----

Léon Walras, fonda-torul teoriei moderne aechilibrului general, s–anăscut la 16 decembrie1834, în oraşul francezÉvreux, DepartamentulEure. Tatăl său, Antoine-Auguste, a fost profe-sor universitar cu încli-naŃii spre studiile eco-nomice, iar mama sa erafiică de notar. Persona -litate foarte puternică şi

chiar necomformistă, Auguste Walras a avut oinfluenŃă majoră asupra modului de gândire, ca şiasupra comportamentului social al fiului său Léon.

Léon Walras a publicat primele articole înanul 1859 în „Journal des économistes” şi „Lapresse” şi încă de la debutul său editorial a în -cercat să respingă ideile de bază ale lui Proudhon,fiind convins că teoria economică ar putea fiabordată matematic. Originea operei sale se gă -seşte în metodă şi nu în chestiuni particulare. Înanul 1860 a participat la Congresul InternaŃionalasupra Impozitelor, la Lausanne, ale cărui dezba-teri i-au inspirat cea de-a doua publicaŃie majorăşi unde l–a cunoscut pe M. Ruchonnet, şefuldepartamentului instrucŃiei publice din ElveŃia,care l-a ajutat zece mai târziu, în 1870, pentrunumirea lui la nou-înfiinŃata catedră de ştiinŃeeconomice de la Universitatea Lausanne.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Cu cât omul stăpâneştemai mult asupra omului, cuatât barbaria este mai mare”.

Mihai Eminescu

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 363 anul VIII vineri, 26 octombrie 2012 1 RON

Multă lume se întreabă la cei-o fi folosind Uniunii Europenesă-şi aşeze în vitrina cu trofeePremiul Nobel pentru Pace? Depace duce lipsă continentul nos-tru şi nu ne-a rămas nimic altce-va mai bun de făcut decât să con-vingem juriul de la Oslo că sun-tem cei mai fideli apărători ai ei?

„Ca să impui pacea, trebuie săcâştigi războiul!” – spunea nu fărătemei un cinic politician european.

Iar „războiul” care macină Uniunea Europeană nu se ducecu soldaŃi, cu puşti, cu tunuri sau arme nucleare. Ci custrategii de salvare a zonei euro şi a monedei unice, cuidei şi soluŃii de apărare a fiinŃei însăşi a acestei con-strucŃii continentale care, iată, la 20 de ani de la debutulpieŃei unice care-şi propunea să transforme radical Europa,este mai vulnerabilă şi mai aproape de prăpastie ca oricând.

Dinamica mediului concuren-Ńial naŃional şi internaŃional, astimulat realizarea de alianŃe şiparteneriate inter-companii, camodalitate mai eficientă de adap-tare a companiei la complexită-Ńile şi incertitudinile contextului eco-nomico-financiar şi politic inter-naŃional. Astfel, o companie caredoreşte să investească într-oŃară străină poate urma douăcăi, şi anume:

- Să realizeze investiŃii „de la zero”, complet noi, ceeace reprezintă de fapt, investiŃii străine directe – green-field investment; sau- Să recurgă la fuziunea sau achiziŃia unei filiale străine saucompanii locale, aceasta din urmă putând fi o companieprivată sau de stat în curs de privatizare şi nu numai.

Fuziunile şi achiziŃiile (Mergers and Acquisitions -M&A) reprezintă o parte importantă a finanŃelor corpo-rative globale. Zilnic investitorii bancari negociază tran-zacŃii de fuziuni şi achiziŃii, ce unesc companii indepen-dente pentru a forma o altă companie mai mare şi maiprofitabilă. Aceste afaceri pot ajunge la valori de sutede milioane sau miliarde de dolari.

PUNCTULPE EUROPA

„Adevărata criză este criza incompetenŃei!”Albert Einstein

Pornind de la citatul mai sus men Ńionat, mă înscriu şieu în rândul celor care sunt de părere că actuala criză eco-nomico-financiară este consecinŃa unui management de -fectuos al resurse lor financiare, provenit atât din partea băn-cilor, cât şi din partea Guvernelor.

A fost suficient ca în Statele Unite ale Americii să seaprindă „fitilul da toriei”, care a dus ulterior la explozia bu -toiului cu pulbere pe care au fost gândite aşa numitele cre -dite sub-prime. Din dorinŃa de câştig, marile bănci ame ri -cane au recurs la „creditul ieftin”, acordând împrumuturi şiclienŃilor, care în mod obişnuit nu s-ar fi calificat pentru cre -

dite, sub egida unor relaxări ale condiŃiilor de creditare. S-a facilitat, astfel, accesul populaŃiei pe piaŃa imobiliară, majoritatea creditelor fiind

îndreptate spre achizi Ńionarea unei locuinŃe. ApariŃia în joc a băncilor de investiŃii acomplicat si tuaŃia, aducând şi mai mult risc.

23 octombrie 1956. Debutul revoltei de la Budapestaîmpotriva ordinei comuniste staliniste

Emil DAVID

De ce se mul]ume}teUE cu Premiul

Nobel pentru Pace?

continuare ^n pag. 4

continuare ^n pag. 3

continuare ^n pag. 6-7

continuare ^n pag. 5

Delimit@ri conceptualeale termenului de„fuziuni }i achizi]ii”

Toamna SCULPTORILORSculptori care picteaz@ }ipictori care sculpteaz@

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU

Bruxelles

City-ul londonez

Vedere din Evreux - FranŃa

asist. univ. dr. RenateBRATU, ULBS

Marea criză economico-financiară din anul 1929, aapărut ca urmare a mari lorspeculaŃii făcute la bursă, atâtde către oamenii simplii cât şide magnaŃii ace lei perioade.

Dacă pentru început Wall-Street-ul era privit ca fiind pa -radisul îmbogăŃirii vertiginoa -se, mai apoi s-a dovedit a fiun loc fatidic, în care mulŃioameni mâ naŃi de o stare defrenezie nemaiîntâlnită, şi-au

jucat ultima speranŃă din viaŃă.

În legătură cu investiŃiile străine di recte şi relaŃia dintreacestea şi lo curile de muncă existente pe piaŃă, men Ńionez căaş dori să mă refer în continuare nu doar la investiŃiile străi -ne directe ca unică soluŃie, ci şi la investiŃiile autoh tone saula absorŃia de fonduri europene.

continuare ^n pag. 3

continuare ^n pag. 2

Criza secolului XXI – o continuare a crahului din 1929?

master GeorgianaMINCULETE, ULBS

asistent univ. drd.Alin OPREANA,ULBS

Coordonate aleteoriei echilibrului

walrasianNew-York

pag. 8

Criza datoriilor suverane

master Andreea TR%MBI[A{,ULBS

master Anca Sabina SAMOSCHI, ULBS

Investi]ii str@ine directe – de ce România?

INVESTI[II2 VINERI 26 OCTOMBRIE 2012

urmare din pagina 1InvestiŃiile reprezintă cea mai rapidă

şi cea mai sigură modalitate de aasi gura un anumit nivel de bunăstarece tăŃenilor. Iar datele din rapoartelefurni zate de BNR privind situaŃia in -vestiŃiilor în România, precum şi evo-luŃia lor în ultimii ani, ar trebui săconstituie un semnal de alarmă pen-tru autorităŃie publice centrale şi locale;este imperios necesar ca acestea să¨conştientizeze¨ rolul investiŃiilor stră -ine, respectiv autohtone în dezvolta -rea locală, durabilă şi orientată spreoameni, în sensul creării de noi lo -curi de muncă. Motorul economieieste reprezentat de investiŃii, dar mărefer la investiŃii eficiente, care oferălocuri de muncă şi crează plus valoa -re. Pe lîngă investiŃiile străine directe,aş opta în prezent pentru o atrageremai eficientă a fondurilor europeneprin construirea unor programe via-bile, decât exclusiv pe investiŃiile străine,întrucât nici dependenŃa prea marede exterior nu este benefică econo -miei româneşti (de la un anumit nivel).Consider că este mai bine ca româniisă investească, să creeze capital.

Conform rapoartelor BNR, se poateobserva situaŃia investiŃiilor străinedirecte atrase în Ńara noastră, în pe -rioada 2000-2011. Se poate observacă în anii 2000, 2001, 2002, acesteaînregistrează valori modeste; în anul2003, se constată o creştere; în aniipre-aderării la Uniunea Europeană flu-xul investiŃiilor cunoaşte o creştere,iar anul 2008 reprezintă ¨apogeul¨ in -vestiŃiilor străine directe în România,valoarea lor atingând suma de 9.496mil. Euro. Consider că aderarea laUniunea Europeană a reprezentat unuldintre motivele pentru care s-a înre -gistrat această valoare istorică pentrunoi. Însă euforia a fost spulberată decriza economico-financiară, cu efecte ne -favorabile şi în acest sector al in vesti-Ńiilor; investiŃiile sunt în scădere cu apro-ximativ 6000 mil. Euro în 2009. Ulterior,

sub impactul crizei, acestea au con-tinuat să scadă. Criza a creat acestclimat de instabilitate, investitorii îşianalizează mult mai atent opŃiunile in-vestiŃionale, au nevoie de garanŃii şipreferă să îşi asume ris curi mai scă -zute. Conform statistici lor, deşi cu unnivel de atragere al investiŃiilor insu-ficient, acesta este mai mare decât alvecinilor bulgari sau al grecilor.

Dar de ce ar investi cineva în Ro -mânia? Pentru a răspunde la între-bare, mă voi pune în dublă ipostază.Din ipostaza investitorului (care tindesă identifice mai uşor neajunsurile),răspunsul s-ar axa pe accentuarea unoraspecte negative legate de instabili-tate, de infrastructura insuficent dez-voltată (în condiŃiile în care infra-structura are un rol fundamental înbuna funcŃionare a unei investiŃii), deinsuficienŃa mijloacelor de stimularea investiŃiilor, de faptul că forŃa demuncă ieftină nu mai reprezintă un

motiv suficient de puternic pentru aatrage investitorii (pentru că sunt zonedin partea asiatică unde forŃa demuncă este mai ieftină decât la noi),ci avem nevoie de mai mult. Din ipos -taza românului care încearcă să atragăinvestiŃii străine directe, aş răspundeîn felul următor: România reprezintă uncadru prielnic pentru realizarea investi-Ńiilor străine,întrucât în urma unei ana-lize, potenŃialul investitor poate iden-tifica anumite avantaje pe care i leoferă Ńara noastră, respectiv avanta-jele oferite de piaŃă şi de poziŃiageografică (una dintre cele mai maripieŃe din Europa Centrală şi de Est,locaŃie atractivă, poartă de acces lapiaŃa unică europeană), avantajele da-torate resurselor (forŃă de muncă ca -lificată, resurse naturale bogate, poten-Ńial turistic semnificativ), avantaje po li -tice (factor de stabilitate în regiu nea,fiind stat membru N.A.T.O. - din 2002 -,stat membru U.E.),avantaje rezultate

din relaŃiile internaŃionale (acorduribilaterale privind protejarea reciprocăa investiŃilor, tratate de comerŃ liber,stat membru al OrganizaŃiei Mondialea ComerŃului - din 1995), avantajeeconomice (scheme de ajutor de statpentru stimularea proiectelor investi -Ńionale), avantaje sociale (nu există miş-cări sindicale majore, piaŃa muncii estelegiferată prin Codul Muncii), avanta-je legislative (prevederi legale asemă -nă toare cu cele din UE) şi alte avan-taje, cum ar fi cele legate de infra-structura supusă procesului de mo -dernizare, de reŃeaua de telefonie mo-bilă existentă, prezenŃa băncilor inter-naŃionale pe piaŃa autohtonă sau fa -cilităŃile oferite de navigaŃia maritimăşi fluvială.

În climatul general nefavorabil, măîntreb cine mai investeşte în Româ -nia? Am fost surprinsă să constat căŃara noastră se află în vizorul unorinvestitori străini şi nu numai; Com pa-

nia chineză China Huadian Engineering.Co va construi la Rovinari un nougrup energetic, în care va investicca. 1 miliard de dolari; această in -vestiŃie va genera cca. 500 de locuride muncă într-o zonă defavorizată.Compania Automotive Wiring Systema investit 8.3 milioane lei într-o halăde producŃie de cabluri electrice înCaransebeş, investiŃie ce va duce lacrearea a 1500 de locuri de muncă;în martie 2012, compania italiană debunuri electrocasnice De´Longhi in -ves teşte la Cluj, creând cca. 1000 delocuri de muncă. Şi investitorii româniau demarat anumite proiecte, însăritmul este încă lent.

Desigur, competitivitatea este ceeace ne lipseşte; este ingredientul decare avem nevoie pentru a ne afir-ma; pentru a atrage investiŃii saupentru a fi capabili să investim şi săcreăm capital romînesc; resursele umanesunt înalt calificate, dar nu este sufi-cient; este nevoie de o corelaŃie întrepregătirea profesională a viitorilor ¨mun -citori¨ şi cerinŃele efective ale pieŃei.

În concluzie, mizez pe faptul căfiecare comunitate locală trebuie săîşi promoveze avantajele şi să îşi fo -losească toate atuurile pentru a atrageinvestiŃii, care să îi asigure dezvol -tarea economică; la nivel central, mulŃicad în capcana generalizării, însă dinpunctul meu de vedere, cred că intrăîn atribuŃia fiecărei colectivităŃi să sepromoveze astfel încât să devinăatractivă pentru investitori. Trebuiesă îşi valorifice potenŃialul la maxim,precum şi aptitudinile resursei umaneexistente. Doar zonele care îşi expunavantajele competitive, care realizeazăprogrese în direcŃiile dezvoltării infra-structurii, educaŃiei şi cercetării-dez-voltării vor reuşi să facă faŃă dinami -cii economiei şi să ofere prosperitatecetăŃenilor. De rezultatele investiŃiilorvor beneficia acele regiuni care sevor adapta la mediul de afaceri, prindezvoltarea competitivităŃii; este ne -voie de parteneriate nu numai întrestate, ci şi între structurile organiza-Ńionale teritoriale.

master Anca Sabina SAMOSCHI,ULBS

Investi]ii str@ine directe – de ce România?

3UNIUNEA EUROPEAN~ CRIZ~VINERI 26 OCTOMBRIE 2012

urmare din pagina 1Nimeni nu poate contesta că, în

aceste ultime două decenii, UniuneaEuropeană a devenit aproape un im -periu, primul imperiu constituit pe bazevoluntare din istoria lumii. Peste 500de milioane de cetăŃeni şi mai mult de21 de milioane de întreprinderi reali -zează în prezent un PIB anual de17.000 de miliarde de dolari, cu 2.000de miliarde mai mult decât StateleUnite ale Americii. Dar întreg acest„imperiu” se dovedeşte astăzi şubred,scârŃâie din toate încheieturile subimpactul unor serii de crize care seacumulează ca niciodată în istoriarecentă. Mai întâi, criza financiară,acum cea a datoriilor suverane, totulpe fondul unei acute crize politice.

„Uniunea Europeană nu a făcutniciodată faŃă unor asemenea difi-cultăŃi – recunoştea deunăzi, la Bucu-reşti, Michel Barnier, comisarul euro-pean pentru PiaŃa Internă şi Servicii.Sigur, criza financiară a venit din SUA,dar, într-un anume fel, Europa a inte-grat-o. Criza datoriilor suverane esteuna europeană: unele state membreau cheltuit banii pe care nu-i aveau,profitând de dobânzile scăzute, dupăintroducerea monedei euro, în urmăcu 20 de ani”.

Lipsa de soluŃii şi perspective esteevidentă şi tocmai din acest motivcredem că pentru Uniunea Europeanăar fi fost cu mult mai benefic un PremiuNobel pentru Economie în locul unuiapentru Pace. Dar cine deŃine soluŃiamiraculoasă a ieşirii din criză şi a re -luării creşterii economice pe baze sta-bile? Şi cărui şef de stat din zonaeuro i s-ar cuveni onoarea de a fiprezent la decernarea unui asemeneaipotetic premiu: d-nei Angela Merkelsau d-lui François Hollande, care setot bat în politici şi principii? (La noi,măcar „amănuntul” ăsta s-a tranşat,preşedintele Băsescu admiŃând formalcă l-ar putea trimite la festivităŃile dela Oslo, pe premierul Ponta...).

Dincoace însă, în zona euro, bătă -lia de interese şi orgolii e în toi. Şi nui-a pus capăt nici cea mai recentăreuniune a şefilor de state şi guvernede la Bruxelles.

După cum se ştie, în singura decizieimportantă luată de summitul de douăzile, liderii europeni au stabilit că BancaCentrală Europeană va primi de anulviitor responsabilitatea supravegheriicelor aproximativ 6.000 de bănci din

zona euro, ca un prim pas spre ouniune bancară. Dar, de aici încolo,încep disensiunile franco – germanecare-i determină pe analişti să-şi ex -prime convingerea că acest summitnu a făcut nimic altceva decât să evi-denŃieze diviziunile profunde privindhotărârile importante care trebuie luateîn lunile următoare. Adică: acest me -canism unic de supraveghere ban-cară va fi lansat în ianuarie 2013 cum

vrea Hollande, sau, cândva, în cursulanului 2013, cum decide Merkel? Aju-toarele financiar – bancare conveniteprin acest mecanism vor putea asigu-ra şi recapitalizarea directă retroac-tivă, sau numai recapitalizarea pentruviitor? łările UE care nu fac partedin zona euro, dar doresc să intre însistem, vor avea vreun rol în decizi-ile la nivel continental, sau vreo calede acces la preconizatul buget al zonei

euro, separat de cel al UE? Acest bu -get al zonei euro, care se vrea, potri -vit cancelarului Merkel, o expresie aconsolidării disciplinei bugetare şi aguvernanŃei economice, este sau nuun instrument de control mai sever şimai centralizat asupra finanŃelor naŃio-nale (Hollande zice că da!), atâta vremecât executivul UE va câştiga autori-tatea de a respinge planurile buge ta -re ale Ńărilor comunitare, dacă aces-tea încalcă regulile UE?

Iată întrebări ale căror răspunsuriau fost amânate şi de această dată.Pentru că e riscant să-Ńi impui ideile,chiar dacă eşti reprezentantul Germa -niei, cea mai puternică economie dinComunitate, când campania electoralăbate la uşă. pentru că e greu sădemonstrezi la încă 26 de guverneeuropene că singura soluŃie de sal-vare constă în tot mai multă auste -ritate, când vezi că Ńintele fiscaledevin astfel tot mai îndepărtate.

Din toate aceste motive, UniuneaEuropeană nu are, deocamdată, nicioşansă să cucerească Premiul Nobelpentru Economie. I-ar trebui pentruasta: 1. Capacitatea de a lua deciziiconforme cu realitatea, şi nu cu inte -resele unei anume puteri economice;2. Coeziune şi solidaritate în toatedeciziile la nivel comunitar.

Citeam pe undeva că un ameri-can, fost secretar al Trezoreriei SUA,a găsit de cuviinŃă să facă o paralelăîntre modul în care liderii europeniabordează criza datoriilor suveranedin zona euro, şi strategia falimenta-ră avută de SUA în războiul dinVietnam. La vremea respectivă, auto -rităŃile americane au ales, la fiecaremoment de cotitură a războiului, săfacă minimul posibil pentru a evita ocatastrofă iminentă, până ce totul s-a prăbuşit în jurul lor, iar elicoptereleau abandonat Saigonul. Cam aşa staulucrurile în Europa de azi – conside -ră americanul. Şi, credeŃi-mă, e unamerican care ştie ce spune, pentrucă face parte din categoria celorpăŃiŃi!

De ce se mul]ume}te UE cu Premiul Nobel pentru Pace?Emil DAVID

urmare din pagina 1Crahul poate fi privit din mai

multe unghiuri, însă cele mai conclu-dente sunt cele care arată faptul căaceastă criză a fost un ameste uimi -tor de obstinaŃie şi ezitare, de sete deîmbogăŃire şi de spaimă, de înŃelep-ciune şi de nebunie, dar nu în ultimulrând de speranŃe şi de ambiŃii spul-berate de crunta realitate.

Cunoscută în istorie drept „Joia Nea-gră”, ziua de 24 octombrie a anului1929, a fost ziua în care cursurile acŃiu -nilor au luat-o razna, scăzând cu o ra -piditate covârşitoare.

În cele din urmă, câŃiva titani ai fi -nanŃelor din acea perioadă au construitun „pool”, mai exact, o susŃinere orga-nizată (în valoare de aproximativ 25 demilioane de dolari) pentru a stabilizacursul acŃiunilor, având drept scop stă -vilirea panicii bursiere.

După câteva momente cursurile s-austabilizat, datorită injectării mai multormilioane de dolari în sistem. Astfel, acest„pool” nu era altceva decât „cea maizdrobitoare demonstraŃie de susŃinereorganizată în acŃiuni.”

Însă această susŃinere nu era îndea-juns, deoarece criza era departe săapună, arătându-şi colŃii din ce în ce

mai aproape.MulŃi dintre noi ne întrebăm care a

fost cauză acestei degringolade?Însă puŃini stiu faptul că prima undă

de şoc a fost resimŃită odată cu pră -buşirea imperiului Hatry, care aparŃineaunui important om de afaceri al acelorvremuri. Nimeni nu şi-a dat seama căaceastă cădere a fost cel mai maresemnal de alarmă dat de intrarea pescenă a unuia dintre cele mai mari cata -clisme economice produse în istorie.

„Pool-ul” nu a constituit decât un ră-gaz de timp oferit oamenilor mai abili,pentru a putea lichida tot ceea ceaveau investit în acŃiuni.

După câteva zile, cursul acŃiunilor ascăzut vertiginos, iar haosul pusese dinnou stăpânire pe Wall-Street.

Din cele relatate în rândurile de maisus, pot preciza faptul că, acest feno -men a fost unul fatidic, provocând de -zechilibre majore şi în alte state. „Efec -tul fluture” şi-a făcut apariŃia pe mareascenă a lumii. Undele de şoc ale cra -hului s-au propagat în întreaga lume.De exemplu, în Germania, construc-torul de avioane Willy Messerschmitt aaflat că Eastern Aircraft Corporationdin Pawtucket, Rhode Island, dădusefaliment ca urmare a crahului. Şoma-jul de asemenea lua proporŃiile uneiepidemii, 2,5 milioane de germani fiindşomeri în urma acestui cataclism.

Făcând o paralelă cu „lumea hao -

tică a secolului XXI”, aş putea face oprecizare şi anume: de câŃiva ani în -coace, sau mai precis încă de la înce -putul anului 2008, întregul glob a intratîntr-o „stare de normalitate”, de pros-peritate şi declin, în care haosul, risculşi incertitudinea încep să-şi facă din ceîn ce mai des apariŃia.

Sărăcia morală şi intelectuală bate

la uşă... starea de panică şi de temereparcă se accentuează tot mai des înaceastă eră a turbulenŃei, actorii prin-cipali neştiind să gestioneze corect pu -Ńinele resurse rămase, pentru a puteaieşi din această criză care pare să nuse mai sfârşească şi tocmai de aceeama întreb dacă oare ne vom confruntacu aceleaşi pierderi ca şi în anul 1929.

Schimbările bruşte care au loc dince în ce mai des, atât în mediul interncât şi în mediul extern, creşterea com-plexităŃii problemelor cotidiene şi es -caladarea risurilor şi a incertitudii, careau început tot mai des să ne gu -verneze viaŃa, devin o realitate incon-testabilă, o realitate care ne adânceşteîntr-un necunoscut tot mai profund.

master Georgiana MINCULETE,ULBS

Criza secolului XXI – o continuare a crahului din 1929?

Stockholm - Academia Regală a Suediei - decernarea Premiilor Nobel.

CERCETARE DATORII VINERI 26 OCTOMBRIE 20124

c my bc my b

c my bc my b

urmare din pagina 1Astfel, acestea au cumpărat ipo -

tecile clien Ńilor, şi au realizat produsefinan ciare sintetice, având la bază ipo-tecile, produ se numite „collateraliseddebt obliga tion”, pe care le-au vân-dut mai departe, unor investitori.

Cursul lucrurilor nu s-ar fi precipi -tat dacă debitorii ar fi continuat săîşi plătescă ratele aferente împrumu-turilor contractate de la bănci. Cumînsă ratele de dobândă au început săcrească, şi clienŃii au intrat în insol-venŃă, băncile au recurs la executărisilite, dobândind multe, prea multe, caseîn proprietate. Punându-le în vânzare,a crescut foarte mult oferta de case,ceea ce a determinat scăderea preŃu-lui acestora.

Din acest motiv, şi clienŃii care îşimai permiteau să îşi plătească ratele,au încetat să o mai facă, deoarecevaloarea casei lor era mult mai micădecât ipoteca în sine. Acest lucru adus la falimentul multor bănci, con-siderate „too big to fail”, şi la nece-sitatea intervenŃiei statului pentru aopri „hemoragia banilor”.

Această intervenŃie a costat Sta -tele Unite ale Americii mai mult de 3trilioane de dolari, bani pe care i-ainjectat în piaŃă pentru susŃinerea sis-temului bancar. Alte măsuri au vizat„dobândirea publică de pachete deacŃiuni şi naŃionalizări”i

Din cauza globalizării, criza nu a ră -mas izolată în S.U.A., ci a afectatîntreaga lume, „şocul propagându-seîn ritmul fuselor orare”.ii Rând pe rând,economiile Europei au început să deasemne de slăbiciune, accentuate deproblemele deja existente la nivelulGuvernelor, probleme legate de com-petitivitate, corupŃie, deficite bugetare,datorii bugetare şi şomaj.

Actualmente, Europa se confruntăcu aşa numita „criză a datoriilor su -verane”, deoarece Guvernele s-au în -datorat puternic pentru a putea rezis -ta şocurilor crizei. Fondul Monetar In-ternaŃional, Banca Modială, Banca Eu -ropeană de InvestiŃii şi alte aseme-nea instituŃii financiare au venit însprijinul statelor aflate în dificultate,acordându-le împrumuturi, şi impu -nând în principal măsuri de austeri-tate, menite a scoate statele din im -pasul deficitelor bugetare. Aceste mă -suri au vizat, în mare parte, tăieri alesalariilor, ale pensiilor şi ale ajutoa -relor sociale, ceea ce înseamnă pânăla urmă „ieşirea din criză nu atât peseama celor responsabili de ea, a ma -rilor profitori ai sistemului, ci a celormai nevoiaşi.iii”

În acest context, este nevoie desolidaritate financiară, care a venit pânăacum din partea statelor mai puter-nice ale Europei, cu economii binedezvoltate, pentru ajutorarea aceloraapăsate de povara crizei. Cel mai elo -cvent caz este cel al Greciei, asupracăreia s-au aplicat deja măsuri deştergere cu 50% a datoriilor deŃinutede către creditorii ei, însă nu putemşti în ce măsură astfel de soluŃii vorfi posibile şi în viitor, şi asupra altorstate, în condiŃiile în care în celebrasintagmă „PIGS”, (Portugalia, Irlanda,Grecia, Spania) s-a mai alăturat un„I” (Italia) ,şi cine ştie ce alte literese vor mai adăuga, întrucât tabloulcare ni se aşterne în faŃa ochilor nueste deloc unul optimist.

Datoriile cresc din ce în ce maimult, pentru că statele nu îşi pot plătiactualele credite contractate, şi ape-lează la ceea ce se numeşte „rosto-

golirea” datoriilor, respectiv, achita -rea actualelor credite scadente, princontractarea unora noi. Acest lucruse întâmplă deoarece este vorba destate, şi, prin esenŃa lui, statul nupoate da faliment, existând astfel demăsuri pentru ajutorare. Aşadar, nuputem vorbi de falimentul statelor, cimai degrabă, de guvernări defectuoa secare au determinat acumulări de datorii.

Actualemente, sunt foarte puŃinestate care mai respectă încă celedouă principii stabilite prin Tratatulde la Maastricht, legate de procentulde 3% din PIB - cât poate să seextindă deficitul bugetar, şi 60% dinPIB - datoria publică.

În graficul 1 avem pre zentat cifre şiînsemne care evidenŃiază foarte claracestă situaŃie. Se poate observa fap-tul că doar 13 state din 27 mai suntsub limita de 60%, valoarea maximăfiind înregistrată de Grecia, cu o da -torie publică de aproape 160% din PIB.

În ceea ce priveşte Ńara noastră,remarcăm faptul că este încă sublimita de 60%, însă ceea ce esteîngrijorător este trendul ascendent pecare l-a cunoscut datoria publică înultimii ani. Gradul de îndatorare alŃării noastre a fost în genere, unulscăzut, accentuându-se odată cu apa -riŃia crizei, din cauza împrumuturilorcontractate de la Fondul MonetarInternaŃional, Banca Mondială, şi alteasemenea instituŃii financiare. În ciudaacestui aspect, banii împrumutaŃi nuau fost îndreptaŃi spre investiŃii efi-ciente în economie, ci au fost folosiŃiîn proiecte cu rentabilitate scăzută,iar o altă parte s-a utilizat pentru platasalariilor sau a pensiilor, ceea ce nua dus la repercusiuni în piaŃă, decâtpoate prin prisma unei puteri decumpărare stabile a populaŃiei.

De asemenea, şi prin prisma defi -citului bugetar, suntem încă sub limi-

ta de 3%, prognoza pentru acest ansituându-se undeva în jurul valorii de2,25% din PIB, după ultima rectifi-care bugetară.iv

Cu toate acestea, însă, competitivi -tatea redusă a Ńării noastre, lipsaunei industrii puternic dezvoltate, şi aunei agriculturi mecanizate, care sărepornească motoarele economiei, suntmarile puncte slabe cu care Ńara noas-tră se luptă.

Revenind însă la nivel european,actualemente se fac demersuri sem-

nificative pentru a pune bazele uneiunei noi guvernanŃe, care să nu maipermită statelor membre să ajungă însituaŃia prezentă, prin măsuri de fis-calitate armonizate, prin măsuri de su-praveghere prudenŃială, şi prin apli-carea de sancŃiuni.

Semnificativ în acest sens este Com -pactul Fiscal, oficial cunoscut sub nu -mele de „Tratatul de Stabilitate, Coor -donare şi GuvernanŃă”, care, dacă vafi ratificat de cel puŃin 12 state mem-bre ale zonei euro, va intra în vi -goare de la 1 ianuarie 2013. Scopulacestui tratat este acela de a armo-niza politicile economice ale statelormembre, menŃinând la niveluri câtmai reduse datoriile publice.

Cele mai importante prevederi aleCompactului Fiscal includ faptul cădeficitul structural anual trebuie săfie de cel mult 0.5% din PIB, sau

1% pentru Ńările cu economii puter-nice şi niveluri ale datoriei publicemult sub 60%, şi faptul că se impunmăsuri de reducere a nivelului datori-ilor pentru statele aflate în Procedurade Deficit Excesiv, mai exact progra -me economice care să includă refor -me structurale, ce vor fi adoptate cuspijinul Uniunii Europene, şi a cărorimplementare va fi strict supraveghea -tă de către instituŃiile europene.

Pentru România, adoptarea aces-tui tratat prezintă beneficii din punct

de vedere al unei mai bune şi, pro -babil, mai eficiente, monitorizări a bu -getului, însă marele minus rămânedeficitul limitativ, care frânează dezvol -tarea. Ani de zile, statele vest-euro -pene, actualmente cu economii pu -ternice, s-au dezvoltat pe seama unuideficit bugetar ridicat, nu puŃine fiindcazurile când Ńări ca Germania sauFranŃa au depăşit limitele impuse prinTratatul de la Maastricht, fără însă asuporta vreun fel de repercusiune.Aşadar, ne punem întrebarea, dacăpentru Ńara noastră este într-adevărde dorit acest Compact Fiscal, cu atâtmai mult cu cât nu avem obligativi-tatea de a-l adopta.

Cu siguranŃă că acest tratat areun scop nobil, acela de a reduce dindatoriile suverane, şi el reprezintă unpas înainte pentru consolidarea Uniu -nii Europene, dar este el atât de efi-

cient încât să asigure o mai bunăfuncŃionare a acesteia? Pentru că, pânăla urmă, am putea vorbi şi de o crizăa Uniunii, care nu a ştiut cum să îşigestioneze problemele întâmpinate. Ouniune monetară trebuie susŃinută şide una fiscală, care să restabileascăîncrederea în Europa, şi în instituŃiileei, care să atenueze efectele actualeicrize, şi să le prevină pe viitoarele.

Aşadar, criza datoriilor suverane careafectează în mare măsură Europa,dar şi Statele Unite ale Americii, sau

Ńările emergente, a avut la bază crizaeconomico-financiară începută în State,„colapsul instituŃiilor financiare, dato -rii publice ridicate, şi creşteri ale cos-turilor împrumuturilor necesare sta -telor”v, ca urmare a creşterii risculuide Ńară.

Acest pericol iminent planează încăasupra statelor, însă se speră ca princolaborarea interstatală să se reu -şească ieşirea din această criză. Nueste, şi nu va fi deloc uşor, cu atâtmai mult cu cât legăturile economicestrânse dintre Ńările Europei facili -tează transferul dificultăŃilor dintr-oparte în alta, şi teama de răspândireşi accentuare a crizei şi în stateleîncă puternice le determină pe multedintre ele să ignore sau să amânesoluŃiile. Acestea însă vor trebui im -ple mentate, şi cu cât mai repede, cuatât mai bine va fi pentru viitoruleconomiilor europene.

ReferinŃe bibliografice:

1. Popescu, Dan, Universul tumultuosal datoriilor suvernae- evoluŃii în timpşi spaŃiu, Euroeconomia XXI, nr 360,anul VIII, vineri, 5 octombrie 20122. Didier, Michel, Regulile jocului, Edi-tura Humanitas, Bucureşti, 1999, p 2003. Executivul a aprobat în şedinŃa dejoi proiectul de rectificare bugetară,articol disponibil la URL:http://www.agerpres.ro/media/index.php/economic/item/143812-Executivul-a-aprobat-in-sedinta-de-joi-proiectul-de-rectificare-bugetara.html, accesat la13.10.20124. http://www.investopedia.com/terms/e/european-sovereign-debt-crisis.asp#axzz1w9l6v7Qa, accesat la 13.10.2012

Note de subsol:

i - Popescu, Dan, Universul tumultuosal datoriilor suvernae - evoluŃii în timpşi spaŃiu, Euroeconomia XXI, nr 360,anul VIII, vineri, 5 octombrie 2012ii - Didier, Michel, Regulile jocului,Editura Humanitas, Bucureşti, 1999,p 200iii - Popescu, Dan, Universul tumultuosal datoriilor suvernae- evoluŃii în timpşi spaŃiu, Euroeconomia XXI, nr 360,anul VIII, vineri, 5 octombrie 2012iv - Executivul a aprobat în şedinŃade joi proiectul de rectificare buge-tară, articol disponibil la URL: http://www.agerpres.ro/media/index.php/economic/item/143812-Executivul-a-aprobat-in-sedinta-de-joi-proiectul-de-rectificare-bugetara.htmlv - http://www.investopedia.com/terms/e/european-sovereign-debt-crisis.asp#axzz1w9l6v7Qa

master Andreea TR%MBI[A{, ULBS

Criza datoriilor suverane

Vedere din Strasbourg

VINERI 26 OCTOMBRIE 2012 5

c my bc my b

c my b

ECHILIBRUL DEZVOLT~RII

c my b

urmare din pagina 1Léon Walras şi–a consacrat partea a

doua a vieŃii învăŃământului, cercetării,publicaŃiilor pentru a–şi face cunoscutăşi recunoscută paradigma de gândire. Înanul 1877 a propus introducerea studi-ului Economiei politice şi a militat pen-tru înfiinŃarea unei secŃii de ŞtiinŃe po -litice, la facultăŃile de drept.

Lucrările principale publicate de LéonWalras au fost: Éléments d'économiepolitique pure (Elemente de economiepolitică pură), 1874–1877; Études d'éco -nomie sociale (Studii de economie so -cială), 1896; Études d'économie politi -que appliquée (Studii de economie poli -tică aplicată), 1898.

Ele formează o „trilogie” foarte raŃio -nal întocmită:1. Prin Economia politică „pură” WalrasînŃelegea o ştiinŃă analogă mecaniciipure. Ea trebuia să se prezinte sub formaunui model, conform funcŃionării eco -nomiei reale, cu o structură matemati -că, arătând cum operează toate relaŃiilededuse din forŃele economice presupuseeterne sau „naturale” şi independentede sistemul instituŃional.2. Economia „aplicată” studiază (prin in -ter mediul economiei „pure”) problemeleproducŃiei, formele de organizare celemai favorabile maximizării randamentu-lui social. Economia aplicată se situeazăîntre observaŃie şi normativ.3. Economia „socială” este în teoria echi-librului general normativă şi urmăreştestabilirea principiilor de justiŃie care tre-buie să guverneze producŃia, repartiŃia,schimbul şi consumul bogăŃiei sociale.RepartiŃia bogăŃiei sociale între indivizitrebuie să fie echitabilă pentru a nu ge -nera nici dezordine economică şi nicidezordine morală.

În 1892 s-a retras de la catedră, dara păstrat legăturile cu universitata în ca -litate de profesor onorific (Honorarpro -fessor), continuând să muncească într-un mic apartament pe care îl deŃineaîntr-o casă din împrejurimile localităŃiiClarens, până la sfârşitul vieŃii sale, îndata de 4 ianuarie 1910.

Cea mai importantă contribuŃie, carea condus şi la consacrarea lui Walrasconstă în dezvoltarea teoriei echilibruluigeneral, conceptualizată în prima ediŃiea lucrării Elements d’economie politiquepure (1874-1877), în care a pus bazeleunui model unificat ce include teoriileschimbului, producŃiei, formării capitalu-lui şi banilor.

Un aspect important este reprezentatde influenŃa exercitată asupra lui Walrasde către economistul francez An toine

Augustine Cournot. În altă ordine deidei, Walras a pornit în cadrul analizeide la rezultatele cercetărilor lui Cournotşi a descoperit repede că situaŃia carecaracterizează curba cererii lui Cournot,exprimată prin cantitatea cerută de bu -nuri ca o funcŃie a preŃului, se aplicăcu stricteŃe numai atunci când are locun schimb între două bunuri, dar capătăun caracter aproximativ când schimbulcuprinde mai mult de două bunuri.Pentru început, Walras a studiat primulcaz, derivând într-o manieră exactăcurba ofertei pentru primul bun dincurba cererii celui de-al doilea, iar apoia derivat starea de echilibru a preŃurilorpentru cele două curbe.

Din aceste două curbe, care se re -feră la cantitatea de bunuri existentă pepiaŃa supusă cercetării, a derivat curbautilităŃii şi a cererii individuale pentrucantităŃile fiecărei unităŃi economice indi-viduale, ajungând astfel la piatra detemelie a teoriei lui, conceptul utilităŃiimarginale, respectiv „intensitatea satis-facŃiei resimŃite în urma consumuluiultimei unităŃi”.

Schumpeter a observat, de aseme-nea, similitudinea uimitoare a rezulta te -lor lui Walras cu cele ale lui Carl Men -ger şi Stanley Jevons în condiŃiile în carepunctele de plecare sunt foarte diferite.

Numeroase concepte utilizate de LeonWalras în Elemente de economice purăau fost preluate din lucrările tatălui său:capitalul (orice element de avuŃie careserveşte mai mult de o dată) şi venitul(orice fel de avuŃie care nu serveşte maimult de o dată); capitalurile funciare,personale şi mobiliare (sau capitalurilepropriu-zise) şi veniturile sau „serviciile”lor: renta, munca şi profitul, distincŃiadintre servicii prducătoare şi servicii con -sumabile; numerarul ca unitate de cont.De asemenea, de la tatăl său, AugusteWalras, a preluat şi definiŃia avuŃiei so -ciale: ansamblul de lucruri rare, adicăutile şi disponibile în cantităŃi limitate.Definirea avuŃiei sociale a dat naştere laaspecte legate de valoarea schimburilor,alocarea de bunuri rare şi producŃia debunuri rare, conceptul de valoare aschimbului fiind pus, la Walras, pe ace-laşi nivel cu alocarea şi producŃia debunuri rare.

Teoria echilibrului general a lui Walrasa fost construită pe 4 niveluri (teoriaschimbului, a producŃiei, a capitalizării şia monedei), fiecare nivel bazându-se penivelul precedent şi integrând o nouădimensiune a fenomenelor economice.

Teoria schimbului a fost finalizatăîncă de la prima ediŃie, din 1874. Walrasdescrie un sistem economic a căruifuncŃionare este subordonată exigenŃelornecesităŃii de a realiza starea de echili-bru general, el fiind primul autor care a

definit, în cadrul schimbului între douăbunuri, conceptele corelate de cerereefectivă şi ofertă efectivă, drept cantităŃicare nu depind decât de preŃurile lor re -lative, oferind astfel, un sens operaŃionallegii cererii şi ofertei. În continuare el adefinit curbele de utilitate, oferind din nou,o semnificaŃie precisă, de data aceastanoŃiunii de utilitate. El a generalizat aces-te rezultate pentru situaŃia schimbuluimai multor bunuri între ele, introducândpiaŃa cu „liberă concurenŃă”, pe care nuexistă decât un singur preŃ, cunoscut detoŃi, şi procedura de ta tonare, care per-mite atingerea echilibrului general într-oeconomie de schimb pur. De asemenea,Walras enunŃă cele două condiŃii nece -sare echilibrului schim bului:• oferta şi cererea efective de serviciiproductive sunt egale şi există un preŃcurent staŃionar pe piaŃa acestor servicii;• oferta şi cererea efective de produsesunt egale şi există un preŃ curent sta -Ńionar pe piaŃa produselor.

Teoria producŃiei introduce faptul cămărfurile schimbate sunt produse. LeonWalras defineşte înteprinzătorul ca „per-sonaj complet distinct de proprietarulfunciar, de muncitor şi de capitalist şial cărui rol specific este de a asociacele trei servicii producătoare”. Între-prinzătorul este situat la intersecŃia din-tre piaŃa serviciilor producătoare (pe careeste cumpărător) şi piaŃa produselor (pecare este vânzător). Printr-o nouă pro-cedură de tatonare se realizează echili-brul pieŃei produselor şi cel al pieŃeiserviciilor producătoare, prin îndepli -nirea, alături de cele două condiŃii nece-sare echilibrului schimbului, a celei de-atreia condiŃii care presupune că preŃulde vânzare al produselor să fie egal cu

cheltuielile de producŃie pentru serviciiproductive. Astfel, Leon Walras ajungela „starea de echilibru al producŃiei, încare întreprinzătorii nu obŃin nici benefi-ciu, nici pierdere. Ei supravieŃuiesc atun-ci nu ca întreprinzători, ci ca proprietarifunciari, muncitori sau capitalişti în pro-priile lor întreprinderi sau în altele”.

Ca urmare a specificului pe care ta -tonarea îl are în domeniul producŃiei,echilibrul producŃiei se realizează în trepte:prin aproximările succesive ale întreprin -zătorilor asupra cantităŃilor şi preŃurilorproduselor de fabricat, precum şi princele ale proprietarilor funciari, muncito-rilor şi capitaliştilor asupra cantităŃilor şipreŃurilor serviciilor.

Teoria capitalizării ia în calcul un nouelement: faptul că toate capitalurile pro-priu-zise sunt, la rândul lor, produse.Astfel, Walras a introdus problema capi -talizării plecând de la premisa că uniidintre cei care vând servicii productiveeconomisesc şi investesc aceste eco -nomii în „noi bunuri de capital” care,datorită acestei cerinŃe, ajung pe piaŃăîn cantităŃi precise. Prin urmare, Walrasdefineşte o piaŃă a capitalurilor, pe careîntreprinzătorii se prezintă în calitate decumpărători, iar creatorii de economii –în calitate de vînzători. Capitalurile nusunt cerute decât pentru serviciile pecare le vor aduce. În consecinŃă, preŃulP al capitalurilor nu depinde decât depreŃul p al serviciilor lor, p incluzând pri -mele de amortizare şi de asigurare carepermit să se considere că aceste capi-taluri au devenit indestructibile. Walrasdesemnează, în continuare, rata venitu-lui net, notată cu i, sub forma raportu-lui p/P. În sfârşit, pentru a introduceeconomiile, adică excedentul venitului înraport cu consumul, Leon Walras pre-supune existenŃa unei mărfi fictive („idea -lă”) care „constă dintr-un venit net per-manent”: el îl poate introduce astfel înfuncŃia de utilitate. Echilibrul capitali zăriise realizează atunci când:

a) Există aceeaşi rată a venitului netpentru toate capitalurile;

b) PreŃurile de vânzare şi preŃurilede cost ale capitalurilor ca produse suntegale (nici profit, nici pierdere);

c) Cererea şi oferta sunt egale pepieŃele produselor şi serviciilor;

d) Cererea şi ofera sunt egale şi pepiaŃa capitalurilor, preŃul mărfii idealefiind egal cu rata venitului net al capita -lurilor. În plus, în această stare de echi -libru, consumatorii obŃin nivelul lor maximde satisfacŃie.

Ultimul nivel al teoriei echilibruluigeneral a lui Walras este reprezentat deteoria monedei. Dintre componentelesis temului walrasian, teoria monedei asuferit cele mai multe modificări de-alungul timpului. Astfel, o parte consis-tentă a efortului depus de Walras întreanii 1876 şi 1899 a fost dedicată teoriei

monedei, care, în fapt, este o teorie abanilor. Walras, consideră că agenŃii cu -nosc datele şi preŃurile viitoarelor lorcumpărări şi vânzări şi în aceste condi -Ńii, funcŃia esenŃială a monedei ca mijlocde alocare intertemporală a resurselor dis -pare. Astfel, el şi-a construit teoria mo -netară plecând de la nevoia individualăde mijloace de plată, conform căreia mo -neda este cerută în vederea asigurăriiserviciului de aprovizionare. În acelaşitimp, oferta de monedă reprezintă can-titatea de monedă în circulaŃie (cantitatedecisă de autorităŃile monetare). Echi -librul pieŃei monetare determină în acestcaz rata dobânzii (egală, la echilibru, curata venitului net) şi nivelul general alpreŃurilor.

ReferinŃe bibliografice:

1. Agnew Jean-Cristophe, RosenzweigRoy, (2003), The History of EconomicThought, Blackwell Publishing2. Benassy Jean-Pascal, (2002), TheMacroeconomics of Imperfect Compe -tition and Nonclering Market. A Dy -namic General Equilibrium Approach,The MIT Press3. Caravale Giovanni, (1997), Equilibriumand Economic Theory, Routledge Publishing4. Colander David, (2006), Post-WalrasianMacroeconomics, Cambridge University Press5. Debreu Gerard, (1959), Theory of Value.An Axiomatic Analysis of EconomicEquilibrium, Yale University Press6. Marinescu Paul (2003), Teoria echili-brului economic şi implicaŃiile sale prac-tice, Editura UniversităŃii din Bucureşti7. McKenzie Lionel, (2009), Equilibrium,Trade and Growth, The MIT Press8. Mosini Valeria, (2007), Equilibrium inEconomics – Scope and Limits, RoutledgePublishing9. Popescu Dan, (1999), Istoria gândiriieconomice – din antichitate până la sfâr-şitul secolului XX, Editura Continent10. Popescu Dan, (2010), Cataclismeleeconomice care zguduie lumea, EdituraContinent11. Popescu Gheorghe, (2009), EvoluŃiagândirii economice, Editura C.H. Beck12. Sava Sorica, (1999), DicŃionar MacMillande Economie Modernă, Editura Codecs13. Schumpeter Jospeph, (2010), Zecemari economişti. De la Marx la Keynes,Editura Publica14. Schwodiauer Gerhard, (1978), Equi -librium and disequilibrium in economictheory, D. Reidel Publishing Company15. Vaggi Gianni, Groenewegen Peter,(2003), A Concise History of EconomicThought - from Mercantilism to Moneta -rism, Palgrave MacMillan Publishing16. Van Daal Jan, (1993), The EquilibriumEconomics of Leon Walras, RoutledgePublishing17. Walker Donald, (2006), WalrasianEconomics, Cambridge University Press

Coordonate ale teoriei echilibrului walrasianasistent univ. drd.Alin OPREANA, ULBS

Carl Menger William Stanley Jevons

Joseph SchumpeterLéon Walras

CERCETARE VINERI 26 OCTOMBRIE 20126

urmare din pagina 1Principiul determinant al unei

fuziuni sau a unei achiziŃii este caecuaŃia „unu plus unul egal trei” săfie adevărată. Obiectivul unei astfelde tranzacŃii este de a crea acŃiona-rilor plus valoare peste suma valori-lor individuale ale companiilor iniŃia-le. Întotdeauna două companii unitesunt mai valoroase decât două com-panii individuale, cel puŃin în cazulfuziunilor şi achiziŃiilor, sau cel putinacesta reprezintă obiectivul principalal tranzacŃiei.

Companiile puternice cumpără altecompanii pentru a fi competitive şi/sau pentru a beneficia de costuri maimici, pentru a câştiga o cotă de piaŃămai mare sau pentru a dobândi efi-cienŃă ridicată. De cealaltă parte, com-paniile mai mici vor accepta să fiepreluate de companiile puternice pen-tru a beneficia de aceste avantaje,conştiente de faptul că nu ar putea„supravieŃui” la statutul iniŃial.

În acelaşi timp, considerate tran -zacŃii cu companii, fuziunile şi achizi-Ńiile reprezintă operaŃiuni cu titlurifinanciare, în principal acŃiuni, careau drept scop realizarea redistribuirii,între părŃile implicate în proces, a drep -tului de control asupra altor compa-nii, de tipul societăŃilor pe acŃiuni, careprin intermediul ofertelor publice potsă îşi constituie, majoreze sau să îşirestructureze capitalul. Definirea ter-menilor de fuziune respectiv achiziŃieeste destul de confuză, uni autori în -cadrând în aceeaşi categorie concep-tuală cei doi termeni.

Conform unei enciclopedii onli-ne, termenul de fuziune reprezintă ometodă utilizată de companii cu sco-pul de a-şi extinde propriile opera-Ńiuni deseori pentru a obŃine o creş-tere durabilă a profitabilităŃii. De obi-cei fuziunile se concretizează prin în -Ńe legerea consiliilor de administraŃiepentru unirea a două companii astfelîncât tranzacŃia să aducă beneficiiambelor părŃi implicate. În urma înŃe-legerii se „naşte” o altă companie cuun nume nou, un nou brand (de obi-cei denumirea noii companii este rezul-tatul combinaŃiei denumirii companii-lor iniŃiale).

AchiziŃiile, denumite şi preluărireprezintă cumpărarea unei companiide către o alta. De obicei achiziŃiilese referă la cumpărarea unei compa-nii mai mici de către o companie maimare. O achiziŃie poate fi amicală sauostilă. În primul caz, companiile impli -cate în operaŃiune recurg la nego-cieri. În cel de al doilea caz, compa-nia Ńintă este preluată refractar sau decele mai multe ori conducerea aces-teia nu cunoaşte oferta de preluare.

Pentru definirea termenului defuziune DicŃionarul de Economie, edi-Ńia a doua, face o trimitere la con-ceptul de concentrare. Prin urmare,conform sursei citate, concentrareare prezintă gruparea sau regrupareaagenŃilor economici, activităŃilor, for-Ńei economice, bunurilor şi bogăŃiei, îngeneral considerate în desfăşurareasau realizarea lor. Etimologic, aceas-ta înseamnă reunirea la un loc, înacelaşi centru. Ea este determinatăde necesitatea creşterii eficienŃei eco-nomice, capacităŃii agenŃilor econo-mici de a acŃiona pe pieŃe tot maimari (care se mondializează) şi con-curenŃei realizându-se prin acumularede capital, înŃelegeri, convenŃii, etc.

Consultând aceeaşi sursă, ter-menul de achiziŃie apare doar în sen-sul de act de comerŃ prin care se

obŃin bunuri economice şi titluri devaloare în condiŃiile convenite de părŃi.

AlŃi autori (WERK, O., ERBRECHT,R.) definesc la modul general terme-nul de fuziune ca un proces de unirea mai multor societăŃi naŃionale şiinternaŃionale, formând entităŃi eco-nomice mai mari. Ele pot astfel săurmărească mai bine împreună anu-mite obiective de activitate şi să facăfaŃă mai bine concurenŃei crescândela nivel global. Formele de manifes-tare ale acestui proces sunt concen-trarea, specializarea, cooperarea şiinterdependenŃa.

Astfel, în opinia aceloraşi autori:• Concentrarea înseamnă aglomerareaîntreprinderilor şi capitalului şi, prinaceasta, a puterii economice. Două saumai multe întreprinderi până atunciindependente, fuzionează într-o formăîn care unul sau mai mulŃi dintre par-teneri renunŃă la independenŃa lor eco-nomică. Cea mai importantă formă a

unei astfel de uniuni este concernul.• Specializarea presupune limitarea laanumite activităŃi, respectiv domeniide activitate. În economie, specializa-rea este o consecinŃă a diviziunii mun-cii şi a progresului tehnic, ea gene-rând, de regulă, la o creştere a pro-ductivităŃii.• Cooperarea presupune ca întreprin-derile de sine-stătătoare juridic şi eco-nomic se obligă de a conlucra în con-diŃii reglementate contractual atât la nivelnaŃional cât şi la nivel internaŃional.• InterdependenŃa internaŃională vizeazăo interdependenŃă nu numai a între-prinderilor, ci şi a statelor şi a diver-selor pieŃe. De exemplu, în spaŃiul eco-nomic european, acest fenomen estereflectat prin Uniunea Europeană (EU).

Domeniul economiei mondiale neprezintă sintagma de fuziuni şi achi-ziŃii (M&A) ca reprezentând cumpă-rarea şi vânzare de companii sau fu -ziuni de companii pentru a beneficia

de o mai mare sinergie şi de părŃilepozitive ale fiecărei companii. Pentrua explica conceptul de fuziuni, CoaseR. a utilizat un model simplu a douăcompanii A şi B. Să presupunem căA achiziŃionează un produs al com-paniei B şi că această tranzacŃie s-arputea realiza la un preŃ mai mic decâtpreŃul pieŃei. Să presupunem că Brealizează realizează mai multe etapedin procesul de producŃie (nu este doarun intermediar). În situaŃia de faŃă,dacă compania A doreşte să evitepreŃul pieŃei produsului companiei B,atunci soluŃia cea mai bună pentruea ar fi să preia controlul asupratuturor stadiilor de producŃie pe carele realizează B. Practic, compania Asă preia compania B realizându-se ofuziune între cele două companii.

Standardul InternaŃional de Rapor-tare Financiară IFRS 3, paragraful 4,prezintă următoarea definiŃie: o com-binare de întreprinderi reprezintă fu -

zionarea unor entităŃi individuale într-osingură entitate raportoare. Astfel, com-binarea de întreprinderi presupunepreluarea de către o entitate, atât aactivelor, cât şi a pasivelor altor enti-tăŃi sau comasarea activelor şi pasi-velor mai multor entităŃi pentru a con -stitui o singură entitate. În România,legislaŃia în vigoare, defineşte terme-nul de fuziune prin Ordinul MFP nr.1376/2004 pentru aprobarea Norme -lor metodologice privind reflectareaîn contabilitate a principalelor opera-Ńiuni de fuziune, divizare, dizolvare şilichidare a societăŃilor comerciale, pre-cum şi retragerea sau excluderea unorasociaŃi din cadrul societăŃilor comer-ciale şi transferul fiscal al acestora,ca operaŃiunea prin care două sau maimulte societăŃi comerciale hotărăscseparat transmiterea elementelor deactiv şi de pasiv la una dintre socie-tăŃi sau înfiinŃarea unei noi societăŃicomerciale în scopul desfăşurării co -mune de activităŃi. De asemenea ter-menul este prevăzut şi în Legea con-tabilităŃii nr. 31/1990 republicată şiactualizată, cu modificările şi comple-tările ulterioare, Titlul IV, Capitolul II– Fuziunea şi divizarea societăŃilor, încare fuziunea este operaŃiunea prin care:• una sau mai multe societăŃi suntdizolvate fără a intra în lichidare şitransfera totalitatea patrimoniului lorunei alte societăŃi în schimbul repar-tizării către acŃionarii societăŃii sausocietăŃilor absorbite de acŃiuni la so-cietatea absorbantă şi, eventual, al uneiplăŃi în numerar de maximum 10%din valoarea nominală a acŃiunilorastfel repartizate; sau• mai multe societăŃi sunt dizolvatefără a intra în lichidare şi transferato talitatea patrimoniului lor unei so -cietăŃi pe care o constituie, în schim-bul repartizării către acŃionarii lor deacŃiuni la societatea nou-constituităşi, eventual, al unei plăŃi în numerarde maximum 10% din valoarea nomi-nală a acŃiunilor astfel repartizate.(Art. 238).

De asemenea Codul fiscal al anu-lui 2008 menŃionează că fuziunea re -prezintă operaŃiunea prin care:• una sau mai multe societăŃi, în mo -mentul şi ca efect al dizolvării fărălichidare, îşi transferă totalitatea acti-velor şi pasivelor către o altă socie-

asist. univ. dr. Renate BRATU, ULBS

Delimit@ri conceptuale ale termenului de „fuziuni }i achizi]ii”

Sibiu - Platforma Continental

Bucureşti - Ministerul FinanŃelor Publice

CERCETAREVINERI 26 OCTOMBRIE 2012 7

tate existentă, în schimbul emiteriicătre participanŃii lor a titlurilor departicipare reprezentând capitalul ce -leilalte societăŃi şi, dacă este cazul,al plăŃii în numerar din valoarea no -minală ori, în absenŃa valorii nomina-le, a valorii nominale contabile echi-valente a titlurilor respective; ori• două sau mai multe societăŃi, înmomentul şi ca efect al dizolvăriifără lichidare, îşi transferă totalitateaactivelor şi pasivelor unei alte socie-tăŃi care se înfiinŃează, în schimbulemiterii către participanŃii lor a titlu-rilor de participare reprezentând capi-talul noii societăŃi şi, dacă este cazul,al plăŃii în numerar din valoarea no -minală ori, în absenŃa valorii nomina-le, a valorii nominale contabile echi-valente a titlurilor respective;• o societate, în momentul dizolvăriifără lichidare, îşi transferă totalitateaactivelor şi pasivelor către societateacare deŃine toate titlurile de partici-pare ca reprezintă capitalul său.

DefiniŃiile prezentate mai sus, re-flectă în esenŃa cam acelaşi lucru, şicu toate acestea termenii fuziune,achiziŃie, concentrare şi contopire para fi sinonime. Analizând termenul defuziuni şi cel de achiziŃii, observămcă nu există o definiŃie unanim ac -ceptată pentru acestea. Unii autoriprezentând în cadrul definiŃiei motiva-Ńia realizării acestor procese, alŃii efec -tele asupra părŃilor implicate, iar alŃiimodalităŃile şi formele de manifesta-re a fuziunilor şi achiziŃiilor.

DiferenŃa între fuziuni şi achizi-Ńii. Atunci când o companie preia altăcompanie, stabilindu-se clar ca primacompanie devine proprietarul celei dea doua companie, această cumpăra-re este o achiziŃie. Din punct de ve -dere legal, compania cumpărată îşi păs -trează statutul de personalitate juridi-că însă îşi pierde dreptul de decizieasupra structurii şi modificării active-lor şi pasivelor sale, acestea devenind

„bunurile” companiei achizitoare.Atunci când două companii, de

obicei de aceeaşi mărime, stabilescîmpreună formarea unei noi compa-nii atunci are loc o fuziune. Literaturade specialitate denumind acest pro-cedeu şi „fuziunea celor egali”. AcŃiu -nile celor două companii se capitali-zează iar acŃiunile noii companii seemit la o nouă valoare. De exemplu,mega-fuziunea dintre cele două com-panii Time Werner (gigantul media dinSUA) şi American On-Line Inc. (AOL,cel mai mare operator de internet dinlume) au format în anul 2000 unadintre cele mai mari companii dinlume – AOL TIMEWARNER, care înurma fuziunii urma să deŃină o capi-talizare bursieră de aproximativ 350miliarde de dolari şi venituri anualede 30 miliarde de dolari.

În practică de astăzi, fuziuneacelor egali nu se realizează foartedes. De obicei, o companie va cum-păra o altă companie şi, în termeniitranzacŃiei, simpla însuşire a compa-niei se declară că această acŃiuneeste o fuziune între egali, chiar dacădin punct de vedere tehnic, este defapt o achiziŃie.

O tranzacŃie de cumpărare poatefi de asemenea denumită fuziune atuncicând reprezentanŃii din conducereacelor două companii implicate suntde acord că această unire este în be -neficiul ambelor companii. Dar cândtranzacŃia se realizează ostil – adicăatunci când compania Ńintă nu doreş-te să fie cumpărată, sau înŃelegereaeste în defavoarea acesteia – este în -totdeauna considerată ca şi o achiziŃie.

Prin urmare, cumpărarea a uneicompanii pentru a fi considerată fu -ziune sau achiziŃie depinde de o seriede factori interni tranzacŃiei şi com-paniilor implicate precum şi de fac-tori externi, în particular de mediuleconomic în care acŃionează cele douăcompanii, vorbind la un nivel naŃio-

nal sau global. De asemenea, dife-renŃierea depinde de modalitatea derealizare – în acord sau ostilă, ori demodul cum este declarată aceastăacŃiune. DiferenŃierea este reflectatăîn modul cum este comunicată cum-părarea şi cum este ea privită deconducerea companiei Ńintă, acŃiona-rii şi angajaŃii acesteia, chiar dacă decele mai multe ori astfel de tranzac-Ńii sunt mai mult confidenŃiale.

În consecinŃă putem lua în con-siderare faptul că:• Fuziunile reprezintă unirea a douăsau mai multe companii, operaŃiunedin care rezultă o singură companie,fie ea una nou-constituită, fie una din-tre companiile participante la fuziune.Particularitatea care apare este că înurma fuziunii unele companii sau chiartoate îşi pierd statutul de persoanăjuridică independentă, practic ele îşipierd identitatea iniŃială. • AchiziŃiile reprezintă cumpărarea uneicompanii de către altă companie, deobicei aceasta din urmă este o com-panie mai puternică. În acest caz com-pania cumpărată (achiziŃionată) nu îşipierde statutul de personalitate juridi-că independentă, cu unele rezerve alecuvântului „independentă”. Aici vor-bim de relaŃia dintre societatea-mamă(compania care a cumpărat) şi filială(compania care a fost cumpărată).

Pe de altă parte trebuie reŃinutfaptul că, pentru definirea concepte-lor de fuziuni şi achiziŃii nu existăcondiŃii şi reguli general valabile, im -puse sau de succes, aceasta deoare-ce nici o fuziune sau achiziŃie nu esteidentică cu alta. Fiecare tranzacŃie înparte este unică şi pentru că com-portă o serie de factori economic şifinanciari dar şi sociali, culturali, civici,de mediu, etc. Prin urmare o fuziu-ne sau o achiziŃie trebuie analizată înmod diferenŃiat, cu respectarea prin-cipiilor şi metodelor de baza ale aces -tora. În aceste condiŃii, specialiştii pot

analiza fuziunile şi achiziŃiile din punctde vederea al cadrului de reglemen-tare, din punct de vedere juridic, fis-cal şi economic şi, de asemenea, potrealiza creionarea avantajelor şi riscu-rilor generate de aceste tranzacŃii încondiŃiile unei economii globalizate.

Derularea tranzacŃiei nu poate firealizată fără actorii fuziunilor şi achi-ziŃiilor, respectiv: investitorii, vânzăto-rii, băncile, firmele de consultanŃă, in-stituŃii ale concurenŃei.

Investitorii sunt de regulă, persoa -ne fizice sau juridice din orice dome-niu, grupuri de manageri, care deŃinforŃa financiară pentru a realiza aces-te tipuri de operaŃiuni. La rândul lor,investitorii pot fi împărŃiŃi în douăcategorii principale: investitori finan-ciari şi investitori strategici:• Investitorii financiari desemnează acelepersoane fizice sau juridice care vi -zează maximizarea profiturilor, pe ter -men scurt, şi al căror obiect de acti-vitate poate fi chiar comerŃul cu com -panii. Ei vizează de obicei companiileal căror preŃ de achiziŃie este mai micdecât valoarea activelor deŃinute saudecât potenŃialele cash-flow-urile ge -nerate de aceasta în viitorul apropiat:• Investitorii strategici reprezintă inves-titorii care urmăresc dezvoltarea dura -bilă a propriilor lor afaceri şi acŃio-nează în acest sens pentru creştereaexternă prin fuziuni şi achiziŃii.

Vânzătorii desemnează companii-le vizate (Ńintă) de obicei cele carac-terizate ca şi companii defensive, fărăiniŃiativă, mai slabe şi pentru careoperaŃiunile de fuziuni şi achiziŃii potînsemna „colacul de salvare”. Pe dealtă parte, vânzătorii pot fi şi compa-nii competitoare direct cu investitorulal cărui obiectiv îl reprezintă creşte-rea puterii pe piaŃă.

Băncile sunt reprezentate de obi-cei de instituŃii de credit de investiŃiicare desfăşoară activităŃi diverse, dela cele de finanŃare de servicii de audit,

de contabilitate, de consultanŃă finan-ciară, de operaŃiuni pe piaŃa de capi-tal şi altele, prin intermediul departa-mentelor specializate. Putem aminti aimarile grupuri financiare globale, carerealizează astfel de operaŃiuni: MorganStanley Dean Witter, Merrill Lynch,Deutsche Bank, Salomon Smith Barney,Lehman Brothers, etc.

Firmele de consultanŃă desem-nează companii care acordă asisten-Ńă companiilor naŃionale şi străine îngestionarea relaŃiilor cu partenerii lorinstituŃionali şi cu mediul de afaceri.De regulă, obiectul asistenŃei îl repre-zintă informarea eficientă şi comple-tă, analiză şi prognoză orientată îngăsirea celor mai optime soluŃii, moni-torizare permanentă a obiectivelor deafaceri, elaborarea de strategii şi pla-nuri de acŃiune precum şi activităŃide lobby şi avocatură.

InstituŃiile concurenŃei (consilii şioficii concurenŃiale) sunt reprezentatede autorităŃi administrative autonomecare au drept scop analiza tranzacŃii-lor cu companii, supravegherea lor,precum şi efectele acestor tranzacŃiiasupra pieŃei în care acŃionează aces-tea din urmă. Rolul consiliilor concu-renŃei este de a proteja şi stimulaconcurenŃa pentru a asigura un me -diu concurenŃial normal şi a promo-va interesele consumatorilor. Câtevaexemple de instituŃii responsabile cusupravegherea tranzacŃiilor cu firme.În SUA – Departamentul de JustiŃie,Comisia Federală pentru ComerŃ (FTC),Comisia pentru Titluri Financiare (SEC).În Marea Britanie – Oficiul pentruLiber Schimb (OFT), Comisia pentruMonopoluri şi Fuziuni (MMC), Consi -liul Valorilor Mobiliare (CSI). În Uniu -nea Europeană – Comisia Europeanăînsărcinată cu supravegherea şi contro-lul pieŃei fuziunilor şi achiziŃiilor şi Orga-nismele naŃionale. În Japonia – Minis-terul JustiŃiei, Comisia Japoneză pen-tru ComerŃ Liber, Ministerul Fi nanŃelor.

Delimit@ri conceptuale ale termenului de „fuziuni }i achizi]ii”

Bucureşti - Ministerul Economiei

În această toamnă, principalele spaŃiiexpoziŃionale sibiene, au găzduit ex -poziŃii de sculptură ale unor sculptoricontemporani din Sibiu precum şidin alte centre artisice ale României.

Amintim aici, aleatoriu, câteva din-tre acestea, care se pare că au stâr-nit interesul marelui public. Astfel expo-ziŃiile sculptorilor Ilarion Voinea din ClujNapoca, Marcel Voina din Craiova, Mir -cea Ignat şi Radu Aftenie din Sibiu,au adus în conştiinŃa iubitorilor deartă, unele dintre cele mai inedite viziu -ni ale unor concepŃii moderne ale sculp-turii româneşti contemporane. Voi înce-pe acest excurs solocvial cu unuldintre cei mai prolifici sculptori sibie -ni, care cu prilejul împlinirii a 76 deani, a deschis la sala de expoziŃii con-temporane din Palatul Brukethal, oamplă expoziŃie cu lucrări recente, pecare le-a realizat în ultimul an, subgenericul Metafore sculpturale.

Alături de lucrări de artă monumen -tală, prezentate sub formă de proiecte,cum ar fi bustul Baronului Brukenthal,

care ar putea să-şi găsească loculbinemeritat într-una din curŃile inte-rioare ale palatului, a expus şi osuită de lucrări de grafică cuprinse îngama de preocupări tematice alelucrărilor sculpturii sale.

După opiniile unor specialişti, aces-

tea sunt creaŃii premergătoare sculptu -rilor, iar după ale altora sunt lu crăride grafică desinestătătoare. După păre -rea subsemnatului, lucrările considera -te de grafică sunt de fapt nişte spe -cifice desene de sculptor. Pentru cu -noscători, pictorii desenează într-un modaparte, pictural se zice, desene pe carele recunoşti după gama de griuriintermediare, aidoma unor picturi înalb-negru. Oricum, desenele sculptorilorpot fi re cunoscute foarte uşor. Ele eleau o tră sătură fermă, în care predominălinia modulată care evidenŃiază tridi-mensionalitatea. În desenele de gra-fician predomină linia simplă, exem-plu tipic în desenele Ligiei Macovei.

Maestrul Radu Aftenie, în pofidaonorabilei sale vârste, se află într-ode invidiat formă creatoare. ExistenŃaîn Sibiu a unei personalităŃi de taliaacestui mare sculptor ar putea deter-mina pe edilii oraşului să-i aprobe şisă realizeze câteva din multiplele pro -iecte de sculptură monumentală pecare acesta le-a realizat pentru diferite

spaŃii publice.Dar spre dezamăgirea sibienilor

iubitori de artă, singura operă de artămonumentală din Sibiu, este statuiama relui Gheorhhe Lazăr, realizată demaestrul Aftenie, a fost amplasatăîntr-o zonă neadecvată a PieŃei Mari,unde cu prilejul diferitelor manifestări„ultraculturale” statuia este completascunsă.

Un artist plastic sibian, pictor, careîn recenta expoziŃie deschisă la Gale -ria de artă a Uniunii Artiştilor Plasticiexpune, pe lângă pictură, şi sculpturăeste Ion Constantinescu. Artistul, în lu -crările de pictură continuă linia unuiabstracŃionism afectiv combinat, în modfericit, cu un figurativ sugerat, princare s-a făcut cunoscut în plastica si -biană. Dacă pictura sa continuă să im -presioneze prin gamele cromatice plinede un rafinament inedit, lucrările desculptură surprind prin noutatea viziu -nilor, prin simŃul pe care artistul îldemonstrează pentru monumental şistilizare. De remarcat lucrările „Lun -trea lui Caron”; „Eva” şi „TroiŃă”.Pentru un monumental decorativ demare sinteză pledează lucrarea „TroiŃă”.Într-un ansamlu compoziŃional care

sugerează troiŃa consacrată, artistul „traforează” nişte clopote dispuse pemai multe registre suprapuse, ce per -mite privitorului un moment de sacrămeditaŃie. „Luntrea lui Caron” uimeşteprin gradul de simplificare şi stilizareşi de îmbinare osmotică a lemnuluicu marmora.

ART~ ECONOMIE VINERI 26 OCTOMBRIE 20128

c my bc my b

c my bc my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul deredac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

EMIL DAVIDDAVID

drd. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU

SOLILOCVII DE DUMINIC~Toamna SCULPTORILOR

Sculptori care picteaz@ }i pictori care sculpteaz@

Ion constantinescu - Carul

Ion Constantinescu - TroiŃă

Radu Aftenie - Gheorghe Lazăr

Radu Aftenie - NudRadu Aftenie - Maternitate

28 octombrie 1866. Inaugurarea statuii LibertăŃii,la intrarea în portul New-York.

29 octombrie 1923. Proclamarea Republicii Turciade către Mustafa Kemal.