monte marisa - bedros horasangian

Bedros Horasangian

M A R I S A

Dragul meu PR,

Îţi scriu din nou, prezentă la apel, după o duminică petrecută mai mult sau mai puţin aiurea la marginea lumii în care trăiesc fără prea mult elan. Aş vrea să-ţi spun atîtea, mi se roiesc în cap nici eu nu mai ştiu cîte, desigur mai mult prostii, dar cînd este să mă pun pe scris la calculator mă simt blocată. Cred că mi-ar fi plăcut şi mie să scriu scrisori şi nu e-mailuri. Dar astea-s timpurile care le-am apucat. Fără jupon şi portjartierele care nu ţi-ar fi displăcut ţie. Sunt atipică pentru generaţia mea, cumva odlfashioned, cu gusturi care deja nu mai sunt nici trendy şi nici glossy. Scriu repede şi fără consistenţă. Îmi dau seama de asta, dispare acel firesc, ca atunci cînd eşti lîngă mine. De data asta voi contrazice ritmul capricios al corespondenţei noastre. Greu de înţeles pentru cineva din afară. Voi răspunde imediat, şi nu va fi doar reacţia spontană a unei postadolescente la rîndurile şi pisălogeala ta constantă de ziarist ambiţios şi afemeiat. Am prilejul, răbdătoare fiind, ca să-mi descarc supărarile, cîte au fost, indignările, multe, şi mai ales nedumeririle, oricît aş reduce din ele, şi mai

Monte Marisa – Bedros HorasangianDin volumul Miss Perfumado

multe. Ai plecat în seara aia repede, e treaba ta. Şi tot nu ştiu de ce. Mă sună pe mobil Elfy. Am să revin.Marisa

Acum. Întreruperea mi-a fost de folos. Sunt mai puţin nervoasă.Paul: putea-i să mă scuteşti de scene penibile acasă, mai ales că veniseră în vizită şi nişte rude ale noastre din Portugalia. Sunt din Lisabona, ştiu că nu te interesează, vin rar şi tocmai acum s-a nimerit. Ce explicaţii să dau pentru lipsa mea de chef şi starea mea proastă, fetelor ălora venite la Londra să vadă nu ştiu retrospectivă, care nu mă interesează defel, de la Tate Galery şi să facă cumpărături la Harrods, doar cu gîndul la nefericita aia de Lady Diana şi El Dodi al ei. Ei bine, ele nu aveau nici o vină că noi ne certăm din te miri ce. Şi tu ai plecat pe neaşteptate apoi la Mombay, fără să mă pregăteşti în nici un fel. Ca să ce? Ca să scrii un reportaj pentru The Independent, că doar aşa ţi-a promis Mr. Brian Smith şi ţi-a dat bani de drum. Eu ca şi cum nu exist. Evenimentele astea idioate şi India sunt mai importante pentru tine decît Marisa TA. Mereu îmi scoţi ochii că sunt Marisa TA, dar eu nu simt decît foarte rar chestia asta. Şi în general cînd nu eşti lîngă mine. Sau cînd mă voi întoarce şi eu de la bursa din California. Ceea ce nu e normal. Marisa TA, zău că-mi place! Ce să spun, mare chestie. Eşti un prost. Asta eşti. N-o să te angajeze ăia la ziar nicicum.Vor doar doar să-ţi publice reportajul, corespondenţele şi,


ascultă la mine, eventual să te expui TU unor riscuri, da, la asta nu te-ai gîndit? Degeaba te încăpăţînezi să faci pe free lance journalist-ul, gaşca aia de la ziar a lui William o să te mănînce. Sunt nişte obedienţi cu toţii, scriu cum le place şefilor, nu-ţi dai seama? Nu au nevoie de unul colţos ca tine. Şi cu ochii după femei la orice pas. Şi cam beţiv. Şi foarte dezordonat pe deasupra, tot eu trebuie să strîng după tine oriunde am fi. Chiar şi la tine acasă, altfel nici nu aş putea trece pe acolo, cum eşti în stare să faci atîta mizerie. Dar în fine, faci ce vrei, cum ai şi făcut-o pînă acum, de m-ai sacrificat pe mine pentru capriciile tale: dar să ştii, cu toate că ai profitat ca un nemernic ce eşti de bunătatea mea, n-o să mai ai viaţă uşoară cu mine. De acum încolo, India sunt eu. De-ar fi să mai dai ochii cu mine. Nu sunt supărată, dar vreau să-ţi spun ceea ce tot amîn să-ţi mărturisesc. Profit de plecarea asta ca să-ţi spun tot ce am de spus. Cîntatul tău la chitară este o preocupare frumoasă, dar am şi eu dreptul să fiu iubită corespunzător. Şi constant. Nu doar cînd ţi se năzare ţie că eşti trist şi părăsit de toată lumea. Şi eu ca o proastă te oblojesc pînă îţi trec rănile şi apoi tot eu trebuie să alerg după tine. Că tu nu mai ai timp de nimic, ai de scris, de citit, de jucat tenis sau de jucat pe degete sufletul meu cînd ştiu bine ce ochi dulci îţi face Jane. Jane este o proastă care crede că te iubeşte.Altă specialistă în India şi bărbaţi neînsuraţi. Şi chestia asta mă enervează şi mai tare. Mă crezi, bine. Nu mă crezi, şi mai bine. Cum ai ajuns la New Delhi? La BBC nu au


anunţat nici un accident aviatic, aşa că presupun că eşti în stare bună. Şi o să mănînci cît vrei din mîncărurile alea iuţi care-ţi plac ţie şi mă exasperează pe mine. Mă doare burta de la ele, şi egoist cum eşti, nici că îţi pasă, dar fii atent cu apa, nu bea toate prostiile, doar minerală şi “Vichy”. Ştiu bine chestiile astea că bunicul meu a stat ani în şir în Macau şi în India. De unde să-mi treacă mie prin cap că o să pricopsesc cu unul ca tine, mort după India şi egoist cum nu găseşti în întreg Regatul Unit. Iar de prăpădiţii ăia de indieni, ce să mai spun, degeaba sunt generoşi că nu prea au cu ce. Dacă nu înţelegi sufletul unei femei, cum naiba să pricepi vreodată ceva din toată cultura aia a lor, care pe tine te fascinează? Zău aşa. Şi mi-a fost teamă că ai luat-o şi pe Jane cu tine – te văd în stare de astfel de bancuri tîmpite – dar m-am interesat. E pe aici, şi ce bine ar fi să găsesc pe cineva da la London School of Economics să se încurce cu ea pînă te întorci tu şi scap şi eu de o adversară ca de un vis urît. Nu, ţie nu-ţi pasă deloc ce e în sufletul meu. Şi ai grijă, totuşi, pe unde umbli că Scotland Yard colaborează cu autorităţile indiene şi pakistaneze ca să prindă atentatorii. Pentru tine m-am documentat şi eu. Ba chiar m-am văzut la o cafea cu Miss Dorothy Gordon, de la Departamentul de Limbi Orientale, să aflu mai multe despre ce e pe acolo unde te-ai dus tu. Nu ca un deştept ca tine, ci ca o proastă cum sunt eu, că mă frămînt de fiecare dată mai mult decît e cazul pentru un om care nu merită sentimentele şi


sacrificiul meu. Despre ce vorbeam? Şi nici un duş bun nu mi-a folosit de astă dată, în timp ce tata şi mama, ca să scuze lipsa mea de politeţe, tot dădeau explicaţii savante despre poluarea din oraş şi efectul alimentaţiei asupra nervozităţii locuitorilor din Hampstead.Să mori de rîs, nu alta.Aş vrea să zîmbesc cu gîndul la tine, dar sunt nervoasă. Aş vrea să ies din cercul vicios al atîtor contradicţii. Mai mult îmi este frică de viaţă decît de moarte. Care oricum nu rezolvă nimic.Gata, mă duc să mă culc. Sunt epuizată. Voi reveni mîine, sper într-o formă fizică mai bună. Xoxo. Totuşi.Adeus. Boa Noite.Marisa

Paul, mă enervezi iar. Sigur, mă întrebi ce mai fac, bem obrigado, Well, Thank You! Cum poţi să-mi debitezi asemenea enormităţi? Că este bine pentru relaţia noastră că ai plecat pentru o vreme în Asia – recunosc, nu mă aşteptam să te numească corespondent permanent la Islamabad, dar dacă asta vrei tu şi-ţi face bine, accept senină şi resemnată… - dar să mai spui că o plecare pentru un timp din Londra mi-ar prinde bine şi mie, îmi vine greu să admit! De cînd ai tu bune gînduri pentru mine şi viaţa mea, cînd noi amîndoi ne rotim doar în jurul persoanei tale? Şi acum, hodoronc-tronc, cînd eşti unde eşti, mă trimiţi şi pe mine în afara Londrei! Să


mă odihnesc! Ca şi cum aş fi bolnavă sau cu nervii la pămînt. Nu, nu sunt deloc, dar chiar deloc. Ba Ringo, bunul tău prieten Ringo, îndrăzneşte să se dea la mine, cu toate că ştie cît ţin eu la tine – şi tu la el! – şi asta ar mai lipsi să mă încurc şi leg la cap cu nefericitul ăla de Ringo, dacă tu stai trei luni în Pakistan. Eu şi aşa sunt prinsă în carameaua cu plecarea mea la UCLA, care ridică atîtea probleme şi cu familia şi cu Dr. Brown care ar fi vrut să mă ia la el la catedră după masterat. Zice el. Cică mă apreciază – da, sunt şi oameni care mă apreciază! – foarte mult, dacă n-o fi ăsta vreun pretext să se ţină discret după fusta mea. Închipuieşteţi că de cînd nu mai eşti tu pe aici am început să port şi eu fuste şi rochii ca toate femeile.Te enervau pe tine, dar mie îmi stă bine. L-am vopsit şi pe Jojo ca să se asorteze cu rozul de la una din rochii. Imi stă chiar foarte bine, rozul se poartă anul acesta. Şi machiajul natural, lumea se uită şi la mine nu doar la căţel! De ce ai crezut tu că trebuia să nu mă uit şi eu în oglindă şi să nu-mi mut privirea doar din ochii tăi albaştri? Ce zici, nu am dreptate? Chiar ieri Dr. Brown mi-a făcut un compliment la o rochie care abia mă mai încape. Încep să mă îngraş şi nu-mi place. Dr. Brown este extrem de amabil cu mine. Şi nu în fiecare zi ai de-a face cu o personalitate ca a lui. A cunoscut-o şi pe Margaret Thatcher, eu amuţisem cînd îmi vorbea de doamna asta de fier care mie nu-mi spune mare lucru. Pentru că este bătrînă şi nu ştie să se îmbrace ca lumea. Aici seamănă cu tine, îmi vine să rîd cînd


descoper cîtă lume nu ştie să se îmbrace cu gust. Dar orice este posibil cu profii aştia care au neveste urîte şi studente frumoase. Mi-a spus Ringo, ce să spun, se ţine de mine şi face pe simpaticul. Cred că este şi puţin îndrăgostit de mine, se vede pe un bărbat imediat, oricît ar fi el de deştept. Oare chiar crezi că-i place de mine? Hai, nu fă mutre acum, poate îţi arăt ce-mi scriai şi tu nu mai departe de un an! Iar acum tu îţi vezi doar de treburile şi ambiţiile tale şi eu doar de ale mele. Să fii îmbătrînit atît de repede amîndoi? Tu ai fost un moş senil de cînd ne-am cunoscut la concertul lui Joe Cocker. Îţi mai aduci aminte, tu zbierai ca un apucat şi m-ai călcat pe picior şi m-a durut rău de tot. Eu ţin minte toate detaliile astea pe care tu, sunt convinsă, le-ai şi uitat. Ticălosule! Era într-o miercuri, 5 mai, eu nu uit atît de repede ca tine. E păcatul meu, nu am ce zice. Cum a fost la Peshawar? Ţi-am spus eu că o să te trimită doar în zone de conflict, de ce nu te-au trimis şi pe tine să faci reportaje despre plajele din Bora Bora unde m-ai tot înnebunit că e atît de frumos? La Cook nu ai reuşit să cumperi două bilete şi să plecăm şi noi ca o pereche ce suntem şi altundeva decît la Majorca asta de care m-am plictisit, te rog să mă crezi! M-am săturat de spaniolii ăştia care vorbesc tot timpul şi nu te lasă şi pe tine să deschizi gura şi să spui şi tu ce ai pe suflet sau în cap! Poate ai dreptate, iartă-mă, îmi trebuie şi mie puţină odihnă, facultatea asta mă termină. O să-mi iau şi un nou telemobil. Te rog să nu mă mai suni la ore aiurea cînd dorm sau sunt în


oraş şi nu pot să vorbesc. Dacă faci o simplă socoteală cu fusele orare nu m-ai irita în plus. Plus că eu mă simt stingheră cînd aude lumea ce vorbim la telefon, te rog să mă crezi. Sunt şi eu prinsă pînă peste cap cu facultatea. Cursuri şi seminarii, lecturi obligatorii cumva de care sunt sătulă pînă peste cap. Studenţii de azi sunt nişte papagali care repetă doar ce tot perorează ăştia cu CV-uri de 1OO de pagini. Nici o idee nouă, să vezi şi tu că gîndeşte vreunul cu capul lui. Nici nu au cap, asta cred eu, decît telefonul mobil şi calculatorul. Mai joc şi eu snake în timpul orelor.Uneori le invidiez pe fetele astea care lucrează la McDonald. De ce oare trebuie să citim toate prostiile debitate de alţii, cînd în viaţă lucrurile sunt mult mai simple, dragul meu? Mă gîndesc acum că e bine că te-au trimis la Peshawar pentru că acolo n-o să te mai uiţi după femeile alea îmbrăcate din cap pînă în picioare în sacii ăia largi şi antisexy, nici măcar nu poţi să-ţi dai seama dacă are vreuna 21 de ani ca mine sau 21+21 ca mama. Sunt cumva bucuroasă şi din acest motiv, orice încercare de-a ta de a pune mîna pe vreo pakistaneză musulmană ar putea să atragă cine ştie cîte zeci de gloanţe asupra ta din partea vreunui soţ gelos care m-ar răzbuna şi pe mine. Spun, prostii, iartă-mă, dar ai un talent extraordinar de a mă scoate de pe fix.Şi la urma urmelor de ce nu aş pleca şi eu cîteva zile din Londra?Take care.m.


Mr.P.R.Sunt deja de trei zile la Brighton. Marea şi plimbările lungi de-a lungul falezei îmi dau o altă stare. Realmente nu pot să cred ce înseamnă să iei puţin aer şi să ieşi niţel din preocupările mele de zi cu zi. Dar şi din frămîntările mele de noapte de noapte, unde, desigur, ai şi locul tău asigurat. Surîd, încă. Sunt mai tolerantă azi, pentru că este uluitor ce bine de simţi cînd nu mai eşti blocat în propriile nelinişti. Am vrut măcar pentru cîteva zile să las deoparte totul şi pur şi simplu să-mi dăruiesc o zi de vacanţă. Nici nu-ţi dai seama ce reconfortant poate să fie. Parcă toată natura freamătă sub mîngîierea drăgăstoasă a soarelui. Încerc să ies din carapacea mea de nefericire şi să intru din nou în lume. Respir. Ce bine! Îmi reprim de această dată graba care mă caracterizează şi produce atîtea necazuri. O exaltată nu am fost niciodată, cu atît mai puţin în acese zile. Trebuie să-mi găsesc puţin timp şi pentru mine, m-am lăsat mereu pradă unor entuziasme de moment. Consecinţele? Consecinţele sunt clare şi limpezi ca apa Mării Moarte: eu sunt singură la Brighton, tu nu se ştie exact cu cine la Kandahar. Nici nu mi-ai scris, nici nu mi-ai spus la telefon, a trebuit să citesc în ziar.The Independent mai are un cititor şi asta datorită articolelor tale. Interesant tot ce scrii tu despre ce se întîmplă pe acolo. Greu de imaginat, însă, cum îţi petreci serile şi nopţile în astfel de locuri. Că doar nu dormi în cort cu mudjahedinii sau în taberele


militarilor NATO. Vezi, cum ţi-am şi spus, portughezii nu au trimis soldaţi acolo. Şi asta pentru că Tony Blair al tău nu este atît de apreciat chiar cît, şi cum, crezi tu. În fine, nu asta e problema. Nu-mi rămîne decît să zburd, măcar cu mintea, dacă nu şi cu sufletul, să fac o pauză de respiraţie în afecţiunea mea unilaterală pentru tine. Şi valurile astea care tot fîş-fîş-fîş în capul meu pînă reuşesc să mă enerveze şi mă duc grăbită la hotelul meu, nu-ţi spun care, au plătit ai mei cît nu face, şi să deschid televizorul. Iată că s-a găsit şi pentru mine un colţ de lume unde să găsesc timp şi să am stare şi pentru mine. Acum plec la piscină. Nu prea sunt în apele mele, dar am să-mi revin repede. Aici nu semănăm, dar deloc.Tu eşti în stare să stai bosumflat şi-o săptămînă.marisa

Tot la Brighton sunt.Inot zilnic într-o piscină superbă, cu apă de mare minunată.Mişcarea şi gimnastica îmi fac bine, am lăsat-o şi cu pîinea mai încet şi mi-am îmbunătăţit stilul bras şi, şi, şi… m-am tuns foarte scurt !!? Ce zici ? Cred că Dr. Brown o să fie topit dacă mă vede, de ce să mint că nu-mi displace politeţea lui exagerată. Între agresivitatea ta care mă jigneşte şi umileşte cînd nu mă aştept, astfel de tratament gentil mă onorează.Vreau să fiu conştientă, şi spun asta cu timiditate şi ruşine faţă de un nesimţit ca tine, că timpul meu drămuit de cîte am pe cap va prinde aripi


aici. M-am împrietenit cu o fată din Brazilia. Faptul că vorbeam amîndouă în portugheză ne-a făcut să ne ataşăm imediat una de alta.Adică, ştiu eu cum să spun,voiam să-mi descarc inima şi sufletul cuiva şi aşa s-a nimerit. Giga este din Sao Paolo, mi-a povestit atîtea şi ea din viaţa ei. Din cauza ta, care eşti pe cît de afemeiat, pe atît de misogin, am stat mai mult printre amicii tăi. Mare greşeală, au şi femeile sensibilităţile lor. Gata, te-am plictisit destul, plec la plimbare şi sper să fac şi o baie bună.Marisa

Pe fugă.Tot la Brighton.Incă două zile de vacanţă. Surpriza, surprizelor. Dacă tu nu mi-ai mai scris de trei zile – mulţumesc, totuşi pentru telefonul de aseară – eu am trăit frumos şi am avut parte de bucuria de a-l reîntîlni pe Jorge. Iubitul meu de la 15 ani, cel care m-a sărutat prima dată. Mamei nu i-ar fi displăcut ca Jorge să se ţină după mine şi la 18 să mă căsătoresc cu el, dar el a plecat cu părinţii în America şi abia acum aflu că s-a întors înapoi la studii în Anglia. Şi unde, la Ştiinţe Politice, la Oxford. Părinţii lui sunt foarte bogaţi, provin dintr-o familie veche de negustori portughezi stabiliţi la Londra de peste două sute de ani. Şi rîdeai de mine că mîncăm doar sardele şi îi tragem toată ziua cu Saudade. Prost ai fost, proastă şi eu că m-am îndrăgostit de unul ca tine. Acum eram şi eu la casa mea, cu servitori care să-mi aducă micul dejun la


mine în cameră şi să-ţi spună la telefon ţie că Senhora esteo cupată! Mamăăă, ce-mi place secvenţa asta. Uite, recunosc că ideea ta, chiar dacă răutăcioasă, mi-a făcut bine. Sunt la mare şi nu mai îmi pasă de nimeni şi nimic. Duc şi eu o viaţă normală printre oameni normali. Îţi dai seama ce viaţă ducem noi la Londra? Bine că am scăpat de Tony Blair. Nu-mi plăcea de soţia lui să mă tai, tot nu înţeleg cum a făcut patru – patru, Dumnezeule! – cu o femeie ca ea. Dar aşa sunt bărbaţii, cine le dă puţină atenţie, pac! îţi trag un copil şi nu mai scapi de el. Măcar aici m-a ferit Fecioara Maria să am şi un copil cu tine. Asta ne mai lipsea. Uite că dacă sunt în toane bune îmi funcţionează şi mintea mai altfel. Gata, mă culc. La televizor e un film cu Tom Courteney, “Billy Mincinosul”. Ăsta eşti cam tu, niciodată nu ai ştiut cam ce vrei. Poate şi eu, recunosc. Nu-mi place să joc teatru. Ştii bine că nici teatrul nu-mi place.Prefer de departe, muzica. Acum mă culc pe vocea lui Joe Cocker. Tot îmi place de el. Şi nu e legat de tine, ticălosule!Cu tine ce se mai întîmplă?

marisa

Scurt. Sunt extrem de obosită şi iritată.Şi e-mailurile tale pline de reproşuri şi scuze, dar şi telefoanele tale văicăreţe ca să te înţeleg, nu folosesc


la nimic. Nu mă interesează că eşti sincer cu mine şi-mi mărturiseşti fără jenă că-ţi place de corespondenta France Presse la Kabul, că e o franţuzoică drăguţă şi divorţată pe deasupra! Ce să spun, mare realizare, şi pe mine mă săruta Jorge Morales la 15 ani – zicea bine mama că să nu mă las păcălită de englezii ăştia cu două feţe, nu degeaba a plecat ea din Gibraltar... - şi la 18 te iubeam ca o proastă pe tine. Nu suport egoismul şi pragmatismul vostru englezesc. Vreau lîngă mine oameni care să trăiască cu adevărat şi să nu judece la rece orice gest. Mă irită acest fel de a fi. Poate mă voi schimba şi eu cînd voi fi bătrînă. Pînă atunci şi pînă una, alta, nu voi sta cu mîinele în sîn.Sunt în mare formă fizică. Nu doar că m-am tuns, dar merg şi la sală de cîteva zile. Am renăscut.Voi acţiona, te previn.!!!!!!!m.

iunie12, LondraPS.Simplu şi la obiect. Şi asta-i tot. Ieri m-am logodit cu Jorge Morales. Îţi place surpriza sau nu, asta e situaţia. Sper să fiu fericită. Plec în călătorie de nuntă în Azore. Bine că scap şi de Insulele Baleare, efectiv nu le mai suportam! Te-am iertat. Îţi doresc să fii fericit cu toate franţuzoaicele tale divorţate şi cu copiii lor cu tot. Măcar acum să ştiu că sunt cu adevărat fericită. Jorge m-a umplut de dragoste şi de flori, iar mama lui de bijuterii.Tu nu ai fost în stare


să-mi iei nici măcar un buchet de trandafiri. Imi aduceai cîte o orhidee, degeaba îţi spuneam că aduc ghinion. Acum am flori cîte vreau. Asta aşa, ca să-ţi fac în necaz.Marisa ((: fostă a lui Paul

Bahia de Horta, AzoreCu laptopul în braţe, cu ochii după pescăruşi, şi inima plină. Cu faţa la ocean număr valurile. Desluşesc ce înseamnă să fii fericită. Nu-ţi trebuie prea mult, doar un om pe care să-l iubeşti cu adevărat. De ce nouă ne-a fost atît de greu să găsim calea către fericirea adevărată? Mă simt minunat alături de Jorge. Totuşi nu pot să-mi reprim un anume regret pentru tot ce a fost frumos intre noi. Ce mai faci cu franţuzoaica ta?

Mar Mar Marisa:D

Hotel Embassy, AzoreŞi cînd ziceai că te întorci la Londra? Nu-mi închipuiam că sunt şi pe aici franţuzoaice. Jorge al meu mi-a spus aseară că-i place de Jeanette, soţia unui inginer din Toulouse aflat aici în vacanţă. El nu ştie de tine şi preocupările tale, dar mie mi-a căzut tavanul în cap. Mîine sunt înapoi la mama şi tata.


Dacă vrei să ne împăcăm eu sunt dispusă oricînd. Iartă-mă. I love you,Paul! Ate ja*Desculpe-me**Marisa

Rawalpindi Airport

Je t’aime, aussi!Ate amanha**** !!!!!Paul Robinson

* Ne vedem în curînd ( portugheză)** Iartă-mă (portugheză)*** Te iubesc, deasemenea (fr.)**** Ne vedem mîine ( portugheză)


monte marisa - bedros horasangian

Documents