NEOMODERNISMUL Drumul spre neomodernism este deschis inca din anii celui de-al Doilea Razboi mondial(1941),cand apare revista ”Albatros”,condusa de Geo Dumitrescu ,la care au colaborat tineri poeti ,prozatori si dramaturgi .Printr-o poezie sociala si sarcastica poetii indemnau la solidaritatea cu suferinta celor din jur.Ei cultiva o poezie bazata pe o traire intensa,in care se interpreteaza parodic temele grave ,destramand ,ludic( ludic = referitor la joc ,specific jocului),tesatura poemului. In 1943,se lanseaza “Manifestul Cercului Literar de la Sibiu”redactat sub forma unei scrisori adresate lui Eugen Lovinescu si semnata de 9 reprezentanti ai cercului ,printre care : Stefan Augustin Doinas,Ion Negoitescu,Radu Stanca, Ovidiu Dramba.Prin acest manifest ,acestia incearca disocierea esteticului de etic si etnic,mutarea accentului de pe rural pe urban ,pe salvarea miturilor,a baladei etc.Este un modernism indreptat spre trecut ,fara sa puna accentul pe sincronizarea cu spiritul veacului ,ca modernismul lovinescian. Dupa aceasta etapa,in istoria poeziei postbelice,se disting trei perioade : cea a realismului socialist,cea a neomodernismului( sau a generatiei ’60) si cea a postmodernismului(sau a generatiei ’80).Prima dintre aceste perioade s-a caracterizat prin lipsa de valoare artistica ,din cauza abandonarii laturii estetice a creatiei literare ,dar mai ales prin abordarea unor teme impuse. Neomodernismul este miscarea literara a anilor ’60,cand,dupa un deceniu si ceva de literatura aservita ideologiei comuniste,poezia recupereaza modelul liricii interbelice si refuza sa fie un instrument de popularizare a ideologiei comuniste .Poetii neomoderni care debuteaza in jurul anului 1960 redau poeziei libertatea alegerii modalitatilor de exprimare .Acestei perioade ii apartin poeti ca: Nichita Stanescu,Marin Sorescu,Ana Blandiana, Ioan Alexandru ,Mircea Dinescu.Acestia revin la metafore subtile,la imagini insolite ( viu colorate) bazate pe un limbaj ambiguu si la marile teme si modalitati de expresie din perioada interbelica: existentialismul,reflectia filozofica ,ironia.

Nichita Stanescu

“Sensul iubirii” este volumul de debut al lui N. Stanescu si cuprinde poezii adolescentine( ex. “O calatorie in zori”,”Mister de baieti”).Poetica este una a visarii, a transparentei . Volumul “O viziune a sentimentelor “ prezinta o imagine inedita a iubirii.Sentimentele sunt nu atat traite ,cat contemplate.Iubirea da anatomie tuturor partilor componente ale trupului omenesc .Ea este o extraordinara forma de energie ,un miracol care ravaseste materia si spiritul,dand nastere unei lumi noi.Reprezentative pentru acest volum sunt poeziile : “Varsta de aur a dragostei “ si “Leoaica tanara ,iubirea”. Volumul “Dreptul la timp” anunta o schimbare de tonalitate si impune o alta tema : perceperea dureroasa a timpului . Apare imaginea unui cuplu inedit : El ,Creatorul este timpul ,iar Femeia ,Galateea,este Opera .Ilustrativa pentru acest volum este poezia “Catre Galateea “

“11 Elegii “ este socotit cel mai important volum de poezii,alcatuite unitar in sens filozofic.In “Elegia a zecea” ni se dezvaluie cauza “suferintei “poetului : neputinta cunoasterii absolute,incapacitatea omului de a sti si de a cuprinde totul . Volumul “In dulcele stil clasic” cuprinde poezii incarcate de tandrete,candoare si ingeniozitate,reprezentative fiind: “In dulcele stil clasic “,”Scurta balada”sau “miezul noptii”.

“LEOAICA TANARA ,IUBIREA “de Nichita Stanescu

Nichita Stanescu este un scriitor care apartine perioadei postbelice ,opera sa incadransu-se in neomodernism . El aduce prin poezia sa o viziune noua asupra cuvantului,bazandu-se pe dematerializarea concretului si materializarea abstractului.De exemplu,iubirea ,o notiune din sfera abstractului,devine “leoaica tanara” ,adica o reprezentare concreta in lumea materiala .Iubirea in poezia lui N.Stanescu nu este doar o simpla bucurie carnala a trupului,ci o extraordinara forma de energie care da nastere unei lumi noi ,eul liruic fiind centrul acesteia.Pentru N. Stanescu importanta nu este adecvarea la realitate ci evadarea dintr-o realitate sufocanta ,prin construirea unei lumi personale unice,si de aceea poezia lui este foarte greu de inteles. Poezia “Leoaica tanara,iubirea” face parte din volumul “O viziune a sentimentelor”,in care iubirea este cel mai inaltator sentiment,o cale de cunoastere,proiectand fiinta umana in eternitate. Titlul poeziei este o metafora care prezinta efectul iubirii identificate cu o “leoaica tanara”.Epitetul “tanara”poate sugera forta ,pe de o parte ,iar pe de alta parte ,varsta propice a primului fior. Poezia cuprinde 3 secvente lirice;ea debuteaza si se sfarseste cu motivul leoaicei. In prima secventa ,iubirea ,un sentiment profund,este identificata cu un animal de prada care navaleste cu agresivitate si de care nu exista scapare. In secventa a doua ,totul se schimba dupa instalarea iubirii,natura deodata se transforma “intr-un cerc de-a dura”,cercul fiind un simbol al perfectiunii .Iubirea poate deci sa ordoneze o lume haotica,dand nastere unei lumi noi ,eul liric devenind centrul ei .Se produce o dematerializare a individului ,evidenta prin alterarea perceptiilor senzoriale(vazul,pipaitul) In a treia secventa ,eliberarea de trup produce o mare bucurie pentru spirit,individul fiind total detasat de materialitatea sa.Noua existenta este numita metaforic”un desert in stralucire”,guvernat doar de sentiment.Repetitia”inca-o vreme/si-nca –o vreme” sugereaza continuitatea,recuperarea Paradisului pierdut,posibila doar prin iubire.