mpg_februarie2011

Forum22 Identifi carea și gestionarea riscurilor specifi ce industriei gazelor naturale lichefi ate –

Drd.ing. Gheorghe RADU, Dr.ing. Valentin SANDU

66 Adaptări legislative naţionale privind propuneri de utilizare posibilă a biogazului nepurifi cat în România – Dr.ing. Ion Irimia ZECHERU

1313 Iazurile de decantare – un pericol public, dar şi o sursă de minerale utile – Prof.dr.ing. Mircea FLOREA, Prof. Cristina Maria GUNEA

LEX18

ORDIN Nr. 2 din 20 ianuarie 2011 privind aprobarea nivelului stocului minim de gaze naturale aferent titularilor licentelor de furnizare si nivelului stocului de gaze naturale aferent Societatii Nationale de Transport Gaze Naturale „Transgaz“ - S.A., pentru ciclul de inmagazinare 2011-2012

21ORDIN Nr. 8 din 12 ianuarie 2011 pentru aprobarea Instructiunilor tehnice privind avizarea operatiu-nilor petroliere de conservare, abandonare si, respectiv, de ridicare a abandonarii/conservarii sondelor de petrol

29ORDIN Nr. 19 din 27 ianuarie 2011 pentru modifi carea Ordinului presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale nr. 13/2010 privind aprobarea tarifelor de transport prin Sistemul national de transport al titeiului, gazolinei, condensatului si etanului

Evenimente – Viaţa ştiinţifi că3030 Simpozion de reţele şi sisteme electrice – Ing. Mihai OLTENEANU

3232 Adunarea generală a membrilor asociaţiei Comitetului Naţional Român al Consiliului Mondial al Energiei (CNR-CME) – Ing. Mihai OLTENEANU

Recenzii3434 Memoria inimii de Lazăr AVRAM – Mihaela COJOCARU

Personalităţi3636 Conf.dr. docent Ştefan AIRINEI – Ing. Miron N. POPESCU, Dr.ing. Florin A. RĂDULESCU

Info

3939 Consideraţii privind structura scoarţei terestre – Dr.ing. Florin A. RĂDULESCU, Dr.ing. Doru MATECIUC

4444 Utilizarea imaginilor satelitare de teledetecţie – Drd. Manuel Vais

5252 Chiar să nu mai fi e nimic de făcut? – Dr.ing. Florea NEAGU

5555 Politici de securitate în companii – Prof.univ.dr.ing. Marian RIZEA, Ing.diplomat Eugenia RIZEA

6161 Capitalismul nu este o ideologie, ci o practică – Dr.ing. Mircea HĂLĂCIUGĂ

6363 Evoluţia cotaţiilor în 2008-2010 la principalele produse petroliere.

6464Cursul leului şi rata dobânzii în 2008-2010.Preţurile produselor petroliere la distribuţie.Preţurile principalelor produse alimentare în Bucureşti.

Revistă editată de Asociaţia „Societatea Inginerilor de Petrol şi Gaze“

RedacţiaCP 200 OP 22 Bucuresti

tel. 0372.160.5990741.08.64.00

fax 0318.174.420e-mail: [email protected]

Director fondator Director executivGheorghe BULIGA Violeta ŞUFAN-DUMITRIU

Tehnoredactare:Alexandru FLOAREAwww.est-cardinal.ro

Tipar:S.C. COPERTEX S.R.L.

ISSN 1583 - 0322

NOTA REDACŢIEI:Responsabilitatea materialelor publicate aparţine în exclusivitate autorilor.Toate drepturile rezervate. Nici o parte din această publicaţie nu poate fi reprodusă, utilizată, stocată în diferite sisteme sau transmisă electronic, mecanic etc., fără permisiunea prealabilă scrisă a SIPG, proprietarul dreptului de copyright.

CUPRINS

2

Forum

În general, un proiect clasic de GNL poate fi descris asemenea unui „lanţ”, succesul şi stabilitatea acestuia depinzând de riscul unui posibil eşec al „verigii” celei mai slabe. De obicei, un proiect de GNL are patru (în unele cazuri cinci) astfel de componente/activităţi – zăcământul de gaze naturale, conducta de transport gaze naturale spre ţărm, terminalul de lichefi ere, unitatea mobilă de transport şi terminalul de regazeifi care.

Deoarece proiectele de GNL sunt, în general, rezultatul unor asocieri internaţionale, activităţile care intră în fl uxul descris mai sus se vor supune diferitelor legi şi reglementări după cum urmează:

activităţile de producţie şi lichefi ere sunt supuse cadrului legislativ şi fi scal al ţării producătoare;activitatea de regazeifi care este regle- mentată de ţara importatoare şi deţinătoare a terminalului;activitatea de transport maritim şi fl uvial este reglementată de legislaţia internaţională.

Aşadar, proiectul fi ind infl uenţat de sistemele de reglementare specifi ce fi ecărei activităţi, unul din elementele care apar este riscul de natură politică. Acest tip de risc derivă din caracterul transfrontalier al comerţului cu GNL, fi ind în mare măsură absent sau minimal în cazul pieţelor deservite de conducte de transport destinate – tranzit onshore. Totuşi, dezvoltarea continuă a sistemelor de transport, prin creşterea gradului de interconectare, a dus la apariţia unor situaţii particulare în cazul conductelor de tranzit, elementul de risc politic făcându-şi simţită prezenţa tot mai des.

Bazele managementului riscurilor în industria de GNL au fost puse în fazele iniţiale de dezvol-tare. În anii ’70, evoluţia rapidă a pieţei de GNL din Bazinul Atlantic a fost afectată de un litigiu între Algeria şi clienţii săi privind stabilirea preţurilor. În momentul în care a fost dată în exploatare cea mai nouă staţie de lichefi ere, la Arzew, în 1980, terminalul Sonatrach a atins capacitatea de export de 26,3 miliarde m3 de GNL anual. Totuşi, disputa

Abstract: In the new energetic context, the diversifi cation of supply sources appears as a necessity.

For that reason, the import of LNG can contribute to create a proper framework for increasing competition in the regional energy market. The increasing demand for natural gas could signifi cantly increase the number and frequency of marine LNG (Liquefi ed Natural Gas) imports. While many studies have been conducted to assess the consequences and risks in LNG industry, the increasing importance of LNG imports suggests that consistent methods and approaches be identifi ed and implemented to help ensure protection of public safety and property.

Identificarea și gestionarea riscurilor Identificarea și gestionarea riscurilor specifice industriei gazelor naturale specifice industriei gazelor naturale

lichefiatelichefiate

Dr.ing. Gheorghe RADU Director Romgaz S.A.

Dr.ing. Valentin SANDU Romgaz S.A.

Cadru didactic asociat U.L.B. Sibiu

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 2(108) Februarie 2011

Forum

3

Fluxul tehnologic al unui terminal de lichefi ere/export.

Identificarea și gestionarea riscurilor specifice industriei gazelor naturale

lichefiate

amintită mai sus a determinat o diminuare drastică a exporturilor, astfel încât gradul de utilizare a capacităţii a scăzut la 23,2%. Exporturile algeriene au stagnat o perioadă mare de timp, atingând valoarea de 60% abia în anii ’90.

De asemenea, această situaţie a determinat SUA să restructureze industria de GNL prin închiderea celor patru terminale de regazeifi care (primire) pentru o perioadă de timp, fapt ce a cauzat apariţia unui excedent de vase metaniere, ce nu au putut fi utilizate până la sfârşitul anilor ’90, când au fost angajate în proiectele din Trinidad şi Nigeria. Terminalul de pe Insula Elba a fost redeschis în 2001, iar terminalul de la Cove Point în 2003.

Cu toate acestea, multe din problemele asociate riscului de natură politică amintite s-au stabilizat un timp, până când au ivită altele noi, cauzate de incertitudinea politică apărută la începutul anilor 2000 în Indonezia, cel mai important producător-exportator de GNL. Activitatea de gherilă a separatiştilor din provincia indoneziană Aceh din Sumatra de Vest a fost responsabilă de închiderea temporară a terminalului de lichefi ere de la Arun în 2001. Procesul de separare a Timorului de Est de Indonezia (desăvârşit în mai 2002) a cauzat, în 1999, anularea unui acord dintre Australia şi Indonezia referitor la cooperarea comună din zona Mării Timorului, acest fapt provocând decalarea

proiectelor terminalelor de GNL Bayu Undan şi Greater Sunrise.

În anii ’90, în perioada ce a urmat Războiului din Golf, proiectul Qatargas – privind furnizarea de GNL pe piaţa japoneză– a întâmpinat mari difi cultăţi datorită instabilităţii din regiune, situaţie similară cu cea întâlnită în cazul proiectului Deltana, afectat de tulburările politice din Venezuela în timpul iernii 2002-2003. De asemenea, mai multe proiecte din India, printre care şi proiectul Enron privind terminalul de regazeifi care Dabhol, au întâmpinat probleme.

O altă sursă de risc politic o reprezintă schimbarea regimului de impozitare aplicat. Acest regim de impozitare face subiectul negocierilor cu guvernele ţărilor implicate, de cele mai multe ori infl uenţând decisiv fezabilitatea unui proiect. Impactul acestor riscuri asupra industriei de GNL generează difi cultăţi în proiectare, introducând o potenţială sursă de instabilitate într-o piaţă din ce în ce mai volatilă.

Pe lângă aceste tipuri de riscuri se adaugă şi cele la care sunt expuse efectiv vasele de transport – metaniere, cu care se realizează transportul de GNL. Părţile implicate trebuie să ia în calcul condiţiile meteorologice nefavorabile, dar şi alte situaţii de forţă majoră, neprevăzute, ce pot afecta transportul în sine. De aceea se procedează la partajarea riscurilor prin acorduri de fi nanţare.

4

ForumÎn practica transportului de GNL, cel mai

frecvent tip de accident îl constituie scurgerile din vasele de transport. Există o serie de factori sau evenimente care pot apărea în timpul unei deversări. Aceste scurgeri se produc datorită deteriorării vasului metanier datorită coliziunii cu platoul continental sau cu alte obiecte plutitoare.

Cuantifi carea probabilităţilor şi a efectelor unor astfel de evenimente este deosebit de importantă, deoarece infl uenţează volumul potenţial deversat, precum şi riscurile asociate. Trebuie luaţi în evidență mai mulţi factori specifi ci tehnologici ai sistemului şi de mediu, cum ar fi : dimensiunea vasului transportator, geometria sa şi materialele din care este executat, surse potenţiale de aprindere, valuri, vânt, relieful din zonă, măsuri şi operaţii privind situaţiile de urgenţă, planuri şi iniţiative de răspuns.

În funcţie de mărimea şi locul defectului unui tanc pentru transportul de GNL, deversarea s-ar putea produce fi e în interiorul vasului, fi e în exteriorul acestuia, sau în ambele. Cantitatea de GNL deversată se va dispersa la contactul cu apa, formând un nor plutitor de vapori în amestec. Din acest moment, în funcţie de momentul apariţiei unei scântei, putem întâlni două cazuri: GNL-ul deversat se va volatiliza în atmosferă fără a se aprinde sau va arde sub forma unui foc de vapori. Se impune, așadar, necesitatea evaluării riscurilor producerii unor astfel de evenimente şi adoptarea unor planuri de acţionare în vederea minimizării impactului printr-o combinaţie de măsuri de siguranţă şi moduri de abordare, precum:

reducerea riscului în ceea ce priveşte producerea unei deversări, prin perfec-ţionarea echipamentelor de siguranţă şi control ce intră în componenţa unui vas transportor; diminuarea consecinţelor unei deversări, în cazul nefericit în care aceasta totuşi s-a produs.

Au apărut prin urmare o serie de standarde şi reglementări privind prevenirea şi diminuarea impactului pe care acest tip de accidente l-ar putea produce. Aceste standarde sunt concepute pentru a preveni coliziuni, accidente de manevră şi/sau de propulsie şi eventuale/posibile naufragii. Ele includ reglementări de control al trafi cului, în jurul zonelor de siguranţă a navei, iar în timp ce se afl ă în tranzit, în zona portului, vasele vor fi escortate de către Paza de Coastă, în colaborare cu organele de drept locale şi agenţii de siguranţă publică.

Prin respectarea acestor reguli, în peste 40

de ani de transport maritim de GNL nu s-au înregistrat evenimente majore sau alte probleme de siguranţă în porturi sau în larg. În plus, după 11 septembrie 2001 au fost elaborate şi puse în aplicare măsuri de securitate suplimentare, pentru a reduce probabilitatea producerii intenţionate de scurgeri de GNL.

Prevenirea riscurilor şi tehnicile de atenuare sunt instrumente importante în reducerea pericolului potenţial de deversare, în special în zonele în care impactul asupra siguranţei publice poate fi ridicat. Analiza riscurilor reprezintă baza acestui program de management al riscurilor pentru importurile marine de GNL. Etapele procesului includ următoarele:

Evaluarea posibilităţilor de producere a unui eveniment care ar putea provoca o pierdere de GNL;Stabilirea daunelor potenţiale produse metanierului şi cantitatea de GNL ce se poate scurge;Estimarea debitului de scurgere pe baza dimensiunii şi poziţiei defectului apărut, ţinând seama de caracteristicile constructive şi de proiectare ale metanierului, precum şi de condiţiile de mediu (vânt, valuri, curenţi etc.);Estimarea pericolelor potenţiale cauzate de dispersia şi volatilizarea GNL-ului deversat, în funcţie de locaţie şi de factorii de mediu;Identifi carea strategiilor optime de abordare referitoare la prevenirea cauzelor şi diminuarea efectelor în vederea atingerii obiectivelor managementului de risc.

Conform schemei de proces, dacă riscurile, costurile sau efectele operaţionale se consideră a fi prea mari, astfel încât nu se pot îndeplini condiţiile de protecţie stabilite, se revine la început pentru o nouă evaluare în vederea identifi cării unor abordări alternative pentru îmbunătăţirea sistemului de protecţie şi de performanţă. Acest tip de abordare a gestionării riscurilor poate ajuta la reducerea pericolelor potenţiale şi cuprinde:

Perfecţionarea sistemelor de siguranţă/ securitate şi supraveghere din dotarea navelor de transport şi a terminalelor; Îmbunătăţirea operaţiilor de control şi supraveghere în zonele adiacente;Îmbunătăţirea sistemelor de răspuns în situaţii de urgenţă.

Această abordare a managementul de risc este bazată pe performanţă şi ar trebui să includă

i


Forum

5

identifi carea pericolelor şi riscurilor specifi ce, precum şi stabilirea obiectivelor publice şi/sau private expuse acestora. Măsurile aplicabile pentru reducerea efi cientă a riscurilor într-o locaţie ar putea să nu fi e viabile într-un alt caz. Prin urmare, managementul riscurilor trebuie realizat într-un echilibru între obiectivele de protejat, riscurile specifi ce la care acestea sunt expuse, posibilităţile de acţionare şi alte resurse.

În concluzie, identifi carea riscurilor şi procedurile de management al riscurilor ar trebui să fi e efectuate cu cooperarea părţilor implicate, inclusiv a funcţionarilor de siguranţă publică, luându-se în considerare condiţiile şi necesită-ţile specifi ce locaţiei, evaluarea ameninţărilor potenţiale, siguranţa şi securitatea operaţiunilor şi resursele disponibile.

Bibliografi e:

Fay, J.A. 1. – Model of Spills and Fires from LNG and Oil Tankers. Journal of Hazardous Materials, B96-2003, 171-188, 2003.Hightower, M.M, Gritzo, L.A. – 2. Guidance on Risk Analysis and Safety Implications of a Large Liquefi ed Natural Gas (LNG) Spill Over Water, SAND2004-6258, Sandia National Laboratories, Albuquerque, NM, December 2004.Hightower, M.M., Luketa-Hanlin, Anay – 3. Review of the Independent Risk Assessment of the Proposed Cabrillo Liquefi ed Natural Gas Deepwater Port Project, SAND2005-7339, Sandia National Laboratories, Albuquerque, NM, January 2006.

important

6

Forum

Dr.ing. Ion Irimia ZECHERUExpert ISO – CEN

ECO-PETROL CONSULTING Ltd

A d a p tă r i l e g i s l a t i v e n a ţ i o n a l e p r i v i n d A d a p tă r i l e g i s l a t i v e n a ţ i o n a l e p r i v i n d p r o p u n e r i d e u t i l i z a r e p o s i b i lă a p r o p u n e r i d e u t i l i z a r e p o s i b i l ă a

b i o g a z u l u i n e p u r i f i c a t î n R o m â n i ab i o g a z u l u i n e p u r i f i c a t î n R o m â n i a

Întreaga lume se afl ă într-un moment de răscruce în privinţa viitorului energiei. Provocările reprezentate de schimbările climatice cauzate de emisiile antropogene de gaze cu efect de seră, provenite în principal din utilizarea energiei fosile, trebuie abordate urgent şi într-o manieră efi cientă.

La nivelul Uniunii Europene, dependenţa din ce în ce mai mare de combustibilii fosili şi de impor-turile de energie ameninţă siguranţa în aprovizionare şi implică preţuri ridicate, UE văzându-se obligată să aplice cât mai grabnic o politică ambiţioasă şi cuprinzătoare în domeniul energiei.

Figura nr. 1: Creşterea surselor regenerabile de energie: estimări până în 2020 privind electricitatea.(Sursa: COM(2006)848 fi nal – Energiile regenerabile în secolul XXI: construirea unui viitor mai durabil)

Abstract: The European Union has set the target of increasing the share of biofuels and so-called

alternative fuels, including natural gas, in traffi c to 10 and 20%, respectively, by 2020. In order to overcome these barriers, a European project called GasHighWay has been established, aiming at promoting the uptake of gaseous vehicle fuels, namely biomethane and CNG.


Forum

7

Legendă:

Wind offshore = Forţă eoliană în larg;Wind onshore = Forţă eoliană pe uscat;Tide and wave = Energie maree şi valuri;Solar thermal electricity = Electricitate termică solară;Photovoltaics = Energie fotovoltaică;Hydro large-scale = Hidrocentrale de mare capacitate;Hydro small-scale = Hidrocentrale de mică capacitate;Geothermal electricity = Electricitate geotermală;Biowaste = Deşeuri biologice;Solid biomass = Biomasă solidă;Biogas = Biogaz.

În cadrul acestei politici, sectorul energiei regenerabile se remarcă prin capacitatea sa de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră şi poluarea, de a exploata sursele de energie locale şi descentralizate şi de a stimula industriile de înaltă tehnologie la nivel mondial.

Sursele de energie regenerabile sunt în mare măsură indigene, nu se bazează pe disponibilitatea în viitor a surselor convenţionale de energie, iar natura lor predominant descentralizată face ca economiile noastre să fi e mai puţin vulnerabile în faţa alimentării cu energie volatilă.

Siguranţa aprovizionării reprezintă, deci, pe

lângă protecţia climei şi dezvoltarea inovării şi a economiei.

Directiva 2003/55/CE a Parlamentului Euro-pean şi a Consiliului Europei din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale stabileşte la art. 1 (2): „Normele stabilite de prezenta directivă pentru gaze naturale, inclusiv gaze naturale lichefi ate (GNL), se aplică şi biogazului și gazului obținut din biomasă sau altor tipuri de gaze, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic ca acestea să fi e injectate și transportate în deplină siguranță prin rețeaua de gaze naturale“.

Figura nr. 2: Creşterea energiilor regenerabile: Estimări până în 2020 privind încălzirea şi răcirea.(Sursa: COM(2006)848 fi nal – Energiile regenerabile în secolul XXI: construirea unui viitor mai durabil)

Legendă: Solar thermal heat = Căldură termică solară;Geothermal – heat pumps = Energie geotermală – pompe de încălzire;Geothermal – non heat pumps = Energie geotermală – exceptând pompele de încălzire; Biomass heat = Căldură produsă pe bază de biomasă.

Biogazul este termenul folosit pentru amestecul de gaze (metan, hidrogen, bioxid de carbon etc.) de origine biogenă care ia naştere prin procesele de fermentaţie a diferite substanţe organice şi care reprezintă, prin ardere, o sursă energetică (energia biogenă).

Conform H.G. 1429/2004 art. 4 e), biogazul reprezintă combustibilul gazos obținut prin fermentare din biomasă (în sensul art.15(1) şi Anexa nr. 4), ceea ce înseamnă o adaptare la condiţiile concrete de producere din România.

8

ForumBiogazul este un amestec de gaze combustibile

care se formează prin descompunerea substanţelor organice în mediu umed, lipsit de oxigen.

Primele descrieri ale biogazului sunt făcute de Volta la sfârşitul secolului al XVII-lea. Componenta de bază a biogazului este metanul, Volta fi ind cel care a extras pentru prima dată metanul din gazele de mlaştină.

Metanul este componenta care conferă valoare energetică biogazului. În stare pură, metanul este un gaz combustibil lipsit de culoare, miros sau gust, mai uşor decât aerul, arde cu o fl acără albăstruie şi are o putere calorifi că de 37 MJ/ml, puţin mai ridicată decât a motorinei.

Biogazul, comparativ cu metanul pur, are o putere calorifi că de 25 MJ/ml, din cauza dioxidului de carbon care este în amestec.

Metanul nu se lichefi ază la temperatura mediului ambiant (–20°C...+40°C); se păstrează la presiuni scăzute în containere cu volum mare sau la presiuni ridicate în recipiente mici. De exemplu, o butelie de 0,1 m3 la presiunea de 200 bari conţine 28 m3 de metan, cu care un tractor poate funcţiona 8 ore.

Schema unui sistem complex de producere a biogazului este prezentată în Figura nr. 3.

Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Europei din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modifi care şi, ulterior, de abrogare a Directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE defi neşte la art. 2 e) că: „Biomasă înseamnă fracţiunea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor de origine biologică din agricultură (inclusiv substanţe vegetale şi animale), silvicultură şi industriile conexe, inclusiv pescuitul și acvacultura, precum şi fracțiunea biodegradabilă a deşeurilor industriale şi municipale“.

Defi niţia este preluată din documentul Asociaţiei europene MARCOGAZ.

Biomasa reprezintă componentul vegetal al naturii. Ca formă de păstrare a energiei Soarelui în formă chimică, biomasa este unul din cele mai populare şi universale resurse de pe Pământ, fi ind utilizată în scopuri energetice încă de la descoperirea focului. Ea asigură nu doar hrana, ci şi energie, materiale de construcţie, hârtie, ţesături, medicamente şi substanţe chimice. Aşadar, combustibilul obţinut din biomasă poate fi utilizat în diferite scopuri – de la încălzirea încăperilor până la producerea energiei electrice şi a biometanului pentru industrie. şi

Conform Directivei 2009/28/CE, Anexa III, conţinutul de energie pentru biogaz (gaz

Figura nr. 3: Schema unui sistem complex de producere a biogazului.(Sursa: EcoApaSol)


Forum

9

combustibil produs din biomasă şi/sau din fracţia biodegradabilă a deşeurilor, care se poate purifi ca pentru a obţine calitatea gazelor naturale, în vederea utilizării ca biocarburant sau gaz de lemn) utilizat în transporturi este 50MJ/kg.

Referitor la biogaz, în Anexa V – Reguli pentru calcularea impactului asupra formării gazelor

cu efect de seră pentru biocarburanţi, biolichide şi omologii lor combustibili fosili sunt redate în Tabelul nr. 1 – Valorile tipice şi implicite pentru biogazul produs din diverse sorturi de biomasă, iar în Tabelul nr. 2 – Potenţialul de biomasă prognozat până în 2030 la nivelul UE-27.

Tabelul nr. 1.Valori tipice şi implicite pentru combustibilii produşi fără emisii nete de carbon rezultate în

urma schimbării utilizării terenului

Filiera de producere a biocombustibilului Reduceri de emisiitipice de GHG

Reduceri de emisii implicite de GHG

Biogaz din deşeuri urbane organice, sub formă de gaz natural comprimat 80% 73%

Biogaz din gunoi de grajd umed, sub formă de gaz natural comprimat 84% 81%

Biogaz din gunoi de grajd uscat, sub formă de gaz natural comprimat 86% 82%

Valori detaliate de emisii totale pentru cultură, prelucrare, transport şi distribuţie

Filiera de producere a biocombustibilului Emisii tipice de GHG (gCOe echiv/MJ)

Emisii implicite de GHG(gCOe echiv/MJ)

Biogaz din deşeuri urbane organice, sub formă de gaz natural comprimat 17 23

Biogaz din gunoi de grajd umed, sub formă de gaz natural comprimat 13 16

Biogaz din gunoi de grajd uscat, sub formă de gaz natural comprimat 12 15

– valoare tipică desemnează o estimare a reducerii reprezentative a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru o anumită fi lieră de producţie a biocarburanţilor;

– valoare implicită înseamnă o valoare derivată dintr-o valoare tipică prin aplicarea unor factori predeterminaţi şi care poate, în anumite condiţii specifi cate de prezenta directivă, să fi e utilizată în locul unei valori efective.

În condiţiile mediului topogeografi c existent, se apreciază că România are un potenţial energetic ridicat de biomasă, evaluat la circa 7.597 mii tep (tone echivalent petrol)/an (318x109 MJ/an), ceea ce ar reprezenta cca 19% din consumul total de resurse primare, împărţit pe următoarele categorii:

reziduuri din exploatări forestiere şi lemn de –foc [1.175mii tep (49,8x109MJ/an)];

deşeuri de lemn – rumeguş şi alte resturi de –lemn [487 mii tep (20,4x109 MJ/an)];deşeuri agricole rezultate din cereale, tulpini –de porumb, resturi vegetale de viţă de vie ş.a. [4.799 mii tep (200,9x109 MJ/an)];biogaz [588 mii tep (24,6x10 – 9 MJ/an)];deşeuri şi reziduuri menajere urbane [545 –mii tep (22,8x109MJ/ an)].

Tabelul nr. 2: Potenţialul de biomasă în UE (energie din resurse primare).

Tipul resurseiConsum

biomasă 2003 (Mt)

Potenţial 2010(Mt)

Potenţial 2020(Mt)

Potenţial 2030(Mt)

Lemn direct din pădure (din toaletarea pădurilor şi reziduuri)

6743 39-45 39-72

Deşeuri organice, reziduuri lemnoase industriale, agricole, reziduuri din procesarea alimentelor, bălegar

100 100 102

Culturi energetice din agricultură 2 43-46 76-94 102-142TOTAL 69 186-189 215-239 243-316

10

ForumÎn Raportul privind barierele pentru

implementarea biogazului în România din cadrul proiectului „Biogas for Eastern Europe” nu sunt prezentate soluţii concrete referitoare la barierele de piaţă, fi nanciare, economice, sociale şi legal administrative, accentuându-se gradul de birocraţie excesiv.

Cu referinţă la COM(1997)599 – Energie pentru viitor: surse energetice regenerabile, la capitolul privind detalierea SRE-E 2006 (Raport Ecofys et al. exclusiv hidroenergia), România este zero la energia din biomasă şi biogaz (emoticonul înseamnă: schimbare ≤ 0), rezumatul progreselor statelor membre în dezvoltarea energiei regenerabile fi ind prezentat în Tabelul nr. 3.

Tabelul nr. 3.


Forum

11

În ţările Uniunii Europene, digestia anaerobă este utilizată în sectorul stabilizării nămolurilor de epurare şi, în prezent, se estimează aproximativ 2.000 de digestoare operative, circa 400 instalaţii care produc biogaz tratând apele reziduale industriale de înaltă încărcătură organică, 500 instalaţii care recuperează biogaz din deşeurile organice urbane şi în jur de 2.500 de digestoare anaerobe operante pe dejecţii zootehnice, în special în Germania (circa 2.000), Danemarca, Austria, Italia şi Suedia. În ultimii ani a crescut şi utilizarea digestiei anaerobe în tratamentul fracţiunii orga-nice adunată în mod diferenţiat din deşeurile urbane, în amestec cu reziduurile industriale şi cu dejecţiile zootehnice.

În Danemarca funcţionează 25 de instalaţii centralizate de codigestie, care tratează anual circa 1 milion de tone de deşeuri organice industriale şi deşeuri urbane.

Referitor la ajutoarele şi subvenţiile pentru realizarea de instalaţii de biogaz, în ţările UE-27 situaţia se prezintă astfel:

Luxemburg are alocată o subvenţie de 60% –din costul investiţiei şi este posibil să se câştige până la 0,10 €/kWh pentru energia vândută;

Belgia nu are alocată nici o subvenţie pentru –construcţie, dar se pleacă de la un câştig de bază pentru vânzarea de energie electrică de 0,07 €/kWh, la care se adaugă un bonus de 0,05 €/kWh termic cedat pentru încălzire, atingând un câştig maxim total pe energie vândută de 0,12 €/kWh; În Franţa energia introdusă în reţea este –retribuită cu doar 0,05 €/kWh, ceea ce explică slabul interes al sectorului agricol; În Olanda momentan energia introdusă în –reţea are o valoare de 0,08 €/kWh, dar norma care trebuie să intre în vigoare în decursul acestui an prevede stimulente similare cu cele germane; În Germania, ţara europeană în care digestia –anaerobă a avut cel mai mare impuls datorită subvenţiilor, se pleacă de la un minim de 25% din costul investiţiei şi preţuri pentru energia electrică din biogaz garantate pe o perioadă de 20 de ani după nivelul de încărcare specifi c.

Conform Actului din 2005 privind sursele regenerabile de energie, în funcţie de capacitatea instalaţiei de producere a energiei electrice se acordă şi bonusurile din Tabelul nr. 4:

Tabelul nr. 4.Capacitate instalaţie (kW) Compensare

(cent/kWhel)Bonus pentru energia

exteriorizată (cent/kWhel)150 11,33 6,0

150-500 9,75 6,0500-5000 8,77 4,0

Se acordă suplimentar: Bonus de 2 cent/kWh – el de energie termică utilizată;Bonus pentru tehnologie aplicată (digestie anaerobă) 2 cent/ kWh – el.

Recent, fi rma AGIMUS GmbH (S.A.) din Braunschweig, Germania, cu profi l de consulting în domeniul protecţiei mediului, a primit aprobarea şi fi nanţarea pentru un proiect european de tipul „Specifi c Support Action” în domeniul energiei regenerabile. Firma germană va coordona un proiect în care-şi va desfăşura activitatea şi un consorţiu româno-german. Finanţarea proiectului se face din fondurile CE – „Programul 6 pentru proiecte de cercetare al Comunităţii Europene”.

Concernul Rolls-Royce şi compania Virgin Atlantic s-au angajat să transforme un Boeing 747 în primul avion cu biogaz din lume, fi ind prevăzută modifi carea unuia dintre cele patru motoare ale avionului astfel încât să poată folosi biogaz în loc de kerosen; la sfârşitul anului 2008 acesta a efectuat un zbor de probă fără pasageri.

În acelaşi timp, compania Air New Zealand a comandat fi rmei Boeing un avion care va avea numai biogaz în rezervoare, dar a ţinut să precizeze că primul zbor va fi efectuat fără pasageri.

Ţările UE în care biogazul se utilizează pentru transport sunt prezentate în Figura nr. 4.

Prima instalaţie pentru producerea biogazului din România (în colaborare cu o fi rmă austriacă), care generează 17 MW energie termică şi 5 MW energie electrică, a început să funcţioneze din luna mai 2009 la Rădăuţi. Costul investiţiei s-a ridicat la 20 milioane euro.

Propuneri de utilizare posibilă a biogazului nepurifi cat şi adaptări legislative naţionale

Având în vedere prevederile Directivei CE 2009/28/CE, cu referire şi la Tabelul nr. 1, pentru biogazul obţinut din cantităţi mai mari de 10 tone/

12

Forum

an biomasă în greutate proaspătă, cu un randament de cel puţin 200 m3 biogaz/t substanţă organică (biogaz produs prin digestie anaerobă doar din deşeuri de lemn, deşeuri celulozice de natură vegetală, deşeuri alimentare, şi organice, dejecţii şi bălegar), cu luarea în considerare a refrişării sursei, deoarece cel mai scurt ciclu în digestere performante durează între 18-22 zile, se propun următoarele utilizări imediate posibile:

drept combustibil comprimat pentru a. vehicule de transport urban, microbuze şcolare, locomotive de tren pe rute secundare sau de interes turistic apropiate de instalaţiile de digestie;drept combustibil comprimat pentru b. automobile, în prima etapă cumpărate de autorităţile locale pentru uz propriu, pentru taximetre şi/sau închiriate populaţiei zonale;combustibil utilizat direct pentru uz casnic, c. în centrale termice de instituţii locale, de învăţământ, grădiniţe, spitale, dar fără a se pierde din vedere alimentarea şi din altă sursă de combustibil, cel puţin în perioada de pionierat;utilizare directă în instalaţii de cogenerare d. cu putere până la 5 MW;combustibil uşor comprimat până la 0,3 e. MPa în instalaţii de ardere pentru uscare de cereale, deshidratare legume-fructe,

instalaţii de stârpire a dăunătorilor din agricultură;combustibil comprimat pentru tractoare şi f. maşini agricole;combustibil comprimat pentru nave mici, g. bărci pescăreşti şi de agrement;introducere în reţeaua de distribuţie h. cu GN din localităţi mici, condiţionat de respectarea cerinţelor din anexele Directivei 2009/28/CE şi de uscare, având în vedere că nu se mai odorizează.

Pot exista şi alte aplicaţii, dar acestea sunt legate, în principal, de gradul de educaţie al populaţiei, care trebuie să înţeleagă importanţa reducerii GHG. În acest sens trebuie elaborate:

– documente legislative care să asigure, pentru început, bonifi caţii şi chiar reduceri de taxe şi accize corespunzătoare energiei astfel obţinute;

– decizii ale instituţiilor administraţiei publice locale – prefecturi, primării – privind unele bonusuri şi/sau reduceri în ceea ce priveşte colectarea selectivă a surselor de biomasă şi a gunoaielor menajere în funcţie de tipul acestora: materii organice – gunoi, hârtie, sticlă, metal etc., însoţite de sancţiuni, aşa cum se practică în ţările din UE, colectarea selectivă fi ind o obligaţie a fi ecărui cetăţean european;

– măsuri prin intermediul mass-media pentru educaţie în vederea promovării producerii biogazului;

– adaptarea unei serii de cursuri din domeniul ecologic de către instituţiile abilitate – şcoli, universităţi – pentru instruirea în domeniul proiectării şi realizării instalaţiilor de producere a biogazului;

– scutirea de taxe şi accize a biogazului utilizat drept combustibil comprimat pentru orice vehicul utilizat în agricultură, acest fapt conducând la stimularea înfi inţării de instalaţii în mediul agricol;

– scutirea de taxe şi accize a biogazului utilizat drept combustibil comprimat pentru orice autovehicul de transport şcolar şi în zonele turistice;

– scutirea de taxe şi accize a biogazului folosit drept combustibil pentru utilizare în spitale, şcoli, cămine şi grădiniţe de copii, unităţi de cult, cămine de bătrâni;

– stimularea acţiunilor de promovare a activităţii de construcţie a unor instalaţii de producere a biogazului, prin reducerea documentelor birocratice şi acordarea de certifi cate verzi agenţilor economici care includ această activitate, numai după fi nalizare, în statutul societăţii.

Figura nr. 4


Forum

13

Iazurile de decantare sunt prezente în ţara noastră în diverse industrii, cele mai multe regăsindu-se în industria minieră şi în termoenergetică, la termocentralele care folosesc cărbunii drept combustibil. Menţionăm, de asemenea, iazurile de decantare din industria chimică, din cea a materialelor de construcţii, precum şi prezenţa lor la unele schele şi rafi nării, ca şi în industria metalurgică. În privinţa numărului acestora, pe teritoriul ţării noastre se afl ă răspândite câteva sute de iazuri de decantare.

În termoenergetică, iazurile de decantare sunt cunoscute sub denumirea improprie de „depozite de cenuşă şi zgură”. În minerit, iazurile de decantare sunt produsul fi nal „steril” care rezultă

de la uzinele de preparare a minereurilor. Un produs nedorit, deoarece el nu aduce, deocamdată, nici un venit.

Stabilitatea iazurilor de decantare şi punerea lor în siguranţă este principala problemă care trebuie avută în vedere, în prezent, de autoritatea statului, deoarece statul este cel care a benefi ciat de profi tul rezultat în urma preparării minereurilor.

Iată de ce trebuie să ne preocupe iazurile de decantare: în primul rând sunt un pericol public. Accidentul care a avut loc în 2010 la un iaz de decantare din Ungaria confi rmă faptul că iazurile de decantare sunt, realmente, un pericol public şi nu trebuie să ocolim acest termen.

I a z u r i l e d e d e c a n t a r e – u n p e r i c o l I a z u r i l e d e d e c a n t a r e – u n p e r i c o l p u b l i c , d a r ş i o s u r să d e m i n e r a l e u t i l e p u b l i c , d a r ş i o s u r s ă d e m i n e r a l e u t i l e

Prof.dr.ing. Mircea FLOREAProf. Cristina Maria GUNEA

Abstract: In this article, two main problems regarding tailings dams are presented.The fi rst problem deals with tailings dams as a public danger. So, to avoid this danger it is

necessary to assure tailings dam stability, that means to put them into assurance. The second problem refers to tailings dams as mineral resources which can be exploited by

advances technological processes.

Figura nr. 1: Alunecarea plajei iazului de decantare Certej–Săcărâmb (31.10.1971).

14

ForumEste bine să arătăm că şi în ţara noastră avem

un iaz de decantare, care deserveşte uzina de aluminiu de la Tulcea, iaz cu acelaşi gen de steril ca şi cel din Ungaria. Dacă accidentul din ţara vecină a făcut nouă victime omeneşti, la noi în ţară catastrofa de la Certej–Săcărâmb din zona minieră Deva (1971) s-a soldat cu circa 100 de morţi. Pierderea stabilităţii s-a datorat ruperii digului de la baza iazului, un „iaz de coastă”, sprijinit pe versantul stâng al pârâului Certej.

În Figura nr. 1, în plan îndepărtat, se prezintă versantul pe care s-a sprijinit iazul, iar în prim plan se poate observa ruperea plajei iazului, având, în stânga, pentru scară, un ciocan geologic. Această imagine, ca şi cea din Figura nr. 2, au fost făcute de noi la scurt timp după „noaptea neagră“ în care s-a produs catastrofa.

Pierderea stabilităţii s-a produs prin alunecarea patului iazului, ducând la distrugerea unor blocuri de locuinţe din apropiere.

Figura nr. 3: Valuri de alunecare în patul iazului de decantare „Flotaţia Centrală” din Baia Mare (1973).

Figura nr. 2: Alunecarea patului iazului de decantare Certej–Săcărâmb.

În Figura nr. 2 se prezintă o clădire distrusă parţial, în faţa căreia se afl ă un copac în poziţie verticală, acesta fi ind deplasat câteva zeci de metri de la locul lui de creştere. Noua poziţie a copacului reprezintă dovada certă a alunecării patului iazului,

suprafaţa de alunecare trecând pe sub rădăcinile copacului, ce a fost deplasat prin translaţie.

Catastrofa de la Certej–Săcărâmb a reprezentat o adevărată cotitură în preocuparea pentru evaluarea stabilităţii iazurilor de decantare din ţara noastră.


Forum

15

Cu această ocazie aducem un meritat omagiu postum ministrului Minelor de atunci, domnului prof.univ. Bujor Almăşan, care a luat măsuri energice atât în elaborarea studiilor geotehnice, cât şi în proiectarea iazurilor de decantare. Acelaşi meritat omagiu şi pentru colegul nostru, ing. geolog Sandu Jarn, afl at mulţi ani la conducerea colectivului de proiectare a iazurilor de decantare.

Deşi nu au mai existat astfel de evenimente, în schimb au fost câteva tentative de cedare a unor iazuri, cu urmări grave. Prezentăm una din acestea. Este vorba de tentativa de pierdere a stabilităţii iazului de decantare „Flotaţia Centrală” din Baia Mare, eveniment produs în primăvara anului 1973, la 2 ani după catastrofa de la Certej–Săcărâmb.

În Figura nr. 3, în plan îndepărtat, dincolo de lizieră, culoarea albă reprezintă taluzul iazului de decantare format din nisipuri, iar partea închisă la culoare este dată de digul de amorsare de la baza iazului. În prim plan, în terenul natural din faţa iazului se observă două valuri de alunecare care avansează prin rostogolire, iarba fi ind întoarsă cu vârful în jos – gen brazda plugului. În faţa unuia din valuri, pentru scară, este un ciocan geologic.

Valurile de alunecare sunt formate în patul iazului, în argila de pe terasa pârâului Săsar.

Pentru a ne edifi ca asupra alcătuirii geologice a patului iazului, am executat tranşee în care s-a constatat că argila este depusă peste pietrişul terasei Săsarului (Figura nr. 4).

Tendinţa de cedare a stabilităţii iazului a fost stopată prin oprirea funcţionării iazului, deversarea şlamului fi ind continuată într-un nou iaz improvizat, situat între iazul „Flotaţia Centrală” şi iazul „Baia Sprie” din vecinătate.

Iazurile de decantare – ca pericol public – trebuie să reprezinte o prioritate şi pentru actuala autoritate minieră a statului, deoarece acest gen de lucrări a intrat într-un puternic con de umbră în urma măsurilor de reducere a activităţii aplicate în industria minieră. Este, deci, necesar ca stabilitatea iazurilor de decantare să fi e pusă în condiţii de siguranţă.

Un iaz de decantare scos din funcţiune, dar prin corpul căruia are loc, în continuare, o curgere

permanentă de apă subterană, nu poate fi considerat un iaz pus în siguranţă.

Un astfel de exemplu îl reprezintă iazul Herepeia, amplasat pe Valea Herepeia – un râu cu curgere permanentă situat pe partea stângă a Mureşului, în apropierea Termocentralei Mintia – Deva.

Analiza de stabilitate a iazului Valea Herepeia a fost făcută de ANRM în anii 2007-2008, în cadrul proiectului intitulat Reducerea accidentelor miniere în Bazinul Tisei – proiect fi nanţat de Banca Mondială (75%) şi Guvernul României (25%).

Unul dintre noi a depus la ANRM, în 2007, un punct de vedere în care a arătat că măsurile adoptate nu pun în siguranţă iazul de decantare

Figura nr. 4: Tranşee pentru identifi carea suprafeţei de alunecare din patul iazului de decantare.

16

ForumValea Herepeia. Şi, într-adevăr, datorită acumulării de apă tolerată de ANRM la coada iazului, adică în amonte de iaz, acumulare care chiar inundă o parte din iaz, creând o curgere permanentă a apei subterane prin corpul iazului, nu poate fi considerat un iaz pus în condiţii de siguranţă din punctul de vedere al stabilităţii.

Dacă la această situaţie adăugăm şi faptul că Valea Herepeia subtraversează şoseaua şi calea ferată Deva–Arad, ne putem imagina pericolul public, dar şi material, pe care îl reprezintă iazul Herepeia şi pentru aceste două căi de circulaţie internaţională. Menţionăm şi faptul că actuala conducere a ANRM cunoaşte această problemă, fi ind informată de unul din noi încă din 2009.

Cu privire la iazurile de decantare – ca rezervă de minerale utile – este potrivit să plecăm de la iazul de decantare „Aurul” din Baia Mare, unde, în anul 2000, a avut loc accidentul de pierdere a stabilităţii.

Firma australiană, dispunând de o tehnologie avansată, a exploatat acest iaz chiar dacă pierderea locală a stabilităţii iazului a intervenit la scurt timp de la începerea exploatării.

În condiţiile unor tehnologii avansate de preparare a minereurilor, tehnologii pe care le vom avea şi noi în viitor, este necesar să preţuim şi să conservăm iazurile de decantare din industria minieră, ca pe adevărate zăcăminte de minerale utile ale viitorului ţării.

În legătură cu investitorii străini care se orientează spre industria noastră minieră, este corect să-i onorăm cu ce este al lor, dar nu şi cu ce este al nostru.

Vom relata un fapt mai puţin cunoscut legat de fi rma canadiană care dă târcoale, de mai mulţi ani, zăcământului de aur de la Roşia Montană. Firma canadiană şi-a propus, iniţial, să exploateze iazurile de decantare de la Gura Roşiei – Roşia Montană, pentru care a şi făcut lucrări de probare (identifi care) a conţinutului de aur al depozitelor din iaz.

Trebuie cunoscut că la iazul de decantare „Aurul” de la Baia Mare probarea a fost făcută de australieni în colaborare cu partea română. Un absolvent al Facultăţii de Geologie şi Geofi zică a participat la lucrările de probare. La Roşia Montană, însă, probarea a fost făcută numai de fi rma canadiană, comunicând un conţinut de aur mult mai mic, aproape la jumătatea celui de la Baia Mare, lucru greu de acceptat.

Este bine că nu s-a trecut la exploatarea aurului din iazurile de decantare de la Roşia Montană şi va fi şi mai bine dacă lăsăm urmaşilor şi zăcământul

de aur de la Roşia Montană, zăcământ râvnit de fi rma canadiană.

Inginerii geologi şi geologii disponibilizaţi din industria minieră reprezintă o forţă de muncă cu multă experienţă, pregătită pentru evaluarea conţinutului în materii prime minerale existente în iazurile de decantare.

Direcţia de Resurse Minerale din Ministerul Economiei, dar şi ANRM, pot iniţia lucrări de probare a conţinutului în metale al iazurilor de decantare – o bogăţie a statului în condiţiile unor tehnologii avansate de preparare a minereurilor.

Tratatul de Zăcăminte de minerale utile al acad. Nicolae Petrulian este opera de căpătâi de la care trebuie plecat în evaluarea economică a iazurilor de decantare.

Cu privire la probarea conţinutului în metale, respectiv calculul rezervelor, lucrările publicate de prof. Marţian Murgu şi prof. Dumitru Sandu sunt adevărate ghiduri practice la îndemâna cercetătorilor.

Angajând astfel de lucrări de investiţii se poate crea un important punct de lucru pentru geologi şi mineri, dar şi pentru tehnicieni şi muncitori, cu rezultate economice rentabile, în condiţiile unor procese tehnologice avansate, aplicate deja pe plan mondial.

Bibliografi e:

1. Petrulian, Nicolae – Zăcaminte de minerale utile, Editura Tehnică, 1973.

2. Florea, Mircea – Stabilitatea iazurilor de decantare, Editura Tehnica, 1996.

3. Florea, M., Roca, Mihaela, Gunea, Cristina Maria – Cu privire la siguranța stabilității depozitelor de șlam din industria de petrol, „Monitorul de Petrol şi Gaze”, nr. 6 (64), 2007.

4. Florea, M., Roca, Mihaela, Gunea, Cristina Maria – Iazurile de decantare – agent poluant al naturii, „Monitorul de Petrol şi Gaze”, nr. 1 (59), 2007.

5. Florea, Mircea – Unele iazuri de decantare din industria minieră reprezintă „bombe” poluante cu explozie la termene necunoscute, „Revista minelor”, nr. 7 (169), 2005.

6. Gunea, Cristina Maria, Florea, M. – Analiza de semnal folosită în evaluarea stabilității iazurilor de decantare, „Revista minelor”, nr. 6 (168), 2005.

7. Gunea, Cristina Maria, Florea, M. – Rolul factorului geologic în evaluarea stabilității iazurilor de decantare, „Revista minelor”, nr. 4 (166), 2005.

18

LEX

ORDIN Nr. 2 din 20 ianuarie 2011privind aprobarea nivelului stocului minim de gaze naturale aferent titularilor licentelor de furnizare si

nivelului stocului de gaze naturale aferent Societatii Nationale de Transport Gaze Naturale „Transgaz“ - S.A., pentru ciclul de inmagazinare 2011-2012

EMITENT: AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEIPUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 68 din 26 ianuarie 2011

Avand in vedere prevederile art. 6 alin. (1) din Metodologia privind determinarea anuala a nivelului stocului minim de gaze naturale pentru titularii licentelor de furnizare si a nivelului stocului de gaze naturale pentru operatorul Sistemului national de transport al gazelor naturale, aprobata prin Ordinul presedintelui Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei nr. 91/2009,

in temeiul art. 7 alin. (4) din Hotararea Guvernului nr. 1.428/2009 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei, cu completarile ulterioare,

presedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei emite urmatorul ordin:

Art. 1. - Se aproba nivelul stocului minim de gaze naturale pentru ciclul de inmagazinare 2011-2012, la nivel de 24.657.079 MWh, defalcat dupa cum urmeaza:

a) stoc aferent segmentului reglementat al pietei de gaze naturale - 14.897.148,606 MWh; b) stoc aferent segmentului concurential al pietei de gaze naturale - 9.759.930,394 MWh. Art. 2. - Se aproba nivelul stocului minim de gaze naturale pe care titularii licentelor de furnizare

care asigura aprovizionarea cu gaze naturale a consumatorilor au obligatia sa il detina in depozitele de inmagazinare subterana la sfarsitul ciclului de injectie din anul 2011, prevazut in anexa ce face parte integranta din prezentul ordin.

Art. 3. -(1) Se aproba stocul de gaze naturale pe care Societatea Nationala de Transport Gaze Naturale

“Transgaz” - S.A. are obligatia sa il detina in depozitele de inmagazinare subterana la sfarsitul ciclului de injectie din anul 2011, la un nivel de 212.000 MWh.

(2) In situatia utilizarii stocului de gaze naturale prevazut la alin. (1), Societatea Nationala de Transport Gaze Naturale “Transgaz” - S.A. are obligatia sa il reconstituie pana la sfarsitul fi ecarei luni calendaristice, in intervalul octombrie 2011-martie 2012, pe baza de contracte de achizitie a gazelor naturale inmagazinate de un titular al licentei de furnizare.

(3) Pana la data de 15 a fi ecarei luni calendaristice, Societatea Nationala de Transport Gaze Naturale “Transgaz” - S.A. va transmite Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei documentele justifi cative privind achizitia de gaze naturale, in cazul reconstituirii stocului de gaze naturale, in conformitate cu prevederile alin. (2).

Art. 4. - Prezentul ordin se publica in Monitorul Ofi cial al Romaniei, Partea I.

Presedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei,Iulius Dan Plaveti

Bucuresti, 20 ianuarie 2011. Nr. 2.


LEX

19

ANEXA

Nivelul stocului minim de gaze naturale pe care titularii licentelorde furnizare care asigura aprovizionarea cu gaze naturale a

consumatorilor au obligatia sa il detina in depozitele de inmagazinaresubterana la sfarsitul ciclului de injectie din anul 2011

+----+-----------------------------------------------------------------------+--------------------------------------+--------------+| | | Stoc minim | ||Nr. | Furnizor | - MWh - |Total furnizor||crt.| +------------------+-------------------+ || | |Piata reglementata|Piata concurentiala| |+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+| 1. |Societatea Comerciala Alpha Metal - S.A. Bucuresti | 0 | 41.676,069 | 41.676,069|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+| 2. |Societatea Comerciala Amarad - S.A. Arad | 9.009,643 | 0 | 9.009,643|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+| 3. |Societatea Comerciala Ten Gaz - S.R.L. | 9.384,282 | 16.979,139 | 26.363,421|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+| 4. |Societatea Comerciala Armax Gaz - S.A. Medias | 0 | 39.515,088 | 39.515,088|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+| 5. |Societatea Comerciala Apopi&Blumen - S.R.L. | 5.526,554 | 100,048 | 5.626,602|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+| 6. |Societatea Comerciala Arelco Distributie - S.R.L. | 0 | 77.177,906 | 77.177,906|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+| 7. |Societatea Comerciala Auraplast - S.R.L. | 105,876 | 0 | 105,876|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+| 8. |Societatea Comerciala Ben & Ben - S.A. | 4.613,025 | 0 | 4.613,025|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+| 9. |Societatea Comerciala B.E.R.G. Sistem Gaz - S.A. | 15.034,440 | 0 | 15.034,440|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|10. |Societatea Comerciala Cez Vanzare - S.A. | 0 | 666,508 | 666,508|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|11. |Societatea Comerciala CIS GAZ - S.A. Targu Mures | 0 | 26.053,409 | 26.053,409|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|12. |Societatea Comerciala CONGAZ - S.A. Constanta | 308.002,108 | 29.385,642 | 337.387,750|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|13. |Societatea Comerciala Conef Gaz - S.R.L. | 0 | 424.478,484 | 424.478,484|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|14. |Societatea Comerciala Covi Construct 2000 - S.R.L. Bucuresti | 20.360,776 | 0 | 20.360,776|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|15. |Societatea Comerciala CPL Concordia Filiala Cluj Romania - S.R.L. | 55.256,818 | 0 | 55.256,818|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|16. |Societatea Comerciala Construct P&G - S.R.L. Braila | 4.970,356 | 0 | 4.970,356|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|17. |Societatea Comerciala Cordun Gaz - S.A. | 3.217,003 | 0 | 3.217,003|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|18. |Societatea Comerciala Compa - S.A. Sibiu | 0 | 416,915 | 416,915|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|19. |Societatea Comerciala Design Proiect - S.R.L. | 729,119 | 30,473 | 759,592|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|20. |Societatea Comerciala DGN Transilvania - S.A. | 0 | 478,812 | 478,812|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|21. |Societatea Comerciala Distrigaz Vest - S.A. Oradea | 38.569,825 | 0 | 38.569,825|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|22. |Societatea Comerciala ECO Energy - S.R.L. Targoviste | 0 | 490,851 | 490,851|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|23. |Societatea Comerciala Elcomex EN - S.R.L. | 0 | 1.875,745 | 1.875,745|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|24. |Societatea Comerciala E.ON Gaz Romania - S.A. | 6.205.830,627 | 695.547,202 | 6.901.377,829|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|25. |Societatea Comerciala EGL Gas & Power Romania - S.A. | 0 | 23.153,372 | 23.153,372|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|26. |Societatea Comerciala Euro Seven Industry - S.R.L. | 10.413,082 | 0 | 10.413,082|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|27. |Societatea Comerciala Fidelis Energy - S.R.L. | 0 | 368,957 | 368,957|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|28. |Societatea Comerciala Gaz Est - S.A. Vaslui | 100.283,425 | 916,829 | 101.200,254|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|29. |Societatea Comerciala Gaz Nord Est - S.A. Harlau | 9.620,467 | 0 | 9.620,467|

20

LEX+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|30. |Societatea Comerciala Gaz Sud - S.A. Ghermanesti | 81.196,737 | 0 | 81.196,737|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|31. |Societatea Comerciala Gaz Vest - S.A. Arad | 67.045,126 | 0 | 67.045,126|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|32. |Societatea Comerciala GDF Suez Energy Romania - S.A. | 7.283.086,459 | 1.178.485,180 | 8.461.571,640|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|33. |Societatea Comerciala Grup Dezvoltare Retele - S.A. | 45.113,662 | 0 | 45.113,662|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|34. |Societatea Comerciala Gaz Sud Furnizare - S.R.L. | 0 | 36.347,089 | 36.347,089|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|35. |Societatea Comerciala Hargaz Harghita Gaz - S.A. | 22.748,804 | 0 | 22.748,804|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|36. |Societatea Comerciala Interagro - S.A. Bucuresti | 0 | 2.593.177,646 | 2.593.177,646|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|37. |Societatea Comerciala Intergaz - S.R.L. Zimnicea | 150.088,004 | 0 | 150.088,004|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|38. |Societatea Comerciala Jordy Magimetal Concurrence Group - S.R.L. Galati| 0 | 327,234 | 327,234|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|39. |Societatea Comerciala MM Data - S.R.L. Bucuresti | 4.159,416 | 0 | 4.159,416|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|40. |Societatea Comerciala Megaconstruct - S.A. Bucuresti | 24.005,878 | 0 | 24.005,878|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|41. |Societatea Comerciala Mehedinti Gaz - S.A. | 9.307,783 | 0 | 9.307,783|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|42. |Societatea Comerciala Mihoc Oil - S.R.L. | 811,278 | 0 | 811,278|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|43. |Societatea Comerciala Nord Gaz - S.R.L. Suceava | 36.649,396 | 0 | 36.649,396|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|44. |Societatea Comerciala Oligopol - S.R.L. | 2.796,116 | 547,191 | 3.343,308|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|45. |Societatea Comerciala Otto Gaz - S.R.L. | 38.394,606 | 0 | 38.394,606|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|46. |Societatea Comerciala Pado Group Infrastructures - S.R.L. | 0 | 24.696,930 | 24.696,930|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|47. |Societatea Comerciala Petrom Distributie Gaze - S.R.L. | 130.890,701 | 4.630,674 | 135.521,375|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|48. |Societatea Comerciala OMV Petrom Gas - S.R.L. Bucuresti | 0 | 1.564.820,636 | 1.564.820,636|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|49. |Societatea Comerciala Prisma Serv Company - S.R.L. Iasi | 690,527 | 20,440 | 710,967|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|50. |Societatea Comerciala Progaz P&D - S.A. Campina | 11.227,804 | 0 | 11.227,804|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|51. |Societatea Nationala de Gaze Naturale Romgaz - S.A. Medias | 290,868 | 2.895.229,194 | 2.895.520,062|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|52. |Societatea Comerciala Salgaz - S.A. Salonta | 14.538,945 | 0 | 14.538,945|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|53. |Societatea Comerciala Safi-Star - S.R.L. | 0 | 2.864,572 | 2.864,572|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|54. |Societatea Comerciala Timgaz - S.A. | 8.267,706 | 0 | 8.267,706|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|55. |Societatea Comerciala Tinmar-Ind - S.A. Bucuresti | 0 | 36.510,305 | 36.510,305|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|56. |Societatea Comerciala Transenergo Com - S.A. | 0 | 7.626,721 | 7.626,721|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|57. |Societatea Comerciala Tulcea Gaz - S.A. | 22.800,811 | 0 | 22.800,811|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|58. |Societatea Comerciala VEGA ‘93 - S.R.L. Galati | 4.519,703 | 0 | 4.519,703|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|59. |Societatea Comerciala WIROM GAS - S.A. Bucuresti | 124.934,592 | 277,840 | 125.212,433|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|60. |Societatea Comerciala Wiee Romania - S.R.L. Bucuresti | 0 | 13.120,244 | 13.120,244|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|61. |Societatea Comerciala Instant Construct Company - S.A. | 12.656,258 | 0 | 12.656,258|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|62. |OET Obedineni Energiini Targovtsi OOD - Sucursala Bucuresti | 0 | 20.419,422 | 20.419,422|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+|63. |Societatea Comerciala Pro Faur Invest - S.A. | 0 | 1.517,626 | 1.517,626|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+| |TOTAL: | 14.897.148,606 | 9.759.930,394 |24.657.079,000|+----+-----------------------------------------------------------------------+------------------+-------------------+--------------+


LEX

21

ORDIN Nr. 8 din 12 ianuarie 2011pentru aprobarea Instructiunilor tehnice privind avizarea operatiunilor petroliere de conservare,

abandonare si, respectiv, de ridicare a abandonarii/conservarii sondelor de petrolEMITENT: AGENTIA NATIONALA PENTRU RESURSE MINERALEPUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 46 din 19 ianuarie 2011

Avand in vedere prevederile art. 54 lit. j) din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modifi carile si completarile ulterioare,

in temeiul art. 4 alin. (4) din Hotararea Guvernului nr. 1.419/2009 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aproba Instructiunile tehnice privind avizarea operatiunilor petroliere de conservare, abandonare si, respectiv, de ridicare a abandonarii/conservarii sondelor de petrol, prevazute in anexa ce face parte integranta din prezentul ordin.

Art. 2. -(1) Prezentul ordin intra in vigoare in termen de 3 zile de la data publicarii in Monitorul Ofi cial al

Romaniei, Partea I. (2) La data intrarii in vigoare a prezentului ordin se abroga Ordinul presedintelui Agentiei Nationale

pentru Resurse Minerale nr. 175/2009 pentru aprobarea Instructiunilor tehnice privind avizarea operatiunilor petroliere de conservare, abandonare si, respectiv, de ridicare a abandonarii/conservarii sondelor de petrol, publicat in Monitorul Ofi cial al Romaniei, Partea I, nr. 593 din 27 august 2009, precum si punctul nr. 26 din Lista cu informatiile, datele si documentatiile ce constituie secret de serviciu din cadrul Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale, aprobata prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale privind aprobarea listei cu informatiile ce constituie secret de serviciu in cadrul Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale, cu modifi carile si completarile ulterioare.

(3) Cererile privind avizarea operatiunilor petroliere de conservare, abandonare ori ridicare a abandonarii/conservarii sondelor, afl ate in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a prezentului ordin, inclusiv documentatiile ce insotesc aceste cereri, se supun prevederilor legale in vigoare de la data inregistrarii la Agentia Nationala pentru Resurse Minerale.

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,Alexandru Patruti

Instructiuni tehnice din 12 ianuarie 2011 (Instructiuni tehnice din 2011) privind avizarea operatiunilor petroliere de conservare, abandonare si, respectiv, de ridicare a

abandonarii/conservarii sondelor de petrol

. 1. Dispozitii generale 1.1. Prezentele instructiuni tehnice se aplica titularilor carora li s-a acordat dreptul de a efectua

operatiuni petroliere in baza unui acord petrolier/permis de prospectiune si stabilesc cadrul tehnic si normele minime privind avizarea lucrarilor de conservare, abandonare si, respectiv, de ridicare a abandonarii/conservarii sondelor.

1.2. Conservarea, abandonarea si, respectiv, ridicarea abandonarii/conservarii sondelor de petrol se solicita de catre titulari in baza unui proiect tehnic, aprobat si insusit de catre acestia.

1.3. Conservarea, abandonarea si, respectiv, ridicarea abandonarii/conservarii sondelor se avizeaza de catre directia de specialitate din cadrul Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale (A.N.R.M.)

1.4. Tarifarea acordului pentru abandonarea sondelor si a extinderii valabilitatii acestuia se face in aceleasi conditii ca si la avizul de abandonare a sondelor.

1.5. Proiectele tehnice de conservare, abandonare si, respectiv, de ridicare a abandonarii/conservarii sondelor intocmite de catre titular, respectiv avizele/acordurile aferente emise de A.N.R.M. nu vor contine

22

LEXdate si informatii privind resursele geologice/rezervele de petrol din cadrul zacamantului comercial.

2. Defi nitii 2.1. Conservare semnifi ca ansamblul lucrarilor executate in sonda care au ca scop punerea ei in

siguranta pana la realizarea conditiilor tehnice, tehnologice si economice necesare punerii in exploatare a zacamintelor de petrol sau a depozitelor subterane de gaze naturale.

2.2. Abandonare semnifi ca ansamblul lucrarilor executate in sonda pentru protectia tuturor formatiunilor geologice traversate, cat si al lucrarilor de suprafata executate in scopul refacerii si reabilitarii mediului.

2.3. Ridicarea abandonarii/conservarii semnifi ca ansamblul lucrarilor executate in sonda in scopul reactivarii acesteia.

3. Domeniul de aplicare 3.1. Conservarea sondelor de petrol se impune in urmatoarele cazuri: -lipsa conditiilor tehnologice necesare punerii in productie a sondelor; -protejarea capetelor de gaze din zacamintele de titei; -imposibilitatea punerii in exploatare a sondelor de cercetare din perimetrele de explorare; -necesitatea efectuarii unei analize economice a conditiilor de exploatare. 3.2. Abandonarea sondelor de petrol se impune in situatia in care: -lucrarile de foraj nu mai pot fi continuate din motive tehnice, geologice sau economice; -sonda a epuizat rezervele din toate stratele cunoscute ca fi ind productive si/sau a inventariat toate

colectoarele posibil a fi saturate; -sonda nu mai poate fi repusa in productie din motive tehnice; -debitele sondelor au coborat sub limita de exploatare economica stabilita pentru zacamant; -utilitatea publica necesita o asemenea decizie; -titularul nu le mai poate utiliza in alte scopuri; -titularul renunta la concesiune. 3.3. Ridicarea abandonarii/conservarii sondelor de petrol poate fi ceruta de catre titulari pe baza

unor documentatii tehnice care sa ateste modifi carile structurale evidentiate ca urmare a obtinerii unor noi informatii geologice, prin utilizarea de noi tehnologii de interpretare a datelor, ori pentru repunerea sondei in productie sau reluarea operatiunilor petroliere.

4. Descrierea instructiunilor 4.1. Conservarea, abandonarea si, respectiv, ridicarea abandonarii/conservarii sondelor de petrol

se solicita de catre titulari, in baza unui proiect tehnic, prin scrisoare-comanda, prevazuta in anexa nr. 1, care face parte integranta din prezentele instructiuni tehnice.

4.2. Documentatiile se inainteaza directiei generale de specialitate din cadrul A.N.R.M., care, dupa caz, va elibera acordul/avizul solicitat.

4.3. A.N.R.M., prin directia generala de specialitate, analizeaza documentatiile si emite comunicarea de plata prevazuta in anexa nr. 2, care face parte integranta din prezentele instructiuni tehnice, in termen de 30 de zile de la data depunerii documentatiei. Eliberarea acordului/avizului se va face dupa ce titularul acordului petrolier prezinta dovada achitarii tarifului legal.

4.4. In situatia in care directia generala de specialitate din cadrul A.N.R.M. solicita completari, termenul de 30 de zile pentru emiterea comunicarii de plata se calculeaza de la data depunerii completarilor.

4.5. Continutul-cadru al proiectelor tehnice 4.5.1. Proiectul tehnic de conservare a sondei, executat de un proiectant atestat de A.N.R.M., va fi

insusit si semnat de catre titular si se inainteaza pe hartie si pe suport magnetic. Proiectul tehnic cuprinde: -denumirea sondei, caracterul initial, localizarea acesteia (judet, perimetru, coordonate STEREO

70), numarul avizului de sapare, scurt istoric al forajului (acolo unde aceste date exista); -adancimea, obiectivul si perioada in care a fost sapata sonda, denumirea fi rmei care a executat

forajul sondei; -limitele geologice, constructia sondei, programul de tubaj si deviatia, atat cele proiectate, cat si

cele realizate; -probele de productie efectuate si rezultatele obtinute, istoricul exploatarii; -cauzele si motivatia pentru care se solicita trecerea in conservare a sondei;


LEX

23

-mentionarea studiului tehnico-economic prin care sonda a fost propusa pentru conservare (dupa caz);

-anexe - grafi ce (fragmente de harti structurale, diagrafi i geofi zice); -programul lucrarilor de conservare, cu precizarea perioadei pentru care se solicita conservarea

sondei. 4.5.2. Proiectul tehnic de abandonare, elaborat de un proiectant atestat de A.N.R.M., va fi insusit si

semnat de catre titular, va fi inaintat pe hartie si pe suport magnetic si va cuprinde: -denumirea sondei, caracterul sondei, localizarea acesteia (judet, perimetru, coordonate STEREO

70); -un scurt istoric al lucrarilor executate in sonda si starea instalatiilor de fund si de suprafata; -cauzele si motivele pentru care se solicita abandonarea sondei; -schita topografi ca cu amplasamentul sondei, careul sondei si drumul de acces; -limitele geologice, constructia sondei, programul de tubaj si deviatia, atat cele proiectate, cat si

cele realizate; -mentionarea studiului tehnico-economic prin care sonda a fost propusa pentru abandonare (dupa

caz); -sondele prin care se poate recupera rezerva ramasa (dupa caz) si situatia lor actuala (de unde

exploateaza, starea tehnica etc.); -data si modul in care sonda a fost asigurata tehnic pana la abandonare; -programul lucrarilor de abandonare; -anexe - grafi ce (schita cu constructia sondei, imagini foto ale careului si facilitatilor sondei, planul

ortofoto 1:5.000, fragmente de harti structurale, sectiuni geologice, diagrafi ile geofi zice echipate cu datele geologico-tehnice si probele de productie etc.).

4.5.3. Proiectul tehnic de obtinere a avizului de abandonare, elaborat de un proiectant atestat de A.N.R.M., cuprinde:

-raportul tehnic de executare a lucrarilor prevazute in acord, intocmit de un expert/specialist atestat de A.N.R.M. si insusit de titular;

-dovada privind executarea lucrarilor de refacere a mediului, vizata de autoritatea de mediu. 4.5.4. Proiectul tehnic de ridicare a abandonarii/conservarii sondelor, executat de un proiectant

atestat de A.N.R.M. (inaintat si pe suport magnetic), insusit si semnat de titular, cuprinde: -denumirea sondei, caracterul initial, localizarea acesteia (judet, perimetru, coordonate STEREO

70), numarul avizului de sapare, scurt istoric al forajului (acolo unde aceste date exista); -adancimea, obiectivul si perioada in care a fost sapata sonda, denumirea fi rmei care a executat

forajul sondei; -limitele geologice, constructia sondei, programul de tubaj si deviatia, atat cele proiectate, cat si

cele realizate; -probele de productie efectuate si rezultatele obtinute, istoricul exploatarii; -cauzele si motivatia care au condus la oprirea din productie si abandonarea/conservarea sondei; -cauzele si motivatia pentru care se solicita ridicarea abandonarii/conservarii sondei; -programul lucrarilor de reactivare a sondei; -anexe - grafi ce (schita cu constructia sondei, fragmente de harti structurale, sectiuni geologice,

diagrafi ile geofi zice echipate cu datele geologico-tehnice si probele de productie etc.). 4.6. Numai dupa obtinerea avizului de conservare sau de ridicare a abandonarii/conservarii

sondelor, respectiv a acordului de abandonare se va trece la executarea lucrarilor conform programelor din proiectele tehnice.

4.7. In cazul in care titularul desfasoara operatiuni petroliere in sonda, la solicitarea argumentata, titularul poate obtine acceptul pentru continuarea operatiunilor petroliere cu lucrarile de abandonare, urmand ca in 30 de zile de la data solicitarii sa transmita proiectul de abandonare in sonda.

4.8. Sonda va fi scoasa din evidenta contabila numai dupa obtinerea avizului de abandonare. 5. Programe de lucrari, ca norme tehnice minime 5.1. Programul lucrarilor de conservare a sondelor consta in: 5.1.1. umplerea putului cu un fl uid avand aceleasi caracteristici ca si cel utilizat in timpul

forajului; 5.1.2. echiparea sondei cu material tubular si echipament de suprafata care sa asigure posibilitatea

24

LEXde executie a interventiilor in sonda si monitorizarea acesteia;

5.1.3. in cazul in care potentialul energetic al zacamantului impune luarea unor masuri suplimentare, intervalele deschise se vor izola fi e prin innisipari si/sau dopuri de ciment, fi e utilizand dopuri mecanice.

5.2. Programele de lucrari de abandonare constau, dupa caz, in lucrari prevazute in mod minimal, conform prezentelor instructiuni tehnice.

5.2.1. Pentru sondele ce se vor abandona din foraj se va executa urmatorul program minim de lucrari:

-umplerea gaurii de sonda cu fl uid de densitatea celui folosit in timpul forajului, executarea unui dop de ciment de cca 50 m deasupra obiectivelor pentru care a fost sapata sonda, dopuri de ciment de cca 50 m (pe cat posibil in dreptul stratelor poros-impermeabile) din 200 in 200 m pe portiunea de gaura libera, dop de ciment de cca 100 m in teren sub siul ultimei coloane tubate, respectiv de cca 50 m in coloana afl ata deasupra siului;

-coloanele defecte se vor cimenta pe toata lungimea afectata, incepand cu 50 m sub si terminand cu 50 m deasupra zonei afectate (daca acest lucru este posibil);

-se vor efectua dopuri de ciment de cca 50 m deasupra si sub capetele de lyner (unde este cazul); -la sondele in care exista material tubular ramas accidental la put se va executa un dop de ciment

pe o lungime de 50 m deasupra capului de operare; -la gura sondei se va taia coloana la cca 2,50 m sub nivelul solului, se va executa un dop de ciment

de cca 50 m, se va suda o blinda stantata cu numarul sondei, peste care se va pune sol vegetal. 5.2.2. Pentru sondele care se abandoneaza din probe de productie, dupa iesirea din productie sau

pentru alte categorii de sonde se va executa urmatorul program minim de lucrari: -se va efectua un dop de ciment in coloana cu oglinda la 50 m deasupra perforaturilor; -se va umple gaura de sonda cu un fl uid avand aceleasi caracteristici ca si cel utilizat in timpul

forajului; -se vor efectua dopuri de ciment de cca 50 m deasupra si sub capetele de lyner (unde este cazul); -coloanele defecte se vor cimenta pe toata lungimea afectata, incepand cu 50 m sub si terminand cu

50 m deasupra zonei afectate (daca acest lucru este posibil); -la sondele la care coloana de exploatare nu este cimentata pe toata lungimea si se constata presiuni

intre coloane se va perfora coloana de exploatare si se va executa o cimentare sub presiune, astfel incat sa se obtina un inel de ciment pe o lungime de cel putin 100 m sub siul ultimei coloane cimentate la zi;

-la sondele in care exista material tubular ramas accidental la put se va executa un dop de ciment suspendat pe o lungime de 50 m, deasupra capului de operare;

-in sondele care probeaza strate in gaura libera se vor executa dopuri de ciment de cca 50 m deasupra siului ultimei coloane tubate si de 100 m in teren sub siul ultimei coloane cimentate la zi, astfel incat sa se asigure etanseitatea sondei;

-se va efectua un dop de ciment de 50 m la gura sondei si se va blinda si stanta pe capul de coloana numarul sondei;

-in cazul sondelor a caror stare tehnica nu mai permite reintrarea in sonda, cu avizul A.N.R.M., se vor taia coloanele la cca 2,50 m sub nivelul solului, se va executa un dop de ciment de cca 50 m, se va suda o blinda stantata cu numarul sondei, peste care se va pune sol vegetal;

-pentru sondele afectate de alunecari de teren/viituri etc. (coloane rupte/smulse in teren, ramase in albia raurilor etc.), programul de abandonare a sondelor va face obiectul unei analize speciale pentru fi ecare sonda, impreuna cu A.N.R.M.

5.3. Lucrarile necesare pentru ridicarea abandonarii/conservarii sondelor depind de natura lucrarilor executate anterior si presupun urmatoarele operatiuni petroliere:

-spalarea dopurilor de nisip, extragerea dopurilor mecanice, frezarea dopurilor de ciment pana la baza intervalului de interes;

-perforare, reperforare, testare, tratamente de stimulare pe intervalele de interes; -echiparea sondei pentru noua utilizare. 6. Monitorizarea lucrarilor de abandonare 6.1. Realizarea abandonarii in conformitate cu proiectul tehnic va fi supervizata de un expert/

specialist independent, atestat de A.N.R.M., care in raportul de abandonare va confi rma exactitatea operatiunilor efectuate.


LEX

25

6.2. In cazuri speciale, cand pe parcursul desfasurarii lucrarilor apar situatii tehnice neprevazute, de natura sa modifi ce programul avizat de A.N.R.M., atat expertul/specialistul, cat si titularul/operatorul sunt obligati sa informeze imediat directia generala de specialitate din cadrul A.N.R.M., astfel:

-aparitia unor presiuni tubing-coloana si/sau intre coloane (altele decat cele masurate/cunoscute) ce pot conduce la manifestari eruptive;

-alte accidente tehnice decat cele cunoscute (material tubular scapat la put, coloane sparte si/sau deformate);

-instalatii de fund sau de suprafata afectate de alunecari de teren sau de alte calamitati. Directia generala de specialitate din cadrul A.N.R.M., de comun acord cu reprezentantii titularului,

stabileste noul program de operatiuni petroliere in sonda, supus aprobarii conform prezentelor instructiuni tehnice.

6.3. Listele cu expertii/specialistii si proiectantii atestati de A.N.R.M. se afi seaza la toate compartimentele de inspectie teritoriala, precum si pe site-ul A.N.R.M.

7. Durata de executare a lucrarilor si termenele de valabilitate a actelor emise In urma analizarii proiectelor tehnice de conservare, abandonare, ridicare a abandonarii/conservarii

sondelor, A.N.R.M., prin directia generala de specialitate, emite urmatoarele avize/acorduri: -avizul de conservare a sondei, emis conform modelului prevazut in anexa nr. 3, care face parte

integranta din prezentele instructiuni tehnice, valabil 36 de luni de la data emiterii, cu posibilitatea prelungirii duratei acestuia, in conditiile refacerii documentatiei tehnice si reluarii procedurii; lucrarile de conservare in sonda se executa in termen de 6 luni de la data emiterii avizului;

-avizul de conservare a sondei care a deschis capul de gaze in cadrul unor zacaminte de titei cu cap de gaze, cu durata stabilita prin studiile de zacamant confi rmate de autoritatea competenta;

-acordul de abandonare a sondei, emis conform modelului prevazut in anexa nr. 4, care face parte integranta din prezentele instructiuni tehnice, valabil 24 de luni de la data emiterii;

-in cazul in care titularul nu solicita obtinerea avizului de abandonare pana la expirarea valabilitatii acordului de abandonare, acesta va inainta autoritatii competente o documentatie de prelungire a acordului de abandonare, prin care va prezenta/justifi ca intarzierea incheierii lucrarilor de abandonare, solicitand prelungirea acordului de abandonare cu inca un an;

-avizul de abandonare a sondei, emis conform modelului prevazut in anexa nr. 5, care face parte integranta din prezentele instructiuni tehnice, are valabilitate nedeterminata;

-avizul de ridicare a abandonarii/conservarii, emis conform modelului prevazut in anexa nr. 6, care face parte integranta din prezentele instructiuni tehnice; lucrarile privind ridicarea abandonarii/conservarii sondelor se executa in termen de 6 luni de la data emiterii avizului, care are valabilitate nedeterminata, in cazul executarii in termen a lucrarilor.

8. Sanctiuni 8.1. Nerealizarea in conformitate cu documentatia a lucrarilor de abandonare, in termenele precizate

la pct. 7, atrage anularea acordului de abandonare si reluarea procedurii de abandonare. 8.2. Realizarea altor lucrari decat cele prevazute in acordul eliberat se face numai cu aprobarea

A.N.R.M., prin directia generala de specialitate. 8.3. Neinformarea A.N.R.M. de catre expert/specialist, respectiv titular cu privire la una dintre

situatiile prevazute la subpct. 6.2 se sanctioneaza cu anularea atestatului pentru expert/specialist, respectiv sanctionarea cu amenda a titularului.

8.4. Nerealizarea lucrarilor de conservare si de ridicare a abandonarii/conservarii sondelor conform cu avizul, in termen de 6 luni de la data emiterii, atrage anularea avizului.

ANEXA Nr. 1la instructiunile tehnice

Persoana juridica ........................................ Reprezentata prin ........................................ Adresa ................................................... Cod unic de inregistrare ................................. Nr. de inregistrare la registrul comertului .............. Telefon/Fax ..............................................

26

LEX SCRISOARE-COMANDA

Catre Agentia Nationala pentru Resurse Minerale

In baza prevederilor Legii petrolului nr. 238/2004, cu modifi carile si completarile ulterioare, va transmitem anexat proiectul privind .......................... sondei ................, amplasata in perimetrul ................................., judetul .........................., in vederea emiterii acordului/avizului. In termen de 10 zile de la data primirii comunicarii de plata vom achita tariful perceput prin ordin de plata sau in numerar. Prezenta tine loc de comanda ferma. Reprezentantul autorizat al operatorului economic, Director economic,.................................................... ..................................... Director general, .................. Incadrarea documentatiei Proiectul a fost evaluat in cadrul directiilor de specialitate si se incadreaza la pozitia ...... din anexa nr. 1 la Instructiunile tehnice privind fundamentarea, aprobarea si incasarea tarifelor si taxelor pentru actele eliberate de Agentia Nationala pentru Resurse Minerale in vederea desfasurarii operatiunilor petroliere, aprobate prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale nr. 139/2010, si se tarifeaza cu suma de .............................. lei.

Data ...............

Director general,...................................


AGENTIA NATIONALA PENTRU RESURSE MINERALE Adresa .............................................. Telefon/Fax ......................................... Nr. ........../......

COMUNICARE DE PLATA

Denumirea operatorului economic ......................................................................................................... Adresa sediului .........................., cod unic de inregistrare .............................., cod fi scal ....................................... Potrivit art. 52 din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modifi carile si completarile ulterioare, si anexei nr. 1 la Instructiunile tehnice privind fundamentarea, aprobarea si incasarea tarifelor si taxelor pentru actele eliberate de Agentia Nationala pentru Resurse Minerale in vederea desfasurarii operatiunilor petroliere, aprobate prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale nr. 139/2010, va comunicam ca pentru intocmirea si eliberarea acordului/avizului privind .................. sondei ...................., solicitat de catre dumneavoastra prin Scrisoarea-comanda nr. ....................., urmeaza sa achitati tariful in suma de ............................ lei in contul Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale ......................, deschis la ............................ Tariful poate fi achitat si in numerar la casieria Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale. La primirea de catre Agentia Nationala pentru Resurse Minerale a extrasului de cont in care este inregistrata plata sau, dupa caz, la achitarea la casierie a tarifului, se va emite factura. Avizele/Acordurile solicitate nu se elibereaza fara dovada achitarii tarifului. Mentionam ca aveti obligatia, conform angajamentului asumat prin Scrisoarea-comanda nr. .................., sa achitati tariful sus-mentionat in termen de 10 zile de la data primirii prezentei comunicari.

Director general,...............................


LEX

27


AGENTIA NATIONALA PENTRU RESURSE MINERALE Adresa ..................................

AVIZ Nr. ................/..................... Obiect: conservarea sondei ................., judetul .............................................., perimetrul ......................................... I. Titularul acordului de concesiune .......................................................... (numele si adresa), prin Adresa nr. .........., inregistrata la Directia de specialitate cu nr. ........................., solicita avizarea executarii lucrarilor de conservare a sondei................................, judetul ......................., perimetrul ................................................. II. Din examinarea proiectului tehnic au rezultat urmatoarele: 1. date despre sonda: -perioada in care a fost sapata sonda, de catre cine; -constructia sondei; -limite geologice; 2. date despre probele de productie/exploatare: -obiectivele productive; 3. cauzele si motivatia care au condus la conservarea sondei; 4. perioada pentru care se acorda trecerea in conservare. III. Avizul In urma analizarii proiectului tehnic de conservare si in conformitate cu legislatia in vigoare, Directia de specialitate avizeaza executarea lucrarilor de conservare a sondei ........... . Eventualele modifi cari ale prevederilor avizului eliberat se vor face numai cu aprobarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale.

Director general,.........................................


AGENTIA NATIONALA PENTRU RESURSE MINERALE Adresa ..............................................

ACORD Nr. ..................../.......................... Obiect: acord de abandonare in sonda ....................................., judetul ....................................., perimetrul ....................... I. Titularul acordului de concesiune ............................................. (numele si adresa), prin Adresa nr. .........., inregistrata la Directia de specialitate cu nr. ................., solicita acordul de abandonare in sonda ........................, judetul ..........................., perimetrul ................ . II. Din examinarea proiectului tehnic au rezultat urmatoarele: 1. date despre sonda: -perioada in care a fost sapata sonda, de catre cine; -constructia sondei; -limite geologice; 2. scurt istoric de productie/exploatare: 3. cauzele si motivatia care au condus la abandonarea sondei; III. Acordul In urma analizarii proiectului tehnic de abandonare in sonda si in conformitate cu legislatia in vigoare, Directia de specialitate emite acordul de abandonare a sondei ................................., cu respectarea urmatoarelor masuri: -defi nitivarea lucrarilor de abandonare nu va depasi 6 luni de la obtinerea acordului; -asigurarea tehnica a sondei si inscriptionarea ei. Eventualele modifi cari ale prevederilor acordului eliberat se vor face numai cu aprobarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale.


28

LEX ANEXA Nr. 5

la instructiunile tehnice AGENTIA NATIONALA PENTRU RESURSE MINERALE Adresa ..............................................

AVIZ Nr. ................/.....................

Obiect: abandonarea sondei ......., judetul ............... I. Titularul acordului de concesiune ......................................................... (numele si adresa), prin Adresa nr. .........., inregistrata la Directia de specialitate cu nr. ................, solicita avizarea abandonarii sondei ..................., judetul ....................................., perimetrul .............. . II. Din examinarea proiectului tehnic de abandonare au rezultat urmatoarele: 1. lucrarile de abandonare efectuate in sonda au fost executate in baza Acordului de abandonare nr. .... si expertizate de ..............................................., atestat nr. ................; 2. lucrarile de refacere a mediului executate la sonda au fost validate de inspectoratul teritorial de mediu ..................... . III. Avizul In urma analizarii proiectului tehnic de abandonare si in conformitate cu legislatia in vigoare, Directia de specialitate avizeaza abandonarea sondei. Eventualele modifi cari ale prevederilor avizului eliberat se vor face numai cu aprobarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale.



AGENTIA NATIONALA PENTRU RESURSE MINERALE Adresa ..............................................

AVIZ Nr. ................/..................... Obiect: ridicarea abandonarii/conservarii sondei ...................................., judetul ..........................., perimetrul .................. I. Titularul acordului de concesiune ............................................................. (numele si adresa), prin Adresa nr. ..............., inregistrata la Directia de specialitate cu nr. ........................, solicita avizarea ridicarii abandonarii/conservarii sondei .............., judetul ................................. . II. Din examinarea proiectului tehnic de ridicare a abandonarii/conservarii au rezultat urmatoarele: 1. date despre sonda: -perioada in care a fost sapata sonda, adancimea realizata, obiectivul; -constructia sondei; -limite geologice; -perioada in care a produs; -obiectivele productive; -lucrarile de abandonare/conservare executate la sonda; 2. datele care justifi ca ridicarea abandonarii/conservarii sondei. III. Avizul In urma analizarii proiectului tehnic de ridicare a abandonarii/conservarii si in conformitate cu legislatia in vigoare, Directia de specialitate avizeaza ridicarea abandonarii/conservarii sondei. Defi nitivarea lucrarilor nu va depasi 6 luni de la obtinerea acordului. Eventualele modifi cari ale prevederilor avizului eliberat se vor face numai cu aprobarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale.



LEX

29

ORDIN Nr. 19 din 27 ianuarie 2011pentru modifi carea Ordinului presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale nr. 13/2010 privind aprobarea tarifelor de transport prin Sistemul national de transport al titeiului, gazolinei,

condensatului si etanului EMITENT: AGENTIA NATIONALA PENTRU RESURSE MINERALEPUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 91 din 4 februarie 2011

Avand in vedere: -Referatul privind actualizarea tarifelor de transport prin Sistemul national de transport al titeiului,

gazolinei, condensatului si etanului la Societatea Comerciala “Conpet” - S.A. Ploiesti nr. S/4/73 din 25 ianuarie 2011 al Directiei generale inspectie si supraveghere teritoriala a activitatilor miniere si a operatiunilor petroliere;

-art. 19 si art. 20 alin. (4) din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modifi carile si completarile ulterioare;

-art. XIV din anexa la Hotararea Guvernului nr. 793/2002 privind aprobarea acordului petrolier de concesiune a activitatii de exploatare a Sistemului national de transport al titeiului, gazolinei, condensatului si etanului, inclusiv a conductelor magistrale si a instalatiilor, echipamentelor si dotarilor anexe, aferente sistemului, incheiat intre Agentia Nationala pentru Resurse Minerale si Societatea Comerciala “Conpet” - S.A. Ploiesti, cu modifi carile ulterioare,

in temeiul art. 4 alin. (4) din Hotararea Guvernului nr. 1.419/2009 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite prezentul ordin.

Art. I. - Ordinul presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale nr. 13/2010 privind aprobarea tarifelor de transport prin Sistemul national de transport al titeiului, gazolinei, condensatului si etanului, publicat in Monitorul Ofi cial al Romaniei, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2010, se modifi ca dupa cum urmeaza:

-Anexa nr. 1 se modifi ca si se inlocuieste cu anexa care face parte integranta din prezentul ordin. Art. II. - Prezentul ordin intra in vigoare la data publicarii in Monitorul Ofi cial al Romaniei, Partea

I.

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,Alexandru Patruti

ANEXA (Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 13/2010)

SITUATIAtarifelor de aplicat in activitatea de transport al titeiului,

gazolinei, condensatului si etanului din tara

+----------------------------------------------------------------------+------------+| Tipul de activitate | Tariful*) || |- lei/tona -|+----------------------------------------------------------------------+------------+|Transport prin Sistemul national de transport al titeiului, gazolinei,| 71,06 ||condensatului si etanului | |

+----------------------------------------------------------------------+------------+

*)Tariful calculat nu include consumurile tehnologice si TVA.

30

Evenimente – Viaţa ştiinţifi că

În ziua de 18 ianuarie 2011 a avut loc la Universitatea „Politehnica” din Bucureşti (UPB) Simpozionul omagial dedicat, in memoriam, academicianului profesor inginer Martin Bercovici (24.08.1902-19.01.1971), organizat de UPB, Comitetul Naţional Român al Consiliului Internaţional al Marilor Reţele Electroenergetice (CNR-CIGRE) şi CN Transelectrica S.A.

Au participat personalităţi marcante din domeniul ştiinţei şi culturii româneşti, moderatorul manifestării fi ind doamna profesor dr. inginer Ecaterina Andronescu, rectorul UPB.

În prima parte a simpozionului a fost prezentată biografi a şi activitatea de excelenţă a academicianului Martin Bercovici, care a luptat împotriva barbariei fasciste prin cultură. În acest sens au prezentat scurte alocuţiuni: prof.dr.ing. Adrian Badea – prorector UPB; acad. Gleb Drăgan – Academia Română; ing. George Vişan – director CN Transelectrica S.A.; ing. Hermina Albert – consilier ISPE; prof.dr.ing. Eugen Potolea – UPB; dr.ing. Anca Popescu – director ISPE; dr.ing. Alexandru Ionescu; ing. Ciprian Diaconu – preşedinte CNR-CIGRE. Subliniem că la simpozion a participat şi prof.univ.dr.ing. Geraldine Cohen, fi ica omagiatului, care locuieşte în Marea Britanie şi lucrează la Universitatea Brunel din Londra.

La sesiunea de comunicări ştiinţifi ce, moderată de prof.dr.ing. Mircea Eremia, actualul şef al Catedrei de Reţele şi Sisteme Electrice de la Facultatea de Energetică, au fost prezentate o serie de rezultate ştiinţifi ce referitoare la: Soluțiile novatoare pentru rețelele electrice de transport și distribuție (Mircea Eremia, Lucian Toma, Constantin Bulac, Ion Tristiu, Bogdan Otomega – UPB); Dezvoltarea sistemului electroenergetic românesc în condițiile actuale (Dan Preoţescu – Transelectrica); Smart Grids – sistemul Cyber-energetic al secolului 21 (Mihai Sănduleac – ECRO); Aplicații ale tehnicilor de inteligență artifi cială în prognoza energiei eoliene (Petre Răzuşi – UPB); Sistemul electroenergetic european – perspective 2020-2050 (Dana Petrescu – CNR-CIGRE); Pregătirea specialiștilor în domeniul Smart Grids – obiectiv major pentru învățământ-cercetare (Mircea Eremia – UPB). Preocuparea colectivelor care au expus comunicări se concentrează asupra sprijinirii dezvoltării unor proiecte privind automobilele electrice. De asemenea, CNR-CIGRE sprijină realizarea de studii şi perfecţionarea specialiştilor în domeniul reţelelor viitorului.

În anul 2002, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea academicianului Martin Bercovici, a fost întocmită o biografi e amplă, detaliată, intitulată UN OM ÎNTRE OAMENI. Opera a fost

În zziua ddee 18 ianuarie 2011 a avut loc la La sesiunea de comunicări ştiinţifice

SIMPOZION DE REȚELE ȘI SISTEME ELECTRICESIMPOZION DE REȚELE ȘI SISTEME ELECTRICE

Prezidiul, de la stânga la dreapta: acad. Gleb Drăgan; ing. Ciprian Diaconu președinte, CNR-CIGRE; prof.univ.dr.ing. Ecaterina Andronescu rector, UPB; prof.univ.dr.ing. Adrian Badea, prorector UPB; prof.univ.dr.ing. Geraldine Cohen, fi ica omagiatului; dr.ing.

Alexandru Ionescu; prof.univ.dr.ing. Eugen Potolea.

anul 2002 cu ocazia împlinirii a 100 de ani

31Monitorul de petrol şi gaze ♦ 2(108) Februarie 2011

Evenimente – Viaţa ştiinţifi căconcepută de trei ingineri cunoscuţi, cu preocupări în domeniul fi losofi ei, ştiinţei şi tehnicii româneşti. În cele 270 de pagini ale lucrării au fost prezentate, cronologic, viaţa şi opera marelui savant, membru titular al Academiei Române. Autorii – dr.ing. Alexandru Ionescu, ing. Mihai Olteneanu, ing. Costin Rucăreanu – au gândit această lucrare ca un exerciţiu de admiraţie pentru a-i promova realizările de excepţie. Această carte va fi tradusă în limba engleză, urmând ca personalitatea lui să fi e recunoscută în enciclopediile din lume. Autorii au întocmit această lucrare fără nici o pretenţie materială.

* **

Redăm pe scurt un rezumat al biografi ei academicianului Martin Bercovici.

Martin Bercovici s-a născut la Bârlad, judeţul Vaslui, în ziua de 24 august 1902, într-o familie de negustori. Cursul primar şi liceul le-a urmat în oraşul Bârlad. Studiile superioare le-a făcut la Şcoala Politehnică din Bucureşti, între 1921 şi 1926, unde a obţinut titlul de inginer electrotehnician. Din 1932 a fost membru al Societăţii Politehnica – prima asociaţie profesională durabilă a inginerilor din România, înfi inţată în 1881. În 1927 a fost angajat ca inginer la Societatea de Gaz şi Electricitate, unde a avut ca principală sarcină de serviciu dezvoltarea şi modernizarea instalaţiilor de alimentare cu electricitate a oraşului Bucureşti.

În timpul dictaturii antonesciene (1940-1944), a suferit persecuţiile la care era supusă întreaga populaţie evreiască ca urmare a legilor rasiale. Prin aceste legi se interzicea tinerilor evrei accesul la învăţământul liceal şi universitar de stat. Una din marile realizări a fost înfi inţarea unei universităţi pentru studenţii evrei, cunoscută sub denumirea de Şcoala şi Politehnica Bercovici care, după căderea fascismului, a fost recunoscută, iar tinerii care au urmat acestă instituție de învăţământ superior au reuşit să obţină atestarea şi să fi e acceptaţi în producţie cu titlul de inginer.

După 1944 a fost subdirector tehnic la Societatea de Gaz şi Electricitate. Începând din 1948 a fost numit profesor la Şcoala Politehnică, unde a funcţionat până la sfârşitul vieţii. În acelaşi timp a cumulat activitatea didactică cu cercetarea, având şi diferite funcţii în administraţia de stat. Între anii 1949-1952 a fost director al Institutului de Studii şi Proiectări Energetice, apoi director tehnic în Ministerul Energiei Electrice (1952-1954) şi director al Direcţiei de Energie Electrică din Comitetul de Stat al Planifi cării (1954-1967). A militat pentru electrifi carea ţării, a fost unul dintre

cei care au participat la proiectarea planurilor de electrifi care a României şi a urmărit punerea în operă a acestora. A luat parte la efectuarea studiilor privind interconectarea sistemelor energetice ale României cu ţările vecine. Domnia Sa a participat şi la lucrările pregătitoare şi amenajarea complexă a sistemului hidroenergetic al fl uviului Dunărea şi la realizarea Hidrocentralei de la Porţile de Fier.

În cadrul Institutului Politehnic din Bucureşti a dezvoltat şcoala de reţele şi sisteme electrice. Cercetările şi studiile sale s-au orientat spre diferite domenii ale electrotehnicii, publicând numeroase lucrări de specialitate.

Pentru meritele sale ştiinţifi ce în domeniul electrotehnicii a fost ales de Academia Română membru corespondent (1955) şi membru titular (1963).

A încetat din viaţă la Bucureşti, în ziua de 19 ianuarie 1971.

* **

În a doua parte a manifestării, pe Aleea Energeticienilor a fost dezvelit un bust al academicianului Martin Bercovici, operă a sculptorului Alexandru Hanc. Această operă va constitui un reper şi o recunoaştere trainică a celui care a fost Martin Bercovici.

Ing. Mihai OLTENEANU

SIMPOZION DE REȚELE ȘI SISTEME ELECTRICE

Bustul academicianului Martin Bercovici pe Aleea Energeticienilor

32


Un eveniment important de analiză a activităţii COMITETULUI NAŢIONAL ROMÂN AL CONSILIULUI MONDIAL AL ENERGIEI (CNR-CME) l-a constituit Adunarea Generală a membrilor asociaţiei, care a avut loc în ziua de 3 februarie 2011 la sediul ISPE.

Lucrările au fost conduse de un prezidiu format din: dr.ing. Iulian Iancu – preşedintele asociaţiei; dr.ing. Dan Ioan Gheorghiu – vicepreşedintele asociaţiei; dr.ing. Gheorghe Bălan – director general executiv; dr.ing. Nicolae Vasile – preşedintele consiliului ştiinţifi c; prof.dr.ing. Gleb Drăgan – membru al Academiei Române; dr.ing. Sorin Dimitriu – preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti.

Au participat membrii colectivi şi individuali ai asociaţiei.

Ordinea de zi a fost următoarea: 1. Raportul Consiliului Director CNR-CME privind activitatea desfășurată în anul 2010 (a prezentat dr.ing. Iulian Iancu); 2. Execuția bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2010 (a prezentat Elena Pavel, Departamentul fi nanciar-contabil-marketing); 3. Raportul Comisiei de Cenzori (a prezentat Daniela Petcu); 4. Planul de activitate pe anul 2011 și bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2011 (a prezentat dr.ing. Gheorghe Bălan).

Prezentând Raportul Consiliului Director CNR-CME privind activitatea desfășurată în 2010, domnul Iulian IANCU a arătat că s-au avut în vedere patru obiective principale: Comunicare şi relaţii; Produse şi servicii; Reprezentativitate; Infrastructură. Pentru primul obiectiv s-a reuşit

anul trecut realizarea unei relaţii mai strânse cu CME – Londra. De asemenea, au crescut parteneriatele media, prin intermediul cărora s-a reuşit publicarea mai multor articole în presă. Preşedintele asociaţiei şi-a arătat satisfacţia că 2010, deşi a fost un an de criză, a însemnat totuși un an de realizări importante ale asociaţiei pe care o conduce. Au constituit reale provocări securitatea energetică, schimbările climatice şi reducerea emisiilor de CO2. S-a evidenţiat amploarea şi conţinutul Forumului Regional al Energiei – FOREN 2010.

Domnul director general executiv, Gheorghe BĂLAN, a prezentat propuneri privind planul de activități pentru 2011, structurate pe obiective distincte, avându-se în vedere desfăşurarea unui număr important de manifestări ştiinţifi ce: diversifi carea, îmbunătăţirea calitativă a serviciilor şi produselor CNR-CME; preluarea de către CNR-CME a rolului de coagulant la nivelul comunităţii energetice şi al societăţii civile din România; intensifi carea activităţii de reprezentare a comunităţii energetice; creşterea efi cienţei activităţii specifi ce a secretariatului executiv CNR-CME; continuarea adaptării structurii de personal la specifi cul activităţii CNR-CME; promovarea „Mesagerului Energetic” ca tribună pentru exprimarea de opinii şi puncte de vedere privind politicile energetice; creşterea în continuare a reprezentativităţii şi prestigiului CNR-CME prin cooptarea de membrii de marcă – individuali şi colectivi – din domeniul petrolului, gazelor, cărbunelui, IT, comunicării şi mediului; prestarea în mare măsură a unor servicii utile; amplifi carea utilităţii şi vizibilităţii CNR-CME; dezvoltarea relaţiilor de parteneriat; consolidarea poziţiei şi rolului activ al CNR-CME; participarea CNR-CME în proiecte cu fi nanţare naţională şi internaţională; pregătirea şi organizarea Forumului Regional al Energiei – FOREN 2012.

Domnul dr.ing. Gheorghe BULIGA, preşedintele Asociaţiei „Societatea Inginerilor de Petrol şi Gaze”, a salutat în cuvântul său modul în care CNR-CME participă, ca reprezentant important al elitei profesionale din domeniul energiei, la progresul social şi a arătat că „mintea omenească,

Unn evenimmeent important de analiză a activităţii anul trecut realizarea unei relaţii mai strânse

ADUNAREA GENERALĂ A MEMBRILOR ASOCIAȚIEI ADUNAREA GENERALĂ A MEMBRILOR ASOCIAȚIEI COMITETULUI NAȚIONAL ROMÂN AL CONSILIULUI COMITETULUI NAȚIONAL ROMÂN AL CONSILIULUI

MONDIAL AL ENERGIEI (CNR-CME)MONDIAL AL ENERGIEI (CNR-CME)



înnobilată de profesionalism, reprezintă sursa cea mai sigură a energiei viitorului”.

În încheierea lucrărilor au fost acordate distincţiile CNR-CME, înmânate de către dr.ing. Iulian Iancu, preşedintele asociaţiei. Astfel, titlul de Membru Onorifi c al Asociaţiei CNR-CME s-a acordat unui număr de patru personalităţi care, prin experienţă şi cunoştinţele deosebite, şi-au câştigat un prestigiu şi recunoaşterea de specialişti energeticieni: dr.ing. Gheorghe BULIGA; dr.ing. Paul PENCIOIU; dr.ing. Vasile RUGINĂ; ing. Anton VLĂDESCU. Unui număr de 26 de specialişti li s-a înmânat Brevetul şi Medalia CNR-CME, în semn de apreciere pentru sprijinul deosebit acordat creşterii prestigiului Asociaţiei CNR-CME în ţară şi străinătate.

Dr.ing. Gheorghe BULIGA este preşedintele Asociaţiei „Societatea Inginerilor de Petrol şi Gaze” din 2001, doctor inginer din 1984 (specialitarea: Exploatarea zăcămintelor de petrol şi gaze). A deţinut funcţii importante în cadrul PETROM (2002-2005); preşedinte-secretar de stat al ANRM (2005-2006); vicepreşedinte al ANRGN (ianuarie-mai 2007); consilier principal al preşedintelui ANRE (2007-2008). Este director fondator al revistei „Monitorul de Petrol și Gaze”, serie nouă, din 2002. Este autor/coautor a numeroase cărţi de referinţă din domeniu, peste 50 de proiecte şi studii aplicate industrial în ţară şi străinătate. Este membru în Comitetul Naţional Român la Congresul Mondial al Petrolului şi al Academiei de Ştiinţe din New York.

Dr.ing. Paul PENCIOIU este director tehnic cercetare servicii ICPE S.A. Bucureşti, doctor în inginerie electrică, cercetător ştiinţifi c I, coordonator consorţiu program Orizont 2000, evaluator proiecte Relansin, Calist, Invent. Este membru al unor asociaţii profesionale, în Consiliul Director CNR-CME, în Biroul Patronatului Român din Cercetare şi Proiectare (2010-2014). A fost cadru didactic asociat la Facultatea de Electrotehnică, UPB (1975-1977; 2001-2006).

Dr.ing. Vasile RUGINĂ este director ICEMENERG (din 2001 până în prezent), doctor inginer (în specializarea: Reţele şi sisteme electrice), cercetător ştiinţifi c I, director general ICEMENERG (martie-octombrie 1999), consilier al preşedintelui FPS (1997-2001), redactor-şef al revistei „Energetica” (1996-2000). A publicat lucrări în domeniul managementului energiei, politici energetice pentru utilizarea efi cientă a energiei, dezvoltarea durabilă a sectorului energetic. A participat, inclusiv cu lucrări, la Congresele Mondiale ale Energiei de la Houston (1998), Buenos Aires (2001), Sydney (2004) ş.a.

Ing. Anton VLĂDESCU a absolvit Facultatea de Energetică, secţia Termo, din cadrul UPB. A activat în cadrul ISPE (1967-1995), a fost director adjunct al Centrului de Studii din cadrul GSCI-RENEL (1996-1998), director adjunct în cadrul CN Transelectrica (2000-2008), membru în Consiliul Consultativ pentru Energie al Preşedinţiei României (1997-2000). În ultimii 30 de ani a contribuit la elaborarea, de către ministerul coordonator, a strategiilor de dezvoltare a sistemului energetic naţional.

Relatează Mihai OLTENEANU, jurnalist de ştiinţă

ADUNAREA GENERALĂ A MEMBRILOR ASOCIAȚIEI COMITETULUI NAȚIONAL ROMÂN AL CONSILIULUI

MONDIAL AL ENERGIEI (CNR-CME)

înnobilată de profesionalism, reprezintă sursa cea

Aş(şPsAafGa5şRA

cîncemDRAE

34

Recenzii

Există un timp al memoriilor în trecerea noastră efemeră pe acest pământ. După o jumătate de secol, orice om, convins că şi-a împlinit menirea în această lume, are tentaţia bilanţului, destinat a ilustra răspunsul la întrebarea: ce a făcut semnifi cativ cu viaţa primită în dar şi cum a luminat pe cei din jur cu razele ce i-au înconjurat fi inţa? Nici Lazăr Avram nu este insensibil la o asemenea ispită. După mai multe volume de poezie închinate mai ales comunei natale, el oferă acum, după mai multe decenii de trai încununat de succese familiale, profesionale, poetice, un volum de proză*. În paginile acestuia se înalţă un imn de mulţumire lui Dumnezeu pentru toate darurile primite în cei 55 de ani şi se slăveşte dragostea Lui pentru oameni.

Prima parte a cărţii aminteşte de pildele lui Solomon, ilustrate în Biblie, ce ne arată cum se dobândeşte şi cum se pierde înţelepciunea, care este învăţătura înţelepciunii şi conţin îndemnuri la fapte bune. Memorialistul este încredinţat de faptul că pe „tărâmul tainei şi-al revelării, suferinţa nu poate fi descifrată, decât tot prin suferinţă“. Semințele albastre, titlul cu semnifi caţii creştine al primei părţi a volumului, adună o suită de refl ecţii despre viaţă şi moarte, pe care memorialistul le-ar dori, testamentar, asumate de urmaşi. De altfel, volumul este dedicat nepotului abia născut, cel care i-a conştientizat nevoia de a transmite înţelepciunea sa dincolo de timpul trăit.

Toamna, metaforă a bătrâneţii, este un lait-motiv ce domină ciclul de aforisme.

Părinţii, sătenii, casa părintească, prietenii din copilărie şi din şcoală, chipul unor profesori de la liceul din Sângeorz-Băi sunt cei ce îi inspiră meditaţiile pe care ar dori să le transmită urmaşilor săi. Maturitatea şi bătrâneţea sunt acceptate cu * Lazăr Avram, Memoria inimii, Editura Semne, Bucu-reşti, 2010, 252 p.

tristeţea vieţii trăite, dar şi cu bucuria întăririi în credinţă.

Printre marile nume ale istoriei şi culturii române pe care şi le-ar dori cunoscute şi îndrăgite de nepoţi, memorialistul îi aminteşte pe cei 12 preoţi greco-catolici închişi de autorităţile instaurate în ţară la începutul regimului totalitar comunist. Ei sunt aşezaţi într-un Panteon al jertfei româneşti, alături de domnitorii Mihai Viteazul şi Constantin Brâncoveanu, de scriitori ori poeţi dispăruţi (Radu Gyr, Vasile Militaru, Octavian Goga, Liviu Rebreanu, Marin Preda, Emil Cioran).

Aforismele sunt exprimate liric, cu ajutorul unui limbaj fi gurativ specifi c poeziei. Chiar dacă autorul şi-a dorit să îşi exerseze pana pe tărâmul prozei aforistice, el nu-şi poate trăda prima iubire, poezia. Asocieri neaşteptate de cuvinte, epitete, comparaţii, metafore, repetiţii şi personifi cări înnobilează fi ecare afi rmaţie. Între cuvintele foarte des prezente în text se afl ă şi cuvântul „gând”, asociat spectaculos cu alţi termeni. Astfel, gândul este „cărunt”, „fugarnic”, „nărod”, „negru”, „zăbăuc”, „despletit”, „apăsător”, „ascuns”, „lăcrimat în rugăciune”, „frânt”, „perfi d”.

Dacă prima parte a cărţii se încheie cu o rugă-ciune către Dumnezeu, cea de-a doua se deschide

Memoria inimiiMemoria inimii

risteţea vieţii trăite, darr şi cu bucuria întăririi înredinţă

Autor: Lăzar AVRAM


Recenziicu o serie de necrologuri închinate profesorilor, colegilor şi prietenilor plecaţi înainte de vreme. Memorialistul înfăţişează într-un „zig-zag printre amintiri” evenimente şi fi guri ce i-au luminat „anii de ucenicie” intelectuală la şcolile bistriţene şi la Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti, asumându-şi riscul de a le atribui adevăratele nume celor evocaţi în jurnal. Galeria de personaje ilustre din universitatea tinereţii sale pare a fi un dicţionar de vieţi exemplare şi nicidecum istorii secrete, peste care să se tragă cortina enigmei şi a îndoielii. Între timp, ajuns profesor universitar, el a descoperit frumuseţea acestei meserii ce presupune un efort continuu de pregătire, dragoste pentru disciplina pe care o predai, respect pentru tinerii ce îţi audiază prelegerile. Profesoratul, ca şi cercetarea, înseamnă jertfă. Tocmai de aceea, cel care se dedică acestei meserii – ce presupune vocaţie, talent, dăruire – reuşeşte să „fure vieţii” doar câteva clipe: o petrecere împreună cu alţi colegi, iubiri trecătoare, înşelătoare, discuţii în contradictoriu. Între fi gurile memorabile evocate se înalţă profesorul Beca,

ai cărui părinţi aromâni se stabiliseră în epoca interbelică în Bucureşti. În funcţie de umorile sale se organiza uneori comunitatea universitară a catedrei, graţie memoriei extraordinare, interesului arătat pregătirii studenţilor şi integrării lor în societate, prieteniei discrete pentru colegi.

Dacă în prima parte a cărţii vocaţia poetică a autorului este trădată de limbajul liric folosit, în Zig-zag printre amintiri el îşi încheie rememorarea anilor de ucenicie cu un poem închinat şcolii de inginerie, cu deosebire profesorilor de la Catedra de Foraj, din dorinţa de a demonstra strânsa legătură între poezie şi petrol, asemenea celei dintre cer, apă şi pământ. Cu o experienţă de viaţă atât de plină şi de diversă, cu succese în toate domeniile, „memoria inimii” lui Lazăr Avram pare a fi un dar ce i-a fost hărăzit la naştere.

Mihaela COJOCARU

P.S.: Cartea poate fi procurată direct adresându-vă prin e-mail la adresa: [email protected] sau telefonic la mob. 0726009001

important

Editura Asociaţiei “SOCIETATEA INGINERILOR DE PETROL ŞI GAZE”(SIPG) a primit spre editare volumul REGULARIZĂRI ÎN INDUSTRIA DE PETROL – REPERE LEGISLATIVE, autor Prof.univ.dr.ing.Marian RIZEA, lucrare de mare valoare documentară.

Legislaţia în domeniul petrolului şi al gazelor naturale a înregistrat în ultimii ani o dinamică pe măsura necesităţilor integrării României în structurile euro-atlantice.

O serie de acte normative au fost adoptate după apariţia legii cadru, Legea petrolului nr. 238 din 7 iunie 2004, fi ind necesară completarea acesteia.

Cartea de faţă se adresează deopotrivă studenţilor şi masteranzilor Universităţii de Petrol şi Gaze Ploieşti, dar şi specialiştilor din acest important sector al economiei naţionale.

Lucrarea va fi tipărită într-un tiraj limitat, funcţie de comenzi. Cei interesaţi sunt invitaţi să transmită Editurii SIPG comenzile ferme, cel târziu până la 15

martie 2011, prin fax la nr. 0318174420 sau prin e-mail la adresa: [email protected].

Informaţii suplimentare se pot obţine zilnic la tel. 0372160599, mob. 0741086400.

0004, fi ind

N O U !N O U !

36

Personalităţi

Geofi zica românească şi învăţământul uni-versitar de geologie şi geofi zică au benefi ciat de experienţa, pregătirea şi erudiţia profesională de excepţie a conferenţiarului Ştefan Airinei, care în condiţiile politice de atunci (înainte de 1989) nu a putut accede la statutul de profesor universitar fi ind fi u de preot. A fost un demn urmaş al profesorului Iulian Gavăt. Ca şi acesta, Ştefan Airinei a abordat şi a dezvoltat legătura fi rească dintre geologie şi geofi zică, manieră fundamentală absolut necesară prospectorilor geofi zicieni. Această viziune transpare din întreaga sa operă scrisă, fi ind un îndreptar pentru instruirea profesională a geolo-gilor şi geofi zicienilor.

Ştefan Airinei s-a născut la Botoşani, în familia unui preot ortodox, în ultimele zile ale anului 1919, dar a fost declarat la primăria oraşului în ianuarie 1920. A urmat şcoala primară şi liceul în oraşul natal, după care a urmat Școala de ofi țeri de antiaeriană, participând în această calitate la al doilea război mondial. După terminarea războiului s-a înscris la Politehnica din Bucureşti, Facultatea de Mine şi Metalurgie, pe care a absolvit-o în 1949. După aceasta a lucrat în cadrul Întreprinderii „Prospecţiuni şi Laboratoare”, aparţinând Comi-tetului Geologic, preluând coordonarea unei echipe de magnetism regional şi apoi a unor formaţii de gravimetrie. Chiar din această perioadă de început a activităţii a intuit şi a urmărit în mod constant corelarea rezultatelor diferitelor metode de prospecţiune geofi zică în procesul de interpretare geologică a anomaliilor geofi zice din diferite arii tectonice.

Dintre lucrările publicate, se remarcă cea elaborată împreună cu acad. G. Murgeanu privind structura fundamentului curburii Carpaţilor

Orientali (1961); pe lângă aceasta, se adaugă descifrarea structurii geologice a Subcarpaţilor din Muntenia orientală (1964), evoluţia geologică şi geomorfologică a Depresiunii Ciucului (1965), modele gravimetrice din Carpaţii Meridionali (1969), evoluţia geologică şi morfogeneza Deltei Dunării (1971), structura geologică profundă a eruptivului neogen din masivul Călimani – Harghita (1972). În urma măsurătorilor geomagnetice, a elaborat hărţile anomaliei magnetice regionale din Bazinul Transilvaniei (1957), a anomaliei magnetice ΔΖ din Dobrogea, Moldova sudică şi estul Câmpiei Române (1958), din Moldova (1965) şi din Muntenia şi Oltenia (1971). Ultimele două reprezentări magnetice au fost realizate în colaborare cu M. Boisnard, R. Botezatu, Lia Georgescu, P. Suciu şi M. Visarion (Moldova) şi cu Scarlat Stoenescu şi Georgeta Velcescu (Muntenia şi Oltenia).

În 1961 i se conferă Premiul Academiei Române, iar în 1968 primeşte titlul de Doctor în geologie; în 1971 devine Doctor docent în ştiinţe.

O componentă importantă a activităţii dr. Ştefan Airinei a fost cea de cadru universitar, desfăşurată în cadrul Facultăţii de Geologie (din Institutul de Petrol, Gaze şi Geologie), din 1969 până la moartea sa (în 1989). Aici a predat cursurile de Fizica Globului, Geofi zica marină şi Geotermia și prospecțiunile termometrice, pregătind 20 de serii de studenţi geologi şi geofi zicieni.

A publicat, singur sau în colaborare, în ţară şi în străinătate, peste 120 lucrări de specialitate, precum şi tratate, manuale şi cărţi de popularizare a ştiinţelor geologice şi geofi zice. Foarte utile, pentru studenţi şi specialiştii din domeniu, unele în premieră pentru ştiinţa românească, în aceste

Conf.dr. docent Conf.dr. docent Ş tefan AIRINEIŞ tefan AIRINEI

(1920 - 1989)


Personalitaticărţi autorul a coroborat informaţii complexe de geologie generală, geofi zică, cosmogonie, planetologie şi fi zica globului terestru. Dintre acestea trebuie să menţionăm următoarele: Geofi zica (Univ. Bucureşti, 1972), Originea, evoluția și structura internă a Pământului (Ed. Ştiinţifi că, 1974), Fizica și structura scoarței terestre în România (Ed. Tehnică, 1975, în colaborare cu M. Socolescu, R. Ciocârdel, M.N. Popescu), Geofi zica pentru geologi (Ed. Tehnică, 1977), Radiografi a geofi zică a subsolului României (1980, Ed. Ştiinţifi că şi Enciclopedică), Pământul ca planetă (Ed. Albatros, 1982), Geotermia cu aplicații la teritoriul României (Ed. Ştiinţifi că şi Enciclopedică, 1987).

A participat la numeroase sesiuni de comunicări ştiinţifi ce, simpozioane interne şi internaţionale, prezentând lucrări de importanţă deosebită pentru specialiştii din domeniu, dar şi pentru alte categorii de intelectuali şi chiar pentru elevi şi studenţi. Prestigiul ştiinţifi c de care s-a bucurat l-a recomandat ca membru al unor societăţi străine şi româneşti, cum ar fi Comitetul de Geologie şi Geofi zică Marină (din Monaco, 1968), Academia de Ştiinţe din New York (1977), secretar ştiinţifi c şi vicepreşedinte al Societăţii de Ştiinţe Geologice din România. Activitatea ştiinţifi că depusă, refl ectată în vasta literatură publicată, creionată succint de autorii prezentei evocări, a relevat contribuţiile notabile ale dr.docent Ştefan Airinei în acest domeniu important al ştiinţelor geologice.

Ing. Miron N. POPESCUDr.ing. Florin A. RĂDULESCU

important


Info

Într-un articol din aprilie 2010 s-a făcut o scurtă trecere în revistă a cercetărilor seismice cu obiectiv adânc, executate în România din anul 1996 până în prezent. S-au menţionat şi o serie de repere ale acestui gen de studii geofi zice ce s-au derulat în Europa, pe continentul nord-american şi în fosta Uniune Sovietică. S-au prezentat, de asemenea, şi principalele rezultate cantitative ale studiilor seis-mice (de refracţie şi refl exie) din zonele investigate în România prin aceste metode. Nu s-au menţionat, însă, anumite aspecte notabile asupra acestui domeniu al cunoaşterii fi zico-geologice şi geofi zice care vor face obiectul prezentei contribuţii.

Geologii de suprafaţă, după epuizarea informaţiilor rezultate din observaţia directă, şi-au extins imaginaţia şi în adâncime, încercând să intuiască structura profundă şi relaţiile dintre diferitele entităţi tectonice. În această direcţie, geofi zica, prin diversele ei metode, a avut contribuţii notabile, unele dintre acestea referindu-se la nivele foarte adânci ale Globului. Astfel, s-au remarcat în mod deosebit seismologia, cercetarea seismică şi cea gravimetrică.

Analiza particularităţilor undelor seismice generate de cutremurele de pământ a constituit una dintre primele surse de informaţii asupra structurii păturii superfi ciale a Globului terestru, denumită crustă sau scoarţa Pământului. Primele cercetări sistematice le datorăm lui A. Mohorovičić (1910) şi S. Mohorovičić (1914). Meritul lor constă în descoperirea unei discontinuităţi seismice principale, denumită marea discontinuitate, situată în Europa, la

adâncimi de 55-60 km, reprezentând limita inferioară a scoarţei terestre. Aceasta generează o undă frontală ce se urmăreşte la distanţe mari, de peste 200 km.

Ceva mai târziu, V. Conrad evidenţiază pe înregistrarea seismului produs în Germania pe 28 noiembrie 1923 o altă undă seismică generată de o limită de contrast seismic situată în cuprinsul crustei terestre; un calcul al adâncimii acestei limite a furnizat valoarea de 23,5 km (Mohorovičić, 1927).

Studiul cutremurelor a indicat o adâncime mare a discontinuităţii seismice din baza crustei de sub Munţii Alpi, fapt ce a confi rmat ipoteza lui J. Airy (1855) conform căreia domeniul crustal se îngroaşă în general sub continente şi în special sub ariile muntoase, formând aşa-zise „rădăcini”, şi se subţiază sub bazinele oceanice, dând naştere la „antirădăcini”; respectiva ipoteză s-a bazat pe variaţia gravităţii în aceste regiuni ale Globului.

Aceste prime informaţii obţinute din studiul cutremurelor i-au permis lui S. Mohorovičić (1927) să emită o serie de consideraţii asupra constituţiei fi zico-geologice a păturii superioare (crusta) a Pământului. Astfel, el admite existenţa unui strat superior (sial), cu o grosime de circa 40 km, constituit din roci acide (granite, granodiorite), şi a unui strat inferior (sialma) de circa 20 km grosime, alcătuit preponderent din roci bazice (diorite, gabbrouri), ambele dispuse pe un substrat (sifema) de roci ultrabazice (piroxeni, olivină). Mohorovičić schiţează şi distribuţia vitezelor undelor longitudinale (P), bazată tot pe studiul seismelor, care reprezintă primul model al vitezelor din crusta terestră (1927);

CONSIDERAŢII PRIVIND CONSIDERAŢII PRIVIND STRUCTURA SCOARŢEI TERESTRESTRUCTURA SCOARŢEI TERESTRE

Dr.ing. Florin A. RĂDULESCU Dr.ing. Doru MATECIUC Institutul Naţional de Cercetare -

Dezvoltare pentru Fizica Pământului

Abstract: The authors present some general information on the continental crust structure based

on seismological and seismic studies. The last part refers to the Romanian contributions in gravity and seismic fi elds.

40

Info

Figura nr. 1: Distribuţia vitezelor undelor longitudinale în crusta continentală (după Mohorovičić, 1927).

respectiva distribuţie a vitezelor undelor seismice P evidenţiază două salturi ale acestora, de la 5,7 la 6,2 km/s (adâncime cca 40 km), şi altul de la 6,4 la 7,8 km/s (adâncime cca 60 km), acesta din urmă marcând trecerea de la crustă la mantaua superioară (Figura nr. 1).

S-au efectuat şi studii de laborator asupra densităţii şi vitezelor undelor P şi S în diferite tipuri de roci supuse la presiune, cum ar fi : granite, granodiorite, diorite, gabbrouri şi dunite (Adams, Williamson, 1923). Acestea au relevat creşterea vitezelor seismice odată cu creşterea presiunii şi, bineînţeles, a densităţii rocii respective. Dunitele (roci ultrabazice) cu densităţi de 3,38-3,41 g/cm3 (la 2, respectiv 10 kbar) ating viteze (P) de 7,3 km/s la 2 kbar, crescând până la 7,6 km/s la 10 kbar.

Acumularea informaţiilor experimentale asupra undelor seismice generate de cutremure şi a datelor seismologiei exploziilor (seismologie cu sursă controlată), în special după cel de-al doilea război mondial, au îmbogăţit cunoştinţele asupra constituţiei regionale şi de detaliu a crustei Pământului. Într-o lucrare din 1955, seismologul american B. Gutenberg a sintetizat informaţiile asupra vitezelor undelor seismice din crustă şi manta în regiunile de SV ale Germaniei, în Italia, NV Munţilor Apenini, precum şi în America de Nord (California de Sud). Datele se referă la vitezele medii ale undelor seismice P şi S din crusta superioară, mediană şi inferioară; ultimele se referă, de fapt, la domeniul mantalei superioare (8,0-8,19 km/s pentru VP şi 4,4-4,70 km/s pentru VS).

Datele obţinute în timp au stat la baza elaborării unor modele simplifi cate ale crustei, cum ar fi modelele lui F. Press (1961), M.H.P. Bott (1961), V.V. Belousov (1966), P. Giese (1972), N.I. Davidera et al. (1977), I.S. Volvovski (1973), P. Giese, C. Morelli (1975), S. Mueller (1977), C. Prodehl (1977). Modelele avansate după anii ’70 au îmbunătăţit semnifi cativ modelele anterioare, din anii ’60 (Press, Bott, Belousov), prin introducerea unor concepte inovatoare asupra zonelor de inversie a vitezelor la diferite adâncimi, precum şi a noilor ipoteze privind confi guraţia şi contrastul de viteze la

nivelul discontinuităţilor seismice puse în evidenţă în domeniul crustal superior şi inferior.

La aceste modele avansate, o contribuţie importantă au avut-o studiile de refl exie la timpi mari, realizate prin tehnologii moderne, de acoperire multiplă cu grad înalt de acoperire. Astfel, s-a impus înlocuirea noţiunii de discontinuitate seismică de ordinul I prin zone de tranziţie stratifi cate, cu inversiuni de viteză (Fuchs, 1969, 1970). Analiza refl ectivităţii verticale a unui asemenea mediu stratifi cat în domeniul timp cu ajutorul seismogramelor sintetice şi în domeniul frecvenţă a reprodus particularităţile refl exiilor crustale adânci. Acest model seismic a fost imaginat şi pentru discontinuitatea majoră din baza crustei, denumită discontinuitatea Mohorovičić, din diferite arii tectonice ale Europei (în Alpi, pe Scutul Ucrainean, în Germania, în Depresiunea Precarpatică din Rusia etc.), Asiei (Depresiunea Fergana, Sahalin, Ural etc.) şi Americii de Nord (SUA, Canada).

Studiul seismic al crustei terestre a fost abordat şi prin metode de refracţie (metoda undelor frontale) în Europa, în Alpii vestici, în special din a doua jumătate a deceniului şase al secolului XX; cerce-tările sistematice s-au extins în deceniile următoare în Franţa, Fenoscandinavia, fosta URSS şi toate ţările ex-comuniste (Rădulescu, 1989).

Volumul mare al studiilor de refracţie a permis stabilirea naturii undelor seismice, înregistrate până la distanţe mari, de circa 300 km; se urmăresc în general undele frontale de la diferitele orizonturi de contrast seismic din crusta terestră şi o undă refl ectată intensă, generată de limita Mohorovičić (limita crustă/manta) (Volvovski, 1973). De la distanţe de 120-150 km s-a identifi cat unda frontală PM (sau Pn) ce se propagă de-a lungul limitei M (Moho) şi caracterizează regimul de viteză din partea superioară a mantalei (7,5-8,5 km/s). Cu cât contrastul dintre vitezele de propagare prin crustă şi prin mantaua superioară este mai mic, trecerea dintre aceste domenii făcându-se treptat, cu atât intervalul de urmărire al undei frontale Pn este mai redus (Giese, 1972); evident, şi unda refl ectată PMP suferă aceeaşi modifi care, dispărând total în


Infodomeniul distanţei critice (80-120 km de la punctul de generare a energiei seismice).

Modelul structurii fi ne al crustei continentale elaborat de Mueller (1977) evidenţiază următoarele particularităţi fi zico-litologice ale acesteia:

crusta sedimentară şi partea superioară a • crustei cristaline sunt caracterizate de un gradient al vitezelor mai puţin intens decât cel indicat de studiile de laborator; zona sialică de viteză joasă (adâncimi de 10-• 15 km) este asociată unui domeniu lacolitic cu intruziuni granitice; crusta mediană şi inferioară se remarcă prin • viteze ceva mai reduse faţă de modelele anterioare, cu o zonă amfi bolitică de viteze înalte, asociată limitei Conrad; zona de tranziţie crustă–manta este • considerată a avea o grosime redusă, care poate explica particularităţile refl exiilor generate de limita M; pentru partea superioară a mantalei, alcătuită • din roci ultrabazice, se admite o structură lamelară, cu alternanţe de viteze înalte şi viteze joase, care ar explica caracterele refl exiilor cu incidenţă normală şi anizotropia undei frontale Pn (Figura nr. 2).

Stratul (canalul) de viteză joasă din cuprinsul crustei mediane este prezent şi în modelul petrologic al crustei continentale al lui Giese şi Morelli (1975). În cadrul acestui model, crusta sedimentară se remarcă printr-o creştere a vitezelor VP până la valori de 6,2-6,5 km/s, valori tipice pentru granite

şi roci cristalofi liene (gnaise); gradientul pozitiv de viteză este datorat, în principal, creşterii presiunii litostatice.

Canalul de viteză joasă din crusta mediană (partea inferioară a stratului crustal superior) se datorează topirii parţiale a rocilor sialice la temperaturi ce depăşesc 7000C, fapt ce determină o scădere a vitezelor (Figura nr. 3).

Crusta inferioară este alcătuită, probabil, din roci bazice (migmatite, anortozite) şi chiar ultrabazice (diorite). Mantaua superioară (partea ei superioară) este constituită din roci ultrabazice (peridotite, eclogite), cu viteze determinate în laborator care se apropie cel mai mult de viteza undei frontale Pn (7,6-8,4 km/s).

Studiile seismice adânci au relevat existenţa în cadrul crustei continentale a două subtipuri ce caracterizează zonele orogenice (Carpaţi, Caucaz, Alpi etc.) şi cele platformice (Platforma Ucraineană, Scutul Baltic, Depresiunea Nipru-Doneţ etc.).

Cercetările seismice au evidenţiat şi tipul de crustă suboceanică (cum ar fi cea din Marea Neagră şi Insulele Kurile), iar în domeniul oceanic o structură crustală tipică, cu grosimi totale reduse ale crustei, lipsa stratului granitic şi grosimi scăzute ale stratului bazaltic (Oceanul Atlantic, Pacifi c etc.), reprezentând tipul de crustă oceanică (Volvoski, 1973; Davidova et al., 1972; Massé, 1973; Prodehl, 1977; Warner, 1985). Trecerea de la un tip de structură crustală la altul se face prin intermediul unor structuri de tranziţie, cu variaţii mari de grosime ale domeniilor crustale constitutive.

Figura nr. 2: Modelul crustei continentale (1 – sedimente cenozoice, 2 – sedimente mezozoice, 3 – fundament cristalin, 4 – zonă lacolitică cu intruziuni granitice, 5 – migmatite, 6 – amfi bolite, 7 – granulite, 8 – roci

ultramafi ce, mantaua superioară, (după Mueller, 1977).

42

InfoPrimele încercări de evaluare a structurii

crustei terestre din România s-au datorat studiilor seismologice şi gravimetrice. În faza de început, cercetările gravimetrice pe baza anomaliilor izostatice au furnizat parametri crustali mai apropiaţi de cei rezultaţi din studiile ulterioare, în special cele seismice, ale sondajelor seismice de adâncime.

Studiile seismologice din această perioadă de pionierat a geofi zicii româneşti au relevat, pe baza observaţiilor asupra seismelor crustale şi subcrustale, grosimi ale crustei în totalitate şi ale stratelor crustale din zona Vrancea şi din regiunile Bucureşti şi Câmpulung (Demetrescu, Petrescu, 1953, 1954).

Figura nr. 3: Distribuţia vitezelor şi structura petrologică a crustei continentale (după Giese, Morelli, 1975).

Interpretările gravimetrice au avut la bază hărţile anomaliilor izostatice din România în ipotezele Pratt şi Airy (M. Socolescu, D. Bişir, D. Popovici, M. Visarion, 1954); în studiul respectiv s-au elaborat mai multe variante, funcţie de grosimea stratului sialic. Autorii au prezentat şi harta anomaliei izostatice regionale din partea estică a ţării (de la meridianul oraşului Turnu Severin spre est).

Mai târziu, în 1963, M. Socolescu, D. Popovici şi M. Visarion au prezentat harta cu izobate ale suprafeţei Mohorovičić (limita inferioară a crustei) pe întreg teritoriul românesc şi structura crustei de-a lungul a opt profi le transversale arcului carpatic.

În acelaşi an, 1963, un alt colectiv, condus de profesorul I. Gavăţ (R. Botezatu, Şt. Airinei, M. Socolescu, S. Stoenescu şi I. Vencov), a elaborat, pe baza anomaliilor gravimetrice şi magnetice, Harta structurii profunde a României. Pe această imagine autorii au trasat o serie de aliniamente (linii structurale) gravimetrice şi magnetice (de diferite ordine) care separă sectoare ale fundamentului teritoriului cu diverse particularităţi petrofi zice şi de vârstă geologică.

Într-o lucrare din anul 1977, profesorul Ştefan Airinei arată faptul că anomaliile gravimetrice regionale de maxim refl ectă segmente litosferice reprezentând Placa Est-Europeană şi Microplaca Mării Negre în est, Microplaca Moesică în sud, iar în vest Microplaca Alpină (înglobând Depresiunea Pannonică, Munţii Apuseni şi Depresiunea Transilvaniei). Anomaliile de minim defi nesc zonele

de contact dintre aceste sectoare litosferice, cu structuri crustale distincte. În schiţa prezentată de autor sunt indicate şi tendinţele de mişcare orizontală a respectivelor domenii, fapt ce ar explica şi geneza seismelor adânci din Vrancea (prin mişcările contrare ale Microplăcii Alpine şi a Microplăcii Mării Negre).

În timp, cercetările gravimetrice au contribuit la elaborarea unor modele structurale adânci, crustale ale Carpaţilor Orientali (Visarion et al., 1988), a zonei de curbură a acestora (Ligia Atanasiu, V. Roşca, M. Rogobete, 1996), a Munţilor Făgăraş şi a Transilvaniei de sud (Ana Tudor, D. Tudor, 1994; Visarion, Săndulescu, 1991), a Maramureşului şi Ucrainei Subcarpatice (Săndulescu et al., 1993) etc.

Informaţii interesante asupra structurii de adâncime s-au obţinut şi prin metoda sondajelor magnetotelurice din zona de curbură a Carpaţilor Orientali, pe profi lul Medieşul Aurit–Valea Tisei (D. Stănică, Maria Stănică, M. Visarion, 1986), în Depresiunea Getică etc.

După cum se ştie, din 1966 s-au abordat studii seismice de refracţie de adâncime de-a lungul a trei profi le care au traversat entităţi tectonice majore ale României. Informaţiile obţinute în urma acestor lucrări, care s-au derulat timp de 10 ani (până în 1976), la care s-au adăugat datele refl exiilor la timpi mari, au permis elaborarea unor hărţi structurale la nivelul discontinuităţilor Conrad (în crusta mediană) şi Mohorovičić (baza crustei terestre) (Rădulescu, 1988). Imaginile respective ilustrează crusta cu


Infogrosime mare (40-52 km) pe aria Carpaţilor Orientali şi Meridionali, cu grosimi intermediare (30-40 km) în zona platformelor (Moesică, Moldovenească), şi o crustă subţire în vestul ţării, pe aria Depresiunii Pannonice (26-30 km) (Figura nr. 4).

Cercetările au evidenţiat şi alte elemente structurale şi tectonice inedite, cum ar fi :

grosimea de 18-20 km a crustei sedimentare • din Depresiunea Focşani–Odobeşti;prelungirile nord-vestice ale faliilor dobro-• gene Peceneaga–Camena şi Capidava–Ovidiu care afectează şi domeniile adânci ale crustei terestre, identifi cându-se şi la nivelul limitei Moho; identifi carea unei zone de inversie a vite-• zelor în baza crustei din vestul Platformei Moesice; prezenţa unei zone de tranziţie crustă-• manta, cu grosimi diferite (2-5 km), în Munţii Apuseni şi în Depresiunea Getică (zona Nord-Strehaia); trecerea de la crusta groasă a Carpaţilor • şi cea subţire a Bazinului Transilvaniei se face prin intermediul unor fracturi crustale majore, evidenţiate şi gravimetric (Gavăţ et al., 1963; Rădulescu, 1989) etc.

În ultimele două decenii ale secolului XX, cercetările seismice care au vizat descifrarea structurii crustei s-au efectuat într-un volum considerabil redus, bazat pe studiul exploziilor masive produse în cariere şi prin înregistrări de refl exie la timpi mari; s-au efectuat asemenea lucrări în Dobrogea şi în Munţii Apuseni (Pompilian, Rădulescu, 1995).

Începutul de secol XXI se remarcă printr-o serie de colaborări cu specialiştii germani de la Universitatea

din Karlsruhe, de-a lungul unui profi l orientat VNV-ESE (sud Tulcea–Brăila–Mediaş–Aiud), numit „Vrancea 2001” (Hauser et al., 2007). Interpretările fi zico-geologice ale datelor de observaţie au confi rmat, în general, imaginile anterioare şi au furnizat informaţii suplimentare asupra vitezelor VP în domeniul crustal până în partea inferioară, în zona discontinuităţii Mohorovičić (prin elaborarea unui model 2D viteză-adâncime). Autorii prezintă particularităţile de grosime şi de viteză ale celor trei entităţi structurale traversate de aliniamentul respectiv, şi anume: blocul Tisia–Dacia, Moesic şi Nord-Dobrogean.

Bibliografi e selectivă:

1. Davidova, N.I., Kasminskaya, I.P., Kapustian, N.K., Michota, G.G. – Models of the Earth’s Crust and M Boundary, Z. für Geophys., 1972, 38, 3, 369-393.

2. Gavăţ, I., Airinei, Şt., Botezatu, R., Socolescu, M., Stoenescu, Sc., Vencov, I. – Structura geologică profundă a teritoriului R.P.R. după datele actuale geofi zice (gravimetrice și magnetice), St. Cerc. Geol. Geofi z., 1963, 1, 1, 7-34.

3. Hauser, F., Răileanu, V., Fielitz, W., Dinu, C., Landes, M., Bălă, A., Prodehl, C. – Seismic Crustal Structure between the Transylvanian Basin and the Black Sea, Romania, Tectonophysics, 2007, 430, 1-25.

4. Mohorovičić, S. – Űber Nahbeben und die Konstitution des Erd am Mondinnern, Geol. Beit. Geophys., 1927, 17, 180-217.

5. Mueller, S. – A new model of the continental crust in the Earth’s Crust (its Nature and Physical Properties), J.G. Heacook ed., Am. Geophys. Union, 1977, 289-317.

Figura nr. 4: Schiţa structurală a discontinuităţii Mohorovičić (─ 35 ─ – izobate, --- – falii majore)

44

Info

Începută în anul 1972, achiziţia imaginilor satelitare continuă prin misiunile satelitare de teledetecţie în exploatare, asigurând un important volum, prin cantitate şi diversitate, de informaţii necesare analizelor geospaţiale.

Timp de peste 10 ani, misiunea LANDSAT a fost singura misiune satelitară de teledetecţie care a furnizat utilizatorilor de pretutindeni imagini şi informaţii necesare analizei geospaţiale, frecvenţa de revizitare asigurată fi ind de 18 zile.

Imaginile sunt obţinute ca urmare a înregistrării luminii (unde electromagnetice) refl ectate de suprafaţa Pământului, atât în domeniul vizibil al spectrului, cât şi în afara lui.

Drd.mat. Manuel Vais

U t i l i z a r e a i m a g i n i l o r s a t e l i t a r e d e t e l e d e t e c ţ i eU t i l i z a r e a i m a g i n i l o r s a t e l i t a r e d e t e l e d e t e c ţ i e

Spectrul electromagnetic este domeniul tuturor frecvenţelor posibile ale radiaţiei electromagnetice (între aproximativ 1023 herţi şi 0 herţi), corespunzând unor lungimi de undă cuprinse între dimensiunile atomice şi dimensiunea Universului.

Spectrul vizibil (stânga) este subdivizat astfel:

Roșu• – între 610 şi 700 nm; Portocaliu• – între 590 şi 610 nm; Galben• – între 570 şi 590 nm; Verde• – între 500 şi 570 nm; Albastru • – între 450 şi 500 nm; Indigo• – între 430 şi 450 nm; Violet• – între 400 şi 430 nm.


InfoDomeniul infraroşu este subdivizat după cum urmează:

NIR – Near InfraRed – Infraroșu apropiat• – între 700 şi 1 400 nm; SWIR – Short-wavelength InfraRed – IR unde scurte• – între 1 400 şi 3 000 nm; MWIR – Mid-wavelength InfraRed – IR unde medii• – între 3 000 şi 8 000 nm; LWIR – Long-wavelength InfraRed – IR unde lungi• – între 8 000 şi 15 000 nm; FIR – Far InfraRed – Infraroșu îndepărtat• – între 15 000 şi 1 000 000 nm.

Misiunile următoare au avut ca scop achiziţia de imagini similare sau complementare, astfel încât să completeze cantitatea de informaţie, atât prin reducerea timpului dintre două imagini consecutive, cât şi informaţii noi în completarea celor existente, respectiv tehnologii hardware şi software noi care să permită abordarea unor domenii inovatoare în analiza geospaţială.

Menţionăm, astfel, tehnologia implementată în misiunea SPOT, care a permis achiziţia perechilor de imagini stereo – imagini ale aceleiaşi zone achiziţionate sub unghiuri de vizualizare diferite –, asigurând, prin dezvoltările de software corespunzătoare, posibilitatea obţinerii directe a modelului digital al terenului (DEM – digital elevation model).

În Figura nr. 1 exemplifi căm un model digital al terenului pentru o zonă din judeţul Gorj, în vecinătatea localităţii Ţicleni, obţinută din înregistrări stereo SPOT-5 cu nivele de elevaţie cuprinse între 0 şi 514.

Figura nr. 1: Exemplifi care DEM obţinut din înregistrări stereo SPOT-5.

Această tehnologie o regăsim mai târziu şi la alte misiuni satelitare.O altă îmbunătăţire implementată în misiunea SPOT şi preluată după aceea şi de misiunea LANDSAT

– ETM a fost instalarea la bordul satelitului a unui senzor suplimentar pentru achiziţia unei imagini alb-negru pe un interval spectral mai larg – senzorul Pancromatic, dar cu o rezoluţie spaţială mai bună decât cel multispectral. La nivelul procesării imaginilor, aplicarea procedeului de Pansharpening conduce la obţinerea unei imagini multispectrale noi (imagine „sintetică”), cu rezoluţia spaţială a senzorului Pancromatic.

Alte misiuni satelitare de teledetecţie s-au concentrat pe diversifi carea benzilor spectrale şi reducerea rezoluţiei spaţiale, păstrând însă compatibilitatea cu rezoluţia spaţială a misiunilor anterioare. Această compatibilitate se referă la posibilitatea expandării imaginii iniţiale într-una nouă, de rezoluţie mai bună, sau a comasării imaginii inţiale într-o altă de rezoluţie mai slabă. Procedeul de expandare, respectiv comasare, va fi descris mai jos.

U t i l i z a r e a i m a g i n i l o r s a t e l i t a r e d e t e l e d e t e c ţ i e

46

Info

Schema nr. 1.


InfoBenzile spectrale ale senzorilor multispectrali, respectiv hiperspectrali, instalaţi la bordul sateliţilor

de teledetecţie sunt redate grafi c în Schema nr. 1, iar mai jos urmează tabelul rezoluţiilor spaţiale ale diferiţilor senzori satelitari.

Tabelul nr. 1: Rezoluţia spaţială a unor senzori satelitari.

Misiune satelitară Tip senzor Rezoluţie spaţială (m)

LANDSAT MSS Scanner multispectral 79x56

LANDSAT-TMScanner multispectral 30

Infraroşu termal 120

LANDSAT-ETMScanner multispectral 30

Pancromatic 15

Mwir 60

EO-1Scanner multispectral 30

Pancromatic 10

scanner hiperspectral 30OrbView-2 Scanner multispectral 1.1 km

OrbView-3Scanner multispectral 4

Pancromatic 1

OrbView-5Scanner multispectral 1,65

Pancromatic 0,41

QuikbirdScanner multispectral 2,5

Pancromatic 0,61

IkonosScanner multispectral 4

Pancromatic 1

WorldView-2 Scanner multispectral 2

Pancromatic 0,5J – ERS Scanner multispectral 18

ADEOS-2 Scanner multispectral similar cu LANDSAT TM 250ALOS Scanner multispectral 2,5

SPOTScanner multispectral 20

Pancromatic 10

SPOT-5Scanner multispectral 10

Pancromatic 2,5

FormoSat-2Scanner multispectral 8

Pancromatic 2

IRSScanner multispectral 23,5/70,8

Pancromatic 5,8

Senzor cu vedere largă 188EROS-A Pancromatic 1,8CartoSat 2 Pancromatic 1

RazakSatScanner multispectral 5

Pancromatic 2,5Constelația RapidEye Scanner multispectral 5

Distingem două direcţii principale în procesarea imaginilor multispectrale de teledetecţie, şi anume:Procesarea individuală a imaginilor şi analiza geospaţială a acestora.• În acest caz rezoluţia spaţială şi structura benzilor spectrale sunt informaţii de referinţă, funcţie de care, în concordanţă

48

Infocu cerinţele aplicaţiilor avute în vedere, selectăm algoritmii pe care îi aplicăm în cursul procesării. În acelaşi timp, sunt situaţii în care senzorul a fost proiectat astfel încât să satisfacă cerinţele specifi ce ale anumitor aplicaţii.Procesarea imaginilor multispectrale în vederea generării unor noi imagini, pe care le • numim imagini „sintetice”, prin fuziunea selectivă sau nu a imaginilor achiziţionate de către senzorii instalaţi la bordul diferitelor misiuni satelitare de teledetecţie – imagini multispectrale, RADAR, hiperspectrale.

Referitor la prima categorie, facem următoarele menţiuni:În 1973, J.W. Rouse introduce, pentru imaginile multispectrale LANDSAT-MSS, Indicele normalizat

de diferențiere, dat de raportul:

unde NIR este răspunsul spectral din banda spectrală aferentă canalului Infraroşu Apropiat (Banda 7 LANDSAT MSS), iar RED este răspunsul spectral din banda spectrală din vizibil aferentă canalului Roşu (Banda 6 LANDSAT MSS), ceea ce înseamnă generarea unui strat nou „sintetic”, rezultat pe baza răspunsurilor spectrale înregistrate.

Aceşti indici au fost generalizaţi şi la nivelul imaginilor LANDSAT ETM, şi anume:NDVI – Indicele normalizat de diferenţiere a vegetaţiei (vegetation):

NDWI – Indicele normalizat de diferenţiere a apei (water):

NDSI – Indicele normalizat de diferenţiere a zăpezii (snow):

NDMI – Indicele normalizat de diferenţiere a umidităţii (moisture):

NDBI – Indicele normalizat de diferenţiere a construcţiilor (buildings):

Aceşti indici pot fi folosiţi la procesarea oricărei imagini multispectrale, indiferent de misiunea satelitară care a achiziţionat imaginea, după identifi carea corespondenţei spectrale cu intervalele spectrale ale misiunii LANDSAT-ETM (vezi Schema nr. 1).

În aceeaşi categorie a prelucrărilor individuale, menţionăm întăririle de contur, clasifi cări supervizate sau nesupervizate, toate având ca scop extragerea de informaţii care să asigure aducerea la zi permanent a informaţiilor geografi ce şi, deci, a hărţilor aferente.

O menţiune specială pentru misiunea World View 2, a cărei bandă spectrală 1, denumită convenţional Coastal, asigură penetrarea stratului de apă de până la 30 m, permiţând aplicaţii de tip Bathimetrie a zonelor de coastă, respectiv platformă continentală. În Figura nr. 3 exemplifi căm o astfel de zonă.

ţ


Info

Figura nr. 2: Fereastră din LANDSAT-ETM 184 – 28 după aplicarea indicelui NDBI .

Figura nr. 3: Zonă de coastă reprezentată într-o imagine World View 2.

50

InfoDiversifi carea misiunilor satelitare de teledetecţie a avut ca scop, pe lângă lărgirea capabilităţilor

spectrale ale senzorilor, şi reducerea intervalului de revizitare. Mai mult, lansarea unor misiuni de tip constelaţie (misiunea RapidEye, respectiv Cosmo Sky-Med) presupune revizitare zilnică, şi chiar de două ori pe zi, ceea ce facilitează programele de monitorizare a mediului înconjurător (poluare şi diverse fenomene naturale, cum ar fi alunecările de teren).

Alunecările de teren tot mai frecvente, nu numai în România, datorate schimbărilor climaterice, pun în pericol întregi zone, prin consecinţele generate de acestea asupra instalaţiilor petroliere, marilor baraje şi centralelor atomo-electrice. Monitorizarea acestor alunecări de teren este posibilă prin utilizarea imaginilor satelitare RADAR, prelucrate prin algoritmi de interferometrie cu o precizie foarte mare.

Senzorii RADAR sunt caracterizaţi, în acelaşi timp, de posibilitatea achiziţiei imaginilor indiferent de condiţiile de iluminare, fi ind astfel un instrument real pentru activităţile de monitorizare menţionate mai sus.

Referitor la a doua direcţie în dezvoltarea aplicaţiilor de teledetecţie, şi anume imaginile sintetice compuse din imagini achiziţionate în cadrul misiunilor în exploatare începând cu anul 1972, menţionăm următoarele:

Imaginile sintetice pot fi , pe de o parte, imagini multitemporale, realizate prin fuziunea unor imagini achiziţionate la date diferite, în vederea punerii în evidenţă a modifi cărilor apărute în timp, iar, pe de altă parte, sunt imagini obţinute prin fuzionarea unor imagini obţinute de către senzori diferiţi, cum ar fi senzori optici, respectiv senzori RADAR.

Acestea din urmă sunt posibile fi e pentru imagini cu aceeaşi rezoluţie spaţială (de exemplu imagini LANDSAT-ETM şi, respectiv, RADARSAT cu o rezoluţie spaţială de 30 m), fi e pentru imagini care să fi e aduse la aceeaşi rezoluţie prin proceduri de expandare sau comasare a imaginilor, metode descrise în schema alăturată.

Expandarea presupune generarea unei matrici cu pixeli identici, în timp ce comasarea este operaţia inversă, răspunsul spectral rezultat fi ind obţinut prin mediere.

Acelaşi procedeu este utilizat şi în cazul fuziunii imaginilor satelitare multispectrale, respectiv pancromatic, pentru care se aplică procedeul denumit Pansharpening, prin care se propagă informaţiile din imaginile multispectrale cu rezoluţie mai slabă în imaginea nouă, obţinută la o rezoluţie mai bună


Info(de exemplu, imaginile IKONOS, care au o rezoluţie spaţială de 4 m în modul de lucru multispectral, respectiv 1 m în modul de lucru pancromatic).

Din aprilie 1995, GPS – Global Positioning System este un sistem global de navigaţie satelitară (GNSS), termen folosit pentru sistemele de navigare satelitare care furnizează poziţionarea geospaţială în mod independent oriunde pe suprafaţa Pământului. Altfel spus, GPS permite unor echipamente receptoare electronice mici să determine poziţia lor cu o precizie bună, utilizând timpul unor semnale transmise în lungul unei linii de vizare, de către echipamente radio de pe sateliţii sistemului.

Tabelul nr. 2: Sisteme globale de navigaţie satelitară.

Număr sateliţi

Altitudine orbitală

Număr planuri orbitale

Global Positioning System (GPS) SUA 32 22.200 km 6

GLONASS – Rusia 24 19.100 km 3

COMPASS – China 5 geostaţionari 30 orbita medie 21.500 km

GALILEO – Europa 28 23.222 km 3

În timp ce imaginile satelitare, datorită stabilităţii orbitelor, oferă posibilitatea comparării, din punctul de vedere al scării, al diverselor înregistrări, permiţând mozaicarea lor în vederea obţinerii unor hărţi video pentru orice regiune sau a suprapunerii lor pentru realizarea unor imagini multitemporale, fotografi a aeriană nu putea să acopere acurateţea necesară cercetărilor topografi ce fără cunoaşterea coordonatelor camerei în momentul achiziţiei imaginii. Un sistem de navigare, asemenea celor descrise, a putut asigura această cerinţă şi a condus la relansarea teledetecţiei aeropurtate.

Astfel, instrumentele (senzori) care sunt montate pe sateliţi pot fi acum amplasate şi pe avioane special utilizate pentru măsurători de teledetecţie şi, mai mult, au fost dezvoltaţi senzori dedicaţi utilizării lor pe avioane. Astfel, menţionăm:

AVIRIS (Airborne Visible/Infrared Imaging Spectrometer) este un senzor hiperspectral proiectat pentru teledetecţia aeropurtată.

LIDAR (Light Detection And Ranging) este un senzor activ, ca şi RADAR, care emite impulsuri laser către o ţintă şi înregistrează timpul necesar impulsului să se întoarcă la receptorul senzorului.

Toate cele expuse conduc la concluzia că informaţiile de teledetecţie şi bazele de date de tip GIS sunt instrumente capabile să asigure atât hărţi actualizate permanent, cât şi suportul necesar activităţile de monitorizare a mediului înconjurător.

52

Info

În vremurile de regres, în care se afl ă angajată statornic şi atotcuprinzător România contempo-rană, găsesc potrivit a veni în faţa asociaţiei noastre, SIPG, cu iniţiativa de a întreprinde câteva acţiuni, pe măsura modestelor puteri ale acesteia, cu scopul de a zăgăzui secătuirea resurselor de viaţă şi a proteja identitatea spirituală a neamului în faţa valului de disoluţie a spiritualităţii româneşti.

Întristătoarea stare în care se afl ă România de câţiva ani buni are, printre factorii cauzatori şi printre descriptorii acestei stări, şi pe acela al dezindustrializării. Nu mai este nevoie, cred, să invoc fapte şi cifre statistice privind anemierea instituţională şi căderea economică, de vreme ce binele, cuantifi cat prin parametri specifi ci, scade, iar răul, evaluat la rândul său prin termeni similari, creşte. Trista cădere demografi că din ultimii ani în România nu dovedeşte altceva decât scăderea poftei de viaţă a românului, iar creşterea sinuciderilor în lumea minorilor – lăsaţi singuri de milioane de părinţi plecaţi în lumea largă pentru a-şi câştige pâinea cea de toate zilele – ne convinge de realitatea procesului de disoluţie a identităţii spirituale a neamului.

Evoluţia descurajantă din cultură şi din învăţământ, căderea producţiei agricole, reducerea producţiei industriale până la lichidarea unor domenii de ramură (mine, unităţi metalurgice, unităţi energetice etc.) conving, prin puterea faptelor, de ameninţătorul fi nal: secătuirea resurselor de viaţă şi pierderea identităţii spirituale de care am amintit mai înainte.

Găsesc un sprijin în susţinerea ideilor mele în apariţia, deşi sporadică şi argumentată anemic, în sugestia reparatorie de reindustrializare. Aici găsesc potrivit a stabili logica apariţiei verigii de

reindustrializare, căci, chiar dacă nu-i menţionată veriga intermediară dintre industrializarea postbelică şi nevoia de reindustrializare, cerută de unii politicieni contemporani, se impune o recunoaştere a existenţei acestei verigi intermediare – dezindustrializarea din ultimele decenii. A ocoli trecutul în secvenţa sa istorică – industrializarea postbelică, dezindustrializarea de după anii ’90, reindustrializarea defi nită numai enunţiativ – reprezintă premisa rătăcirii istorice în căutarea drumului către viitor.

Identifi carea reliefului real al industriei româneşti, aşa cum a fost el şi cum se prezintă astăzi în România, constituie premisa obligatorie a procesului de reindustrializare. Căci amestecul eclectic de idei şi principii aduse din alte părţi ale lumii, aşa cum uşor se poate vedea în practica ultimelor două decenii, devine o cauză a căderii prin aceea că face din organizarea sistemului naţional productiv un factor de disoluţie organică. Punem în lumină această constatare din intenţia de a vedea organizarea ca resursă a creşterii. Altfel, procesul de conducere, în accepţiunea de administrare efi cientă a resurselor, devine unul eminamente reparatoriu, cum îl putem afl a peste tot în România, de sus până jos, şi nu unul previzional, aşa cum ar trebui să fi e!

Ignorarea trecutului prin necunoaşterea celor două etape – industrializarea postbelică, dezindustrializarea postdecembristă – înseamnă ruperea de adevăruri, uşurarea înstăpânirii pe relieful mental, de aici nemaifi ind decât un pas până la stăpânirea reliefului de resurse naturale ale poporului român. Simplu şi concis înseamnă sărăcirea ţării – înţeleasă ca armă din arsenalul factorilor geopolitici acaparatori.

CHIAR SĂ NU MAI FIE NIMIC DE FĂCUT?CHIAR SĂ NU MAI FIE NIMIC DE FĂCUT?

Dr.ing. Florea NEAGUVicepreşedinte SIPG


InfoSărăcirea ca armă în mâna cuceritorilor a fost

pe larg expusă în lucrările de fi losofi e economică elaborate de Mihail Manoilescu şi surprinzător de concis formulată de învăţătorul acestuia, Mihai Eminescu, în anul 1876: „Sunt acum două feliuri de esterminări – cea prin sabie, sigur cea mai puţin efi cace, şi cea prin sărăcire, care este cea adoptată de politica economică a Occidentului şi care este cu putinţă atunci când un neam răsărit la soare fără civilizaţie economică imitează precum ca copiii formele intelectuale ale culturii străine, fără a crea alături corelatul acelei culturi, industria şi meseriile” (Opere, vol. IX, p. 478). Mai clar şi mai profund nici că se poate expune mecanica înstăpânirii în execuţia ei contemporană, deşi de la aşternerea pe hârtie a gândurilor conclusive ale economistului M. Eminescu au trecut atâţia ani.

Desfăşurarea evenimentelor istorice de după anul formulării eminesciene a sărăcirii ca armă de „esterminare” (1876) ilustrează profunzimea gândirii marelui fi losof prin confi rmarea faptică. Las de o parte confi rmările din ultimii ani, mărginindu-mă la un singur exemplu concludent: „Planul Morgenthau” (1943), a cărui denumire provenea de la numele iniţiatorului H.J. Morgenthau, secretar de stat la Finanţe în guvernul Statelor Unite. Acest plan, aprobat la Quebec de către Roosvelt şi Churchill la 15 septembrie 1943, aducea precizări de detaliu în privinţa capitulării Germaniei şi prevedea dezindustrializarea acestei ţări şi transformarea ei în economie agrară şi de creştere a vitelor (Nicolae Baciu, Yalta și crucifi carea României, Ed. Europa, 1983, p. 66). Propunerea lui H.J. Morgenthau referitoare la criminalii de război germani prevedea împuşcarea pe loc, fără judecată, imediat după identifi care (Constantin Corneanu, Sub povara marilor decizii, Ed. Scripta, Bucureşti, 2007, p. 395).

Revenind la întristătoarea stare în care se afl ă România anilor din urmă, cum am înţeles să formulez fără exagerări realităţile vieţii sociale din ultimele două decenii, voi aduce în faţa dumneavoastră opinii conclusive ale altor autori privind această stare. Din intenţia de a cuprinde cât mai corect descriptorii de stare, am înţeles să mă îndepărtez cu cercetarea opiniilor de zona industrială ca parte, tocmai în scopul de a identifi ca starea întregului.

Iată convingerea profesorului universitar Mircea Popa, critic şi istoric literar, consemnată în revista „Refl ex”, nr. 100-102/2009 din Reşiţa:

„Minciuna devenită tribună publică, grosolănia mârlănească a parlamentarilor care îşi fac de cap în văzul ţării, slăbiciunea deplorabilă a societăţii civile […]. Societatea actuală mi se pare mai bolnăvicioasă ca niciodată, nimic nu s-a clădit durabil, totul mi se înfăţişează ca o imensă farsă de un mahalagism strident şi periculos”. Trecut de vârsta de 70 de ani, profesorul Mircea Popa este speriat de gândul „că aş putea cumva împlini 80 de ani tot într-o astfel de lume” („România literară”, 10 iulie 2009). Zăbovind asupra textului profesorului clujean, mi-am dat seama că formularea mea privind starea sistemului la care ne referim e totuşi „blândă”.

O altă referinţă preluată, aşa cum am specifi cat, din opiniile specialiştilor de prestigiu din alte zone profesionale, este textul academicianului Florin Constantiniu din revista „Historia” (nr. 91, iulie 2009), intitulat: De ce se lasă românii batjocoriți?. Acest editorial începe cu descrierea de evaluare: „Spectacolul oferit de clasa politică este, cu fi ecare zi, mai penibil şi mai trist. Aşa cum am mai spus, în toată istoria românilor nu a existat o clasă politică mai incompetentă, mai coruptă şi mai arogantă decât aceea de astăzi”. Şi, după tratarea în trei coloane a răspunsului la întrebarea din titlu, afl ăm, în încheiere, că „Din păcate, nu mai este nimic de făcut”. Chiar aşa! Nu mai este nimic de făcut! După această concluzie, formulată concis şi clar, nu mai pot rămâne la eufemistica formulare „întristare”, de vreme ce „nu mai este nimic de făcut”. În asemenea situaţie, starea nu mai poate fi defi nită decât jalnică, catastrofală, tragică, iar procesul real de administrare publică a treburilor țării noastre nu poate fi caracterizat altfel decât o paradă a nulităților.

Scriitorul Mircea Cărtărescu surprindea nu demult catastrofalul din societatea românească astfel: „S-a remarcat, şi remarc şi eu, deteriorarea tot mai pronunţată a valorilor, a limbajului şi a mentalităţilor din lumea românească” („Evenimentul zilei”, 24 iulie, 2009). Nu văd ce a mai rămas nedeteriorat din lumea românească.

Tocmai aceste condiţii în care a fost adusă România, şi pe care le-am invocat lapidar mai sus, îmi motivează demersul către Consiliul Director al SIPG de a întreprinde acţiuni încadrabile în prevederile statutare şi îndreptate spre ridicarea competenţei profesionale a inginerilor noştri din domeniul petro-gazier.

Voi grupa propunerile mele în câteva direcţii:cunoaşterea realităţilor economico-sociale –din România postbelică;

CHIAR SĂ NU MAI FIE NIMIC DE FĂCUT?

54

Infoevoluţia postbelică a industriei extractive –româneşti;energetica românească în date şi tendinţe; –cunoaşterea activităţii unor asociaţii de –profi l asemănătoare cu cel al SIPG din ţări cu problematici similare şi angajate în tranziţii sistemice;extinderea formelor de instruire permanentă –a managerilor, specialiştilor, muncitorilor din industria extractivă.

1. Astfel, în scopul cunoaşterii realităților economico-sociale din România postbelică, propun organizarea unui ciclu de patru conferinţe (2 ore expunerea + 1 oră dezbaterea), desfăşurate lunar. Un asemenea ciclu de conferinţe ar putea fi desfăşurat la sediul SIPG, Bucureşti şi, prin repetare, la sucursala Câmpina şi în câteva centre de concentrare ridicată a benefi ciarilor noştri. Organizator al acestor cicluri de conferinţe şi dezbateri propun a fi numit unul dintre vicepreşedinţii SIPG, cu care voi putea conveni tematica, modul de desfăşurare, selecţia experţilor instructori, evaluarea prestaţiei.

2. Industria extractivă postbelică în evoluția ei de la resurse la rezerve și de aici la valorifi carea economică. Tematica ar putea fi pregătită într-un ciclu de cinci conferinţe lunare, organizate la sediul SIPG, Bucureşti şi în centre din provincie (Deva, Petroşani, Tg.-Jiu, Moineşti, Potcoava ş.a.). Elaborarea tematicii, metode de instruire, alegerea grupei de instruire şi modul de selecţie a cursanţilor propun a fi proiectate de către un vicepreşedinte al SIPG.

3. În mod analog propun a fi tratată şi ener-getica românească în date și tendințe. Punctul forte al acestui ciclu ar trebui să fi e corecta defi niţie a energeticii: nu convertirea din resurse în formă electrică sau termică este problematica energetică, ci în resursele de convertit. În forma electrică sau termică a energiei stă marea problemă a lumii contemporane. Cărbunele, petrolul, gazele, uraniul – ce au această trăsătură de esenţă de a fi fi nite şi neregenerabile – constituie miezul problematicii energiei în lume şi nu cuprul din bobinajele generatoarelor sau motoarelor electrice şi nici conductorii de aluminiu din reţelele de distribuţie, cum s-ar putea crede judecând lucrurile în lumina numărului de electricieni din congresele, ministerele, agenţiile şi fi rmele ce se anunţă a fi preocupate de energetica viitorului şi problematica ei.

4. Cunoașterea activității asociațiilor din mediul ingineresc de mine, petrol și gaze cu profi l asemănător SIPG din alte țări ar putea constitui o sursă valoroasă de inspiraţie pentru gruparea noastră. De preferat ar putea fi experienţa societăţilor inginereşti din ţări cu problematici asemănătoare:

structura socio-economică în tranziţie –sistemică;resursele energetice în cădere; –conducerea proceselor din structurile statale –caracterizată prin dominanta reparatorie.

Mi s-ar părea potrivit ca asociaţia noastră să se poată folosi de sprijinul structurilor naţionale (Ministerul Afacerilor Externe, AGIR, agenţii cu profi l transnaţional etc.) şi să stabilească legături de cooperare cu societăţi similare SIPG din ţări ca: Bulgaria, Ungaria, Serbia, Ucraina, Kazahstan, Kirghizia, R.P. Chineză ş.a. Un caz deosebit de atractiv pentru acţiunea pe care o susţin în faţa Consiliului Director al SIPG ar putea fi experienţa parteneriatului energetic al Turkmenistanului cu România, înfi inţat cu ocazia vizitei preşedintelui României în această ţară în zilele de 21-22 iulie 2009.

5. Motivarea acţiunii de extindere a formelor de instruire permanentă a forței de muncă din industria extractivă am precizat-o într-o iniţiativă prezentată în cadrul SIPG cu câţiva ani în urmă, care însă nu a avut urmări faptice. Am afl at, însă, nu demult, justifi carea acestei acţiuni la Seminarul Disponibilitatea forței de muncă. Dezvoltarea abilităților antreprenoriale în Domeniul Energiei în România (23 iulie 2009), desfăşurat la Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, Sala Dacia, la care au participat trei membri ai Comitetului Director al SIPG, circumstanţă care mă motivează să nu mai expun aici cele ce au susţinut toţi cei opt autori de referate.

Vin însă cu sugestia stăruitoare de a elabora în cadrul Comitetului Director, prin grija dlui ing. Ion Filipaş – vicepreşedinte al SIPG, Nomenclatorul de programe de instruire permanentă pentru personalul din ramura extractivă, ce ar urma să fi e adoptat de conducerea SIPG până la sfârşitul lunii martie a acestui an şi pus în lucru imediat în reţeaua de consumatori.

Voi putea da detalii explicative în ceea ce priveşte demersul meu la cele cinci puncte în întâlnirea Comitetului Director al SIPG.


Info

Accelerarea procesului de dezvoltare a socie-tăţii omeneşti a determinat apariţia globalizării, cu consecinţe greu previzibile asupra viitorului statelor şi indivizilor. Trăim într-o lume din ce în ce mai polarizată, mai avidă de a-şi asigura resursele şi rezervele existenţiale, din ce în ce mai vulnerabilă şi mai predispusă la propria-i distrugere.

În prezent, megaeconomiile statelor dezvoltate au ca suport funcţional-existenţial informaţiile, comunicaţiile digitale şi tehnologiile inteligente care, în viitorul apropiat, vor surclasa ca importanţă resursele fi nanciare şi energetice. Cele mai îndrăzneţe idei despre viitor previzionează pe termen nu prea îndepărtat transformarea banilor într-un echivalent pe „cip”, criza fi nanciară fi ind doar preambulul unor uimitoare procese conceptuale, iar metalele rare, precum aurul şi platina, alături de titan, wolfram şi alte elemente din coada Tabelului lui Mendeleev, nu vor fi altceva decât materii prime pentru înaltele tehnologii.

De curând, „jucându-se” cu un i-pod performant,

un reputat strateg militar, doctor în ştiinţe militare-informaţii, a rămas uimit câte aplicaţii poate să dezvolte acesta în timp real şi, făcându-şi cruce, a exclamat, spre amuzamentul celor din jur: „Oglinda fermecată există!”. Cine deţine informaţii, înaltă tehnologie, comunicaţii şi bani virtuali nu va mai avea nevoie de teatre de operaţiuni militare, ci de supercomputere interconectabile, pentru a controla lumea prin război psiho-informaţional.

De loc întâmplător, chiar în timpul declanşării recentelor acţiuni de stradă din Egipt, care, alături de cele din Tunisia, Yemen şi chiar din alte state arabe afro-asiatice, vor aduce schimbări majore pe piaţa resurselor energetice, o ştire de senzaţie a fost lansată pe piaţă: o fi rmă din Marea Britanie a anunţat descoperirea unui nou tip de carburant artifi cial, bazat pe hidrogen. Iată cum este prezentată această ştire din 31 ianuarie 2011 de către Agenţia de Investigaţii Media, cu multiple sensuri: de a linişti opinia publică mondială în privinţa anticipatelor creşteri ale preţului ţiţeiului,

POLITICI DE SECURITATE ÎN POLITICI DE SECURITATE ÎN COMPANIICOMPANII

Prof.univ.dr.ing. Marian RIZEAUniversitatea Ecologică Bucureşti

Cadru didactic asociat U.P.G. Ploieşti, Universitatea de Vest din

Timişoara şi Universitatea din Piteşti

Ing.diplomat Eugenia RIZEASNGN ROMGAZ S.A. Mediaş,

SISGN Ploieşti

Moto:„Securitatea este asigurarea bunăstării viitoare”

Laurence Martin

Abstract: Security procedures which exist and are applied in different companies, fi rms, trading

companies, research institutes, banks or any other fi nancial institutions, no matter their size or activity area can provide their stability and market survival.

56

Infodar şi de a le face cunoscut deţinătorilor de rezerve de hidrocarburi că situaţia este sub control...

„Descoperirea este privită ca un mare pas în istoria umanităţii. O rezolvare atât socială, pe lângă cea economică, cât şi confl ictuală. Mai ales că n-ar mai fi nevoie de războaie pentru acapararea petrolului planetar. O echipă de cercetători britanici de la Laboratorul Rutherford Appleton, lângă Oxford, şi-a anunţat ultima invenţie: benzina artifi cială, bazată pe hidrogen. Aceasta nu poluează, e de trei ori mai ergonomică decât cea adevărată şi costă cam un euro galonul. Poate fi creată în cantităţi nelimitate şi înlocuieşte cu succes şi imediat benzina rafi nată din ţiţei.

Benzina artifi cială va fi disponibilă tuturor, şoferi obişnuiţi, piloţi de curse sau motorişti, în trei ani. Anunţul cercetătorilor de la Laboratorul Rutherford Appleton a făcut senzaţie, având în vedere că petrolul adevărat a atins în ultimul timp preţuri record. «Într-un anumit sens, hidrogenul este combustibilul ideal. Are de trei ori mai multă energie decât benzina per unitate și când arde nu produce nimic altceva în afară de apă», spune profesorul Stephen Bennigton, şeful proiectului dezvoltat de Laboratorul Rutherford Appleton.

Problema până acum era să depozitezi hidrogenul, care avea nevoie să fi e păstrat în cilindri de înaltă presiune sau cu lichide super răcitoare care atingeau –253 grade Celsius, însă cercetătorii laboratorului britanic au rezolvat şi această problemă. Au găsit o modalitate low-cost de a închide amestecul hidruric în granulele unui polimer nanoporos. Acestea pot fi turnate în rezervoare şi se vor comporta ca un lichid.”

Este evident că fi nalizarea cu succes a cercetărilor benzinei sintetice pe bază de hidrogen nu s-ar fi putut realiza fără o protecţie reală a experimentelor, a laboratoarelor şi standurilor de probe, dar mai ales a specialiştilor britanici. Fiind o cercetare de interes strategic, cu siguranţă că întregul complex a fost în vizorul serviciilor de informaţii şi contrainformaţii britanice care au derulat activităţi specifi ce de protecţie, dar Laboratorul Rutherford Appleton de lângă Oxford a benefi ciat şi de o politică proprie de securitate şi protecţie. Dacă nu ar fi avut şi pus în practică politici şi proceduri de securitate coerente, cercetările britanicilor ar fi putut avea soarta celor de la fi rma de autoturisme Renault.

Presa din Hexagon a scris, la 7 ianuarie 2011, că a suspendat din funcţie trei manageri din cadrul Centrului Tehnologic de la Guyancourt, pentru că aceştia ar fi comunicat altor persoane, cel mai probabil unor agenţi secreţi chinezi, informaţii

confi denţiale legate de amplul program de vehicule electrice al companiei. Prin dezvăluirea secretelor a fost ameninţat un plan-pilot în valoare de 4 miliarde de euro, la care compania Renault lucrează împreună cu partenerul său, Nissan. Renault a anunţat că va proteja identitatea celor trei directori suspendaţi, pentru a fi în conformitate cu legislaţia muncii. La solicitarea preşedintelui francez, Nicolas Sarkozy, serviciile speciale au început cercetări complexe privind această operaţiune de spionaj.

Nu de mult, mai precis în decembrie 2009, fi rma Apple s-a confruntat cu o scurgere de informaţii care i-ar fi pus în pericol existenţa. Ca urmare, a iniţiat un program de securitate şi protecţie care depăşeşte orice altă iniţiativă din domeniu.

În viziunea managerilor companiei Apple, spionajul industrial este o ameninţare la fel de serioasă ca şi terorismul. Câteva zvonuri despre un nou gadget pot fi incitante pentru clienţi cu o lună sau două înainte de lansare, dar informaţiile despre viitoarea tabletă multimedia ar putea provoca pierderi de miliarde de dolari dacă ajung pe mâna concurenţei.

Măsurile dure de securitate şi de păstrare a unui proiect secret nu sunt ceva neobişnuit într-o companie de talia Apple. Angajaţii ştiu că dacă vor transmite informaţii sensibile vor fi concediaţi şi daţi în judecată.

Presa a dezvăluit că managerii companiei au o echipă specială de „cârtiţe” infi ltrate în rândul angajaţilor, de care nici măcar directorii departamentelor nu ştiu. „Cârtiţele” urmăresc tot ce se întâmplă prin sediile Apple şi în magazine şi raportează direct celor doi directori ai companiei.

Cea mai mare atenţie este îndreptată, desigur, spre departamentele în care este foarte posibil să apară scurgeri de informaţii. Atunci când există o suspiciune, managerii din clădire sunt anunţaţi şi li se spune să coordoneze operaţiunea de depistare a sursei.

Angajaţilor li se cere să rămână la locurile lor, iar o persoană colectează toate telefoanele mobile din încăpere, pentru a se verifi ca sms-urile şi registrul de apeluri. Dacă cineva trebuie să dea un apel telefonic când telefonul este examinat, trebuie să ceară permisiunea şi convorbirea va fi monitorizată. În tot acest timp, „cârtiţele” rămân la locul lor, fără să le fi e dezvăluită identitatea şi îi supraveghează pe supraveghetori.

Dacă telefonul mobil este un iPhone, datele de pe acesta sunt copiate pe un laptop. Toată lumea trebuie să îşi deblocheze telefoanele, iar „forţele speciale” verifi că orice este salvat pe ele, inclusiv


Infomesaje şi fotografi i, oricât de intime ar fi acestea. Pentru evitarea unor reclamaţii şi chemarea fi rmei în justiţie, se spune că, de fapt, orice iPhone este considerat proprietatea companiei pentru că fi ecare angajat primise unul cadou.

Pe perioada verifi cării telefoanelor, fi ecare angajat trebuie să aibă un screensaver pe ecranul computerului, pentru a nu putea comunica prin chat cu altcineva din clădire sau din exterior. De asemenea, nu au voie nici să vorbească între ei, iar cine nu respectă aceste cerinţe este rugat să plece şi să nu se mai întoarcă.

Nimic nu este însă obligatoriu, ci doar recomandat. Dacă cineva nu predă telefonul, este concediat sau, în cel mai bun caz, anchetat pentru a se vedea de ce a refuzat să o facă. În acelaşi timp, toţi sunt rugaţi să semneze contractele de confi denţialitate pe care le-au mai semnat şi când s-au angajat.

Alte metode de prevenire a scurgerilor de informaţii sunt supravegherea e-mail-urilor angajaţilor, dar şi atragerea unor potenţiali defectori de aşa ceva, prin plasarea unor imagini-capcană cu produse Apple inventate.

Suspiciunile sunt întemeiate de cele mai multe ori, iar vinovatul este descoperit. Totuşi, când acest lucru se întâmplă, i se spune să rămână la biroul lui până la sfârşitul programului, iar apoi este escortat în afara campusului fi rmei Apple din Cupertino.

Totul se face în linişte şi în spatele uşilor închise, departe de ochii celorlalţi angajaţi. Există şi adevărate interogatorii în care cei suspectaţi că au vândut informaţii sunt intimidaţi şi ameninţaţi cu procese.

În luna iulie 2010, un inginer chinez care a pierdut un prototip al celei de-a patra generaţii de iPhone s-a sinucis. El lucra într-una din fabricile companiei taiwaneze Foxxconn, în care se asamblează produse Apple, şi era suspectat că a furat modelul de telefon.

Sun Danyong, în vârstă de 25 de ani, era responsabil de expedierea a 16 viitoare modele a telefonului produs de Apple şi s-a aruncat de pe o clădire cu 12 etaje la trei zile după ce a raportat că unul dintre prototipuri a dispărut. Foştii lui colegi au declarat presei că fusese bătut de paznicii fabricii şi că povestise pe un chat cum a fost ţinut închis într-o cameră în timp ce casa îi era răscolită.

Politicile de securitate a companiilor multinaţionale seamănă mult între ele, au la bază aceleaşi criterii şi obiective, iar scopul principal al acestora îl constituie securitatea datelor şi a informaţiilor pe care le deţin sau cu care operează.

În conjunctura actuală, când informaţiile sunt privite ca resurse esenţiale pentru continua exis-tenţă şi desfăşurare a activităţilor unei organizaţii, necesitatea de a securiza aceste informaţii este imperativă. Atât timp cât o companie intenţionează să intre în diverse parteneriate sau să rămână în afacere, este necesar să implementeze un Sistem de Management al Securităţii Informaţiilor pentru a preîntâmpina riscurile potenţiale. Securitatea informaţiei nu mai trebuie tratată doar din punct de vedere tehnic, ea trebuie inclusă în managementul companiei. Securitatea informaţiei este greu ameninţată de viruşi, acces neautorizat, procesarea neadecvată de către angajaţii companiei (aşa-numitele erori umane), defecţiuni sau dezastre naturale ce au ca rezultat oprirea sau defectarea echipamentelor IT.

Toate acestea îşi pun amprenta asupra activităţii şi imaginii companiei, motiv pentru care securitatea informaţiei trebuie tratată foarte serios şi inclusă în managementul companiei. Păstrarea datelor a devenit o problemă tot mai importantă atât datorită faptului că se manipulează un volum tot mai mare de date, cât şi modului de accesare al acestor informaţii care trebuie să fi e rapid, efi cient, optim din punct de vedere al raportului timp accesare/valoare informaţie.

La nivel mondial, piaţa de securitate IT a ajuns de la 17 miliarde dolari cât era în 2004, la peste 54 miliarde dolari în 2008. Numai în Europa veniturile din vânzarea de software pentru securitate au crescut până la aproape patru miliarde de dolari în 2010. La nivel naţional, potrivit studiilor realizate de experţii în securitatea informaţiei, doar între 15 şi 20% din fi rmele româneşti investesc cu adevărat bani în protecţia virtuală. Dintr-un studiu recent realizat de GeCad reiese că 64,6% din fi rmele autohtone cheltuiesc anual mai puţin de 1.000 de dolari pentru achiziţionarea şi implementarea de soluţii de securitate IT. Doar 20% sunt dispuse să

58

Infodea mai mult de 10.000 de dolari pentru protecţia datelor.

Cele mai „bune practici” pentru securitatea informaţiilor nu există. Pentru a stăvili toate ameninţările, o companie are de ales fi e în a-şi bloca activitatea economică, fi e de a cheltui mai mult decât trebuie. Cea mai bună practică pentru o organizaţie este să-şi evalueze riscurile şi ameninţările, să aleagă dintre ele pe cele mai importante şi care pot duce la afectarea gravă a activităţii, să evalueze aceste riscuri în raport cu standardele sau codurile aplicabile şi să implementeze un număr rezonabil de controale de securitate. Desigur, există organizaţii pentru care securitatea informaţiilor este vitală, cum ar fi băncile, instituţiile fi nanciare şi altele de genul acesta, care necesită implementarea unui sistem de management al securităţii informaţiilor „state of the art”. Pentru celelalte companii, însă, managementul trebuie să stabilească nivelul acceptabil de risc şi să implementeze controalele adecvate acestuia.

Majoritatea studiilor efectuate de companii specializate arată, însă, că pe primul loc la ameninţări privind securitatea informaţiei nu sunt cele externe, ci cele interne. De aceea, companiile trebuie, în primul rând, să-şi instruiască angajaţii

astfel încât să respecte un set minim de reguli de securitate, începând de la un nivel de complexitate mai ridicat al parolelor până la măsuri şi controale de securitate riguroase. Unele dintre cele mai simple măsuri de securitate sunt parolarea computerului, introducerea unui screensaver parolat şi blocarea computerului în momentul în care te-ai ridicat de la calculator.

În privinţa practicilor de securitate a informaţiei, standardul ISO 17799:2005 – Codul de practică pentru managementul securităţii informaţiei – nu este un standard de certifi care şi nici nu a fost vreodată gândit ca atare. Completat însă de specifi caţia tehnică, ISO/TS 27001 – Tehnologia informaţiei – Tehnici de securitate – Sisteme de management al securităţii informaţiei – Cerinţe, şi de Standardul pentru Securitatea Informaţiei (ISMS) BS 7799 (predecesorul ISO/IEC 27001:2005), devenit unul dintre cele mai cerute şi comercializate standarde, poate fi utilizat cu succes în scopuri de certifi care. Aceasta se referă la securitatea informaţiei în cel mai larg sens, stabilind linii directoare şi principii generale de implementare, actualizare şi management al securităţii informaţiei.

„Tehnologiile de securitate a informaţiei reprezintă o funcţie care vizează un control complet al logicii aplicaţiilor implementate, precum şi administrarea vulnerabilităţilor şi riscurilor societăţii interconectate. Ele reprezintă o parte din siguranţa în societate.”* Funcţiile

* University of Lapland, 2000.

principale ale siguranţei datelor, grupate în triada confi denţialitate–integritate–disponibilitate, îşi găsesc corespondentul în dreptul de proprietate potrivit Codului Civil, informaţia fi ind mult mai importantă decât suporturile fi zice care o stochează. Odată cu extinderea utilizării pe toate palierele societăţii a tehnologiilor digitale, legiuitorul a


Infoprevăzut şi modalităţi de protecţie a operaţiunilor legale, realizate pe sisteme aparţinând acestor tehnologii faţă de posibile intruziuni, stipulând în legea penală o serie de infracţiuni ce atentează la securitatea datelor stocate electronic. Cu toate acestea, particularităţile atacurilor informatice generează difi cultăţi specifi ce legate de difi cultatea declanşării urmăririi penale şi probaţiunii în cadrul procesului, fapt ce diminuează controlul real al statului în domeniul infracţiunilor informatice. Astfel, în acest domeniu, mai mult decât în oricare altul, se simte nevoia autoprotecţiei fi ecărui operator, prin defi nirea şi aplicarea unei politici de securitate care, pe lângă garantarea folosirii propriilor sisteme în limitele parametrilor doriţi, va aduce un plus de siguranţă submediului informatic în care acţionează şi mediului economic pe ansamblu. Acest lucru va extinde, la rândul său, stabilitatea mediului social şi securitatea naţională, domeniul fi ind un punct de convergenţă a intereselor între organizaţiile guvernamentale şi agenţii economici şi sociali interesaţi să-şi desfăşoare activitatea şi să evolueze într-un climat de echilibru şi normalitate.

Deşi o vreme îndelungată tehnologiile de securitate a informaţiei au fost apreciate pe baza unui model negativ, valoarea lor fi ind dată de lipsa incidentelor în sistem, astăzi sunt privite drept deschizătoare de oportunităţi. Acest fapt se datorează, în special, interconectării reţelelor la nivel global şi extinderii fi rmelor dincolo de hotarele naţionale, încrederea în brand depinzând în mare măsură şi de nivelul de asigurare al propriilor sisteme de calcul. Pentru asigurarea securităţii informaţiilor critice pentru fi rmă, fi ecare entitate economică trebuie să-şi dezvolte o politică proprie de securitate informatică, primind consultanţă de la fi rme specializate şi desemnând personal specializat pentru implementarea acesteia. Politica de securitate (documentul cadru) reprezintă fundamentul adoptării uneia sau alteia dintre soluţiile de securitate existente pe piaţă, cuprinde în scris modalităţile de acţiune în condiţii normale şi în cazuri de criză ale sistemului, precum şi atribuţiile fi ecărui angajat al fi rmei referitoare la folosirea şi întreţinerea infrastructurii informatice. Securizarea, pe de altă parte, reprezintă un proces evolutiv, paralel cu exploatarea sistemului, ce ţine cont de noile idei şi tehnologii apărute pe piaţă, având ca principal scop reducerea probabilităţii producerii unui eveniment cauzator de pierderi ca urmare a funcţionării necorespunzătoare a sistemului informatic. În cadrul acesteia se defi nesc şi aplică politicile de securitate informatică

derivate din politica de securitate informaţională a organizaţiei respective, efi cienţa acestora jucând un important rol în efi cienţa de ansamblu a activităţilor desfăşurate.

O mare parte a vieţii din societatea contemporană depinde de calculatoare şi reţele de calculatoare. Pentru majoritatea oamenilor cea mai vizibilă interacţiune cu sistemele informatice o reprezintă procesarea datelor prin intermediul unui terminal. Dar, dincolo de acest aspect, reţelele de calculatoare îndeplinesc sarcini extrem de importante în diverse domenii, cum ar fi controlul centralelor nuclear-electrice, dirijarea trafi cului aerian sau cele legate de infrastructura fi nanciară. Calculatoarele reprezintă, în acelaşi timp, instrumentele de lucru zilnice ale organizaţiilor guvernamentale şi societăţilor comerciale. Indiferent de mărimea lor, fi rmele îşi folosesc reţeaua proprie şi legăturile acesteia cu exteriorul pentru a realiza statele de plată, a monitoriza vânzările şi stocurile, a căuta noi parteneri de afaceri şi a se dezvolta. Analizele efectuate la nivel statal şi mondial au conturat o imagine edifi catoare asupra nivelului de întrepătrundere între infrastructurile esenţiale ale societăţii şi sistemele informatice, conturând importanţa deosebită a funcţionării corecte a acestora: „Securitatea naţiunii noastre, viabilitatea economiei, sănătatea şi bunăstarea cetăţenilor se bazează astăzi pe infrastructura de comunicaţii, fi nanciară, de distribuţie a energiei şi de transport. Toate aceste infrastructuri depind tot mai mult de sistemele informaţionale grupate în reţele.”**

Spaţiul cibernetic reprezintă sistemul central al infrastructurii naţionale, un prim pas în asigurarea securităţii informaţiilor vehiculate la nivelul sistemului informaţional global constând în elaborarea unei strategii de securizare a infrastructurilor de importanţă vitală.

Infrastructura oricărei naţiuni este compusă din instituţii publice şi private din sectoarele agricol, alimentar, apă, sănătate publică, transport, fi nanţe şi bănci, industrie chimică şi a alte substanţe speciale, servicii poştale şi maritime. Baza comunicaţională şi informaţională a acestei infrastructuri o constituie spaţiul cibernetic, alcătuit din milioane de calculatoare interconectate, servere, routere, switch-uri, precum şi din cablurile de fi bră optică ce realizează includerea echipamentelor în reţele la diferite nivele. Astfel, funcţionarea sănătoasă a spaţiului cibernetic este esenţială pentru orice economie şi pentru securitatea naţională, fi ecare ţară fi ind nevoită să-şi dezvolte o strategie proprie

** Trust in Cyberspace.

60

Infode securizare a spaţiului cibernetic, fundamentată pe explozia înregistrată de utilizarea reţelelor informatice globale. Luând în considerare particularităţile sistemelor digitale, eforturile nu trebuie orientate numai către spaţiul cibernetic al naţiunii, ci trebuie conjugate la nivel global, avându-se în vedere că s-a ajuns la un grad destul de ridicat al dependenţei reţelelor zonale şi naţionale de funcţionarea reţelei globale. Totodată, riscurile asociate securităţii informaţiilor sunt în continuă creştere, prin atacarea unei reţele naţionale putându-se determina producerea unor efecte negative la nivelul întregii structuri de comunicaţii universale.

Securizarea spaţiului cibernetic este o misiune strategică difi cilă, care necesită coordonarea şi concentrarea eforturilor întregii societăţi, guvernele fi ind nevoite să lucreze împreună la identifi carea ameninţărilor, a vulnerabilităţilor sistemelor, precum şi la stabilirea măsurilor de îmbunătăţire a securităţii spaţiului cibernetic. Viteza cu care se realizează atacurile din spaţiul cibernetic şi anonimatul lor le fac greu de încadrat în categoria unor acţiuni teroriste, criminale sau la nivel de stat, sarcină necesară pentru a adopta un răspuns specifi c în cazul înfăptuirii atacului. De aceea, elaborarea şi aplicarea unor strategii naţionale şi internaţionale de securizare a spaţiului cibernetic poate ajuta la reducerea vulnerabilităţii în faţa atacurilor devastatoare declanşate împotriva infrastructurilor informaţionale critice sau a sistemelor fi zice care sunt coordonate de acesta.

.

Indiferent ce politici de securitate adoptă o companie, sindromul „fructului oprit” constituie marea provocare pentru hackerii din toate colţurile lumii. Nu mai trebuie să insistăm asupra „performanțelor” concetăţenilor noştri în acest domeniu, dar nu putem să nu amintim că ţintele acestora au fost atât site-urile unor instituţii militare şi guvernamentale din ţară şi străinătate, ale unor bănci şi instituţii fi nanciare de renume, dar şi ale unor fi rme. Cel mai recent „succes” al acestora îl constituie furtul a 1,6 milioane de certifi cate de emisii de gaze, în valoare de peste 24 milioane euro, de la HOLCIM S.A.

În acelaşi timp, fi rma HALPYS CEMENT, subsidiara elenă a ITALCEMENTI, a raportat, în luna ianuarie 2011, furtul a circa 300.000 de permise europene de emisii de gaze cu efect de seră din registrul grec al permiselor. Poliţia de la Atena a identifi cat mai multe adrese IP din România ca fi ind la originea atacului informatic.

Dar ce se poate întâmpla când atacurile informatice sunt utilizate de unele state împotriva altora? În luna ianuarie a.c. peste 20% dintre centrifugele atomice instalate la Teheran (Iran) au fost blocate de virusul informatic Stuxnet, pus la punct de Israel şi Statele Unite. Lansat încă din noiembrie 2010, de persoane necunoscute din SUA şi Israel, virusul Stuxnet a depăşit barierele de protecţie ale sistemului nuclear iranian. Şi acesta nu este decât începutul!

Referinţe bibliografi ce:

[1]. Rizea, Marian – Securitatea informațiilor clasifi cate, Editura ANI, 2006.

[2]. Grigore, Stolojanu, Truţă, Meda – Elemente fundamentale ale rețelelor de comunicații, Editura ANI, Bucureşti, 2006.

[3]. Stanciu, Virgil – Auditul și controlul sistemelor informaționale, Editura Economică, Bucureşti, 2007.

[4]. Nicolescu, O. – Sistemul informațional-managerial al organizației, Editura Economică, Bucureşti, 2001.

[5]. Pivariu, Corneliu – Lumea secretelor, Editura Pastel, Braşov, 2005.

[6]. ISO 17799:2005 – Codul de practică pentru managementul securităţii informaţiei.

[7]. ISO/TS 27001, Tehnologia informaţiei – Tehnici de securitate – Sisteme de management al securităţii informaţiei – Cerinţe.

[8]. http://www.romanialibera.ro/stiinta-tehnica/auto/spionaj-la-renault-conducerea-grupului-dorea-sa-fi e-sigura-de-gravitatea-situatiei-214185.html

[9]. http://www.go4it.ro/telefoane-mobile/spionaj-la-apple-steve-jobs-a-fost-tradat-de-un-locotenent-6906933/


Info

C a p i t a l i s m u l n u e s t e o i d e o l o g i e , C a p i t a l i s m u l n u e s t e o i d e o l o g i e , c i o p r a c t i c ăc i o p r a c t i c ă

Dr.ing. Mircea HĂLĂCIUGĂ Expert al Comisiei Europene

Modelele teoretice de organizare a economiei de schimb nu funcţionează în realitate şi, din păcate, în formă pură, „realul” fi ind întotdeauna mai variat şi mai complicat, mai complex şi mai imprevizibil.

În orice economie contemporană se întrepătrund, în proporţii diferite, elemente, caracteristici, mecanisme ale sistemului de piaţă liberă cu cele programate sau conduse „din umbră”, cele statale.

Se poate observa, astfel, că economia de schimb contemporană, aşa cum funcţionează în fi ecare ţară, se prezintă ca un sistem economic mixt, în care se îmbină în anumite proporţii diferite elemente ale sistemului de piaţă liberă cu componente de implicare a statului în economie. Problemele intervin atunci când proporţia în care se îmbină cele două elemente nu sunt adecvate societăţii sau ţării/comunităţii în care urmează să acţioneze. Este acceptată ideea că în economiile majorităţii statelor avansate la baza sistemului se afl ă „economia mixtă”.

O economie naţională contemporană poate fi considerată economie cu piaţă concurenţială dacă aceasta conţine următoarele elemente structurale şi mecanisme de reglare:

Statul democratic este cel care veghează la • respectarea regulilor pieţei, folosind cadrul legislativ şi pârghii economico-fi nanciare specifi ce. Pluralismul formelor de proprietate, în • cadrul cărora cea mai mare pondere o deţine cea particulară.Economia este descentralizată, funcţionarea • ei fi ind consecinţa acţiunilor individuale, a căror conexiune se realizează pe baza cererii şi ofertei, a cadrului legislativ şi a unor cutume economico-fi nanciare.Maximizarea profi tului pentru vânzător • şi a utilităţii pentru cumpărător, interesul personal, ca şi raporturile de piaţă bilaterale reprezintă baza activităţii economice, piaţa concurenţială, la rândul ei, fi ind regulatorul principal al acestor activităţi. Alocarea resurselor, fundamentarea tehnologiilor şi

62

Infomodalităţilor de combinare a concordanţei ofertei cu nevoia socială se fac de către piaţă prin mecanismul preţurilor.Existenţa unui sistem fi nanciar-bancar • ramifi cat, care să-şi asume reglarea operativă a masei monetare şi orientarea acţiunilor agenţilor economici activi.Pe lângă toate cele enumerate mai sus, este • necesară şi o structură tehnico-economică adecvata, care să reprezinte în timp real efi cienţa economică.

Evident că economia mixtă sintetizează sistemul economic din numeroase ţări ale Uniunii Europene în care piaţa este printre altele un important element de reglare a economiei. Mijloacele intervenţiei statale şi amploarea acestora sunt diferite şi nu neapărat nocive, deoarece în sistemul economiei mixte reglarea economică se realizează oricum printr-un mecanism hibrid. „Acest mecanism al economiei mixte s-a născut din situaţiile de criză gravă pe care le-a cunoscut sistemul economic şi social în ansamblul lui, sau ca urmare a unor zguduiri economico-sociale, ca şi din necesitatea de a armoniza exigenţele efi cienţei economice şi liberei iniţiative cu respectarea unor condiţii minimale de echitate socială”.

Nu puţini sunt cei care consideră că în „sistemul capitalist” sau diferenţiat există două mari modele, de importanţă comparabilă, numai viitorul putând să decidă dacă se caută sau se merge către un model unitar – ceea ce eu cred ca este de fapt „morcovul din faţa măgarului”: modelul „neoamerican” şi cel „renan”.

Primul model ar fi specifi c pentru SUA, Marea Britanie, Australia, Noua Zeelandă, noile ţări industrializate din Asia şi alte aşa-numite ţări cu economii emergente (neajunse încă la maturitate).

Cel de-al doilea îşi are rădăcinile în sistemul economiei de piaţă din Germania, regăsindu-se, însă, şi în Elveţia, Olanda, Suedia şi celelalte ţări nordice, Austria sau chiar Japonia.

Capitalismul real, aşa cum este aplicat pe Glob, nu reprezintă de la sine un răspuns direct la marile probleme ale societăţii. Din contră, capitalismul este multiplu şi aproape tot atât de complex ca şi viaţa însăşi. Capitalismul nu este o ideologie, ci o practică, nefi ind „unul, indivizibil”, ci având multe forme ale economiei de piaţă care trebuie să coexiste şi să asigure oamenilor un trai decent.

Lăsând la o parte teoria, observăm cu îngrijorare că recesiunea economică, departe a se fi încheiat, ameninţă să se transforme într-o criză a datoriilor publice. Ţările îşi datorează între ele bani. Mulţi

bani. La nivelul întregii Uniuni Europene datoriile publice ale statelor membre ajung la 8.600 de miliarde de euro.

Agenţia de evaluare fi nanciară Moody’s a publicat un material în care atrage atenţia statelor membre ale U.E. asupra posibilei extinderi a crizei datoriilor publice asupra sistemelor lor bancare, ceea ce ar fi , cu siguranţă, un dezastru. S-a realizat şi o listă centralizată a datoriilor bancare ale tuturor ţărilor europene, utilizând ca sursă Eurostat şi informaţii publicate de băncile centrale ale statelor Comunităţii, pe care-l reproducem mai jos, subliniind faptul că, în cazul ţărilor care au altă monedă decât euro, se pare ca s-a preferat să se calculeze valoarea datoriei în moneda locală, din cauza diferenţelor de curs care ar fi alterat valoarea datoriei.

“1. Italia 115,8 % (1.795 miliarde de euro);2. Grecia 115,1 % (300 miliarde de euro);3. Belgia 96,7 % (326,6 miliarde euro);4. Ungaria 78,3 % (75 de miliarde de euro);5. Franţa 77,6 % (1.489,025 de miliarde euro);6. Portugalia 76,8 % (125.910 miliarde de

euro);7. Germania 73,2 % (1.700 mld. euro);8. Malta 69,1% (3,948 miliarde de euro);9. Marea Britanie 68,1% (950,3 miliarde lire);10. Austria 66,5 % (184,1 miliarde de euro);11. Irlanda 64 % (104,6 miliarde euro);12. Olanda 60,9 % (347 miliarde euro);13. Cipru 56,2% (9,5 miliarde euro);14. Spania 53,2 % (559,65 miliarde euro);15. Polonia 51% (684,3 mld PLN);16. Finlanda 44 % (75 miliarde euro);17. Suedia 42,3% (1.293,753 miliarde SEK);18. Danemarca 41,6 % (689,036 miliarde

Dkk);19. Letonia 36,1% (4,7 miliarde LVL);20. Slovenia 35,9% (12,5 miliarde euro);21. Slovacia 35,7% (22,5 miliarde euro);22. Cehia 35,4% (1.282,29 miliarde coroane

cehe);23. Lituania 29,3% (27,1 miliarde LTL);24. Romania 23,7% (116,526 miliarde lei);25. Bulgaria 14,8% (9,79 miliarde de leva);26. Luxemburg 14,5% (5,4 miliarde euro);27. Estonia 7,2 % (15,5 miliarde EEK);Uniunea Europeană 73,6% ( 8.690,3 miliarde

de euro)”.

Sursa informaţiilor: Eurostat. Informaţiile pot fi verifi cate pe site-ul: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home/


Info

EVOLUŢIA COTAŢIILOR ÎN 2004-2010 LA PRINCIPALELE PRODUSE PETROLIERE

64

Info

mpg_februarie2011

Documents