasă a lui LiviuCiulei include peste 20 de filme, lacare a lucrat în calitate de regizor,actor sau scenarist, precum şi nu-meroase spectacole de teatru, încare şi-a pus semnătura ca regizor,scenograf sau actor. Toate acesteproducţii au fost recompensate de-a lungul timpului cu distincţii presti-gioase.Filmografia sa include, alături deunul dintre titlurile care au marcatistoria cinematografiei româneşti,"Pădurea Spânzuraţilor", "ValurileDunării" (1959) sau "Erupţia" încare-și face debutul în regia defilm, din 1957.Despre scena finală a filmului"Pădurea spânzuraţilor", Liviu Ciuleispunea, după o proiecţie a lungme-trajului, că este cea mai bună pecare a filmat-o vreodată. Aici, Apos-tol Bologa ia ultima masă, alături deiubita sa, Ilona.... "Trebuie să facemultima scenă într-un fel deosbit,pentru că vreau să iau premiul laCannes și toată lumea a zis «A în-nebunit Ciulei»"...Într-adevăr,"Pădurea Spânzuraţilor" a primit, înanul 1965, Premiul pentru regie laFestivalul de la Cannes."Valurile Dunării", cel de-al doileafilm semnat de Liviu Ciulei, în careel este regizor şi interpret, spunepovestea a trei oameni care suntnevoiţi să călătorească pe un şlepîncărcat cu armament, pe Dunăre,în august 1944, printre minele pusede hitlerişti. Filmul este o povestede dragoste, presărată cu destulemomente de tensiune fiind recom-pensat cu Globul de Cristal la Fes-tivalul de Film de la Karlovy Vary, în1960.Printre distincţiile obţinute de LiviuCiulei se mai numără premiulUNITER, în 1996, premiul deExcelenţă UNITER, 2001și premiulde Excelenţă în cinematografiaromânădin anul 2002.Experienţei de regizor, actor,scenograf şi scenarist i s-a adăugatcea de director artistic, Liviu Ciuleiocupând această poziţie, timp dezece ani la Teatrul "Bulandra" dinBucureşti, dar şi la Teatrul "TyroneGuthrie" din Minneapolis.De asemenea, Liviu Ciulei, tatălunui alt celebru regizor de film,Thomas Ciulei, a fost profesor deteatru la prestigioasele ColumbiaUniversity şi New York University. De asemenea a fost membru de

onoare al Ordinului Arhitecţilor“Pentru mine asta este regia: logică,după aia logică, şi după aia totlogică. Şi dacă mai e unu la sutăinspiraţie e bine, dacă nu – merge şifără”, spunea regizorul care a sem-nat, în anul 1964, unul dintre filmelerevoluționare în pe atunci tânăracinematografie românească,“Pădurea spânzuraților”. (Barca,D,E, (2011), Liviu Ciulei. O poveste)Puțină lume știe că Liviu Ciulei astudiat Artă Dramatică, în paralel cuFacultatea de Arhitectură dinBucurești, unde a absolvit studiilecu brio. Pentru prima avea har, iarmicrobul celei de-a doua i-a fosttransmis genetic, probabil, de la untată supranumit “ziditorulBucureștiului modern“, inginerulLiviu Ciulley. Încă din anul 1944, terenul șimarele imobil de pe str. Magheru nr.20, aparțineau inginerului Liviu Ciul-ley, iar doi ani mai târziu la acestnumăr a apărut pe lume teatrulOdeon, astăzi Nottara. Acest lucruse datorează faptului că tatăl cele-brului regizor Liviu Ciulei a aflat se-cretul fiului său care studia peascuns teatrul la Academia Regalăde Muzică și Artă Dramatică, înparalel cu arhitectura. Impresionatde pasiunea fiului, Liviu Ciulley adecretat sever, la un prânz în fami-lie: “Cred că treaba asta cu teatrule serioasă așa că îți voi construi unteatru!”.Ing.Liviu Ciulley conducea la acea

vreme Societatea Națională deConstrucții și era alături de EmilPrager cel mai important inginer-constructor din România. Pe lângăTeatrul Nottara, a mai ridicat dintemelii clădirea Băncii Naționale,biserica Elefterie, mânăstireaCașin, Facultatea de Agronomie,tunelul pentru tezaurul BănciiNaționale de la Sinaia și bisericadin Sinaia. Acestora se mai adaugăAcademia Militară și actualele uzineDacia-Renault...Izgonit de comuniști de la Bulandra,teatru căruia îi fusese ani de zile șidirector, Liviu Ciulei a plecat în anul1980, în lumea largă, unde și-a con-tinuat extraordinara carieră. A mon-tat spectacole în Statele Unite aleAmericii, la Guthrie Theatre din Min-neapolis, unde a fost și director,precum și la Arena Stage din Wash-ington. A fost numit chiar director la“Lincoln Center” din New York.De asemenea a regizat spectacolede răsunet la Sidney, în Australia, şipe cele mai importante scene dinGermania. Opere care l-au trans-format, în ochii criticii, în “unul dintreartiștii care au contribuit în modesențial la dezvoltarea mișcăriiteatrale a secolului 20″. În tot acesttimp breasla l-a recompensat cunenumărate onoruri, serie din careamintesc medalia “Sfântul Olaf pen-tru merite culturale”, acordată deMajestatea sa Olaf al V-lea, regeleNorvegiei pentru montarea, înStatele Unite, a piesei Peer Gynt deIbsen (1983) sau “Premiul criticiiaustraliene” pentru “Azilul denoapte” de Maxim Gorky, montat laSidney, în 1977.După decembrie 1989, Liviu Ciuleia venit tot mai des acasă. Și-a re-luat chiar și drumurile magice spreBulandra, un teatru căruia el i-aconferit o coroana de glorie și unde,cu migala, răbdarea și harul ce l-auneliniștit încă din tinerețe, a montatîn anul 2005 două piese de Piran-dello. A trecut la cele veșnice în2011, rămânând în memoriacolectivă ca artistul total care areprezentat demnitatea culturiiromâne, cel care a deschis noi dru-muri în teatru, deopotrivă în Europași în Statele Unite.

liviu Ciulei

Conf. Univ. Dr. Cornel juCan,ulbs

teatrul bulandra

3VINERI 8 APRILIE 2016 peru

urmare din pagina 1

Sporul natural al populaţiei de12,6 la mie indică perspectiva detinereţe a poporului (în Boliviasporul natural al populaţiei estede 16,7 la mie, în Chile, este de8,1 la mie). Peru a fost şi esteîncă o ţară bogată în resurse:argint (locul 3 pe Glob), aur(locul 6), zinc şi cupru (locul 3),molibden, wolfram, bismut (celemai mari zăcăminte din lume),gaze naturale, petrol, cărbuni,minereuri de fier, fosfaţi. Suntdezvoltate industriile extractivă,metalurgică, siderurgică, prelu-crarea petrolului, chimică, textilă,alimentară, zootehnia. Pescuitulse situează pe locul 2 în lume.Se cultivă: trestie de zahăr,cartofi (sute de soiuri), porumb,fasole, orez, bumbac, cereale,bananieri, arbori de cacao şi decafea, coca, pe zone mai re-strânse (transformată în cocainăîn Columbia). Cei mai importanţiparteneri comerciali sunt: SUA,China, ţările MERCOSUR. PIB-ul este de 344.000 milioane $,PIB-ul / locuitor este de 11.100$.

Mergând pe autostradaPanamericana, construită în1923, cea mai lungă din lume,

48.000 km, pleacă din Alaska,continuă de-a lungul Americii deNord şi Americii de Sud până înŢara de Foc, am avut timp săprivim şi să admirăm reliefulmagnific. Munţii Anzi, ce seîntind pe 8.900 km, te încântă şite înfioară, au vârfuri peste 6000m, sute de vulcani activi şi stinşice fac parte din Cercul de Foc alPacificului, platouri la peste3000- 4.000 m, canioane,deşerturi spectaculoase.Ne-au uimit numeroasele terasepreincaşe şi incaşe de pe coast-ele munţilor, folosite pentruagricultură (cartoful, porumbul,fasolea, dovleacul sunt indi-gene), şi mai cu seamă PET-ROGLIFELE – linii săpate pecoastele munţilor la 4.000-5.000m, nu se ştie cum şi de cătrecine, unii cred că au fost trasatede preincaşii Nazca, alţii, că ar fiopera extratereştrilor, Peru fiindţara cu cele mai multe vestigiiextratereste. Deşerturile sunt deo frumuseţe stranie şi oferăprivirii munţi de nisipuri pietrifi-cate; am văzut cea mai maredună din lume, are 2.087 m. Amtrecut prin pampasuri, jungle,păduri subtropicale. Suntsurprinzătoare lagunele cu firav-ele flamingo roz, cu delicatelame sălbatice, văile cu aşezăriomeneşti sărăcăcioase, turmelecu frumoasele lame şi alpaca.Afluenţi ai Amazonuluiînviorează văile munţilor, zonele

subtropicale creează mediulvegetal luxuriant. În jurul LaculuiTiticaca, lac navigabil aflat la ceamai mare altitudine din lume,există staţiuni şi localităţipitoreşti ale amerindienilor. Istoria Peru-lui este complicată.În acele locuri, în vechime, oa-meni-vânători au existat în pe-rioada 8.000-7.000 î.H. S-austructurat, în perioada 3.000 î.H.– 100 î. H, culturi şi civilizaţiipreincaşe: Huaca Prieta,Chavin, Sechin, Paracas; în pe-rioada 100-1200 d.H: Nazca,Mochica, Chimu, Sican, Chan-cay, Ica-Chincha, Tiahuanaco. În1200 d-H. a apărut cultura şicivilizaţia Inca. Legenda îl im-pune ca prim Inca (conducător)pe Manco Capac ce este şifondatorul cetăţii Cuzco. Poporrăzboinic, incaşii au cucerit zoneînvecinate, s-au extins, dis-trugând culturile supuşilor şi aucreat cel mai mare imperiu dinLumea Nouă; el se întindea dinEcuador până în centrul statuluiChile. Incaşii au creat oraşe, centresacre cu temple, palate opu-lente, un sistem administrativ efi-cient, au construit drumuri,terase pentru agricultură pecoastele munţilor. Gloria lor aapus cu venirea conchistadorilorspanioli conduşi iniţial de Fran-cisco Pizarro, în 1534. Venireaspaniolilor i-a uimit pe incaşi;credeau că sunt zei, nu mai

văzuseră cai. I-au primit cu fastdar, în scurt timp, le-au cunos-cut cruzimea; au fost executaţicăpeteniile şi supuşii lor, ultimulInca executat fiind Tupac Amaru,conducătorul celei mai marirăscoale băştinaşe (1780-1781).Au fost distruse oraşele, tem-plele, palatele, au fostdeposedaţi incaşii de bogăţii;spaniolii au construit în schimbnoi oraşe, au ridicat, pe ruineleunor temple, biserici şi cate-drale. Pentru munci istovitoareau fost adus sclavi din Africa.Cuzco – capitala incaşă, aflatăla înălţime, 3500 m, incomodăpentru spanioli, a rămas înparagină; a fost întemeiată Limade către F. Pizarro şi a devenitcapitala viceregatului Peru. Înprima jumătate a secolului XIX,în urma mişcării de eliberareanticolonială condusă de argen-tinianul Jose San Martin,venezuelenii Simon Bolivar şiAntonio Sucre, eroi ai AmericiiLatine, Peru a obţinutindependenţa în 1821. ÎnRăzboiul Pacificului (1879-1883)Peru şi Bolivia au pierdut teritorii(bogate în salpetru) în favoareastatului Chile, sprijinit de MareaBritanie. După Al Doilea RăzboiMondial, Peru a traversat operioadă de instabilitate politică,la conducerea ţării s-au aflatcâţiva generali, au avut loc maimulte lovituri de stat, un războicivil.

S-au schimbat regimuri destânga, centrale, liberale. În anii‘90, sub conducerea autoritară alui Alberto Fujimori (1990-2000),fiul unor emigranţi japonezi, fostrector al Universităţii Agrare dinLima, şeful unei noi formaţiunipolitice „Cambio 90” („Schim-barea 90”) s-au luat severemăsuri fiscale şi economice, s-au plătit datoriile externe. Deşi afost acuzat de frudă, A. Fujimoria câştigat din nou alegerile. S-arefugiat în Chile unde a fost are-stat, condamnat, la solicitateastatului Peru; a fost extrădat în2007, judecat pentru fraudă, şicrime, condamnat la 44 ani deînchisoare. Acum se află în exilîn SUA. Marele perdant încompetiţia electorală cu A. Fuji-mori a fost scriitorul peruanMario Vargas Llosa, laureat alPremiului Nobel pentruLiteratură în 2010, autorul unorcunoscute romane ca: „Oraşul şicâinii”, „ Mătuşa Julia şi con-deierul”, „Casa verde”, „Războiulsfârşitului Lumii”, ”Rătăcirile uneifete nesăbuite” ş.a., volume depublicistică. Reformele au con-tinuat sub preşedinţia lui Alejan-dro Toledo (primul băştinaş) şi alui Alan Garcia Perez. Actualulpreşedinte al statului Peru esteDomnul Ollanta Humala. Pentruurmătoarele alegeri sepregăteşte fiica lui A. Fujimoripentru înalta funcţie în stat, cupuţine şanse.

Prof. Univ. Dr. Elena MaCavei

apariţii editoriale

provocări VINERI 8 APRILIE 20164

urmare din pagina 1

De exemplu, în materie de geniumilitar Napoleon este pe drept cu-vânt considerat cel mai strălucit din-tre toți europenii. Să nu uităm, însă,că el a abandonat o armată înEgipt, a părăsit în zăpezile Rusieiresturile aproape degerate ale uneialte armate, iar, în final, orgoliul săurecunoscut a contribuitesențialmente la aruncarea sa îndezastrul de la Waterloo. Imperiulcreat de Napoleon s-a prăbușit îm-prejurul său, iar fiul lui a fostdezmoștenit privitor la acest im-periu. Or, Genghis-Khan și-a impusautoritatea de o manieră atât deabsolută, din Armenia în Coreea șidin Tibet la Volga, că fiul său a intratîn posesia unei moșteniri fără săridice din partea altora nici un fel deprotest. Iar Kubilai-Han, nepotulsău, a moștenit încă o bună partedin lume...În viziunea lui Lamb, Genghis-Khan, respectiv cuceririle saleimense, sângeroase, soldate, nu odată, cu măcelărirea în masă acelor supuși – soldați și civili, bărbațiși femei, bătrâni și copii – suntînfățișate ca o cumplită tragedie aumanității. Motivele sunt lesne deînțeles, iar faptul că umanitatea eradominată în cel timp de precepte,criterii și valori altele decât celeumaniste nu este privit în nici un felca o veritabilă circumstanțăatenuantă. Este deosebit de intere-sant, însă, și un alt aspect, anumetemeiurile care au permis unuinomad neștiutor de carte, care nuvăzuse niciodată un oraș, unuivânător și păstor de turme – fie elaventurier cât de sângeros – săînfrângă cu hoardele sale armatelerelativ bine organizate și, uneori,chiar mai numeroase a trei imperiimai civilizate și rămase înstăpânirea mongolilor o bunăperioadă (vezi și Dumitru Vrăjitoru,Alexandru cel Mare, Hanibal, Cezarși Napoleon...). Întradevăr, cum s-aputut oare întâmpla aceasta? Dintr-o paletă bogată de factori, de fapteși evenimente, în cele ce urmeazăne vom opri asupra câtorva nu atâtde esență istorică, de strategie șitactică militară, cât mai ales denatură social-economică.Pe un plan însemnat, forța mongo-lilor decurgea din calitățile moraleale luptătorilor. Trăind în condițiile declimă dificile, cu un nivel de dez-voltare și organizare relativ primar,nivel inapt să surmontezeprivațiunile ivite astfel, mongolii erauoameni obișnuiți cu greul, cusuferințele, rezistenți în fața lipsurilorși, mai ales, oameni ce știau să în-dure, să treacă cu bine peste mo-mente grele. În însuși cazul luiGenghis-Khan, faptul că „știa să în-dure, a fost prima calitate pe careamoștenit-o” – nota Lamb. Înaceste condiții și cu orizontul spiri-tual pe care îl aveau, luptătorii mon-goli, fără nici o constrângere,priveau moartea pe câmpul debătaie nu doar cu indiferență, cichiar „ca o veritabilă favoare”. Eravorba de un anume fanatism, închiar sensul în care el este înțelesîn zilele noastre, dar nu atât religios,ideologic, ci de o determinare cumult mai simplă, de foamete șigreutăți – împrejurare care îi fa-voriza considerabil în încercările șilupta lor. „Fără să acorde vreoimportanță vieții, luptătorii mongolierau capabili să triumfe asupraimenselor deșerturi, asupra munțilorși mărilor, asupra asprimilor climei șiravagiilor pe care le provocaufoametea și pesta. Nici un pericol nu

putea să-i înspăimânte, nici ofortăreață nu le putea rezista, nici unapel la milă nu putea să-iemoționeze... Ne găseam înprezența unei puteri noi în istorie,apărută în împrejurări istorice speci-fice, o dată cu Genghis-Khan, șidispărută, în alte împrejurări istorice,o dată cu nepotul său Kubilai-Han,atunci când a început descom-punerea imperiului mongol”. Dar cum a modelat marele han cal-itatea umană ce o avea ladispoziție, de o imensă valoare pe oscară de măsură privită șiinterpretată prin prisma intereselorrăzboiului și ale timpului său asiatic?Cu neașteptată măiestrie pentrucondițiile specifice vremii și locurilorsale. Până la Genghis-Khan,triburile mongole erau dezbinate, serăzboiau crunt între ele, și tocmaidin acest motiv forța mongolilorpractic nu exista decât la scarălocală. Or, „Blestemul lui Dum-nezeu” a știut să le asigure unitateasub conducerea sa, oferindu-le cularghețe idealul primar al prăzilor șibogăției, plăcerea animalică aviolenței, voluptatea forței,disprețului și a dreptului de a dis-pune fără nici o limită de viața altuia.„Orașele și satele de pe drumulmarelui han – scrie, de pildă, Lamb– erau realmente distruse, cel maiadesea era nimicită orice ființăumană... Deșerturile se populau defugari și muribunzi, iar după tre-cerea hoardei, lupii și corbiirămâneau aproape singurele crea-turi vii în regiuni altădată foarte pop-ulate”.Este interesant și faptul că Genghis-Khan urmărea să păstreze, să con-serve ceea ce el considera că îieste util lui sau poporului său. Ca ur-mare, unele sate, orașe, mii de oa-meni – obiect al mâniei mongole șiconsiderați victime aproape sigure– erau câteodată cruțate, crutați dela masacru. Este interesant, deasemenea, că marele han mongolnu a purtat război cu lumea în scopreligios, să promoveze, și la alții,credințele sale, și nici ca Alexandrucel Mare sau Napoleon – pentruputere și glorie, ci cucerea și lua ex-clusiv pentru el, oastea și oameniisăi. Era una din formele cele maisimple de manifestare a spiritului decucerire și acaparare. „El a făcutrăzboi pentru că nu cunoștea alt mi-jloc de contact și nu prea avea în-credere în supunerea fără luptă.Ceea ce nu dorea să-șiînsușească, distrugea, ignorândorice altă posibilitate de utilizare”.Iată cauze care au făcut ca niștecete disparate și dezbinate, carepăreau temătoare de acțiuni maiample și nici nu dispuneau de forțanecesară în acest scop, să se con-stituie într-o hoardă numărând sutede mii de oameni, atacând organi-zat pe un front care ar fi putut fi lo-calizat nu de kilometri, ci de gradede latitudine și longitudine.Cu aceeași pricepere, Genghis-Khan a apăsat pe claviatura unorsentimente umane intrinseci, cumsunt recunoștința, dragostea,înțelegerea firească între oameniide același neam, un anume soli-darism social – motivat și afirmatîntr-o formă potrivită timpului deatunci. Un rol important l-a avut, ast-fel, codul său de legi – „Yassa” –combinație între propria sa voință șiobiceiurile respectate ale triburilor,cod gândit de marele han pentruaproape 50 de neamuri mongole.Ferment al unității și forței morale aacestora în raport cu alte popoare,codul amintit consfințea autoritateaconsiderată inexorabilă și supremăa hanului și – pe diferite trepte – au-toritatea și drepturile celorlalți șefi

supuși lui Genghis-Khan. Erau in-terzise conflictele între mongoli și seridica la rang mare cuvântul deonoare dat între aceiași oameni,chestiune esențială pentru un poporce nu cunoștea scrisul. Față destrăini, viclenia, ipocrizia și perfidiafără limite nu numai că erau ad-mise, ci erau chiar recomandate șiîncurajate. În mod special se con-damnau „refuzul bogatului de a veniîn ajutorul săracului, precum și lipsade respect și ascultare a unui infe-rior față de șeful său”. Totodată, sespune că „nimeni din imperiu nuputea să impună unui mongol de afi servitor sau sclav”. Pe urmă, toțimongolii, cu rare excepții, trebuiausă facă parte din armată...Erau repudiate furtul și adulterul,considerate crime și pedepsite cumoartea. Dar există și alte faptecare provocau mânia marelui han:„lipsa de ascultare a copiilor față depărinții lor – notează astfel Lamb –sau a fratelui mai mic față de fratelesău mai mare, lipsa de încredere abărbatului față de femeia lui saulipsa de supunere a acesteia față debărbatul său”. Exista o realătoleranță religioasă, dar fără nici oezitare erau omorâți spionii,sodomiții, martorii mincinoși, pre-cum și practicanții magiei negre.Uneori, interdicțiile sunt ponderate:„Omul beat este ca un om care aprimit o lovitură în cap – spunea, separe Genghis-Khan; înțelepciuneași abilitatea sa nu îi servesc la nimic.Îmbătați-vă, deci, rar. Cel mai bineeste, însă, să nu vă îmbătați deloc.Dar cine se poate abține complet?”Frica de tunete – superstiție șislăbiciune a mongolilor de atunci –era, la rândul ei, cu severitatecondamnată. Se știa, de exemplu,că, în timpul furtunilor violente dinGobi, această teamă îi făcea să searunce în lacuri sau fântâni –spuneau că scapă astfel de mâniacerului; or, potrivit perceptelorYassa, tocmai din acest motiv, întimpul furtunilor, mongolilor le erarealmente interzisă atingereaapelor.În privința normelor de război, erainterzis oricărui luptător al hoardei

să-și abandoneze tovarășii sau sălase în urmă răniți. Era, de aseme-nea, interzis oricărui membru alhoardei „să se retragă din încleștareînainte de a fi retras steagulbătăliei”, fiind totodată „oprit de a în-cepe jaful înainte ca permisiunea săfie dată de conducător”. Să mainotăm că hoarda – armata aliniată ahanului – nu era nicidecumcompusă din grupări alcătuite șiașezate la întâmplare, atacând cuviolență și entuziasm, dar îndebandadă. Ea poseda o organi-zare realmente militară,permanentă, cu unități călare – „tu-mane” – situate la distanțărezonabilă, bine stabilită, între ele,acoperind astfel, într-o strânsădisciplină și ordine, o maresuprafață de bătaie.Iuțeala, marea iuțeală cu careacționau era o altă calitate a mon-golilor. Este vorba nu numai de mo-bilitatea în luptă, dată de parteacovârșitoare a trupelor care eraucălare, dar și de felul rapid în carese asigura circulația ordinelor,poruncilor și a știrilor pe distanțelungi, ceea ce crea mari avantaje destrategie militară, posibilități de repri-mare imediată a oricărei împotriviridin teritoriile cucerite, asigurând șiconsolidând puterea marelui han.Mongolii cuceritori nu produceau,trăind pe spinarea celor cuceriți, dar,iată, aveau un „sisteminformațional” – am spune astăzi,foarte bine pus la punct.Călător pe teritoriul imperiului mon-gol la două generații după Genghis-Khan, Marco Polo face o descrieredetaliată a acestui sistem, carepăstra multe din calitățile pe care ledobândise pe timpul marelui han.Dar iată ce scria vestitul călător:„Trebuie să vă spun că mesageriiîmpăratului călătorind afară deKambalu (orașul reședință atunci alhanului, n.n.) găseau în calea lor, lafiecare patruzeci de kilometri, unadăpost organizat pentru ei și cai.Era aici o mare și frumoasă clădireunde ei se puteau opri și aveau totceea ce le era necesar... Unele dinaceste case organizate aveau chiarsute de cai. Atunci când mesagerii

urmau o cale fără drum mai bineamenajat, unde nu existau astfel dehanuri pe cât de primitoare, pe atâtde odihnitoare, ei găseau totușiadăposturi organizate la distanțemai mari. În toate posturile deoprire, trei sute de mii de cai erauîngrijiți, iar casele de popas erau înnumăr mai mare de zece mii. Toateacestea erau organizate la scarămare și de un fel atât de minunat căeu reușesc doar în mică măsurădescrierea lor așa cum erau. Înacest fel, împăratul primea într-o ziși o noapte depeșe venind din locurisituate la zece zile distanță...Împăratul scutea pe mesager de laorice dări, ba le mai dădea și osoldă... Fiecare din mesageri purtao centură de piele, largă, cu mulțiclopoței al căror zgomot se făceaauzit de departe. Ajungând la post,el găsea un alt om, la fel de bineechipat, care imediat prelua comi-sionul. La fiecare din posturi, ora desosire și de plecare a fiecăruimesager era însemnată cu grijă...Fiecare din mesageri purta oanume tăbliță ca însemn al misiuniisale urgente; dacă din nefericirecalul său nu mai putea umbla,tăblița îi dădea dreptul de a luaprimul cal întâlnit în cale și nimeninu îndrăznea să-l refuze în acestcaz”. Marco Polo mai arată cămesagerii făceau de regulă parcur-suri de peste o sută de kilometri pezi. Și organizarea și disciplina carecaracterizau transmiterea mesajelorerau pur miilitare...Genghis-Khan a fost și a rămas înistorie un cuceritor sângeros care,prin faptele sale, a îndrituit șiîndrituiește un anume oprobiul allumii civilizate de atunci și de maiapoi. Că a știut, însă, ce pârghii sămânuiască și cum să-și organizezeoamenii nu este un lucru de neglijat.Dimpotrivă, avem de-a face cu unfapt, cu o experiență care a meritatși merită toată atenția, citind, ca în-totdeauna, în trecut, învățăminteatât de necesare prezentului și vi-itorului.(Din volumul Dan Popescu, Univer-sul în alb-negru, Edit. Albatros,București, 1987, pp.20-29)

Dan POPesCu

GenGhis Khan

VINERI 8 APRILIE 2016 5conducereA ulbs şi A fAcultăţii de ştiinţe economice

Prof. univ. dr. ioan bondrea - rector

Prof. univ. dr. Claudiu v. KiforProf. univ. dr. livia ilie

PrOreCtOri

Prof. univ. dr. horatiu rusu

Preşedintele senatului

Prof. univ. dr. Marian ŢiplicProf. univ. dr. Mioara boncuţ

Conf. univ. dr. silvia Mărginean

decanul Facultăţii de Ştiinţe economice

(directorii de departamente şi Prodecanii,

în numărul următor)

trAnshumAnţA VINERI 8 APRILIE 20166

Î nanul 1925 mulți mărgineniajunși în Caucaz au începutsă se pregătească de în-toarcerea în țară. Mulți secăsătoreau cu rusoaice, din-tre cei care nu secăsătoriseră în România.

În Crimeea valorilerevoluției și instaurarea put-erii sovietice au fost mai dras-tice și mai nimicitoare decâtîn Caucaz, unde cazacii, oa-menii dârji, nu au cedat ușorîn fața evenimentelordistrugătoare.

Rusoaicele se despărțeaucu greu de familiile lor pentrua veni în România împreunăcu restul familiilor.

Din Vale provine șiînvățătorul C.Tipuriță, desprecare am scris unele lucruri înprima parte a articolului nos-tru. Acesta a căutat toatăviața să fie de folos oierilordin Rusia și celor din Vale, pelinie de învățământ,agricultură, afaceri ș.a.

Pe la începutul sec al XX-lea și chiar înainte oierii dinMărginime, printranshumanță au iernat cuoile în Țara Româneascăpână la Dunăre, în Dobrogea,Basarabia, alții s-au stabilitpe toată perioada anului înCrimeea și sudul Rusiei.

3. Galeș este un vechi satașezat pe Fundus Regins.Localitatea s-a numit SatulGalilor (în limba latină decancelarie, Villor Gallis) pânăîn sec. al XIX-lea, în anul1839. O populație galică fus-ese colonizată aici în pe-rioada romană. Populațiarespectivă a fost ușa și re-pede asimilată, numelelocalității păstrându-se însă.

În 2002 în Galeș au fost în-registrate 331 de persoane.Populația satului a cunoscutși ea fenomenul de emigrare.O parte din locuitori au emi-grat în jud. Argeș, unde au în-temeiat satul Galeș, pe valeaVâlsanului, iar în timpulrăzboiului vamal (1885-1891), unii locuitori au rămas

în Dobrogea (Casimcea).Așezarea a fost atestată

documentar în anul 1383,când mai multe așezări dinMărginimea Sibiului au avutun conflict cu sașii din sateledin jurul orașului Sibiu.

Creșterea animalelor le-afost ocupația de bază.Locuitorii mai dețin câtevasute de oi, în trecut (sec.XVIII – XIX) s-au dus întranshumanță în Rusia, Do-brogea, cu timpul ocupațiadecăzând.

B. Pavel gospodar dinGaleș s-a întovărășit cu alțimărgineni și astfel 24 de oieriau ajuns și au trăit lângăorașul Kronsnodar.

În Rusia a ajuns să aibe1200 de oi și peste 100 decai, având angajați ciobani șiîngrijitori. A devenit și propri-etarul unei case cu 17camere în orașul Krasnodov,o parte din casă închiriind-o.

S-a repatriat în jurul anilor1930, datorită represiunilorregimului bolșevic. În satulGaleș, securitatea le-aobligat să predea tot aurul pecare-l avea ascuns. Întors înRod s-a căsătorit a douaoară, după prima căsătorie cuo rusoaică. I.Inga care dupăce și-a întemeiat o familie înGaleș a plecat și el în Rusia,lăsând acasă o soție și doicopii. Nu se știe de ce nu s-amai întors în Galeș.

A.Bârsan, oier din Galeș atrăit și a ciobănit și el înRusia, s-a căsătorit cu orusoaică cu care s-a repatriat.4. Tilișca. Existența așezăriieste încă din epoca dacică.Prima atestare documentarăa localității datează din anul1322.

Economia acestei localitățila început s-a bazat pecreșterea animalelor și culti-varea pământului, mai târziuapărând și industriamorăritului, de prelucrarea alânii și lemnului. În anul 1849populația localității era de3005 locuitori. Luând am-ploare practicareatranshumanței, Tilișcanii auajuns cu alți oieri mărgineni,cu oile în Dobrogea și în

îndepărtata Crimee. Înprezent mulți crescători deanimale din Tilișca auadevărate ferme în Banat, peTârnave sau în Dobrogea.

Biserica din localitate afost decretată monument is-toric.

Tilișca este un sat de oa-meni harnici și pricepuți, din-tre care mi-aș permite sămenționez familia Ban,ajunsă în Sibiu, unde esteproprietara ale cunoscutuluirestaurant și hotel Frieda, dincentrul orașului.

5. Cacova (zis Fântânele).Acest sat opera documentarîn anul 1366. Ca urmare aunei mari alunecări de terendin cauza defrișării pădurilor,mulți locuitori au fost obligațisă emigreze. Înainte dealunecare în sat erau 1600locuitori, populația re-ducându-se la jumătate dupăalunecarea terenului. Azi lo-calitatea are doar 252 delocuitori conform ultimuluirecensământ din 2002.

Tinerii din Cacova dupăterminarea școlii din sat, îșipuneau traista în băț cumerinde și cu banii de drum șiplecau foarte departe delocurile în care s-au născut.Așa au plecat aproape toți fe-ciorii din sat în Basarabia,Dobrogea, Rusia și chiar înAmerica.

Cei care au plecat după1900 erau duși acolo depărinți, uncheși, veri sauconsăteni care-i ademeneaucu ideea unei îmbogățirirapide, prin propria lormuncă. Simbria le era plătităîn oi și astfel, după câțiva ani,își făceau propria lor târlă șideseori se despărțeau de ceicare i-au dus, asociindu-secu alții sau plecând în altăparte. Fiind hotărâți, harnici șiîntreprinzători, erau tratați curespect. Așa se explică faptulcă unii dintre ei s-au căsătoritcu fiice de ofițeri sau fiice deboieri.

Din această localitate setrage și omul de afaceri IlieCarabulea din orașul Sibiu.

Prof. Dr. Onisifor Ghibu,

ajuns în drumețiile lui înCrimeea, îi îndemna printr-unmesaj pe oierii mărgineni sărevină acasă, în țară, și să seocupe în afară de economiade vite, de comerț, de indus-trie ș.a. Mesajul acestuia seadresa în egală măsură șicelor ajunși în Caucaz șichiar în America. Țara carenu mai era asuprită, îiaștepta.

La Revoluția bolșevică din1917 se aflau peste 200 deoieri rodeni și alte câteva sutede alți oieri mărgineni, carese ocupau cu oierit înCrimeea, în sudul Ucrainei șial Rusiei.

După Revoluție viața aces-tor oieri mărgineni a devenitun chin. Poliția secretă, carese înființase, intra noapteapeste oameni în case, îiaresta și fără judecată îi trim-iteau în Siberia sau îiîmpușcau. Trimiterea însiberia echivala de fapt cucondamnarea la moarte.

În aceste condiții își vin-deau aurul și averea. Oile levindeau unor negustorimusulmani, care le treceaupeste strâmtoarea Kerci,peste munți în Georgia șiAzerbaidjan, fiind în sfârșitpregătiți să plece, aveau însăîn legătură cu plecarea, multedificultăți. Sovieticii îi consid-erau pe oierii noștri dușmaniai poporului, care se făceauvinovați din cauza stărilorbune. Un oier din Rodajunsese să aibe de exemplu3500 oi, cai, porci, trăsuri,bani economisiți în bănci și ocasă în orașul Simferopol. I s-a confiscat averea, a fost are-stat și trimis în Siberia,scăpând greu și revenind înțară sărac.

De fapt fiecare în felul său,așa cum îl ajuta mintea șiconjunctura fugea cât mai re-pede de Rusia, care pentru eifusese raiul de pe pământ,devenit iad din care nu maisperau să scape vreodată. ÎnRusia dispuneau prinarendări de pământ mult,bogat, iarbă bună, așa debună încât majoritatea oilorfătau câte 2 miei. Iernile nuerau prea aspre, iar de pepământul pe care-l arendaufăceau și nutreț. Totuși se în-tâmpla să bată iarna viscolulși să îngroape oile de vii subvaluri mari de zăpadă sau săle mâne înnebunite în stepă.În Siberia arestații erau pușisă taie brazi, mureau zilniczeci de oameni, din cauzamuncii istovitoare,alimentației precum și a bo-lilor.

În Siberia își ascundeaubanii în șerpare, bani cu caremituiau pe conducătoriipușcăriilor. Rușii nu știau cumsunt făcute aceste șerpare,putând astfel ca oierii arestațisă-și salveze banii și viața.

Cei care aveau cojoace(tohoarce) le întindeau pezăpadă, se înveleau cu ele șinumai așa nu înghețau dincauza frigului năpraznic deacolo.

Unii oieri vorbeau numaide bine de traiul lor din Rusia,alții erau de-a dreptulîngroziți, când își aminteaude acele locuri. Nu uitau căse ascundeau prin mlaștini,pe frig și umezeală, evitândastfel să fie arestați și să

moară.Fiecare în felul lui sau

după cum îi ajuta mintea sauconjunctura părăseau Uni-unea Sovietică, care pentruacești oieri a fost raiul pepământ, fie iadul din care numai sperau să scape.

În acea țară era multăpopulație săracă care seducea în piețe în locuri spe-cial amenajate, căutând delucru. Întindeau pe jos rogo-jini și se culcau pe ele, dormi-tau și ar fi fost în stare decrimă doar cineva i-ar fi der-anjat sculându-i să setocmească cu ei asupraprețului zilei de muncă.

Unii oieri din Mărginimeerau căsătoriți cu rusoaice șiaveau copii. Despărțirea deneamurile lor, de locurile na-tale, era grea pentru ru-soaice.

Astfel în Rod au ajuns vreo18 rusoaice venite princăsătorie, cărora localnicii,care în general nu le-auprimit bine, le spuneau ruște.Nu reușeau să vorbeascăbine românește și nu reușeausă transmită copiilor lor, limbarusă, să păstreze și să cultiveidentitatea culturală. O vremese mai cântau totuși corurilerusești, la acordeon, sedansa cazacioc și se mâncavarluki, cu timpul s-au pierduttoate aceste obiceiuri.

Mărginenii au supraviețuiturmare credinței străbune,cultului muncii și sentimentu-lui de apartenență la comuni-tatea de români mărgineni.

Lipsa locuinței, pământuluiși a mijloacelor de trai, a făcutca unele familii să sestabilească în Banat și Do-brogea. Au fost cazuri cândunii oieri mărgineni eraumulțumiți de viața din Uni-unea Sovietică, solicitândautoritățiilor române să leaprobe reîntoarcerea în Uni-unea Sovietică.

Unii dintre oierii mărgineniîncercau să fugă din Rusiaprin Sud. Exista însă mai alesîn cazul Turciei riscul de a firetrimiși înapoi în Rusia, careînsemna moartea.

Încheiem această parte aarticolului cu o întâmplareinteresantă. Astfel oierulAlexandru Stroia din Fân-tânele (Cacova) a împărțitaceeași celulă, într-o în-chisoare sovietică cu viitorulpreședinte al Yugoslaviei,Iosif Brotz Tito. Mai târziu cuocazia construirii barajului dela hidrocentrala Porțile deFier, președintele iugoslav avizitat România. Și-a amintitde colegul lui de închisoareStroia din România și a cerutautorităților române să-i fa-ciliteze o întâlnire cu acesta.Autoritățile românești care nuștiau ce să facă pentru a intraîn grația președintelui Tito,chiar Gheorghe GheorghiuDej, i-au satisfăcut dorința,întâlnirea dintre cei doi avândloc la C.C. al P.M.R. (sauP.C.R.). Aveau toate motiveleautoritățile românești să secomporte așa dacă aveau învedere campania deșănțatăpe care o duseseră împotrivapreședintelui Yugoslaviei,atâția ani.

Dar repararea aceleigreșeli nu era însă atât deușoară.

prof. Gheorghe Preda,

ulbs

comerţVINERI 8 APRILIE 2016 7

urmare din pagina 1

Conform specialiștilor dincadrul companiei Strategy&,parte a Price WaterhouseCoopers, (citați de Ardelean,2014), pentru a avea succesîn continuare comercianțiiau nevoie de:• excelență la nivel desortimentație și merchandis-ing;• un management mai bunal performanței magazinelor,• strategii care să asigureun rol clar în piață și înmintea cumpărătorilor.Vizând întreaga piață, într-un domeniu puternicconcurențial, cu produse șiservicii similare și magazinecare seamănă tot mai multîntre ele, comercianțiireușesc cu greu să-șimențină clienții. Chiar șidintr-o scurtă privire asupramarilor rețele de magazine(de exemplu: Lidl, Kaufland,Carrefour, Auchan, etc.) sepoate observa strategia detip prețuri mici în fiecare zi(engl. Every Day LowPrices) practicată de aces-tea și ponderea mare amărcilor proprii (de exemplu:Pilos, W5, Cien, K-Classic,Carrefour Discount, Refletsde France, Auchan, etc.). Înacest context, clientului îieste ușor să „migreze” de laun comerciant la altul, avândposibilitatea de a beneficiade produsul dorit, la prețuldorit, acolo și atunci când îieste lui convenabil.Astfel, comercianții pot măripuțin diferența de preț dintreprodusul marcă proprie șicel al brandului național,urmărind creștereanumărului de clienți careîncearcă produsul marcăproprie. Pe termen lung,dacă magazinul reușește săconvingă clienții să schimbebrandul național cu produsulmarcă proprie, se va asigurao bază solidă de clienți. Înplus față de costurile reduse,comercianții ar trebui săacorde atenție și experiențeide cumpărare, proximității șiserviciilor cu valoareadăugată, încercând săcreeze un magazindestinație (Ardelean, 2014).Recomandări similare segăsesc și în raportul „RetailRebooted” (2013), elaboratde compania JWT. Conformspecialiștilor din cadrul aces-tei companii, comerțul elec-tronic forțează comercianțiicu amănuntul săregândească funcțiile maga-zinelor fizice pentru a daclienților noi motive de a pe-trece timpul în cadrul aces-tora. Astfel, magazineletrebuie să exceleze în ceeace privește experiența decumpărare a clientului, oambianță unică șirelaționarea cu clienții.Printre tendințele detaliate înacest raport se numără:• reproiectarea spațiului,pentru a fi mai atrăgător șimai confortabil, furnizândfacilități precum Wi-Fi gratuitsau zone pentru încărcareadispozitivelor mobile;• crearea de motive pentru

a „staționa” o vreme (de ex-emplu: magazinul Nord-strom din Seattle are uncocktail lounge în mijloculsecțiunii de îmbrăcămintepentru femei, ceea ce per-mite puțină relaxare și savu-rarea unei cafele sau a uneibăuturi răcoritoare înaintede a relua cumpărăturile,fără a părăsi spațiul în caredeciziile impulsive decumpărare se pot concretizaprin achiziționarea produsu-lui);• librăriile încearcă sădevină un „al treilea loc”, în-curajând clienții să se relax-eze și să petreacă cât maimult timp; au cafenele, zonededicate copiilor șigăzduiesc diferite eveni-mente, aspecte vizibile și înlibrăriile autohtone, precumCărturești, Humanitas, Habi-tus, etc.;• magazinele pentru copiicreează „lumi magice” (deexemplu: în magazinele Dis-ney potențialii clienți se potjuca într-un castel demărimea unui copil, potalege și viziona desene ani-mate; Harrods și-a reame-najat spațiul dedicatarticolelor pentru copii,creând un „regat aljucăriilor”, cu podele caremurmură, parfum atrăgătorși zâne care șoptesc; într-unmagazin Barbie din Manilaexistă un salon deînfrumusețate, o cabină deprobă, în care fetițele potproba diferite ținute, și unstudio foto, pentru a păstraca amintire noul look; deasemenea, magazinul are șio zonă în care, contra cost,fetițele se pot juca cupăpușile și socializa);• băncile se văd nevoite săregândească designul șiambianța sediilor, ca urmarea faptului că tot mai mulțiclienți utilizează serviciile demobile și internet banking;astfel, multe dintre acesteaau început să ofere semi-narii și workshop-uri pe temefinanciare, cafea și Wi-Fi(JWT, 2013, pp. 5-9).Așadar, experiența decumpărare este tot maiimportantă, consiliereaoferită, ambianța plăcută,posibilitatea de a testa pro-dusul sau de a interacționacu angajații sau alți clienți cuinterese comune fiind princi-palele motive pentru careclienții aleg să se deplasezepână la magazin, în loc săfolosească alte canale decumpărare. În acestecondiții, comercianții ar tre-bui să fie mai puținpreocupați de numărultranzacțiilor, ci mai interesațide modalitățile în care potoferi clienților o experiențămultisenzorială, pentru a-iconvinge să revină.Această tendință estevizibilă și în ceea ce priveștecomportamentul decumpărare în centrele com-erciale. Trecând de la mag-azine cu o amplă varietatesortimentală la locații încadrul cărora te poți întâlnicu prietenii, poți lua masaîntr-un restaurant de cali-tate, viziona un film la cin-ema sau beneficia de Wi-Figratuit, centrele comerciale(mall-urile) devin hub-uri co-

munitare. Fiind privite maidegrabă ca „destinații deweek-end” decât strict locuriîn care îți poți facecumpărăturile, este probabilca marile mall-uri de la per-iferia orașelor să piardă înfavoarea celor mai mici, dininteriorul orașelor (Euromon-itor International, 2015, p.16).În același timp, dezvoltareatehnologiei mobile din ultimaperioadă a determinatapariția unor noi modalitățide efectuare acumpărăturilor. Astfel, lanivel global, clienții își potefectua cumpărăturile cuajutorul unor pereți/panouri(engl. shoppable walls,boards, screens), a vitrinelorinteractive (dotate cu touch-screen și coduri QR), a unoraplicații care permit efectu-area cumpărăturilor utilizândreclamele din reviste sauchiar în timpul vizualizăriiunor videoclipuri (de exem-plu: Inspo, ASAP54, etc.)(dailymail.co.uk).De asemenea, utilizareatehnologiei mobile permite oanaliză a datelor din ce în cemai eficientă din punct devedere a costurilor, o maibună comunicare cupotențialii clienți și realizareaunor oferte personalizate.Folosind surse de date on-line, precum istoriculcăutărilor din browserele deinternet, geo-localizarea,informațiile colectate dediferitele aplicații de pe dis-pozitivele mobile, precum șiinformațiile de pe rețelele desocializare (Facebook, Twit-ter, Pinterest, etc.), com-paniile sunt capabile săînțeleagă tot mai bine com-portamentul de cumpărareal clienților, nevoile șidorințele acestora. Astfel,acestea sunt capabile săconceapă mesaje și ofertepersonalizate, ce vor fiafișate exact celor interesați,

la momentul oportun (JWT,2013, pp. 12-13).În acest sens, este demnăde menționat tehnologia„Beacon”, adică micitransmițătoare careinteracționează cu dispozi-tivele mobile pentru aprezenta consumatoriloraflați în zonă (pe gadget-urile cu această aplicație)promoțiile la diferite produse(Euromonitor International,2015, p. 30).Tot ca urmare a dezvoltăriitehnologice, tot mai mulțiconsumatori consideră cămonitorizarea digitală asănătății lor este benefică.Astfel, au apărut o mulțimede aplicații pentru fitness, unstil de viață sănătos, exercițiizilnice, diete și informațiimedicale, respectiv „ceasuriinteligente”, care permitmonitorizarea activitățilorsportive (numărul de pași,distanța parcursă, pulsul,monitorizarea somnului),precum și afișareanotificărilor, e-mail-uri sauSMS-urilor.În concluzie, conformtendințelor anterior detaliate,comercianții cu amănuntulîncep să se confrunte cu onouă categorie de clienți,obișnuiți să utilizeze plat-formele mobile sau online,cât și facilitățile oferite demagazinele fizice pentru alua cele mai bune decizii decumpărare. Percepând tim-pul ca pe o resursă care tre-buie economisită, o parte dinconsumatori vor efectuacumpărături targetate, re-ducând la minimum timpulnecesar efectuării acestora,spre deosebire de plimbărileprin magazine de altădată.De asemenea, generațiilemai tinere (generațiile Y și Z)sunt obișnuite să-șifolosească cunoștințele înmaterie de tehnologie pentrua găsi cele mai bune prețuriși a învăța despre tendințe.

Considerând comerțul onlineși aplicațiile mobile canaleobișnuite de efectuare acumpărăturilor, acestegenerații vor să-și facăcumpărăturile cât mai simpluși mai comod, atunci când leeste lor convenabil. Astfel,odată cu aceste schimbări încomportamentul decumpărare al clienților, suntnecesare o serie deschimbări în ceea ceprivește proiectarea și ad-ministrarea magazinelor, câtși modul de relaționare cuclienții.

Surse bibliografice• Euromonitor International(2015), Top 10 global con-sumer trends for 2015.Disponibil pe http://blog.eu-romonitor.com/2015/01/top-10-consumer-trends-for-2015.html (accesat în02.04.2016)• JWT (2013), Retail Re-booted. Disponibil pewww.jwtintelligence.com/wp-content/uploads/2013/08/F_J W T _ R e t a i l - R e -booted_08.13.13.pdf (acce-sat în 03.05.2015)• Romina Ardelean (2014),Perspective 2020 pentru re-tailul european, MagazinulProgresiv. Disponibil pewww.magazinulprogresiv.ro/articole/perspective-2020-pentru-retailul-european(accesat în 02.04.2016)•http://www.dailymail.co.uk/femail/article-2812591/Get-EXACT-look-New-app-lets-snap-picture-photo-magazine-article-stranger-s-outfit-shows-buy-clothes.html(accesat în 03.04.2016)•http://www.dailymail.co.uk/femail/article-2584417/Like-girls-wearing-Theres-app-Shazam-fashion-finds-clothes-flash.html (accesat în03.04.2016)

asist. univ. dr. Alma PentesCu, ulbs

peru VINERI 8 APRILIE 20168

Articolele ap@rute în revist@ exprim@ punctele de vedere

ale autorilor, care pot fi diferite de cele ale redac]iei.

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Articole la: euroeconomiaxxi@gmail.com

urmare din pagina 1

În Peru am vizitat LIMA, capi-tala întemeiată de F. Pizarroîn 1535. Aici se află una din-tre cele mai vechi universităţidin America, 1551, primulteatru, 1563, prima tipografie,1595. Tot aici a fost şi sediulInchiziţiei. Pe vremuri, Lima afost un oraş foarte bogat, cupalate, cu străzi pavate cuargint. Cutremurul din 1746 l-a distrus aproape complet.Astăzi capitala are clădirimoderne, parcuri frumoase,cartiere rezidenţiale, într-unuldintre ele, Miraflores, am statşi noi. Am vizitat centrul is-toric, aflat în Patrimoniul UN-ESCO, CATEDRALA oraşuluicu un altar fastuos, cu operede artă de valoare, cu mor-mântul din argint al lui Fr.Pizarro. La fel de impunătoareşi bogat ornamentate sunt şibisericile şi mânăstirileDOMINICANĂ şiFRANCISCANĂ. Exponateale culturilor preincaşe şiincaşă am văzut în MUZEULORAŞULUI, cu mumii vechide 8000 de ani î.H.În zona Paracas, am vizitat cuvaporaşul INSULELEBALLESTAS, numite şi Gala-pagosul peruan; am privit şifotografiat stâncile acoperitede sute de milioane de păsări(pelicani, pescăruşi, găgăuţe,flamingo …), foci, lei de mare,delfini. În ţinutul deşerticNAZCA, locul unei vechi cul-turi preincaşe, cu un muzeuinteresant, sunt celebrele şimult comentatele LINII / GE-OGLIFE. Acestea seintersecteză pe zeci de kilo-metri; unele au forme distinctede păsări, insecte şi alte ani-male – flamingo, colibri, con-dor, maimuţă, păianjen,broască, forme geometrice şide astronaut extraterestru.Liniile sunt şanţuri late de 135cm, adânci de 40-50 cm, suntvizibile doar din avion. Au foststudiate de arheologi, MariaReiche, arheolog peruan deorigine germană, le-a studiattimp de 40 de ani. Explicaţiile

variază între a fi semne sacretrasate de preincaşi, calendarincaş, aerodrom alextratereştrilor. ElveţianulErich von Daniken crede căfiinţe inteligente necunoscuteau aterizat în aceste locuri şiau trasat piste pentruaparatele lor de zbor. Incaşii îicredeau zei şi îi aşteptau. In-diferent de interpretare, Liniile/ Geoglifele rămân o taină şisunt incluse în categoria Min-unilor Lumii Străvechi.Am aşteptat cu nerăbdare săajungem la MACHU PICCHU,intrat în Patrimoniul UN-ESCO, considerat, de aseme-nea, o Minune a LumiiStrăvechi. Am fost cuprinşi defiori străbătând cu trenulVALEA SACRĂ a râuluiUrubamba, am parcurs câţivakilometri cu maşina prinjunglă şi, la 2800 m, am privitoraşul-sanctuar incaş, „oraşuldin cer”, construit în vremeamarelui Inca Pachacuti Yu-panqui, între 1460-1470,dispărut în junglă timp de 400de ani. Se crede că, trăind înizolare 1200 de oameni - slu-jitori de temple, îngrijitori,făptuitori de jertfe şi de mumii,tinere - vestale ale zeului Vira-cocha, mulţi au fost decimaţide ciumă iar cei ce ausupravieţuit au părăsit locurileiar marele oraş-sanctuar afost acoperit de vegetaţia jun-glei.Arheologul american HiramBingham a descoperit,întâmplător, oraşul sacru în1911. Însoţiţi de aura de mis-ter ce acoperă celebrul sit, amurcat zeci de trepte, am privitruinele palatelor, templelor –TEMPLUL SOARELUI ceavea şi rol de Observator,CLOPOTUL SOARELUI,TEMPLUL LUNII, TEMPLULCONDORULUI, pasăre ce, încredinţa incaşă poartă su-fletele morţilor în şi din lumeade dincolo, grotele în care sefăceau sacrificii şi se mumi-fiau cadavrele. Vremea fiindinstabilă, când ploaie, cândsoare, am fost binecuvântaţicu un imens şi splendid cur-cubeu, dovadă că spiritelelocului s-au bucurat de

venirea noastră.Fosta capitală a incaşilorCUZCO, situată la 3400 m,are un farmec aparte. A fostîntemeiată în sec. XI şidistrusă de F. Pizarro în 1533.Oraşul a suferit mult şi dincauza cutremurelor.Impresionaţi că ne aflăm îninima fostului IMPERIUINCAŞ, am vizitat cetateaSACSAYHUAMAN, aflată la3500 m, pe un platou, cublocuri de piatră de peste 300de tone perfect îmbinate,ruine ale templelor, palatelor,băilor împărăteşti, ale grotelorde pregătire a mumiilor. Amîncercat să ne imaginămmodul de viaţă al incaşilor. ÎnCENTRUL ISTORIC, aflat înPatrimoniul UNESCO, am viz-itat PIAŢA ARMELOR, CATE-DRALA BAROCĂ construităîn 1654 pe ruinele Palatului luiViracocha, bisericile SANPIETRO şi SANTA CATALINA(ridicate parcă spre iertareapăcatelor conchistadorilor), cupicturi religioase ce reproducşi motive din viaţabăştinaşilor.În MÂNĂSTIREAFRANCISCANĂ, deosebit defrumoasă, se află şi mormân-tul conchistadorului GonzaloPizarro, fratele lui Francisco.Seara ne-am relaxat la un

spectacol folcloric peruan,admirând dansurile, cânte-cele şi costumele viu colorateale artiştilor.În orăşelul ANDAHUAYLIL-LAS ne-am oprit pentru avizita BISERICA cu o frescăde mare valoare, consideratădrept „Capela SixtinăPeruană”. O atracţie specialăa reprezentat micul MUZEUal EXTRATEREŞTRILOR, cucranii găsite în canionul Co-tahuasi, adânc de 3345 m.Ne-am sculat la 3 dimineaţapentru a parcurge o parte adeşertului şi a ajunge la can-ionul COLCA, lung de 70 km,adânc de 3630 m, pentru aprivi condorii, cele mai maripăsări zburătoare. Ajunşi laCRUCEA CONDORILOR,ne-am minunat de spectacu-lozitatea canionului şi amprivit în linişte zborultemutelor păsări (cu aripileîntinse au 4 metri) pe care lo-calnicii nu le iubesc pentru căle răpesc păsări, animale şicopii. Ne-am imortalizatprezenţa şi în aceste locuri,fotografiind şi fotografiindu-ne.Ne-a bucurat vizitareaoraşului AREQUIPA (aici s-anăscut scriitorul Mario VargasLlosa), cu climă şi vegetaţiesubtropicale, învecinat de

vulcani, printre ei, MISTY(5822 m), UBINAS,CHACHANI, MISMY – deunde izvorăşte Amazonul. Dela distanţă, i-am fotografiat cape nişte „vedete”. Am vizitatsomptuoase biserici şimânăstiri, am privit, cuuimire, misterioasele PET-ROGLIFE de pe coastelemunţilor.Am ajuns în zona LaculuiTITICACA, la altitudinea de3812 m. Este lacul navigabilaflat la cea mai mareînălţime, are lungimea de 190km, lăţimea de 80 km,adâncimea de 457 m. Înzona PUNO ne-au surprinsMORMINTELE CIRCULAREde la SILLUSTANI, construitede poporul Colla. Ne-au uimitsatele tradiţionale de pe in-sulele plutitoare UROS, uniceîn lume, casele, bărcile şifundaţia satului fiind constru-ite din trestie de balsa. Oa-menii ne-au primit bucuroşi,cântând, ne-au salutat, le-amrăspuns şi noi în limba lor, ne-au arătat obiecteleconfecţionate spre vânzare,ne-au demonstrat cum seconstruieşte fundaţia satului,casele şi bărcile. A fost oexperienţă turistică inedită şiam continuat-o vizitând Bo-livia şi Chile..

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:

DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGENEUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

NICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Eduard STOICASTOICA

Leonard {ERBAN{ERBANsecretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIU“DE TOATE PENTRU TO[I”SC. TRIBUNA SRL

prof. univ. dr. Elena MaCavei

Machu Picchu