Uniunea Europeană mai are încăfoarte multe de făcut în domeniulenergetic pentru a face faţăprovocărilor actuale comune: cer-erea de energie este în continuă

creştere; combustibilul lichid va fiînlocuit în mare parte cu gaz nat-ural şi surse regenerabile; pro-

gresul în creşterea competitivităţii este încă modest; emisiilede C02 sunt în creştere; dependenţa de importuri continuăsă crească.Cartea verde a Energiei este primul studiu energetic cuadevărat important realizat după anii '70 în spaţiul europeanşi reprezintă baza unei strategii energetice pe termen lung aComunităţilor Europene. Scopul său nu a fost să prezintesoluţii, ci să atenţioneze asupra stării actuale a sectorului en-ergetic, precum şi a implicaţiilor şi consecinţelor consumuluide energie asupra economiei şi mediului înconjurător.

c my b

c my b

Euroscepticii? Leoferim și lorrăspunsuri perti-nente: cu greu tepoți abate de lamersul obiectiv

al lumii spre osingură lume,globală. De-

sigur, dificultățile sunt imense, existăîncă diferențe mari între țări, dar să ni-l amintim pe marele Einstein: „oneworld or not world at all” („o singurălume sau lumea nu va fi deloc”). Aufost și sunt greșeli, neîndoielnic. Aces-tea au fost și sunt exploatate politic deunele partide cum s-a văzut la ul-timele alegeri europarlamentare înRegatul Unit, Franța, Italia, Dane-

marca, Spania, Olanda, etc. Soluțianu este însă renunțarea la Euro și de-mantelarea Uniunii Europene... Șiîncă. Se afirmă astăzi că piețele autrebuit și trebuie să-și spună în toatecele economice – aprovizionare,producție, distribuție, consum, etc. –cuvântul cel mai greu. Idee însălansată cu peste 200 de ani în urmă.Suntem de acord, dar oare marilestate ale lumii nu au intervenit și nu in-tervin astfel, susținându-și interesele?Statele Unite, prin acțiunile de politicăexternă și internă nu și-au protejat șinu își protejează firmele, chiar dacă,esențial americane, au și capitalinternațional?Doctrina „Monroe” nueste semnificativă astfel?

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

“Pentru stomac e deajuns o bucată de pâine,pentru ochii mei, lumea

întreagă.”

Panait Istrati

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 423 anul XI vineri, 13 martie 2015 1 RONPUNCTUL PE EUROPA Economia socială de piață: coordonate

germane din perspectivă europeană– la izvoare: de la Friederich List spre integrarea europeană

și euroatlantică –

«Alors c'est pas trop durla Roumanie ? »

Je ne sais pas trop quoirépondre à la question typ-ique que l'on me poselorsque j’apprends auxgens que je suis étudiantpour un an dans une petiteville nichée au cœur desCarpates. Arrivé ici un peupar hasard, je m'attendaisà devoir explorer des ter-rains à l'abandon et à fuirles chiens errants : je mesuis rendu compte que laréalité était bien plus com-plexe que les mythes en-tretenus en France.

continuare ^n pag. 4-5

Edito d'un étudiant français à Sibiu :

Prof. Dan popeSCU

Berlin, celebra poartă Brandenburg

Ros

ug

albe

nA

lbas

tru

neg

ru

Cu ani înurmă, amauzit, dinpresă, despreperformanţeleeconomicesurprinzătoareale unor ţăriasiatice, orien-tale, supranu-mite „tigriasiatici” din

generaţia întâi: Hong Kong, Tai-wan, Coreea de Sud, Singapore,şi din generaţia a II-a: Thailanda,Indonezia, Malaezia.

11.Hermann Juliusoberth, fondatorul uneinoi industrii

Motto Profesorul Oberth estepentru tehnica spaţialăşi profet şi innovator.

Wernher von Braun

Hermann Oberth s-anăscut la Sibiu la 25iunie 1894 şi este con-siderat, pe lângă rusulKonstantin Țiolkovski șiamericanul Robert god-dard, unul dintre cei treipărinți fondatori ai științeirachetelor și astronau-ticii. Încă de la vârstacopilăriei, Oberth a fostfascinat de cărțile luiJules verne, De laPământ la Lună şiCălătorie în jurul Lunii.

Conf. Univ. Dr. Cornel JUCan, ULBS

continuare in pag. 7

Realităţi “in glissando”

student Étienne vernat, UnIvERSITÉ DEREnnES 1/UnIvER-SITÉ LUCIAn BLAgADE SIBIU (ÉTUDIAnTERASMUS, SCIEnCEPOLITIqUE)

Prof. Univ. Dr. ElenaMaCavei, ULBS

Spre o politicăenergetică europeană

comună

Conf. Univ. Dr.Paul LUCian , ULBS

continuare in pag. 8

continuare in pag. 6

continuare in pag. 3

Bruxelles, piaţa covoarelor de flori

SIMPRACT – Tranziţia de la şcoalăla viaţa activă prin practică şicrearea de întreprinderi simulateeste, dupa cum spune şi în motto-

ul lor, un proiect care îşi propunesă înveţe studenţii participanţi cugreutăţile pe care le vor întâmp-

ina atunci când vor fi angajaţi într-o întreprindere adevărată.Avem de-a face cu un veritabil univers.Cum am ajuns în proiectul SIMPRACT şi implicit în firmasimulată PROSIM? Din greşeală ! Întârziind la prima oră depe primul semestru a doamnei profesoare Mihaela Herciu,m-am aşezat în ultima bancă disponibilă şi am primit de lacolegi un formular cu logo-ul SIMPRACT în colţ.

Proiectul “SIMPRACT”:locul II într-o competiţie

dură- cum se câştigă un premiu.

“Veneţia, venim”! -

student.Leonard ŞerBan , ULBS

continuare in pag. 2

Stavisky: o afacerecare a cutremuratFranţa -de Dan popescu

Marele actor francezJ.p. Belmondo, în rolul

lui Stavisky din filmul cu acelaşi nume

(1974)

THAILANDA –MALAYEZIA – SINGA-

POREO destinaţie turistică

atrăgătoare şi instructivă

Bangkok, piaţa pe apăcontinuare in pag. 6

studenţi azi, specialişti mâine2 VINERI 13 MARTIE 2015

urmare din pagina 1

Spunându-mi că trebuie să-lcompletez repede şi să-lpredau, aşa am şi făcut(fără săcitesc termenii, despre ce eravorba în acele foi sau alte de-talii). Două zile mai târziu, măîntâlnesc cu doamnaprofesoară pe holul facultăţii,domnia sa întrebându-mă dacăpot veni la întâlnirea din ziuarespectivă, de la ora 15:00. Eu,nedumerit, o întreb despre ceîntâlnire e vorba. Mi-a spus căîmi va explica totul atunci, dacămă decid sa particip. Iniţial nuam vrut să mă complic cuproiecte care, după cum cre-deam eu, nu îmi vor aduceniciun beneficiu şi care îmiputeau ocupa ore preţioase dintimpul meu liber(decizie pe careaş fi regretat-o foarte mult). Într-un final, am decis, totuşi, sămerg la întâlnirea de la ora15:00. Acolo mi-am întâlnitcolegele mele în funcţie de şefede departament care m-au pusîn temă cu proiectul, cu ce ameu de făcut şi am primit primasarcină: crearea logo-ului pen-tru noua întreprindere simulată,care se numea PROSIM ! Mi-aplăcut ideea firmei, aşa că amtrecut la treabă. În a douaşedinţă, am fost toţi repartizaţipe departamente, eu avândfuncţia de administrator dereţea, cu propunerea de a faceşi site-ul firmei. Am acceptat, iar

după patru luni de muncă atâtla site, crearea de oferte şi altemateriale pentru a avea unstand cât mai frumos, atractiv,dar şi profesional, alături decolegii mei am terminatpregătirea firmei.Pe data de 19 februarie am ple-cat alături membrii ai echipei,dar şi cei de la celelalte firmesimulate din cadrul UniversităţiiLucian Blaga, spre Bucureşti însperanţa de a ocupa un loc pepodium. Odată cazaţi, ne-amapucat de ultimele aranja-mente, repetiţii şi planuri pentruziua următoare, ziua concursu-lui.Concursul a avut loc la bib-lioteca Universităţii Politehnice,unde fiecare ne-am intrat înroluri. numărul total de între-prinderi simulate din cadrulproiectului SIMPRACT a fost de27, firme cu totul diferite una decealaltă, firme de publicitate,firme de turism, de curierat,firme de produse textile, dar şidin multe alte domenii de activ-itate. Fiecare firmă a încercatsă aducă elemente de original-itate, fiecare firmă a încercat săiasă în evidenţă cu un lucruanume, iar „bătălia” a fostacerbă.De fapt, fiecare a încercat săatragă celelalte firme încumpărarea produselor sau aofertelor proprii, iar când juriul atrecut pe la standuri, toţi amîncercat să fim unici, cu oferte

cât mai atractive şi cu idei câtmai ingenioase pentru aevidenţia punctele forte afirmelor noastre. Am făcutoferte celorlalte firme, amîncheiat tranzacţii, am acordatşi interviuri diferitelor posturi deteleviziune interesate de ideeanoastră, dar nu în ultimul rândam uimit cu produsul nostrupropriu, creat de PROSIM pen-tru clienţii noştrii.În timp ce firmele se întreceauîn încheierea a cât mai multortranzacţii, câte doi reprezentanţiai fiecărei firme se pregăteaude prezentarea întreprinderii.Emoţiile se citeau atât pe feţelecolegilor mei, cât şi pe faţadoamnei profesoare, deoarecea depus mult efort pentru ideeaprezentării şi pentru felul în careurma să fie prezentată firma.Timpul a trecut şi probaprezentării a început. Au intratcolegii şi au început săurmărească prezentările celor-lalte firme, noi fiind firma cunumărul 17. După primaprezentare, doamna profesoarăprimeşte mesaj pe telefon încare spunea că în prezentareafirmei este inclusă şiprezentarea site-ului, iar eu fiindcel care l-a creat, tot eu trebuiasă-l şi prezint. Am încercat sămă eschivez, dar doamnaprofesoară m-a dus în sala deprezentări şi a început să-mifacă planul pentru ce voi spuneîn prezentarea site-ului. În timp

ce firmele îşi terminauprezentările, emoţiile creşteau,atât pentru mine, cât şi pentrucolegii mei, care aveau de făcuto prezentare mult mai amplă şigrea decât mine. ne-a venitrândul, am mers pe scenaimprovizată, m-am aşezat lalaptop pentru a porniprezentarea(deoarece aveamnevoie de sincronizare), colegiimei s-au poziţionat perfect pen-tru a începe. Odată începutăprezentarea, totul a mers con-form planului, chiar şiprezentarea site-ului a fostbună, ca dovadă am fost sin-gura firmă din competiţie care astrans, pe lângă zâmbete şi ex-presii frumoase, trei rânduri deaplauze din partea juriului.Fiind ultima probă, am strânsstandul şi am plecat înapoi lahotel. A doua zi a fost ziua rezervatădin nou emoţiilor, dar şisperanţelor şi încrederii că amfăcut o figură frumoasă şi căvom pleca cu „ceva” de laBucureşti. Bineînţeles că erabună şi experienţa dobândită,dar tot mai bună e o diplomă şiposibilitatea de a merge mai de-parte la faza internaţională.După micul dejun, ne-am pornittoţi spre biblioteca Politehnicii,unde avea loc premierea. Amajuns acolo, am aşteptat săintrăm toţi în sala respectivă şidupă scurta introduceremotivaţională a membrilor juriu-

lui, domniile lor au trecut la top3 întreprinderi simulate. În-cepând cu locul trei, o firmă deconsultanţă din Bucureşti,speranţele oarecum scădeau,dar în acelaşi timp trebuia sărămânem încrezători în forţeleproprii. Când au trecut la loculdoi, membrul juriului careacorda diplomele, domnulFlorin Jianu, a menţionat că i-aplăcut ideea firmei premiate şică speră ca într-o zi să se punăîn practică această firmăsimulată. Urmând o micăpauză... a continuat cu numele:PROSIM ! Moment în care amrămas practic „muţi”, colegiicare trebuiau să ridice premiulau întârziat, dar după ce şi-aurevenit, ne-am strâns unii pealţii în braţe, ne-am felicitat şiam aşteptat bucuroşi să se ter-mine totul. După care am în-ceput fiecare să ne sunămpărinţii, prietenii sau persoaneleiubite. …Sentimentul a fost plăcut,experienţa trăită a fost utilă şibinevenită, iar faptul că amcâştigat locul doi într-ocompetiţie naţională sedatorează în cea mai mareparte doamnei profesoare Mi-haela Herciu, care ne-a educat,ne-a „dădăcit” şi îndemnat săfacem totul ca la carte şi cât maiprofesional. Acum aşteptăm cunerăbdare provocările din etapaurmătoare. veneţia, venim !

student Leonard ŞerBan,ULBS

Proiectul “SIMPRACT”: locul II într-o competiţie dură- cum se câştigă un premiu, minut cu minut. “Veneţia venim”! -

3VINERI 13 MARTIE 2015 energie

urmare din pagina 1Sub presiunea angajamentelorasumate prin Protocolul de laKyoto, Comisia Europeană alansat în anul 2000 cea de-a treiaCarte verde „Spre o strategieeuropeană a siguranţei în ali-mentarea cu energie".Raportul final asupra Cărţii verzi aEnergiei, rezultat în urma uneidezbateri publice de o amploarefără precedent în ultimii 30 de ani,a fost prezentat de ComisiaEuropeană la 27 iunie 2002.Pentru a îmbunătăţi siguranţa înalimentarea cu energie şi arăspunde în acelaşi timp cerinţelorde mediu (în special în problemaschimbărilor climatice şi a încălziriiplanetei), Cartea verdeevidenţiază necesitatea casursele de energie regenerabilăsă devină o parte tot maiimportantă din structura producţieide energie. Sursele convenţionale de energiecu potenţial poluant mai redus(păcură, gaz natural, energienucleară) sunt reconsiderate, însensul de a sprijini prin ele, dez-voltarea de noi resurse energet-ice. grija pentru menţinereacompetiţiei pe piaţa energiei nu dăprea mult spaţiu de manevrăsubvenţiilor de stat destinatestimulării producătorilor de en-ergie din surse neconvenţionale.Astfel Comisia Europeanăconsideră că este necesară ominimă armonizare în domeniulsubvenţiilor.Promovarea energiei verzi princertificare sau printr-o reformă ataxelor de mediu sunt două dintrecele mai vehiculate modele. Omare parte din fondurile de cerc-etare au fost dirijate spre dome-niul energetic, o creşteresemnificativă cunoscândfinanţările pentru proiectele ener-getice ne nucleare.Există programe cadru ce au con-tribuit la definitivarea unei strategiifundamentale pentru cercetareaşi dezvoltarea din domeniul ener-getic.Comisia Europeană propune în

setul de documente carereprezintă noua PoliticaEnergetică a Uniunii Europene cuurmătoarele obiective, pentru aconstrui un viitor durabil: reduc-erea emisiilor de gaze cu efect deseră cu 20% până în anul 2020,în comparaţie cu cele din anul1990; creşterea ponderii energieiregenerabile în totalul mixului en-ergetic de la mai puţin de 7% înanul 2006, la 20% din totalulsurselor sale de energie până în2020; creşterea ponderii biocom-bustibililor la cel puţin 10% din to-talul combustibililor utilizaţi în anul2020, cu condiţia ca biocarburan-tii de a doua generaţie prezentândun caracter durabil şi proveninddin culturi nealimentare, să fiedisponibili pe piaţă ; reducereaconsumului global de energieprimară cu 20% până în anul2020; realizarea unei pieţe internea energiei care să aducă beneficiiconcrete cetăţenilor şi între-prinderilor; obţinerea unei maibune integrări a politicii energeticea Uniunii Europene cu alte politici,cum ar fi cele în domeniul agricul-turii şi comerţului; intensificareacooperării internaţionale .Însă acestea sunt doar primeleetape: până in anul 2050, Uni-unea Europeană îşi propune săobţină peste 50% din energia pecare o utilizează din surse care nuproduc emisii de dioxid de carbon,adică din surse diferite de com-bustibili fosili. Programele de cercetare finanţatede Uniunea Europeanăstimulează progresul în acestedomenii şi contribuie la realizareaunor noi tehnologii care săpermită o utilizare mai eficientă aenergiei.Integrarea problemelor de mediuîn politica de energie presupuneasumarea unor chestiuni cheiecum ar fi: întărirea legăturilor poz-itive dintre cei trei piloni aidezvoltării durabile; siguranţa înalimentare, competitivitatea ser-viciilor de energei şi protecţiamediului; dezvoltarea unui set destrategii coerente pe termen scurtşi lung; monitorizarea indicatorilorde progres. Politica energetică durabilă sepoate defini drept acea politicăprin care se maximizează

bunăstarea pe termen lung acetăţenilor, păstrând totodată unechilibru dinamic, rezonabil, întresiguranţa în alimentare, competiv-itatea serviciilor energetice şiprotecţia mediului, ca răspuns laprovocările sistemului energetic.La începutul anilor 2000, ComisiaEuropeană a făcut din dez-voltarea energiilor regenerabile oprioritate scrisă în Cartea Albă„Energie pentru viitor" şi Carteaverde „Spre o strategieeuropeană de securitate aaprovizionării energetice".Pe plan internaţional s-au făcut şise fac studii şi cercetări prin carese urmăreşte realizarea unei ar-monii între construcţie şi mediulambiant. Se pot da ca exemple:„Programul Casei verzi",„Locuinţa în armonie cu mediul",„Planul verde", „Ecologia şiconstrucţia".Dezvoltarea unei politici energet-ice durabile trebuie văzută ca unproces continuu de căutare,învăţare şi adaptare, careurmăreşte să ofere soluţii optimepentru bunăstarea pe termen lunga cetăţenilor.

Pentru ca această viziune sădevină realitate, UniuneaEuropeană trebuie să acţionezesolidar şi prompt, prin adoptareaşi punerea în aplicare a unui Planstrategic european privindtehnologiile energetice, prevăzutcu resurse realiste. In conformi-tate cu cel de-al şaptelea Pro-gram-cadru de cercetare (PC-7),cheltuielile anuale cu cercetareaîn domeniul energiei la nivelul UEvor creşte cu 50% în următorii 7ani, ceea ce nu va fi însă suficientpentru a asigura progresele nece-sare. Planul privind tehnologiiletrebuie să fie ambiţios, să coor-doneze mai bine cheltuielile lanivel comunitar şi naţional şi săstabilească obiective clare, cu foide parcurs şi repere precise. Artrebui să exploateze toate instru-mentele disponibile în cadrul UE,inclusiv iniţiativele tehnologice co-mune şi resursele Institutului Eu-ropean pentru Tehnologie.Printre priorităţile unei astfel de

iniţiative specifice se numără:clădiri, aparatură, echipamente,procese industriale şi sisteme detransport cu mai mare eficienţă

energetică; dezvoltareabiocarburanţilor, în special abiocarburanţilor de a douageneraţie, astfel încât să fie cuadevărat o alternativă competitivăla hidrocarburi; garantareacompetitivităţii pe termen scurt aenergiei eoliene din larg şi de-schiderea căii către o super-reţeaeuropeană competitivă instalatăîn larg; garantarea competitivităţiielectricităţii fotovoltaice, pentru aexploata energia solară; utilizareatehnologiilor pe bază de celulecombustibile şi de hidrogen pen-tru a le exploata avantajule înproducţia decentralizată de en-ergie şi în transport; tehnologiidurabile pe bază de cărbuni şigaze, în special captarea şi sto-carea carbonului ; UE ar trebui sărămână lider în domeniultehnologiilor pentru reactoare cufisiune nucleară de a patrageneraţie şi al tehnologiilor de fuz-iune pentru a creşte competitivi-tatea, siguranţa şi securitateaelectricităţii nucleare şi a reducecantitatea de deşeuri. Aceste obiective sectoriale ar tre-bui să se bazeze pe repere speci-fice şi pe un volum mai mare decheltuieli cu cercetarea în dome-niul energiei. Comisia va propuneun Plan strategic european privindtehnologiile energetice la Consil-iul European de primăvară din2008. Programe de susţinere apoliticii energetice comuneEuropa urmăreşte două obiectivecheie în materie de tehnologii en-ergetice: să diminueze costul en-ergiei nepoluante şi să aducăîntreprinderile din UE pe primul locîn sectorul tehnologiilor energeticecu emisii reduse de carbon aflat înplină dezvoltare. În 2007, Comisiaa prezentat un Plan strategic eu-ropean privind tehnologiile ener-getice pentru îndeplinirea acestortrei obiective. Planul va aveanevoie de o viziune pe termenlung pe măsura provocăriireprezentate de tranziţia dedurată către un sistem energeticcu emisii reduse de carbon fărăpierderea competitivităţii.Până în 2020, tehnologiile trebuiesă realizeze obiectivul conformcăruia energia regenerabilăreprezintă 20%, permiţând ocreştere marcantă a ponderii

surselor mai ieftine de energieregenerabilă (inclusiv difuzareaenergiei eoliene din larg şi abiocarburanţilor de a douageneraţie);-ână în 2030, trebuie ca producţiade electricitate şi încălzirea săfolosească în tot mai maremăsură surse cu emisii reduse decarbon; de asemenea, estenecesară o utilizare amplă a cen-tralelor electrice pe combustibilifosili cu emisii aproape zero şi cucaptare şi stocare de C02- Trans-portul va trebui să se adaptezetreptat la utilizarea biocarburanţilorde a doua generaţie şi a celulelorcombustibile cu hidrogen;Pentru orizontul 2050 şi ulterior,

sistemul energetic european tre-buie să se bazeze exclusive pesurse cu emisii reduse de carbon,care ar putea include surse de en-ergie regenerabilă, surse durabilede cărbuni şi gaze, de hidrogen înproporţii importante, precum şi fi-siunea nucleară de a patrageneraţie şi energia de fuziune,pentru statele membre interesate.Această viziune a Europei reflectăun sector energetic înfloritor şi vi-abil, care a profitat de schimbărileclimatice şi de globalizare, dincolode ameninţările lor aparente, carea ajuns pe locul întâi în lume la di-verse tehnologii energeticenepoluante, eficiente, cu emisii re-duse şi a devenit forţa motrice aprosperităţii şi care a avut ocontribuţie determinantă lacreşterea economică şi la ocu-parea forţei de muncă.

Bibliografie:

1. International Energy Agency,Regulatory Reform: Europeangas, Energy Market Reform,OECD, 20002. Paul Lucian, “ Economia Uniu-nii Europene”, EdituraUniversităţii” Lucian Blaga,” Sibiu,20083. EU, European Commission,For a European Union energy pol-icy: green Paper (text based ondoc.COM (94) 59 final 11.1.1995)supplement to Energy in Europe,19954. www.euractiv.fr.5. www.eu4journalists.eu

Conf. Univ. Dr.Paul LUCian , ULBS

c my b

c my b

provocări VINERI 13 MARTIE 20154

urmare din pagina 1

Dar Regatul Unit, dar Franța, țăricare secole de-a rândul austăpânit instituțional mari imperiicoloniale puse în slujbametropolei? Dar germania, decele mai multe ori cu aceleașitipuri, chiar mult mai pronunțat,de interese? Lucrurile sunt evi-dente în sensul că piețele per-fecte, abstracte, aproape că nupot fi acceptate. Este, în acestcadru, un punct nodal al prezen-tului spre trecut sau al prezentu-lui spre viitor? În forme variate,răspunsuri pozitive primesc am-bele interogații. Să acceptămrealitățile așa cum sunt ele și săaflăm soluții la ele și nu la nișterealități imaginare8).

Iată, dar, școala istoricăgermană în plină actualitate.Avem, dintr-un astfel de punctde vedere, al Școlii istorice ger-mane, explicații mai pertinentepentru integrare, pentru glob-alizare sau pentru, să-i spunem,nuanța acesteia, mondializarea.Ce a fost, dar, Școala Istoricăgermană?... Ideile reprezentatede Școala istorică ocupă toată adoua jumătate a secolului al XIX-lea. Ele au atins cea mai marestrălucire în ultimul său pătrar,relevă marii istorici ai doctrineloreconomice Charles gide șiCharles Rist. Cu toate acestea,data nașterii lor e mai veche. Eapoate fi fixată aproximativ laapariția, în 1843, a unei cărțulii –„grundriss” de Roscher9). Pen-tru a înțelege ideile școlii, tre-buie, deci, să ne raportăm laaceastă epocă; căci starea încare se găsea atunci EconomiaPolitică – și care se regăsește șiastăzi într-o măsură – justificăcriticile istorismului și le explică.Așadar, cu urmașii lui J.B. Say șiRicardo, Economia Politicăcapătă un caracter din ce în cemai abstract. La unii ea tinde săse reducă la un mic număr deprincipii teoretice, formulate caniște teoreme de geometrie și

relative mai ales la schimburiinternaționale, la fixarea procen-tului profiturilor, a salariilor și arentei. Aceste teoreme, chiardacă le-am admite exactitatea,sunt departe de a fi suficientepentru a explica toată varietateafenomenelor economice sau săservească ca îndreptare în noileprobleme practice, pe careevoluția industriei, a economiei,a societății le punea și le pune înfiecare zi Omului de Stat.

Această impresie a fostfoarte bine exprimată într-un ar-ticol al lui Arnold Toynbee asupraEconomiei Politice vechi: „Un ar-tificiu logic, spunea el, devinepictura oficială a lumii reale. nicichiar Ricardo, om binevoitor șibun, dacă și-ar fi puschestiunea, n-ar fi dorit sau pre-supus că lumea din Tratatul săuar fi lumea în care trăia. Darinconștient a prins obiceiul de aprivi legile, adevărat numai însocietatea creată de el în cabi-netul său în vederea analizeiștiințifice, ca aplicabile societățiicomplexe care se agita de fapt,în jurul lui”... „Această confuzie –scriu gide și Rist – s-a mai agra-vat de unii din urmașii lui și acrescut și mai mult în expunerilepopulare rău informate care s-aufăcut despre doctrina lui. Este,cu alte cuvinte, un divorț tot maipronunțat între teoria economicăși realitatea concretă”10). Iaraceastă despărțire „seaccentuează zilnic, pe măsurăce industria, industrialismul, setransformă, punând problemeneprevăzute, făcând să senască clase sociale noi,întinzându-se în sfârșit la țări alecăror condiții economice suntuneori foarte deosebite de celecare, în Franța și Anglia,provocaseră reflecțiunile fonda-t o r i l o r ” 1 1 ) .

O asemenea despărțire întrerealitate și teorie s-ar puteaîncerca să se atenueze în douăfeluri. Sau reconstruindu-se prinanaliză o teorie nouă, maiarmonioasă și mai înțelegătoare;e calea pe care aveau s-o inau-gureze pe la 1870 Menger,

Jevon și Walras. Sau, mai radi-cal, respingând orice teorieabstractă și făcând din de-scrierea realului obiectul unic alștiinței; e calea pe care a ales-ode la început, și pe care a pornitșcoala istorică. Chiar înainte deîntemeierea unei „Școli” istorice,mai menționează aceiași gide șiRist, unii scriitori semnaleazăpericolul pe care-l aducea științeiabuzul abstracțiunilor. Sismondi,istoric și el, considera EconomiaPolitică ca o știință „morală”,încare „totul se leagă”. El vroia săse studieze fenomenele eco-nomice în mediul social și politicîn care se produc. Critica teo-remele generale ale lui Ricardoși preconiza observațiaamănunțită a faptelor. Cu maimultă putere încă atacase Fr.List pe economiștii clasici. În-vinuirile lui nu se opreau la Ri-cardo, ci se urcau până la Smith.Servindu-se de istorie ca de uninstrument de demonstrație,luând „naționalitatea” ca bază asistemului său, supuse toată po-litica comercială acestui principiual „relativismului”, asupra căruiaȘcoala istorică a insistat atât demult. În sfârșit, chiar și socialiștii,mai cu seamă Saint-Simon-iștii,al căror sistem nu-i decât o vastăfilozofie a istoriei, arătaseră, princritica proprietății, imposibilitateade a izola fenomenele econom-ice de instituțiile sociale și ju-r i d i c e . . . 1 2 )

Oricum, fondatorul necontes-tat al „Școlii istorice” este Wil-helm Roscher, profesor laUniversitatea din göttingen,care,în 1843 publică un „Rezu-mat al Cursului de EconomiePolitică după metoda istorică”. Elnu pretinde să facă altcevadecât istorie economică. „Scopulnostru, spune el, este descriereaa ceea ce popoarele au vroit, ausimțit în materie economică,scopurile ce le-au urmărit și re-alizat,motivele pentru care le-auumărit și realizat”13). O astfel decercetare nu poate fi făcută,„decât rămânând în strâns con-tact cu celelalte științe ale viețiinaționale, și nu doar, în particu-

lar cu istoria dreptului, istoriapolitică și istoria civilizației”.Ceea ce Roscher își propuneeste, deci, completarea teorieicurente printr-un istoric al eveni-mentelor și al opiniilor econom-ice. De fapt,în seria volumelorsuccesive din „Principiile sale”,primite cu un acord din ce în cemai mare de intelectualitateagermană, Roscher s-a mulțumitsă juxtapună, lângă expunereadoctrinelor clasice, excursii eru-dite și abundente în domeniulfaptelor și ideilor economice dint r e c u t .În 1848, un alt profesor german,Bruno Hildebrand, emisepretenții și mai ambițioase. Încartea sa „Economia Politică aprezentului și viitorului”, opozițiafață de economia clasică estemai pronunțată decât laRoscher. Istoria era prezentatănu numai ca un mijloc de a înv-iora și perfecționa teoriile exis-tente, ci ca instrumentul uneireînnoiri totale a științei. Pe bunădreptate, Hildebrand țineaseama de progresele pe caremetoda istorică le-a adus înștiința limbajului. De acum în-colo, Economia Politică va trebuisă fie numai „știința legilordezvoltării economice anațiunilor”14). Tânăra „școalăistorică” care se constitui în jurullui Smoller, începând de la 1870,a fost aceea care a mers mai de-parte. nu mai intru în detalii, amdemonstrat ceea ce am dorit.Tocmai în acest sens se șiexplică finalmente, în bunăparte, însuși sistemul deînvățământ dual din germaniade astăzi, un sistem emina-mente eficient,în care teoria seîmpletește amplu și „aspru” curealitățile, cu evoluțiile concreteîn trecut și prezent, cu prognoze,cu practica.... Mai sunt, printre altele, maimulte nume de referință de am-intit. De exemplu, Werner Som-bart cu preocupări importante înce privește dezvoltareanațională – a ținut în primeledecenii ale secolului trecutconferințe la Academia de Studii

Comerciale și Industriale dinBucurești – iar profesorul românIon veverca s-a situat pe parteasa. Ulterior, Sombart a furnizatelemente pentruultranaționalism, ceea ce l-aîndepărtat de un traseu științificj u d i c i o s 1 5 ) .Ceea ce reține cu precădereatenția în fundamentarea pro-gresului economic german estetotodată examinarea în-deaproape a gândirii lui JosephSchumpeter și a concluziilorpractice desprinse astfel. J.S,într-un timp economic dindeceniile de început ale secolu-lui trecut, timp caracterizat prininstabilitate și multe semne deîntrebare, s-a referit cuprecădere la inovare și la„întreprinzătorul creativ”: cel careîndrăznește să facă o inovație,care își asumă prin aceastariscuri personale și careimpulsionează astfel economiaîn mod pozitiv.A abordat,deasemenea, teza „distrucțiilorcreatoare”,în sensul că se dis-trug echilibrele statice deja exis-tente și astfel iau naștere noisituații de concurență careambiționează pe fiecare partici-pant la sistemul economic spreo nouă poziționare, maiavantajoasă, pe scara socială,condiție sine qua non pentru odezvoltare economică dinamicăîntr-un sistem economic mod-ern16). Deopotrivă, este desemnalat abordarea lui JohnMaynard Keynes și ainstituționalismului său, mai binespus a liberalismului său de tipinstituționalist, preluat amplu îngândirea economică germanăinterbelică. Desigur, a contat ast-fel, poate, și abordarea de cătreKeynes a păcii de după PrimulRăzboi Mondial...17)Ceea ce este remarcabil însăeste construcția teoretică șipractică a „economiei sociale depiață”, concept și practică, șiviață, ce personalizeazăfenomenul german în tablouldezvoltării economico – socialeeuropene și mondiale.

Ros

ug

albe

nA

lbas

tru

neg

ru

Prof. Dan popeSCU

Bonn, gerMania

L. erHarD

c my b

c my b

VINERI 13 MARTIE 2015 5provocăriurmare din pagina 4

O economie în care, în spiritulunor bune tradiții, în evoluțiile șifinalizările necesare criteriile eco-nomice se împletesc în modul celmai firesc cu cele sociale. De alt-fel, nu întâmplător, tocmai cel de-numit „Cancelarul de Fier”, Ottovon Bismarck, este cel care, prin1870 – 1880 a pus bazele sis-temului de asigurări sociale îngermania. Unii afirmă că a făcutaceasta deoarece a dorit ca, prinprotecție socială, să aibă oevidență clară a tuturor celor caretrebuiau să plătească impozite,dar aceasta este o altăproblemă... Așadar, „econo-mia socială de piață”. Un numede referință, astfel, „precursorul„Walter Eucken adept hotărât alcombinației armonioase dintreidealurile economice șiperformanțele întregii economiinaționale. O combinare finalizatăîntr-o economie permanentfuncțională, dar care respectă, înacelași timp, demnitatea umană,asigurând o muncă dreaptă cu unvenit drept. Un alt nume, consid-erat părintele propriu-zis aleconomiei sociale de piață și al„miracolului economic german”este al celui care a fost ministrual economiei și ulterior cancelar,Ludwig Erhard. Erhard, dupăcum relevă în teza sa de doc-torat, condusă de mine, dl. Anas-tasios Mintopoulos, cercetător dingermania, Munchen, „a creat onouă ordine economică în careteorii mai vechi au fost combinatecu idei noi, din toate domeniile,mai ales domeniul economic șipolitic, și cu efecte pozitiveasupra performanței econom-ice”18). Erhard a introdus marcagermană, „eliberând energii ne-cunoscute până la acea vreme”,împletind succesul economic cusiguranța socială19). Este, sepoate spune și așa, o variantă câtse poate de interesantă și cu ran-dament economic și social supe-rior, a „economiei sociale șisolidare” concept formulat deceniiînainte de francezii Leon Bour-geois și Charles gide20).

Din toate acestea s-a consti-tuit doctrina actuală, modernă,europeană, dar de esențăgermană, a „ordo-liberalismului”.Iată, raportul neoliberalism – or-doliberalism, conceptul germanamintit, explică admirabil șipoziția deschisă a germaniei, aeconomiei ei în cadrul UE, dar șio anume inserție a statului ger-

man în a-și sprijini actorii depiață21). Oricum, într-un timp deincertitudini, un lucru vădește,totuși, un grad relativ ridicat decertitudine. Anumă, că suntem lafinalul unui ciclu în care exagerăriîn sfera liberului-schimb, cuprecădere în aproape absoluti-zarea speculației, au făcut ca Oc-cidentul să abandoneze, în bunămăsură, aparatul său productiv.Cu excepția – relativ, mai puținsemnificativă din perspectivaocupării forței de muncă – a ra-murilor de înaltă tehnicitate șistrăpungeri. De aici, salarii multmai puține și mai mici, acumulăribugetare mai reduse. De aici,prevederi sociale mai mult saumai puțin „colaterale”, daracoperite, într-o anume măsură,prin creșterea îndatorării statale,proces care a fost și este capabilsă erodeze temelia unor instituțiistatale, dar și a unor firme. Deaici, o veritabilă explozie a unorinegalități de viață ce au făcut atâtde mult rău în trecut, o amplifi-care notabilă a sărăciei, a indi-vizilor mizeri, dar și a cinismuluimultor bogați, multor decidenți șipoliticieni, în raport cu cei aflați înn e v o i e 2 2 ) .

În astfel de circumstanțe, decele mai multe ori statele seretranșează, se repliază, serecenzează asupra lor înseși,protecționismul, „Inevitabilulprotecționism” face mari pașiînainte, iar mondializarea dăînapoi. Desigur, este vorba de unprotecționism inteligent, limitat,european, stimulând relo-calizarea multor firme în maristate industriale, firme plecate de-acolo pe criterii stricte și extremde temporare, de debile, ale prof-itului de firmă – fără internalizareaunor externalități și fără a lua încalcul și perspectiva, cu mult maiamplă, a profitului social, deșiparte din acesta revine, direct sauindirect, chiar firmelor ca atare.Se pare că va fi, sub toate acesteaspecte, un timp de tranzițiemenit să prevină sau să elimine,pe cât posibil – dacă va putea –,mari neajunsuri. Un timp detranziție bazat pe evidența că maiales capitalismul financiar, doarel, este, din păcate, incapabil săcorijeze inegalitățile fundamen-tale pe care le poartă în sine și cusine. Ceea ce impune oregândire a relațiilor și valorilorsociale, a valorilor de între-prindere, a unor valoriinstituționale demnostrate de

evoluții economice – și chiarrevoluții – în decursul veacurilorca fiind foarte necesare și care arputea reveni...23)

O lume întreagă decercetători, de întreprinzători, debancheri, de finanțiști, deeconomiști de dezvoltare, degazetari de specialitate, practicun veritabil univers, pândescatent, și, deseori, chiar luptă,luptă acerb, consecvent, pentrudesfășurarea unor mutații îneconomie în sensurile arătate. Eucred că soluțiile nu sunt în afaraUniunii Europene, ci chiarînăuntrul ei. Desigur, nu încondițiile în care politicaeuropeană, monetară în speță, s-a decis și se decide la Washing-ton. Oricum, trebuie ținut seamacă fiecare criză bancară amplificăprobabilitatea declanșării celeiurmătoare. Dar și de faptul căprea multă ordine împiedicăadaptarea. Poate transpare înprea mare măsură idea – falsă –că o domesticire a hazarduluigenerează un anume confort teo-retic și practic, când de fapt estevorba de un confortpseudoștiințific. Progresulînseamnă și fundamentare, dar șirisc, și imaginație, originalitate,sunt noțiuni care se conjugă și nuse exclud. Cine a obținutîn ultimii ani imense profituri, prinspeculație și plătite în bunămăsură de mulțimi „globale” totmai nemulțumite, gălăgioase,revendicative chiar, în condițiileactualei crize economico-finan-ciare mondiale „coboară” greu depe metereze. Totuși, pentru e pre-veni „mai răul”, modificări se pe-trec atât în concepții cât și înacțiuni. Cum aminteam, un cicluistoric, care nu a durat, însă, preamult, este pe punctul de a seîncheia: cel al „triumfului” liberal-ismului dereglementat, dedreaptă pronunțată. Se pare căse încheie însă și ciclul „statuluide providență” imuabil și imobil,de stângă pronunțată. Dar dacăviitorul nu va aparține unei căi demijloc? În speță, acestui „ordolib-eralism” de esență germană, cutendință de conciliere, în câmpuleconomic, a concurenței și alegilor pieței cu un stat „regulator”mai mult decât protector, or-donând societatea în jurul reg-ulilor stabilite de instituții șidefinind minuțios libertatea și re-sponsabilitate fiecărui actor îndomeniul social? Întrebarea estecorectă, „concepția ordoliberală

având și virtuți, dar și limte”24).Fără a neglija limitele, înclin maidegrabă spre virtuți, întrucât seacceptă atât amprenta piețeiasupra concurenței și a libereicirculații, dar și o anumerecunoaștere a rolului statuluipentru a „ordona” piața și a stabiliregulile jocului de concurență.Acest „ordoliberalism”, privit inițialca o critică a „statuluiprovidențial”, finalizează, de fapt,în teoretizarea „economiei socialede piață”, recunoscând rolul re-distribuirii și al unor instituții so-ciale puternice într-o„ordonanțare” a societății. Se„reinventează” dar, un anume rolal statului în Europa? Mi s-arpărea un lucru bun astfel,vădindu-se activul unui stat flexi-bil, care să știe și să poată reglajocurile economice fără a deturnaesențial regulile în dezavantajulnotabil al unui profit pe termenscurt și în avantajul însemnat alsău, respectiv al unui excesivprofit social încurajând nu atâtmunca, ci opusul ei25).

Chestiunile nu se vădesc nicipe departe doar la nivelul con-ceptelor, ci și al economiilor con-crete. „Lupta de clasă” relevatăatât de patetic și deloc fără unelemotive reale de Karl Marx, a de-venit acum o veritabilă con-fruntare pentru locuri de muncă.Ceea ce permite patronatelor, deun fel sau altul, „beneficiind” și dereplicile deseori „mute” ale sindi-catelor, să impună niveluri mai re-duse de salarizare. „Armata derezervă dezvoltând o concurențăacerbă între salariați pentru aobține locurile de muncă disponi-bile, exercită, la rândul ei, presiuniîn ce privește acceptarea unorsalarii reduse”26), de unde, ade-seori, degradarea condițiilor demuncă acolo unde se realizeazăproducție, precum și dezvoltarea,în mai mare măsură, a„precarității”. De undefracționarea muncii și multipli-carea contractelor precare – estedrept, deseori necesare firmelorpentru a putea supraviețui. Înasemenea împrejurări, seadâncește diviziuneainternațională a muncii, ampli-ficându-se exploatarea muncito-rilor din economiile perifericepentru a crește pe această caleproductivitatea și profiturile... De-sigur, sunt mult mai numeroaseprobleme de abordat, de explicat,de concluzionat: unde sesituează, efectiv, băncile? Ce facpiețele? Ce fac, de fapt, oa-menii?... Și cele arătate însărelevă însemnate coordonate aleevoluției economiei germane pedrumul unui progres, al uneiprospetități necesare, într-o lumeîn care, practic, aproape lafiecare pas, se relvă semne deî n t r e b a r e .

8) Dan Popescu, Cataclismeleeconomice care zguduie lumea,Edit. Continent, Sibiu-București,2 0 1 09) vezi și Charles Rist și Charlesgide, Istoria gândirii economicede la fiziocrați până azi, Edit. Cas-sei Școalelor, București, 1926,cap. referitor la Școala Istoricăgermană, pp.533-56710) Idem;11) Idem;12)DanPopescu,Istoria...loc.cit, pp.90-91;13) Charles Rist și Charlesgide, Istoria... loc.cit;14) Anastasios Mintopoulos,

Dissertation... loc.cit;15) D a nPopescu, Istoria...,loc.cit;16)Idem;17)Idem;18)AnastasiosMintopoulos, Dissertation...l o c . c i t ; 1 9 ) I d e m ; 2 0 ) D a nPopescu,Libéralisme et solidar-ité. Le professeur Charles gidedans lʹactualité. quelques coor-données, Transilvania,nr.7/2014,pp.22-28;21) D a nPopescu, The World Economicand Financial Crisis:Keynes ver-sus Friedman? Oscillations Be-twen Economic Ethics and thespeculation Economy, 16th Inter-national Economic Conference,Industrialisation Revolutions fromthe globalisation and Post-glob-alisation Perspective, Sibiu, 7-8may, 2009;22)Dan Popescu,Amenințări pentru secolul XXI,Edit. Continent, Sibiu-București,2014;23)Idem;24)vezi șiLʹHistoire, Les Collections,LʹAllemagne de Luther à Merkel,nr.65, octobre, 2014, chapitre 2,1945-2015, un géant européen,mai ales studiile semnate de Jo-hann Chapoutot, Michel Winock,ș.a.;25) LʹHistoire, loc.cit,LʹAllemagne de Luther à Merkel,loc.cit, Dan Popescu Amenințăripentru secolul XXI,loc.cit.Bibliografie (selectiv)Michel Beaud LʹHistoire ducapitalisme de 1500 à nos jours,Edit. Du Seuil, Paris, 1990Mark Blaug La penséeéconomique, Edit. Economica,Paris, 1998Charles Rist și Charles gideIstoria gândirii economice de lafiziocrați până azi, Edit. CasseiȘcoalelor, București, 1926Ludwig Erhard D e u t s c h eWirtschaftspolitik. Der Weg derSozialen Marktwirtschaft, Düssel-dorf,Wien, Frankfurt/Main,1962Ludwig Erhard Wohlstand füralle, Düsseldorf/viena, 1957Walter Eucken Die grundlagender nationalökonomie, Ed. 9-e,Berlin/Heidelberg, newY o r k , 1 9 8 9Emile James Histoire de lapensée économique au XX-e siè-cle, Presses Universitaire deFrance, Paris, 1995John Maynard Keynes Teoriagenerală a folosirii mâinii delucru, a dobânzii și a banilor, Edit.Științifică, București, 1970Friedrich List S i s t e m u lnațional de Economie Politică,Edit. Academiei, București,1973Friedrich List Das nationaleSystem der PolitischenÖkonomie, Edit. Eugen Wendler,Baden-Baden, 2008Mihail Manoilescu Forțelenaționale productive și comerțulexterior, Edit. Științifică șiEnciclopedică, București, 1986Anastasios Mintopoulos Disser-tation, Der deutsche Weg zursozialen Markwirtschaft, Wis-senschaflicher Leiter Prof. Dr.D.H.C. Dan Popescu, Sibiu/her-mannstadt, 2014Dan Popescu Istoria gândiriieconomice din antichitate până lasfârșitul secolului XX, Edit. Con-tinent, Sibiu-București, 1999Dan Popescu Cataclismeleeconomice care zguduie lumea,Edit. Continent, Sibiu-București,2 0 1 0Dan Popescu Amenințări pen-tru secolul XXI, Edit. Continent,Sibiu-București, 2014xxx Le bilan du XX-ième siè-cle, Edit. Harenberg, Bruxelles,1 9 9 7

Ros

ug

albe

nA

lbas

tru

neg

ru

Hamburg sau tradiţiile Ligii Hanseatice

urmare din pagina 3

Une fois installé dans ma cham-bre étudiante non loin du centreville, je dispose d'un balcon quifait face aux majestueusesmontagnes enneigées qui en-cadrent la ville autant qu'auxterrains en friche qui fleurissentici. La Roumanie est en pleinemutation, Sibiu est une petiteville dynamique qui tend à s'a-grandir : perdu entre la fin d'uneère de réclusion et l'ouverturesoudaine et brutale sur lemonde. C'est ce qui surprend leplus en arrivant à Sibiu, on seretrouve entre des bâtimentsmodernes, certains déjà con-struits mais aussitôt à l'aban-don, un centre ville restauré etagréable qui côtoie desquartiers résidentiels décrépitpar le temps et le manque d’en-tretien.

En tant qu 'étudiant étrangeron évolue donc dans un milieusurprenant mais dans lequel onse fond vite, mais certaines dis-parités viennent à nous sauteraux yeux, au sein même denos dortoirs : les étudiantsroumains sont regroupés dansles vieux immeubles jusqu'à 4

par chambres pour avoir desloyers moins chers tandis queles « Erasmus » sont logé dansdes chambres simple ou doublerénovés, pour 120€ par mois :ce qui est très cher pour la plu-part des roumains, mais paspour les étudiants étrangersboursiers, et souvent venant depays plus riche.

Au contraire les vêtementsde marques paraissent d'un prixnormal jusqu'à ce que l'on com-pare au niveau de vie ici, lesalaire moyen est d'environ400€ par mois (alors qu'il tripleen France): un pull à 40€ dechez« Zara » peut vite devenirune denrée de luxe.

Cela explique pourquoi il y atant de magasins de vêtementsd'occasion, qui peuvent pallieraux coûts conséquent de l'ha-billement, c'est assez ironiquecar en France ces magasins deseconde main sont pris d'as-sauts par les bobos( contractionde bourgeois et bohème) et hip-sters de toutes sortes, souventaisés, qui y voient l'aspect vin-tage de la chose.

Loin de la culture à l'améri-caine des pays de l'ouest, jesuis ici sur un pont entre lesdeux mondes de l’Europe, l'Ori-ent et l'Occident. C'est un paysavec des allures de civilisation

occidentale pas vraiment as-similés mais qui diffère par lescodes et les coutumes de ceque je peux connaître.

L'ancienne colonie saxonneoffre des cafés à la française,d'où j'écris d'ailleurs cet article,des passages piétons à l'alle-mande dont tout le monde re-specte le temps d'attente (cequi est inimaginable en Franceou à Istanbul par exemple), despâtisseries hongroise maissurtout un mode de vie qui stcaractéristique de la Transyl-vanie où l'on doit prendre sontemps pour chaque choses etoù l'urgence des heures ou desdates restent très relative.

La Roumanie contredit tousles clichés entretenus enFrance : elle se joue de sa mau-vaise réputation et montrequ'elle peut être un futur acteurculturel et touristique sur lascène européenne. Au risquede décevoir les français donc,pas de vampires ni de char-rettes à l'horizon ! Il reste beau-coup à découvrir et à faire ici etdorénavant je répondrai à laquestion : « Alors pas trop durla Roumanie ? » en disant « Ilvaudrait mieux que vous la vis-itiez par vous même ».

rennes “afaceri” VINERI 13 MARTIE 20156

prof. Dan popeSCU

renneS

afacerea Stavisky și semnificațiile ei actuale– istoria economică, oglindă a prezentului și viitorului –

urmare din pagina 1

„6 februarie 1934: o sângeroasărăscoală antiparlamentară”. Ast-fel se intitulează un studiu sem-nat de Denis Lefebre înprestigioasa revistă franceză”Historia”, numărul pe februarie2015. Și redă tumultul de eveni-mente petrecute în acea zi,practic oră cu oră. Cu lehamite,scârbiți de corupția, compro-misurile și versatilitatea politi-cienilor, de la miniștri laparlamentari, deputați și sena-tori, de la prefecți, magistrațiveroși, administratori culpabili,la consilieri, etc. – corupție,compromisuri și versatilitate de-voalate și developate public,prin presă, de către „explozia“afacerii Stavisky, „detunarea”acesteia având loc la sfârșitulanului 1933. Era vorba de de-scoperea bonurilor false aleCreditului municipal din Bay-onne, și de moartea lui Alexan-dre Stavisky, câteva zile maitârziu, în 8 ianuarie 1934, „de-scoperit sinucis” în vila „vieuxLogis”, din Chamonix... În acel6 februarie 1934, zeci de mii deparizieni ca și cetățeni din în-treaga Franță s-au adunat în„Place de la Concorde” spre a-și striga revolta și nemulțumirile,spre a-și clama mânia față de oclasă politică ce se preocupa, încea mai parte a ei, de multe oriexclusiv, de căpătuiala propriu-lui buzunar și aproape deloc deinteresul social...În această răscoală, în acelprotest erau amestecați mem-brii ai „Solidarității franceze”,mișcare fascizantă, dar șimilitanți și membri ai „Acțiuniifranceze”, cu unele accente de

stânga, ai „Tinerilor patrioți”, ai„Uniunii naționale aCombatanților”, ai „Asociațieirepublicane a foștilorcombatanți”, sub influențăcomunistă, etc., chiar dacă ide-ologic cei mai mulți dintreparticipanți erau - cum se vede- departe unii de alții. Se purtaupancarde pe care scria: „nousvoulons que la France vivedans lʹhonneur et la propreté”(„noi vrem ca Franța să trăiascăîn onoare și cinste”). Cumcoloanele basculau, violența și-a făcut loc. Forțele de ordine audeschis focul fiind omorâți 15demonstranți și răniți 1453 din-tre aceștia. „Place de la Con-corde”, la ora 7 în dimineațaurmătoare purta evident urmelecumplite, sângeroase aleconfruntărilor. Primul ministru,Eduard Daladier, huiduit și decolegii săi și de mulțime, vademisiona. Să mai spunem căîn 20 februarie, corpul decapitatal lui Albert Prince, șef al Secțieifinanciare la Parchetul din Pariseste descoperit pe calea ferată.Anchetase în afacereaStravisky... O zi, dar și zile cusemnificații multiple în istoriarelativ recentă a Franței,pregătind, în bună măsură,terenul, pentru dezastrul, pentruînfrângerea Franței, pentruprăbușirea țării din 10 iulie1940...... Cu atât mai mult cu cât nu țiiseama de ea, istoria se repetă,și în Franța și aiurea. Iarexperiențele de acest tip s-aumai repetat și în Franța, dar auavut loc și în alte țări. Românianu a fost ocolită astfel. Cumacum, în România, sedevoalează, se vădesc „în

prefață”, aspecte asemănătoarecu lehamitea și scârba față denu puțini politicieni – lehamite șiscârbă pe care le manifestăcetățenii atunci când afaceritenebroase, cu câștiguri imensepentru escroci și politicieni, greuimaginabile, „protejate” deinstituții ale statului, sunt date laiveală, cerându-se hotărât alțipoliticieni, „curați”, cinstiți,dedicați, o altă clasă politicăpreocupată nu de chivernisealaei proprie, ci de țară – considercă este utilă reamintirea„experienței”, afacerii AlexandreStavisky. Că sunt utile ream-intirea urmărilor și semnificațiilorei. Și în Franța, și la noi, s-auluat bani, sume imense, dinaverea publică în beneficiulunor escroci ținuți în brațe defiguri politice dintre cele maiînalte. După cum se relevă,însă, este vorba de o întreagărețea de furt și crimă organizate,chiar de mai multe rețele astfel.grav, foarte grav. Și la noi sinu-cideri, sume imense în joc,cercetări, ani grei de pușcăriepentru oameni considerați inițialca „imaculați”, dar dovediți es-croci, etc. Și este, sperăm, doarînceputul. Unde vom ajunge? Cu atât mai mult mi se parîndreptățite rândurile de față cucât, încă din anii 1990, m-amocupat pe larg de examinareaunor escrocherii și afaceri finan-ciare ce au influențat destinullumii. Este un tip anume de ast-fel de escrocherii şi afaceri. Dinpăcate, ceea ce am spus deatunci încoace s-a adeverit.Afacerea Stavisky se înscrieastfel. Și nu doar ea, ci și ceeace s-a petrecut și se petreceaiurea ca și la noi...

student Étienne vernat, ULBS

StaviSky în originaL

pariS: LeS eMeUteS DU 6 Fevrier

străpungeri în ştiinţăVINERI 13 MARTIE 2015 7

urmare din pagina 1

În urma concluziei personale căideile prezentate de Julesverne nu erau întru totul fan-teziste, el a construit primulmodel de rachetă încă dinșcoala generală, când abia îm-plinise 14 ani.După ce a terminat studiile pri-mare şi gimnaziale laSighişoara şi Mediaş (Liceul Şt.L. Roth) a studiat fizica la Cluj,München, götingen şi Heidel-b e r g . În ianuarie 1922, studentul Her-mann Oberth îşi scria prefaţa laprima lui lucrare: "Racheta sprespaţiul interplanetar". Aceastălucrare consacra patru tezeesenţiale în domeniul astronau-t i c i i : 1. Se pot construi aparate ca-pabile să se ridice deasupra at-mosferei terestre;2. Astfel de maşini vor învingeforţa de atracţie a pământului;3. În ele pot călători oameni,fără a fi în pericol;4. Construcţia şi folosirea aces-tor aparate de zbor poate aduceomenirii inclusiv beneficii eco-n o m i c e .Apoi, în anul 1929, apăreaopera fundamentală a lui Her-mann Oberth, "Căi ale zboruluiinterplanetar". Pionierulzborurilor aeriene, Robert Es-nault - Pelterie, a numit aceastălucrare "Biblia astronauticiiş t i i n ţ i f i c e " .Tot în anul 1929 el a lansatprima rachetă cu combustibillichid, numită “Kegeldusse”.Reîntors la Mediaş, ca profesorde matematică şi fizică, laLiceul "Şt. L. Roth", Oberth îşicontinuă studiile experimentale.Obţine de la Regele Carol al II-lea şi aprobarea de a face ex-perimente la Şcoala de Aviaţiedin oraş unde, în perioada1932-1935, Oberth construieştemai multe modele de racheteexperimentale, câteva fiind şilansate. Tot atunci a proiectat şio rachetă cu combustibil solid,pe bază de nitrat de amoniu,aptă de zbor. Urmează ple-carea din nou în străinătate şielaborarea altor lucrăriştiinţifice, printre care, "Cea maibună separare a agregatelor întrepte" (Peenemunde 1941),"Oameni în spaţiul cosmic"(Dusseldorf 1958) etc.În anul 1955, discipolul, studen-tul şi admiratorul său, Wernhervon Braun, reuşea să-l ducă înSUA pe mentorul său. Chiar la"Redstone Arsenal" dinHuntsville, care a devenit maitârziu, aşa cum arătam maiînainte, “Centrul pentru Dez-voltarea Rachetelor Cosmice –nASA. Aici, lui Hermann Oberthi s-a amenajat un birou specialşi I s-a dat sarcina "să dezvolteproiecte pentru viitor", ceea cea şi făcut. Prima sa lucrare afost "Dezvoltarea tehnicii ra-chetelor în următorii zece ani".Apoi au urmat o serie întreagăde cercetări despre posibilitateazborurilor pe Lună. Specialiştii au clasificat unnumăr de 95 de soluţii propuseîn construcţia rachetelor mari,peste 200 de formule şi relaţii

fizico-matematice, mai mult de100 de idei, concepte şi soluţiide utilizare, transpuse înpractică în domeniul astronau-t i c i i .Dar Hermann Obert, nu arămas în SUA. După toateaceste rezultate cu totul şi cutotul remarcabile, în anul 1960s-a reîntors în germania, laFeuht, unde avea să trăiascăpână în anul 1989.Din nefericire, ca un blestempentru România, moartea lui înziua de 28 decembrie, la nurn-berg, a trecut total neobservatăîn ţară. Căci eram în plinărevoluţie şi ca de obicei, istoriaîşi urma cursul, trecând pe oaltă cale necunoscută nouă!...Herman Oberth are, între altele,meritul de a fi redescoperit şipublicat cele peste 17 brevetede inovaţie în domeniul aero-spaţial aparţinând patrimoniuluiştiinţific national, respectiv celeale marelui Conrad Haas, careau fost date uitării timp de maibine de 400 de ani!

Conf. Univ. Dr. Cornel JUCan, ULBS

vedere din Sibiu(Hermannstadt), oraşul în care s-a născut savantul şi profesorul Hermann oberth

alături de capsula misiunii apollo 16

c my b

c my b

mapamond VINERI 13 MARTIE 20158

Articolele ap@rute în revist@ exprim@ punctele de vedere

ale autorilor, care pot fi diferite de cele ale redac]iei.

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Articole la: euroeconomiaxxi@gmail.com

Ros

ug

albe

nA

lbas

tru

neg

ru

Fiind admiratoare a culturilorşi civilizaţiilor orientale şi,dornică să ajung în Asia deSud-Est, am optat pentru uncircuit în Thailanda –Malayezia – Singapore şi l-am efectuat în toamna anu-lui trecut.

Şi eu şi colegii meide grup am fost încântaţi sădescoperim oraşe cu arhi-tecturi tradiţionale, moderneşi postmoderne, futuriste,staţiuni cu înalte standardede confort, cu distracţii şioferte turistice pe toate gus-turile, cu oameni diferiţi calimbă, cultură şi religie caretrăiesc în armonie, „fără săse ciocnească” precum înpreviziunile scriitorului şi pro-fesorului american SamuelHuntington în lucrarea sacelebră „Ciocnireacivilizaţiilor”.

THAILAnDA, prima ţarăvizitată, s-a numit, învechime SIAM. Este situatăîn Peninsula Indochina şisupranumită „tărâmul celorliberi”, pe considerentul că aevitat de facto stăpânireacolonială europeană, deşi aacordat europenilor uneleconcesii, „ţara zâmbetelor”.Oamenii sunt prietenoşi,politicoşi, zâmbitori, amabili;pretutindeni ne-au primit cuflori de orhidee, cu suc, vinsau şampanie. Frumoasa ţară din Indochinaare o suprafaţă de 513.119km2, o populaţie de67.497.151, cu o majoritatethai, cu minorităţi: chineză,khmeră, malaeziană,birmană, religiile oficialesunt: budhistă (predomină)şi islamică. Limba oficialăeste thai sau siameza. Cap-itala este BAngKOK. Estemembru OnU (1946),SEATO, ASEAn. Politic,este monarhieconstituţională, regele –BHUMIOBOL ADULYADEY /Rama al IX-lea este cel mai

longeviv monarh din lume(din 1946). S-a născut, în1927, la Cambridge, Massa-chusetts, a studiat înElveţia, la Lausanne,cunoaşte perfect mai multelimbi, este mare iubitor decultură, a performat, cândva,cântând la saxofon.Împreună cu regina Sikirit aupatru copii, 3 fete şi un băiat,acesta fiind vizat ca prinţmoştenitor. Regele este ven-erat de thailandezi, dovadăcă benere cu familia regalăşi steaguri sunt pretutindenişi orice activitate importantăîncepe cu intonarea şi as-cultarea imnului. Româniaeste reprezentată diplomaticîn Thailanda la nivel deambasadă din 1973.Istoria ţării este complicată.Selectiv, precizăm că Siam afăcut parte din regatele Monşi Khmer ce au fost cuceritede triburile thai venite dinChina, în secolul X. Au urmatmai multe regate: Sukhothai,Ciang Mai, Ayuttaya (sec-olele XIII-XvIII). Din 1872,ţara este condusă, până azi,de dinastia Chakri,supranumită Rama. În pe-rioada modernă, mai multelovituri militare de stat auavut rostul unor schimbărisociale şi politice benefice.Din 1932, monarhia absolutădevine constituţională, din1939, Siam devine Thai-landa. Armata, şi astăzi, sebucură de respect şi are au-toritatea intervenţiei pentrugestionarea schimbărilor so-ciale şi politice. Capitala ţării,BAngKOK, metropolă cuclădiri moderne, cu templebudhiste fastuoase şi de orară frumuseţe, are cea mailungă denumire din lume. Seînvaţă ca o poezie: „Mareleoraş al Îngerilor. Oraşul ne-muritorilor. Magnificul şinepreţuitul oraş al zeuluiIndra. Tronul regelui dinAyuthhaya. Oraşul templelorsclipitoare. Oraşul celui maifrumos Palat şi al celor maifrumoase domenii aleregelui. Căminul lui vishnu şi

al tuturor zeilor”.Economic, Thailanda esteunul dintre tigrii asiatici(generaţia a II-a), cu un ritmde creştere economică de 9% în perioada 1985-1995,de 3,1 % în 2013, PIB – uleste (în 2013) de 674,3 mil-iarde $ (locul 23 în lume),9.900 $ / locuitor (locul 93 înlume). La avuţia naţionalăcontribuie, în special, indus-triile metalelor neferoase,extractivă de cauciuc natu-ral, de ulei de palmier,petrolieră, textilă,alimentară, agricolă,electronică, montaje auto-mobile, instalaţii de aercondiţionat, turistică. Caafluenţă turistică Thailandase află pe locul 6, pentruîncasări din turism, pe locul9. Într-adevăr, numeroaseleoferte turistice, multe inedite,ospitalitatea oamenilor,mediul multicultural armo-nizat, arhitecturiletradiţionale şi ultramoderne,dominanta spiritualăbudhistă cu peste 30.000 detemple superbe şi 32.000 demânăstiri, frumuseţeatradiţiilor exprimată în festi-valuri şi spectacole, freneticaviaţă de noapte, paradisulshoping-ului, bogăţia şi vari-etatea bijuteriilor cu perle,pietre preţioase şi diamanteexplică afluxul mare deturişti din întreaga lume.vrăjiţi de „ţara zâmbetelor”,

Am vizitat PATTAYA,staţiune de top, cu plaje fru-moase şi hoteluri elegante,Insula de corali. Cine a dorit,a făcut scufundări şi salturicu paraşuta. La nOngnOOCH vILLAgE am asis-tat la o impresionantădresură de elefanţi ce s-auîntrecut în a ne uimi cuperformanţe ale jocurilor debaschet, fotbal, mers pebicicletă, acrobaţii, masaj cutrompa iar noi, spectatorii,„chibiţam” din tribune şi îirecompensam cu aplauze şicu banane. Au urmat un fru-mos spectacol de muzică şidansuri, o plimbare prin

rezervaţia de orhidee,floarea naţională, în sute despecii, şi prin parc. Înaceeaşi staţiune am vizitatun ameţitor magazin deprezentare de pietrepreţioase şi bijuterii. Am aflatcă multe coroane regale dinlume poartă asemeneapodoabe thailandeze. În drum spre Bangkok, amvizitat Ferma de crocodili,cea mai mare din lume, şiam asistat, emoţionaţi, la unimpresionant spectacol dedresură. Curioşii grupului(am fost mulţi) am participatla un fastuos spectacol datde travestiţi şi la unsurprinzător show erotic. n-am ratat colorata şi freneticaStradă a Pierzaniei sau aApocalipsei, ne-am plimbatpe faleză, admirândhotelurile de lux,compătimind mulţimea„fetelor nopţii”.

ne-am oprit la PHRAPATHOM CHEDI, vizitândcel mai înalt templu budhist(120 m), Palatul Prinţului,Piaţa plutitoare, aflată peunul dintre canaleleBangkokului, de-un pitorescaparte, cu bărci încărcate culegume, fructe şi mirodenii.Am asistat, încordaţi, şi la unprogram de dresură decobre. vizitarea Marelui Palat, con-struit în 1782, ne-aemoţionat şi ne-a încântat.Astăzi este doar locul unor

ceremonii importante şiobiectiv turistic de vârf. Amadmirat Templul Budha deSmarald, o statuie de 75 cm,din smarald masiv, cuveşminte (în funcţie de an-otimp) din fire de aur şipietre preţioase şi celelaltetemple ce străluceau prinfrumuseţea decoraţiilorminiaturale. În vecinătateaMarelui Palat, am vizitatTemplul lui Budha Lungit (49m. lungime, 15 m. înălţime),Templul lui Budha Meditând,din aur masiv (5,5 tone).Imensul Parc Mini-Siam re-produce monumentereprezentative din toate con-tinentele, raportând astfelThailanda la culturile şicivilizaţiile lumii. După o croazieră pe râulChao Praya, fermecaţi, ne-am deplasat în staţiuneaPHUKET, situată pe insulacu acelaşi nume din MareaAndaman, numită şi insula„James Bond”, locul unde afilmat celebrul actor RogerMoore în rolul Agentului 007,dar şi unul dintre locuriledevastate de tsunami în2004. Am făcut plajă şi baiepe cel mai cunoscut loc dinPhuket – plaja Patong, amvizitat ulterior fabrica demătase din HUA HIn,reşedinţă regală de vară,crescătoria de perle şi mag-azinul de prezentare, fabricaşi magazinul de prezentarede bumbac.

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGENEUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

NICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Eduard STOICASTOICA

Leonard {ERBAN{ERBANsecretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIU“DE TOATE PENTRU TO[I”SC. TRIBUNA SRL

Conf. Univ. Dr. Elena MaCavei, ULBS

Bangkok, monument închinat Constituţiei

Bangkok

- va urma -