■ Nicolae Breban.■ Nicolae Breban.oportuniştiioportuniştii

culturali (iii)culturali (iii)

■ Ştefan Borbély.■ Ştefan Borbély.Mecanisme deMecanisme de

victimizarevictimizare

■ eugen simion.■ eugen simion.Cioran exilat laCioran exilat la

BucureştiBucureşti

■ andrei Marga.■ andrei Marga.Procesul Bologna.Procesul Bologna.Nevoia schimbăriiNevoia schimbării

direcţieidirecţiei

■ ion simuţ. ■ ion simuţ. anca tomoioagăanca tomoioagă

şi şi Psalmii înPsalmii în

literatura românăliteratura română

■ galeriaartistilor.ro■ galeriaartistilor.roileana Mălăncioiuileana Mălăncioiu

■ aura Christi.■ aura Christi.„tabla de valori„tabla de valori

acceptate”?!acceptate”?!

Revistă NaţioNală de cultură, politică şi ştiinţă aNul XXiv · NR. 7 (736) · iulie 2013

■ „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari, pe care îi are, ci mai ales prin felul în care îi recunoaşte şi îi stimează pe aceştia.”

Friedrich Nietzsche

Dosar Dosar ■■ Cazul Nicolae BrebanCazul Nicolae Breban

2

ANUL XXIV t Nr. 7 (736)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Apelpentru sAlvAreA culturii

române viisemnat de 900 de

personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

SUMAR

Polemicenicolae BreBan l oPortuniŞtii culturali (iii)/ 3LecturiMarian Victor Buciu l un toPos oniric/ 4Cronica literarăŞtefan BorBély l MecanisMe de VictiMizare/ 5Polemiceandrei Marga l Procesul Bologna. neVoia schiMBăriidirecţiei (i)/ 6(Con)texteMaria-ana tuPan l aMintiri din MitteleuroPa/ 7Lecturitheodor codreanu l eugeniu coŞeriu Şi Poetica transModernă/ 8Lecturiconstantina raVeca Buleu l orientul Poeţilor Şi orientul Minţii/ 9Semnal editorialion siMuţ l anca toMoioagă Şi pSalmII în lIteraturaromână/ 10Pagina 12Bedros horasangian l fragMente/ 12LecturiBogdan creţu l ProVizorat PerManent/ 13Modeleeugen siMion l cioran exilat la BucureŞti/ 14Clubul Ideea Europeanădosar ■ cazul nicolae BreBan (i)/ 15sergiu andon l Mascarada/ 20Antologiile ConteMagda ursache l În laBirintul dui/ 25Eveniment: galeriaartistilor.roIleana Mălăncioiuirina cioBotaru l cuVântul ca VeŞMânt cernit.ileana Mălăncioiu, Sora mea de dInColo/ 27Antologiile ContePoeMe de ileana Mălăncioiu/ 28galeriaartistilor.roileana Mălăncioiu. translated into english By carMenVeronica BorBély/ 29Clubul Ideea EuropeanăNATALIA CROFTS în dialog cu Efim BerşinnesoMnul raţiunii naŞte MonŞtri (ii)/ 30Polemiceaura christi l „taBla de Valori accePtate”?!/ 31Film TIFF 2013dana duMa l continuitate Şi noutate/ 35Filmcălin căliMan l la zlatna, un iMPortant festiVal etnografic internaţional/ 36Pe cont propriuliViu ioan stoiciu l trei festiValuri cu PreMii, În treioraŞe, suB un titlu: poezIa în olt/ 37Revista revistelorMarin radu Mocanu l reVizuire gloBală/ 38

Senatul Contemporanul:

Ştefan BorBély, nicolae BreBan,aura christi, Victor iVanoVici, andrei Marga, Virgil neMoianu, BasaraB nicolescu, duMitru radu PoPescu, eugen siMion,ion siMuţ, eugen uricaru

aura christi(redactor- şef)

andrei PotlogcarMen duMitrescuMihaela daVidadrian ionuţ Predaflorin afloarei

corespondenţi din străinătate:Monica săVulescu- Voudouri (grecia)eMil raţiu (italia)PhiliPPe Palini (franţa)Mircea gheorghe (canada)

rubrici:iulian Boldea, Ştefan BorBély, Marian Victor Buciu, constantinaraVeca Buleu, călin căliMan, irinacioBotaru, Bogdan creţu, constantincuBleŞan, nicoleta daBija, dana duMa, rodica grigore, Bedros horasangian, Boris Marian, Marin radu Mocanu, jeana Morărescu, adrian dinu rachieru,Maria- ana tuPan, liViu ioan stoiciu, Magda ursache

Vignetele rubricilor – laura PoantăViziune grafică – Mircia duMitrescu

editor: asociaţia conteMPoranul

issn print 1220- 9864issn online 1841- 0685revista este înregistrată la oficiul de statpentru invenţii şi Mărci (osiM)

adresa: asociaţia conteMPoranulo. P. 22, c. P. 113, sector 1, Bucureşti cod 014780tel./fax: 021. 212 56 92 tel.: 021. 310 66 18sediul central: str. Blănari, nr. 21, et. 1, sector 3, Bucureşti

revista este membră a aso ciaţieirevistelor, Publicaţiilor şi editurilor (arPe)e- mail: office@contemporanul.rowww.contemporanul.ro

Contemporanul. Ideea europeană

are 40 de pagini

tipar: sc Print Multicolor srl &asociaţia euroBusiness

unica responsabilitate a revistei Contemporanul. Ideea europeană

este de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaboratorilor ei. responsabilitatea pentru conţi nutulfiecărui text, conform art. 205- 206 codPenal, revine exclusiv autorilor

număr ilustrat cu reproduceri dupălucrările lui constantin seVerin

Premiile Contemporanulsunt decernate cu sprijinul Ministerului culturii şi Patrimoniului naţional din românia

Spunea papagalul pe cale de a fi celebrat şiîmpăiat, se poate şi aşa: adică fără operă

cei trei „veleitari” amintiţi în numărul trecut nuar fi avut, după revoluţie, cine ştie ce succes sau rezo-nanţă în lumea politică şi culturală românească, dacănu li s- ar fi alăturat n. Manolescu. ieşit la rândul luidin comunism cu o aură şi un prestigiu important,unic chiar şi în sferele politicii. fapt care, probabil, i- aşi sugerat o falsă idee de perspectivă a propriului des-tin – o carieră politică. lipsit total de experienţă înaceastă zonă, ocrotit decenii la rând de umbrela poli-trucului g. ivaşcu, amic şi protejat al lui gh. dej şiMaurer, n. Manolescu a demonstrat, într- adevăr, spi-rit critic şi adeseori îndrăzneală pertinentă în judecă-ţile sale de valoare. e drept că s- a bucurat, ca nici unalt critic din generaţia sa, de rubrici fixe, timp de dece-nii, la cele două mari reviste culturale ale comunişti-lor, Contemporanul şi românia literară, în consecinţăse afla în nomenclatorul comitetului central, chiardacă, cum se mândreşte, nu a fost membru de partid.dar în acei ani confuji şi sterili de după revoluţie –şandramaua comunistă românească a căzut, cel maispectaculos şi mai barbar faţă de suratele sale de soar-tă politică din nord! – nu un ins lipsit de rutină politi-că şi de exerciţiu cinic minimal în relaţiile sau înmanipularea umană cum era Manolescu, dar chiar şicineva cu experienţă specifică şi cu relaţiile necesareacelui moment nu avea şanse la o reală carieră înzonă. cu atât mai puţin cineva care pretinde să devi-nă preşedintele ţării, fără să facă temenele de rigoarecorifeilor opoziţiei de atunci, dnii raţiu şi coposu,asistaţi activ de dna Blandiana, care l- au preferat,după cum se ştie, pe un coleg al dânsului de la univer-sitate, cu mult mai puţin fudul şi mai maleabil ca per-sonalitate. după zece ani, Manolescu se întoarce „scâr-bit” în lumea literelor, dar, ciudat, n- o mai recunoaşte.nu cumva pentru simplul fapt că el însuşi îi aplică ofalsă oglindă, o aparent infimă, dar insistentă eroarede perspectivă? Vrând să răstoarne arta noastră poe-tică, a generaţiei şaizeci în sânul căreia s- a format şid- sa, bazată mai ales pe un fel de autonomie esteticăcu care am luptat, cu o anume eficienţă, contra molo-zului realist socialist şi chiar şi contra arogantuluimilitantism sartrian, şi încercând, cu un aplomb şivehemenţă fără de măsură să aplice aşa- zisul post- mo-dernism de factură autohtonă. fapt de care au uzat şiabuzat cohorte de tineri sau mai puţin tineri, cu talentsau fără, de- a valma, într- un iureş al răsturnării şiridiculizării tuturor normelor aproape ale creaţiei înproză şi poezie, creând astfel o zonă tumultuoasă,vagă şi falsă, a lumii literare, aer şi lume în care serătăcesc şi se pierd nu numai lectorii numeroşi ai lite-relor române, dar şi mulţi debutanţi „cinstiţi”, inşicare sunt dispuşi să- şi asume destinul aspru şi aproa-pe legendar al unui artist sau scriitor.

de la o vreme, simpaticul, finul, deschisul şi com-prehensivul n. Manolescu de altă dată, conta giindu- seprobabil de la noii săi prieteni, cu osebire antrenat defiorosul de mucava, excelentul librar ce a devenitg.liiceanu, uitând de modelul calm şi blând, înţelept,al lui lovinescu sau de candoarea rară, briliantăuneori a lui g. călinescu, se erijează el însuşi într- unfel de instanţă morală cu mult „deasupra literelor” şiîndrăzneşte să „tragă de urechi” şi să condamne, purşi simplu, creatori care îi întrec cu mult măsura, pre-

cum constantin noica sau adrian Marino. nu, noinu- l judecăm aici pe cel care a fost un redutabil criticşi istoric literar, deşi d- sa are aroganţa s- o facă în cene priveşte. Ba, la un text mai aspru semnat de mine,după ce am auzit că vehiculează prin şedinţe tot felulde mai mici sau mai mari zvonuri calomnioase în ce nepriveşte, a îndrăznit să tipărească negru pe alb, înrevista pe care o conduce, că eu aş fi însemnat de unfel de „infirmitate morală”. acuza că aş fi bolnav morale un lucru extrem de grav şi înalt păgubitor pentrucreditul şi prestigiul unui romancier care, în vremuridificile nu numai pentru cultura, dar şi pentru naţiasa, s- a încărcat cu o operă ce viza modernizarea radi-cală a romanului românesc. ca şi redeşteptarea spe-ranţei în valorile acestei naţiuni, în unitatea spirituluiei şi în legitimitatea, dincolo de politică şi de vremuri,a geniului naţional.

Poate unii nu se vor dumiri prea bine în legăturăcu argumentele pe care le- am avut în a- i firitisi pe ceitrei „zmei” ai „noii elite”, Patapievici, Pleşu şi liiceanucu epitetul de veleitari. la drept vorbind, acest epitet emai puţin infamant decât pare, el însemnând, laurma- urmei, o aspiraţie, o tendinţă spre ceva superior,nobil sau, mă rog, mai puţin nobil, oricum un scop, câtde cât superior muritorilor de rând. domnii în cauză,mai sus abundent citaţi, aflaţi, spuneam, în toate vitri-nele româniei şi aşezaţi mereu, ostentativ, de toatelibrăresele şi librarii cât mai în faţă pe policioarele lor,în timp ce dispăruseră definitiv din vitrinele librăriilorşi de pe primele rafturi marii creatori şi comentatori dedupă al doilea război, un călinescu, Vianu, Blaga, cio-culescu, Marin Preda, augustin Buzura, d.r. Popescu,Paul goma, dumitru ţepeneag, nichita stănescu, Vir-gil nemoianu, Marin sorescu, Ştefan aug. doinaş, Vir-gil Mazilescu, ileana Mălăncioiu, ion Mureşan, ionnegoiţescu, nicolae Balotă, ion ianoşi, lucian raicu,Matei călinescu, eugen simion, adrian Marino, eugenuricaru, Mircea Martin, ion Pop, Virgil tănase, Basa-rab nicolescu, ion simuţ, leonid dimov, george Bălăi-ţă şi atâţia, atâţia cu care comunitatea noastră de limbăşi cultură se poate mândri ca o probă nu numai de geniucreator, dar şi de capacitate de rezistenţă ideatică şisolidaritate în faţa unui tăvălug imperialist şi ideologicunic în fervoarea sa barbară – domnii de care vorbim sepot mândri şi azi, că, la drept vorbind, îşi caută încăvocaţia. Veleitari în sensul cel mai.... pur, mai curat,mai nobil al cuvântului, al epitetului. dar... când le văd,când le constat calmul destinal, sfătoşenia cu careapucă ba una, ba alta din temele fierbinţi ale neamului,ale momentului, ba chiar şi ale psihologicului, măapucă, nu ştiu cum, o mare nedumerire faţă de panicanoastră, a mea şi a fratelui nichita, pe la sfârşitul dece-niului şase al secolului trecut, când ne apropiam ambiide treizeci de ani, de spaima noastră că... ne ratăm! cănu ne- am găsit şi mai ales că nu ne- am afirmat şina devocaţie, cu toate că ni se spunea din toate părţile, decătre oameni cu experienţă literară şi cu scaun la capcă... nu e posibilă o estetică curată, o reală creaţie devalori sub presiunea brutal- frăţească a marelui prietende la răsărit. da, evident, îi credeam şi pe aceştia,aveau dreptate, dar... ce să faci cu dreptatea lor, a isto-riei, a vremurilor, când... noi ne sufocam nu atât că nupublicam ceea ce visam noi, intoxicaţi de homer, rilke,eminescu, Blaga, dostoievski şi nietzsche, ci că, da- da,că... pur şi simplu nu existam! deoarece pentru noi doi,atunci şi poate mai trăiau prin preajmă vreo câţiva

nătăfleţi ce gândeau şi simţeau la fel, prăpăstios şinereal, pentru noi a nu ne afirma în scris, public, ideileşi metaforele ce ne zumzăiau prin cap, însemna pur şisimplu că nu existăm! creaţie, însemna pentru noi,atunci şi, o recunosc şi azi, creaţia nu se poate desprin-de de existenţă, creaţia adevărată, capabilă de a naştemodele şi curente, creaţia ca un Moment al vieţii uneicomunităţi. al unui spirit! câtă creaţie – atâta existen-ţă!

aşa că... le urăm domnilor de mai sus, îndureraţi,e drept, că şi- au pierdut oficina de propagandă fină,insistentă, a grupului lor, oficină de ciudată calomnie-re a artei şi literelor contemporane ce a devenit substăpânirea lor institutului cultural român, cu buge-tul opulent şi însemnele sale – curaj şi aplomb media-tic în continuare în a- şi găsi şina! sau propria vocaţie,care, desigur, le va permite în fine să etaleze şi ooperă, în consecinţă, remarcabilă, substanţială,nouă... post- modernă în formă – ptiu, era să zic moder-nă! – şi absolut clasică în conţinut. avem toată încre-derea în formidabila lor energie – mai puţin în a mâz-găli mii de foi de hârtie, cum o facem noi, ăştia...,„depăşiţii” – şi forţă de a- i convinge pe cei ce ţin frâie-le puterii momentane, ca şi pe directorii de canale deteleviziune de faptul că „elita, noua elită, sunt ei”.

În ce mă priveşte eu m- am resemnat după ce unscriitor tinerel, din provincie parcă, m- a taxat dreptucenic al lui dostoievski care el însuşi este depăşit.Probabil, între timp a fost depăşit şi nietzsche, unmaestru al meu din tinereţe, pe care l- am pus în exer-gă pe multe romane de- ale mele apărute sub comu-nism, iar noua „lumină” este şi a devenit, e adevăratcam peste noapte, dacă e să numărăm în luştrii lite-rari, dl. Patapievici, acru faţă de eminescu, bănuitorfaţă de tradiţia română, având acea delicată vehemen-ţă revoluţionară a unui mic elefant ce se împiedică devitrina cu porţelanuri.

nu, noi nu- i judecăm pe mai sus citaţii domni, nude puţine ori am dialogat în cap cu dânşii, cum o face unscriitor când caută cuvântul potrivit, un reazăm sau orezonanţă. ei sunt, indiscutabil, scriitori, dacă o vor şi odeclară cu atâta aplomb, dar, după gustul şi părereamea şi a încă câtorva la a căror părere ţin, nu s- au afir-mat încă deplin cu o operă semnificativă, care să rămâ-nă, să ne dea încă o dată curaj şi legitimitatea de a fi cao comunitate de limbă, istorie, credinţă şi idealuri, cumse spunea odată. dar, cum spunea papagalul pe cale dea fi celebrat şi împăiat, se poate şi aşa: adică fără operă,fără teme şi volume substanţiale, fără vocaţie unică şiclară. În definitiv, în franţa şi aiurea au fost celebratenu puţine spirite discutate şi discutabile, de la jeancocteau la Marcel duchamp, de la românaşul tsara laandré Breton. le urăm, deci, încă o dată, ceea ce paresă- i intereseze în primul rând pe aceşti ciudaţi corifei,succes şi ceva gologani, cu condiţia, dacă se poate, să lelase ceva loc şi creatorilor adevăraţi din ultima jumăta-te de secol românesc, morţi mulţi dintre ei, care nu semai pot apăra. r

paris, aprilie, 2013

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2013

3

© A

ur

AC

hr

ist

i

Nicolae BrebanOportuniştii culturali (iii)

De la o vreme, simpaticul, finul, deschisul şicomprehensivul N. Manolescu de altă dată,

contagiindu- se probabil de la noii săi prieteni, cuosebire antrenat de fiorosul de mucava, excelentul

librar ce a devenit G.Liiceanu, uitând de modelul calmşi blând, înţelept, al lui Lovinescu sau de candoarea

rară, briliantă uneori a lui G. Călinescu, se erijează elînsuşi într- un fel de instanţă morală cu mult „deasupra

literelor” şi îndrăzneşte să „tragă de urechi” şi săcondamne, pur şi simplu, creatori care îi întrec cu multmăsura, precum Constantin Noica sau Adrian Marino.

Nu, noi nu- l judecăm aici pe cel care a fost un redutabilcritic şi istoric literar, deşi d- sa are aroganţa s- o facă

în ce ne priveşte.

O spectaculoasă apariţie editorială: nouacarte a lui Gabriel Andreescu, intitulată Cărtu-rari, opozanţi şi documente. ManipulareaArhivei Securităţii (Editura Polirom, 2013). Înurma unor minuţioase cercetări, autorul, unuldintre cei mai importanţi dizidenţi ai perioadeicomuniste, militant pentru drepturile omuluişi ale minorităţilor după 1990, cercetător şiprofesor de ştiinţe politice, ajunge la concluziacă acuzaţiile de colaboraţionism vehiculate înultimii ani în legătură cu Adrian Marino, Con-stantin Noica, Nicolae Balotă, Vasile Vetişanu,Mihnea Berindei, Mihai Botez şi Nicolae Bre-ban nu se justifică. Despre aceste mult- discu -tate „cazuri” de intelectuali publici, despreîncercările poliţiei politice a vechiului regimde a manipula elitele culturale şi despre mani-pularea postcomunistă a Arhivei Securităţii, aavut loc o dezbatere, la Cafeneaua critică, omasă rotundă cu Gabriel Andreescu sub egidaClubului A.

„Manipularea arhivelor duce la distorsio-narea întregului sistem de interpretare a trecu-tului. Seamănă confuzie pesteistoria de 45 de ani de comu-nism”, scrie Gabriel Andrees-cu. Volumul Cărturari, opo-zanţi şi documente. Manipula-rea Arhivei Securităţii a apărutla mijlocul lui ianuarie, la Edi-tura Polirom. Lucrarea anali-zează modul cum imaginea dedisident a unora dintre perso-nalităţile de marcă româneşti afost distrusă prin atacuri înpresă, care s- au bazat pe distor-sionarea realităţilor din dosare-le Securităţii comuniste. Înurma studiului a sute de dosaredin Arhivele Securităţii, Ga -- briel Andreescu încearcă săarate cât adevăr şi câtă manipu-

lare sunt în acuzaţiile aduse unor bine cu-nos cuţi oameni de cultură români, ale căror

cazuri au constituit de multe orisu biect de polemică.

Din cuprins: Adrian Mari-no. Campania de distrugere aunui model • Constantin Noicaîn arhive. Ataşamentul victimeifaţă de torţionari • NicolaeBalotă faţă în faţă cu AlexandruPaleologu. Puterea subiectivită-ţii • Eşecul instituţional aldeconspirării. Explicare şi sem-nificare • Mihnea Berindei.Scenariul denigrării • Execuţialui Mihai Botez. Disidentultransformat în agent al Securi-tăţii • Nicolae Breban. Adevăruldin arhivă • Lumea informatori-lor

♦ Eveniment

Gabriel andreescuCărturari, opozanţi şi documente.

Manipularea Arhivei Securităţii

4

ANUL XXIV t Nr. 7 (736)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

În fragmentarium- ul poetic din volumul pemalul Stixului (1968), un vas eşuat în câm-pul din apropierea grădinii, pe care locuto-rul îşi imaginează că se va- mbarca în rol de

căpitan, ori prezenţa unui tramvai, îmi aduc amintede primele „schiţe” ale lui d. ţepeneag. Întâmplări-le se petrec în imaginaţia onirică, într- un spaţiu alabsenţei durerii, de „lapte matinal”, dar misterios,pentru că „viaţa dintr- un salt/ s- a preschimbat însemn de întrebare”. există clare indicii ale priviriionirice cu ochi întredeschişi. fiinţa e împietrită („amstat de piatră”) şi transformată în obiect.actantul- locutor îşi găseşte locul final pe mozaiculgării, unde e aşezat cu un enorm zgomot. chiar visule obiect, unul familiar. ne este arătat „un vis nedes-făcut cu fundă lată”. sau: „Şi- nchidem lumina- nsipeturi cu vise.” Visul este aproape identic văzului.un vis colorat, cu apariţia străinilor „cu biciclete deargint”, e reluat şi în alte poeme. recurentă este şifiinţa împietrită: „ne- am trezit de piatră printre ere”.la polul opus, intens, dinamic, apare dansul negre-selor visătoare „cu măscări de sânge”. onirism, zborşi metamorfoză apropie făpturile: „din chinovar însomnul chiliast/ zbura- vom firave şi de sidef egrete.”Vedenia este din nou placentară spaţiului oniric: „lacapăt mlaştinile aburesc vedenii”.

un vers din Vis de mahala (volumul Carte devise, 1969, ciclul Hipnagogice, din care citez maideparte), include elemente comune cu „oniricii” d.ţepeneag şi V. ivănceanu: „Vom trece de pete de lacşi unsoare”.

Vis autobiografic e de luat în seamă pentru poe-tica eului (şi nu a dicteului) şi visul real, care nuexclude construcţia verbală: „azi- noapte- n vis mi- amamintit/ de covrigarul nebun din Piaţa chibrit…”„Şi m- am trezit tot în vis de vis, de vis…” Vis cuvecerne e unul aşa zicând colectiv. aici, mulţimea„începu să- şi ducă viaţa colorată de vise”. o proiecţieerotico- onirică („visez să curtez”) citim în Vis amal-gamat. după ce o ucide pe institutoare (Vis cu insti-tutoare), actantul- locutor zboară (topos oniric) spre„dantelatul oraş de os” (spaţiu oniric), şi citeştedeja- n gazete despre crima sa într- o „limbă moartă”,izvodită de dimoviana thanato- retorică. crima esteuna imaginară (sau există mai multe straturi nesi-gure de realitate şi de imaginar), pentru că, la sfâr-şitul poemului, pe poarta de piatră se- ntoarce „tână-ra mea institutoare mulatră”. totul ajunge, aşadar,reversibil în imaginarul oniric şi ironic.

notam mai sus că zborul este un topos oniric. Îlîntâlnim ca plutire şi în poemul erotico- oniric Vis

amalgamat: „Peste vulturii văruiţi în vârf de oraş”.dorinţa zborului bolnav, până la descompunere, răz-bate în Vis cu levitaţie: „să plutesc cu scrofule, cuoase,/ Peste mese- n curte, peste case.” spaţiul dezbor e total, exprimat verbal sinonimic şi sinecdocic:„Şi- am început a înota, a zbura, a mă căţăra/ Princeva, peste cineva, pe undeva.” (Vis neizbutut)

tot în Carte de vise, ciclul 7 proze, onirismulverifică teza poetică a lui l. dimov despre menţine-rea unei false cauzalităţi şi finalităţi manipulate.cel dintâi principiu al poeticii lui dimov, specificatîn eseul său în odaia minotaurului. încercare asupraartei onirice, este „alterarea principiuluicauză- efect”. eugen negrici (Sistematica poeziei,Bucureşti, cartea românească, 1988, p. 164), recu-noaşte doar „falsa cauzalitate”. În schimb, Valeriucristea (leonid dimov: Carte de vise, în Interpretăricritice, Bucureşti, cartea românească, 1970), aobservat „teleologia sa profundă”. din nou constat, lacurtea decizională a criticilor, o perspectivă îmbucă-tăţită şi nu îmbunătăţită.

lecturile critice au mers şi în căutarea sensului,înţelesului, semnificaţiei. lucian raicu (leoniddimov – deschideri, în românia literară, nr. 14,1972), identifică o dată unitatea de comunicare şisens, imposibilitatea distincţiei între registrul comicşi cel patetic: „orice registru are la îndemână, de labufonerie la solemnitate, în fond acelaşi lucru va«spune».” altădată („totul nu e decât realitate”, înromânia literară, nr. 45, 1974), criticul schimbă uni-tatea pe ambiguitate: „totdeauna la leonid dimovcuvintele spun şi altceva decât spun”, iar poemuldocumentează „transferul de sensuri”. ambiguita-tea este văzută ca incomunicare: poetul dimov „e unîncifrat” (M. ungheanu, leonid dimov – Versuri, înarhipelag de semne, Bucureşti, cartea românească,1975), îşi aduce cititorul într- un „labirint de sensuri”(Marcel Petrişor, un fastuos hybris, în Vitralii,eseuri, eminescu, 1978). Psihologizând, se constată o„spaimă de sensuri” (gheorghe grigurcu, poeţiromâni de azi, Bucureşti,cartea românească,1979). ambiguitatea, înfond modernă, e construitălucid, în poeme „deliberatenigmatice” (eugensimion, Scriitori români deazi, III, Bucureşti, cartearomânească, 1984). s- aajuns până la fixarea unuipoet exclusiv al semnifi-cantului, mai pur, iată,decât ion Barbu (în treacătfie spus, de altfel, impurprin eclectismul său poeto-logic dus la extreme: her-metic şi ermetic, al sensu-lui plin şi al sonorităţii –nu tocmai – goale). iată dece ne încredinţează eugennegrici, op. cit., p. 158:„semnificaţia e întâmplă-toare şi pare să provină dinvibraţiile asociative alecuvintelor înlănţuite saudin zonele semantice mar-ginale ale elementelorsonore.”

după acest popas încurtea criticilor poetului,mă îndrept iar spre texte.iată, în poemul o diminea-ţă noroasă (întru pomeni-rea agrimensorului K.), medicii îl priveau „cu atâtaînţelegere/ că extremităţile începură să- i degere”.ideea avansată era aceea că onirismul pune la lucruprincipiul poetic al cauzalităţii şi finalităţii modifica-te.

În ciclul la capătul somnului din acelaşi volum,Vis cu frizerie, reamintind o altă schiţă a lui d. ţepe-neag (oniricii tratează în propriu lucruri comune –lor în primul rând comune), visul real stăpâneşteefectiv şi afectiv realitatea. actantul e aici tuns de o„insă” „cu o maşină muribundă”, ea mărturisindu- itremurând „că mă iubeşte încă dintr- un vis”.

cauza trece deasupra fenomenului în rondelullumânărilor (din volumul Semne cereşti, 1970, la

care trimit şi mai departe): nu luminarea, ci arderealumânărilor fără fum produce uimire (pentru mascahohotitoare) sau glacialitate (pentru zeu). l. dimovedifică aici o proprie mitologie poetică, în acelaşiregim al imaginarului oniric, într- o prozodie atentăcu specia poetică aleasă. contrastul aglutinat, stins,între libertatea imaginarului şi rigorile prozodiei,reflectă barochismul esenţial al acestei poetici.aceeaşi poetică onirică, strict formală, ambiguă înlatură semantică, e de recunoscut în rondelul ceasu-lui bondoc.

copac cu dinţi de aur în scoarţă, ramuri- şerpi cucap de cal, ramuri- cozi de vulpe, iar peste tot un visorgiastic al crengilor surprind de bună seamă înrondelul scoarţei cenuşii. un trimis revenit din eter-nitate îl interoghează pe poet despre ce- a vorbit cuomul ucis. răspunsul e că „s- a plâns de- o argintiefericire/ ascunsă chiar de dânsul într- un vis/ acolo,dedesupt, printre nadire” (rondelul unui palid om).

somnul, cu vise – „poveşti din altă viaţă” – alstareţelor dormind goale în piaţa cu canari acapa-rează în rondelul stareţelor goale. rondelul sfinteiadultere fixează prezenţa recurentă a somnului.somnul sfintei (rondelul sfintei în brocart), la vremede seară, pe frunze de pelin uscat, e vegheat depăsări de purpură, înviate. Mascatul este cel careanunţă şi cheamă toate duhurile să imite păsărilecălătorite („migrate”), să- i păzească somnul.

În eleusis (1970), „tramvaiul (care) mergea de lasine” şi fuga („alergam de- o eternitate…”) mă con-duc spre d. ţepeneag. În mod curios, „un bordei,departe, în mlaştinile bombate”, îl însoţesc pe gellunaum, cel din „romanul” zenobia. cât despre atha-nor, el vine dintr- un vis creator mai larg şi maivechi: „fierbea, cu mugete de taur,/ Plumb distilatpână la aur.”

Poemul decor (din volumul deschideri, 1972, deunde citez în continuare) pare a avea şi un mesajmetatextual: onirismul este, prin vis, un atentatincondiţional la realul pe care- l mortifică, dacă îi res-

pinge grefa, şi îl vitalizea-ză, dacă i- o primeşte.

totul pare în râdeeuridice o reverie recu-noscută, imaginară, abs-tractă. Visul e acum gla-cial. el exprimă un dor depeizaje generale, vide, dincartea de geografie. reve-ria este abandonată eiînsăşi, ca să producă exis-tentul, pe care eul, aban-donând totul, nu- l maicaptează în expresie: „Şipe urmă, fie ce- o fi să fie.”nu înseamnă că eul seabandonează dicteului.capătă doar o intensăreflexivitate.

Fugă (cea care începecu „nu ne e foame...”), dez-voltă o temă onirică îm -părţită, de pildă, şi cu d.ţepeneag. forma poemu-lui adoptă deschiderea,îndepărtarea şi dispersa-rea, într- un discurs faticcătre o femeie, rostit înnumele unui grup configu-rat sinecdocit în privire şifugă largă, peste băligar,spre eleşteul sublim.

Stampă (cu incipitul:„e amiază. Paradis...”) face ca apariţia făpturilor săreunească – printr- un principiu programatic oniric –umanul caricatural şi divinul (citat, intertextual):„Vin fecioare în dimii/ Şi iisus călcând pe apă.”

eul privitor şi generator al realului oniric(imaginar, fantezist, luxuriant), creează în păcat înalb un spaţiu hibernal nesfârşit, seducător, intim,domestic, livresc: „sunt pungi de ninsoare- n dantele/cu Paradisul lui dante- n ele/ Şi tot mai ninge deere,/ Şi totu- i alb în încăpere...” r

Marian victor BuciuUn topos oniric

Eul privitor şi generator al realuluioniric (imaginar, fantezist, luxuriant),

creează în Păcat în alb un spaţiuhibernal nesfârşit, seducător, intim,

domestic, livresc.

leoniD Dimov

Dumitru ŢepeneAg

În lunile din urmă, politologul gabrielandreescu a publicat două volume de inves-tigaţie arhivistică foarte serioasă, impeca-bile ca ţinută ştiinţifică şi umană. Primul

se intitulează Cărturari, opozanţi şi documente.manipularea arhivei Securităţii (ed. Polirom, iaşi,2013) şi conţine contraexpertiza obiectivă şi lucidă acâtorva procese publice de „colaboraţionism” cusecuritatea, cărora le- au căzut victimă în ultimeledecenii adrian Marino, constantin noica, nicolaeBalotă, Mihnea Berindei, Mihai Botez şi nicolaeBreban, lista fiind completată cu un caz special, celal lui alexandru Paleologu, care şi- a recunoscut pefaţă colaborarea şi şi- a asumat- o. al doilea volum,mISa. radiografia unei represiuni (aceeaşi editură,acelaşi an), continuă reprimarea mişcării Yoga dinanii ‘80, excelentul studiu de caz pe care autorul l- apublicat în 2008, concentrându- se de data aceasta pecampania dusă împotriva mişcării lui gregorianBivolaru, care pare să fie fără sfârşit, deşi protago-nistul s- a refugiat cu ani în urmă în suedia. chiar înzilele scrierii textului de faţă, un nou document deurmărire europeană solicită imperios extrădarea lui,deşi acesta contravine legilor de protecţie personalăpromovate de către ţara de adopţie. Şi tot în zilelescrierii acestui text, mazilirea – pe deplin meritată –a lui andrei Marga din fruntea institutului culturalromân a redeclanşat – pentru a nu ştiu câta oară...– forfota publică legată de vina foştilor colaboratoriai regimului ceauşescu şi surprinzătoarea lor carie-ră – de regulă, înfloritoare... – de după 1989.

două lucruri rezultă, foarte logic, din aceastăagitaţie continuă, agonizantă. Primul e că româniatrăieşte şi acum, la aproape un sfert de veac de cânds- a scuturat de comunism, în dependenţa unui trecutobsesiv şi atroce, care nu- i îngăduie să- şi ia zborul.ecuaţia lui nietzsche, din a doua Consideraţie inac-tuală (despre foloasele şi daunele istoriei pentruviaţă) se potriveşte perfect la această situaţie. osocietate – spune filosoful – poate fi paralizată şiprin promovarea excesivă a trecutului, care are celpuţin două consecinţe agravante: ucide spontaneita-tea, viaţa şi le induce oamenilor psihoza unui epigo-nism ruşinat, care îi învaţă de timpuriu să fie „mici”,fiindcă o societate cu oameni liberi şi „mari”, supe-riori este mai greu de controlat. trecutul poate fimanipulat ca tehnică disciplinară – mai spunenietzsche înainte de foucault – efectul constituin-du- l inhibiţia socială, reprimarea vocaţiei critice şilichefierea adevărului. Într- adevăr, dacă te uiţi laviaţa noastră culturală şi literară de după 1989, des-coperi uşor consecinţele paralizante ale folosiriiexcesive a trecutului, două dintre ele fiind chiardureroase, fiindcă se bazează pe anacronism. Primadintre ele vizează construcţia instituţională a litera-turii române din acest moment, când este evidentfaptul că oamenii de la vârful uniunii scriitorilor şidin conducerea unor reviste sunt total neadaptaţi laliteratura experimental- postmodernă pe care o prac-tică majoritatea scriitorilor de valoare, cultivând încontrapartidă un „neomodernism” bătrânicios, este-tizant, anacronic şi nostalgizant. a doua reprezintăconsecinţa firească a acestei stări de lucruri, echiva-lentă cu o distorsiune controlată a percepţiei critice:prin intermediul ei, conţinutul ideatic al literaturiiromâne şi al criticii de construcţie pare să se fi opritla generaţiile ‘60 şi ‘70, tot restul – adică, în princi-

pal, cărţile lucrate de către intelectualii mai tineri înbiblioteci academice străine, ca rezultat al deschide-rilor de după revoluţie – fiind perceput ca un neantfără rost.

al doilea lucru, pe care îl aminteam la începutulparagrafului precedent, e chiar mai grav decât toatecelelalte şi o analiză a ei, măcar schiţată, merită săfie făcută, fiindcă ea e reflectată direct, cu documen-te imposibil de contrariat, de către gabriel andrees-cu în Cărturari, opozanţi şi documente..., cartea decare ne ocupăm în prezenta cronică. Înainte de a- ldetalia, să ne oprim, preţ de o clipă, la conformaţiaintelectuală şi ştiinţifică a autorului. gabriel andre-escu e un gânditor independent, cu o foarte solidăpregătire sociologică şi politologică, obsedat de corec-titudine şi exhaustivitate. adică, stă ani buni la unsubiect, cercetează arhive, fişează exegeza dedicatătemei şi chiar reflectarea sa pe bloguri sau pe motoa-rele de căutare a internetului, rezultatul fiind de ocomplexitate specială, dublată de talent hermeneu-tic. ani de zile, s- a tot cerut, la noi, promovarea cri-teriilor de ştiinţificitate documentară în reflectareaistoriei – mai vechi sau recente – reacţiile mergândde la suspiciune afabilă la aversiune, elongaţiaextremă constituind- o mefienţa declarată a unorreprezentanţi marcanţi ai exilului românesc, în ochiicărora „experienţa personală”, trăită e mai relevan-tă decât adevărul adesea tăcut, adesea mai tern alarhivelor. altfel spus, s- a creat, la noi, un consens alsubiectivizării istoriei, consecinţa fiind trimiterea înplan secund a evidenţei obi -ective şi escaladarea volup -tuoasă a „interpretărilor”.avem o revoluţie interpreta-bilă, un ceauşism interpreta-bil, o constituţie interpreta-bilă, legi sibilinice, criteriimorale volatile, interpretabi-le şi un prezent la fel de in -terpretabil, în care se ames-tecă, într- o devălmăşie tipicbalcanică, oameni de bine,delapidatori şi hoţi, şmecherişi infractori, ajunşi să condu-că instituţii, la fel de inter-pretabili ca şi „căpuşele” carele devalizează. tehnic, siste-mul se numeşte coruptocra-ţie şi prezintă imaginea unuimare păpuşar, care stă cinicla pupitrul unui detector defapte ilicite cu frecvenţă ge -neralizată. atunci când cine-va „mişcă în front”, se apasăpe un buton pentru a- l obligasă facă pasul înapoi. toţifiind cu musca pe căciulă,nimeni nu crâcneşte, ci seconformează.

„aberaţia”, în tot siste-mul, este omul corect, carenu poate fi victimizat, fiindcănu participă la coruptocraţiagenerală. dacă e solitar, el nu contează, fiindcăpoate fi marginalizat uşor, practic fără consecinţe.nietzsche spunea că valoarea unei epoci se măsoarăprin numărul oamenilor superiori, al „geniilor” pecare le creează. la noi, situaţia e inversă, „păpuşa-rul” având grijă ca nimeni să nu- şi scoată capulpeste medie, ca toţi să fie virtual derizorii, interpre-tabili. furia cu care a fost demolată „Şcoala de laPăltiniş” (e drept, şi cu contribuţia protagoniştilor deodinioară), isteria cu care a fost atacat Patapieviciţine de această logică, a cărei bază o constituie fabri-carea în mentalul colectiv a unei imagini generaliza-te de moralitate discutabilă. universităţile noastre –ni se spune febril, pe toate canalele – sunt neproduc-tive şi generează impostori (ceea ce nu este adevă-rat...), literatura noastră e „la pământ”, incapabilăsă se promoveze peste hotare (ceea ce e fals), mânca-rea pe care o cumpărăm e contaminată etc. avem ovoluptate a dezastrului victimizant, numai cămarasmul – arată foarte pertinent gabriel andrees-cu – nu e unul spontan, ci unul atent construit, pescenarii de manipulare publică scrupulos exersate,

al căror scop este generarea unei societăţi vulnerabi-le, fără conştiinţă de sine şi fără moralitate, cuexcepţia aceleia spontane, microsociale, din familii şide pe stradă. securitatea a contribuit din plin la rea-lizarea acestui deziderat de lichefiere generalizatăînainte de revoluţia din decembrie 1989, şi nu suntindicii că şi- ar fi suprimat activitatea după. Cărtu-rari, opozanţi şi documente radiografiază impecabilşi scrupulos, prin studii de caz documentate în prin-cipal în arhivele cnsas- ului, diferite mecanisme dedistorsiune informativă, transformate în mijloace decolportaj sau isterie publicistică, cu efecte de undăfoarte atent calculate. dacă n- ar fi subiectul – şianume denigrarea unor vârfuri ale scriitorimiiromâne sau ale exilului – ai putea, strict tehnic, săelaborezi modele de informaţie malignă generativăpe baza cărţii, echivalente cu modelele de manipula-re expansivă, cercetate de către sociologi. o conclu-zie de ansamblu se impune, chiar înaintea altora:societatea românească nu e în stare, la 23 de ani dela revoluţie şi la 5 ani de la integrarea în uniuneaeuropeană, să contracareze fetidul cu care esteîmproşcată. nu avem anticorpi pentru aşa ceva, înprincipal din cauza absenţei unei culturi democrati-ce reale, cristalizate, aprofundate.

cea mai importantă întrebare vizează, însă,mobilul ca atare al manipulării. de ce s- a lovit înintelectuali, în scriitori, şi nu altundeva? Primul răs-puns vine din direcţia relevanţe sociale a practicii caatare. deşi foarte răspândit în toate mediile sociale

şi profesionale, din cauza ubi-cuităţii terifiante a securită-ţii, „colaboraţionismul” aajuns o obsesie etică repre-zentativă numai la nivelulintelectualităţii, unui agricul-tor, lăcătuş- mecanic saubucătar fiindu- i, practic, indi-ferentă încărcătura morală adelaţiunii, cu excepţia puţi-nor cazuri în care ea a atins,direct şi dureros, familii saurude. dacă, aşa cum amin-team, solitarii exponenţialiputeau fi neutralizaţi prinmarginalizare – eventualprin asimilarea lor categorieiridicole a „clovnilor”, aşa cumarată zamiatin sau normanManea (şi nu sunt singuriidin fostul bloc răsăritean) –transformarea unei caste pro-fesionale în etalon moralputea reprezenta, în româ-nia de după 1989, un pericolcare nu trebuia subestimat.scriitorimea era, strict obiec-tiv, singura „breaslă” care sepreta la acest statut, eticis-mul declarativ al membrilorsăi, foarte respectaţi în ro -mânia de dinainte de revolu-ţie, şi fronda anticeauşistă a

multora dintre ei reprezentând, la fel de logic, unpericol virtual pentru coruptocraţia în pregătire aclasei politice. În consecinţă, regimul fie că s- a deba-rasat cinic de scriitori, fie a sugerat pe toate căile –beneficiind de complicitatea mass media, detaliucare nu trebui uitat!!! – că toţi sunt murdari, vino-vaţi, venali şi lipsiţi de coloană vertebrală. s- a lovitla vârf (noica, Marino, Balotă, Breban etc.), pe con-siderentul că restul va cădea de la sine, în urma efec-tului de contagiune epidemică. cartea lui gabrielandreescu vorbeşte, în ultimă instanţă, despre unproiect ocult de maculare colectivă. Şi, la fel de ade-vărat: de incapacitatea noastră, sau a celor care con-duc „breasla”, să îl contracareze. r

5

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2013

Ştefan Borbély

Mecanisme de victimizare

Dacă te uiţi la viaţa noastră culturalăşi literară de după 1989, descoperiuşor consecinţele paralizante ale

folosirii excesive a trecutului, douădintre ele fiind chiar dureroase,

fiindcă se bazează pe anacronism.Prima dintre ele vizează construcţia

instituţională a literaturii române dinacest moment, când este evident

faptul că oamenii de la vârful UniuniiScriitorilor şi din conducerea unor

reviste sunt total neadaptaţi...

gAbriel AnDreescu

universităţile europene – de care depin-de în mare măsură, astăzi, dinamicaeconomică, instituţională, culturală aeuropei – sunt angajate în „procesul

Bologna” . după adoptarea declaraţiei de la Sorbona(1998), tot mai multe ţări au semnat declaraţia de laBologna (1999), ce avea două scopuri majore: să cree-ze „aria învăţământului superior european” , redu-când barierele în faţa mobilităţii profesorilor, cerce-tătorilor şi studenţilor, şi să mărească competitivita-tea universităţilor europene. suntem semnificativdupă încheierea decadei de aplicare a declaraţiei dela Bologna, încât putem face un bilanţ şi putem sem-nala problemele apărute.

atunci când declaraţia de la Bologna a fost lan-sată s- au formulat câteva temeri: atenuarea diferen-ţelor dintre sistemele de învăţământ superior dineuropa va aduce invazia de specialişti dinspre ţărilemai dezvoltate; formarea ariei europene a învăţă-mântului superior va afecta originalitatea acestorsisteme; restructurarea studiilor universitare vaduce la scăderea calităţii pregătirii studenţilor. niciuna dintre temeri nu s- a confirmat. au sporit, înschimb, şansele de mobilităţi academice pentru pre-dare şi, respectiv, pregătire în universităţi din ţăridiferite, s- a redus diferenţa dintre centre şi periferii,s- a conturat dimensiunea europeană a universităţi-lor. Paharul schimbărilor benefice este pe jumătateplin, dar, trebuie spus, cealaltă jumătate este cu pro-bleme.

În diferite ţări din europa se întâmpină, înmăsuri variate, probleme ce ţin de aplicarea decla-raţiei de la Bologna şi probleme ce ţin de situaţiauniversităţilor.

dintre problemele ce ţin de procesul Bologna sedetaşează câteva ce merită de pe acum atenţia: pro-barea noii structuri a studiilor (bachelor, master,doctorat, etc.) pe piaţă încă nu a fost făcută suficient;uniformizarea duratei studiilor pentru bachelor (înmulte ţări şase semestre) afectează unele speciali-zări (teologie, filologie, arte, etc.); studiile mastersunt prea puţin diferenţiate în raport cu piaţa mun-cii; pregătirea interdisciplinară, practica în speciali-tate, disciplinele formative sunt prea reduse; conţi-nutul şi durata doctoratului nu sunt satisfăcătorconcepute; sistemul de quality assurance actual riscăsă creeze o nouă birocraţie în învăţământul superior;suprareglementarea ameninţă să descurajeze iniţia-tivele creative. astfel de probleme le întâmpină, pro-babil, nu doar sistemul Bologna, dar leîntâmpină şi acest sistem.

dintre problemele ce ţin de situaţiauniversităţilor în europa de astăzi aşmenţiona câteva mai acute: globaliza-rea este percepută mai curând ca stimu-lent la uniformizare decât ca obligaţiede inovaţie; legătura dintre cunoaştereşi viziune este ruptă; deschiderea siste-melor naţionale pentru competiţie esteîncă redusă; legătura dintre cercetare şipredare/învăţare este prea slabă; politi-ca pe termen scurt şi politica pe termenlung nu sunt legate; preluarea cerinţe-lor global knowledge based market decătre universităţi înaintează prea încet;capacitatea de schimbare reformatoareîn universităţi rămâne modestă; o nouăconcepţie asupra educaţiei s- a format,dar asumarea ei întârzie.

românia prezintă astăzi astfel deprobleme. aici însă universităţile sufe-ră, în plus, în ultimii ani, datorită erori-lor vizibile ale aplicării declaraţiei de laBologna. după ce, în 2000, a începutaplicarea (prin ordonanţele de guvern privind studii-le master, învăţământul în limbi moderne, asigura-rea calităţii etc.), în 2001 Ministerul educaţiei aabrogat măsurile crezând că declaraţia nu se vaaplica. În 2003, s- a trecut în viteză prin Parlament olege de restructurare a studiilor (legea 288/2004).aceasta a centralizat deciziile (ministerul redeve-nind, în locul agenţiilor autonome, decidentul spe-cializărilor), conţine aplicări mecanice şi soluţii gre-şite (cum este, de pildă, reducerea studiilor de teolo-gie la trei ani etc.), care slăbesc studiile universita-re, în loc să le diferenţieze şi consolideze. astăziaceastă lege trebuie modificată drastic, pentru a nugenera noi daune. o reglementare de către guvern

(88/2005) a căutat să restructureze studiile, dar maimult le- a confuzionat şi slăbit (bachelor este conside-rat greşit ca nonspecializare, dubla specializare s- adistrus, „domeniile” sunt confuze etc.). reglementa-rea dată de guvern (567/2005) a afectat grav studiilede doctorat (reducând efectivul de locuri de studii,introducând taxe aleatorii, dizolvând pregătirea doc-torală în şcoli oarecare şi rebirocratizând studiileetc.) şi are ca rezultat emigrarea pe scară mare acandidaţilor de vârf. studiile master, reglementateîn 2006, sunt considerate greşit ca simplă prelungirea studiilor. românia a prezentat în anii recenţi indi-ciile evidente ale unui declin al competenţei adminis-trative, care a adus un declin al reformelor şi scăde-rea valorii sistemului universitar. În al doilea rând,sistemul învăţământului superior este rău construit,încât orice măsură de reformă este de la începutdiluată. românia are, comparativ, prea puţini stu-denţi. În sfârşit, o politizare agresivă a afectat, înanii trecuţi, deciziile, încât agenţiile şi consiliilenaţionale au avut prea puţină independenţă profe-sională.

*se poate identifica, însă, în reflecţia europeană

asupra formării universitare o evoluţie negativă, pecare o putem face intuitivă urmărind concepteledominante din dezbaterea publică asupra educaţiei.Bunăoară, la începutul secolului al xix- lea, în euro-pa se trecea de la universitatea medievală la institu-ţionalizarea unui nou ideal educaţional, prin acţiu-nea concordantă a celor patru facultăţi clasice – şti-inţele, medicina, dreptul şi filosofia – şi prin prelu-crarea conceptuală datorată lui Kant, hegel, fichte.rezultatul a fost acea „universitas literarum” , orga-nizată conform „concepţiei neoumaniste despre for-mare (neuhumanistischen Bildungskonzeption)”.universitatea era destinată educaţiei, iar educaţia(Bildung), conform celebrului articol al lui hum-boldt, theorie der Bildung des menschen (1793), maireunea atunci, în scop, conţinut şi mijloace, deopotri-vă, individualitatea şi valorile convieţuirii, integra-rea în prezent şi memoria trecutului, dobândireaunei profesii şi reflecţia asupra importanţei acesteiaîn comunitate, precum şi idei, valori şi norme dintradiţii locale şi forme universale. din această legă-tură a rezultat universitatea clasică, humboldtiană,a epocii moderne, care s- a răspândit pe o maresuprafaţă a lumii.

nietzsche a fost printre primii care au constatatcă educaţia (Bildung) concepută de înaintaşii săi dinepoca iluminismului romantic a rămas doar un ideal.În Über die zukunft unsere Bildungsanstalten (1872)filosoful a acuzat că şcolile însele au devenit „institu-ţii ale utilităţilor vieţii (anstalten der lebensnoth)” ,subordonate nevoilor economiei, tehnologiei şi admi-nistrării, încât „anstalten der Bildung” rămân totmai puţine.

theodor W. adorno a surprins o fază târzie aacelor „anstalten der lebensnoth” , în care acesteanici nu se mai preocupau de „gîndirea riguroasă(strenges denken)” , ci deveneau parte a întreprinde-rilor şi politicilor curente. el vorbeşte, în theorie des

Halbbildung (1959), de „decăderea educaţiei (Verfallder Bildung)” şi dă un diagnostic univoc: este vorbade „semidocţia socializată a atotprezentului spiritînstrăinat (sozialisierte Halbbildung, der allgegen-wart des entfremdeten Geistes)”. aceasta înseamnă oeducaţie din care sensul lucrurilor şi al acţiunilor adispărut, concomitent cu instalarea „dictatului mij-loacelor, al utilităţii rigide şi sărăcăcioase (diktatder mittel, der sturen und kargen nützlichkeit)”.theodor W. adorno a captat în termeni severi, darjustificaţi, prăbuşirea acelei educaţii (Bildung) ce amarcat cultura universitară din ultimele două seco-le, în „industria culturală” , mercantilă şi conformis-tă, a modernităţii târzii.

diagnoza situaţiei s- a schimbat încă o dată,devenind şi mai negativă: Konrad Paul liessmannvorbeşte, în theorie der unbildung. die Irrtümer derWissensgesellschaft (2006), de „unbildung” (putemtraduce „lipsa educaţiei”), adică de încetarea „func-ţiei regulative” a educaţiei (Bildung) de altădată.„spiritul înstrăinat (der entfremdete Geist)” , de caremai vorbea theodor W. adorno, a trecut în „lipsa despirit aclamată (akklamierte Geistlosigkeit)” . educa-ţia (Bildung) a fost înlocuită cu formarea de „capaci-tăţi şi competenţe (Fähigkeiten und Kompetenzen)”

în condiţiile „suspendării acelei individualităţi carefusese odinioară adresant şi actor al educaţiei” . seajunge astfel la a considera persoanele ce intră îneducaţie doar ca „human capital” şi cu transforma-rea întregii organizări educative conform programe-lor economice.

chiar dacă diagnozele evocate redau o evoluţienegativă, uneori cu accente radicale, trebuie menţio-nat că indiciile în favoarea lor nu lipsesc şi au deve-nit o problemă practică. În fapt, lipsa de orientaredin societăţile actuale, crizele multiple şi recurentece le afectează, proliferarea „futurismului negativ”(„să lăsăm lucrurile cum sunt, căci poate fi şi mai

rău!”), închiderea orizonturilor („nuvedem nicio şansă de schimbare!”),pasivitatea civică („ce să fac, aşa estelumea!”), paralizia voinţei („nu vezi căceilalţi nu fac nimic?”) sunt şi semnulerodării educaţiei.

Pe de altă parte, un indicator altransformării negative din universităţi-le europene este şi derobarea acestorade misiune şi conceperea de sine, totmai mult, în termeni de funcţii. dacăhumboldt mai concepea universitateadrept „culmea în care se reuneşte totceea ce afectează nemijlocit culturamorală a naţiunii (Gipfel in dem alles,was unmittelbar für die moralische Kul-tur der nation geschieht, zusammen-kommt)” şi, mai aproape de noi, talcottParsons vorbea, în the american uni-versity (1973), de funcţiile diferenţiateale universităţii – „research and prepa-ration of succession in science; academictrening for the profession; general tre-ning; contribution to the culturalself- understanding and to the intellec-tual illumination” – în conceperea mai

nouă a universităţilor misiunea este redusă la func-ţii, iar funcţiile sunt dizolvate în adaptarea la socie-tatea dată prin servirea programelor ei. despreangajamentul cultural, moral sau chiar civic al uni-versităţii este tot mai puţin vorba. se îmbrăţişeazăfără condiţii „an industrialist view” asupra universi-tăţii, care are o opţiune netă: „For the twenty- firstcentury, the agenda must not be about structures andprocesses as ends in themselves. the future agendamust be about people: the studens customers, theirneedds and what, as graduates, they can contributeincluding in their employers”. r

6

ANUL XXIV t Nr. 7 (736)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

andrei MargaProcesul Bologna. Nevoia schimbării direcţiei (I)

Am arătat, în conferinţa prezentatăla Carlton University (Ottawa), că

gouvernance a luat în EuropaCentrală şi Răsăriteană forma unui„populism democratic”. Între timp,

mai ales autori francezi au indicat cuperspicacitate condiţiile istorice care

au făcut posibilă gouvernance(globalizarea, victoria Occidentului,

acceptarea de către oameni asituaţiei date, lunga perioadă depace din Europa, încrederea în

rezolvarea prin ştiinţă şi tehnică aproblemelor oamenilor, considerareasocietăţii ca „maşină de producţie” ,reducerea politicii la supravegherea

jocului social etc.) şi au dezvăluitopoziţia dintre gouvernance faţă de

democraţie.

7

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2013

semnele prestigiului nu diferă, probabil,cu mult de la un popor la altul, dar privi-legiul de a se bucura de el în tot cursulistoriei e rar. te poţi consola că, la nivel

global, au decăzut standardele, că trăim într- o epocăa evaluărilor superficiale, a clasificărilor gen topuride popularitate pe bază de sMs- uri, vot popular, sauclientelism politic, dar migrarea în vidul geograficconsemnat laconic cu un „hic sunt leones” e totuşi denatură să- ţi producă o senzaţie de gol în stomac, caatunci când priveşti în abis de pe un versant prăpă-stios. sigur, locul latinei a fost luat acum de engleză,noua lingua franca, aşa că „hic sunt leones” sau „etcetera” au fost înlocuite cu „others”. Încercând să faco rezervare on line, derulez lista de ţări, dar româ-nia nu apare, aşa că bifez un „others” plasat întrenetherlands şi Poland….

oare ce avea în plus românia atunci când a fostconsiderată vrednică de a ocupa un loc ca stat de sinestătător, independent, pe continent? cred că un ofi-cial al Marilor Puteri a menţionat Convorbiri litera-re. ceauşescu a investit în casa Poporului, cea maimare clădre din lume după Pentagon, dar ne tememcă nici proiectatul laser de la Măgurele, cel mai maredin europa, nu va aduna mai mult capital valoric,deoarece, după cum ştiu filosofii culturii, civilizaţiatehnologică poate conferi doar prosperitate şi con-fort. ordinea axiologică ţine de mişcarea de idei, dedinamica spritului.

aflu cu stupoare de recenta decapitare a uneistatui a lui eminescu, ale cărui douăzeci de mii depagini de conspecte din cultura universală sunt,după noica, un fenomen unic în europa. actul devandalism e un apogeu huliganic şi neobişnuit, darnu inexplicabil în contextul unei vieţi sociale tot maigregare şi mediocre. de la accesul zgârcit la tipar –două- trei sute de titluri de critică literară anual – învremea dictaturii, s- a ajuns la o frenezie a expresieipublice, graţie site- urilor de socializare, care iaforma blogurilor cu însemnări banale, poze ale copii-lor, câinilor şi pisicilor din dotare, ale evenimentelordin viaţa personală, ale locurilor vizitate etc. se pro-duce o nivelare paralizantă a informaţiei, a gamei deatitudini şi o relaxare a fibrei intelectuale fără pre-cedent în ceea ce habermas a numit „sfera discursu-lui public”. stilul- reclamă, însuşit în plenitudineaclişeelor de la televiziune şi ziare, prolifereazănecontrolat, aruncând „satul global” cu cele nminuni în derizoriu şi carnavalesc. oare chiar şiPompei? da, chiar şi scenele de groază de la Pompei,recreate cu geniu pantomimic de actorii teatruluiMasca pentru vizitatori estivali ai Parcului herăs-trău în urma cu un an sunt menţionate de o turistăstrăină în aceeaşi frază cu detalii despre masa fabu-loasă ce a urmat pelerinajului pe site- ul arheologic şisfaturi privitoare la încălţăminte adecvată „pavaju-lui dur” sau la… necesara abstinenţă culinară, deoa-rece există puţine toalete… e o sensibilitate tocităde scene din animal Planet şi acordată reclamelor dearticole sportive sau destinaţii turistice. cultura lui„adăugaţi un comentariu” aproape că te face săregreţi cenzura…

imobilizate în cenuşa mutaţiei culturale nu maipuţin devastatoare decât lava Vezuviului sunt figu-rile rememorate de sorin Mărculescu în al şaseleatom al Cărţii singure inaugurate în 1982, al căreititlu mallarméan este corectat de acela al prezentu-lui volum: partea din toate. deceniul în care a apă-rut primul mai era încă ospitalier festinului gnos-tic- hermetic- estetizant caracteristic generaţiei şaize-ciste, cu orgolioase simetrii, încifrări şi epure barbi-liene, mai aproape de mitica eladă decât de tropiiaxiomaticii. de o parte şi de alta a sâmburelui per-petuei geneze, pendulează etern fiinţa între urne şinunţi, nunţi şi urne, ca în rotirea fără sfârşit a sce-nelor gravate pe vaza Barberini, despre care se credecă reprezintă intrarea muritorului Peleu în lumeazeilor, pentru a o cere în căsătorie pe thetis, al căreifiu, achile, e înfăţişat de cealaltă parte în companiaelenei, aşezată pe dalele de marmură ale raiuluipăgân (insula fericiţilor). eroismul şi frumuseţeatranscend prin perfecţiune destinul tragic simbolizat

de funerara urnă, luminând căi ale accesului murito-rilor la veşnicia zeilor.

recentul volum, cu tonul său testamentar,renunţă la orgolii orfice, coboară de pe soclul aedic,lăsând locul unei interogaţiii de un patetism psalmicîn jurul morţii şi al condiţiei umane trecătoare, acărei redempţiune e doar paulica iubire. asemeniunui experimentat harpist atinge poetul corzile sen-sibile ale sufletului care a cunoscut atât suferinţapierderii celor dragi, cât şi sentimentul de derealiza-re ce- l însoţeşte, impresia că tot ceea ce părea pânămai ieri o realitate palpabilă nu a fost de fapt decâto piesă, un scenariu în care a jucat un rol. scena ţi- afugit de sub picioare şi eşti suspendat într- un vid încare simţi acţiunea unui câmp de forţă, dar care nuare nimic în comun cu geografiile familiare ale vieţiianterioare. În Scrinul negru, spaţiul locuit de bur-

ghezia interbelică e încă real dar decăzut, devalori-zat. ca şi Proust în urmă cu o jumătate de veac, căli-nescu era un intrus care privea cu ochi critic, deta-şat, un mod de viaţă poate invidiat, cu încărcăturăsimbolică pozitivă, dar compromis economic şi isto-ric. impresii de vizitatori, admiratori şi sârguincioşirestauratori par şi paginile arhaizant istoricizanteale lui Mateiu caragiale, dana dumitriu sau Victo-ria comnea. dimpotrivă, sorin Mărculescu, ca şialexandru Paleologu (vezi interviurile cu tudorelurian), Ştefan Bănulescu, octavian soviany sauaura christi, scriu din interior, simţind tot patosuldispariţiei unei civilizaţii a elitei profesionale şisociale, cu formule de adresare, protocoale, sau tipde mobilier risipite în întreaga europă centrală, dincare mai poţi repera piese disparate în pensiuni„familiale” din zona fostului imperiu. obiectele suntfetişizate, şi tocmai ieşirea din uz le sporeşte valoa-rea simbolică, transpunându- le într- un muzeuimaginar.

Poemele lui sorin Mărculescu se intitulează„imnuri”, find în cea mai mare parte adresate uneidivinităţi create tocmai prin convenţia genului, prininvocare, dar, cel puţin în prima parte a micului tom,o descindere în abisul memoriei, ele sunt mai degra-bă elegii ale copilăriei pierdute cu atât mai deplin cucât a dispărut suportul ei material, devenind „amin-tiri fără substrat şi fără viitor”: „iată- l, iată cum cadde pe el pieile timpului./ cercu- l durează tot mult.deunăzi era un bufet pântecos în lemnul de nuc vin-

trele şi le- ascundea/ frunzele şi le lăsase în curte flu-turau fantomatic/ pe ştreangul de crengi îngheţate.Şi pe deasupra/ în sufrageria cu zugrăveli scorojiteclocoteau aburi/ intermitenţi pe umerii goi ai marilordoamne/ nobil uitate în două portrete din mitteleuro-pa (de amintit era/ doar că din istoria de unde smul-se fuseseră dormeau acum/ pe două scânduri de nucgeluite şi ele fără scăpare).”

În post- istoria burgheziei interbelice, au existatcel puţin două modele distincte. nicolae Breban aales, cu riscurile inerente, implicarea şi confrunta-rea. grobei este un tip social tot atât de viu şi preg-nant ca rastignac, dar poate mai realist psihologic,deoarece emanciparea socială şi economică e rareoriînsoţită de rafinarea sensibilităţii sau comportamen-tului. grobei e doar un distil de vulgaritate, potenţa-tă exponenţial de libertatea de manifestare neîngră-dită de vreo cenzură socială. condamnarea totalita-rismului, sub forma ficţiunii în Singura cale (editu-ra contemporanul, 2011), şi a eseului politic a vizatdeopotrivă puterea şi intelectualitatea responsabili-zată pentru pasivitate.

refuzul implicării şi sublimarea energiei spiri-tuale în creativitate au şi ele o tradiţie prestigioasă,dacă ne gândim la modelul stoic. acestui tip de inte-lectual i- a aparţinut şi sorin Mărculescu, angajatca… zilier la Biblioteca academiei imediat dupăabsolvirea unor strălucite studii de hispanistică.estetizarea propriei existenţe, refugiul în rafina-mentul formal al barocului spaniol au fost compen-saţia pentru existenţa retrasă, în atmosfera eteratăa celei mai importante edituri de literatură contem-porană, ocrotite de personalitatea lui Marin Preda.Pasiunea cu care s- a dedicat traducerii lui don Qui-jote, excesul de erudiţie şi inventivitate investite întranspunerea acestei opere cruciale de la răscruceamodernităţii trebuie să fi fost motovată de identifica-rea distinsului poet şi cărturar cu tipul uman idea-list rătăcit într- o epocă mediocră şi vulgară.

răzbate din această recentă carte etosul euluikierkegaardian, care refuză să accepte locul în carel- a aşezat Puterea, creându- se pe sine după chipul şiasemănarea propriului ideal de valoare. fiinţa seîmparte între clorofilă – viaţa vegetativă, nereflexivă– şi teofilie, aspiraţie către metafizică. natura e pre-tutindeni aceeaşi, confluenţa râurilor rhône şisaône oferă un peisaj nu mult diferit de locul undeargeşul „soarbe” neajlovul, în vreme ce „o temps!suspends ton vol!” personalizează discursul desprefragilitatea şi efemeritatea existenţei umane – temapredominantă şi în cartea lui sorin Mărculescu – caaparţinând lui lamartine. de observat totuşi cănoua postură a poetului e mult îmblânzită, umaniza-tă, viziunea sa existenţială abandonând mituriletotalitariste pentru a recupera patosul vieţii trecă-toare, al triumfului materiei anonime asupra vulne-rabilei colecţii de cărţi şi manuscrise, din care spiri-tul viu, sclipirile ideii, prea- plinul gândului sauînvăţăturii par să se fi scurs, lasând în urmă coper-ţile scorojite – însemne ale vieţuirii cu sens darîntr- un timp trecut, ce creşte în urma trupului aspi-rat de întuneric.

cartea scrisă se dovedeşte însă încă o dată a fi oboală învinsă, căci tonul elegiac lasă treptat loc uneidicţii impecabil şi economic articulate, în care oinspirată şi eliotiană meditaţie asupra timpului ree-ditează miracolul artei baroce, intens conştientă demetamorfozele materiei şi trecerea timpului, dar şide propria strălucire. reproducem admirabilul Imn159, în care prototipul uman este un ianus, cu tru-pul ca un palimpsest al stărilor trecute, iar conştiin-ţa ca un spaţiu infinit de calcul al stărilor posibile:„ce- ar fi însemnat tânăr să fii? Poate doar spate- n/spate cu tine însuţi să stai şi ceea ce ar fi/ fost să vezisă ţi se fi părut doar o reîntoarcere- n/ altul: de atuncivei fi- nvăţat să te roteşti odată cu/ cercurile […] numai e mult/ şi vei sta faţă către faţă cu tine strivit de/tot ce n- ai fost: cercul acelaşi îţi este dar/ atât deprins în descriere şi- n apărarea de sine”. r

Maria- ana tupanAmintiri din Mitteleuropa

Aflu cu stupoare de recentadecapitare a unei statui a lui

Eminescu, ale cărui douăzeci de miide pagini de conspecte din cultura

universală sunt, după Noica, unfenomen unic în Europa. Actul de

vandalism e un apogeu huliganic şineobişnuit, dar nu inexplicabil în

contextul unei vieţi sociale tot maigregare şi mediocre.

n (Con)texte

devine tot mai limpede faptul că lingvis-tica integrală a lui eugeniu coşeriueste una pentru mileniul trei. a spus- o,mai demult, un mare lingvist japonez,

takashi Kamei: „lingvistica lui coşeriu nu e o lin-gvistică din secolul al xx- lea, e o lingvistică a secolu-lui xxi.” desigur, ea a atras atenţia specialiştilorîncă în stricta contemporaneitate a savantului, pen-tru uzul modernităţii, pentru ca postmodernitatea,potrivnică teoriei sensului în favoarea strictei textua-lizări moştenite din modernism, să adopte spiritulschizoid al structuraliştilor şi semioticienilor, postu-lat încă pe urmele lingvisticii binare de tiplangue/parole a lui ferdinand de saussure. cores-pondentul, în planul poetologiei, a fost celebra cre-dinţă în disjuncţia barthesiană, dar nu numai, întregradul zero al scriiturii şi abaterea de la acesta, carear fi esenţa actului poetic. abaterea (deviere, écartetc.) a devenit concept central în poetica modernistă,contravenind integralismului coşerian, ceea ce arputea fi unul dintre argumentele lui takashi Kameide a- l plasa în mileniul al treilea. Poate asta şi expli-că slaba receptivitate a gândirii lui eugen coşeriu înspaţiul românesc, dincolo de cel politic conjunctural,chiar şi după 1989, lingvistica integrală pătrunzândîndeobşte la cluj- napoca prin mişcarea creată deMircea Borcilă, şi la chişinău, unde s- a adaptat maiales în contextul combaterii teoriei moldovenismuluietno- lingvistic. numai că mersul gândirii ştiinţificeşi filosofice contemporane îl confirmă pe eugeniucoşeriu, prin holismul american, prin teoria boots-trap şi, mai ales, prin abordările de tip transdiscipli-nar.

Viziunea integralistă a lui coşeriu îşi are rădă-cini şi consonanţe în Platon, aristotel, hegel, emi-nescu şi heidegger, cel de după Kehre, al Scrisoriidespre „umanism” (1946). tocmai „integralismul”fenomenologiei hegeliene era apreciat de eugeniucoşeriu. Pentru coşeriu, Platon a fost marele semă-nător de arhei, aristotel fiind adevăratul său conti-nuator, nicicum „opozantul” materialist, cum a fostvăzut în istoria filosofiei. hegel îl admira pe aristo-tel ca singurul capabil să vadă universul într- o scoi-că, ceea ce aminteşte izbitor de viziunea eminescia-nă a pădurii în ghindă şi a universului într- o boabăde rouă. am motive temeinice să- l consider pe eugencoşeriu continuatorul, deopotrivă, al lui eminescuchiar şi în ceea ce priveşte concepţia despre limbă, pecare, stricto sensu, n- a preluat- o de la hegel, ci dinafirmaţia preheideggeriană a poetului nostru: „nunoi suntem stăpânii limbei, ci limba e stăpâna noas-tră. Precum într- un sanctuar reconstruim piatră cupiatră tot ceea ce a fost înainte – după fantezia sauinspiraţia noastră momentană, ci după ideea, îngenere şi în amănunte, care- a predomnit la zidireasanctuarului – astfel trebuie să ne purtăm cu limba

noastră românească. nu orice inspiraţie întâmplă-toare e un cuvânt de- a ne atinge de această gingaşăşi frumoasă zidire, în care poate că unele cuvinteaparţin unei arhitecturi exotice, dar în ideea ei gene-rală este însăşi floarea sufletului etnic al români-mii”1. aproape în aceiaşi termeni vorbeşte heideggerdespre limbă ca lăcaş al fiinţei sau casa fiinţei: „ceeace însă, înainte de orice «este», e fiinţa. gândireaaduce la împlinire raportul fiinţei cu esenţa omului.(…) această oferire constă în faptul că în gândirefiinţa vine înspre limbă. limba este locul de adăpostal fiinţei. În adăpostul ei locuieşte omul.”2 ca şi emi-nescu, heidegger atrage atenţia asupra comporta-mentului de stăpâni asupra limbii, cale a degradăriilimbajului/fiinţei şi perspectivă de a fi refuzaţi delimbă: „omul nu este stăpânul fiinţării. omul estepăstorul fiinţei.”3 după cum, spune eminescu, nunoi suntem stăpânii adevărului, ci adevărul este stă-pânul nostru. nu putem decât să- l păstorim. Poeţiisunt cei dintâi păstori ai limbii, ai fiinţei: „fiinţa, cadestin ce destinează adevăr, rămâne ascunsă. Însădestinul lumii se vesteşte în poezie.”4 ca la hölder-lin, poetul pe care- l ia ca martor.

Şi eugen coşeriu consideră că poezia este supre-ma plenitudine a limbii, fără a fi o deviere de la lim-bajul comun sau de la cel ştiinţific de „grad zero”.dimpotrivă, acestea sunt doar cazuri particulare alelimbajului. heidegger laudă afirmaţia lui aristotelcă „poezia este mai adevărată decât cercetarea siste-matică a fiinţării”5, recte decât istoria. calea de aspera să ajungi la adevăr. la adevărul ascuns înlimbă, precizează coşeriu, dincolo de specializareastrictă, necesară, dar limitativă, căci „prin limitarepierdem din vedere celelalte perspective şi ajungemsă considerăm că este singura viabilă, că spunemtotul despre limbaj.”6

una dintre ultimele cărţi majore ale savantuluiromân, aflată abia acum în curs de apariţie în româ-neşte, la editura universităţii „al. i. cuza” din iaşi,în traducerea lui eugen Munteanu şi a aneimariaPrisăcaru, se intitulează lingvistica textului. ointroducere în hermeneutica textului, având dreptţintă tocmai „esenţa limbajului poetic”. coşeriu estesolidar cu încercarea mai veche a lui Michael riffa-terre de a elimina din poetică termenul de abatere,sau, mai bine zis, de a- l atribui exclusiv textului poe-tic. orice text, consideră riffaterre, nu doar cel poe-tic, conţine şi o „abatere” de la uzul obişnuit. stlisti-cienii moderni, subliniază coşeriu, consideră că sen-sul poetic este rezultatul unei abateri de la uzul obiş-nuit al limbajului. În realitate, orice text este purtă-tor de sens. cu alte cuvinte, sensul nu poate fi atri-buit abaterii: „dacă însă toate textele au sens, atuncifaptul în sine al abaterii de la o normă nu poate fi,evident, purtător al sensului.”7 eugeniu coşeriu ope-rează analogic cu distincţia saussuriană signifiant /signifié, funcţională la nivelul semnului lingvistic:„distingem de obicei şi în cazul semnului textualîntre signifiant şi signifié: semnificaţia şi desemna-rea constituie împreună componenta signifiant, iarsensul, componenta signifié a semnelor textuale. /semnele lingvistice au semnificaţii prin intermediulcărora desemnează ceva extralingvistic. aceastăstare de lucruri complexă reprezintă, la rândul său,la un nivel semiotic mai înalt, expresia unei unităţide conţinut de tip superior, anume sensul.”8

distincţia lui coşeriu nu mai produce o fisură detipul logicii binare în ceea ce priveşte raportul dintretext şi sens, ca în semiotica dominantă în secolul alxx- lea. de aceea, el nu mai are nevoie de conceptulartificial de abatere. recurge, mai degrabă, la undublu referenţial pentru a ajunge la esenţa limbaju-lui poetic. altfel spus, el are intuiţia nivelelor derealitate când operează cu distincţia clasică signi-fiant / signifié. Sensul poetic e „transversalie”, fiin-dcă integrează cel puţin două nivele de realitate, pecând limbajele „specializate” operează la un singurnivel de realitate. În limbajul ştiinţific, de pildă,dominantă e logica binară, aristotelică, în cel poetic– ajungem la terţul tainic inclus, cum ar spune Şte-fan lupaşcu şi Basarab nicolescu. comentând tex-tualitatea metamorfozei lui Kafka, eugeniu coşeriuintegrează astfel dublul referenţial (om/gânganie):„considerăm aşadar întregul text, cu expresia şi con-ţinutul său pur lingvistice, drept un vehicul pentru o«semnificaţie» de la un alt nivel, pentru «sens».”9

consecinţa: „în texte trebuie constatat un raportsemiotic dublu.”10 la un prim nivel, „semnificaţiacoincide cu desemnarea”, ceea ce înlesneşte ca untext să aibă „aceeaşi semnificaţie” în limbi diferite.luate separat, semnele lingvistice nu au nici unsens. acesta deja apare ca translingvistic: „prin textînţelegem nu doar semnificaţia şi desemnarea ele-mentelor lingvistice constitutive, ci, în acelaşi timp,şi ceva în plus, ceva care trimite dincolo de acesteelemente, şi anume sensul textului.”11 trecerea inte-gratoare prin diverse nivele de realitate ar putea finumită şi „deviere de la «deviere», cât şi invers.”12

asemenea transpoziţii nu sunt legate doar de limba-jul poetic („nu sunt în nici un caz ceva specific limba-jului poetic”).

de aici încolo începe gândul genial, „revoluţio-nar” al lui eugeniu coşeriu, menit să schimbe funda-mental poetica modernă şi s- o aducă în transmoder-nitate. separat de Ştefan lupaşcu, el are intuiţiaactualizării şi potenţializării în materie de sens, lacare postmodernii au renunţat pentru a simplificalucrurile. el nu mai are nevoie de concepte precumabatere sau funcţie poetică a limbajului (precumroman jakobson). limbajele specializate, inclusivcel cotidian, actualizează doar parţial potenţialităţi-le limbii. Propriu- zis, precizează eugeniu coşeriu,limbajul cotidian şi cele specializate dezactualizeazălimbajul. nu se ajunge niciodată la semiactualizareşi semipotenţializare, în sens lupascian, ci asistăm,deci, la o restricţionare a actualizării şi la o creşterea potenţializării. În schimb, „toate relaţiile dintresemne, ca şi evocările corespunzătoare, apar completactualizate în limbajul poetic.”13 am motive să credcă prin actualizare completă coşeriu înţelege ceea celupaşcu zice prin semiactualizare şi semipotenţiali-zare, la nivelul celei de a treia materii, cea a terţuluiinclus. el se apropie acum deplin de fiinţa limbii, însens heideggerian, dar cu uneltele lingvistului, nuale speculaţiei filosofice: „În limbajul poetic trebuiesă vedem aşadar limbajul în întreaga lui funcţionali-tate. Poezia – şi prin poezia înţeleg nu doar poezia, ciliteratura ca artă – este locul desfăşurării depline afuncţionalităţii limbajului. uzul poetic al limbii nueste o deviere de la uzul «normal» al limbii, ci lucru-rile stau exact invers: toate celelalte modalităţi alelimbii, ca, de exemplu, limbajul cotidian sau limbajulştiinţific (ar trebui să spunem mai bine «modul ştiin-ţific de a vorbi», respectiv «modul de a vorbi orientatspre latura practică») reprezintă abateri în raport culimbajul integral, cu limbajul ca atare.”14

aici ni se dezvăluie gândul genial coşerian.limba este casa fiinţei, casa adevărului, iar poetul –păstor peste întreaga turmă. Poetul este ridicat ast-fel pe cea mai înaltă treaptă a rostirii umane. a pre-tinde că nu avem nevoie de poeţi (opinie curentă)înseamnă a pretinde că nu avem nevoie de limbă, aieşi din cultură şi din civilizaţie. ceea ce pare să seîntâmple cu omul postmodern, ca triumf al luizombi, cum ar spune alain finkielkraut. Poeticamodernă şi cea postmodernă au pretins că importante cum spui, nu ce spui. fals. Cum ascunde doar rafi-namentul a ce spui. coşeriu îi dă dreptate lui emi-nescu: „e uşor a scrie versuri / când nimic nu ai aspune”: „toate acestea trebuie înţelese mai degrabăîn alt sens, şi anume în insistenţa asupra a ceea cese spune în limba însăşi, acolo unde semnele nu suntutilizate doar ca simple instrumente pentru a des-emna ceva diferit, ci apar aşa cum sunt ele în reali-tate, în realizarea deplină a tuturor posibilităţilor lorfuncţionale.”15

a te lăsa, eminescian, în deplină stăpânire alimbii, nu a te erija în stăpânul ei. acesta este sem-nul marilor poeţi. r

1 M. eminescu, opere, xV. Fragmentarium.addenda ediţiei, editura academiei române, Bucu-reşti, 1993, p. 98.

2 Martin heidegger, repere pe drumul gândirii,traducere şi note introductive, de thomas Kleiningerşi gabriel liiceanu, editura Politică, Bucureşti,1988, p. 297.

3 Ibidem, p. 322.4 Ibidem, p. 320.5 Ibidem, p. 341.6 Vezi interviul acordat lui constantin severin

cu prilejul colocviului internaţional de Ştiinţele lim-bajului, organizat de universitatea „Ştefan celMare” din suceava, în octombrie 2001.

7 eugeniu coşeriu, despre esenţa limbajuluipoetic, în „convorbiri literare”, serie nouă, nr. 4(208), aprilie 2013, pp. 30- 31.

8 Ibidem, p. 28.9 Ibidem, p. 29.10 Ibidem.11 Ibidem, p. 30.12 Ibidem, p. 31.13 Ibidem.14 Ibidem, p. 32.15 Ibidem.

theodor CodreanuEugeniu Coşeriu şi poetica transmodernă

8

ANUL XXIV t Nr. 7 (736)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

eugeniu coşeriu

„este necesar un amestec de spaţiu şide timp, de pseudoadevăr şi defalsă certitudine, de nenumăratedetalii şi de perspective extrem de

vaste. astfel se înfăţişează orientul minţii.” În aceas-tă reflecţie a lui Paul Valéry ancorează metodologicşi sensibil incursiunea comparativă în proiecţia liri-că romantică a orientului din ultimul volum semnatde cătălin ghiţă, orientul europei romantice. alte-ritatea ca exotism în poezia engleză, franceză şiromână, apărut în 2013 la editura tracus arte dinBucureşti, o cuceritoare exegeză (neo)tematică, dis-tanţată programatic de implicaţiile ideologice şi decontroversele imagologiei clasice, guvernată înschimb de supleţe hermeneutică, de selectivitateasimetrică a operelor analizate (patru autori din lite-ratura engleză, patru autori din literatura francezăşi patru autori din literatura română) şi de un echi-librat amestec de erudiţie şi decomplexare.

repudiind din start sanctificările terminologice,cătălin ghiţă dezbate în cel dintâi capitol al volu-mului său, tentativă de circumscriere teoretică,ramificaţiile teoretice, aplicaţiile abuzive şi vulnera-bilităţile „orientalismului” lui edward W. said, şioptează pentru deschiderea metaforică şi neînregi-mentarea ideologică a „interesului pentru orient”manifestat de romantici, mai cu seamă când aceştiasunt samuel taylor coleridge, robert southey,george gordon Byron, Percy Bysshe shelley,alphonse de lamartine, alfred de Vigny, Victorhugo, alfred de Musset, ion heliade- rădulescu,dimitrie Bolintineanu, Vasile alecsandri şi Mihaieminescu. de altfel, în intricata disecţie exegetică aorientalismului, implicaţiile ideologice ale literaturiirevin obsesiv şi coagulează un reper fundamental înabordarea critică a autorului, care, deşi citează opi-nia radicală a lui harold Bloom („a citi în serviciulunei ideologii înseamnă, în opinia mea, a nu citideloc”), pledează „pentru o poziţie de echilibru întreautonomia esteticului de sorginte modernistă [...] şiradicalismul ideologizant postmodern”, compatibilăcu universul interesului romantic pentru spaţiuloriental. ivită în siajul unei iminente crize a imagi-narului european, fascinaţia romanticilor pentruvarietatea reprezentărilor culturale orientale esteîncurajată de posibilitatea documentării. În secolulal xix- lea, cărţile, articolele şi călătoriile în orientfurnizează constant informaţii, infuzează imagina-rul poetic, iar imaginaţia romantică se converteşte„în mediator cultural, în vehicul liric, apt de a gene-ra punţi de comunicare între familiar şi străin, întreaproape şi departe”, metamorfozele acestui procesfiind sistematizate de autor în compania unor numemari din domeniu – raymond schwab, colette layaouanc, j.j. clarke. Însă atenţia acordată aspectu-lui documentar nu monopolizează producţiile liriceromantice consacrate orientului, ingrediente esen-ţiale ale acestora fiind divertismentul, funcţia com-pensatorie şi raţiunile estetice.

arheologia „interesului pentru orient” conducela tratarea unui cuplu terminologic de la origineafenomenului, alteritate – exotism, rafinat de un ter-men terţ de extracţie franceză, l’ailleurs (altundeva).delimitarea filosofică a alterităţii survolează abor-darea contextuală a lui Platon şi aristotel, semna-lează limitele teoriilor lui husserl şi heidegger şi

aprofundează compatibilitatea ideilor lui lévinas cuexerciţiul hermeutic literar, cătălin ghiţă consta-tând că cel puţin două dintre aceste idei se aplicăeului creator romantic, sedus de alteritate: „dorinţametafizică şi postularea unui «celălalt» metafizic, acărui alcătuire ontologică radical diferită transcendeorice cicumscriere pur raţională”. tabloul conceptualal alterităţii înglobează emergenţa ei în teoria litera-ră prin nuanţatele dezvoltări ale raportului dintre„sine” şi „celălalt” în lucrările lui tzvetan todorov şirahul Krishna gairola, pas suficient pentru aborda-rea unei diferenţe spaţiale paralele („de acasă” – „dedeparte”) care transcrie atracţia sensibilităţiiromantice pentru exotism. auto-rul antrenează în lectura alteri-tăţii ca exotism o impecabilăarmătură critică, din care facparte cercetări recente, cum estealterity and narrative: Storiesand the negotiation of WesternIdentities a lui Kathleen glenis-ter roberts sau the new prince-ton encyclopedia of poetry andpoetics, dar şi concepţii clasiceasupra exoticului, precum ceaconstruită în incitantele eseuriale lui Victor segalen, citite prinochiul atent al lui tzvetan todo-rov. lor li se adaugă două lucrăridedicate exotismului romantic,una aparţinându- i lui Pierrejourda (l’exotisme dans la litté-rature française depuis Chateau-briand), cealaltă lui henry h.h.remak (exoticism in romanti-cism).

Întregul aparat teoretic eta-lat cu rigoare în prima secţiune avolumului îl conduce pe cătălinghiţă înspre o abordare concep-tuală proprie, sistematică şinuanţată, oferită prudent ca ipoteză de lucru, princare el redefineşte şi clasifică termenii de mai sus,sfârşind într- o interpretare a alterităţii „ca expresiea pasiunii pentru exotism”, tradusă la nivel textual,„în preferinţa eului producător pentru anumitemodele de organizare a materiei lirice”, esenţiale înexcursul (neo)tematic al volumului. de altfel, con-centrarea tematică are şi darul să evite înecareaexerciţiului hermeneutic în multitudinea orienturi-lor imaginaţiei romantice, prin structurarea mate-rialului imaginar pe un vector geografic şi pe odimensiune rezervată figurilor orientale.

construită pe logica binarităţii natural – artifi-cial, geografia orientală din poezia romantică ocupăsecţiunea secundă a volumului, estetica spaţiuluioriental. Personalizată, fascinaţia orientală aromanticilor poate viza luxurianţa, supraîncărcareaspaţiului, preaplinul, elemente valorificate pe coor-donata senzorialului (a emoţiilor), dar şi austerita-tea, deşertul, spaţiul gol, elemente valorificate pecoordonata spiritualului (a intelectului), coordonateale imaginarului în funcţie de care se organizează şimotivele literare analizate de autor: tablourile deansamblu, deşertul, grădina, acvaticul şi fauna (sub-sumate naturalului), ruinele, locuinţa şi oraşul (pro-duse antropice, artificiale). rigoarea inventaruluiacestor motive este dublată pe tot parcursul discur-sului de o hermeneutică fină, atentă la racorduriletematice şi la extrapolările teoretice. astfel, tablou-rile de ansamblu dinamice, generate graţie pretextu-lui călătoriei, sunt urmărite la nivel poietic, la palie-rul toposului, la cel al tropilor, o atenţie aparte con-sacrându- se acordurilor dintre geografia descrisă şistarea de spirit a eului creator, fie că este vorba des-pre cât se poate de serioasa incursiune lirică a luishelley (alastor; or the Spirit of Solitude) într- unorient „îndepărtat şi misterios, perceput ca spaţiu alalterităţii seducătoare, acomodând potenţe revelato-rii şi spiritualizare vitală”, fie că se are în vedereumorul difuz al călătoriei lirice din le Cédre (dinciclul la légende des Siécles, semnat de hugo).simetric, tablourile de ansamblu statice, obţinuteprin tehnica panoramării, sunt urmărite în creaţialirică a lui lamartine, de Vigny, Bolintineanu şieminescu.

Încărcătura expresivă a deşertului, percutanţasa în sfera psihologică, ontologică sau religioasădobândeşte adâncime spirituală în lirica romanticăfranceză, în vreme ce contraponderea sa vegetală,grădina (profană şi sacră), pare a fi apanajul roman-ticilor englezi şi români, autorul observând că „gră-dinile orientale ale romanticilor sunt anticamera pecare imaginarul lor o proiectează în aşteptarea reve-laţiei depline, aptă de a desecretiza deja intuitul con-tinuum emoţional dintre planul imanent, circum-scris erotic, şi cel transcendent, circumscris mistic”.

Martor al construcţiei identitare, mediu meta-morfotic spiritual sau strict fizic, acvaticul, urmărit

în lirica lui Byron şi în cea a luiBolintineanu, deschide calea nuspre elementul asociat tradiţio-nal cu el, flora, ci spre dublul săubiologic, fauna, fabulos tradusăde lirica lui hugo. În contrapar-tidă, regimul artificialului trans-formă ruinele într- un spaţiuoriental privilegiat de lirica ro -mantică, shelley şi southey,lamartine, Bolintineanu şi emi-nescu reactivând deseori în tona-lităţi tragice dialogul cu trecu-tul, în vreme ce creaţiile arhitec-turale orientale intacte, locuinţaşi oraşul, sunt asimilate uneimaterialităţi supraîncărcate, pu -ternic investite senzual (locuin-ţa), marcate de glorie sau deagresivitate (oraşul).

trecând din sfera geografieiîn cea a personajelor, a treiaparte a volumului, poetica figu-rilor orientale, se construieştesubtil pe diada ontologică dinpoezia romantică (dihotomiileconceptuale fiind un alt reflex alobsesiei autorului pentru sime-

trie): portretistica antropică (colectivitatea, cuplul,femeia, artistul, intercesorul spiritual, evreul rătă-citor, războinicul, tiranul şi antieroul) şi iconografianon- antropică (zeii, monştrii şi spiritele). entuzias-maţi de diversitatea şi de mărcile exotice ale figuri-lor orientale, poeţii romantici, în opoziţie cu savanţiiepocii lor, conturează, la palierul evidenţelor, oimagine favorabilă a acestor alterităţi, translatăsubtil într- un exerciţiu autoscopic, într- o (auto)dis-tribuţie compensativă. acestui impuls necesar îicorespunde plasarea cuplul oriental într- un decorexotic, departe de perimetrul european, în careactantul masculin se configurează cel mai adesea cao prelungire a eului liric, deşi elementul „care solici-tă în cel mai înalt grad imaginaţia eului producător”este femeia, probabil cea mai fascinată figură orien-tală – şi cea mai productivă în ordinea reprezentăriitextuale.

În spectrul spiritualului, artistul este unul din-tre cei aleşi (în general, figuri masculine, o excepţiefiind Şeherezada eminesciană); un altul, profundcompensator în contextul despiritualizării europene,este intercesorul spiritual (profetul, dervişul, muf-tiul, vizionarul, vrăjitorul), negociator între imanentşi transcendent. din aceeaşi sferă religioasă se des-prinde şi ahasverus, evreul rătăcitor, figură dam-nată extrem de seducătoare pentru „exoţii” roman-tici. deseori ancorate în idealuri înalte şi în frustrărisocio- politice cât se poate de terestre, dubletul răz-boinic – tiran şi figura antieroului romantic încheieseria portretelor antropice din cartea universitaruluicraiovean. cultivarea alterităţii orientale se radica-lizează odată cu intrarea în scenă a zeităţilor orien-tului, lirica romantică înlocuind parţial convenţiona-lismul cadrului creştin.

umorul subtil pigmentează pe alocuri bătăliileteoretice ale lui cătălin ghiţă cu exegeza „sanctifica-tă” a orientalismului şi pune în valoare multe dintredescoperirile sale hermeneutice aplicate. el mar-chează apăsat şi pedagogia parabolică a volumului,conferă savoare autocriticii sale preventive, contra-balansând prin detaşare morga unei cercetări deacut interes şi astăzi. r

9

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2013

Constantina Raveca BuleuOrientul poeţilor şi Orientul minţii

■ noutăţi editoriale

Ana Ioana RalucaBăceanu, Harul

Adrian Buşilă,Condamnat să ucidă

Frank Wedekind,Teatru

Concentrarea tematică are şi darul săevite înecarea exerciţiului

hermeneutic în multitudineaOrienturilor imaginaţiei romantice,

prin structurarea materialuluiimaginar pe un vector geografic şi pe

o dimensiune rezervată figurilororientale.

www.contemporanul.rowww.ideeaeuropeana.ro

www.librariapentrutoti.rowww.bibliotecaeuropeana.ro

www.europressgroup.ro

o nouă cercetare filologică despre evoluţia psal-mului în literatura română (după aceea a lui al.andriescu) nu ar părea să aducă surprize, dacă negândim că despre dosoftei şi arghezi, numele celemai importante care ne vin în minte când vorbimdespre psalmi în limba româ-nă, s- a scris mult şi inteligent,documentar sau speculativ.evident că psalmul românescnu înseamnă numai atât şievident că psalmul însuşi, caspecie literară, are nevoie de onouă discuţie teoretică, pentrudefiniţie şi istoric. nu istoriaveche a psalmului (elucidată,în bună măsură) constituieproblema, ci istoria mai nouă,modernă şi postmodernă. deaici, din aceste ultime secven-ţe temporale, vin surprizeleplăcute ale cărţii ancăi tomoioagă, pentru că poeziaînsăşi, modernă şi postmodernă, a simţit nevoia săse reconecteze la tradiţia religioasă a psalmului,într- un context ce părea nefavorabil, ca acela al seco-lului xx şi al începututlui de mileniu iii. de ce seîntâmplă această recuperare simptomatică este oproblemă majoră ce merită discutată într- un contextcultural mai larg, iar anca tomoioagă îşi asumăaceastă interogaţie.

În cele patru capitole ale cărţii, de dimensiunivariabile, în funcţie de anvergura temei avute învedere, trei sunt marile probleme formulate şi anali-zate cu multă atenţie şi perspicacitate: 1). codulgenetic al psalmului, în funcţie de „vocaţia sacră apoeziei”, desemnată ca atare în primul capitol şi dez-voltată în cel de- al doilea prin delimitările considera-te necesare între psalmul biblic şi psalmul laic; 2). ovizionare, din perspectivă diacronică, a evoluţieipsalmului românesc, în capitolele 3 şi 4, de la dosof-tei, trecând prin opera lui Macedonski, arghezi,Blaga, Voiculescu şi ajungând la Ştefan aug. doinaşşi Paul aretzu, ca principalele repere, şi extensiuneacronologică spre B. fundoianu şi aron cotruş, darmai ales spre imediata contemporaneitate, cu psal-mişti de toate calibrele; 3). În sfârşit, a treia proble-mă esenţială, una căreia nu- i este rezervat un capi-tol special, pentru că este implicită în toată cartea,priveşte aplicaţia unui criteriu axiologic, alegereacelor mai importante valori dindomeniu, pentru a pune accenteletrebuitoare şi pentru a acorda spa-ţiul cuvenit fiecărui autor în funcţiede valoarea estimată a psalmilor.

capacitatea disociativă a autoa-rei, sprijinită pe cele mai convingă-toare argumente, este indubitabilă şiea dovedeşte o gândire critică matu-ră, echilibrată, clarificatoare. se poturmări cu folos şi vor putea fi reţinu-te în exegeză disocierile dintre poeziareligioasă, poezia mistică şi poeziametafizică – pe de o parte, pe de alta,disocierile la fel de interesante întrepoezia pură, poezia filosofică şi poe-zia tradiţionalistă. dezbaterea des-pre vocaţia sacră a poeziei are în fun-dal vechea idee, pregnantă în evulMediu, până în perioada renaşterii,când este progresiv destructurată, căteologia este receptacolul tuturorartelor. arta sau artele nu pot fi, însensul lor originar, viabil şi legitim,decât sacre sau, mai bine zis, legatede sacralitate. evident că, în drumulspre modernitate, artele au ieşit dinaceastă matcă originară, resimţită înconstrângerile ei, făcând din desacra-lizare şi demitizare un program uma-nist şi apoi iluminist, din ce în ce maiindividualist şi mai inconformist înperioada romantică. Modernitatea şipostmodernitatea sunt, după cumbine ştim, demistificatoare într- unmod tot mai agresiv. dar, ca reacţie,se manifestă într- o tendinţă preg-

nantă nostalgia originilor sacre, pierdute, diminuatesau înstrăinate. istoria psalmului în literaturaromână atestă acest fenomen de contra- modernitate,pe care autoarea îl relevă ca atare. industria postde-cembristă a psalmilor e faţeta derutantă a unei mode

sau a unei recuperări formale.cercetătoarea, deşi nu- şi pier-de cumpătul, se vede uneoriexcedată de acest fenomen şise mişcă nu fără o oarecarederută printre psalmiştii dince în ce mai productivi, maifacili şi mai plini de fervoareartificioasă. e spaţiul în caresimţul axiologic al autoarei şiinvocarea criteriilor coduluigenetic al psalmului rezolvăparţial problema. Mă întreb şieu, deodată cu autoarea, cuisă acordăm mai mult credit ca

psalmist, celor mai pioşi sau celor mai sfidători? luidorel Vişan? Martei Petreu? aurei christi? sau alto-ra? celor mai fideli tradiţiei, ca simpli traducători,dar dând dovadă de virtuozitate în versificaţie, pre-cum eugen dorcescu şi Şerban foarţă? unde începecreativitatea psalmistului modern, creativitatea caresă- i confere deopotrivă legitimitatea de psalmist şiautenticitatea de poet? răspunsul nu e uşor de dat,iar anca tomoioagă, învingându- şi sfiala, ca atuncicând analizează poemele Martei Petreu, se strădu-ieşte să dea unul, cu gândul la tradiţia inalienabilă apsalmului, care trebuie să respecte un cod de conţi-nut mai degrabă decât un cod al formei poetice fixe.

nu am nici o ezitare să remarc nota de origina-litate a interpretărilor, depistabilă atât în modalita-tea de discuţie consacrată resurselor sacre ale poe-ziei şi fondului biblic al psalmului, cât şi în prezen-tarea minuţioasă, în analizele sensibile şi inteligen-te ale etapelor de evoluţie a psalmului în literaturaromână de la dosoftei la Macedonski, de la arghezi,Blaga şi Voiculescu la Ştefan augustin doinaş, Paularetzu şi Marta Petreu.

subliniez câteva idei critice, în măsură să relevecalităţile exegetei. reţin explicaţia despre „impostu-ra” lui Macedonski, ca psalmist, identificându- seeretic cu suferinţele sau patimile lui hristos: „rapor-tul de asumare a patimilor lui hristos este aici inver-sat – comentează exegeta; poetul nu retrăieşte sufe-

10

ANUL XXIV t Nr. 7 (736)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

■ ex libris Editura Ideea Europeană

♦ george morărelScardanelli

O simfonie nevrotică în transe poetice nu s- a maiscris. s- a făcut însă apel la această formulăneconvenţională, pentru a se încerca o radiogra-fiere a imaginarului poetic, a stărilor şi obsesiilorcelui condamnat de societate să se retragă şi sătrăiască într- un turn. Poate este pentru primadată când se ajunge în Groapa Marianelor a poe-ziei. Scardanelli, o carte parcă scrisă cu gândul lamarii damnaţi, la hölderlin, Kleist şi trakl.

♦ tudorel urianA afla şi a înţelege

Vreme de mulţi ani am fost o maşină de citit cărţi.Şapte ani de cronică săptămânală la Românialiterară au însemnat sute de cărţi citite, aparţi-nând unor scriitori mai buni sau mai puţini buni.Autorii despre care scriu în volumul de faţă suntcei pe care îi preţuiesc cel mai mult. Cărţile lorm- au făcut să îmi pun întrebări, să îmi configurezun sistem de valori, să înţeleg mai bine lumea dincare am ieşit şi să ştiu ce doresc de la lumea de

mâine. sunt cărţi formatoare la nivelul spiritului, din care ai mereuceva de învăţat, căi directe sau mai ocolite spre marea înţelepciune.

tudorel urian

♦ Ada ioana raluca băceanuHarul

Îngeri, demoni, fantome, mister şi pasiune. Harul,primul roman paranormal romance din literaturaromână, urmăreşte transformarea lui Amy dintr- oadolescentă timidă şi marginalizată într- unaputernică şi îndrăzneaţă. Aici este momentulcând viaţa ei ia o întorsătură neaşteptată şi cândconvingerile şi temerile din trecut pe care credeacă le uitase încep să se adeverească. tocmaicând viaţa ei părea că devenise normală, dintr- o

simplă dorinţă totul se schimbă. Misterele şi secretele se adâncescşi sunt la ordinea zilei.Harul, prima parte a trilogiei cu acelaşi nume, evocă viaţa adolescen-tei Amy de dinainte de dramatica schimbare şi până la consecinţelefatale pe care le poate avea contactul permanent cu Lumea de Din-colo. rămâne de văzut dacă va reuşi Amy să trăiască la graniţa sub-ţire dintre cele două lumi…

♦ cătălin- mihai ştefanApaosuri

Cătălin- Mihai Ştefan a reuşit să scrie o carte tul-burătoare despre avatarurile unei identităţi încurs de revelare. Poemele sale, imagini fulguran-te ale memoriei, sunt ofrande aduse unui timpdeja trăit, mici lumi dispărute care îşi cer dumica-tul de pâine şi linguriţa de vin. Ce am fi fără amin-tiri, ce ar fi amintirile fără noi cei de acum… Puz-zle- ul acestor „istorii” personale prinde conturabia după ce lucrurile nespuse încep să se acu-

muleze şi să fie la fel de prezente ca şi acelea rostite cu apăsare.După un debut onorabil Muza avatarului (2005), Cătălin- Mihai Ştefanrevine în poezie cu un volum cât se poate de convingător, alăturân-du- se astfel, celor mai buni poeţi ai celui de- al doilea val douămiist.

Şerban Axinte

♦ mihai giugariuCină cu langustine

Cină cu langustine, apărut iniţial în anul 1987(Editura Cartea românească), se constituiedintr- o suită de schiţe şi povestiri având, ca numi-tor comun, spaţiul geografic al Peninsulei iberice.stilul prozelor este alert, cu notaţii scurte, impri-mând un ritm viu lecturii. Este o proză care anga-jează subtil interesul cititorului, provocându- lîntr- un registru discret la reflecţie şi corespon-denţe de trăiri. Povestirile iberice ar putea fi şi un

posibil vestibul de pătrundere în lumea uneori fabuloasă a celuilaltcapăt de orizont al Europei.

♦ george şovuIubirea e mereu regină

Profesor, ziarist, cineast, George Şovu este „celmai mare prozator român contemporan al ado-lescenţei”. A publicat 32 de volume, dintre care23 sunt romane consacrate anilor tineri. A publi-cat, de asemenea, câteva mii de articole, studii,prefeţe etc., a prezentat timp de 25 de ani sutede emisiuni la radio şi televiziune, iar după sce-nariile sale s- au realizat filmele artistice din CiclulLiceenilor.

Această carte dă viaţă unei poveşti de iubire, puternică şi curată, din-tre doi liceeni, elevi în clasa a- Xi- a, poveste care trece prin tot felulde vămi otrăvite ale lumii în care trăim, ajungând până la urmă să- şipună pe frunte coroana de speranţe şi izbânzi a învingătorilor.

♦ liana ivan- ghiliaMinimanimalisme

Poezioare şi imagini reformulează virtual un uni-vers sălbatic diminuat cât să încapă în raftulbibliotecii, în viziunea severă a părintelui grijuliu,circumspect faţă de orice pericole din planul fizic,dar mai ales în orizontul deschis al legitimeiinvestigaţii infantile.

♦ grigore traian popMirmidonii doctorului mengele

Aventura tragică a unei mari familii de evrei pitici din satul maramu-reşan rozavlea, internaţi în lagărul de la Birkenau şi folosiţi de doc-torul Mengele în experienţele sale de eugenie, a părut unora literatu-ră picarescă în sine. Poate şi din această pricină, cercetările avizateau cam lipsit, invocându- se mai ales faptul că felul în care au fost tra-taţi în lagăr ar afecta imaginea de călău sanguinar a medicului ger-man. reconstituind într- o scriere de ficţiune această teribilă saga afamiliei Ovitz, autorul încearcă să se apropie de acel filon al filosofieiistoriei care uneori este sufocat de lianele ideologiilor partizane.

ion simuţAnca Tomoioagă şi Psalmii în literatura română

Între analiză şi sinteză,autoarea nu a optat, prioritar,

pentru una dintre ele, le- aalternat şi nu a greşit, fiindcărelevarea unei perspective de

ansamblu (o descriere amodalităţilor specifice unui poet

şi o contextualizare a creaţieisale) se îmbină cu plăcerea de a

citi un text literar.

n Semnal editorial

11

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2013

rinţele lui hristos printr- un martiriu creştin, numerge spre hristos pentru a împărtăşi ca un misticaceste suferinţe, ci se regăseşte cu aroganţă el însuşiîn aceeaşi poziţie critică făcând trimitere la îndura-rea aceloraşi suferinţe, nu cu finalitate mesianică,pentru că nu salvează pe nimeni, ci pentru propriulorgoliu”. Înţelegem astfel de ce psalmii macedon-skieni sunt numiţi, oarecum paradoxal, dar pe bunădreptate, „psalmii ego- ului” sau, am mai puteaspune, în aceeaşi linie, psalmii unui egolatru, incapa-bili de smerenia creştină. Mai notez o interpretareprivitoare la arghezi, fixată într- o formulare inspira-tă: „arghezi e un david reinventat, o replică moder-nă a psalmistului, iar psalmul său o rugăciune a con-ştiinţei moderne, înţesată totuşi cu vorbe vechi detămâie şi liturghie”. autoarea continuă aici o idee alui Marin Beşteliu, criticul care crede cu tărie într- unarghezi poet religios şi tranşează această discuţie înacest sens. o observaţie de altă natură, una de isto-rie literară, am de făcut despre primul paragraf dincapitolul dedicat psalmilor arghezieni: în recapitula-rea interpretărilor de critică literară dedicate psal-milor arghezieni nu se respectă cronologia, ordineaîn care au fost atestate aceste interpretări fiinddenaturată de reeditări: de pildă, volumul arghezia-na al lui Şerban cioculescu, apărut în 1985, cuprin-de studii mult anterioare acestui an, unele aparţi-nând interbelicului; identic este cazul lui Vladimirstreinu, citat după o reeditare din 1972. opinia luinicolae Manolescu despre arghezi, poet nereligios,citată după o sursă (un volum) din 2000 este multmai veche, dinainte de 1989. dar corupţia cronologieide istorie literară este parţial scuzabilă de faptul căautoarea încearcă să facă un bilanţ al dezbaterii şi alconfruntărilor dintre teza religiozităţii şi teza nereli-

giozităţii psalmilor arghezieni, lăsând în al doileaplan priorităţile, deşi în acest fel se pierde dinamis-mul replicilor şi al polemicii. dacă tot sunt la capito-lul aspectelor discutabile, să mai notez faptul că num- a convins apelul la peratologia lui gabriel liicea-nu în interpretarea psalmilor arghezieni, deşi e lău-dabilă iniţiativa de a căuta alte repere, alte concepte(ca acela al limitei şi al tentativei de depăşire a limi-tei), într- o exegeză destul de obositoare prin repetiţii(mă refer la critica literară, în ansamblul ei) cumeste aceea acumulată în jurul psalmilor arghezieni.

Între analiză şi sinteză, autoarea nu a optat,prioritar, pentru una dintre ele, le- a alternat şi nu agreşit, fiindcă relevarea unei perspective de ansam-blu (o descriere a modalităţilor specifice unui poet şio contextualizare a creaţiei sale) se îmbină cu plăce-rea de a citi un text literar (analize detaliate, celemai detaliate consacrate psalmilor lui arghezi, doi-naş şi Paul aretzu, dar şi altora, mai puţin impor-tanţi în istoria speciei). competenţa filologică îmbi-nată cu plăcerea cunoscătorului de a savura pe înde-lete subînţelesurile, conţinuturile religioase şi forme-le estetice ale psalmului, nu lipsesc din nicio paginăa cărţii, dezvăluind o pasiune estetică dublată de ointerogaţie teologică atentă la nuanţe.

Bibliografia critică utilizată ne demonstreazăamplul excurs exegetic pe care l- a întreprins autoa-rea. referinţele critice, sintezele de istorie literarăconsultate, articolele de critică literară, psalmii glo-saţi ne conving de seriozitatea şi adecvarea preocu-părilor ancăi tomoioagă pentru subiectul ales. suntfrumoase şi relevante demonstraţii de critică şi isto-rie literară analizele desfăşurate pe psalmii luidosoftei, la originile româneşti ale speciei, şi aplica-ţiile interogative pe psalmii lui arghezi, ca să relevzonele de excelenţă ale cărţii.

relevanţa interpretărilor ancăi tomoioagă esteincontestabilă, ea marcând şi un gest curajos deangajare exegetică într- o investigaţie care sintetizea-ză, cu eleganţă şi probitate filologică deosebită, cufineţe şi cu har, metamorfozele psalmului în literatu-ra română, în al cărei context autoarea şi- a asumatcu generozitate un demers interpretativ pilduitor,care are meritul de a intersecta nu numai literaturacu religia, dar şi teoria literară cu istoria literară, cucritica literară, în aplicaţiile ei specifice, dar şi altedomenii care ţin de sintaxa intertextuală a temei. săsperăm că din experienţa acestui studiu filologic,meritoriu în toate compartimentele lui, va ieşi maimult decât un specialist în psalmi (ceea ce nu ar fipuţin lucru) – va ieşi un critic de poezie sau pur şisimplu un critic literar. am această speranţă şiaceastă încredere. iar de la debutanţii în care amîncredere aştept să schimbe subiectul (evident, dupăafirmarea prealabilă şi recunoaşterea acestei afir-mări), pentru a excela într- o nouă cercetare filologi-că şi pentru a- şi extinde astfel competenţele.

Psalmul românesc beneficiază de o aplicaţieriguroasă, inteligentă şi generoasă. aprecierea glo-bală a exegezei elaborate de anca tomoioagă neîngăduie să- i evidenţiem noutatea, seriozitatea argu-mentaţiei şi coerenţa organizării întregului edificiu.sunt remarcabile documentarea ştiinţifică riguroa-să, capacitatea de selecţie a informaţiei bibliografice,gândirea întregului într- o structurare proporţionată,spiritul critic exersat cu fineţe şi discernământ. uncritic nou apăru. să- l salutăm după merite. r

■ ex libris Editura Europress Group

■ marieta mihăiţă rădoiGenul programului: dramă

„Marieta Mihăiţă rădoi face parte din acea res-trânsă categorie de poeţi a căror creaţie este lip-sită de metafora spectaculoasă (gălăgioasă!),beneficiind însă de taina cuvintelor, dând alătură-rii acestora acea imprevizibilitate, venind parcădinspre Mallarmé sau, şi mai aproape de noi, dela ion Barbu, acest farmec al imprecisului careasigură autoarei o indiscutabilă originalitate şiesenţializare a acestei poetici.”

radu Cârneci

■ marin radu mocanuOameni de nicăieri

„În anii ‘75- ‘80, nu am putut trece de cenzură curomanul Oameni de nicăieri – o frescă a anilor‘55- ’60 despre viaţa orăşelului meu (Alexandria)– povesteşte Marin radu Mocanu – din cauzacaricaturizării unor activităţi de partid, iar cândera aproape să trec (la Editura Cartea româ-nească) cu sprijinul marelui prozator Marin Preda(teleormănean şi el), acesta a decedat (în mai‘80), rămânând să- l editez ulteior”.

Marin radu Mocanu

■ Adrian buşilăCondamnat să ucidă

romanul Condamnat să ucidă este o încercarede a reda realităţile „epocii de aur”, dar şi cele dinperioada impunerii de către ruşi a comunismuluiîn românia. Personajul central, arhitectul tudorGurău, sătul de lipsa de perspectivă a meserieisale, ca proiectant de garduri de prefabricate,coteţe de porci şi blocuri de garsoniere pentrunefamilişti, realizează că locul său nu este într- uninstitut de proiectări fără perspective. se întreabă

dacă nu a venit momentul să fugă peste graniţă, sperând că în Apusîşi poate valorifica aptitudinile…

■ şerban codrinBaladierul

„O carte monumentală, la propriu şi la figurat,este Baladierul lui Şerban Codrin, carte care, canumăr de titluri şi poeme în formă fixă, atingenumărul zilelor dintr- un an. (…) Baladierul –cuvânt inventat de Şerban Codrin prin analogiecu cunoscutul titlu petrarchian – e o carte care secere parcursă cu încetinitorul, ca triumf al virtuo-zităţii şi ca pariu al poetului cu sine că va învingeo cursă literară maratonică.”

ion roşioru„Baladierul lui Şerban Codrin este una dintre construcţiile impunătoa-re ale poeziei româneşti ale începutului de nou mileniu.”

theodor Codreanu

■ ion lazuVreme închisă

„Mai devreme decât niciodată”, cum scriamîntr- un vers de tinereţe, ajunge la tipar materiaînjumătăţită, vămuită a jurnalului meu de scriitordin perioada 1979- 1989; cel din anii anteriori s- apierdut, nu mai are rost să explic în ce fel. iarmateria jurnalelor mele din perioada de după1989, structurată în două volume: Lamentaţiileuitucului şi Gândirea înceată, îşi aşteaptă edito-rul. Şi, implicit, cititorii…

■ const. miuIstorie şi sacralitatePrin volumului Istorie şi sacralitate, Const. Miu nepoartă prin lumea cuvântului spus ori scris, de laînceputuri şi până în prezent. Autorul, în acestvolum, atrage atenţia, alături de alţi autori dedi-caţi adevărului, pe care domnia sa îi citează, călingviştii noştri din motive de neînţeles au lăsat ase înţelege că limba română ar fi una de împru-mut.

■ constantin banuJapiţa

televiziunea, văzută din interior, aşa cum arătaînainte de 1989, merita atunci ca şi acum poreclafolosită ca titlu al romanului, o fiinţă demnă de totdispreţul. Este un roman cu coloratură istorică,deşi în ansamblul său pare o ficţiune istorică aunei generaţii de naivi.

Pe www.ideeaeuropeana.ro, la două cărţicumpărate, a treia este GRatis!

alegeţi oricare trei cărţi din catalogul nostruonline şi plătiţi doar două!

Şi nu numai atât: oferta se aplică tuturortitlurilor din catalog, inclusiv pachetelor

promoţionale şi reducerilor deja existente!oferta este limitată, aşa că fiţi printre primii

care beneficiază de ea! intraţi pe

www.ideeaeuropeana.ro

12

ANUL XXIV t Nr. 7 (736)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Bedros HorasangianFragmente

despre valorificarea apelor termale

eram în bucătărie. dl. chardin dormea dus.eram într- un spaţiu închis, intim, aş putea spune,cu fel de fel de obiecte casnice. Viaţa noastră. Viaţalumii. Parcă nimeni. câteva tablouri furate dinmarile muzee ale lumii. chiar şi Vermeer- ul furat dela Boston. nimeni nu ştie unde e. e aici. doar fereas-tra dinspre gradină, perdeaua decolorată de aer şitremurul apei care curgea aduceau o umbră de lumi-nă şi o boare de mister, ca în tablourile lui de hooch.secole trecute şi o olandă la îndemâna oricăruiislandez. aici la noi e ca peste tot. trăim. frigul,marea şi lumina difuză strecurându- se printre noi.

– tu ştiai că o să crească impozitul pe venituri-le mari şi o să plătim şi pentru apa firebinte elibera-tă de gheisere?

Mi- a zâmbit pe sub ochelarii ei cu rama subţire.Profilul ei tulburător se profila pe albul peretelui dindreptul chiuvetei.

– ei, şi, ce- ţi pasă ţie, olaf?am contrat- o. – râzi de mine, ai, astrid? cum să nu- mi pese?– iartă- ma, n- o să se mai întâmple. nu mă certa.

o să avem diseară oaspeţi. am reparat deja televizo-rul. o să prindem acum 542 de canale. Primăvara îşiface iar de cap. azi am udat şi o plantă din plastic.

– Bravo. Îţi dai seama? totul o să fie oK. – Şi cu impozitele pe veniturile mari şi pe apa

fierbinte cum rămâne?a scos limba la mine. am vrut să- i dau una după

ceafă. s- a ferit, a scăpat. apoi am dat drumul la tele-vizor. Şi nimeni nu a mai spus nimic, după ce s- aanunţat la cnn că islanda a dispărut într- o uriaşăexplozie.

Când este eclipsă de lună se petrec fel de fel ce lucruri ciudate

nu ştiu cum mi- a venit, aşa, ca o părere de rău.cumva. o idee. toţi marii artişti pe care i- am admi-rat fără rezerve şi mi- au bucurat viaţa au avut che-lie. ca să vezi! Pablo Picasso, casals, Pallady al nos-trum. despre richter, ce să mai spunem, îţi încântainima de fiecare dată când îl ascultam. din păcate eun- am avut geniul lor. ce era să fac? am trăit cum amputut. fără să fac nimic deosebit.

chelia nu mi- a folosit la nimic.

pur şi simplu asta a fost tot

zbura cu avionul de foarte multă vreme. cunoş-tea toată lumea, umblase peste tot, văzuse tot ce erade văzut, de la Polul sud la Polul nord, făcuse mii dekilometri de- a lungul ecuatorului, traversase şiMunţii himalaia, ce- ar mai fi fost de făcut?

nimic. Într- o bună zi, într- o cameră de hotel dinManila, o stewardesă din Bulgaria i- a spus şoptit,tocmai când el urmărea finala cupei spaniei. Barce-lona cu real Madrid. Mort să fii şi te faci bine când

dă Messi un gol sau face o fentă ronaldo. Portughe-zul care joacă pentru spanioli.

Ştii, spunea şoptit, stewardesa din Bulgaria, amînceput să te iubesc. tocmai atunci xavi şuta înbară. lui i- a căzut paharul cu whisky din mână. Pecovor. se uita la bulgăroaică, se ştiau doar de mulţiani, se întâlneau pe ascuns prin cine ştie ce aeropor-turi. Pe unde îi duceau cursele tarom şi Bulgar air.da, a surâs ea, bulgăreşte, azi pot să te iubesc. ammotorul stins. sunt în relache, băiatul cel mare aintrat la facultate. am primit un sMs. te rog să nuspui nimic. sunt obosită, da, am început să te iubesc.aş vrea să dorm. Mult. nu se ştie cum s- a terminatmeciul. regele juan carlos al spaniei a fost operatde curând.

la paris, într- o seară de aprilie

nu prea era lume pe străzile ce duceaula Pont neuf. În Place dauphine a locuitdecenii de- a rândul Pallady, pictorul. eu ambăut mereu acolo câte o cafea. Îmi plăcea col-ţul acela liniştit unde am văzut- o pe yvonneprima dată. Îşi încheia un şiret la un pantofşi i- a căzut rucsacul de pe umăr. M- am aple-cat şi i l- am dat, tocmai stinsesem o ţigarăcând trecea pe lângă masa mea.

– Merci, Monsieur. . . a zis ea, zâmbind. – it’s oK, am zis eu. i- am zâmbit şi eu.

de unde veneam eu oamenii sunt politicoşi. Şi?Şi asta a fost tot, am băut o cafea

împreună. ea s- a volatilizat – am aflat cămerge mult cu bicicleta şi lucrează la unmagazin de cosmetice, cam atât, eu nu i- amspus despre mine mai nimic. că îmi place săstau degeaba şi să mă uit la cer. zi şi noapte.Înveţi multe. uneori se alinează şi astrele.lumea nu prea ştie. urma să plec la londra.ea n- a pus întrebări, era vegetariană şi nufuma. oK. M- am volatilizat şi eu, fără să pri-ceapă bine cine sunt şi de unde. acum se vor-beşte de Pallady doar dacă vine vorba decâini vagabonzi sau i se scoate vreun tabloula licitaţie.

cota lui de piaţă este mediocră. aşa. Mai nou, eram la londra, primesc un

telefon de la yvonne să mă întrebe dacă măinteresează un autoportret de Pallady şidacă nu vreau să bem o cafea împreună.

unde eşti?, întreb eu. la Paris, zice ea. eu, să cad jos de pe scaun. nu

mai înţelegeam nimic, nimic. cum de m- a găsit, deunde avea telefonul meu, de londra, de unde aflase,totul părea straniu şi de neînţeles. nu mi- am maibătut capul să pricep ce şi cum.

am plecat la Paris. abia aştept să văd autopor-tretul lui Pallady. o să mi- l aducă în Place dauphi-ne, dacă am înţeles eu bine.

elefantul dodo lolo şi omul de zăpadă

elefantul dodo lolo s- a apucat săfacă un om de zăpadă. Într- o zi când niciun pui de tigru nu s- a dus la şcoală. eraviscol şi frig. dar lui dodo lolo nu- i eranici frig şi nici nu- i era frică de zăpadă.sau de lupii care umblau peste tot şifăceau uuuuuu! uuuuuu!. ca să speriecopiii care nu- şi fac lecţiile la scris şicitire.

ich bin, du bist, er, sie ist. cam aşa. sehr gut.

s- a apucat să facă un om de zăpadă. aşa, dupăcapul lui. a luat cu trompa un butoi mare şi l- a puspe- o bancă. apoi a mai luat un butoi mare, dar maimic, şi l- a pus pe cel mai mare care era mai mare.Peste cele două butoaie mari a pus unul mai mic.acum venea partea cea mai frumoasă. a tras cutrompa lui aia lungă, lungăăă zăpada şi a învelitbutoaiele cu zăpada. a mai tras vreo două- trei trom-pe să bată zapada care nu voia să stea pe butoaie şiomul era gata. ca să- i pună în loc de mâini? a rupttot cu trompa lui două crengi dintr- un copac de pealeea principală a grădinii zoologice şi le- a pus camâini la omul de zăpadă. a găsit şi o pălărie veche şia pus- o în capul omului de zăpadă. ochii? ochii, deunde să ia dodo lolo ochi pentru omul de zăpadă.Şi- a adus aminte că avea un palton mai vechi pe carenu- l purta de când nu mai mergea la gradiniţa deelefanţi şi a rupt doi nasturi. aşa au apărut şi ochii

omului de zăpadă. care avea corp, avea braţe, ochi,nasul, lipsea nasul. de unde nas? s- a dus la bucătă-rie şi a rugat- o pe iubita lui dodo lili care găteasalată de beuf şi fierbea morcovi şi cartofi să- i dea şilui morcov. dodo lili i- a zâmbit şi l- a întrebat pedodo lolo: Mă mai iubeşti? ai scris de 10 ori ce ţi- amdat pe foaia aia a4 şi pe reproducerea din Klee? ele-fantul dodo lolo s- a scărpinat cu trompa pe cap, cădoar nu era să spună că a uitat despre ce era vorbaşi i- a spus lui dodo lili, cu multă dragoste. da, amscris de 100 de ori. dar el uitase despre ce era vorba,acum voia doar un morcov ca să facă nasul la omulde zăpadă. dodo lili, emoţionată de cât de drăguţ edodo lolo, i- a dat un morcov mare şi frumos. dodololo a mulţumit, căci aşa e frumos, când primeşti undar, a dat fuga la omul lui de zăpadă. i- a pus nasulşi a rămas încremenit. nu- i venea să creadă. omulde zăpadă îi zâmbea. Şi l- a întrebat cu vocea priete-noasă a lui joe cocker: nu vii mâine pe la 11. 30 laKiki să ne uităm pe dVd la Cartea Junglei? Mama ein- o să fie acasă, o să facem cartofi prăjiţi şi- o săputem bea şi noi un suc de rodii în linişte. dodo loloa acceptat invitaţia şi nu mai ştim ce s- a întâmplat.

ar trebui s- o întrebăm pe Kiki. r

n Pagina 12Aşa au apărut şi ochii Omului de

Zăpadă. Care avea corp, avea braţe,ochi, nasul, lipsea nasul. De unde nas?

S- a dus la bucătărie şi a rugat- o peiubita lui Dodo Lili care gătea salatăde beuf şi fierbea morcovi şi cartofi

să- i dea şi lui morcov.

■ semnal editorial ■ Ideea Europeană

► Florin logreşteanu,Puzzle

► Dorin popescu, Noica. Bătălia continuă

13

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2013

gabriela adameşteanu era, în 1990, unnume de mult impus ca o certitudine aprozei contemporane, în special datori-tă romanului dimineaţă pierdută. ani

buni după revoluţie, autoarea a părut câştigată cutotul de publicistică, până când, în 2003, a revenit curomanul întâlnirea, care rescria o nuvelă mai veche.oricum, ceea ce se putea remarca imediat era faptulcă imaginaţia scriitoarei părea să fi rămas imună lanoile realităţi ale tranziţiei, întorcându- se către ace-laşi trecut care a marcat categoric şi epoca tulburecare i- a urmat. după cum vom vedea, şi cea mairecentă carte a gabrielei adameşteanu, provizorat(reeditată acum la Polirom), tot către viaţa privatăsub comunism se orientează, fiind o continuare aromanului drumul egal al fiecărei zile; de unde tragconcluzia că pentru scriitoare este o datorie de onoa-re, de conştiinţă chiar să încerce să problematizezesituarea individului într- o istorie ostilă.

Primul lucru care îţi vine în minte, încă de laprimele pagini ale romanului, este că nu există, înciuda distanţei temporale dintreele, nici o ruptură între cărţileautoarei. ele par a fi scriseîntr- o perfectă înlănţuire, deparcă şi contextul în care auapărut a fost unul egal cu sine,nefracturat de nici un şoc istoric.nu numai că personajul princi-pal al recentei cărţi este letiţiaarcan, eroina primului roman alscriitoarei, acum maturizată,dar şi tematic, şi compoziţionalprovizoratul prelungeşte dimi-neaţa pierdută. aceeaşi buclădeschisă către trecutul care apa -să sau chiar condamnă, aceeaşietajare a destinelor paralele, darcare se infuenţează reciproc,aceeaşi obsesie a genealogiilorproblematice şi a implicaţiilorpolitice care dau în vileag nebu-nia unui veac capabil să aglome-reze într- o singură viaţă de omatâtea experienţe divergente,imposibil de testat una dupăalta ori chiar simultan, în vre-muri normale. ceea ce aducenou acest recent roman este oaltă perspectivă, una dată învileag, a unui narator extrem dereticent în a- şi trăda prezenţa înspaţiul ficţiunii, care regizeazăfoarte abil momentele epicului din perspectiva pre-zentului postcomunist, şi care are, prin urmare, posi-bilitatea de a observa absurdul unei lumi în careindividului i se răpeşte dreptul la normalitate. nu înultimul rând, romanul acesta pune în pagină, cu oartă a discreţiei foarte subtilă, cazul devenirii, subpresiunea ideologiei, dar şi a spaimei generalizate, aomului nou, obişnuit, ca în orwell, una să gândeas-că şi alta să spună, să citească adevărul dincolo deaparenţe, să fie suspicios şi să interpreteze perma-nent prezentul prin prisma trecutului.

este cazul lui sorin olaru, un fruntaş funcţio-nar, propagandist apreciat şi chiar un turnător careare conştiinţa împăcată. inteligent, reţinut, cuminte,politicos până la pedanterie, ambiţios pe cât de timidpare, acesta pare a avea toate atuurile pentru a reuşiîn minunata lume nouă a anilor ’70. singura încălca-re a „eticii comuniste” este faptul că, deşi băiatcuminte, locuind încă împreună cu mama sa, el are oamantă. nimeni alta decât letiţia arcan, scriitoaredebutantă, visătoare, indolentă, dezamăgită de indi-ferenţa şi brutalitatea soţului, care îşi caută refugiulîn braţele grijuliului său coleg, la care o atrage nuatât masculinitatea ori personalitatea puternică, câtcapacitatea sa de a i se dedica, de a o adora. e o rela-ţie confortabilă, lipsită de obligaţii.

aparent, am avea de a face cu romanul unuiadulter, păstrat, cum altfel?, secret, căci moralacomunistă nu ar fi admis astfel de derapaje de com-portament. sigur, o mare parte a cărţii este ocupatăde povestea acestei iubiri ilicite, consumate săptă-mânal în apartamentul unui amic generos, a acestei„dragoste de la 9,30 la 13, 30”, cum notează letiţiaîn carnetul său. doar că, în afara unei tacticoasegimnastici sexuale reciproc avantajoase, cei doi mai

şi discută în patul străin, ca la camil Petrescu, însănu filosofie, ci istorie, istorie recentă. alte vremuri,alte interese: camil miza pe „dosarul de existenţă”;în provizorat, se derulează în faţa cititorului ceea cegabriela adameşteanu numeşte inspirat, şarjândlimbajul lemnos al epocii, „dosarele de familie”, decare depind carierele celor doi. aflăm, astfel, că leti-ţia arcan este urmaşa unei familii cu multe bube încap, familia Branea, care a dat miniştri, primarilegionari, oameni politici care au aderat la legiona-rism din patriotism ori din bună credinţă, dintrecare cam toţi au pierit în puşcăriile comuniste. delocîntâmplător, de unul din unchii săi fusese amoreza-tă, în tinereţe, mama adoptivă a lui sorin. Părinţiinaturali ai acestuia, sorana şi, probabil, Vasi sta-matiu sunt legionari înrăiţi, mândri să moară pen-tru cauza legiunii. ceea ce se şi petrece cu sorana,în timp ce prezumtivul tată reuşeşte să fugă dinţară. adoptat de nelly şi Virgil olaru (coleg la Şcoa-la Militară cu zelea codreanu), sora, respectiv cum-natul nenorocitei care moare violată şi torturată în

temniţele comuniste, sorin creş-te în totală ignoranţă faţă deacest trecut, care nu îi aparţine,dar care nu are cum să nu- l afec-teze. acelaşi lucru este valabil şipentru letiţia. Şi totuşi, deşiignoranţi pentru o bună vreme,aceştia nu reuşesc să se scuturecu totul de această povară.

Mai mult decât prin pasiu-nea arzătoare, mai mult decâtprin atracţia erotică, cei doiamanţi sunt uniţi prin acest tre-cut comun. destinelor acestorale corespund, în trecutul ascunscu atâta grijă, destinele familii-lor lor, legate nu doar prin păca-te politice capitale, ci şi prinapartenenţă la o lume nobilă şidecentă, care mai păstra senti-mentul demnităţii. aş spunechiar că întâlnirea celor douăpersonaje nu reprezintă parteacea mai consistentă a romanu-lui: greutatea acestuia aparţinetrecutului, nu prezentului. deaceea, cartea gabrielei adameş-teanu are ceva din atmosferaapăsătoare a tragediilor greceşti:eroii par să fie, fără s- o ştie, darfără să se poată eschiva, victime-le sigure ale unui blestem care

apasă asupra întregului neam, din cauza unui păcatal strămoşilor. ei sunt vinovaţii fără vină, doar că dedata aceasta rolul implacabilului destin este luat deideologia comunistă şi de etica sa exclusivistă, care îlface să nu ierte, până la a şaptea spiţă, ca în Vechiultestament, păcatul de a te fi situat, întâmplător, încealaltă tabără. de aceea, uneori chiar ai impresia căacest adulter este un simplu pretext, un alibi pentruautoare pentru a putea să se întoarcă către un trecutcare intră în contradicţie cu prezentul comunist asu-pra căruia aruncă noi lumini şi mai ales umbre. Prinurmare, nu avem de a face cu un roman de dragosteori cu unul despre infernul vieţii casnice (cu toate cănici aceste aspecte nu lipsesc), ci cu unul al presiuniiistoriei asupra destinului oamenilor. aceasta estemarea temă a cărţii: fără a putea schimba nimic dindatele propriei condiţii, eroii sunt nevoiţi să supra-vieţuiască într- o lume ostilă celor ca ei.

Pentru ca totul să se rotunjească, viaţa cotidia-nă în comunism este refăcută de autoare cu maximăatenţie la detalii. Şi, totuşi, eu unul aş citi acestroman nu ca pe unul de un realism neiertător, pre-cis, ci ca pe un fel de parabolă neagră. Personajele,chiar dacă sunt convingătoare şi nu par fantoşe schi-ţate demonstrativ, au şi ceva generic. e limpede cănu avem de a face cu un caz izolat, că letiţia şi sorinnu sunt victime singulare ale unui trecut pe care,deşi l- a radiat şi l- a înlocuit cu unul convenabil, noulsistem comunist nu îl poate uita şi mai ales nu îlpoate ierta. deloc întâmplător, atmosfera oficială încare cei doi îşi duc vieţile publice este una de contra-utopie: cei doi lucrează într- o instituţie care dirijea-ză cultura, publicaţiile, care controlează, de fapt, totce se tipăreşte din punct de vedere ideologic şi carepregăteşte, în acest sens, un tratat care să fie alfa şi

omega (sau Biblia) ideologiei comuniste. locul lor demuncă este denumit clădirea. un fel de Minister aladevărului în domeniul culturii. sigur, dincolo dedenumirea ameninţătoare, se recunoaşte cu uşurin-ţă casa scânteii. Şi totuşi, asta nu face ca lucrurilesă piardă din forţa de sugestie. abilitatea gabrieleiadameşteanu este de a face să se întâlnească înacest prezent uniformizat toate firele care pornescdin acel întunecat şi secretizat trecut: nu numai căsorin şi letiţia se iubesc în adâncă ilegalitate, fărăsă aibă, iniţial, habar de trecutul lor comun, dar asu-pra clădirii supraveghează un maior de securitate,Vistig, care participase la violarea şi uciderea sora-nei, mama naturală a lui sorin. În plus, acolo lucrea-ză şi evreul harry fischer, urmaşul unei familiiprospere de negustori, pe care traian Branea,unchiul letiţiei, îi adăpostise la moşia sa şi îi prote-jase astfel de furia antisemită a anilor ’30. nicireţeaua de relaţii ascunse şi de compromisuri sexua-le ori politice, menite să ascundă tot trecutul ştabilorcomunişti nu este mai puţin complicată decât aceas-tă plasă de destine care se condiţionează reciproc şise întâlnesc simbolic în această sumbră clădire, caredevine simbolul unei lumi în care nimic nu mai estesigur, ci totul este provizoriu.

ce se întâmplă cu urmaşii unor oameni căroranu le- a fost străin nimic din ceea ce istoria le- a ofe-rit, dar care nu şi- au pierdut, odată cu impunereacomunismului, simţul demnităţii? În primul rând, eiau fost crescuţi în cultul ignoranţei salvatoare, negli-jându- şi trecutul familiilor, negându- şi, nu doar înfişa de cadre, ci şi în viaţa particulară, tradiţia, rete-zându- şi rădăcinile. este condiţia obligatorie pentrua putea supravieţui în acest provizorat care reduceviaţa, chiar în aspectele sale intime, la un stas deplo-rabil. sorin şi letiţia au deprins arta supravieţuirii,a compromisului tacit, a vieţii duble. ei socotesc căfac pate dintr- o „generaţie mai norocoasă”, care aavut norocul să nu suporte ororile primilor ani dincomunism. Şi totuşi, ei au însămânţată în fibra lornervoasă spaima că oricând ceva li s- ar putea întâm-pla; de aici anxietatea, nesiguranţa permanentă,sentimentul că totul este provizoriu. singurul lucrucare îi mai echilibrează este speranţa în ceva defini-tiv. letiţia găseşte o compensaţie în cariera sa descriitoare abia debutată, publicată, cu poză mare, înprincipala revistă literară şi cu o carte acceptată înplanul editorial (chiar dacă însemnările sale din car-netul ascuns sub saltea sunt cam siropoase, cam„sensibile” şi nu mă conving). ea are intenţia de atransforma totul într- un roman şi de a răscumpăraastfel umilinţele vieţii de zi cu zi. doar că avortuliminent cu care se pricopseşte în urma adulteruluiprelungit pare a da o notă de derizoriu până şi aces-tei nişe de normalitate care îi mai rămăsese. sorin,dimpotrivă, şi- a antrenat un simţ excesiv al versati-lităţii şi, propagandist conştiincios, acceptă şi săsemneze unele rapoarte către securitate. supremăironie a sistemului, el este trimis să tragă de limbăun savant german cu o ascunsă identitate româneas-că, care se dovedeşte a fi tatăl său natural şi care îşigăseşte şi moartea în urma unui atac cerebral cau-zat, cel mai probabil, de tracasările ofiţerilor secu-rişti care acţionau în urma raportului său. nu ecinism, ci inconştienţă: sorin participă, fără să- şidea seama, la un rău ale cărui proporţii nu le contro-lează: „el, care nu voia să facă decât bine, reuşise săfacă numai rău celor de care se apropiase”.

astfel stând lucrurile, nu pot evita să mă întreb:chiar este generaţia lui sorin şi a letiţiei una privi-legiată? desigur că nu. dacă nu mai suportă directtorturile comuniste, ei ştiu că acestea nu sunt impo-sibile şi trăiesc cu spaima că şi puţinul care li s- aîngăduit este permanent ameninţat. e asta o fericiremai mare? În plus, spre deosebire de părinţii lor, lelipseşte demnitatea, le lipsesc reperele morale; ei audevenit sau sunt pe cale să devină oameni noi, ceicare au fost obligaţi să supravieţuiască cu orice preţ,cei care au căpătat o psihologie a ameninţatului.romanul gabrielei adameşteanu este o lecţie desprece a însemnat jumătatea de veac ce a stat sub sem-nul comunismului, despre cum a schimonosit acestafiinţa umană.

deşi e limpede că provizorat este o carte bună,nu aş spune că ea este cea mai reuşită operă a autoa-rei. În mod evident, noul roman trebuie citit în siajulmai vechilor cărţi, în special în cel al dimineţii pier-dute. r

Bogdan Creţu

Provizorat permanent

Deşi e limpede că Provizorat este ocarte bună, nu aş spune că ea este ceamai reuşită operă a autoarei. În modevident, noul roman trebuie citit în

siajul mai vechilor cărţi, în special încel al Dimineţii pierdute.

„Ce mi- aţi făcut cu inteligenţaromânească? […]. Oare ce amface noi dacă n- am fi avut peEminescu”. Modelul german.

„nu găseşte nimeni caracteristic că noi nu putem creanimic original şi profund în metafizică şi muzică,domeniile care ilustrează mai viu, mai concludent eto-sul unei naţiuni şi stilul ei lăuntric? […] de nu aş firomân decât prin defecte, şi totuşi aş iubi această ţarăîmpotriva căreia sunt înverşunat dintr- o nemărturisi-tă iubire”.

exilat, ca student, la Bucureşti, filosoful ardeleanaflă alte motive de a fi decepţionat de românii săi. aicidă peste lumea lui Mitică, populată de proşti sau deescroci. o viziune de coşmar: „ceea ce este mai scâr-bos în orient s- a scurs în acele suflete putrede şi mur-dare. Va trebui odată, ca- ntr- o prefacere, astfel de fiin-ţe să fie definitiv măturate. tot ce se petrece acolo, deaproape e trist; de departe, sinistru. este îngrozitor săte gândeşti că pe sufletul poporului nostru apasă ele-mente atât de eterogene, că o moştenire atât de varia-tă a determinat o multiplicitate de componente atât deireductibile… elasticitatea psihică derivă din plura-lismul şi divergenţa acestor elemente ereditare. dincauză că nici o direcţie psihică n- a câştigat o prepon-derenţă categorică, totul continuând a oscila într- oconfuzie psihică, elasticitatea românului nu este ofatalitate implacabilă. românul trebuie să- şi lepedeforma lui de viaţă de până acum. ori se schimbă, oridispare. într- o lume de mari frământări, de dinamismşi de tensiune istorică, defectele noastre ne pot scoatedin ritmul actual al istoriei. (oare intrat- am în el?)”.

Pornind de la o idee din hegel, cioran propune ca,soluţie de salvare morală a naţiei, „maximalismul sta-tal, viaţa absolută în stat”. când explică strania formu-lă, observăm că este vorba de o dictatură de tipul celordeja instalate în rusia şi germania. este cea maiabsurdă dintre aberaţiile politice ale acestui tânăr filo-sof: „dictatura făcută cu asentimentul popular e crea-toare. este evident că, subiectiv, fiecare am prefera sătrăim în franţa şi nu în rusia sau în germania. darcând e vorba de un destin şi de o misiune, trebuie să nesacrificăm o libertate, care, bună astăzi, mâine ne- arputea fi fatală. tinerimea română este pusă în faţaunei mari probleme, patetic de mari. unii din tineri voravea curajul, alţii, nu. cei carei- l vor avea, vor avea şidreptul să tulbure liniştea celorlalţi. doar de aceea sevorbeşte de o teroare fecundă în statul totalitar”. darpoate fi, te întrebi, teroarea fecundă?… în ianuarie1935, când scrie aceste rânduri, cioran este dezamăgitde democraţie şi imaginează maximalisme statuie, unstil agresiv, „excesiv”, un radicalism moral şi politiccare să producă nu idealuri, programe şi ideologii diver-gente, ci „tensiunea, focul şi răsturnarea” ceea ce în lim-bajul Bibliei se traduce prin arderea de tot, purificareaabsolută. numai aşa va putea fi scoasă, după el, exis-tenţa românească din mediocritate. Până atunci, trebu-ie „să reabilităm fanatismul”, zice cioran, şi trebuie „săaruncăm mii de blesteme spiritului indiferent”… oricementalitate este reprobabilă şi ruşinoasă – proclamămoralistul care, până nu de mult, făcea apologia spiri-tualului în defavoarea politicului. acum vrea cu ardoa-re ca spiritualul să se pună în slujba politicului şi,împreună, să fanatizeze românia şi s- o scoată din iner-ţia ei păguboasă…

Problema spiritului ardelenesc în raport cu spiri-tul valah mai vine de câteva ori în discuţie în eseurilede tinereţe ale lui cioran, semn că este interesat dedestinul cultural al acestei provincii. dar, discutânddespre ardeleni şi valahi, el discută, în fapt, desprespiritul românesc şi despre destinul românilor în isto-rie. nu- şi schimbă ideile. apar doar nuanţe de la unarticol la altul. uneori scapă şi câte o notă pozitivă înaceastă încărcată fişă de psihologie naţională. depildă, românii sunt excelenţi moralişti, ceea ce esteadevărat, şi au „o capacitate de a prinde repede lucru-rile şi oarecare fineţe de observaţie”, însuşiri ce placstrăinilor. dar… după asemenea recunoaşteri, ur -mează în fişa globală de caracter o serie de anomalii,căderi morale, insuficienţe ale spiritului vegetativ,inapetenţe de tot felul. fişa iese, în cele din urmă,sumbră, apăsătoare… concluzia moralistului e depri-mantă în cel mai înalt grad şi este comunicată în ace-laşi stil de indignare jeluitoare: „nu găseşte nimenicaracteristic că noi nu putem crea nimic original şiprofund în metafizică şi muzică, domeniile cari ilus-trează mai viu şi mai concludent etosul unei naţiuni şistilul ei lăuntric?”. stilul românesc ar fi, apoi, grevatde inteligenţa românească, în care ne invită să citimsuperficialitatea, urechismul, lipsa de pasiuni mistui-toare, pe scurt: vidul românesc. Păreri pline de cruzi-

me: „ce mi- aţi făcut cu inteligenţa românească?” –interoghează retoric filosoful, convins că nu poate ficreată o cultură originală cu oameni inteligenţi şi ste-rili. „nu aştept nimic de la inteligenţa românească,fiindcă ştiu că orice surpriză este iluzorie. dar voi izbicu toată furia împotriva oamenilor inteligenţi de lanoi, pentru a le revela vidul”. Împotriva lor promite săfacă apologia barbariei, a nebuniei, a extazului… şi seţine de promisiune.

Mai sunt însă vicii structurale ce trebuie pânăatunci arse, demistificate. făcând apologia germanieişi propunând modelul cultural german, în care domi-nă „un patos apocaliptic al devenirii” în defavoareamodelului francez („care trăieşte într- o inactualitatespirituală şi politică scandaloasă”), eseistul se gândeş-te, fatal, şi la destinul culturii române. se gândeşte cumelancolie la o „cultură parazită a franţei”.

contemplând această dependenţă, el află unargument în plus pentru a- şi justifica pesimismul şiaşa radical. românia îi pare „ţara oamenilor ate-nuaţi”, ţara indivizilor care, în loc să sfârşească înnebunie, sfârşesc lamentabil în impotenţă, ţara în carenu se discută despre suferinţă, neant, ţara care nu aresensibilitate pentru marile probleme, ţara fără mesia-nism… lui cioran îi este ruşine că este român. nu sesfieşte să scrie această propoziţie, la rândul ei, ruşi-noasă pentru un creator român: „a fi român înseamnăa fi o fiinţă cu multă apă în sânge. Şi această diluarese găseşte în toate planurile vieţii. lipsa de orgoliunaţional, scepticismul în toate domeniile, neîncrede-rea superficială, absenţa totală a oricărui gen demesianism, ironia uşoară şi periferică, amabilitateainstabilă şi trecătoare, toate acestea sunt aspecte alediluării interne, sunt expresii ale compromisului orga-nic, care n- are în nici un fel voinţa de a fi unilateraldintr- o mare pasiune excesivă, dintr- o nelinişte adân-că şi absurdă, dintr- o infinită frământare. românia,neputându- şi lega numele de nici o creaţie prea mare,nu şi l- a legat până acum de nici o absurditate impre-sionantă şi grandioasă. oare ce am face noi dacă n- amfi avut pe eminescu? Şi este o groaznică ironie, de osemnificaţie dureroasă, că în ţara în care toate lucru-rile sunt pe deplin explicabile, în care totul este acce-sibil până la platitudine, eminescu a fost declaratunanim o apariţie inexplicabilă”. Şi după ce scrie aces-te rânduri care, în fond, îndeamnă la sinucidere colec-tivă, cioran îşi dă seama că întrece măsura şi se corec-tează. declară atunci că iubeşte, totuşi, românia cutoate defectele ei: „de nu aş fi român decât prin defec-te, şi tot aş iubi această ţară, împotriva căreia suntînverşunat dintr- o nemărturisită iubire”. o revenirespectaculoasă, o inconsecvenţă de om tânăr care treceuşor de la mânia cea mai iute la afecţiunea cea maitandră. această răsturnare face suportabil discursulnegaţionist cioranian. sparge monotonia negaţiei şidă refuzului – previzibil şi terorizant din cauza acu-mulării excesive de divagaţii pe aceeaşi temă – unmoment de respiraţie şi linişte. altfel zis: îl umanizea-ză, diminuându- i nota brutal subiectivă.

Vine într- un rând în discuţie mitul utilului pecare îl examinează într- un studiu un coleg de genera-ţie, d.d. roşea, şi cu acest prilej cioran îşi aminteştecă ardelenii săi sunt oameni pragmatici şi, cum zicealt filosof, sunt – dintre români – cei care sfârşesc ceeace încep, duc lucrurile la capăt. Mai tânărul ciorantraduce această idee în limbajul său şi zice că ardele-nii au înclinare spre sistem şi pentru gândirea monu-mentală. o recunoaştere, în fine, a specificului, o idee,în bună parte, justă. Monumentalul este o categorie pecare moralistul o remarcă, mai întâi, în cultura ger-mană şi, evident, o laudă. e mulţumit că ardelenii săicultivă monumentalul, dar nu- i deloc bucuros că spiri-tul lor, fiind excesiv de pragmatic, dispreţuiesc creaţii-le din sfera artei. dacă este aşa, unde se manifestămonumentalul în spiritualitatea transilvaniei? ceşansă are monumentalul dacă el ocoleşte arta? cioraneste punctul de a retrage ceea ce tocmai oferise provin-ciei sale: pozitivismul ardelean nu se armonizează cucreaţia monumentalului. filosoful nu menajează prac-ticismul transilvănean, cum nu iartă scepticismul vul-gar, neintelectual, din vechiul regat. două maladii pecare le detestă cu sinceritate: „neîncrederea cu carepriveşte ardeleanul pe artist, pe literat şi pe orice inte-lectual pur, dispreţul său pentru orice gen de activita-te care nu se manifestă în realizări palpabile şi poziti-ve; aplicarea excesivă a medicului şi a inginerului;absolutizarea spiritului practic şi a valorilor practice,asociată cu o suficienţă şi cu o lipsă de receptivitatemai amplă, iată aspecte ale acestui practicism ardele-nesc, un adevărat virus în cultură. spiritul pozitiv,pozitiv până la platitudine, este maladia ardealului,precum scepticismul vulgar, periferic şi nefilosofic

este maladia Vechiului regat. sunt convins că ardea-lul, când va învinge sau va înăbuşi acest pozitivism,pe cât de practic, pe atât de plat, îşi va putea marca unsens creator în cultura românească.”

sensibilitatea lui Blaga pentru mister, pasiunealui d. d. roşea pentru hegel şi interesul lui traianherseni pentru filosofia existenţială a lui Martin hei-degger îi întăresc lui cioran sentimentul că intelectua-lii ardeleni autentici pot avea acces, totuşi, la metafizi-că şi pot avea în ei suficientă voinţă pentru a transcedespiritul îngust provincial, prizonier al utilitarismului.le mai trebuie ceva, adaugă el, şi anume o mare pasiu-ne, un sentiment acut al disperării, o iubire mai marepentru gratuitate şi o nebunie sporită pentru a cunoaş-te tragicul şi, prin el, pentru a avea revelaţii. numaiaşa, conchide el, românia va avea o istorie. „Şi aceastănegaţie e singura speranţă”… o formulă pe care trebu-ie s- o ţinem minte. cioran o va folosi şi în alte circum-stanţe, apărându- se de acuzaţia ce i se aduce, şi anumecă neagă, orbeşte, totul. ideea lui este că neagă nu dinplăcerea perversă, diabolică, de a nega, ci pentru a pro-voca şi sparge inerţiile naţiei româneşti. negaţionismuleste, în această accepţie, o formă de responsabilitatemorală şi de iubire spirituală faţă de un popor resem-nat şi inert în istorie şi faţă de o cultură care cultivătoleranţa, resemnarea şi viaţa vegetativă.

din aceste comentarii şi din altele semnalatepână acum se poate trage o primă concluzie (provizo-rie) în privinţa spiritului românesc în viziunea decep-ţionismului, negaţionismului, vitalismului cioranian:un „practicism scandalos”care domină ardealul, dis-preţ pentru artă şi, în genere, pentru activităţilenerentabile, spirit pozitivist care duce la platitudineîn ardeal şi scepticism periferic în Valahia, o orienta-re spre monumental în ardeal (notă pozitivă), pericli-tat însă de un practicism orb, sensibilitate pentrumetafizică (a doua notă pozitivă) la unii intelectuali,dar… prea mare seriozitatea ardelenească nu- i dubla-tă de o pasiune devastatoare care să- i împingă peardeleni spre revelaţie… cioran vrea în chip expres înacest răstimp (mijlocul anilor ’30) schimbarea modele-lor şi a mentalităţilor în spaţiul românesc. „Meschină-ria formei româneşti de viaţă” îl deprimă, indiferenţa,pasivitatea, scepticismul vulgar, omenia, bunătatea,inteligenţa, toate acestea – lăudate de alţii – îi partânărului moralist nu calităţi, ci defecte majore alepsihologiei poporului român. Visează ca românii sătrăiască „dincolo de morală”, să nege tradiţia rea (tra-diţie de oameni „comozi, liniştiţi, cumsecade şi păcă-toşi”), vrea – încă o dată – un ethos eroic şi o voinţăneînfrânată de putere pentru a putea, astfel, ca româ-nii să se afirme în istorie. căci peisajul moral şi spiri-tual românesc pare lui cioran, în ianuarie 1934 – cândscrie acest eseu fulminant – este totalmente sumbru:

„un lucru este sigur: ca ţară şi ca oameni izolaţi,noi nu vom însemna ceva decât în momentul când vomdistruge din substanţa noastră toate elementele carine individualizează atât de ruşinos în lume. noi nuvom face istorie decât în momentul când vom fi capa-bili de un salt definitiv, esenţial, care să însemne ometamorfoză constituţională şi când lichelismul petoate planurile de viaţă nu va mai fi dominanta exis-tenţei noastre. găsesc că în românia, singurul naţio-nalism fecund, creator şi vitalizant nu poate fi decâtunul, care nu numai că ignoră tradiţia, dar o neagă şio înfrânge. căci a voi să determini viitorul unei culturipe o tradiţie infinit ruşinoasă, nesemnificativă, greade compromisuri, este a te descompune într- un putre-gai istoric şi a- ţi mărturisi dorinţa acestei descompu-neri. toată tradiţia noastră este un putregai istoric, acărui permanentizare este moartea noastră sigură.nu văd până acum în nici un fel o dorinţă încordată dea fi altcum, nu văd la români capacitatea de renunţa-re din care să crească o nouă viaţă. o ţară fără ethoseroic, fără voinţa absurdă de a înfrânge o fatalitate, oţară întristătoare este românia. În germania s- a des-făşurat o revoluţie politică, la noi, cea esenţială trebu-ie să fie o revoluţie pe plan psihologic, de modificare apremiselor şi a direcţiilor noastre sufleteşti”.

se află la Berlin şi ce vede acolo îi place. reco-mandă, în consecinţă, preluarea modelului german,începând cu o revoluţie psihologică. o revoluţie caresă schimbe sensul tradiţiilor noastre, să înlocuiască,între altele, spiritul de resemnare şi omenie cu pato-sul apocaliptic, ethosul forţei etc. cioran îşi pregăteş-te temele pentru Schimbarea la faţă a româniei,manifestul lui moral, ideologic, politic…

Încheind acest capitol din eseistica de tinereţe alui cioran putem spune că el acordă puţine şanse cul-turii române. nu- i recunoaşte prea multe merite. ladrept vorbind, aproape niciunul: n- are spirit metafi-zic, nu este pasionată de marile probleme, nu are stilmesianic, nu cultivă îndoiala şi se ia după un modelneproductiv în ordine spirituală (modelul francez).toate acestea fac din cultura română o cultură mino-ră, neglijabilă. eminescu i se pare, dintre scriitori oapariţie inexplicabilă. acceptă, în filosofie, pe Blagapentru preocupările lui neortodoxe (mister, demonicetc.) şi, dincolo de aceste excepţii, contemplă pustietă-ţile, compromisurile, un vast spaţiu de platitudine şimediocritate. aduce, în consecinţă, învinuiri graveintelectualului român (nu are acces la viaţa interioarăa fiinţei şi, prin ea, la filosofia existenţială şi nici nu- lcaută) şi, cu slabe speranţe, propune, totuşi, o schim-bare radicală de modele şi de mentalităţi. cum? dina-mitând inerţiile, structurile vegetative ale spirituluiromânesc, inculcându- le, s- a văzut, virusul nebunieicreatoare… r

14

ANUL XXIV t Nr. 7 (736)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

eugen simion

Cioran exilat la Bucureşti

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2013

15

Dosar nr. 3084/2/2012

ROMÂNIAcurtea de aPel BucureŞti

secţia a Viii- a contencios adMinistra-tiV Şi fiscal

SENTINŢA CIVILĂ NR. 4430ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA 02.07.2012

Completul constituit din: PREŞEDINTE – MIRELA MONICA CIOBOTARU

GREFIER – CRISTIAN ISTRATE

Pe rol soluţionarea acţiunii în contencios admi-nistrativ promovată de reclamantul CONSILIULNAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVE-LOR SECURITĂŢII în contradictoriu cu pârâtulBREBAN NICOLAE ALEXANDRU, având caobiect constatarea calităţii de lucrător/colaboratoral securităţii.

dezbaterile în cauză au avut loc în şedinţapublică din 18.06.2012, fiind consemnate în încheie-rea de şedinţă de la acea dată, care face parte inte-grantă din prezenta sentinţă, când curtea, avândnevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronun-ţarea la data de 25.06.2012 şi apoi în data de astăzi,02.07.2012, când în aceeaşi compunere a hotărâturmătoarele:

curtea,

Deliberând asupra cauzei de faţă, constatăurmătoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acesteiinstanţe sub nr. 3084/2/2011 la data de 04.04.2011reclamantul Consiliul Naţional pentru Studie-rea Arhivelor Securităţii a solicitat să se apre-cieze asupra calităţii de colaborator al Securi-tăţii în ceea ce priveşte pe pârâtul BrebanNicolae Alexandru în temeiul prevederilor art.2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modi-ficări şi completări prin Legea nr. 293/2008.

În motivare reclamantul a arătat că pentru cola-borarea prin furnizare de informaţii trebuie îndepli-nite cumulativ următoarele condiţii:

1. informaţiile furnizate securităţii, indiferentsub ce formă, să se refere la activităţi sau atitudinipotrivnice regimului totalitar comunist.

sub acest aspect, a relevat reclamantul semna-lările făcute de pârât, prin convorbirile telefonicederulate între acesta şi generalul de securitate nico-lae Pleşiţă (la acel moment deţinea funcţia de prim– adjunct al ministrului de interne), ale căror trans-crieri au fost identificate în volumul 10 al dosaruluifond informativ nr. i 6625 (cotă c.n.sas.) şi suntdatate 18.02.1977, 21.02.1977, respectiv 22.02.1977,respectiv: nota de transcriere a convorbirii pârâtuluicu generalul Pleşiţă din 18.02.1977: „«Baltag», ora

Dosar ■ Cazul Nicolae Breban (I)

revista Cultura (nr. 16-19/ 2013) a dedicat unamplu spaţiu unei dezbateri pe marginea cazuluinicolae Breban. În nota redacţională din nr. 16 alacestei importante reviste, conduse de romancierulaugustin Buzura, se menţiona următoarele: „caprim episod (şi totodată ca pretext, cauză, chiar capunere în context etc.) publicăm sentinţa civilă nr.4430, dată în şedinţa publică de la 02.07.2012, îndosarul nr. 3084/2/2012, în care cnsas cereacurţii de apel Bucureşti să constate calitatea de«colaborator al securităţii» în cazul lui nicolae Bre-ban. sentinţa a fost primită de nicolae Breban îndata de 18 aprilie 2013, la peste circa 9 luni după

pronunţare. Între timp, a văzut lumina tiparuluicartea Cărturari, opozanţi şi documente. manipu-larea arhivei Securităţii (editura Polirom, 2013),semnată de gabriel andreescu, în care se arată, înbaza lecturii celor 13 volume din dosarul Breban dela acnsas, că n. Breban nu a fost colaborator alsecurităţii: «nu se poate imagina ce complexitate, ceciudăţenie, ce contorsionări umane povestesc docu-mentele despre viaţa lui Breban. inclusiv «mi-nunea» că nu a fost un «om al organelor», în ciudatuturor acelor situaţii care puteau sugera contrari-ul».”

În reproducerea sentinţei, redacţia revistei Cul-tura a păstrat, conform uzanţelor, erorile de redactare.

Contemporanul reproduce, cu acordul redacţieirevistei Cultura, în acest număr, precum şi înnumerele următoare, textul sentinţei şi intervenţi-ile semnate de sergiu andon, aura christi, Paulgoma, Virgil nemoianu, Virgil tănase, Basarabnicolescu, augustin Buzura ş.a., însoţite de texte şiintervenţii inedite.

invităm specialiştii în domeniu, colegii debreaslă, membri ai academiei române şi ai usr, săse pronunţe pe marginea acestui caz.

■ Fişă bibliografică

Nicolae Breban, romancier, eseist, poet, dramaturg,publicist (n. 1 februarie 1934, Baia Mare), unul dintrecei mai importanţi romancieri români. familia Brebanse refugiază la lugoj, unde tatăl scriitorului va funcţio-na în cadrul episcopiei unite (1940- 1941). nicolae Bre-ban îşi începe, în acest oraş bănăţean, studiile gimna-ziale şi liceale. este exmatriculat, datorită originii salesociale „nesănătoase”, din penultima clasă a liceului„coriolan Brediceanu” din lugoj. absolvă, la fără frec-venţă, liceul „oltea doamna” din oradea (1952), dupăce se angajase ca funcţionar în acest oraş. intenţionea-ză să se înscrie la Politehnică, fiind nevoit să intre, maiîntâi, ca ucenic la fostele uzine „23 august” din Bucu-reşti, unde lucrează la sudură şi strungărie, calificân-du- se apoi în meseria de strungar fier. se înscrie lafacultatea de filosofie, „măsluind actele”, după cummărturiseşte în Confesiuni violente, fiind dat însă afarădupă şase luni (1953). lecturile sale din nietzsche şischopenhauer îl fac să devină suspect pentru decanulathanase joja. devine student la germană, la faculta-tea de filologie din cluj, pe care o abandonează după unan. are, apoi, la insistenţele tatălui său, o tentativă dea urma dreptul (1955- 1956). debut literar în revistaViaţa studenţească (nr. 5, din mai), cu schiţa doamnadin vis (1957). este, alături de nichita stanescu, unuldintre vârfurile generaţiei şaizeci.

devine membru supleant al c.c. şi îşi dă, aflân-du- se la Paris, în le monde, demisia (1971, tezele diniulie), în semn de protest faţă de dictatura personală alui ceauşescu. romanul Bunavestire este atacat cu bru-talitate: „după amânări şi tracasări prelungite datoratecenzurii comuniste, la editura junimea din iaşi apareBunavestire, roman scris între anii 1972- 1974. carteafusese refuzată, pe rând, de editurile cartea româ-nească şi eminescu. acest «roman excepţional», cumfusese caracterizat cu promptitudine de către nicolaeManolescu, «scris cu vervă, sarcastic, grotesc, stilisticinepuizabil şi original», este încununat cu Premiul uni-unii scriitorilor. după apariţie, romanul este incriminatcu vehemenţă în plenara cc al Pcr din 28- 29 iunie”.un fragment din atacul brutal la adresa romanului şi aautorului, proferat în Plenara cc al Pcr de către titusPopovici, după care de îndată au urmat atacuri în celemai importante foi culturale şi de partid la adresa ace-leiaşi capodopere brebaniene, Bunavestire, este inseratîn ediţia a iV- a a romanului (editura Paralela 45,2002). acelaşi roman figurează printre primele zeceromane ale secolului al xx- lea într- o anchetă iniţiată derevista observatorul cultural (nr. 45- 46, 3- 15 ianuarie,2001).

este menţinut în marginalitate socială până în1989, fiind unul dintre cei mai atacaţi şi calomniaţiscriitori sub dictatură, dar şi în plină libertate. după1989 revine din exil, propunând megaproiecte. astfel,publică în circa douăzeci ani, trilogia romanescă amfi-trion (1994), tetralogia epică ziua şi noaptea, tetralogiamemorialistică Sensul vieţii. din romanele publicatemenţionăm: Francisca (1965, Premiul „ion creangă” alacademiei române), în absenţa stăpânilor (1966), ani-male bolnave (1968, „romanul anului” şi Premiul uni-unii scriitorilor), îngerul de ghips (1973), Bunavestire(1977), don Juan (1981), drumul la zid (1984), pândăşi seducţie (1992), trilogia amfitrion (1994), tetralogiaziua şi noaptea, Singura cale (2011). Volume de eseuri:o utopie tangibilă (1994), Confesiuni violente (1994),riscul în cultură (1996), Spiritul românesc în faţa uneidictaturi, Fr. nietzsche. maxime comentate, Vinovaţifără vină, trădarea criticii (2009), o istorie dramatică aprezentului (2010) etc. Poezie: elegii parisiene (1992, ed.a ii- a, 2006). teatru: teatru (Viaţa românească). tra-duceri: rainer Maria rilke, elegii duineze (2006), j.W.goethe, elegiile romane (2009). Memorii: tetralogiaSensul vieţii.

romanele sale au fost traduse în suedeză, france-ză, rusă, engleză, bulgară etc. Publică trei romane laprestigioasa editură flammarion, Paris: în absenţa stă-pânilor (1983), Bunavestire (1985), don Juan (1991).

din ianuarie 2009, devine membru titular al aca-demiei române. este director al revistei Contempora-nul. Ideea europeană, Preşedinte al asociaţiei contem-poranul. În 2006, 2011 şi 2013 este nominalizat la Pre-miul nobel pentru literatură, intrând în atenţia comi-tetului nobel al academiei suedeze.

16

ANUL XXIV t Nr. 7 (736)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

14.09 chemat; nota de transcriere a convorbirii pârâ-tului cu generalul nicolae Pleşiţă din 21.02.1977:„«Baltag», ora 11.10 chemat; nota de transcriere aconvorbirii pârâtului cu generalul PleŞiţă din22.02.1977: „«Baltag», ora 14.09 cheamă (n.n.pârâtul telefona generalului).

a mai arătat reclamantul că reţine ca materialprobator în susţinerea acţiunii semnalările pârâtu-lui, consemnate în raportul ofiţerului, datat30.09.1982.

subliniind definiţia legală a sintagmei de cola-borator al securităţii, reclamantul a arătat că legiui-torul a dat o forţă probantă egală atât notelor ologra-fe provenite de la persoana verificată, cât şi „relată-rilor verbale consemnate de lucrătorii securităţii”.

sintagma „indiferent sub ce formă”, cât se poatede elocventă în acest sens, arată, în primul rând, fap-tul că niciuna dintre cele două modalităţi de eviden-ţiere a informărilor furnizate securităţii – informa-ţiile reţinute în materialele olografe provenite de lapersoana verificată sau cele furnizate verbal şi reţi-nute în rapoartele lucrătorilor securităţii – nu sebucură de un tratament privilegiat. de asemenea,formularea „indiferent sub ce formă” demonstreazăcă o astfel de informaţie are valoare probantă în modindependent, nefiind necesară coroborarea acesteiacu datele provenite din alt înscris sau rezultate dinadministrarea altui mijloc de probă.

a precizat reclamantul faptul că între metodelede lucru ale securităţii se regăseşte aşa- numita„contactare”, identificată şi în cazul de faţă. aceastaera o metodă mult mai eficientă decât o recrutaresau o urmărire propriu- zisă. rolul pe care 1- a avutaceastă tehnică în munca de culegere de informaţiieste unul major, deoarece astfel se obţineau informa-ţii importante prin care se puteau schimba destineleunor oameni, se produceau delaţiuni grave. Pe dealtă parte, persoanele aflate în contact, care, de celemai multe ori, aveau un anumit statut social, eraufolosite de către securitate pentru a exercita „influ-enţarea pozitivă” a altor persoane urmărite de struc-turile represive ale statului de la acea vreme. ceeace este relevant în această situaţie, este faptul că,indiferent de forma în care s- au furnizat informaţii-le, acestea au avut o importanţa deosebită în muncade securitate.

Pârâtul este titularul dosarelor fond informativnr. i 6625 şi i 187868, precum şi ai dosarului fondsie nr. 8680. în perioada 1972 – 1988, acesta s- aaflat în atenţia securităţii pentru „manifestări ostileşi relaţii suspecte cu cetăţeni străini” şi a avutnumele conspirativ de urmărit „Baltag”; în anul1972, în timpul unei călătorii în străinătate, la fes-tivalul de film de la cannes, a demisionat din func-ţiile deţinute în ţară şi a dat „o serie de interviuri cucaracter calomnios la adresa partidului şi statului”;în cursul aceluiaşi an, a revenit în ţară, fiind urmă-rit pentru „clarificarea poziţiei faţă de politica parti-dului şi statului”. a învederat reclamantul faptul căsub cotele arhivistice amintite, se regăsesc documen-te care certifică faptul că, în supravegherea pârâtu-lui, organele de securitate au folosit aproape toatemăsurile specifice activităţii acestora: dirijarea reţe-lei informative, filajul, interceptarea corespondenţeişi a convorbirilor telefonice, dar şi ambientale, etc.

În legătură cu acest aspect, este total lipsit derelevanţă în cazul dedus judecaţii, deoarece acestanu este cauză de exonerare în stabilirea calităţii decolaborator al securităţii, acestea fiind expres şilimitativ prevăzute de lege. Mai mult, arată recla-mantul, tocmai ca urmare a interceptării convorbiri-lor telefonice ale pârâtului de către securitate, întranscrierea acestora au fost identificate aspectelede care înţelege să se prevaleze în prezenta acţiune.

drept urmare, toate informaţiile furnizate decătre pârât şi pe care înţelege să le folosească în pro-baţiunea cazului de faţă fac referire la atitudini şimanifestări potrivnice regimului.

Pentru argumentele expuse, prima condiţieimpusă de legiuitor în constatarea calităţii de colabo-rator, este asigurată.

2. informaţiile prevăzute la punctul 1 să vizezeîngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentaleale omului. Şi această condiţie este asigurată deoa-rece, nu se poate reţine că furnizarea unor informa-ţii de asemenea natură nu a fost făcută conştient,având reprezentarea clară a faptului că relatări cacele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări.altfel spus, prin furnizarea acestor informaţii, pârâ-tul a conştientizat că asupra persoanelor la care s- areferit în delaţiunile sale se pot lua măsuri de urmă-rire şi verificare (încălcarea dreptului la liberă expri-mare şi a dreptului la viaţă privată), şi, prin urma-re, a vizat această consecinţă.

În susţinerea concluziilor formulate, reclaman-tul a citat din raportul final al comisiei Preziden-ţiale pentru analiza dictaturii comuniste din româ-nia aspectele legate de metoda de lucru a organelorde securitate în mediul artă – cultură: „o categoriedistinctă în ierarhia celor care alcătuiau reţeauainformativă o constituiau sursele nerecrutate, adicăsursele speciale provenite din rândul oamenilor decultură, al persoanelor cu funcţii oficiale şi al mem-brilor de partid. aşa cum am arătat, în primii ani defuncţionare a securităţii, din rândul acestora dinurmă se recruta «elita», adică rezidenţii şi informa-torii, fiind înscrişi în evidenţe şi utilizaţi fără nici unfel de restricţii. după emiterea hotărârii c.c. alP.c.r. nr. 119 din 16 martie 1968, pentru recrutareaşi înscrierea în evidenţe a informatorilor «proveniţidin rândul oamenilor de ştiintă, artă şi cultură saucei ce intră în nomenclatura organelor de partid (deşinu sunt membri de partid)», avizul introducerii înreţea intra exclusiv în sarcina şefilor direcţiilor cen-trale şi teritoriale sau a locţiitorilor acestora, precumşi a şefilor de servicii independente. semnificaţiaacestei avizări la nivel foarte înalt ţine în principalde cerinţa unei mai mari conspirativităţi privindinfiltrarea mediilor politice şi profesionale speciale:sursele membri de partid, persoanele cu funcţii deconducere sau oamenii de cultură se recrutau decătre ofiţeri cu grad superior, erau dirijaţi cătreobiective urmărite prin acţiuni supravegheate deconducerea unităţii şi mai ales erau introduşi înreţea numai cu acordul prealabil al factorilor politici,în speţă, al conducerii de partid la nivel central saulocal. /…/. În rest, regulile muncii operative erau ace-leaşi: «punctarea» şi studiul în vederea recrutării,stabilirea în concret a sarcinilor pe care sursa le aveade rezolvat, analizele şi evaluările periodice erauidentice.

Valoarea informaţiilor primite de la o sursă spe-cială era direct proporţională cu reputaţia profesio-nală, prestigiul social şi credibilitatea persoanei. odovadă a tratamentului preferenţia acordat de secu-ritate informatorilor membri de partid sau sursespeciale o constituie faptul că aceştia nu erau obli-gaţi să semneze un angajament sau sa furnizezeinformaţii în scris. relaţia cu ofiţerul nu debutaniciodată de pe poziţii de forţă, metoda constrângeriinu putea fi folosită, întâlnirile aveau loc de comunacord, iar informaţiile puteau fi furnizate verbal, cazîn care ofiţerul întocmea rapoarte informative deta-liate. acest tip de document consemna cu maximă

acurateţe activitatea surselor speciale, având princonţinut o valoare similară notelor informative obiş-nuite, dar prezentând în plus avantajul că asiguraconspirarea perfectă a informatorului faţă de alţi ofi-ţeri operativi care ar fi avut acces la informaţiileobţinute. supravegherea mediului cultural, în spe-cial a celui literar şi artistic, a presupus introducereaîn reţea a unor surse de rang înalt, în mare partemembri de partid, dirijate în mediul lor profesionalmai ales în scop preventiv. dacă în alte medii infor-matorii erau instruiţi astfel încât să se asigurecunoaşterea în profunzime a stării de fapt, în medii-le protejate (artă, cultură, presă, învăţământ, culte,justiţie şi sănătate) ei aveau ca sarcină principalăprevenirea unor situaţii indezirabile pentru regim;apariţia de lucrări literare sau ştiinţifice «cu conţi-nut necorespunzător» sau «interpretabil», transmite-rea de manuscrise în străinătate, schimbul de publi-caţii sau de informaţii cu colegi de breaslă din afaraţării, redactarea unor texte cu caracter protestatar(memorii, petiţii, scrisori deschise), iniţierea oricărorforme de disidenţă etc. informatorii din mediile pro-tejate primeau sarcini mult mai complexe din parteaofiţerilor de legătură, funcţionând, în special dupădesfiinţarea direcţiei generale a Presei şi tipăritu-rilor, ca veritabili agenţi ai cenzurii: obţineau infor-maţii despre proiecte editoriale, despre textele încurs de redactare sau de apariţie, sustrăgeaumanuscrise din redacţii pentru a permite securităţiio lectură în avanpremieră, recenzau în note informa-tive extinse operele confraţilor, recomandându- lesau, dimpotrivă, semnalând mesajul lor îndoielnic(pasaje obscure, trimiteri ideologice subversive,„şopârle”), modificau planurile editoriale după indi-caţiile ofiţerilor, propuneau retragerea de manuscri-se sau tiraje întregi din circulaţie şi mai ales duceaumuncă de lămurire pe lângă cei urmăriţi. acţionândca agenţi de influenţă în cadrul breslei, sursele spe-ciale îndeplineau sarcina principală a securităţii înmediile protejate, şi anume prevenirea opoziţiei des-chise faţă de regim şi obţinerea unor produse cultu-rale perfect integrate, ideologic. frecvent, recrutareainformatorilor din rândul oamenilor de cultură aveaca unic scop influenţarea pozitivă a unei persoanesuspectate că pregăteşte texte cu conţinut ostil sauinterpretabil, memorii adresate autorităţilor, scri-sori deschise către instituţii din ţară sau din străină-tate, lucrări de sertar, proiecte artistice neautorizateoficial (chiar şi in rândul mişcării artistice de ama-tori), ori simple teze de doctorat discutabile subaspect ideologic.

folosirea surselor informative în mediile prote-jate respecta principiile de bază ale muncii în reţea,cu observaţia că semnarea angajamentului şi furni-zarea de note scrise nu erau obligatorii: sursele spe-ciale erau şi ele verificate periodic prin alţi informa-tori sau prin mijloacele specifice (înregistrări, filaj,

controlul corespondenţei), dar contactele, legendeleşi variantele de retragere erau pregătite minuţios, cumai multă prudenţă, iar relaţia cu ofiţerul se con-struia la un nivel mai degrabă protocolar, după con-tacte profesionale repetate la locul de muncă”.

În concluzie, informaţiile furnizate de pârât auvizat îngrădirea dreptului la libertatea de exprimareşi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din consti-tuţia româniei din 1965, coroborat cu art. 19 dinPactul internaţional privind drepturile civile şiPolitice, precum şi a dreptului la viaţă privată, pre-văzut de art. 17 din Pactul internaţional privinddrepturile civile şi Politice.

brebAn, Anii Debutului

brebAn cu prietenii săi ApropiAŢi Din vremurile DictAturii - AlexAnDru ivAsiuc şi nicolAe mAnolescu

17

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2013

În drept, au fost invocate disp. art. art. 2 lit. b,art. 3 lit. y, art. 8 lit. a, art. 11 alin. 1, ale ordonan-ţei de urgenţă a guvernului nr. 24/2008 privindaccesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţiiaprobată cu modificări şi completări prin legea293/2008, coroborate cu art. 30, art. 31 alin. 2 şi art.35 alin. 5, lit. a din regulamentul de organizare şifuncţionare al c.n.s.a.s. adoptat prin hotărârea nr.2/2008, precum şi pe dispoziţiile articolului 112 alcodului de Procedură civilă.

la primul termen de judecată, 12.09.2011, recla-mantul a depus la dosar înscrisuri în susţinereacererii de chemare în judecată.

La termenul din 24.10.2011, pârâtul BrebanNicolae Alexandru a formulat întâmpinareprin care a solicitat respingerea acţiunii caneîntemeiată pentru următoarele considerente:

reclamantul nu a prezentat la dosar documenterelevante care să justifice calitatea pârâtului de cola-borator al securităţii, acuzaţiile aduse sunt pentrupretinse fapte petrecute cu aproape 35 de ani înurmă neavând corespondent în realitate şi fiind lip-site de un real suport probator. recla-mantul scoate din context o serie dediscuţii la care pârâtul era permanentprovocat de către organele represive alesecurităţii şi care nu au urmărit înesenţă altceva decât compromiterea saatât în ţară cât mai ales în străinătate.

Multe din presupusele convorbiricu securitatea au reprezentat în reali-tate transpunerea scriptică a unor veri-tabile anchete la care a fost supus per-sonal de către securitate în cadrul cer-cetărilor dintr- un dosar ce s- a vrut a fipenal, demarat împotriva sa în aceaperioada cu intenţia declarata de a- 1intimida. ulterior, dosarul penal a fostînchis întrucât conducerea Pcr a con-siderat că este mai periculos pentru eisă trimită după gratii un scriitor cudubla cetăţenie (română şi germană) cese opunea public atât în ţară cât şi înstrăinătate unor iniţiative legislativeale regimului din anii 70.

În aceste condiţii toată motivareaacţiunii s- a construit numai pe câtevanote de raport şi trei convorbiri telefo-nice dintre pârât şi gen. nicolae Pleşiţăavute în 1977.

se reproşează pârâtului că ar fipurtat aceste discuţii telefonice. subli-niază pârâtul că pe generalul Pleşiţă1- a cunoscut în anchetele demarate desecuritate împotriva sa, acesta fiind înatenţia securităţii în toata perioada1972 – 1988 (aşa cum arată însăşireclamantul) în petitul acţiunii.

din 1971 până în 1989 pârâtul acriticat politica culturală a partiduluişi statului şi a refuzat compromisul dea- şi mutila cărţile, pentru a le vedeapublicate. lupta sa reala a fost cea cucenzura, iar securitatea ştia sa îllovească acolo unde nu te poţi apăra –refuzând publicarea cărţilor în ţară. Înrealitate, urmează a se constata căpârâtul nu a fost un colaborator alsecurităţii ci un contestatar al acesteia,unul care a luat poziţie oficială împotri-va sistemului şi pentru care a fost

anchetat, filat, urmărit cu scopul declarat de a îlcompromite iremediabil.

arată pârâtul că trebuie reţinute ameninţăriledirecte sau indirecte la care a fost supus, precum şiîntrebările tracasante ale securităţii pe care oricumnu le putea evita. cu atât mai mult pârâtul însuşi afost urmărit de organele represive ale statului din1972 şi până aproape de revoluţie, având nume con-spirativ de urmărit „Baltag”.

Pârâtul a fost anchetat şi interogat de securita-tea regimului comunist în condiţiile în care: înce-pând cu anul 1971 şi- a dat demisia din funcţia deredactor şef al româniei literare.

În şedinţa comună a comitetului organizaţiei departid şi a Biroului uniunii scriitorilor este incrimi-nat faptul că pârâtul a refuzat întoarcerea în ţară,motiv pentru care a fost exclus din rândurile mem-brilor Pcr.

la întoarcerea în ţară, deşi obţinuse cetăţeniagermană a fost împiedicat să mai părăsească rsraproape 5 ani de zile.

securitatea a ajuns până acolo încât i s- a pusinterdicţia pe paşaport de a intra în franţa – fiindnevoit să folosească documentele care atestau calita-tea sa de cetăţean german.

În perioada 1986 şi până la revoluţie a locuitmai mult in franţa, revenind în ţară abia în martie1990.

notele de raport fabricate la adresa sa conţininexactităţi evidente printre câteva frânturi de ade-văr, denaturat si acesta de opiniile personale alesecuristului ce le- a întocmit. astfel, documentele dindosarul „Baltag” sunt fabricate şi toate convergspre aceeaşi finalitate – compromiterea sa în mediul:profesional, în franţa si rfg unde stătea perioadeîndelungate şi nu în ultimul rând în plan familial.

din studiul complet al dosarului de urmărit„Baltag” reiese că cel supus interogatoriilor şiîntrebărilor securiştilor era pârâtul, iar de parteacealaltă era supus unui veritabil plan de compromi-tere atât în ţară cât şi exil.

cnsas nu face nicio referire la aceste eforturiconjugate de discreditare a sa ci doar menţionează înnota din 1987 că securitatea considera că poate fifolosit în influenţarea pozitivă şi că se recomandă şipe viitor compromiterea sa atât în exil, cât şi în ţară.

documentele ce se găsesc în dosarul i 187868 (şide care cnsas nu pomeneşte nimic) arată anvergu-ra şi detaliile la care se pretau securiştii vremii pen-tru a- 1 discredita şi a- 1 compromite.

după referirea la contactele pârâtului cu cei dinstrăinătate, la relaţiile cu angajaţi ai europei libereetc., planul anunţă măsuri pentru clarificarea suspi-ciunilor şi neutralizarea activităţii lui „Baltag” princompromiterea sa în mediul scriitorilor din ţară şidin străinătate.

Pe scurt securitatea a lansat zvonuri false caresă consolideze suspiciunea că n. Breban este unagent al legionarilor în exterior sau în slujba unorservicii de informaţii, iar în interior ca fiind colabo-rator al securităţii.

securitatea avea următorul plan:1. „înainte de plecarea sa în străinătate vom

organiza anumite momente operative care să întă-rească suspiciunea persoanelor din ţară menţionatemai sus. scontăm ca cele planificate să fie preluate şidevenind un zvon, să parvină în străinătate pe cana-lele normale (cercuri diplomatice, ziarişti, turiştietc.) […]

Vom selecta dintre cetăţenii români, care vorcălători în occident pe cei care în mod normal vorintra în contact cu vârfurile emigraţiei reacţionare şivom face să cunoască din ţară

2. cunoscând adversităţile dintre «Baltag» şieugen Barbu vom stimula aceste adversităţi, furni-zandu- i ultimului pe cale acoperită, date compromi-

ţătoare despre «Baltag», date pe careeugen Barbu le- ar putea folosi într- oacţiune de defăimare a acestuia în faţascriitorilor.

3. totul culminează cu următorulplan securist: (citat din dosarul de urmă-rit Baltag) „unor membri ai familiei, con-cret soţiei lui «Baltag» vom face să le par-vină aspecte urâte din comportamentullui «Baltag», influenţându- i totodată sădifuzeze aceasta în mediul scriitorilor. [...]identificarea tuturor legăturilor de natu-ră intimă ale lui «Baltag» […] în scopulînştiinţării unuia dintre soţii acestorapentru a- i surprinde la un moment dat,intenţionând ca şi în acest fel să se contri-buie la compromiterea lui în rândul scrii-torilor.

4. În exil compromiterea sa era plani-ficată până în cele mai mici detalii. citatdin dosar Baltag „Pe calea unor scrisoriexpediate dintr- o altă ţară de unii «bine-voitori» să transmitem organelor de poli-ţie din cele două ţări (rfg şi franţa) sus-piciunea că «Baltag» ar ti agent al securi-tătii române, c/ Prin soţia lui «Busuioc»,aflat actualmente în rfg şi relaţii cu cer-curile legionare să transmitem şi acestora«această suspiciune care ar circula înţară» .

5. din documentele dosarului „Bal-tag” reiese ca securitatea a reuşit sainstaleze măsuri itx la domiciliu. acestemasuri constau în: interceptarea convor-birilor telefonice, controlarea corespon-denţei şi un filaj permanent prin identifi-carea şi verificarea legăturilor subiectuluicu exteriorul.

În condiţiile în care în aceşti ani s- adat o luptă între teama sa de represaliilesecurităţii şi revolta ‘împotriva acesteiace încerca prin orice mijloce să îl „îmblân-zească” dar ţinând seama şi de faptul căcei din vârful securităţii se temeau la rân-dul lor de acesta şi de rezonanţa ideilorsale în străinătate a avut nenumăratediscuţii cu cei din conducerea Pcr ori dinconducerea securităţii.

cu nichitA

18

ANUL XXIV t Nr. 7 (736)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

referitor la discuţiile telefonice cu gen. Pleşiţă,a solicitat pârâtul să se aprecieze că acestea repre-zintă simple discuţii anodine, lipsite de orice impor-tanţă şi fără consecinţe, precum şi opinii personalevizavi de talentul ori opera vreunui coleg jurnalistsau scriitor. aceste convorbiri telefonice, avute înurmă cu 34 de ani, nu pot fi asimilate unor fapte caresă vizeze Îngrădirea drepturilor şi libertăţilor funda-mentale ale omului – respectiv încălcarea dreptuluila libera exprimare şi a dreptului la viaţa privată.acestea nu au urmărit denunţarea unor activitaţisau atitudini potrivnice regimului totalitar comunistde către anumite persoane.

se insista pe faptul că pârâtul a solicitat gen.Pleşiţă o viză de america pentru mama prietenuluisău Matei călinescu care 1- a rugat să intervină pen-tru a- i scoate mama din românia ceauşistă undeavea de suferit pentru că fiul plecase în exil.

din perspectiva „colaboraţionismului” cu regi-mul vremii, episodul amintit nu are absolut niciorelevanţă, iar acest aspect se impune a fi clarificat.stenogramele de mai sus vorbesc în fond despreimplicarea sa într- o acţiune cu caracter umanitar,sau cel puţin astfel reiese din studiul arhiveicnsas – nu doar din extrasele şi ruperile din con-text a discuţiilor avute permanent.

În cel mai rău caz atitudinea pârâtului poateridica întrebări asupra stapânirii de sine dar înniciun caz nu constituie poliţie politică.

stenogramele în cauză mai înregistrează decla-raţii ale pârâtului de genul: «chiar şi Paul goma aspus că bătrânul [eugen ionescu] s- a scrântit», «Şi- apermis să ia un ton, faţă de tovarăşul ceauşescu,inadmisibil pentru … să discuţi aşa cu un şef destat!» etc. aceste discuţii nu sunt în măsură să aducăvreo vătămare disidentului Paul goma.

În urma analizării textelor în cauză a solicitatpârâtul să se constate că aceste comunicări telefoni-ce nu sunt de natură să îndeplinească nici celelaltecerinţe ale legii referitoare la scopul comunicăriiacestor date respectiv îngrădirea drepturilor saulibertăţilor fundamentale ale omului.

din susţinerile cnsas reiese că pârâtul nunumai că nu a denunţat pe nimeni dar a încercat(uneori cu succes) să ajute şi să prezinte pe uniicolegi scriitori în termeni pozitivi, deşi în opinia sanu aveau talentul şi vocaţia unor „mari scriitori”.

a mai solicitat pârâtul să se aprecieze că nota deconstatare nr. dl/1/473/15- 02.2010 nu este susţinutănici măcar de un singur înscris doveditor din care sărezulte vreun angajament, raport declaraţie sau orice altceva care să demonstreze că ar fi denunţat pecineva securităţii.

În ceea ce priveşte rapoartele cu consemnărileofiţerilor de securitate care îl anchetau sau îl che-stionau periodic cu privire la activităţile sale în exilşi în ţară, a solicitat să se constate că cele prezenta-te de cnsas în dosar în cea mai mare măsură nu aucorespondent în realitate.

inexactităti, informaţii false, neconforme cu rea-litatea, depistate în rapoartele notele informative,delaţiunile angajaţilor securităţii statului dictato-rial, folosite, nejustiticat, tendenţios, ca „piese deacuzare” de către cnsas:

astfel în ce priveşte rapoartele privind contactul cu„Baltag” din 19.06.1972, întocmit şi semnat dactilo decol. tăbăcaru, din 30.08.1982, întocmit şi semnat olo-graf de cpt florea luchian, din 28.08.1983, întocmit şisemnat olograf de cpt. florea luchian, din 04 08 1984întocmit şi semnat olograf de cpt. florea luchian, notăraport privind cazul Baltag din 01.06.1972, întocmitădactilo, semnată dactilo şi olograf de col. tabacaru d,nota raport privind măsurile ce vor fi luate în legăturăcu nicolae Breban din 05.06.1975, întocmită dactilo,semnată dactilo şi olograf de it. col. nicolae Mihai, notăraport din 08.07.1977, întocmită şi semnată dactilo delt. col. nicolae Mihai, acestea conţin informaţii false,neconforme cu realitatea şi niciuna din prevederileo.u.g. nr. 24/2008 nu acoperă activităţile reproşatepârâtului.

În sfârşit, în ce priveşte declaraţia olografă,semnată olograf de către titular, cu numele real, la30.08.1974, pârâtul a arătat că nu a dat nicio decla-raţie în data de 30.08.1974 cu numele real. notaurmătoare reprodusă (declaraţie din octombrie1975), de asemenea, vizează o declaraţie dată, deta-liu greu de trecut cu vederea în timpul unei anchete.

referitor la raportul cu propunere de închidere adui „Baltag” din 09.05.1987, lt col achim Victor,pârâtul a menţionat că este vorba de o informaţieneconformă cu realitatea. la pag. cu nr. 12 p. c, subrubrica numele conspirativ şi perioada utilizării estenotat în mod inadmisibil, „nume conspirativ: nepre-cizat”. „Perioada 1988 - 1989”. a precizat pârâtul căniciodată n- a avut niciun nume conspirativ, nici înperioada invocata, nici în întreaga sa existenţă deromancier prin vocaţie.

În legătură cu următoarea notă, la aceeaşi pagi-nă, 12, la capitolul „alte documente care descriurelaţia cu securitatea”, pârâtul a precizat că estegreu de apreciat dacă sub dictatură există vreuncetăţean român care n- a avut relaţii cu securitatea.

a arătat pârâtul în concluzie că toate discuţiilenu sunt de natură a îndeplini cerinţele legii referi-

toare la scopul comunicării, respectiv denunţareaactivităţilor potrivnice regimului totalitar comunistşi îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamenta-le ale omului. faptul că la un moment dat şi- a expri-mat acordul vizavi de politică internă a Pcr saudeclararea lui goma şi tudoran drept scriitoriminori, susţinerea în faţa lui Paul goma ori Monicalovineseu că „nu procedează bine când fac declaraţiiostile ţării” nu constituie „denunţuri care vizează”afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

din niciun material pe care reclamantul îşi înte-meiază acţiunea nu rezultă o faptă de natură să incri-

mineze pe pârât, cererea reclamantului fiind totalneîntemeiată, astfel încât se impune respingerea ei.

În dovedirea celor învederate, pârâtul a solicitatproba cu înscrisuri precum şi orice altă probă vareieşi din dezbateri.

În drept, au fost invocate disp. oug 24/2008modificată şi completată de legea nr. 293/2008, art.115 şi urmă. c.pr. civ.

La acelaşi termen de judectă, pârâtul adepus la dosar un înscris intitulat completarea întâmpinării prin care s- au relevat în esenţăurmătoarele:

1. nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.2 lit. b din o.u.g. nr. 24/2008.

Potrivit acestui text legal, trebuie întrunite,cumulativ, cel puţin următoarele condiţii:

– persoana în cauză să fi furnizat informaţii;– informaţiile să fi avut caracterul de denunţare;– denunţarea să fi privit activităţi sau atitudini

potrivnice regimului totalitar;– activităţile sau atitudinile să fi fost susceptibi-

le de a viza îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fun-damentale.

faptul în sine de a conversa cu un reprezentantal securităţii, neînsoţit de transmiterea de informa-ţii care să aibă cel puţin condiţiile sus arătate, nupoate conduce instanţa de iudecată la atribuireacalificativului blamant.

este indiscutabil că informaţia denunţată trebu-ie să privească acte sau atitudini de o minimă gravi-tate, cu un minim risc represiv. la această idee con-duce de altfel şi condiţia prevăzută de legislaţia inci-denţă de a fi fost vizată îngrădirea unor drepturi şilibertăţi.

2. c.n.s.a.s. nu poate eticheta mai represivdecât securitatea însăşi.

instituţia reclamantă a selectat pentru susţine-rea acţiunii doar 4 documente. dintre acestea 3 suntconvorbiri cu generalul nicolae Pleşiţă, purtate înzile succesive, iar al 4- lea este raportul unui ofiţersuperior de securitate care, de asemenea, a stat devorbă cu persoana pârâtă.

niciuna dintre cele 4 convorbiri nu a conţinutinformaţii cu caracter de denunţ vizând îngrădireaunor drepturi şi libertăţi. relatările pârâtului conţi-neau explicaţii ale propriilor comportări şi atitudini,precizări privind comportamentul său civic, inter-venţii în favoarea altor persoane, aprecieri asupraunor fapte sau relaţii interumane notorii, fără valoa-rea de denunţ, precum şi informaţii despre influen-ţarea pozitivă a unor terţi (deci favorabile acestora).niciuna dintre convorbiri nu a conţinut informaţii cucaracter delator şi perspectivă represivă, aşa cumeste prevăzut în norma legală ce constituie sediuljuridic al materiei.

3. legislaţia deconspirării nu prevede blamareaagenţilor de influenţa.

4. deconspirarea securităţii nu poate sluji capretext pentru limitarea nerezonabilă şi dispropor-ţionată a drepturilor şi libertăţilor.

5. Persoana pârâtă nu a vizat îngrădirea unordrepturi şi libertăţi, ci relaxarea exerciţiului acestora.

compromisul de a accepta convorbiri cu genera-lul Pleşiţă, volubilitatea benignă faţă de acesta,aveau, pe lângă scopuri personale identificabile culibertatea de creaţie şi 2 scopuri altruiste precise:obţinerea libertăţii de circulaţie pentru mama cărtu-rarului dizident Matei călinescu (emigrat în s.u.a.)şi permisiunea de a publica, deci de a se exprima,pentru Paul goma. chiar faptul că respectivele con-vorbiri telefonice au fost succesive demonstreazămotivaţia lor. ambele scopuri vizând interesele alto-ra au fost atinse.

6. cererea introductivă conţine argumente stră-ine de natura pricinii.

7. c.n.s.a.s. continuă acţiunea securităţii, iarinstanţa de judecată nu se poate lăsa antrenată înacest demers.

Prin acelaşi înscris pârâtul a înţeles a for-mula şi cerere reconvenţională prin care a solici-tat în temeiul disp. art. 172 c.pr.civ. obligarea insti-tuţiei reclamante ca, în temeiul prevederilor art. 1din o.u.g. nr. 24/2008, să îi faciliteze, în condiţiileexistente la sediul său, accesul prioritar la dosareleinvocate în nota de constatare a d.l. şi să aducă îninstanţă copii de pe înscrisurile pe care urmează a leindica în urma studierii.

la termenul de judecată din 21.11.2011 curteaa recalificat cererea reconvenţională formulată depârât în cerere de probe pentru motivele expuse înîncheierea de şedinţă de la acea dată, iar în temeiuldisp. art. 167 c.pr.civ. a încuviinţat proba cu înscri-suri ca fiind concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

la data de 30.01.2012 instanţa a luat act căpârâtul renunţă la audierea martorului Virgil tăna-se, iar la termenul din 18.06.2012 a respins probatestimonială şi proba cu interogatoriul reclamantu-lui propuse de pârât pentru considerentele de aseme-nea expuse în încheierea de şedinţă de la acea dată,parte integrantă din prezenta sentinţă.

Analizând actele dosarului, instanţa apre-ciază acţiunea ca fiind întemeiată, urmând a oadmite astfel cum a fost formulată, pentruurmătoarele considerente:

dispoziţiile art. 2 lit. b) ale ordonanţei de urgen-ţă a guvernului nr. 24/2008, privind accesul la pro-priul dosar şi deconspirarea securităţii, aprobată cumodificări şi completări prin legea nr. 293/2008, defi-nesc noţiunea de colaborator al securităţii ca fiind„persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ceformă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verba-le consemnate de lucrătorii securităţii, prin care sedenunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regi-mului totalitar comunist şi care au vizat îngrădireadrepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.totodată, conform tezei finale a aceluiaşi text de lege„colaborator al securităţii este şi persoana care aînlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane,prin punerea voluntară la dispoziţia securităţii alocuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precumşi cei care, având calitatea de rezidenţi ai securităţii,coordonau activitatea informatorilor”.

din înscrisurile existente la dosar, reiese căpârâtul Breban nicolae alexandru a furnizat infor-maţii securităţii, iar acestea se referă la activităţisau atitudini potrivnice regimului totalitar comu-nist. În raport de aceste împrejurări, instanţa apre-ciază îndeplinită prima condiţie impusă de dispozi-ţiile art. 2 lit. b din oug nr. 24/2008.

astfel, cum corect subliniază reclamantul,instanţa reţine discuţiile purtate de pârât cu genera-lul Pleşiţă – conform notelor de transcriere a convor-birilor din 18.02.1977 – ora 14.09 (f. 91- 96), din22.02.1977 – ora 11.10 (f. 103- 108) şi din 22.02.1977– ora 14.00 (f. 97- 102) – dar şi semnalările pârâtuluiconsemnate în raportul ofiţerului datat 30.09.1982(f. 62- 69).

astfel, se remarcă din discuţiile pârâtului cugeneralul Pleşiţă informaţiile furnizate acestuia dinconvorbirile purtate de pârât cu numitul P.g., inclu-siv afirmaţiile făcute de acesta din urmă dar şi denumitul e.i. în cadrul unui interviu de care genera-lul Pleşiţă nu avea cunoştinţă.

În ceea ce priveşte semnalările pârâtului con-semnate în raportul ofiţerului datat 30.09.1982,rezultă din înscrisurile depuse în probaţiune aspec-tele relatate şi în cererea de chemare în judecată (înraport de care se solicită de reclamant să se aprecie-ze asupra calităţii de colaborator al securităţii în cepriveşte pe pârât).

astfel, cu privire la emigraţia romană şi poziţiasa în mediile acesteia, pârâtul a arătat că: pe timpulcând trăia noel Bernard, în situaţia că trecea sau seafla la München, în decurs de nici 24 de ore primeatelefon de la acesta, invitându- 1 să ia masa cu el înoraş. /…/ noel Bernard a fost extrem de insistentpentru a- l determina să se angajeze la «europa libe-ră», dându- i un post bine remunerat. /… / discuţiilecu noel Bernard erau generale, mai mult de politică

cu mArin preDA

19

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2013

internaţională, sfere de influenţă, teme care- i plă-ceau mult respectivului, etalându- şi erudiţia demare rezoneur politic. /…/ după decesul acestuia nua mai fost contactat de alţi mesageri ai europei libe-re. În ceea ce priveşte colonia română de la Paris,este dominată de suspiciuni, neînţelegeri, conflicte,ranchiune, invidie etc. /…/ cu prilejul ultimei depla-sări efectuate în străinătate /…/ a conversat şi cuMonica lovinescu. a caracterizat- o ca fiind marcatăde un anticomunism primitiv, dar paradoxal, tocmaidatorită extremismului ei e vulnerabilă şi n- arreprezenta un pericol pentru noi. /…/ deşi dupădeclaraţiile amfitrionului (l. M.) se vrea ca cenaclulsă constituie cadrul unor dezbateri «estetice serioa-se», întotdeauna discuţiile degenerează la nivelul celmai de jos al bârfei politice, datorită intervenţiilorlui P. g., Monica lovinescu, sanda stolojan, i. c., c.P. /…/. crede că opiniile unor persoane de asemeneafactură nu pot fi modificate /…/. a purtat discuţiiinterminabile cu Monica lovinescu, Virgil ierunca şieugen ionescu, încercând cu argumente să le comba-tă ideile după care regimul comunist ar fi produsnumai rău, ar fi distrus totul şi a neantizat cultura./…/ cu P. g. nu a avut niciun fel de contact, dat fiindcă în cartea lui «le tremblement des hommes» esteprezentat ca un agent al securităţii, fapt ce i- a afec-tat serios prestigiul în cercurile intelectuale parizie-ne. /…/ Mircea eliade nu are o cotă aşa ridicatăacolo, s- a creat această imagine mai mult în ţară. Înultimul timp a fost atras tot mai profund sub influ-enţa soţilor ierunca. /…/

cu privire la opiniile despre viaţa literară dincapitală, pârâtul a menţionat că: atmosfera dinmediul scriitorilor este viciată de faptul că polemicaliterară este însoţită de o tentă de acuzaţie politică,făcându- se conştient sau inconştient jocul celor dinstrăinătate. /…/ revista «săptămâna» şi suplimentulliterar al «scânteii tineretului» au început o campa-nie împotriva lui. /…/ eugen Barbu, /…/ emigraţiareacţionară şi mafia evreiască îi pun piedici în exte-rior, influenţând editorii să nu- i publice cărţile. aobservat o metamorfozare spectaculoasă a poetuluid.t. /…/ s- a înrăit, din orice întâmplare negativătrage concluzia că sistemul politic e de vină /…/cătoate deficienţele care există la noi s- ar datora con-ducerii statului. /…/

În ceea ce priveşte concluziileofiţerului, acestea sunt în sensul că:„nicolae Breban pozează într- unolimpian meditativ, detaşat de fră-mântările primare existenţiale.recunoaşte că reprezintă un perso-naj „incomod”, „problematic” faţă denoi. a transmis prin mine rugămin-tea adresată departamentului secu-rităţii statului că în ce- l priveştedefulările intime să nu- i fie taxate caantipatriotice. nu va face niciodatăjocul emigraţiei reacţionare, chiardacă unele aprecieri politice persona-le nu ne convin. Îl încearcă un senti-ment de claustrare, având senzaţiacă toţi prietenii sau persoanele caredoresc o apropiere a relaţiilor cu elsunt trimise cu sarcini, preferând undialog deschis, «sincer» cu noi. avândîn vedere poziţia pe care s- a situat,apreciem ca utilă continuarea con-tactelor cu cel în cauză în scopul realizării unele sar-cini de dezinformare şi discreditare a unor elementeostile virulente («tudorache», «dandu», «danton»), câtşi stabilirii anumitor probleme de interes operativ pri-vind emigraţia intelectuală reacţionară”.

În raport de aceste aspecte, instanţa constată căaspectele relatate de pârât, aşa cum au fost mai susdescrise şi cum rezultă din actele depuse la dosar, auevidenţiat în esenţă poziţia ostilă/atitudinea duşmă-noasă a celor urmăriţi faţă de politica partidului şi sta-tului, a conducerii acestora, faţă de regimul comunist,vădind interesul pentru opiniile celor vizaţi relativ laaspectele menţionate, pentru anturajul acestora, pen-tru opiniile şi opţiunile politice ale acestora.

acest interes, pus în practică prin informareaorganelor securităţii, coroborat cu urmările ce ar fiputut fi antrenate împotriva celor vizaţi probează unmecanism specific de supraveghere poliţieneascăextrem de intrusiv în viaţa privată a celor urmăriţişi o grevare a dreptului la viaţă privată, a exercităriilibertăţii de exprimare, de opinie şi de conştiinţă, alibertăţii religioase, adică exact a acelor libertăţicare conturează personalitatea unui om, care daumăsura demnităţii acestuia, grevare care – în raportde sistemul de valori al fiecăruia dintre cei vizaţi –poate echivala cu o suprimare efectivă a acestorlibertăţi.

toate aceste acţiuni ale pârâtului ce au implicaturmărirea îndeaproape a vieţii unor persoane dar şiopiniile acestora, precum şi relatarea acestora şi adiscuţiilor purtate, constituie activităţi prin cares- au suprimat/îngrădit drepturi şi libertăţi funda-mentale ale omului, şi anume: dreptul la viaţă priva-tă, precum şi dreptul la libertatea de exprimare şilibertatea opiniilor.

aşa cum reiese din toate documentele anexate,activitatea pârâtului se remarcă prin acţiunile ce auavut ca efect îngrădirea drepturilor şi a libertăţilorfundamentale ale omului, respectiv dreptul la viaţaprivată, iar prin aceasta încălcându- se concomitent,şi dreptul fundamental la libertatea de opinie şi deexprimare, dreptul la libertatea de conştiinţă şi reli-gie, acţiunile pârâtului fiind grave şi constituindacte de poliţie politică în accepţiunea legii, adicăvizează ,,instaurarea şi menţinerea puterii totalitarcomuniste, precum şi suprimarea sau îngrădireadrepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.

constatând aceste aspecte, rezultă în mod evi-dent că prin activităţile desfăşurate pârâtul a adusatingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale alepersoanelor, recunoscute şi garantate de legislaţia învigoare la acea dată, prejudiciind grav statutul per-soanelor urmărite.

reţinând modalitatea concretă de colaborare apârâtului cu organele securitătii informaţiile efectivcomunicate în acest context, conform celor de maisus, este lipsit de relevanţă faptul că în anumitemomente pârâtul a promovat şi reacţii contrare poli-ticii partidului, fapt ce a generat aflarea sa în aten-ţia securităţii pentru „manifestări ostile şi relaţiisuspecte cu cetăţeni străini”.

tot astfel este lipsit de importanţă faptul că laun moment dat organele securităţii au acţionat pen-tru a- l discredita, a- l compromite pe pârât ori căpârâtul a fost avertizat în raport de faptele saueanterioare. legiuitorul a înţeles să excludă de lacalificarea ca şi colaborator al securităţii numaiinformaţiile furnizate în anumite situaţii expres şilimitativ arătate în textul legii, respectiv:

„Persoana care a furnizat informaţii cuprinse îndeclaraţii, procesele- verbale de interogatoriu sau deconfruntare, date în timpul anchetei şi procesului, înstare de libertate, de reţinere ori de arest, pentrumotive politice privind cauza pentru care a fost fiecercetată, fie judecata şi condamnată, nu este consi-derată colaborator al securităţii, potrivit prezenteidefiniţii, iar actele şi documentele care consemnauaceste informaţii sunt considerate parte a propriuluidosar. Persoanele care, la data colaborării cu securi-tatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vede-

re de prezenta definiţie, în măsura în care se corobo-rează cu alte probe.”

informaţiile date de pârât prin care acestadenunţa activităţi sau atitudini potrivnice regimuluitotalitar comunist şi care au vizat îngrădirea dreptu-rilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, con-form celor mai sus arătate, nu au fost furnizate înniciuna din ipotezele legale expuse (în timpul uneicercetări sau anterior împlinirii vârstei de 16 ani),încadrându- se pe deplin în tiparul normei prev. deart. 2 lit. b din oug nr. 24/2008.

este de observat că prin întâmpinarea depusă ladosar (ori prin alte asemenea înscrisuri prin care aformulat apărări) pârâtul nu a contestat în substan-ţa lor discuţiile redate în notele de transcriere a con-vorbirilor telefonice sau în rapoartele scrise de lucră-torii securităţii, ceea ce înseamnă că cele redate înscris corespund adevărului.

astfel, în ce priveşte raportul din data de19.06.1972, întocmit şi semnat dactilo de col. tăbă-caru, ceea ce subliniază pârâtul este că a afirmatpermanent că nu are talent, în fruntea prozei româ-ne fiind situat de critica de vârf românească, nicioda-tă romancierul însuşi. referitor la raportul din datade 30.08.1982 întocmit şi semnat olograf de cpt. flo-rea luchian, pârâtul arată contrar informaţiilor fur-nizate, că şi după decesul numitului noel Bernard amai fost contactat în mod curent de redactori, colabo-ratori, „mesageri” ai europei libere. a mai susţinutpârâtul câ nu a afirmat lucruri de o duritate eviden-tă la adresa scriitorului Virgil tănase, acesta fiin-du- i un vechi prieten, dar şi că expresiile „emigraţiareacţionară” şi „mafia evreiască” nu- i aparţin.

celelalte delaţiuni nu sunt însă contestate.tot aspecte neesenţiale sunt contestate de pârât şi

în ce priveşte celelalte rapoarte menţionate în nota de

constatare (din 28.08.1983 întocmit şi semnat olografde cpt. florea luchian, din 04.08 1984 întocmit şi sem-nat olograf de cpt. florea luchian, nota raport din01.06.1972 întocmită dactilo, semnată dactilo şi olo-graf de col. tăbăcaru d., nota raport din 05.06.1975întocmită dactilo, semnată dactilo şi olograf de col.nicolae Mihai, nota raport din 08.07.1977 întocmită şisemnată dactilo de lt. col. nicolae Mihai, raport din09.05.1987, lt. col. achim Victor).

referitor la susţinerea pârâtului că nu ar fi dato declaraţie olografă în data de 30.08.1974 cu nume-le real, aceasta nu poate fi reţinută faţă de declara-ţia menţionată de reclamant şi depusă în copie ladosar (f. 52- 54), dar şi faţă de împrejurarea că pârâ-tul nu a dovedit că respectiva declaraţie nu a fostscrisă şi/sau semnată personal de acesta.

de asemenea sunt neîntemeiate, neputând fideci reţinute de instanţă, apărările pârâtului în sen-sul că dacă la un moment dat şi- a exprimat acordulvizavi de politica internă a Pcr ori (…) dacă a susţi-nut în faţa lui Paul goma ori Monica lovinescu că„nu procedează bine când fac declaraţii ostile ţării”,acestea nu constituie „denunţuri” care „vizează”afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

este foarte adevărat, şi în opinia prezenteiinstanţe, că dacă într- o discuţie purtată de pârât cudiverse persoane (Paul goma ori Monica lovinescu)acesta se adresează lor opinând că „nu procedeazăbine când fac declaraţii ostile ţării”, o astfel de discu-ţie nu se încadrează în disp. art. 2 lit. b din oug nr.24/2008 referitoare la furnizarea de informaţii princare se denunţau activităţile sau atitudinile potriv-nice regimului totalitar comunist şi care au vizatîngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentaleale omului. Însă când respectiva discuţie este relata-tă de pârât unui lucrător al securităţii, sunt pedeplin incidente dispoziţiile legale menţionate.

aşadar nu este o problemă faptul că pârâtul asusţinut în faţa lui Paul goma ori Monica lovinescucă „nu procedează bine când fac declaraţii ostileţării”, ci că a relatat respectiva conversaţie (precumşi altele de aceeaşi natură) unui lucrător, fiind înconsecinţă consemnată în raportul ofiţerului datat30.09.1982. acelaşi ofiţer relatează că pârâtul a pur-tat discuţii interminabile cu diferite persoane (indi-cate nominal) încercând cu argumente să le combatăideile după care regimul comunist ar fi produsnumai rău, ar fi distrus totul şi a neantizat cultura,pârâtul expunând aşadar atitudinile potrivnice regi-mului totalitar comunist ale anumitor persoane(Monica lovinescu, Virgil ierunca şi eugen ionesco).

În sfârşit, nu pot fi reţinute nici susţinerilepârâtului în sensul că discuţiile purtate cu generalulPleşiţă ar fi lipsite de importanţă în sensul că nu arfi furnizat informaţii pe această cale, intervenind pelângă acesta numai pentru obţinerea unei vize pen-tru america pentru mama prietenului său, Mateicălinescu. anterior discuţiilor purtate pe aceastătemă, pârâtul aduce la cunoştinţa lucrătorului secu-rităţii aspecte rezultate din discuţiile purtate cunumitul P.g., inclusiv anumite probleme cu care seconfruntă acesta din urmă, fiind de asemenea relata-te şi alte discuţii atât cu ocazia aceleiaşi convorbiricât şi cu alte ocazii (conform notelor de transcriereaflate la dosar).

În consecinţă, instanţa reţine că şi a doua condi-ţie prevăzută de dispoziţiile art. 2 lit. b) din oug24/2008 este îndeplinită în sensul că prin informaţii-le furnizate organelor securităţii, pârâtul a adusatingere dreptului la libertatea de exprimare şilibertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din constitu-ţia româniei din 1965, coroborat cu art. 19 din Pac-tul internaţional privind drepturile civile şi Politi-ce, precum şi dreptului la viaţă privată, prevăzut deart. 17 din Pactul internaţional privind drepturilecivile şi Politice.

Pentru aceste considerente, fiind îndeplinitetoate condiţiile legale evocate anterior, instanţaapreciază că prezenta acţiune este întemeiată,urmând a o admite în temeiul art. 11 rap. la art. 2 lit.a din oug 24/2008.

În consecinţă, va constata calitatea de colabora-tor al securităţii în privinţa pârâtului.

Pentru aceste motive,ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:admite acţiunea promovată de reclamantul

CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREAARHIVELOR SECURITĂŢII cu sediul în Bucu-reşti, str. Matei Basarab nr. 55 57, sector 3, în contra-dictoriu cu pârâtul BREBAN NICOLAE ALEXAN-DRU cu domiciliul în Bucureşti, str. [...]

constată calitatea de colaborator al securităţiiîn privinţa pârâtului.

cu drept de recurs în termen de 15 zile de lacomunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 02.07.2012.

PREŞEDINTE Mirela Monica CiobotaruGREFIER Cristian Istrate

Cultura, nr. 16, Mai 2013

brebAn şi nichitA

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

20

ANUL XXIV t Nr. 7 (736)

sergiu andonMascarada

Măscăriciul român are mai multă influenţă însocietate decât măscăricii altor nea muri. Îlajută, pesemne, înclinaţia celor din jur de a

reduce rolul principiilor la zeflemea. Principialitatea ade-vărată lucrează discret şi rezistent, zeflemeaua se potri-veşte cu gălăgia şi cu improvizaţia, face chiar diferenţaîntre chibzuinţă şi improvizaţie.

Măscăriciul român găseşte uşor un postament, chiarşi într- o ţară cu puţine monumente, se cocoaţă pe soclu şi,agăţat de piciorul calului, îşi umflă una- două bojocii.sigur că valorile se cern cu timpul, dar pe măscărici astanu- l sperie, pentru că el vizează succese pe termen scurtşi cunoaşte mângâierea prolificităţii, ca insectele. e sigurcă îi succed alţi măscaăici ce vor avea succes, pentru căderizoriul ne- a devenit demult a doua natură. interactivă,cultura precarităţii amestecă tragicul şi comicul, râsul cuplânsul într- o veşnică dialectică a simulacrului. cel maitragic act al istoriei noastre de după năvălirile barbare afost distrugerea brutală a elitei naţionale în anii1948- 1955, cu final prelungit până în 1964. razboaiele cuotomanii au fost un fleac. toata europa se încăiera în evulde mijloc şi mai încoace. războaiele moderne ne- au sără-cit demografic, dar i- au sărăcit şi pe alţii: au însemnatpierderi de sânge, dar nu pierderi de inteligenţă, credinţăşi curaj. chiar şi mankurtizarea practicată de regimulceausescu a fost foarte gravă, dar nu a suprimat fizicexistenţa elitelor, a lăsat şansa subtilizării şi unor licăririprotestatare în măsura în care se mai găseau apostoli.dar apostolii şi apostolatul fuseseră eradicaţi în perioadarăutu- chişinevschi- Pauker, împreună cu pojghiţa deprincipialitate înfiripată de la trahanache încoace. aurămas măscăricii şi vocaţia mascaradelor.

acel capitol tragissim – eradicarea elitelor – trebuiacunoscut, condamnat şi deplâns. Într- o addenda se puteacerceta şi perioada mankurtizării voluntar- obligatorii întimpul căreia locul tragicului adânc a fost luat de duplici-tate, locul disperării de oportunism, iar locul rezistenţeidârze de datul cu tifla şi trasul pe sfoară. se justifică decio lustraţie serioasă, adevărată, care să marcheze începu-tul unei noi morale naţionale, cu minimizarea josniciei,duplicităţii, delaţionismului, trădării, cu renaşterea dem-nităţii, încrederii, francheţei. riscul principal era ca pro-cesul să nu încapă pe mâna măscăricilor – cocoţaţi pe sta-tuie ori disimulaţi între gură- cască – să nu se transformeîntr- o reciclare a josniciei, duplicităţii, delaţionismului şitrădării, cu măşti şi veleitari noi. din păcate, exact aşa s- aîntâmplat. Măscăricii vechi şi noi au acaparat şi lustraţia,transformând agheasma în lături. derizoriul endemic afost ajutat de interese instituţionale oculte, dar şi de dis-perarea vitejilor de după razboi şi a corifeilor fără operăde a- şi încropi merite din praful trecutului. În vălmăşagulcreat, simţul valorilor s- a rătăcit şi mai mult, iar artamanipulării, modernizată şi relansată cu ifose academice,a zăpăcit cu totul cunoaşterea. Vălmăşagul de spirit justi-ţiar şi impostura, de victime şi călăi, de torţionari ai tre-cutului cu neo- torţionari ai cuvântului, a culcat în noroitotul.

l- am cunoscut direct pe constantin ticu- dumitrescu,promotorul legislaţiei deconspirării securităţii, şi risc cuplăcere să îi girez onestitatea şi bunele intenţii, pentru căinsinuările, încercările de discreditare, iar în final margi-nalizarea nu l- au ocolit nici pe el, iar ţelul care- i aureola oviaţă de luptă s- a depreciat pe măsura realizării lui.

Măscăricii au avut grijă să iasă o lege neghioabă, săse infiltreze în organismul specializat pentru aplicarea ei,să cenzureze dovezile şi să timoreze justiţia. după 15 anide la adoptarea primei reglementări, deconspirarea secu-rităţii apare ca un penibil eşec. rezultate există, dar mon-struoase. Marii delatori rămân necunoscuţi, reflectoareles- au oprit pe câteva figuri, dar surprinzând în nuditatealor modele venerate ale revanşei au fost stinse cu jenă,activitatea c.n.s.a.s. a devenit repede o sursă de şantajpentru unii şi de răfuială pentru alţii, cabale externe şi- auinfiltrat oameni, tenebrele trecutului au fost reconstituiteîn episoade ridicole, iar ca tragi- comedia să fie completă,justiţia a fost transformată dintr- un act de chibzuinţăîntr- un compostator de o simplicitate idioată. calitateaderizoriului e că se prăbuşeşte de la sine. Mascaradadeconspirării securităţii a rezistat cât un om de zăpadă.Încet, încet, rămân din el cărbunii murdari, morcovuldegerat şi cratiţa găurită ce s- a vrut pălărie. În acest finallipsit de glorie al unei mascarade costisitoare se iveşte şicazul Breban. stupidă, ca destule altele, noua ispravă ac.n.s.a.s. are, în plus, doza de răfuială vanitoasă specifi-că lumii scriitoriceşti. Şi un adaos de ipocrizie. MarelePârât a fost asigurat în şoaptă (ca pe vremuri!) de tarto-rul manipulărilor din compromisa instituţie, că s- a retras– în semn de protest, vezi doamne! – de la votul din cole-giu. dar de ce n- o fi rămas la vot, să demonteze inteligentprostia iniţiată?! se pune totuşi întrebarea cum de autoriiîncropirii unui asemenea caz nu se tem de judecata tim-pului. Păi, am arătat de ce nu se tem. nu- i intereseaza vii-torul. ei trăiesc, se complac, se solidarizează şi triumfăîntr- o perpetuă solticărie, pe care o generează, o întreţinşi, cu voia noastră, o generalizează.

Dosar ■ Cazul Nicolae Breban (I)

BAROUL BUCUREŞTICabinet de avocatură SERGIU ANDON

(…)

CURTEA DE APEL BUCUREŞTISecţia VIII- a de contencios administrativ şi fiscalDosar nr.3084/2/2011Pe antetul hotărârii atacate este scris greşit anul 2012

Doamnă Preşedinte,

subsemnatul BreBan nicolae alexandru – prin avocat – domiciliat în Bucureşti, secto-rul 1, […], în calitate de pârât în pricina ce formează obiectul dosarului nr.3084/2/2011, (consemnatgreşit în antetul hotărârii ca fiind nr.3084/2/2012), reclamant fiind consiliul naţional Pen-tru studierea arhiVelor securităţii (c.n.s.a.s.), cu sediul în Bucureşti, sectorul 3,str.Matei Basarab nr.55- 57,

În conformitate cu dispoziţiile art.299 şi urm., în condiţiile art.3041 din codul de procedurăcivilă (1865) aplicabil speţei, declar

RECURS

în termenul legal împotriva sentinţei civile nr. 4430 pronunţată în cauză la data de 02.07.2012de curtea de apel Bucureşti, secţia a Viii- a de contencios administrativ şi fiscal, hotărâre pe care oconsider netemeinică şi nelegală pentru următoarele

Doamnei Preşedinte a secţiei a VIII- a, de contencios administrativ şi fiscal, complet 26 fond, Curtea de Apel Bucureşti

MOTIVE

Hotărârea se întemeiază pe o normă legală abrogată (motiv aflat sub incidenţa art. 304pct.9 teza I, art.3041 cod proc.civ.)

În pofida aspectului voluminos al dosarului, cererea introductivă de instanţă se bazează penumai 4 înscrisuri.

Toate cele 4 înscrisuri sunt consemnări ale ofiţerilor de securitate. trei dintre ele pri-vesc transcrierea in extenso a unor convorbiri telefonice cu generalul Pleşiţă, transcriere realizată,bineînţeles, de un lucrător al securităţii, iar al 4- lea este o notă raport în urma unei contactări impu-se.

acţiunea a fost formulată de instituţia reclamantă în perioada anterioară deciziei curţii con-stituţionale a româniei nr.672 din 26 iunie 2012. Până la această importantă decizie, practica judi-ciară a cunoscut răspunsuri diferite în evaluarea forţei probante a înscrisurilor provenind de lalucrătorii securităţii. unele instanţe au interpretat extensiv două dintre formulările înscrise în art.2lit.b din o.u.g. nr.24/2008 („indiferent sub orice formă” şi „relatările verbale consemnate de lucrăto-rii Securităţii”), în vreme ce alte instanţe au interpretat aceleaşi formulări prin prisma nevoii de acorobora înscrisurile respective cu alte probe.

Autorul BuNEIVEStIrI şi mAtei călinescu

Mascarada deconspirării Securităţii a rezistat cât un om de zăpadă.Încet, încet, rămân din el cărbunii murdari, morcovul degerat şi cratiţa

găurită ce s- a vrut pălărie. În acest final lipsit de glorie al uneimascarade costisitoare se iveşte şi cazul Breban. Stupidă, ca destule

altele, noua ispravă a C.N.S.A.S. are, în plus, doza de răfuială vanitoasăspecifică lumii scriitoriceşti. Şi un adaos de ipocrizie. Marele Pârât a fost

asigurat în şoaptă (ca pe vremuri!) de tartorul manipulărilor dincompromisa instituţie, că s- a retras – în semn de protest, vezi Doamne! –

de la votul din Colegiu. Dar de ce n- o fi rămas la vot, să demontezeinteligent prostia iniţiată?!

21

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2013

a doua interpretare părea cea logică şi conformăprincipiilor dreptului, menirii actului de justiţie.Materia reglementată priveşte deconspirarea uneicomponente importante a aparatului de stat dintr- oanumită perioadă, fiind fără precedent în istoriculvieţii instituţionale din românia. această demolarenu putea avea decât o justificare pe măsură. justifi-carea a fost că instituţia în cauză a lucrat preponde-rent abuziv. abuzul nu a existat în abstract, metafi-zic, ci a însumat abuzurile de fiecare zi ale, ipoteticcel puţin, fiecărui lucrător. Pentru asta, şi nu pentruun joc politic, survine deconspirarea.

În pofida logicii simple a deconspirării, institu-ţia reclamantă, cu aplombul paraconstituţional încare şi- a început activitatea, a mers până la a susţi-ne cu insistenţă teza că sintagmele „indiferent suborice formă” şi „relatările verbale consemnate delucrătorii Securităţii” instituie, nici mai mult nicimai puţin decât ... „o prezumţie legală” de veridici-tate! adică înscrisurile provenind de la lucrătoriiabuzivi ai unei instituţii abuzive, desfiinţate şi, iată,deconspirate tocmai pentru abuzuri, au o forţă pro-bantă mai puternică decât înscrisurile emanate dealţi funcţionari, ai altor instituţii, nedesfiinţate şinedeconspirate!

instanţele înclinate spre o receptivitate apriori-că la acţiunile c.n.s.a.s. au acceptat bizara ipotezăa forţei probante indubitabile.

curtea constituţională a constatat că respecti-vele două sintagme sunt neconstituţionale. cumParlamentul româniei nu a dat o nouă redactare for-mulărilor neconforme cu legea fundamentală, celedouă sintagme şi- au încetat eficacitatea legislativăîncepând cu data de 22 septembrie 2012.

sentinţa pe care o atacăm a fost pronunţată la02.07.2012, deci ulterior deciziei curţii constituţio-nale nr. 672 (26.06.2012) şi anterior publicării înMonitorul oficial (08.08.2012) precum şi expirăriitermenului prevăzut de art.147 din constituţiaromâniei.

succesiunea cronologică a momentelor jurisdic-ţionale analizate nu schimbă realitatea că hotărârearecurată este lipsită de temei legal pentru că:

anterior încetării aplicabilităţii celor două sin-tagme, hotărârea s- a bazat pe un text neconstituţio-nal;

ulterior încetării aplicabilităţii sintagmelorhotărârea a rămas fără niciun temei legal;

norma desfiinţată, care priveşte raporturi dedrept procesual (valorizarea probelor) fiind afectată

de neconstituţionalitate, încetarea efectelor ei esteaplicabilă tuturor proceselor nesoluţionate irevoca-bil.

observând, pe semne, această vulnerabilitate ajudecăţii fondului, în motivarea hotărârii (survenitădupă 9 luni şi jumătate de la pronunţare) primainstanţă recurge la 2 stratageme.

Mai întâi aduce în discuţie aspectul că pârâtulnu a contestat realitatea discuţiilor purtate. de aici,sugestia că înscrisurile care probează convorbirilesunt veridice. eroarea instanţei este uşor de obser-vat. Nu realitatea existenţei discuţiilor o con-testăm, ci aspectele consemnate, nuanţele discu-ţiilor care, în mod inerent, aparţin celui care con-semnează unilateral. iar când autorul consemnă-rii e marcat de prejudecăţi de natura celor care- ldefinesc, istoriceşte şi legal, ca promotor de abuzuri,detaliile, nuanţele consemnărilor sale nu pot fi decâtafectate de prejudecăţi, de subiectivism. iar verdic-tul pe citarea nuanţelor se bazează.

facem abstracţie în expunerea acestui motiv derecurs de extrapolările instanţei însăşi. le vom înve-dera infra. Problema ce se pune în context este aceeacă nu i se pot reproşa lui nicolae BreBan amă-nuntele, detaliile, nuanţele consemnate ca atareexclusiv în înscrisuri aparţinând foştilor lucrătoriai securităţii.

A doua stratagemă este de- a dreptul nedem-nă. instanţa încearcă să coroboreze cele 4 înscrisuriale lucrătorilor de securitate cu menţionarea uneideclaraţii olografe, datată 30.08.1974. este un act pecare până şi autorii cererii introductive l- au trecutsub tăcere şi a cărui autenticitate nu a fost confirma-tă. independent însă de problema autenticităţii,remarcăm următoarele:

referirea la înscris este preluată de instanţă dinnota de constatare a direcţiei de investigaţii ac.n.s.a.s. nr. 473/15.02.2010 pag.11. desigur, note-le de constatare ale direcţiei de investigaţii nu con-stituie probe, ele având funcţia de lucrări pregătitoa-re pentru deciziile colegiului. Problema e însă multmai gravă. declaraţia nu- l prezintă nicicum pe Bre-Ban în postura de colaborator, ci în aceea de anche-tat. cităm integral:

„declaraţie, olografă, semnată olograf de cătretitular, cu numele real, la 30.08.174 (sic!), în careacesta face precizări în legătură cu un manuscris alsău care i- a fost confiscat la graniţă cetăţeanului sue-dez RENE COCKELBERGHS. titularul dă detaliiprivind modul în care l- a cunoscut pe cetăţenul sue-

dez, circumstanţele călătoriei turistice împreună cuacesta în maramureş, împreună cu poeta GABRIE-LA MELINESCU, precizând faptul că nu a avutintenţia de a scoate ilicit manuscrise peste graniţă şinici să încalce în vreun fel legea. (vol.3, f.315- 317)” .

aşadar declaraţia a fost dată în cadrul uneianchete. nu întâmplător cererea introductivă deinstanţă a ignorat- o. Şi, totuşi, curtea o menţionea-ză – fără a- i reda conţinutul – ca dovadă a colaboră-rii.

rezumăm: conţinutul înscrisului nu cuprinde delaţiuni de

natura celor vizate prin art.2 lit.b din o.u.g.nr.24/2008;

nici sentinţa nu menţionează conţinutulînscrisului, ci numai existenţa acestuia, care nupoate semnifica prin ea însăşi confirmarea susţineri-lor din înscrisurile ofiţerilor.

2. Verdictul este pronunţat cu încălcarealegii (motiv aflat sub incidenţa art. 304 pct.9 tezaa II- a, art.3041 cod proc.civ.) .

după spaţiul consacrat istoricului dezbaterilor,prima instanţă începe segmentul de analiză a acte-lor dosarului (pag. 7) cu prezentarea dispoziţiilorart.2 lit.b din o.u.g. nr.24/2008, care constituiesediul materiei.

de la început atrage atenţia că se face o expune-re şi excesivă şi incompletă. excesivă pentru că,după redarea frazei iniţiale a textului de lege setrece inutil la enunţul frazei finale din art.2 lit.bcare nu are absolut nici o legătură cu speţa (este ipo-teza „gazdei”, irelevantă în pricină). această încărca-re generoasă a considerentelor contrastează cu par-cimonia de a se trece sub uitare frazele interme-diare ale normei evocate, între care fraza a treiaprivea în mod direct cauza, respectiv aspectul reţi-nut de instanţă cu excesul de zel decis în finalulMotivului 1. reproducem norma legală, complinindsurprinzătoarea ei evitare de către prima instanţă(sublinierile ne aparţin):

„persoana care a furnizat informaţii cuprinse îndeclaraţii, procesele verbale de interogatoriu sau deconfruntare, date în timpul anchetei şi procesului, înstare de libertate, de reţinere ori de arest, pentrumotive politice privind cauza pentru care a fost fiecercetată, fie judecată şi condamnată nu este cola-borator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii,iar actele şi documentele care consemnau acesteinformaţii sunt considerate parte a propriuluidosar”.

dar să analizăm acest înscris olograf aşa cumîncearcă şi prima instanţă, adică în coroborare cunotele scrise de ofiţerii de securitate.

din probe rezultă cu certitudine că:nicolae BreBan era chemat la conducerea

securităţii;convocarea s- a făcut în mod oficial, cu o pro-

gramare strictă, prin intermediul unui ofiţer trimissă îndeplinească actul procedural;

scopul convocării era avertizarea pârâtului,timorarea lui şi aplicarea unei amenzi sau a unuiavertisment de amendă;

este de notorietate că, după decretele de graţie-re generalizată a deţinuţilor politic, adoptate în anii1965- 1968, avertizarea şi amenda constituiau –împreună cu punerea în discuţia colectivului demuncă ori compromiterea ocultă – principalelemodalităţi de neutralizare a adversarilor;

ţinând seama de evoluţia metodelor securităţiireglementarea cuprinsă în art.2 lit.b) fraza a III- aprecizează că excepţia priveşte şi anchetele „înstare de libertate” fără a face vreo distincţie înfuncţie de pornirea sau nu a procesului penal ori detrimiterea în judecată.

condiţiile ce rezultă din lege pentru îndeplini-rea condiţiilor exceptării de la calitatea de colabora-tor sunt:

să fi fost declaraţii făcute în timpul unei anche-te, deci al unor convocări şi audieri impuse,adică să nu fi fost benevole, în cadrul unei relaţiicolaboraţioniste;

un criteriu implicit de distincţie este caracterulneconspirat al relaţiei, cu identitate reală şi nuocultată;

persoana să fi fost interogată „pentru motivepolitice”.

Probele nu lasă loc nici unei îndoieli că nico-lae BreBan a fost convocat la conducerea securi-tăţii pentru că era permanent urmărit pentrumotive care, în mentalităţile şi practicile perioadei,erau considerate politice:

conţinutul protestatar mai mult sau mai puţincriptat în scrierile sale;

luările de poziţie perseverente şi tranşante înfavoarea libertăţii de creaţie;

demisia motivată politic de la conducerea princi-palei reviste literare şi mai ales din comitetul cen-tral al P.c.r.;

rămânerea fără permisiune în occident şidobândirea cetăţeniei vest- germane;

scandalul politic internaţional declanşat de exi-lul său temporar.

brebAn şi nichitA. lAnsAreA BuNEIVEStIrI

22

ANUL XXIV t Nr. 7 (736)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

numai prestigiul literar considerabil (în care seînscria şi o posibilă candidatură la premiul nobel),asociat temerii regimului de a nu înmulţi protesteleinternaţionale şi dizidenţele deja manifeste, ca şipoziţia socială a persecutatului (demisionat dincomitetul central) au dictat ca ancheta administra-tiv- poliţienească să se desfăşoare cu anumite măsuride tact şi aparenţe de minim protocol. rezultatele eio definesc însă limpede ca acţiune represivă:

i s- a impus promisiunea scrisă a unei conduitemai reţinute;

s- a expus alternativa unei riposte mai severe.tonul civilizat nu poate fi privit altfel decât

expresia perfidiei, cinismului şi siguranţei de sineale autorităţilor.

cât priveşte declaraţia din 30.08.1974, atribui-tă lui nicolae BreBan nu poate fi privită decâtca act al unei anchete administrativ- poliţieneşti,aflate sub incidenţa art.2 lit.b) fraza a III- a dino.u.g. nr.24/2008 cu modificări.

condiţia prevăzută de textul de lege ca anchetasă se fi efectuat „pentru motive politice” este valida-tă prin minima nevoie de coerenţă a acţiunii institu-ţiei reclamante şi a verdictului primei instanţe. Ace-laşi grad de relevanţă privind opoziţia faţă deregim afectează atât explicaţiile cerute lui nico-lae BreBan pentru comportamentul propriu,cât şi comportamentul, atitudinile şi opiniile perso-nalităţilor despre care a relatat.

convingerea noastră este că afirmaţiile şi infor-maţiile nu întrunesc condiţiile stabilite prin tezaprincipală a definiţiei „colaboratorului Securităţii”(art.2 lit.b) fraza I- a), iar pretinsa declaraţie olo-grafă din 30.08.1974 se situează în sfera de aplicarea art.2 lit.b) fraza a III- a, deci consemnările şideclaraţia făcute cu acel prilej exceptează de la apli-carea calificativului de colaborator al Securităţii.

3. Normele legale invocate sunt aplicate înmod greşit (motiv aflat sub incidenţa art.304 pct.9teza a III- a, art.3041 cod proc.civ.)

Procedura deconspirării judiciare având caobiect „constatarea calităţii de colaborator al Securi-tăţii” este, prin însuşi scopul ei, limitativă de drep-turi şi libertăţi fundamentale. acest aspect va fi dez-voltat infra, în cadrul Motivului 4 de recurs. În con-text marcăm caracterul invaziv al procedurii pentrua sublinia necesitatea maximei rigori în pronunţareaverdictului, care trebuie să aibă la bază interpreta-rea strictă şi precisă a textului de lege.

definiţia pe care legea o stabileşte pentru califi-cativul blamant are menirea să excludă orice inter-pretare subiectivă, politicianistă, retorică, metafori-că, revanşardă sau chiar etică. interpretarea judecă-torului trebuie să fie exactă în raport cu exprimarealegiuitorului. În redactarea aprobată prin legeanr.293/2008 (care se restrânge şi mai mult în urmadeciziei curţii constituţionale nr.672/26.06.2012) –a se vedea sintagmele reproduse cu litere mai mici –norma de drept are următorul cuprins (sublinierilene aparţin):

„art.2 lit.b) – colaborator al Securităţii – per-soana care a furnizat informaţii, indiferent sub ceformă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verba-le consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care sedenunţau activităţile şi atitudinile potrivniceregimului totalitar comunist şi care au vizat îngră-

direa drepturilor şi libertăţilor fundamentale aleomului (...)”.

am subliniat cuvintele- cheie, reperele interpre-tării corecte, din a căror prezenţă în textul de legerezultă următoarele condiţii obligatorii:

a) persoana în cauză să fi furnizat informaţii,deci informaţiile să nu fi fost obţinute fără voia sauştirea sa (prin sustragere, interceptare, în stare denecunoştinţă, inclusiv de eroare asupra persoaneietc);

b) informaţiile furnizate să fi avut caracterul dedenunţare. conform dicţionarului explicativ allimbii române editat de academia română, conţinu-tul noţiunilor de denunţ şi a denunţa este următo-rul:

„denunŢ, denunţuri, ş.a. informaţii adresateunui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală cuprivire la săvârşirea unei infracţiuni de către o per-soană.

a denunŢa, v.tranz.1a aduce la cunoştinţaunei autorităţi săvârşirea unei infracţiuni, a face undenunţ”.

se observă că elementul penal este indispensa-bil conţinutului noţiunii de denunţ, cel puţin din per-spectiva denunţătorului. restrângerea noţională dintextul legii nu afectează adevărata deconspirare asecurităţii pentru că însăşi poliţiei politice îi estespecifică extinderea incidenţelor legii penale. decideconspirarea poate urma tendinţa extensivă a acti-vităţii poliţiei politice din regimul dictatorial, ţinândseama de ţintele represive ale acesteia, dar nu poate

depăşi limitele pe care nici instituţia abuzivă nu le- adepăşit, incluzând în sfera denunţurilor oriceinformaţie captată de securitate.

limita are în vedere şi caracteristica securităţiide a fi colectat orice fel de informaţii, ceea ce nuînseamnă că şi deconspirarea poate cădea în capca-na de a sancţiona orice fel de relaţie cu securita-tea, asimilând- o denunţării. ar fi calea sigură de dis-creditare a lustraţiei ce se încearcă, bagatelizând- o,vulgarizând- o şi transformând- o într- o competiţie deabuzuri ce ar perpetua psihoza generalizată întreţi-nută de partea deconspirabilă a securităţii.

c) denunţarea trebuie să fi privit activităţi sauatitudini. Şi aceste vocabule obligă la interpretareastrictă a legii. enumerarea ipotezelor este clară şi curost limitativă, excluzând alte categorii de informa-ţii, în primul rând cele care divulgau păreri, opinii.

deşi, faţă de caracterul explicit al limitării, nuprezintă mare importanţă care a fost intenţia legiui-torului când a limitat conţinutul informaţiilor (laactivităţi sau atitudini), nu este cu totul inutil săobservăm că restrângerea se corelează cu alte douăinterpretări. una este cea legată de conotaţia penalăa noţiunii de denunţ, analizată supra la pct.b).cealaltă are în vedere efectul restrictiv de drepturial deconspirării, pe care îl vom analiza pe larg înMotivele 4 de recurs.

relevant pentru critica hotărârii instanţei defond este aspectul că informaţiile pretins a fi fost fur-nizate de nicolae BreBan privesc exclusiv opi-nii, caracterizări, păreri ale unor persoane, decinu activităţi sau atitudini. diferenţierea e foartenecesară deoarece numai activităţile sau atitudi-nile cu conţinutul analizat infra la pct.d) puteauavea o finalitate represivă, opiniile şi caracterizărilealimentând alte tronsoane ale activităţii securităţii(spre exemplu monitorizarea stării de spirit a popu-laţiei) care nu formează obiectul deconspirării. Înplus, cum învederam, interpretarea restrictivă esteimpusă de caracterul procedurii, care vizează res-trângeri ale exerciţiului unor drepturi şi libertăţifundamentale, de data aceasta în condiţiile statuluide drept.

d) limitarea denunţurile supuse deconspirăriila cele care priveau activităţi sau atitudini rezultă şimai limpede din cealaltă condiţie stabilită prinnorma legală, anume ca activităţile sau atitudinilesă fi fost potrivnice regimului totalitar.

eugen negrici, livius ciocârlie, n. brebAn

ileAnA mălăncioiu şi n. brebAn

Numai prestigiul literar considerabil(în care se înscria şi o posibilăcandidatură la premiul Nobel),

asociat temerii regimului de a nuînmulţi protestele internaţionale şi

dizidenţele deja manifeste, ca şipoziţia socială a persecutatului

(demisionat din Comitetul Central) audictat ca ancheta

administrativ- poliţienească să sedesfăşoare cu anumite măsuri de tact

şi aparenţe de minim protocol.Rezultatele ei o definesc însă limpede

ca acţiune represivă.

23

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2013

termenul potrivnic derivă din împotrivire,deosebindu- se de alţi termeni pe care legiuitorul i- aevitat. aşadar, analizând obiectiv şi nu demago-gic răul securităţii, legiuitorul statului de drept nua cuprins în procedura deconspirării divulgarea ori-cărei atituidini critice la adresa regimului totalitar,ci numai acelea care marcau cel puţin un începutde împotrivire. raţiunile sunt aceleaşi cu raţiuni-le care nu au cuprins în sfera divulgărilor şi simple-le opinii. chiar dacă jurisprudenţa diferă în aceastăprivinţă, legea oferă premisa unei practici judiciarerezonabile, conforme statului democratic, cu evita-rea exceselor, a repetării practicilor statului totali-tar, cu etichetări şi sub pretexte noi.

e) Mai există şi condiţia din nefericire invocatăuneori stereotip în speţele de acest gen, ca informa-ţiile să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertă-ţilor fundamentale. adesea, discutarea pe margineaacestei condiţii esenţiale a noţiunii se rezumă la dis-tincţia că legea nu prevede ca îngrădirea drepturilorsă fi fost realizată, suficientă fiind vizarea. inter-pretarea este literal corectă, dar nu acoperă ceea ceînseamnă vizarea, în ce constă ea şi care îi suntlimitele.

neîndoielnic că legiuitorul a avut în vedere unminimum de intenţie de producere a efectuluiopresiv, ceea ce presupune ca efectul opresiv să fifost posibil cel puţin ipotetic.

din acest punct de vedere, hotărârea atacatăeste descoperită până la ridicul. exemplele pe care leenunţă vizează restrângeri de drepturi şi libertăţiimposibil de imaginat. În primul rând că majoritatea

se referă la cetăţeni străini, rezidenţi în alte ţări, cudrepturile şi libertăţile garantate şi protejate de legi-slaţia respectivelor state. În al doilea rând că infor-maţiile cuprindeau nu activităţi sau atitudini, cipuncte de vedere sau caracterizări, ce nu atră-geau nici pentru cetăţenii români restrângeri delibertăţi, ci cel mult monitorizarea lor. În al treilearând că exemplele vizau fie opinii de cea mai largănotorietate, fie truisme, fie banalităţi. cu tot respec-tul pentru actul de justiţie, dar nu putem consideraca fiind de prestigiul acestuia exemple cum sunt celedin paragraful al 2- lea al paginii 8: că noel Ber-nard l- a invitat pe BreBan la o masă în oraş, căi- a oferit să- l angajeze la europa liberă sau căMonica loVinescu este „marcată de un antico-munism primitiv”.

ducând şi noi efortul de contra- argumentarepână la absurd, menţionăm că toate opiniile şicaracterizările privind personalităţile literare şipublicistice din diaspora occidentală, citate ca exem-ple în sentinţă, erau notorii pentru că alcătuiauînsăşi substanţa emisiunilor radiofonice în limbaromână, pe care securitatea le monitoriza mult maiminuţios decât într- una sau în câteva convorbiri cunicolae BreBan.

4. Hotărârea este dată cu încălcarea legiifundamentale a statului (motiv aflat sub inciden-ţa art.304 pct.9 teza a II- a, art.3041 cod proc.civ.)

deşi se numesc, aparent inofensiv, acţiuni înconstatare, pricinile din această categorie vizeazărestrângerea unor drepturi şi libertăţi fundamenta-le: dreptul la onoare, la reputaţie, la imagine corec-

tă, libertatea exercitării anumitor profesii şi activi-tăţi etc. scopul acţiunilor este atragerea oprobriuluipublic pentru cei vinovaţi de a fi contribuit în moddirect şi real la opresiune.

generată de nevoi şi principii de etică civică,exercitată în virtutea dreptului populaţiei de a secunoaşte adevărul asupra trecutului, deconspira-rea prin justiţie trebuie să respecte totuşi rigorileactului de justiţie, nu numai impulsurile sau trăirileemotive ale atitudinii civice sau morale. raportat laadevăr, actul de justiţie trebuie să egaleze, cel puţin,rigoarea istoricilor, iar raportat la lege trebuie săaibă permanent în grijă ca limitarea exerciţiuluidrepturilor susmenţionate să se înscrie în cerinţelerezonabile ale unei societăţi democrate.

Articolul 53 din constituţia româniei stabileş-te limpede limitele unui asemenea demers:

„Art.53 (1) exerciţiul unor drepturi sau al unorlibertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numaidacă se impune, după caz, pentru: apărarea securită-ţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moraleipublice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; des-făşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelorunei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori aleunui sinistru deosebit de grav.

(2) restrângerea poate fi dispusă numai dacăeste necesară într- o societate democratică. măsuratrebuie să fie proporţională cu situaţia care a deter-minat- o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şifără a aduce atingere existenţei dreptului sau a liber-tăţii.”

niciodată un verdict în acţiunile în constatareiniţiate de c.n.s.a.s. nu va putea fi corect dacăinstanţa va ignora în mod deliberat şi sentenţios con-diţiile istorice concrete şi comportamentul de ansam-blu al pârâtului respectiv. desigur, au existat şi vorexista de- a pururi cazuri de duplicitate derutantă,falşi eroi au putut fi şi pot fi delatori abjecţi şi peri-culoşi, meritele ocazionale nu pot şterge amintireapăcatelor tot ocazionale. ceea ce vrem să subliniemnu este oportunitatea exceptării de la deconspirare aunor delatori cu merite, ci obligaţia de a distinge,într- un material probator echivoc sau incomplet,ceea ce este real în personalitatea şi comportamentulcelui vizat, pentru a reconstitui adevărata sa poziţiefaţă de autorităţile represive. Privirea obiectivă şi deansamblu e cu atât mai necesară cu cât jurispruden-ţa (în concordanţă cu istoriografia în materie) relevăcă metodele de lucru ale securităţii cuprindeauînscenarea, contrafacerea probelor şi compromitereainamicilor politici, inclusiv mânjirea lor cu suspiciu-nea că ar fi „colaboratori ai Securităţii” când de faptnu erau.

instanţa de fond nu numai că a respins ritos ceamai mare parte din cererile de probe propuse în apă-rarea pârâtului (încălcând şi prevederile art.24alin.(1) din constituţia româniei) şi dreptul la unproces echitabil (consfinţit prin art.23 alin.(3) tezaI din constituţie), dar a ignorat muntele de înscri-suri contrare versiunii acceptate de ea. cea maimare parte din aceste înscrisuri au rămas necerceta-te în arhiva c.n.s.a.s., iar înscrisurile aduse totuşila dosar probează copleşitor că:

nicolae Breban nu a căutat sau dorit să se afleîn compania vârfurilor securităţii sau a lucrătorilorei de orice grad şi cu orice funcţie. cea care a iniţiatconvocările şi discuţiile cu n.B. a fost conducereaMinisterului de interne, reprezentând autoritateastatului, pentru a- l sancţiona (amenda), timora(ameninţări) şi ţine sub control (promisiuni). coordo-natorul discuţiilor era chiar generalul nicolae Pleşi-ţă (evocat în acţiune), prezentarea la acesta fiindobligatorie după lege. unele înscrisuri erau întocmi-te de securitate pentru conducerea partidului şi astatului (concepute de ministru şi dactilografiate lamaşina de scris pentru înalţi demnitari). nimic dinconţinutul convorbirilor nu permite concluzia căscriitorul BreBan s- ar fi pretat la delaţiuni.

nicolae BreBan a rămas inflexibil, neinti-midat de chemările la Ministerul de interne, desancţiunile aplicate şi ameninţările proferate, păs-trându- şi atitudinea patriotică dar intransigentă

brebAn cu mAmA D-sAle

Personalităţile adevărate aleliteraturii şi conştiinţei civice

româneşti aflate în diaspora s- augrăbit să transmită redacţiei mesaje

sau chiar declaraţii solemne. Nulipsesc vârfurile dizidenţei culte faţă

de regimul totalitar: VIRGIL TĂNASE,PAUL GOMA, GABRIEL ANDREESCU.

În maniere diferite şi cu diferitegrade de indignare, cunoscătorii în

detaliu ai relaţiilor Securitate- lumealiterară, ştiind şi jocurile duplicitarefie ale Securităţii, fie ale adevăraţilorcolaboratori ai acesteia, prestigioşii

opinenţi îşi exprimă la unisonstupoarea faţă de verdict.

24

ANUL XXIV t Nr. 7 (736)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

faţă de practicile regimului totalitar. el nu numai cănu a respectat niciun moment practicile de confiden-ţialitate specifice securităţii, dar făcea imediatcunoscute public presiunile la care era supus.

Pe urmele lui nicolae BreBan, consideratdeosebit de periculos prin creaţia, atitudinile şi rela-ţiile sale a fost pus un amplu şi complex mecanismde supraveghere şi intervenţie operativă.

acest gen de relaţie cu securitatea era diame-tral opus colaborării.

securitatea este cea care a conceput şi pus înpractică planul de compromitere a lui nicolaeBreBan prin răspândirea minciunii că ar fi colabo-rator al instituţiei. c.n.s.a.s. nu face decât să conti-nue planul de compromitere a scriitorului.

din dosare însumând peste 13 volume, privin-du- l pe nicolae BreBan, urmărit de securitatetimp de aproape 2 decenii, dosare totalizând sute şisute de pagini, instituţia reclamantă a selectat pen-tru susţinerea acţiunii doar 4 documente. dintreacestea, 3 sunt convorbiri cu generalul nicolaePleŞiţă, purtate în zile succesive, iar al 4- lea esteraportul unui ofiţer superior de securitate care, deasemenea, a stat de vorbă cu persoana pârâtă.

aspectul că, din peste 1000 de pagini, instituţiareclamantă a reţinut numai 4 convorbiri reflectăneputinţa c.n.s.a.s. de a identifica informaţii însensul legislaţiei deconspirării care să fi fost furniza-te securităţii de nicolae BreBan.

dar cine ar fi mai în măsură decât securitateaînsăşi să aprecieze dacă nicolae BreBan i- a fur-nizat informaţii denunţătoare în susţinerea acti-vităţii ei ocult- represive?! cea mai în măsură săaprecieze dacă a primit informaţii- denunţătoarede la BreBan, dacă l- a folosit pe acesta pentru a oinforma – explicit sau implicit – rămâne securita-tea. nota de constatare întocmită de direcţia deinvestigaţii a c.n.s.a.s. citează, pe lângă înscrisuri-le menţionate în cererea introductivă de instanţă, 9rapoarte şi note- raport întocmite de ofiţeri. din con-ţinutul lor rezultă că pentru securitate nicolaeBreBan era fie obiectiv dat în urmărire fie per-soană prin care se urmărea influenţarea pozitivăa altor persoane.

concluzia matematic exactă a raporturilor din-tre pârât şi fosta securitate o oferă cercetareaexhaustivă a arhivelor acelei instituţii cu mijloacelemoderne ale deţinătoarei arhivei – c.n.s.a.s. Înfinalul notei de constatare întocmite de direcţia deinvestigaţii se conchide:

„S- au efectuat interogări în bazele de date, cate-goriile „informator” şi „delator”, pe numeleNICOLAE BREBAN şi prenumele conspirativ„BALTAG”. nu s- au identificat informaţii sau docu-mente privitoare la colaborarea persoanei verificatecu Securitatea” (sublinierile aparţin d.i. ac.n.s.a.s.)

aşadar, computerul asigură că securitatea nul- a considerat pe nicolae BreBan informatorsau delator. oare pe ce logică, temei legal sau prin-cipiu al statului democratic i s- a putut aplica un cali-ficativ pe care instituţia abuzivă a statului totalitarnu- l avea în vedere? evident – pe niciunul.

relevantă pentru lipsa dorinţei instanţei defond de a judeca în mod imparţial, fără convingeripreconcepute, este şi respingerea probei cu interoga-toriul solicitat a fi luat instituţiei reclamante. repro-ducem întrebările ce urmau a fi puse pentru a seobserva relevanţa acestora, faptul că ar fi fost denatură să demonstreze netemeinicia acţiunii: „1.Câte volume şi câte file cuprind în total dosarele din

arhiva dvs. care- l privesc pe nIColae BreBan?(adiţionarea filelor e simplă, fiecare volum fiindnumerotat şi sigilat). 2. dintre aceste mii şi mii defile, puteţi prezenta măcar un înscris aparţinându- ilui n. BreBan, altul decât scrisorile care i- au fostinterceptate sau manuscrisele care i- au fost sustraseîn secret?

3. puteţi prezenta cel puţin o filă scrisă de nICo-lae BreBan care să conţină o delaţiune sau anga-jamentul de a comite delaţiuni ori de a colabora cuSecuritatea? 4. recunoaşteţi că deţineţi înscrisuridin care rezultă că paul Goma şi alţi scriitorineagreaţi de regimul totalitar insistau pe lângănIColae BreBan să intervină pentru ei, cu noto-rietatea sa, la autorităţi ca să le atenueze regimul demarginalizare? 5. este adevărat că nIColae Bre-Ban a fost urmărit neîntrerupt timp de 15 ani(1972- 1987) dar nu a avut nicio zi dosar de reţea? 6.Cunoştea nIColae BreBan că i s- a atribuitnumele de cod „BaltaG” sau alt nume de cod?”

dar cel mai elocvent indiciu pentru lipsa dorin-ţei instanţei de fond de a afla şi înţelege adevărul,preferând prizonieratul cererii introductive, este res-pingerea integrală a probei testimoniale, cu toate cătezele probatorii erau diverse şi prezentate explicit,iar martorii erau propuşi dintre personalităţile carese aflaseră în poziţii cheie în acea epocă.

complinim această lacună a judecăţii de fond,propunând în recurs înscrisuri noi, la care facemsumare referiri în motivul de recurs următor şi ultim.

5. Verdictul încalcă dreptul fundamental lalibertatea convingerilor, este periculos pentrucultură şi contrar unei societăţi democratice(motiv aflat sub incidenţa art.29 alin.(1art.304pct.9 teza a II- a, art.3041 cod proc.civ.)

din cultura generală dar şi din cuprinsul dosa-rului, nicolae BreBan se conturează ca o perso-nalitate proeminentă, de top, a conştiinţei naţionale.constituţia româniei [art.29 al.(1)] garantează fie-cărui cetăţean libertatea convingerilor sale. cu atâtmai scandalos este să se încerce limitarea libertăţiiconvingerilor unui mare purtător de conştiinţă.

Printre convingerile constante, promovate cuardoare de nicolae BreBan întreaga viaţă, întrecut ca şi acum, sub dictatură ca şi în regimulactual de presupusă libertate, se situează ca meri-diane fără abatere dragostea pentru România şiîndârjirea de a apăra libertatea creatorului decultură, statutul scriitorului.

În numele acestor valori a acceptat şi convorbiricu ofiţerii de securitate, inclusiv cele 3 convorbiritelefonice cu un general din conducerea instituţiei.Moneda de schimb a lui BreBan în aceste – leputem spune – negocieri nu era delaţiunea. În anu-mite puncte, crezul lui BreBan şi ţintele tactice alesecurităţii erau convergente: imaginea româniei şidezamorsarea situaţiilor conflictuale care marginali-zau anumiţi scriitori. Purtând convorbiri cu aseme-nea finalităţi, nicolae BreBan s- a comportatconform propriilor convingeri, care nu- i pot fi inter-zise.

antiteza sugerată de sentinţa atacată ar fi înţe-lesul că nicolae BreBan şi oricare alt subiect alstatului totalitar ar fi trebuit să se comporte ca opo-zanţi radicali şi inconciliabili. dacă se poate pretin-de românilor să nu fi fost colaboratori zeloşi până laabjecţie cu fostul regim, pretându- se la delaţiunicare să fi atras suferinţe semenilor, nu se poate pre-tinde – supraipocrit şi ultrademagogic – să fi fostinamici kamikadze ai fostului regim. Înseamnă să le

dirijezi, prin lege, a posteriori, convingerile şi liber-tatea comportamentului, deci ca statul democratic săfie mai coercitiv decât statul totalitar. iar când o ase-menea pretenţie se îndreaptă împotriva convingeri-lor patriotice şi a solidarităţii intelectuale este de- adreptul josnic.

instanţa trebuia să observe sub acest aspect căacţiunea reclamantei tinde spre restrângerea exerci-ţiului drepturilor şi libertăţilor fundamentale alepersoanei pârâte cu totul disproporţionat şi nere-zonabil în raport cu scopul urmărit, contrar dispozi-ţiilor consfinţite prin art.53 din constituţia româ-niei şi de convenţia pentru apărarea drepturiloromului şi a libertăţilor fundamentale la care ţaranoastră a aderat.

din examinarea art.53 alin.(1) din constituţiaromâniei reprodus în Motivul 4 de recurs, se poateconsidera că restrângerea exerciţiului unor drepturipe care o implică o.u.g.nr.24/2008 aprobată prinlegea nr.293/2008 ar fi incidentă unei singure ipote-ze: „(...) pentru apărarea (...) moralei publice (...)”.acceptând, cu largheţe, că este satisfăcută condiţiade scop limitativ prevăzută de constituţie, urmea-ză a se analiza condiţia rezonabilităţii (conformterminologiei cedo) impusă prin alin.(2) al textu-lui constituţional: („restrângerea (...) necesară într- osocietate democratică”) şi condiţia proporţionali-tăţii („să fie proporţională cu situaţia care a determi-nat- o”).

este vorba aşadar de înscrierea măsurii restrân-gerii în realitatea socială.

Particularitatea Cazului BreBan este aceea căacţiunea, procesul şi verdictul au semnificaţii multmai largi decât o pricină obişnuită. Metaforic darexact, se poate spune că parte în proces este însăşiliteratura română a unei epoci, cu oamenii ei bunisau răi, curajoşi sau laşi, de valoare sau nulităţi.Procesul intră inevitabil în istorie. de fapt a şiintrat. actul de justiţie nu poate ignora această per-spectivă decât cu riscul de a ignora că el însuşi, caexpresie a unei epoci, va intra în istorie. Şi va carac-teriza societatea respectivă cel puţin în evaluări defelul: dreaptă sau nedreaptă, inteligentă sau obtuză,echitabilă sau discreţionară, cu respectul valorilorumane ori cu dispreţuirea lor.

În concluzie, perspectiva istorică este nu numaia părţilor din proces, nu numai a actului de justiţie,ci şi, parţial, a imaginii societăţii contemporane.cerinţa constituţională a raportării la necesar într- osocietate democratică incumbă deci şi aspectul nece-sar pentru o societate democratică, inclusiv pentruimaginea ei.

deşertul, vidul din această perspectivă al hotă-rârii atacate şi refuzul preconceput de a se admiteproba testimonială ne obligă să propunem înscrisurinoi. le oferă însăşi viaţa. Viaţa se răzbună încă depe acum pe ruşinoasa hotărâre pe care o atacăm. aşacum aprecia şi securitatea (precursoarea instituţieireclamante), în lumea literară ştirile sunt colportatecu viteza fulgerului. Vestea motivării sentinţei încazul Breban a făcut ocolul continentelor europa şiamerica de nord. Presa culturală din ţară („Contem-poranul. Ideea europeană”) a comentat pe larg sauchiar a reprodus hotărârea. licenţele de ordin juridicale redactorilor nu sunt importante, importantă estereacţia cititorilor de marcă. Personalităţile adevăra-te ale literaturii şi conştiinţei civice româneşti aflateîn diaspora s- au grăbit să transmită redacţiei mesa-je sau chiar declaraţii solemne. nu lipsesc vârfuriledizidenţei culte faţă de regimul totalitar: Virgiltănase, Paul goMa, gaBriel andreescu.În maniere diferite şi cu diferite grade de indignare,cunoscătorii în detaliu ai relaţiilor securitate- lumealiterară, ştiind şi jocurile duplicitare fie ale securită-ţii, fie ale adevăraţilor colaboratori ai acesteia, pres-tigioşii opinenţi îşi exprimă la unison stupoarea faţăde verdict.

Posibilităţile electronice de informare ne- au per-mis să cunoaştem aceste reacţii în timp real. le- amprimit şi le anexăm prezentei cereri, urmând a lesolicita, în forma cuvenită, ca probe în recurs.

În conformitate cu dispoziţiile art.312- 314 dincodul de procedură civilă (1865) aplicabil speţei, vărugăm să admiteţi recursul, să casaţi sentinţa civilănr.4430 din 02.07.2012 pronunţată de curtea deapel Bucureşti, secţia a Viii- a de contencios admi-nistrativ şi fiscal în dosarul nr.3084/2/2011 (greşitindicat la antetul hotărârii ca fiind 3084/2/2012) cafiind netemeinică şi nelegală şi, rejudecând, să res-pingeţi acţiunea ca neîntemeiată.

depunem prezenta cu copie pentru comunicare.Înscrisurile le vom comunica după admiterea

probei. recursul este scutit de timbraj.

cu respect,Pentru

nicolae alexandru BreBan,

av. sergiu andon

Cultura, nr. 17, Mai 2013

nicolAe brebAn, Augustin buzurA, AurA christi

25

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2013

tot ce vine de la securitate trebuie filtratcu grijă. lucrătorii operativi (siglaţi l. o.)puteau nota orice în procesele verbale şiau şi făcut- o. În Culoarea curcubeului

′77, Paul goma scrie că şi ceasurile din sălile deanchetă, pe care le- a cunoscut bine, arătau altă orădecât cea reală.

după ce- am aflat, din Cartea albă a Securităţii,că Mihai ursachi ar fi fost şoptitor, am început săprivesc cu neîncredere fragmentele din dui- uripublicate: furnizau cititorului o imagine incompletă,deci falsă. Ştiu bine cum i- a păcălit magistrul dinţicău, cum se întâlnea cu ei prin cârciumi să le beabanii şi să le furnizeze gulgute (argotic: dezinfor-mări) pour les cons. cum îl distra faptul că reuşeasă- i ducă de nas. de altfel, l- au şi abandonat, consi-derându- l element periculos.

secu recruta, dar şi deruta. infiltra în Vestaşa- zişi disidenţi (numitele „fantome” ori „cârtiţe”),dar pe adevăraţii rebeli îi discredita, lansând zvoncompromiţător că ar fi agenţi acoperiţi: „ilegalii”.Metoda calomnierii a dat roade: a dezbinat exilul.ce- i mai puternică decât o bombă antipersoană?diversiunea!

repet: tot ce vine dinspre secu trebuie verificatcu atenţie: urmăritorul era urmărit la rândul lui,turnătorul – turnat, pârâtorul – pârât. „securiţica”,mereu înşelătoare, era specializată în jocurile de per-dele (de fum), ca şi în jocul măştilor (citiţi: al identi-tăţilor). or, se dau publicităţii deliberat rapoarte,note informative de la varii „surse” conţinând delibe-

rat erori. a scris netorturat, în declaraţia sa, antongolopenţia: „subsemnatul, bandit…” sau e dictaresub chin?

la o citire atentă, n.o. (nota ofiţerului) şi n.B.(nota biroului) se contrazic de multe ori. credem înrapoartele de informare când cu asta se ocupau secu-riştii, cu dezinformarea? cezar ivănescu, în despremarin preda, precizează că, în noaptea fatală, Predan- a băut cu n. Manolescu nicidecum, aşa cum aratăraportul. nici n- a călcat în perioada aceea prinMogoşoaia.

câte semne de întrebare nu ridică şi azi „aface-rea tănase” din ′82. Minciuna lasă urme de labegroase în cartea- interviu a luciei hossu- longin(humanitas, 2009), Faţă în faţă cu gen. Ion mihaipacepa. spune Pacepa că haiducu i- a turnat lui Paulgoma otrava din stilou în pahar, că goma a băut şia căzut, că l- a luat salvarea, că opinia publică l- a cre-zut mort, dar el se afla într- o casă conspirativă,unde- şi serba victoria asupra securităţii. În fapt, sti-loul dat de Pleşiţă lui haiducu era pix, marca Par-ker, prevăzut cu o pilulă de otravă – aconitină – pen-tru a provoca stop cardiac, ştiindu- se că goma sufe-rea de inimă. numai că n- a apucat să bea, lovitintenţionat peste mână de „ziaristul” – agent dst:directive de la surrveillance du territoire. fireşte,n- a venit nici o salvare. goma a luat un taxi şi s- adus acasă, nu în vreo casă conspirativă, escortatatent, însă, de o maşină a direcţiei. cât despre Vir-gil tănase, nu fusese răpit ci ascuns într- un loccamuflat, întâi pe lângă saint- tropez, în la garde –freinet. Matei Pavel haiducu, alias hirsh, ofiţer

die/cie, schimbase blocul ideologic şi acceptase săîntindă o cursă lui Pleşiţă, care îi ordonase lichida-rea lui goma şi a lui tănase.

Înscenarea cu răpirea „tanaz”, cum îi pronun-ţau numele mass- media în alertă maximă, ni s- apărut destul de neverosimilă, la noi în bucătărie,unde ascultam europa liberă. Părea a se petrece în„aiuristania”, cum îi spune liviu tofan în a patraipoteză. anchetă despre o uluitoare afacere de spio-naj, Polirom, 2012. „scenariul e idiot”, a scris Paulgoma în Soldatul câinelui şi aşa este. „Moţu” haidu-cu a povestit cum a refuzat misia în cartea J’ai refu-sé de tuer, unde jurnalistul de investigaţie liviutofan află destule neconcordanţe între date, consta-tând că dst a cenzurat ce nu i- a convenit să se afle.Versiunile spionilor cu viaţă dublă (despre haiducunu se ştie prea bine dacă a lucrat pentru rsr, pen-tru franţa sau în folos personal) trebuie luate caatare. cert este doar faptul că scriitorii, prinşi întremanevrele secu şi contramanevrele dst, şi- au riscatvieţile. „afacerea” n- a prea avut efectul scontat.după celebra conferinţă de presă goma – tănase - haiduc, n- a mai urmat declaraţia de la vârful statu-lui, aşa cum se promisese. „Banda de criminali”, cumo numea Pacepa, el însuşi fost cap al bandei, şi- a con-tinuat acţiunile contra „cobrei”, aşa cum era codatăeuropa liberă. Şi dacă Pacepa dezinformează înhalul ăsta, o poţi crede pe informatoarea dona alba,alias poeta Mara nicoară? „am încercat să reuşesctrăind cu Breban şi acum cu Preda”, se mărturiseaofiţerului Victor achim, v. nota din 18 oct. ′73, publi-

cată în a patra ipoteză.iată ce propunea cpt.

V. achim, încrezător în„sursa” lui: „deoarece esteo sursă verificată în repe-tate rânduri prin toate mij-loacele informativ- operati-ve, propun să- i dăm unemiţător ca să interceptezetoate discuţiile”. Şi le- ainterceptat corect? o poţicrede pe informatoareadona alba că d. ţepeneagar fi spus despre îngerul deghips că n- a avut succes laParis pentru că n- a fostromanul politic aşteptatdespre estul comunist? căilie constantin „a scrispentru europa liberă unmaterial şi a primit pe el400 de dolari. după asta,ilie constantin umbla culimba scoasă după tipa dela europa liberă să mai

publice ceva”. asta i- ar fi istorisit Virgil tănaseMarei nicoară sau dona alba avea în sarcină să pro-voace discordie între breslaşi? o poţi crede pe albacă ţepeneag l- ar fi făcut laş pe Preda şi că i- ar fireplicat nevestei (mă rog, una dintre ele), nemulţu-mită de atitudinea prozatorului, de faţă cu ierunca:„taci, fă, casa şi copiii nu se ţin cu curaj”? halal binepublic mai fac astfel de „dezvăluiri” raporturilor din-tre scriitori.

are vreo relevanţă faptul că n. Breban a vorbitcu ofiţerul x? niciuna (desenul boierului Bălăcea-nu- stolnici, da, are). altfel, aproape toţi scriitoriinevoiţi să dea piept cu organele ar putea primi ver-dict de colabo cnsas. Pleşiţă şi Pleşu n- or fi avutvreo întâlnire? Pun iarăşi întrebarea: a fost invitat(nu chemat) Breban la cnsas să fie audiat (nu che-stionat) privind aşa- zisa colaborare? În cazul său, pece s- a bazat cnsas? Pe raportul din 9 mai ′87 al lt.col. Victor achim? scris când? la închiderea dosaru-lui de urmărire informativă deschis în 10 iulie ′72,n. Breban fiind „pretabil la acţiuni protestatare”.aici diagnosticul a fost corect: Breban a fost şi esteun temerar. din ′72 până în ′87, n.B. a stat suburmărire, 15 ani „lucrat” non- stop, ca „obiectiv” în

rapoarte de filaj. a avut „cozi”, i s- au plasat surse,„amicii” îi urmăreau reacţiile. de- a dreptul stupe-fiant e faptul că se confundă voit numele de urmăritcu acela de presupus informator. Perdele, de fum,aşa cum am spus. În acel raport din ′87, ofiţerul anotat (era în uzanţă) că scriitorul ar putea fi folositpentru „influenţare şi exploatare informativă”. acestraport dat ca probă de dosar presupune numai căn.B. ar putea fi util în discreditarea lui „tudorache”(alias dorin tudoran) şi a emigraţiei „reacţionare”.dar a fost util Breban? deloc. aşa cum în 1977 voiausă- l folosească pentru „temperarea” lui Paul goma,ca şi cum goma s- ar fi lăsat dirijat, temperat ca unclavecin, nici „manevra” asta nu i- a ieşit securităţii.urmarea? Vrajba „Baltag” - „tudorache”, în limbajcifrat. cnsas vede lucrurile prin dioptrii de ofiţericare mistifică? cât despre „sursele” din interior,mereu informate, dar anonime, ele dau ştiri presei,iar opinia publică îşi formează, pe baze greşite, păre-rea.

orice e posibil, când din secu au tot crescut alteşi alte capete de balaur. Mai precis, orice „lucrătură”(cuvântul lui n. Breban) e posibilă. Presa zice, cât omai zice, că sector iV sri se ocupă de suspectareaintelectualilor, că aruncă praf în ochii populaţiei,asta ca să nu spun „muşte”. cum s- ar explica altfeltratamentul diferit pentru Mona Muscă şi o faţăbisericească din B.o.r., ca duhovnicul traian Băses-cu de la stavropoleos?

În cazul unora, explicaţiile (sau mărturisirile)par a modifica realităţile. eu, una, nu cred că răulfăcut poate fi anulat prin cenuşă- n cap. alt boierdecât stolnici, conu alecu Paleologu, a fost scuzat,iertat, complimentat chiar pentru că ar fi scris note-le informative „cu mult talent literar”. gogu rădu-lescu, membru al Biroului executiv al cc/ Pcr (însubordinea lui se afla securitatea) trebuie albit, Bur-tică – nu. cât despre Mihai caraman, a fost pus depreşedintele ion iliescu director sie. ca vechi cadrucie? ca fost colonel KgB, cum zice presa? dacăatotştiutoarea securitate vrea, o să i se de- secretize-ze dosarul.

e ştiut că, înainte de a fi trimise la cnsas,dosarele sunt periate şi de sri, şi de sie. unii apar,oricât de banală ar fi comparaţia, albi ca albă cazăpada, alţii sunt lupii cei răi. În stalinism, ajungeaideţinut politic fără proces, acum îţi dă verdict tribu-nalul cnsas, înainte de sentinţa judecătorească.ne- a făcut Pcr- ul şi securitatea destinul, să ni- lfacă şi cnsas- ul? operaţia asta poate duce direct înmoarte, ca în cazul cezar ivănescu. cine răspundede sfârşitul lui? terfelit, „pe surse cnsas”, cum aformulat presa, că ar fi colaborat, poetul n- a reuşitsă reziste. numele, demnitatea sunt importante pen-tru unii; pentru alţii, contează onorariul, nu onoa-rea. o astfel de scuză îi duce direct în moarte. undestin întrerupt. răul a fost făcut cu bună (sau rea?)ştiinţă.

da, cnsas a tulburat rău apele, ca să nu se maifacă distincţia adevăr- minciună din dosare, mărturiisincere- false, situaţii reale- bârfe şi zvonuri. ne rătă-cim în labirintul dui- urilor. „reclamantul” cnsasacuză „pârâtul” pe baza delaţiunilor „surselor” şi arapoartelor vechilor securişti.

alte probe în cazul Breban, în afară de stenogra-me fragmentate – aranjate pentru incriminarea„obiectivului” rămas, cum se vede, „obiectiv” pentrumiliţia ideologică şi postdecembrist nu- s, după câteştiu, iar în lipsa probelor se apelează la raportulfinal. În comisie, a funcţionat ca expert în comunis-mul ceauşist şi- n ororile lui sorin antohi, „doctor”şi- n note informative. Vreun deţinut politic nu s- agăsit în locul lui?

Va fi tras n. Breban în tribunalul democrat(fost al poporului), unde tismăneanu va fi procuror?Posibil. doar comunistologul e obsedat de vocabulafinal, v. şi marele şoc – din finalul (subl. îmi aparţi-ne, Magda u.) unui secol scurt. Ion Iliescu în dialogcu Vladimir tismăneanu. anţărţ, capitalismul îşiascuţea contradicţiile, intra în criza finală. tismă-neanu părea a şti, ca doctor în marxism- leninism,cum se nimiceşte (verbul său) capitalismul, până anu pleca peste atlantic.

după Paul goma, este „model de salamandritu-dine”. s- a „distanţat ideologic” tismăneanu de dis-cursul pro epocă de aur, pro dictator, până- n pleca-re? nu. atunci nu- i vorba de distanţare, ci de came-leonizare. În presă semna, puţin înainte de emigrare

Magda ursache

În labirintul DUI

Dosar ■ Cazul Nicolae Breban (I)Antologiile Conte

Dinu FlămânD, nicolAe brebAn, mihAi gâDeA, Augustin buzurA

E ştiut că, înainte de a fi trimise laCNSAS, dosarele sunt periate şi de SRI,şi de SIE. Unii apar, oricât de banală arfi comparaţia, albi ca Albă ca Zăpada,

alţii sunt lupii cei răi. În stalinism,ajungeai deţinut politic fără proces,

acum îţi dă verdict tribunalul CNSAS,înainte de sentinţa judecătorească.

Ne- a făcut PCR- ul şi Securitateadestinul, să ni- l facă şi CNSAS- ul?Operaţia asta poate duce direct în

moarte, ca în cazul Cezar Ivănescu.

Metoda calomnierii a dat roade: adezbinat exilul. Ce- i mai puternică

decât o bombă antipersoană?Diversiunea!

26

ANUL XXIV t Nr. 7 (736)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

chiar, că „viziunea generală a lui ceauşescu e com-plexă, polivalentă, bogată în semnificaţii”. lăuda cuspor „marxismul creator” al ceauşescului şi „gândi-rea de excepţie”, „un model de raportare intelectuală(sic!) la realităţile sociale de azi”.

Într- o emisiune televizată de duminică, 17 sept.2006, g. liiceanu considera strigător la cer că tis-măneanu- fiul investighează crimele comunismului,când tatăl, leonea tismineţki, naturalizat leon tis-măneanu, a luptat până- n moarte (moartea lor, desi -gur) cu duşmanii poporului muncitor.tismăneanu- père a fost coordonatorul, împreună cuValter roman, al primului manual de socialism Şti-inţific, dar şi redactor şef între anii ′48 şi ′58, al edi-turii PMr, devenită editura Politică (cu statut desecţie a cc/ Pcr) şi membru al secţiei Propagandăşi agitaţie a lui răutu, după câte ştiu. Mai apoi, filo-soful beletrist s- a obişnuit cu ideea şi a primit mul-ţămită pentru înţelegere pe blog, de la beneficiar.aşadar, Breban e acuzat de relaţii cu „mahări” şi- ijudecat de unul dintre fiii lor, cu agenţi în familie. caoncle Boico, general de interne (îi comanda pe grăni-ceri între 1949- 52), soţul lui tante cristina, corespon-denta „scânteii” la conferinţa de Pace de la Paris(1946, vă rog!); mai erau şi tanti Mina, soţia lui Şte-fan Voicu, şi tanti Wanda nicolschi, şi tanti anuţagrossman, devenită ana lui a. toma, apoi nevastalui Pantiuşa, tanti niunea răutu, tanti Milea (emi-lia Vulih, condamnată pentru sabotarea economieinaţionale în ′59), tanti rusea, măritată un timp, caşi tant’ cristina, cu Mircea Bălănescu (eugen Ben-del), red. şef adj. la „scânteia” după ′47, apoi amba-sador la Paris, atena, helsinki… aşadar, întreagafamilie, taţi şi fii, surori şi fraţi, soţii şi cumnaţi, acontribuit la construcţia „destinului aberant alromâniei sub comunism”. citatul e din raportorulprim care recunoaşte că ar fi scris doar „meditaţiipolitice contextuale”: „textele mele erau printre celemai puţin angajate”. că are memorie selectivă eneîndoielnic: să- l prăfuieşti pe eugen florescu, şefulsecţiei de Presă cc/ Pcr, instalat în sua, ca şi tis-măneanu, dar după 2000 (m. 2009) şi s- o incluziîntre opozanţii la sistem pe reciclata ileana Vranceaînseamnă să fii ziarist obiectiv? să- l treci pe listaruşinii pe octavian Paler lângă soţioara lui Brucan,alexandra sidorovici, acuzator la tribunalul Popo-rului, dreptu- i? Şi tot acolo, pe lista ruşinii, Petreanghel şi adrian Păunescu, acuzat pentru „devota-ment pentru socialism, revoluţie şi partid”, „primitorde vilă superbă”, ca şi cum V. tismăneanu n- ar fistat în vila gospodăriei de Partid. Şi dacă răutu e„acrobat perfect”, fostul propag comunist emai- mult- ca- perfect, v. şi aportul la micul dicţionarsocial- politic pentru tineret, ed. Pol., ′81, coordonatorVirgil Măgureanu. uite cum se leagă „eminentulpolitical scientist” de „şarpele cu ochelari”. În „ziua”,din 13 mai 2006, Vladimir alexe afirmă că Vl. tis-măneanu a figurat în dosarele secu (din 13 august1987, cel puţin) ca „agentul Volodea”, under cover.

În acelaşi raport final, ion iliescu e blamat pen-tru „demonism”, cu trimitere la acţiunea de agresorstalinist de studenţi. numai că nimeni altcinevadecât „Vova” a încercat inocentarea lui, în amplulinterviu; acelaşi sociolog politic, finalul raport(cerut de fPri – sua), presupune, în ′89, că ar aveaşanse iliescu – Mizil – Verdeţ, ca succesori ai luiceauşescu (informaţie după Mircea Platon). deci un„agresor stalinist de studenţi” după celălalt raportfinal.

Într- un punct îi dau, însă, dreptate absolutăcelui care scrie despre sine că a fost „tânăr filosofpolitic neo- marxist”: „cazul românesc: noi nu preaştim ce anume ar trebui să ne amintim” (v. interviullui adam Michnik, publicat în „evenimentul zilei”din 22 iunie, 2009). aşa este dacă un fost Pcr- ist afost raportor prim, iar un fost ilegalist, agent sovie-tic dovedit, Brucan, a fondat gds- ul.

crezându- se, pesemne, un Michnik de dâmbovi-ţa, tismăneanu cere ca nominalizaţii în raport să seretragă din viaţa politică; reciclaţilor li se iartă, cumse vede, păcatele, ba chiar au pretenţia disidenţei. Şidacă tot de- construim mituri ca sport naţional, de cen- am corija şi mitul unor disidenţi făcuţi, ca să nu zicnăscuţi de securiţica?

iată cum apare în raport (cap. universul con-centraţionar reflectat în memorialistica românească,p. 311) Paul goma: „dificil, cusurgiu, muşcător, P.g.este un războinic maliţios: îi atacă pe «răi» cu volup-tate, iar pe cei «buni» sau «destul de buni» îşi propu-ne să- i facă «foarte buni»; este pătimaş şi face alergiela amorali – imorali; dreapta sa credinţă este propriaexperienţă, iartă, dacă iartă, dar nu uită”. spre a- lopune în acelaşi cap. (p. 306- 316) lui n. steinhardt,„cu graţie anume în suferinţă”, „gata să ierte şi săuite, generos, paşnic şi milostiv”. Pe călăii securită-ţii bolşeo- comuniste, desigur. replica lui goma, pri-vindu- l pe profesorul de anticomunism, necesarromânilor? „n- a murit Brucanul/ iată tismăneanul”.

trebuie arătat pentru necunoscători că meca-nismele terorii nu mai funcţionau în anii ′60 ca înamarnicii ani ′50. Plenarele din ′67 şi ′68 condamna-seră „abaterile grave”. cu alt cuvânt, tortura. dacăanchetarea lui n. Breban s- ar fi produs în faza sân-geroasă, Pantiuşa ar fi folosit „lampa- n ochi” şi arma

la tâmplă. În vremea aceea, nicolschi ordona: „nucontează nici mână, nici picior, nici chiar capul.informaţii să iasă”. atunci, în ′50, la direcţia anche-te Penale s- a introdus „întrecerea socialistă”: cei

anchetaţi erau loviţi stahanovist, călcaţi în cizme sărecunoască tot ce nu făcuseră. cel recrutat informa-tor semna în angajament că, dacă nu- l respectă, vafi condamnat la temniţă grea, de la 8 la 12 ani, con-form art. 636. nici nu vreau să mă gândesc ce i s- arfi întâmplat lui n. Breban dacă ar fi fost consideratîn anii aceia, „element ostil societăţii socialiste”. i- arfi scos dinţii cu patentul, i- ar fi smuls unghiile şipărul.

nu spun că securitatea nu mai bătea (la tălpi,pe cassian Maria spiridon). Pleşiţă nu uitase (şi selăuda cu asta la tV) cum l- a bătut pe Paul goma.dar declaraţiile nu se mai luau sub tortură cumpli-tă, pe grapa kafkiană, ci prin presiune, prin şantajcu „date compromiţătoare” culese de „done albe”,prin blocare socială. totul era condiţionat de securi-tate: te supuneai, par consequence, şefeai; nu ţineaiseama de amerdamentul (luca Piţu) securităţii,adio „realizări” în carieră. existenţele noastre aufost deformate de Pcr, cu braţul lui lung, securita-tea. luca Piţu, universitarul iaşiot, n- a avut „poten-ţial informativ”. secu a decis ca turbulentul l.P. săfie barat profesional (recomandarea am citit- o îndui- ul său). Barat a rămas şi după ′89 (l- au scos lapensie conferenţiar), în timp ce turnătorii – colegi aicatedrei de franceză din alma Mater iassiensis auocupat posturi de conducere, ca iulian Popescu,decan. secu şi- a valorizat colabii, pe gornişti, trom-petişti, şoptilici. andrei corbea- hoişie ocupă 4 scau-ne: şef de catedră, şeful editurii universităţii, şefuldepartamentului de presă, şeful laboratorului fone-tic.

a fost n. Breban vreun moment protejat de Ple-şiţă? a luat n. Breban parale ca Paleologu? a dese -nat n. Breban, ca Bălăceanu- stolnici, schiţa aparta-mentului ieruncilor, ca să poată fi atacaţi ca la schi-ţă? a avut n. Breban acces la cis (centrul informa-tiv secret) pentru plata colaboratorilor? dimpotrivă.a şomat demn ani de zile. cenzura i- a căutat dede-subtul în fiecare cuvânt scris, ca să prevină romane-le „cu caracter neavenit”. i s- au plasat „surse” şi„tehnică operativă” la domiciliu. s- a contat pe izola-re (ceea ce s- a şi întâmplat) şi pe destrămare de antu-raj.

În Vest a fost lăsat să plece ca să nu se maiîntoarcă. s- a întors. ca să primească o smetie- n ochide la cnsas- ul care numai „comisia adevărului” nueste dacă se lasă folosit politic. Şi ce- i cu acele „scur-geri de informaţii” în presă, ca şi cum cnsas ar fiun robinet defect?

dacă n- ai probe, dacă le inventezi calomnieînseamnă. explicaţia lipsei de probe, de consimţă-mânt, de deal, de angajament semnat, de note infor-mative scrise şi retribuite? ar fi fost „sursă specialănerecrutată”. aha.

cazul cezar ivănescu, pe scurt? culiselecnsas au funcţionat, dând presei un os otrăvit.decizia de colabo discutată de consiliu a apărut înziare înainte de verdictul instanţei juridice, nedatpână azi. nu- i tehnică moştenită din era ceauşistă săpui în circulaţie negativul, poate rămâne ceva încapul cititorului? cnsas a fost pentru cezar instru-mentul de tortură mortal. noroc că pentru Ştefanaug. doinaş verdictul a venit după deces.

În presă, serialul „cine a mai informat?” a ţinutafişul ani întregi. o fi cnsas agenţie de presă ager-cnsas şi nu ştim? În ce mă priveşte, nici nu vreausă fiu sigură că au scris note informative florinMugur ori Mircea nedelciu, că n.c. Munteanu oriMircea iorgulescu au fost „infiltraţi”. sper să nu fifost. Mă bucur când aflu că s- a rezistat şi invoc pen-tru scriitori clauza de conştiinţă.

Înalta curte de casaţie şi justiţie confirmă sauinfirmă verdictul, deci nu tot ce spune cnsas e just.În tragicul caz cezar ivănescu, din 11 membri aiconsiliului, 4 au spus că s- a dat verdict de colabo, 4– nu. M. dinescu, la Paris în momentul votării, adeclarat la tV că da, s- a dat şi- n ce termeni, dumne-zeule!

da, hotărât lucru, cnsas a contribuit prindese cretizări nechibzuite (alertă pentru eventualiipârâţi!) la de- solidarizarea scriitorilor. replica eacum la ei, la cobreslaşii care ştiu bine că secu i- asupravegheat pe toţi cei care puteau fi atraşi în„acţiuni ostile societăţii socialiste”, primii vizaţi fiindgoma, Breban, ţepeneag, culcer… cum afludintr- un dosar intitulat artă – cultură, din 17.01.′74.Şi erau 1.202 membri titulari usr şi 1.700 membride fond literar. urmăriţi prioritar, cei cu „originenesănătoasă”, cu dosar greu. secu înregistra oricerezervă la „indicaţii”, orice „deviere” de la documen-tele de Partid. discutai despre o carte „subversivă”,ascultai un post „subversiv” şi „măsurile operative”contra ta erau luate. iar anchetatorii nu- s deranjaţi,doar victimele lor, demascate drept complici orisemi- complici.

indiferent care ar fi verdictul curţii (justiţianu- i numai oarbă, ci şi surdă câteodată), n. Brebanrămâne în scaunul înalt al literaturii române, pecare a servit- o ca nimeni altul. r

DAn hăulică şi nicolAe brebAn

Cazul Cezar Ivănescu, pe scurt?Culisele CNSAS au funcţionat, dând

presei un os otrăvit. Decizia de colabodiscutată de Consiliu a apărut în

ziare înainte de verdictul instanţeijuridice, nedat până azi. Nu- i tehnicămoştenită din era ceauşistă să pui în

circulaţie negativul, poate rămâneceva în capul cititorului? CNSAS afost pentru Cezar instrumentul de

tortură mortal. Noroc că pentruŞtefan Aug. Doinaş verdictul a venit

după deces.

Crezându- se, pesemne, un Michnik deDâmboviţa, Tismăneanu cere ca

nominalizaţii în Raport să se retragădin viaţa politică; reciclaţilor li se

iartă, cum se vede, păcatele, ba chiarau pretenţia disidenţei. Şi dacă tot

de- construim mituri ca sport naţional,de ce n- am corija şi mitul unor

disidenţi făcuţi, ca să nu zic născuţide Securiţica?

nu am aflat, până în ceasul acesta, ver-suri care să exprime starea de doliu cuo forţă mai mare decât a celor inclusede ileana Mălăncioiu în volumul Sora

mea de dincolo. stadiile toate ale durerii sunt sur-prinse şi împărtăşite cu delicateţe şi precizie, duioşieşi neîndurare, spaimă şi nădejde. doliul prevestitor– aşteptare încordată şi pregătire pentru ceea ce esteanunţat ca inevitabil; clipa desprinderii, intervenindliniştit şi ferm pentru cel care pleacă, năucitor pen-tru cel ce rămâne; jalea şi vindecarea prin ritual şi,în mod intim, personal, prin poezie. toate constituiemotivaţia şi substanţa adâncă a confesiunii ileneiMălăncioiu, o confesiune care capătă trup poetic înmod neobişnuit, aparent involuntar, căci Sora meade dincolo nu conţine, de fapt, poezii în sensul consa-crat al cuvântului. lipsesc artificiul, broderia cono-taţiei. lucrătura stilistică, artizanatul poetic sunttopite în suflul curat al mărturisirii ca necesitateurgentă a sufletului. Poezia devine veşmânt cernit.este formă de a face vizibil sufletul îndoliat şi mijlocde exteriorizare prin care omul îşi poate recuperaumanitatea. textele care construiesc acest volumsunt, pur şi simplu, frumuseţe a firii, frumuseţe ele-mentară, o frumuseţe la care nu se ajunge prin mij-loace „profesionale”.

ileana Mălăncioiu înţelege moartea în cheiecreştină şi paradoxală, repudiind iluzia, înşelăciu-nea consolatoare, ficţiunea justificativă. Morţii nu îisunt căutate definiri metaforice, nu îi sunt imagina-te o topografie liniştitoare ori o constituţie logică,deschise spre a fi luate în stăpânire de sufletul des-prins de trup (dar care ar păstra, conform cine ştiecăror raţiuni, tabieturile trupului). Moartea estestrăină şi duşmănoasă, o tainăcumplită, groaznică, respingătoa-re. o realitate care, prin greuta-tea şi concreteţea ei, anulează totceea ce nu este „real”, inclusivpromisiunea vieţii veşnice, a raiu-lui. nicio mângâiere, nicio iluzie,nicio alinare, niciun sens. groazăadâncă şi cea mai deplină criză aînţelegerii. (nu este Prohoduldomnului o reamintire perma-nentă a spaimei, a neputinţei înfaţa crudei victorii a morţii?cuprinşi de spaimă, îngerii strigă„cum se vede mort stăpânul a totce- i viu/ Şi de ce- n mormântse- ncuie dumnezeu?”, iar puţiniioameni ce rânduiesc punerea înmormânt trăiesc groaza şi smere-nia, jalea şi deznădejdea.) Moar-tea e rea! Viaţa este bună, iar celcare o iubeşte curat până în ulti-ma clipă, împotriva nonsensului

care o cotropeşte, calcă premoarte cu moartea. nebuniefrustă. nu amăgire, nu iluziepoetică, nu peisaj edenic con-solator, ci iubire de viaţă,atât cât mai este aceastăviaţă, atât de cumplită cumeste. o astfel de „înţelegere”nu exclude credinţa în mân-tuire şi nu anulează rostulsmerit- curajoasei rugi,„Pomeneşte- mă, doamne,când vei veni întru împărăţiata”. credinţa cuminte, cura-tă, trează, în împărăţie, îndincolo, este asumată şi trăi-tă firesc. dincolo este o pro-blemă de credinţă, nu decunoaştere, aşa încât, subsu-mată lui, poezia- doliu a ile-nei Mălăncioiu îi îmbrăţişea-ză înţelesul fără de înţelege-re. tocmai pentru că respin-

ge condensarea raţională a mor-ţii şi a vieţii veşnice între limite-le recognoscibilului, această poe-zie îşi fereşte cititorul de iluzii.ea construieşte o „carte adevă-rată”, cum simplu şi strălucit onumeşte constantin noica înfragmentul de scrisoare preluatpe coperta a patra.

ileana Mălăncioiu păşeşte,pe urmele surorii plecate dinco-lo, până la pragul dintre lumi,dar de acolo revine, firesc, înviaţă. aşa încât viaţa este ceacare, finalmente, o preocupă. seface simţită o atenţie încordatăasupra clipei, asupra sensului ei,generat de raportarea fără odih-nă la realitatea revelată a mor-ţii. Poeziile din Sora mea de din-colo sunt expresia acestei atenţiiîncordate asupra clipei trecute şiasupra celei prezente, degrabălunecând, şi ea, spre trecut. Ver-surile rodesc dintr- o spiritualita-te discretă, care angajează viaţaşi în care este prezent dumne-zeu. sunt o coborâre în lăuntru apoetei, prin ea însăşi, în ea însăşi, căci ileana Mălăn-cioiu nu caută deasupra rostul, nu îl caută dincolo, ciîl ia din sine. astfel, poezia este vindecătoare, dar nuprin mângâiere, ci prin ceea ce tolstoi numea „che-marea la viaţă” a celui îndoliat.

o curată impresie de tăcere oînconjoară, ca o aură, pe soraîndoliată. ea apare, în toateimaginile recuperate poetic, într- oîncordare mută, cu simţurile toatedeschise către realitate, atentă laconsistenţa fiecărei clipe. rezultăde aici o puternică impresie a vie-ţii, căci întreaga viaţă pare să seconcentreze în gesturi care selipesc de retină, de timpan, depiele şi nări, de tot ceea ce înseam-nă simţuri. atât de clare suntimaginile recuperate în confesiu-nea poetică, atât de limpezi gestu-rile, atât de simple şi de intangibi-le sensurile. În faţa acestor sen-suri, ileana Mălăncioiu se aşazăcu un amestec de cuminţenie ţără-nească şi nelinişte a omului citit:întâi n- am putut să cred că eraiacolo/ pe urmă n- am vrut să credcă numele bolii era cel bănuit/ pe

urmă m- am mulţumit să sper că abia începuse/ peurmă am sperat că vei fi totuşi un caz fericit.// încele din urmă a trebuit să accept/ ceea ce nu credeamcă- am să pot accepta/ numai timpul care aproape căse oprise/ nu- l mai puteam îndura.// Ca să îl fac sătreacă într- un fel/ îţi luam piciorul în braţe câtputeam mai uşor/ şi ţi- l înfăşuram în miez de cartofşi în foi de varză/ şi în tot ce puteam să ţi- l înfă-şor.// apoi ţi- l desfăceam tot la fel de încet/ ca pearcul încremenit al acelui ceasornic universal/ carebătea imperceptibil în zidul/ mucegăit al vechiuluispital.// Şi abia târziu, când nu mai puteam aştep-ta/ nimic din ce avea să mai vină/ încremenită înîntuneric, te- am auzit strigând:/ să se facă lumi-nă!// nu m- am înspăimântat, n- am plâns/ amascultat resemnată cuvântul/ spus răspicat prinochii larg deschişi/ ca să se vadă cerul şi pământul.gestul înfăşurării piciorului muşcat de şarpe, bol-nav, este recuperat din memoria tactilă a poetei.este un gest duios, blând, mângâietor, ocrotitor, ase-

mănător înfăşării, dar antici-pând înfăşurarea în giulgiu. ungest prin care se manifestă„învăţarea” cu perspectiva sum-bră şi iminentă a morţii (nu aco-modarea, nu obişnuirea cu ideeamorţii, ci „învăţarea” cu suferin-ţa şi cu realitatea urâtă, rea, amorţii).

doliul prevestitor şi pregăti-rea pentru despărţire sunt ini-ţiate de cel suferind. În poeziam- ai privit îndelung, machiajulochilor este cerut celui careveghează deopotrivă ca expresiea dorinţei de a trăi şi ca îndolie-re discretă: m- ai privit îndelung,bănuitoare:/ de ce nu ţi- ai făcutochii azi, mi- ai spus/ o dată şi adoua oară/ şi cea de lângă patultău a zis:/ fă- ţi ochii, domnişoa-ră.// Şi m- am dus tremurând laoglinda în care patul tău sevedea/ uşor înclinat/ şi parcă teduceai cu el cu tot în jos/ şim- am apucat/ să- mi fac ochiiîncet, încet/ aşa cum aş numă-ra/ ca să nu urlu de durere/ şi

tu liniştită mi- ai spus:/ îţi stă mult mai bine aşa.durerea capătă materialitate, parcă, pe liniile invizi-bile ale privirilor. Privirea prelungită chinuitor şicalm, a bolnavei, îndreptată spre ochii surorii, şi pri-virea- răspuns trecută prin cercul negru, tragic, almachiajului şi prin apele reci ale oglinzii. Între celedouă surori se cască prăpastia căreia doar firele plă-pânde ale privirilor îi mai opun rezistenţă. imagineaochilor celei care pleacă, care se uită pierdută sprenu ştiu ce lumină, ochi larg deschişi/ ca să se vadăcerul şi pământul, se întipăreşte pe retina celei carerămâne.

forţa versurilor ilenei Mălăncioiu vine din cură-ţenia şi din simplitatea imaginilor ce sunt reactivateşi recuperate firesc dintr- o memorie vie, vibrantă.Poezia devine o formă de răscumpărare a timpuluitrecut, a clipei căreia îi este simţit din plin preţul. curădăcini în sfântul apostol Pavel, răscumpărareaclipei are rol crucial în mântuirea pe care poeta oîntrevede, o intuieşte şi o speră. scrisul creează olegătură tămăduitoare între trecut şi prezent. Maimult, scriind, sora de aici îşi păstrează vie sensibili-tatea la nevoile surorii de dincolo (Pr. filoteu faros)şi răspunde acestor nevoi adânci, invizibile, tainice,greu de cristalizat în afara legăturii, a complicităţiifraterne: Sora mea, împărăteasa/ s- asupărat pe noi/ şi- a luat coroanele şi- aplecat/ dar mama şi tata cred/ că va veni

27

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2013F

Referinţe critice■ „ceea ce şochează la ileana Mălăncioiu este, desigur,chemarea obsesivă a unui tărâm straniu, atracţia celei-lalte lumi, căutate, invocate, evocate în imaginar cu oanume crudă, neînduplecată, stridentă îndârjire.deprinderea de a bântui statornic printre himere într- onesfârşită scaldă în apa înlesnitoare de vedenii a morţi-lor, capacitatea de a găsi mereu – printr- un fel de deza-xare sacră – o poartă de intrare în această lume năluci-tă presupun iniţierea într- un alt mod de a simţi realita-tea.”

(eugen negrici)■ „ileana Mălăncioiu este o poetă inconfundabilă, nesu-pusă modelor sau variaţiilor de umoare a cenzurii, unadintre cele mai puternice personalităţi din întreaga lite-ratură română.”

(nicolae Manolescu)■ „Mişcarea de iniţiere a discursului se suprapune cuînscrierea receptorului într- un traseu iniţiatic, pe unuldin punctele acestuia. intrând în poezie e ca şi cum amîncepe o călătorie.”

(daniel cristea- enache)

irina CiobotaruCuvântul ca veșmânt cernit.ileana Mălăncioiu, Sora mea de dincolo

n Eveniment: galeriaartistilor.ro

Ileana Mălăncioiu

înapoi. ...// eu am văzut locul pe unde- atrecut/ acoperit cu cele şapte coroane/astfel încât părinţii să nu- l mai ştie/şi- am dat de urma papucilor ei/ în cea-

laltă împărăţie. drumul până la prag şi înapoi estereluat în clipe de mare curăţenie şi intensitate, căcirealitatea propriei morţi nu este nicicând îmblânzi-tă. trăită astfel, clipa capătă greutate şi o paradoxa-lă permanenţă, izvorâtă din conştiinţa smerită a efe-merităţii. aşezată alături de tine/ pe locul de veci albunicilor/ de unde se poate vedea în biserică/până- n altar/ aşteptam să iasă cu sfântul dar.//lumea era gătită ca altădată/ sta în genunchi cuspatele spre noi/ nimeni nu ştia că eram îngropată/dacă m- ar fi strigat aş fi răspuns/ de sub lespedeaplată// pe care o trăsesem încet/ fără să- mi dauseama/ cum aş trage o ţoală/ sub care dormeamîmpreună/ lăsându- te pe jumătate goală./ priveamcătre altar înspăimântată/ nu ştiam de ce nu maiiese cu sfântul dar/ şi- mi părea rău că nimeni numai vine/ noroc că ţie ţi s- a făcut foarte frig/ şi că aitras lespedea de pe mine. gestul dezvelirii este sem-nul revenirii la viaţă. În simplitatea lui debusolantăse ascunde tragedia celui care moare sufleteşteodată cu moartea celui drag şi care este obligat să

revină la viaţă. obligat de femeile care întreabă câtpiper să pună în mâncarea pentru praznic. obligatde amintirea generozităţii celui plecat. obligat deînsăşi viaţa care cere să fie trăită. În poezia te- ai tre-zit peste noapte, cea care „se dezveleşte”, revenind înviaţă, din proprie, firească, voinţă, este fiica. ea estechemată dincoace de anotimpul înşelător al lui april,dătător al iluziei vieţii fără de moarte. se desprindede sub mâna rece a mamei şi continuă să trăiască.este copil, iar basmul despre viaţa fără sfârşit îi estedeplin adevăr. te- ai trezit peste noapte/ să vezi dacăe învelită/ şi ea se făcea că doarme/ cu un piciorafară/ din pătura pufoasă/ alunecată în primăva-ră.// e un anotimp înşelător,/ îmi spuneai,/ o să- mirăcească încă o dată,/ şi într- adevăr tremura/ submâna ta îngheţată// lăsată peste ea în întuneric/ pepatul din scândură de brad/ pe care s- a întins/ înfri-coşată alături de tine/ şi s- a dezvelit dinadins.

Memoria (şi visul, în poeziile care închid volu-mul) este cărare bătută ades de ileana Mălăncioiupână la pragul peste care a trecut zâmbind soramoartă şi înapoi în viaţă. nu se trăieşte uşor cu oastfel de luciditate. Şi totuşi, uitarea este refuzatăsimplu, fără emfază, aşa cum este refuzată, la ilea-na Mălăncioiu, orice iluzie. rezistenţa la iluzie este,

în fond, piatra din capul unghiului în construcţiaidentitară, biografică şi literară a poetei. o formărară de imunitate dobândită prin datul naşteriiîntr- o lume ce nu avea vreme pentru complicate eşa-fodaje raţional- justificative cu privire la problemelevieţii. o lume lipsită de apetitul pentru comoditatesufletească ori huzur. o lume în care se moaremereu şi în care moartea rămâne o taină. nu faptdivers, nu problemă statistică. rezistenţa la iluzienu îl imunizează pe om în faţa păcatului, dar aremarele avantaj că menţine sufletul într- o stare detensiune care îl fereşte de anchiloze, de mineraliza-re.

lectura poeziilor din Sora mea de dincolo atra-ge, firesc şi simplu, asumarea personală a doliului,participarea duhovnicească, deplângerea suferinţei,a chinului, a voinţei de a trăi, neputincioase în faţaimplacabilului dincolo. În strai cernit, cititorul jeleş-te moartea înainte de vreme a dorinei, a surorii dedincolo, şi se alătură durerii surorii de aici. se rede-prinde cu paradoxala stare a împărtăşirii şi a însin-gurării împreună- lucrătoare. Împărtăşire a suferin-ţei aproapelui; însingurare pentru trăirea proprieisuferinţe venite din conştiinţa sfârşitului. r

28

ANUL XXIV t Nr. 7 (736)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă F

întâmplare postumă

de ce plângi, m-a întrebat îngerulîn cimitirul vesel în care pluteacu aripi de fluture peste iarbacrescută în dezordine deasupra mea.

chiar, mă gândeam, de ce-oi fi plângândmi-a luat până şi ultima durerepoate că plâng aşa doar din obişnuinţăsau doar din simplă prevedere.

ia să încerc sa râd, ia să încercsă-ntind o mână să rup sângerulpe care s-a aşezat fluturelesă-ntind o mână să ating îngerul.

aşa mă gândeam şi chiar râdeamîn cimitirul mai vesel decât era.de ce râzi, m-a întrebat înspăimântat îngerulîn vreme ce se-ndepărta.

ultima amintire

spaţiul devora toate lucrurile din el priveam în tăcere în urma lor spre locul acela unde nu se mai vede nimicca-n pântecele unui animal incolor

care mistuie lumea şi flămânzeşteîn chiar vremea în care mănâncătotul până la ultima fiinţă vieşi până la ultima stâncă

în care a fost îngropat un om şi până la ultima crucepusă în spatele său înainte de-a se duce

aşteptam cu spaimă să ne vină rândul se apropia fantastica orăspaţiul devora toate lucrurile din elşi ne uitam neputincioşi cum le devoră.

Coşmar

Întreg oraşul era plin de morţiieşiseră pe strada principalăaşa-mbrăcaţi în hainele de galăPe care cât eşti viu nu prea le porţi.

treceau râzând şi nu-i puteam opri

Păreau că nu mai înţeleg deloccă sunt prea mulţi şi nu mai este locŞi pentru cei care mai suntem vii.

ne-nfricoşa grozav fantasticul delirdar stam şi ne uitam uimiţi ca la paradă, căci fiecare-aveam pe cineva pe stradăŞi n-am fi vrut să fie închis în cimitir.

dormeam lângă-acel munte

dormeam lângă-acel munte ce nu mai e urcatŞi toţi visam deodată acelaşi vis urâtÎn care cineva ne-a coborâttocmai acolo unde eram cu-adevărat.

ne bucuram că încă mai suntem atârnaţide stâncile albastre şi preamăream supuşifrânghiile în care eram puşisă aşteptăm până vom fi salvaţi.

numai când ne rodeau până la osne căţăram pe ele încet încă o dată, dar ori se adâncea prăpastia căscată, ori cineva de sus ne tot lăsa în jos.

dormeam lângă-acel munte ca lângă-un paradisPierdut, în care lumea aceasta vinovatănu mai putea s-ajungă pe jos ca altădatăŞi încerca să urce pe sforile din vis.

Vis

cânt pe inimă ca pe-o frunză de fagstau oamenii-n drum să m-audă cum cânt,se uită unii la alţii tăcuţiŞi se-ntreabă ce pasăre sunt.

e prea mult cântec împrejurul nostru,l-ascult cu ei şi nu-l mai înţeleg,Parcă m-aş fi temut să rup o frunzăŞi am cântat dintr-un copac întreg.

altfel cum

Îngropată-n mirosul de trandafirdin luminoasa dimineaţăculegeam petale ca vişina putredăşi le puneam în mâna buniciiîn care se făceau dulceaţă.

dulcea mea lumină şi mântuitoarefirul nădejdii n-a fost ruptcât pluteşte încă galbena miereîn care stau petalele-aruncatede mâna ei închisă dedesubt.

nu putem fi cu totul despărţiţide cei plecaţi dintre noialtfel cum ar fi putrezit ulucileacestui cimitir de ţară unde florilesunt mai înalte decât crucile.

n Antologiile Conte

Poeme de ileana Mălăncioiu

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2013

29

galeriaartistilor.ro

ileana Mălăncioiu

posthumous happening

Why should you cry, the angel asked medown in the merry cemetery where with butterfly wings it floatedover disheveled grass above me.

really, i thought, why should i cryit took away even the last painperhaps i weep just out of habitor out of caution, not in vain.

let me attempt to laugh, and pick,hand stretched, the dogwood, if i’m able, on which the butterfly alighted hand stretched, let’s try to touch the angel.

this i did think and even laughedmore cheerfully than the merry cemetery.Why should you laugh, asked the affrighted angelfading away, affrighted, very.

the last memory

the space devoured all the things in iti quietly watched the trail they left behindtowards the place where nothing can be seen like in the womb of a hueless beast of kind

that consumes the world and hungersat the very time it’s feastingon all to the last living thingand even on the last rock feeding

in which a human was interredand even to the last cross of woesplaced on his backbefore he goes

with dread i waited for our turn to comethe fantastic hour drew near with no stallthe space devoured all the things in itand we watched helplessly as it devoured all.

nightmare

the whole city was filled with the deadthey all had sauntered out on the main streetdressed up in their festive clothesWhich, if alive, they’d surely shed.

they went laughing and could not be stoppedi didn’t seem to understand it allthey were too many, with no room at allfor those of us who were alive and hadn’t popped.

We were alarmed by the bizarre hallucination But sat and looked amazed at this parade,for we all knew somebody in the street cascadeand wished they could escape incarceration.

We Slept by that mountain

We slept by that mountain that is no longer climbedand all at once the same bad dream we dreamed Where someone took us down or so it seemedexactly to the point where truly we’d unwind.

We were glad that we could still be hangingonto the blue rocks and meekly glorified the ropes in which we waited, horrified, until someone did rescue us from dying.

only when they gnawed us to the bonedid we climb on them slowly once again,But every time the gorge deepened agape,someone above lowered us further down the cone.

We slept by that mountain as by a paradiselost, in which this guilty worldcould not have walked on foot, it was transformedand tried to climb the dream ropes, hoping just to rise.

dream

Playing my heart like a leaf of beechMen gather on the road to hear me sing,gazing at one another, with no word,asking themselves what bird i am in spring.

there’s too much singing all surrounding usi listen too, with them, but little do i fathom,‘tis as if i’m afraid to rip a leafalthough i did play an entire tree with passion.

otherwise How

Buried in the scent of rosesat the crack of radiant dawni picked some rotten cherry petalsand put them in my granny’s hands whence they turned into jam anon.

My sweet and saving lightthe thread of hope has not been brokenas long as yellow honey’s still afloatin which the petals do get thrown from her closed hand, unspoken.

We cannot be entirely severedfrom all the ones that passed awayotherwise how would the paling have got rottenin this country cemetery where the flowersrise much higher than the crosses.

translated into english by carmen Veronica Borbély

■ Fişă bibliografică

Ileana Mălăncioiu, poet, eseist, publicist, născut la datade 23 ianuarie 1940 în godeni, argeş. liceul absolvit lacâmpulung Muscel, bacalaureatul în 1957. a absolvitfacultatea de filosofie a universităţii Bucureşti în 1968,cu lucrarea locul filosofiei culturii în sistemul lui lucianBlaga. doctor în filosofie în 1977, cu teza Vina tragică(tragicii Greci, Shakespeare, dostoievski, Kafka). din1980 devine redactor la revista Viaţa românească. adebutat cu versuri în luceafărul, în 1965. lucrează,înainte de 1989, la televiziunea română, la revistaargeş, la studiourile animafilm şi la revista literarăViaţa românească (de unde demisionează la 31 martie1988 din pricina acutizării cenzurii, inclusiv asupra scrie-rilor lui constantin noica). după 1989 lucrează la revistasocial- politică 22, la editura litera (redactor- şef) şi lasăptămânalul românia literară. din 2013 devine mem-bru- corespondent al academiei române.

cărţi de poezie: pasărea tăiată (1967); Către Ieronim(unto hieronymus), editura albatros, 1970; Inima regi-nei (the Queen’s heart), editura eminescu, 1971; poezii(Poems), editura cartea românească, 1973; Crini pentrudomnişoara mireasă (lilies for her ladyship the Bride),editura cartea românească, 1973 (Premiul academiei);ardere de tot (Burnt offering), editura cartea româneas-că, 1976; peste zona interzisă (across the forbiddenzone), editura cartea românească, 1979 (Premiul uni-unii scriitorilor); Cele mai frumoase poezii (the MostBeautiful Poems), editura albatros, 1980; Sora mea de

dincolo (My sister Beyond), editura cartea românească,1980; linia vieţii (the line of life), editura cartearomânească, 1982 (Premiul asociaţiei scriitorilor dinBucureşti); peste zona interzisă/ a travers la zone interdi-te, editura eminescu, 1984 (antologie bilingvăfranceză- română cu o prefaţă de eugen negrici); urcareamuntelui (the climbing of the Mountain), editura alba-tros, 1985 (Premiul uniunii scriitorilor); peste zona inter-zisă / across the forbidden zone, editura eminescu, 1985(antologie bilingvă în traducerea engleză a lui dan duţes-cu şi cu o prefaţă de Valeriu cristea); urcarea muntelui,editura litera, 1992 (ediţia a ii- a, necenzurată şi adăugi-tă); ardere de tot (antologie), editura eminescu (seria„Poeţi români contemporani”), 1992 (antologie şi versuriinedite); Skärseldsberget, hypatia, stockholm, 1995 (ver-suri traduse în limba suedeză); poezii, editura Vitruviu,Bucureşti, 1996 (antologie şi versuri inedite); linia vieţii(antologie), editura Polirom, 1999 (antologie din toatevolumele şi versuri inedite, cu o prefaţă de nicolae Mano-lescu)eseuri: Vina tragică, tragicii Greci, Shakespeare, dosto-ievski, Kafka, editura cartea românească, 1978; Călăto-rie spre mine însămi, editura cartea românească, 1987;Crimă şi moralitate (eseuri politice), editura litera,1993; Cronica melancoliei, editura enciclopedică, 1998(Premiul salonului de carte de la cluj); a vorbi într- unpustiu, editura Polirom, 2002; recursul la memorie. Con-vorbiri cu daniel Cristea- enache, editura Polirom, 2003;Crimă şi moralitate. eseuri şi publicistică, editura Poli-rom, 2006

30

ANUL XXIV t Nr. 7 (736)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

natalia crofts: pe internet era postat un filmuleţdespre călătoria şi recitalurile dumneavoastră dinGruzia.

efim Berşin: nu era vorba de un festival. Pur şisimplu, fusesem invitat la întâlniri cu cititorii împreu-nă cu igor irteniev şi Vadim jukov. Şi sunt foarte bucu-ros că m- am dus. am fost uimit să văd că „teatrul acto-rului de cinema” din tbilisi era plin până la refuz. gru-zinii, pentru care limba rusă nu este limba lor maternă,ascultau versurile ruseşti într- un mod tulburător. laMoscova nu te ascultă aşa. sala reacţiona adecvat lafiecare cuvânt, ceea ce m- a încântat. acolo suntemvăzuţi ca fiind plini de interes. ne însoţea, în perma-nenţă, o echipă de la televiziune, am dat multe inter-viuri la televiziune, la radio. Şi va fi trist dacă limbarusă va dispărea din gruzia. Pentru că există o relaţieserioasă între cele două culturi, intelighenţia gruzinăne este apropiată în foarte multe privinţe, cum şi noi lesuntem lor apropiaţi. călătorii precum aceasta sunt cuadevărat interesante şi oferă foarte mult. dar, când seadună sute de oameni la nu ştiu ce festival şi se calcă pepicioare ca să citească câteva versuri, asta nu- i foloseş-te nimănui, iar mie – nici atât.

Generaţia dumneavoastră are un destin straniu.la început, nu v- au publicat ani la rând, iar, când auînceput să vă publice, sub presiunea evenimentelorpolitice, poezia a intrat într- un con de umbră. pecâte- mi amintesc, v- aţi tipărit versurile la 35 de ani, înrevista „Iunost”, nu- i aşa?

da, în „iunost” care, la timpul acela, avea un tirajde milioane de exemplare. la mijlocul anilor optzeci seorganizase aşa- numita „serie experimentală”. cred căau fost două sau trei ediţii ale acestei „serii experi-mentale” în care erau publicaţi poeţii din „noul val”.ne numeau „tineri poeţi”, dar noi aveam 35 de ani,unii dintre noi – chiar mai mult. dar aveţi dreptate,foarte repede, interesul pentru poezie a scăzut. asupravieţuit maximum patru- cinci ani. În schimb,erau timpuri foarte interesante – perioada aşa- numi-tei „perestroika”, când ieşeam „în lume” pentru primadată, citeam versuri pentru prima dată şi eram publi-caţi pentru prima dată.

Care sunt poeţii dumneavoastră preferaţi dintrecei în viaţă?

despre cei „preferaţi” n- am să vorbesc. expresiile„dragostea de poezie”, „poet îndrăgit” nu fac parte dinvocabularul meu. eu nu sunt un amator. Şi, în gene-ral, nu poţi iubi adevărata poezie. cu ea poţi doar trăişi muri. dar sunt poeţi pe care- i respect, care- mi parspiritual apropiaţi. din păcate, cel mai adesea, aceştianu sunt dintre cei vizibili. Mulţi sunt uitaţi, de parcănici n- ar exista... uitaţi, mi- aţi spus că, după moartealui levitanski, aţi simţit un gol. levitanski ne- a pără-sit în 1995, nu- i aşa? dar pe atunci încă trăia evgheniBlajeevski. astăzi există poeţi foarte buni care, dinpăcate, scriu tot mai puţin... serghei gandlevski, deexemplu, igor irteniev, Marina Kudimova, Viktor Kor-kia, igor Melamed, ivan jdanov. Şi mai pot da o listăîntreagă de nume. slavă domnului, încă trăieşte innalisneanskaia. dintre trăitorii în alte ţări, scriind însăîn limba rusă, îi pot numi pe israeliteanul igor Bialski,pe „americanii” Bahît Kenjeev, Vladimir druk, Vladi-mir gandelsman, alexei ţvetkov. nu demult a muritacolo talentatul lev losev. Mai există la new yorkremarcabilul poet iana djin. e adevărat că ea scrie înlimba engleză, dar gândeşte şi vorbeşte perfect ruseş-te. i- am tradus din poezii.

efim lvovici, aţi dat traduceri foarte frumoasedin poezia ei. după dumneavoastră, ceea ce am citit euîn limba rusă este chiar Iana djin? Sau e deja Berşin?Sau e un nou aliaj?

cred că e un fel de aliaj. ideile şi imaginile princi-pale au fost găsite de iana. din păcate, eu nu cunosclimba engleză, aşa că am tradus după o versiunemot- à- mot pe care tot ea a făcut- o. dar sunt adeptullui Pasternak cu privire la traducere: traducătorul eun rival al poetului. asta, în primul rând. iar în al doi-lea rând, dacă e să traduci în limba rusă, atunci ver-surile trebuie să fie adaptate perfect la cititorul rus.dacă vreţi, la urechea şi văzul rusului. fireşte, îi res-pect pe traducătorii pretenţioşi, experimentaţi, caretraduc dintr- o limbă în alta cu o exactitate absolută.traducerea lor este exactă, dar, pur şi simplu, citito-rul rus nu cunoaşte şi nu simte anumite realităţi. deaceea, dacă se poate, poeziile trebuie să fie rusificatela maximum. dar ianei djin nu i- a fost greu să tradu-că, pentru că a avut intuiţia să sugereze chiar şi în tra-ducerea literală energia ei fenomenală pe care eu amreuşit s- o percep şi s- o exprim. Şi s- a- ntâmplat să reu-şesc asta pentru că trăim, respirăm şi simţim peaceeaşi lungime de undă.

efim lvovici, vreţi să tragem nişte concluzii?nu, nu am nici o dorinţă în acest sens. ce conclu-

zii? aţi putea să mă- ntrebaţi cu acelaşi rezultat: sun-teţi pregătit să muriţi?

dar de ce spuneţi asta? Sunt unii care fac lucrulacesta constant: au trecut cinci ani – e nevoie să văd

ce- am făcut în acest răstimp. au trecut zece ani… Şiaşa mai departe.

nu, eu socotesc timpul nu după date şi ani, cidupă operele scrise. Până- n prezent am opt cărţi:patru de poezii, două romane, o povestire- document şio carte de factură istorico- filosofică despre etica epociide consum, care încearcă să înţeleagă ce se- ntămplă,în general, cu etica în zilele noastre. ultima carte estescrisă în colaborare cu scriitorul german Kai ehlers şia apărut în limba germană. asta este tot ce am astăzi.omul nu poate trage concluzii cât timp este viu. cuatât mai mult cu cât toate operele mele curg una dincealaltă, sunt prinse într- un tot, se ţin una de cealal-tă, dând lăstari spre direcţii necunoscute... de aceea,nu pot vorbi de nici o concluzie, şi nici nu e nevoie deasta. noi nu cunoaştem concluziile. Şi, în general, elenici nu există.

dar îmi amintesc că, în articolul dumneavoastrădespre levitanski, aţi punctat nişte concluzii foarteconcrete: a introdus strofa „infinită” şi „a rabilitat ver-bul”.

da, dar eu scriam despre levitanski după moar-tea lui. Şi, apoi, remarcam doar aceste două contribu-ţii în poezie, dar e foarte posibil ca ele să fie mult maimulte. Poate că mâine va avea loc un eveniment, iarnoi vom spune: „aha, dar levitanski l- a văzut şi pre-văzut cu mult înainte!” Şi nu numai levitanski... cân-dva se va spune: „se pare că Berşin a vorbit despreasta!” dar acum nu putem şti asta. sper că lucrez pen-tru un viitor, dar acum nici măcar mie nu- mi este claracest lucru şi nu- l văd. uneori, fac despre mine niştedescopriri uimitoare. citesc o poezie pe car am scris- ocu zece, cincisprezece ani în urmă şi, deodată, încep săînţeleg ce- am scris în ea. istoria se repetă: la- nceput,găseşti ceva, nu se ştie cum, iar, după zece ani, deve-nind mai deştept şi adunând mai multă experienţă,brusc începi să înţelegi ce- ai scris acolo. cel mai ade-sea, lucrurile se întâmplă exact aşa. iar pentru mineacest lucru certifică poezia autentică.

în genere, discuţiile cu privire la modul cum poţidistinge autenticul de neautentic sunt veşnice. Şi, deregulă, aici nimeni nu poate combate pe nimeni.

nici nu trebuie. adesea, se ia drept argumentnumărul de cititori ai autorilor. dar acesta nu este uncriteriu. se citeşte la- ntâmplare. cititorul nu- i nici elperfect. nici profesionist. sper ca lozinca sovietică des-pre accesibilitatea artei pentru popor să fi rămas acolounde este acum şi puterea sovietică. arta nu- i dato-rează nimic nimănui. Şi, dacă e să fiu cinstit, eu nuscriu pentru cititor. Vreţi să fiu şi mai cinstit? Poatecă aş vrea să scriu pentru cititori ca să am popularita-te. dar nu pot s- o fac. Înţeleg că acest lucru nu- i pen-tru mine, nu mi- e specific. de aceea, chiar nu mă gân-desc pentru cine scriu. Întorcându- ne la discuţia noas-tră, pur şi simplu, îmi plătesc datoria. dacă un timpnu fac asta, încep să bolesc. Pentru că energia mea sestochează, iar eu trăiesc tocmai din ea. dacă renunţ laea pe neaşteptate, dacă nu folosesc această energie,pur şi simplu încep să fiu bolnav fizic.

Şi totuşi, există oameni care ştiu pentru cine scriu:e vorba de aceiaşi poeţi publicişti, de exemplu.

cred că e deplasat să vorbim astăzi despre „poe-zia publicistică”. cine este poet publicist? Şi, în gene-ral, ce înseamnă asta? dacă eşti publicist, scrii unarticol. unii sunt numiţi chiar „poeţi pravoslavnici”,de exemplu. ce să- nsemne asta? cu ce se ocupă unasemenea poet? rescrie, în versuri, „evanghelia”?chestiunea este tocmai aceea că poezia este primară,că ea este o substanţă de- sine- stătătoare a vieţii şi că,tocmai de aceea, nu are nevoie de nici un alt atribut.

Vă amintiţi dialogul lui maiakovski cu puşkin:puteamchiar să vă cerşi poezii de propagandă. Şi v- aş fi arătat:– uitaţi, aşa, şi aşa... . aţi fi putut –doar aveţi un verb frumos. adevăratul Maiakovski, desigur, nu- i de găsit în

poezia agitatorică. Mă distrează mereu întâmplareadescrisă de Kataev (vezi V. Kataev, „cununa mea dediamante”, n.n. n.K.). În anii douăzeci, ani de foame-te şi de mari greutăţi, nu ştiu, văduva sau o soră a luilenin s- a gândit să- i ajute pe poeţi şi să- i convingă săscrie versuri agitatorice, adică, să scrie reclame, cums- ar spune astăzi. a fost invitat acolo Kataev, iar el s- agândit să- l ajute pe Mandelştam. erau timpurile cândtocmai se răfuiau cu chiaburii care nu voiau să plă-tească impozite – şi i- au dat acest subiect lui Mandel-ştam. după mult umblet şi îndelungă gândire, acestascrise următoarele versuri:

de câte viclenii nu e în stare omul, Şi setea cea de bani cum mi- l mai stăpâneşte. Impozit să nu dea, pahom – chiaburul... Cu o amantă se iubeşte!

asta- i tot. Şi uite- aşa s- a sfârşit activitatea luiMandelştam în acest domeniu. deşi, după cum ştiţi,fiind un maestru al limbii şi al poeziei, putea inventaorice. ceea ce s- a şi întâmplat apoi: când a trebuitsă- şi salveze viaţa, a scris o poezie despre stalin. dar,când citeşti această poezie, îţi dai seama pe loc că e unfals, că nu e Mandelştam. că ea e moartă, iar el – viu.

dar ce- i aceea „poezie adevărată” şi cum se deose-beşte ea de poezia „grafomană”, de poezia „moartă”?

dacă reuşeşte să redea impulsul energetic pro-priu (ba poate şi să nu fie propriu?), atunci poezia estevie. dacă nu, este moartă. Poezia trebuie să emane oenergie care să- l contaminze pe cel care o citeşte sau oascultă. În poezie nu poate exista doar sensul. Poeziaeste cu totul altceva. ea este un aliaj rar. un aliaj deenergie a cuvântului, sunetului şi fiinţei însăşi a auto-rului. desigur, nici ideea nu este exclusă de aici. cucondiţia ca ea să nu fie lipită, ci născută. Îmi dauseama că sunt subiectiv, dar, în ultimă instanţă, pntrumine aceasta este poezia. iar toate celelalte suntlucruri moarte. s- au scris cărţi întregi despre teoriapoeziei, despre cum se fac versurile şi cum să se rime-ze corect... Poţi învăţa computerul să rimeze, lucrucare cred că s- a şi făcut. dar nu- l poţi încărca cu aceas-tă energie cerească, divină. Şi, dacă această energienu este, nu este nici poezia. acesta este misterul poe-ziei. această energie capabilă să străbată anii, veacu-rile, şi să rămână vie, să funcţionze.

pentru osip mandelştam poezia era „aer furat”. Îmi place această definiţie, dar ea e o metaforă pe

care, într- un fel, trebuie s- o descifrezi. sau nu trebuie.cândva, pe când mai lucram la „literaturnaia gaze-ta”, mi s- au dat versurile unui poet tânăr şi- am fostrugat să- mi spun părerea. citindu- le, am înţeles căautorul lor este talentat, dar că versurilor le lipseşteîndrăzneala, că nu sunt încheiate, că omul nu cuteazăsă privească în adânc. când ne- am întâlnit, am încer-cat să- i explic care e problema, folosind o altă imagine:imaginea fântânii. fântâna este un element semanticpentru rusia, în general, pentru mine – în special. Şii- am spus: „Poezia este acolo, pe fundul fântânii. netemem să sărim acolo căci ne putem răni. dar, dacă nusărim, nu putem scoate nimic de acolo. iar dumnea-voastră daţi ocol fântânii. Şi ştiţi ce e aceea o fântână.Ştiţi ce se află acolo, pe fundul ei. dar nu aveţi curajulsă săriţi în ea”. există o mulţime de oameni deştepţi şitalentaţi care ştiu ce este poezia. Ştiu unde trăieşte ea.dar le e foarte frică.

da, e greu să explici poezia prin nişte formule,dacă şi acest lucru ar fi posibil. de regulă, adevărul nuse naşte în discuţiile cu privire la poezie.

În general, nu- mi place să intru în dispute. Îmiplac dialogurile frumoase, când un interlocutor îl ajutăpe celălalt să ajungă la o idee. o asemenea discuţie îţiface plăcere. dar urăsc disputele. se spune că învăţa-ţii poartă discuţii ştiinţifice. dar cred că einstein nuprea avea nevoie de discuţii, pentru că la temelia per-sonalităţii lui se afla un poet şi un muzician. el cântala vioară! Şi acest lucru era mai important decât for-mulele. nici un om de ştiinţă n- ar fi putut găsi teoriarelativităţii în laboratorul său. Pentru asta a fostnevoie de viziunea unui poet, a fost necesar să se vadătotul de la o înălţime inaccesibilă trăitorilor pepământ. e vorba de înălţimea lermontov. să neimaginăm: suntem în prima jumătate a secolului alxix- lea. Pământul deja nu mai stă pe trei balene, dariuri gagarin încă n- a zburat în cosmos şi nimeni n- avăzut Pământul de departe. Vă amintiţi, primul lucrucare s- a întâmplat când gagarin s- a întors a fost să fieîntrebat cum arată Pământul din cosmos. iar el a răs-puns: „e albastru!” dar lermontov (în prima jumăta-te a secolului al xix- lea) scria deja:

e- n înalt o fală şi- o minune!Somn albastru zace pe pământ... (trad. leonid

dimov)În ce cosmos trebuie să fi trăit poetul lermontov

ca să poată vedea imaginea aceasta. cumva, s- o fi aşe-zat lermontov la masă şi s- o fi apucat de calculat, o fiajuns aici cu intelectul? e imposibil! asta i- a venit deundeva din afară, cineva i- a suflat. cine? nu comen-tăm. eu personal nu ştiu. dar, pentru mine, aceastaeste poezia. a nimerit o ţintă pe care nimeni n- o văzu-se. cine putea înţelege pe- atunci că în versul acestae- atâta înţeles? Şi uite, peste un secol şi jumătate,deodată, înţelesul devine realitate. cum poţi explicaasta? cum poţi concepe asta? toate descoperirileexcepţionale au o singură sursă. dar, pe pământ, elese împart în genuri şi moduri de activitate. cred căaşa stau lucrurile.

dar ce va fi cu poezia în viitor? Ce soartă o aşteap-tă?

ultima dumneavoastră întrebare seamănă multcu prima – e tot aşa de „simplă”. dar ce- o să fie culumea în general? se va păstra oare viaţa pe pământ?din păcate, trebuie să constat că globalizarea naşte oconştiinţă matricială. omul încetează să mai fie o per-sonalitate de- sine- stătătoare, transformându- se într- ofuncţie. corespunzător, perceperea realităţii înconju-rătoare, şi a poeziei, în particular, se clişeizează totmai mult. totuşi, sunt optimist. cred că poezia va trăiatâta timp cât va fi viaţă pe pământ. r

■ interviul i- a fost luat lui efim Berşin (Moscova) denatalia crofts (sidney) şi a fost publicat ,pentru prima

dată,în 2011, în revista newyorkeză „interpoesia”,nr.3,p.15.ulterior, acesta a fost reluat de câteva reviste

din rusia şi publicat de mai multe ori pe internet.

traducere şi prezentare de livia cotorcea

Nesomnul raţiunii naşte monştri (II)

n NatalIa CroftS în dialog cu Efim Berşin

31

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2013

Cum să te respecte cei din afara casteiscriitoriceşti, dacă scriitorii înşişi nuse respectă?

În românia literară, nr. 25- 26 din iunie 2013, larubrica ochiul magic, citim câteva texte axate pecazul tribuna, texte, între altele fie spus, antologicedin mai multe puncte de vedere. nu ştim din ce moti-ve pare că acele articolaşe au un straniu aer stalinistşi nu pricepem din ce cauze acesta prinde teren înromânia, la acest început de mileniu al iii- lea,inclusiv în mediul scriitorilor. Prinde, uimitor, înplină libertate, laolaltă cu strategiile folosite nu fărăsucces, e adevărat, în plin stalinism: dezinformarea,calomnia, jumătăţile de adevăr şi, nu în ultimulrând, intimidarea manipulatorie. „În vreme cenumeroşi scriitori protestează contra abuzuriloradministrative şi a atitudinii incalificabile a nu demult numitului redactor- şef al tribunei clujene(observator cultural şi Steaua au consacrat paginiîntregi scandaloasei comportări a lui Mircea arman,obligând autorităţile locale să deschidă o anchetă,iar consiliul usr a decis excluderea acestuia dinrândul membrilor săi) – se afirmă în unul din artico-laşele din rl, un fel de comentarii- diversiune

nesemnate; prin urmare, conducerea româniei lite-rare şi le asumă – două voci izolate sar, repetat, înapărarea celui responsabil de toată tevatura. evorba de aura cristi [aura christi – n. red.] şi denicolae Breban, membri ei înşişi ai usr, dar care nupar câtuşi de puţin impresionaţi de atacurile la baio-netă ale lui arman contra breslei scriitoriceşti, maimult, îi preiau «argumentele» şi tonul necuviincios”.atacurile dlui arman contra breslei scriitoriceşti?atât de puternic să fie dl arman, încât să atace şi săclatine o întreagă breaslă scriitoricească, zdruncina-tă binişor de vreo douăzeci de ani încoace de lipsasolidarităţii între membrii usr şi de lipsa respectu-lui faţă de meseria de scriitor? cum să te respecte ceidin afara castei scriitoriceşti, dacă scriitorii înşişi nuse respectă?

te pomeneşti că dl arman atacă de mai bine dedouăzeci de ani, prin breasla scriitoricească, şi iden-titatea naţională a poporului român, iar noi nu aflămdecât acum! identitatea naţiunii române, considera-te de dl acad. n. Manolescu, critic şi istoric literar,preşedinte al usr, un fel de… melanj? te pomeneştică „numeroşi scriitori” au protestat şi „contra abuzu-rilor”, a „atitudinii incalificabile” şi a limbajuluimanolescian din editorialul dedicat cazului tribuna,editorial care… ni se pare scris în limbajul caracte-ristic, pe timpurile dictaturii, prozatorului eugen

Barbu, care înfiera unii membri ai breslei scriitori-ceşti în oficina securisto- ceauşistă – Săptămâna?(nicolae Manolescu, noua direcţie a tribunei dinCluj, în românia literară, nr. 6/2013)

„două voci izolate”? nicolae Breban şi aura christi? doi scriitori, care scriu şi publică ritmic, conduc

o revistă de un prestigiu recunoscut în ţară şi înstrăinătate, Contemporanul, indexată de instituţiide un prestigiu greu de tăgăduit? doi scriitori careconduc editurile contemporanul şi ideea europea-nă, edituri ce au publicat peste trei sute de titluri, nupuţine dintre acestea regăsindu- se în mari biblioteciale lumii?

Voci izolate de cine? există instituţii oculte în românia europeană,

care izolează anumite voci, după principii la fel deoculte?

„În numărul pe mai al revistei conteMPora-nul. ideea euroPeană, nicolae Breban îi cali-fică drept «oportunişti culturali» şi «condeieri» dedouă parale (în termenii lui arman) pe cărtărescu,Pleşu, Patapievici şi pe alţi «acoliţi» ai lor, care aravea «în spate televiziunea (probabil antena 3! –n.n.) şi sacii cu bani ce vin de la guverne, e drept, darşi de la firmele soros şi Microsoft, multe, multe zecide miliarde de lei vechi»”. ce legătură vede ochiulmagic – să- i spunem aşa autorului cu identitateaascunsă, asumată însă de românia literară – întreeseul domnului acad. nicolae Breban despre câţivaoportunişti culturali postdecembrişti şi… cazul tri-buna? În realitate, nu există nici o legătură între celedouă paliere, era să zicem paralele, pe care ochiulmagic le vrea, nu ştim de ce, unite într- un fel… eracât pe ce să spunem ilogic şi am fi spus- o, dacă nu arfi fost la mijloc un neadevăr grosolan; unul dintreprincipiile manipulatorii predate în universităţi esteurmătorul: cu cât un neadevăr este mai grosolan, cuatât va prinde mai iute teren – principiu familiar şidlui liiceanu, care a lansat hilara afirmaţie conformcăreia h.r. Patapievici este un Kierkegaard alromâniei: „te îmbrăţişez, dragul meu Kierkegaardbucureştean. de fapt nu, greşesc, spunându- ţi că eştiun Kiekegaard al nostru: am să spun mai degrabădespre Kierkegaard că este un fel de Patapievicidanez”.

În citatul articol brebanian drept oportunişticulturali sunt consideraţi dnii liiceanu, Pleşu, Pata-pievici, giraţi de doi scriitori care au o operă: nicolaeManolescu şi Mircea cărtărescu. Punct. ochiulmagic se face că nu înţelege. atunci să mai citeascăo dată articolul autorului Buneivestiri. iar dacăochiul magic ţine cu tot dinadinsul să- i califice pe ceiinvocaţi de romancierul Breban – liiceanu, Pleşu,Patapievici, Manolescu şi cărtărescu – drept oportu-nişti culturali, nu are decât, şi îi dorim succes, maiales că ar găsi şi nu puţine argumente. l- ar servi şidefiniţia dată, în această ordine de idei, de fermecă-torul alecu Paleologu: oportunismul e dexteritateacuiva de a folosi o oportunitate, adică o seamă decondiţii favorabile realizării unui scop dat. de exem-plu, dnii liiceanu şi Pleşu au folosit excelent oportu-nitatea de a privatiza fosta editură a PcM, devenităeditura Politică, botezând- o humanitas. doar că îngraba mare, pe când era Ministru al culturii, dlPleşu a uitat să publice ordinul de înfiinţare a editu-rii respective în Monitorul oficial, nu- i aşa? dar sănu fim pedanţi, să nu ne cramponăm de fleacuri.

numit la cârma icr, dl Patapievici, autorulunei opere impunătoare, comparabile, în opinia dluiliiceanu, cu cea a gânditorului danez Kierkegaardsau invers, a folosit oportunitatea de a promova petoate canalele valorile de vârf ale literaturii române,care este o literatură majoră, dată de un popor aşe-zat între câteva imperii, popor faţă de care dl Pata-pievici, acest Kierkegaard al româniei, şi- a manifes-tat nu o dată empatia, rădăcinile identitare alenaţiunii române constituind, fără îndoială, o priori-tate tematică patapieviciană. Între valorile recunos-cute în plan naţional şi propagate asiduu de icr- ulpatapievician, se află, straniu, înaintea tuturor – ocoincidenţă, nu- i aşa? –, nu rareori de altfel, uniicorifei şi/sau simpatizanţi ai grupului de dialogsocial, o mare instituţie naţională, care şi- a formatun prestigiu şi o deschidere imposibil de tăgăduit:marea romancieră gabriela adameşteanu, care adăruit literaturii române un raft de romane recunos-cute şi apreciate la justa lor valoare de critica de spe-

cialitate; marele romancier lucian dan teodorovici,care cel puţin prin volumul atunci i- am ars douăpalme, a revoluţionat proza românească; danlungu, un precursor al romanului experimental,care se pare că a bătut toate recordurile prin ultra-elogiatele şi hipertradusele romane Sunt o babăcomunistă şi raiul găinilor; marea scriitoare ceciliaŞtefănescu etc. din aceeaşi listă a titlurilor româ-neşti traduse pe bani publici şi publicate la case edi-toriale din străinătate, putem cita şi alte câtevanume: lucian Blaga, Mircea eliade etc. un sondajrapid arată numărul de titluri traduse din autoriilucian dan teodorovici (7), cecilia Ştefănescu (3),andrei Pleşu (2), lucian Boia (2), andrei oişteanu(2), gabriel liiceanu (1), Vladimir tismăneanu (1),nina cassian (3), filip florian (11), gabriela ada-meşteanu (10), Mircea cărtărescu (20) sau danlungu (13), norman Manea (9), ana Blandiana (5),dumitru ţepeneag (11), nora iuga (4), lucian Blaga(3), constantin noica (5), Mihai eminescu (1); geor-ge Bacovia (0), tudor arghezi (0), ion Barbu (0), MaxBlecher (7), Mircea eliade (11), camil Petrescu (3),nichita stănescu (3), Mihail sebastian (4), emil cio-ran (2), nicolae Manolescu (1), angela Marinescu (1),alexandru ecovoiu (2), ioan groşan (1), Panaitistrati (3), liviu rebreanu (0), hortensia PapadatBengescu (0), dumitru radu Popescu (0), ŞtefanBănulescu (0), sorin titel (0), augustin Buzura (0),nicolae Breban (0), Paul goma (1), adrian Marino(0), Marin Preda (0), eugen ionescu (0), cezar ivă-nescu (0), nicolae Balotă (0), eugen uricaru (0),george Bălăiţă (0), ileana Mălăncioiu (0), eugennegrici (0), eugen simion (0), Valeriu cristea (0),Marin sorescu (1).

Vladimir tismăneanu şi gabriel liiceanu suntla egalitate cu Mihai eminescu – unul dintre fonda-torii literaturii române moderne. adameşteanu, teo-dorovici, lungu, cărtărescu sunt mai promovaţidecât lucian Blaga. Vârfurile romanului românesc –romanul denotă maturitatea unei culturi – lipsesc cudesăvârşire! dacă întocmeşti un top al celor mai tra-duse cărţi în perioada patapieviciană sub egida icr,te alegi cu o imagine a literaturii române aflată lamii de kilometri distanţă de imaginea ei reală… celpuţin acestea sunt rezultatele căutării pe www.cen-nac.ro, unde pot fi găsite traducerile subvenţionatede icr- ul patapievician. nu puţini scriitori promo-vaţi excesiv prin intermediul icr- ului condus deKierkegaard al româniei sunt, interesant, autoripublicaţi şi promovaţi de editurile humanitas şiPolirom, revistele usr, revistele 22, românia lite-rară, Suplimentul de cultură. editurile humanitasşi Polirom publică tomuri din vasta operă a dluiPatapievici, un fel de filosof fără operă specifică. caşi dl liiceanu.

lucian Blaga, Mihai eminescu, liviu rebreanu,hortensia Papadat Bengescu, dumitru radu Popes-cu, augustin Buzura, nichita stănescu, leoniddimov, nicolae Breban, Marin Preda, Paul gomafigurau, din câte ne aducem aminte, pe lista scriitori-lor „învechiţi”, „depăşiţi”, listă publicată pe vremuri înpresă. o bună parte din scriitorii „depăşiţi”, „expiraţi”,enumeraţi adineaori figurează pe poziţii onorante înancheta iniţiată de revista observator cultural, nr.45- 46, 3- 15 ianuarie, 2001. Prin opera acestor vârfuriale literaturii avem o imagine a româniei eterne, căcio parte din aceşti scriitori abordează teme majore,având astfel acces la universalitate. ce ne arată listascriitorilor favorizaţi de icr- ul patapievician şi, res-pectiv, de reprezentanţele din străinătate aleicr- ului? Prin politica culturală dusă de icr- ul pata-pievician, valorile de vârf ale culturii scrise româneştiau fost tăiate cu brutalitate.

Putem continua, fără efort, enumerarea perfor-manţelor dlui Patapievici, un mare disident şi unsusţinător de anvergură mondială a identităţiinaţiunii române, respectiv, a culturii scrise de per-formanţă din românia ultimei jumătăţi de secol.chiar ne miră cum de imaginea româniei în lume,după activitatea laborioasă a echipei Patapievici laicr, este preponderent mizerabilistă; atunci, desi -gur, când se poate vorbi de o imagine a românieiexistentă în străinătate. nu spun că literatura cepropagă imaginea mizerabilistă a româniei nu enecesară şi, uneori, valoroasă; dacă însă este favori-zată exclusiv această imagine, fără îndoială, româ-nia este calomniată astfel din interior, epicentrulcaricaturizării, denigrării româniei şi a imaginii

aura Christi

„Tabla de valori acceptate”?!

Vârfurile romanului românesc –romanul denotă maturitatea unei

culturi – lipsesc cu desăvârşire! Dacăîntocmeşti un top al celor mai tradusecărţi în perioada patapieviciană sub

egida ICR, te alegi cu o imagine aliteraturii române aflată la mii dekilometri distanţă de imaginea ei

reală…

32

ANUL XXIV t Nr. 7 (736)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

acestei ţări aflându- se la Bucureşti. nu străinătateaeste vinovată de propagarea unei imagini- caricaturăa româniei în lume, ci statul roman, care, în lipsaunei strategii culturale solide şi eficiente, prin nupuţini oamenii numiţi în funcţii de conducere aleinstituţiilor culturale, creează o imagine de ţarăsecond hand, de ţară bananieră, cum am aflat învara de foc a anului trecut. oare pe oamenii politici– puterea executivă – nu- i interesează aceastăimagine negativă, destabilizatoare? acum, cândîncercăm să creăm o imagine de încredere şi presti-giu a ţării pentru instituţiile europene şi investitoriieuropeni…

ne oprim aici, căci teamă ne este că, după schi-ţarea acestei imagini- caricatură, cu exagerările ine-vitabile genului, vom relua, fragment de fragment,manifestul literar resurecţia modernismului (Con-temporanul nr. 1/2013), din care ne amintim, întrealtele, că cultura este incorectă politic şi alte perledin retorta cărturarului mitteleuropean de anvergu-ră cosmică: horia- roman Patapievici. iar într- o vii-toare replică marele şi ubicuul ochi magic va consi-dera, într- o altă pornire diversionist- stalinistă, că şiacel eseu polemic, resurecţia modernismului, a fostscris în apărarea revistei tribuna.

Frica şi interesul – instrumente de manipulare

ne întrebăm cu francheţe: ne este oare teamă deecoul şi consecinţele ce vor urma după publicareaacestui articol polemic? crescuţi în frică şi teroaresub dictatură, când vezi că aceleaşi instrumentesunt folosite cu brutalitate în libertate, la 22 de anidupă revoluţia din 1989 (vara încinsă a anului tre-cut; românia împânzită de procurorii, care obligaucetăţenii ţării să jure pe Biblia pusă pe capotelemaşinilor), instrumentele respective cred că nu maiau efectul scontat. un organism dopat cu aceeaşisubstanţă, încetează, de la o limită încolo, să maireacţioneze conform aşteptărilor. totuşi, frica e uneficient instrument de intimidare şi reducere la tăce-re, se ştie de la stalin încoace, corect?

din ce cauze obscure o fi făcând asemenea con-fuzii diversioniste ochiul magic?; ne referim la faptulcă un incendiar articol brebanian e tratat, în chipabuziv, diversionist, ca tentativă de a- l apăra şi sus-ţine pe dl M. arman. câte semnături a adunat ape-lul clujean în cazul tribuna? Peste cinci sute parcă…nu ne întrebăm, nici nu trece prin cap o asemeneanerozie, câţi dintre semnatarii apelului anti- tribu-na/ anti- arman, sunt scriitori şi, vorba domnuluiacad. augustin Buzura – emisă, e drept, într- un altcontext, şi anume în cel al absenteismului ultrame-diatizat de la salon du livre din primăvara acestuian – cât sau în ce măsură sunt scriitori. nici câţi din-tre semnatari cunosc situaţia de la tribuna, maiexact, conflictul de muncă iscat în această redacţie…În cele două articole dedicate tribunei n- am vorbit oclipă despre incidentele din redacţie, care ne suntstrăine. de altfel, românia literară a făcut reduceri,renunţând la redactori, scriitori de prim- rang întrealtele fie zis, care au lucrat o viaţă aproape la aceas-tă veche revistă de un real prestigiu; şi observatorulcultural s- a despărţit de ion Bogdan lefter, de câţi-va redactori sau autori de rubrică; şi Contemporanula renunţat la câţiva redactori… straniu, nimeni n- afăcut apeluri cu iz stalinist, nimeni n- a adunat sem-nături etc. ceea ce vedeam şi mai văd e că în pagini-le acestei publicaţii, tribuna, de la o vreme, nu maisunt atacaţi suburban creatori importanţi, cum seîntâmpla pe vremuri; apoi de câteva luni încoace, înpaginile tribunei publică ana Blandiana, nicolaeBreban, radu aldulescu, liviu ioan stoiciu, ionVlad, Petru Poantă, irina Petraş, Paul goma, andreiMarga, Mihail gălăţanu, theodor codreanu, cri-stian Bădiliţă, Bujor nedelcovici, dinu rachieru,zoe Petre, alex Ştefănescu, nicolae iliescu, gabrielandreescu ş.a. cei câţiva redactori concediaţi amînţeles că au fost angajaţi din nou… repet, nu inter-vin în conflicte de muncă. citesc cu regularitaterevista tribuna, care e o revistă ce are şanse să devi-nă în timp o revistă naţională bună. nu pricep însădin ce motive usr intervine în viaţa redacţională aunei publicaţii care este, după ştiinţa mea, a consi-liului judeţean, nu a usr, şi din ce motive trebuiesă fie exclus din usr un membru în absenţă… fărăsă i se ceară opinia. să înţeleg că aşa prevede statu-tul usr? Mă îndoiesc. aşa prevede legislaţia învigoare? nici vorbă.

ce este, de fapt, la mijloc în cazul tribuna? nue oare o reglare de conturi între grupurile culturaleclujene? cineva vorbea de o mafie literară clujeană,ce s- ar afla în raza de influenţă a dlui n. Manolescu.nu ştiu. Mă întreb dacă o fi existând aşa ceva. Şisunt uimită de proporţiile luate de un incidentmărunt, care nu este exclus să fie de o importanţăneglijată de subsemnata din lipsă de informaţii sufi-ciente. straniu mi se pare faptul că, după ce s- a pro-nunţat critic la adresa dlor liiceanu şi Pleşu în câte-va editoriale, dl Mircea arman a fost exclus dinusr. În comunicatul usr emis în acest sens, se afir-mă, la un moment dat, faptul că „domnul arman are

dosar penal”. un avocat din românia anului 2013 săaibă dosar penal, profesând în sala de judecată?categoric, suntem în plină atmosferă orwelliană.

referitor la tribuna, un prieten din ardeal – unscriitor important, de altfel, menţinut în marginali-tate – face, la un moment dat, următoarea observa-ţie: „În mod paradoxal, şansa ei e scandalul de acum,fiindcă, până la arman, revista a fost insignifiantă,fără suflu = total zero. scriitorii clujeni s- au scanda-lizat pentru tratamentul suferit de Manasia, grozaşi azap, dar ei sunt în primul rând vinovaţi – şi dan-ciu, fireşte – pentru insignifianţa revistei: n- au făcutnimic să mişte lucrurile din loc. au fost pensionariînainte de vreme”. straniu, exact acest lucru îl afir-mam relativ recent în unul din cele două articoledespre tribuna, în care nu m- am referit niciodată laconflictul de muncă – subsemnatei, spuneam, cudesă vârşire străin – iscat în redacţia acestei publica-ţii. (Şansa tribunei, în Contemporanul, nr. 5/2013)

Un lanţ de coincidenţe?

cel puţin la fel de straniu este că eseul incendiartrădarea criticii, în care era criticat, într- un limbajultranuanţat, gds, inclusiv dnii liiceanu, Patapie-vici şi parcă... Pleşu, n- a văzut lumina tiparului laeditura Polirom; dl silviu lupescu, directorul aces-tei case de edituri, a refuzat să- l publice după ce aeditat nu puţine cărţi semnate de nicolae Breban.trădarea criticii a văzut lumina tiparului la edituraideea europeană în toamna anului 2009; prima edi-ţie s- a epuizat fulgerător, în nici două luni, iar ediţiaa doua, editată în anul următor, s- a vândut şi ea capâinea caldă. Contemporanul a făcut câteva dezba-teri, mese rotunde, axate pe subiectul volumuluiincendiar trădarea criticii. (Contemporanul, nr.1/2010; nicolae Breban, Consorţiul GdS, în Contem-poranul, nr. 2/2010; aura christi, o carte primej-dioasă: trădarea criticii de nicolae Breban şi „bolşe-vismul anticomunist”, în Contemporanul, nr. 4/2010;Caracterul la români. Cavalerii mesei rotunde şinicolae manolescu, în Contemporanul, nr. 5/2010;aura christi, războiul de douăzeci de ani. GdS,„bufoneria anticomunist㔺i literatura română, înContemporanul, nr. 6/2010; Magda ursache, CezarIvănescu: „literatura română s- a scris cu sânge”, înContemporanul, nr. 6/2010; liviu ioan stoiciu, lecţiide morală în cazul adrian marino, în Contempora-nul, nr. 6/2010; e locul să menţionăm şi articolulpolemic în luptă cu istoria de n. Breban, publicat înContemporanul, din data de 14 iulie 1994 etc.)

În data de 6 aprilie 2011, o parte din presaromânească lansează, fără dovezi, acuza conformcăreia nicolae Breban este colaborator al securităţii– aceasta este concluzia la care ajunge cnsas cu unan şi jumătate înainte de alegerile din românia.

s- ar putea să fie o coincidenţă. În Contemporanul din august 2012 vede lumina

tiparului un articol anti- Băsescu, semnat de luizaBarcan, articol în care erau vizaţi o seamă de intelec-tuali pro- Băsescu, între care dnii Patapievici, liicea-nu, Pleşu, unii dintre cei vizaţi fiind membri ai gdsetc. În aceeaşi lună cărţile apărute la editura con-temporanul au fost... aruncate din librăriile edituriiPartidului comunist, editurii Politice, pardon,humanitas. Probabil e vorba de o altă coincidenţă.În ianuarie 2013 în revista Contemporanul. Ideeaeuropeană vede lumina tiparului un amplu frag-ment din cartea lui gabriel andreescu, Cărturari,opozanţi şi documente. manipularea arhivei securi-tăţii, editura Polirom, 2013. fragmentul trata eşe-cul instituţional al cnsas, eşecul activităţii dlorPatapievici, Pleşu, dinescu. În acelaşi număr vedelumina tiparului un manifest literar, intitulat resu-recţia modernismului, iniţial o conferinţă ţinută desubsemnata la Bistriţa în toamna anului 2012,manifest în care sunt vizaţi dnii Patapievici, cărtă-rescu, liiceanu, Pleşu etc. În martie 2013, librăriileediturii PcM, scuze, humanitas a aruncat dinreţeaua lor cărţile apărute la editurile ideea euro-peană şi euroPress; în nr. 3/2013 al revistei Contem-poranul. Ideea europeană subsemnata publică eseulpolemic dictatura vedetelor cu papion. nicolae Bre-ban publică în Contemporanul (nr. 5- 6- 7/2013) arti-colul polemic oportuniştii culturali.

categoric e vorba de coincidenţe. straniu însă e că Pen românia intervine în

cazul tribuna – un caz, repet, absolut minor, trans-format într- un serial de o trivialitate cvasipenibilă –şi o taxează, considerând abuziv şi nejustificat căsituaţia creată la revista clujeană intră sub inciden-ţa „cartei Pen international la capitolul libertateade opinie a scriitorilor şi libertatea de circulaţie aideilor”. dar acelaşi Pen românia nu intervine încazurile enumerate schematic mai sus, „aceastăsituaţie” încălcând, de astă dată cu adevărat, „fla-grant principiile cartei Pen international la capito-lul libertatea de opinie a scriitorilor şi libertatea decirculaţie a ideilor”, nu- i aşa? (ce- ar fi să traducemacest articol polemic şi să- l expediem la Pen inter-national?) sau e vorba de alte coincidenţe şi necuvi-inţe – ca să folosim limbajul ochiului magic – de altecazuri în care unde ceilalţi văd alb, subsemnata, ca

ADriAn mArino

nicolAe brebAn

nicolAe bAlotă

cezAr ivănescu

33

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2013

să vezi, spune ochiul magic, vede negru? o fi aşa.dar mă întreb: după reacţia mea la comunicatulemis de dna Magda cârneci, preşedintă a Penromânia şi, totodată – doamne, altă coincidenţă –preşedintă a consiliului de administraţie algds- ului băsescizat, oare, din ce motive sunt soma-tă să achit urgent cotizaţia la zi, altfel…?

din ce motive Contemporanul – una dintre celemai redutabile, libere şi neînregimentate publicaţiiromâneşti – este mai tot timpul omis sau tăiat de pelistele de subvenţii? Pentru că dl n. Manolescu spri-jină exclusiv revistele anuc, cum susţinea în iarnaacestui an? revistele de cultură din românia sereduc la publicaţiile anuc? o fi acesta un mod alpreşedintelui usr de a- şi arăta deschiderea, de a fireceptiv la criticile colegilor de breaslă sau de a- şimanifesta spiritul profund democratic? oare cumpoate funcţiona democraţia în absenţa unui dialog,inclusiv a unuia cu accente critice? oare din ce cauzeunii membri ai tribului conte sunt respinşi de unelecase editoriale româneşti? nici nu li se răspunde lamesaje.

categoric, e vorba, pur şi simplu, de un lanţ decoincidenţe, nu- i aşa?

să nu mai vedem negru acolo unde majoritateavede alb. dl n. Manolescu nu are nici o legătură cugds. românia literară, condusă de dl acad. Mano-lescu, nu a oferit premiile cartea anului dlor Pleşu,Patapievici, liiceanu, cărtărescu. dl dinescu nueste laureat al Premiului naţional „Mihai emines-cu”, iar printre membrii juriului nu figurează dl n.Manolescu. usr n- a premiat aceşti scriitori. (Pata-pievici a luat 3 premii ale usr, cărtărescu – 3,dinescu – 3 etc.). dnii Pleşu, Patapievici, liiceanu,dinescu nu sunt membri ai gds. nici n- au fost criti-caţi în trădarea criticii, nici în Viaţa unui om sin-gur. ambii autori ai celor două cărţi- dinamită –nicolae Breban şi, respectiv, adrian Marino – n- aufost acuzaţi de cnsas, fără dovezi, de faptul că aucolaborat cu securitatea; nici n- au fost supuşi unuilinşaj mediatic. Între gds şi cnsas nu există nici olegătură. iar dnii Pleşu, dinescu şi Patapievici n- aufăcut parte niciodată din prima echipă cnsas, echi-pă ce i- a asigurat, conform disidentului gabrielandreescu, eşecul instituţional.

deci, să nu insistăm. passons.

„Mafia literară şi manipularealiteraturii române, scriitori oficiali şiscriitori neoficiali, Paul Goma interzissă apară în paginile revistelor editatede USR!”

să revenim însă la una dintre cele mai impor-tante reviste de cultură din românia, românia lite-rară, condusă de dl acad. nicolae Manolescu, careurmează să intre (sau este deja?) în campanie de ale-geri la usr. după ce, acum parcă circa opt ani, pre-şedintele de atunci al usr, romancierul eugen uri-caru, a fost acuzat, fără dovezi, cu vreo două luniînainte de alegerile usr, de cnsas de faptul că afost colaborator al securităţii, dl n. Manolescu a câş-tigat triumfal alegerile usr, nu- i aşa? (adrian mari-no şi Viaţa unui om singur şi Calomnia vehiculată înexces naşte monştri?, în Contemporanul, nr. 3/2010)la mijloc e o altă coincidenţă. relativ recent statutulusr a fost schimbat; dl acad. n. Manolescu va can-dida din nou, de astă dată, pentru al treilea mandat(se pare că e vorba de o premieră pentru democraţiaeuropeană; democraţia la usr are, probabil, rigorileei) la funcţia de preşedinte al usr, avându-i în cali-tate de contracandidaţi pe dl d.M. cipariu şi se parecă laurian stănchescu. alegerile vor fi organizate încondiţiile unui buget de avarie. etc. etc. nimeni dintribul conte(mporanul) nu candidează la alegerileusr. Breasla fierbe. se poartă discuţii aprinse.

oare câţi scriitori din cei peste 2.400 cunoscsituaţia reală de la usr? câţi scriitori au citit Car-tea zădărniciei semnată de liviu ioan stoiciu, ocarte pe care ne- am dori s- o citim, dar e de negăsit înlibrării? din articolul dictatura manolescu şi mafialiterară văzute de poetul liviu Ioan Stoiciu, semnats. cristescu şi publicat de cotidianul.ro, aflăm nupuţine realităţi, preluate din cartea lui lis, membrual consiliului usr, deci, informat din interior cumar veni; e vorba de realităţi referitoare la „mafia lite-rară şi manipularea literaturii române, scriitori ofi-ciali şi scriitori neoficiali, Paul goma interzis săapară în paginile revistelor editate de usr!”. aflămcă „consiliul usr e un votant docil al hotărârilorprovidenţiale, n. Manolescu nu mai ştie pe ce să- icheltuiască [banii] după cum are chef (e vorba de zecide miliarde de lei vechi), maşini de lux”; mai aflăm,din acelaşi articol- dinamită, că unii scriitori „pleacăîn străinătate pe gratis în china sau Vietnam, «înschimburi reciproce», sau în occident”. citim desprerevistele care „cântă în strună noii conduceri opera-tive a usr”, despre „literatura română la export sause va alege praful de istoria literaturii române”…Mai aflăm „faptul că, în afară sunt promovaţi mai cuseamă cei din preajma puterii/mafiei literare”, iarasta „nu înseamnă că literatura română nu are

totuşi valori competitive în plan internaţional. atâtadoar că aceste valori sunt făcute invizibile chiar decătre mafia literară. În aceste condiţii, viitorul lite-raturii române este sumbru”; „nimeni nu cred săaibă curajul să scrie ce se întâmplă cu adevărat lausr: s- ar trezi peste noapte exclus din usr, cu pen-sia tăiată, muritor de foame, linşat de revistele luiManolescu...” s- ar trezi peste noapte izolat, adău-găm noi; henri- Marie Beyle afirmă că izolarea „însu-mează pentru un om toate nenorocirile posibile”. dinacest motiv autorul articolului, probabil pensionar,recurge la un pseudonim.

câţi scriitori ca lis cunosc situaţia din interio-rul usr? se tace de frica… domnului Manolescu?d- sa şi apropiaţii săi, mi s- a spus, decid soarta şilocul fiecărui scriitor; opera şi valoarea nu au legătu-ră cu locul şi ponderea decise de n. Manolescu şiapropiaţii săi. ceilalţi contează în măsura în care leservesc interesele membrilor conducerii usr, mi s- aspus. aşa să fie oare? usr are peste 2.400 demembri. nu pricep din ce cauze nu reacţioneazămembrii usr, dacă situaţia reală e cea descrisă delis? din ce motive nu reacţionează scriitorii mari,membri ai usr? de ce tace elita creatoare a acesteiţări?

„Asistăm la reîmprospătarea obsesiilorproletcultiştilor, pentru careliteratura nu avea mare importanţă,ci numai orientarea politică”

…fraza exactă, în care romancierul Breban îlinvocă în eseul polemic oportuniştii culturali peautorul levantului este următoarea: „(…) h.r. Pata-pievici, andrei Pleşu, gabriel liicieanu. după revo-luţie, lor li s- au alăturat doi scriitori autentici, carepot revendica o operă: n. Manolescu şi Mircea căr-tărescu”. e un dar evident făcut dlor Manolescu şicărtărescu, nu- i aşa? un dar, fiindcă, oricât de multnu i- ar plăcea dlui Manolescu să accepte, părerearomancierului nicolae Breban contează, fiindcă d- saeste autorul unei opere. augustin Buzura susţine că„nicolae Breban este un mare scriitor ale căruiromane pot sta la loc de cinste în orice literaturăimportantă, scrisă în deceniile de după ultimul răz-boi. nietzsche – al său! – spusese undeva că vulturiinu trăiesc în cârduri. Prin urmare, avem şi noi con-vingerea că denigratorii nu vor putea ajunge până lael, ei având un «plafon de zbor» mult mai modest.Vrăbiile şi porumbeii pot doar să murdărească, şi nunumai monumentele, aşa cum s- a mai întâmplat, citot ce a mai rămas curat. asistam la reîmprospăta-rea obsesiilor proletcultiştilor, pentru care literaturanu avea mare importanţă, ci numai orientarea poli-tică. aşa au reapărut colaboraţioniştii şi tot soiul deantioccidentali, antiamericani etc. Ba chiar şi vârstaa căpătat culoare politică. s- au făcut liste cu aşa- zişiexpiraţi, dataţi, nefrecventabili etc. dar cine- lcunoaşte pe Breban ştie că partenerii lui de dialog,cei alături de care- şi trăieşte eternitatea, sunt feo-dor Mihailovici, thomas Mann şi, desigur, nietzs-che”. „nicolae Breban a suferit sub comunişti, scrieautorul absenţilor. faptul că este agresat cu şi o maimultă violenţă de anticomunişti pare a ţine şi de spe-cificul locului, mai ales că asemenea procese penibi-le se petrec la 23 de ani după revoluţie.” (tăcerea luizalmoxe, în Cultura, 13 iunie 2013)

ochiul magic însă vede altceva. sau are sarcinade partid să vadă?…

„nicolae Breban a rămas, s- ar spune – susţinede la tribuna româniei literare ochiul magic – nudoar la leul vechi, dar şi la vechea şi solida mentali-tate comunistă care vedea, în spatele ideilor şi opi-niilor intelectuale care nu- i conveneau, mâna duş-manului, de clasă ori de naţiune”. cu aceeaşi „solidămentalitate comunistă”, n. Breban, interesant, ascris romanul Bunavestire, atacat de vârfurile oligar-hiei comuniste în plină Plenara cc: „după amânărişi tracasări prelungite datorate cenzurii comuniste,la editura junimea din iaşi apare Bunavestire,roman scris între anii 1972- 1974. cartea fusese refu-zată, pe rând, de editurile cartea românească şieminescu. acest «roman excepţional», cum fusesecaracterizat cu promptitudine de către nicolaeManolescu, «scris cu vervă, sarcastic, grotesc, stilis-tic inepuizabil şi original», este încununat cu Pre-miul uniunii scriitorilor. după apariţie, romanuleste incriminat cu vehemenţă în plenara cc al Pcrdin 28- 29 iunie”. un fragment din atacul brutal laadresa romanului şi a autorului, proferat în Plenaracc al Pcr de către titus Popovici, după care deîndată au urmat atacuri în cele mai importante foiculturale şi de partid la adresa aceleiaşi capodoperebrebaniene, Bunavestire, este inserat în ediţia aiV- a a romanului (editura Paralela 45, 2002). ace-laşi roman figurează printre primele zece romane alesecolului al xx- lea într- o anchetă iniţiată de revistaobservatorul cultural (nr. 45- 46, 3- 15 ianuarie,2001).

cu aceeaşi „solidă mentalitate comunistă”, înanul 1971, în semn de protest faţă de tezele diniulie, n. Breban îşi dă demisia din funcţia de redac-tor- şef al revistei românia literară, suportând, dupăcum afirmam şi altădată, consecinţele actului său deprotest şi fiind singurul opozant, singurul disident,care s- a întors în românia ceauşistă. (le monde,„craignant un retour au dogmatisme, le rédacteuren chef de la revue la roumanie littéraire donne sademission”, 23 septembrie 1971. „Ştirea despredemisia lui Breban – nota dumitru ţepeneag în jur-nalul său, un român la paris – a fost reluată de maimulte ziare franceze, engleze, germane. Breban sesimte foarte mândru”.)

„Tabla de valori acceptate”… de către cine? E vorba de o listă? Ca pe vremurile lui Stalin, Iosif Vissarionovici?

„discuţia în jurul operei unor eminescu saunichita stănescu, o confruntare, în definitiv, depăreri cât se poate de normală în critică – continuăochiul magic al româniei literare – indiferent deîndreptăţirea părerilor exprimate, i se pare lui nico-lae Breban a merita eticheta de «nazistă sau fas-cistă», un «scuipat gros» pe obrazele (sic) poeţilor, nue aşa, naţionali. Mărturisim cu stupoare a nu fi cre-zut în reînvierea unor asemenea calificative, nici a«ideologiei» din spatele lor”. (s.n.)

ca să vezi ce i se năzare domnului acad. n. Bre-ban!

cristian tudor Popescu: „din miile de pagini[ale lui nichita stănescu – n. n.], ar trebui strânsă înmod onest o cărticică poate cu nu mai multe paginidecât buletinul de identitate al poetului – iar restular trebui pur şi simplu arse, şterse din faţaochilor.” (c.t. Popescu, nichita Stănescu – o rudă alui adrian păunescu i- ii, adevărul literar şi artistic,decembrie 2003). ce anume făcea c.t. Popescu prinaceste instigări de tip nazist? mă întrebam în resu-recţia modernismului. (Contemporanul, nr. 1, 2012)Şi răspundeam în acelaşi text: readucea în actualita-tea postdecembristă trucul ticălos şi abil, josnic abilal dictatorului nicolae ceauşescu, care a inventatinstinctul de a instiga mahalaua contra elitelor, răs-colind astfel fondul primitiv al anumitor indivizi,bineînţeles, nu puţini la număr.

horia- roman Patapievici face referire la o„tablă de valori acceptate”. „Tablă de valoriacceptate”? Un fel de tablă de valori, ca ceabiblică, a prorocului Moise? Deci, să înţelegemcă e vorba de o listă? Ca pe vremurile lui Sta-lin, Iosif Vissarionovici, când scriitorii, trecuţipe listele negre ale regimului, putrezeau înpuşcării? „Valori acceptate”… de către cine?Există în România post- revoluţionară vreoputere, una ocultă poate, care acceptă sau res-pinge valorile culturii scrise ale naţiunii româ-ne? acelaşi h.r. Patapievici susţine faptul că „pen-tru noua tablă de valori acceptate, caragiale a fostgăsit (de către cine? – n.n.) «politic corect», în timpce punerea lui eminescu la patul lui Procust al nou-lui canon importat din «ţările progresiste» a arătatfără dubiu că fostul poet naţional al româniei clasi-ce e «politic incorect». cum ar fi putut fi altfel? Capoet naţional Eminescu nu mai poate supravie-ţui, deoarece noi azi ieşim din zodia naţionalu-lui. (!) Poet canonic eminescu nu mai poate fi, deoa-rece revoluţia sociologică din învăţământul superior

34

ANUL XXIV t Nr. 7 (736)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

care a avut loc după 1990 a adus la putere studioşicare fac alergie la auzul cuvântului canon şimanifestă tendinţa să pună mâna pe revolver(!) când aud cuvântul tradiţie. Profund el nu maipoate fi considerat, deoarece categoria profundului,nefiind postmodernă (!), nu mai e prizată de intelec-tualii progresişti. interesant eminescu nu mai poatefi, deoarece tot ce e interesant în eminescu e pur ger-man, iar azi nu se mai consideră interesant decât cevine din zona anglo- saxonă, care e contrariul germa-nităţii. Din punct de vedere politic, Eminescupare a fi irecuperabil. (!) categoriile lui emines-cu? azi nimeni nu mai poate vorbi despre sursele ori-ginare ale sensibilităţii sale fără a trebui să punătotul în ghilimele, adică fără a face cu ochiul, fărăa- şi cere scuze ori fără a- l scuza, luându- l de faptpeste picior. Într- o epocă în care viziunile mai suntlicite doar la cinema (ceea ce i- ar fi plăcut lui MaxWeber) eminescu nu ne mai poate apărea decât caexasperant de învechit. Or, se ştie, supremulargument împotriva cuiva este sentinţa «eştiînvechit». iar cultura din ultimii ani, în lupta pen-tru integrare euro- atlantică, nu doreşte decât săscape de tot ce este «învechit» – adică să fie progre-sistă. Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care încultura română de azi doresc să- şi facă un nume binevăzut în afară, eminescu joacă rolul cadavrului dindebara. sec spus, eminescu nu mai este azi actualdeoarece cultura română, azi ca şi ieri, se dovedeştea nu fi decât o cultura de sincronizare. ea încă nu îşipermite să nu fie în pas cu modele”. (h.- r. Patapie-vici, Inactualitatea lui eminescu în anul Caragiale,în Flacăra, nr. 1- 2/ 2002)

să continuăm citatele, spre edificarea ochiuluimagic?

Limbajul de lemn – o armă ce ţinteşteinstinctele umane cele mai profunde,cele mai primitive. Ţinta esteiraţionalul

urmează în acelaşi număr al româniei literareindicaţii directe, sincere: „În ce reviste publicăm”.Mesajul transmis brutal, pe faţă, e să ocoliţi Contem-poranul, să nu publicaţi în paginile acestei reviste,conduse de unul dintre cei mai importanţi roman-cieri români şi de subsemnata. cui îi este frică deContemporanul?

domnule nicolae Manolescu, vă este frică derevista Contemporanul?

urmează, apoi, alte diversiuni scrise într- unlimbaj stalinisto- proletcultist, care, nota bene, nueste de neglijat, căci în spatele limbii de lemn se aflăcoduri, e un limbaj cifrat extrem de subtil şi nuanţat,în ciuda brutalităţii şi a francheţei afişate; e de reci-tit, în această ordine idei, romanul brebanian, Sin-gura cale (editura contemporanul, 2011), primulroman despre stalinism scris în plină libertate. launele instituţii de învăţământ europene se fac cur-suri axate pe limbajul de lemn, de o maximă eficien-ţă, căci acesta a fost creat ca o armă subtilă ce ţinteş-te instinctele umane cele mai profunde, mai exact,cele mai primitive; ţinta este, fără dubii, iraţionalul,la care au acces spectaculos – evident, la un altnivel!! – hegel, nietzsche, dostoievski, dar şi hitlersau stalin. (limbajul de lemn, codurile acestuia,prin care se accede la iraţional, merită un studiuaplicat.) de bună seamă, textuleţul acesta primitiv,suburban, voit agramat, din românia literară, a fostscris de o mână care ştie nu puţină meserie; în plus,ochiul magic e un subtil cunoscător al specificuluilocurilor şi al mentalităţii caracteristice acestora.

„nu vom comenta poziţia aurei christi – mălinişteşte, slavă domnului, ochiul magic – este pro-blema sa dacă vede alb acolo unde lumea cealaltăvede negru! ceea ce ne surprinde până la descum-pănire este prezenţa cu un text literar a profesoru-lui ion Pop în paginile acestei reviste, Contempora-nul. Ideea europeană, unde fără contenire (sic) ise aduc laude lui M. Arman şi unde se face scutîn jurul acestui personaj (sic) care l- a umilitchiar pe profesorul ion Pop. Parcă puţină distanţă arfi fost o reacţie mai înţeleaptă!”

oare ochiul magic să nu ştie că revista Contem-poranul e o revistă de cultură şi nu deţine decât osingură armă: pixul/laptopul? la producţia de scu-turi, inclusiv anti- rachetă, n- am recurs, şi nu cred săne reprofilăm vreodată. Poate, poetul din mine „vedealb acolo unde lumea cealaltă vede negru”. Poate.ceea ce ştiu sigur e că nu sunt daltonistă, nu vădverde unde alţii văd roşu. apoi, la fel de sigur e că nuvăd lucrurile exclusiv în alb şi negru, iar acolo undepredomină aceste culori, întrezăresc între ele nupuţine nuanţe, căci sunt convinsă că nu există alb înstare pură, nici negru de pământ. frans hals a des-coperit peste 27 de nuanţe ale culorii negre; şi ochiulmagic nu are cum să nu ştie asta.

…lumea e dezarmant de incredibilă, colorată,vie, contradictorie, domnule nicolae Manolescu. Şiva rămâne aşa şi după ce veţi câştiga triumfal alege-rile la usr; probabil, va exista o unanimitate zdrobi-

toare, fără abţineri, fără voturi împotrivă. ca şi înultimii ani, usr nu va reprezenta, după cum susţi-ne lis, interesele scriitorilor muritori de rând.

oare din ce pricini ni se pare că şi dvs. aţi con-tribuit la decimarea elitelor creatoare ale româniei,manipulând după placul dvs. viaţa literară româ-nească? (decimarea elitelor creatoare ale româniei,în Cultura din data de 30 mai 2013) Mobilul manipu-lării? „de ce s- a lovit în intelectuali, în scriitori, şi nualtundeva? – se întreabă redutabilul şi incomodulcritic şi istoric literar Ştefan Borbély în, previzibil,nu- i aşa?, Contemporanul nr. 7/2013 – Primul răs-puns vine din direcţia relevanţei sociale a practicii caatare. deşi foarte răspândit în toate mediile socialeşi profesionale, din cauza ubicuităţii terifiante asecurităţii, «colaboraţionismul» a ajuns o obsesieetică reprezentativă numai la nivelul intelectualită-ţii, unui agricultor, lăcătuş- mecanic sau bucătar fiin-du- i, practic, indiferentă încărcătura morală a dela-ţiunii, cu excepţia puţinor cazuri în care ea a atins,direct şi dureros, familii sau rude. dacă, aşa cumaminteam, solitarii exponenţiali puteau fi neutrali-zaţi prin marginalizare – eventual prin asimilarealor categoriei ridicole a «clovnilor», aşa cum aratăzamiatin sau norman Manea (şi nu sunt singurii dinfostul bloc răsăritean) – transformarea unei casteprofesionale în etalon moral putea reprezenta, înromânia de după 1989, un pericol care nu trebuiasubestimat. scriitorimea era, strict obiectiv, singura«breaslă» care se preta la acest statut, eticismuldeclarativ al membrilor săi, foarte respectaţi înromânia de dinainte de revoluţie, şi fronda anti-ceauşistă a multora dintre ei reprezentând, la fel delogic, un pericol virtual pentru coruptocraţia în pre-gătire a clasei politice. În consecinţă, regimul fie căs- a debarasat cinic de scriitori, fie a sugerat pe toatecăile – beneficiind de complicitatea mass media,detaliu care nu trebui uitat!!! – că toţi sunt murdari,vinovaţi, venali şi lipsiţi de coloană vertebrală. s- alovit la vârf (noica, Marino, Balotă, Breban etc.), peconsiderentul că restul va cădea de la sine, în urmaefectului de contagiune epidemică. cartea luigabriel andreescu vorbeşte, în ultimă instanţă, des-pre un proiect ocult de maculare colectivă. Şi, la felde adevărat: de incapacitatea noastră, sau a celorcare conduc «breasla», să îl contracareze”.

„un proiect ocult de maculare colectivă”?dacă retezi sau clatini stâlpii unei clădiri, după

cum se ştie, oricât de solidă, aceasta se va prăbuşi.oare şi dvs., domnule Manolescu, vă puneţi umărulla clătinarea şi macularea pilonilor de rezistenţă aliteraturii române vii? Pe vremuri, inclusiv în pagi-nile revistei Contemporanul, aţi ţinut cronică litera-ră şi aţi luptat pentru valorile de vârf ale literaturiiromâne în timpul uneia dintre cele mai primitive şisălbatice dictaturi din estul europei, dictatură,instrumentele căreia ni se pare că le folosiţi cu efi-cienţă în libertate, pentru a lovi, straniu, în aceleaşivalori, spuneam, apărate, susţinute şi promovate petimpuri de dvs., cu riscurile ştiute? oare din ce moti-ve, ca şi c.t. Popescu, dvs., domnule profesor, ni separe că recurgeţi – în libertate – la ignobilul trucceauşist de a instiga haita contra elitelor?

sunt scriitor român, membru al uniunii scriito-rilor din românia. În această calitate vă întreb: oaredin ce pricini mă simt acasă – în exil? Ştiţi că aşa sesimt nu puţini scriitori din cei peste 2.400 de membriai usr? oare de ce se simte peste literatura românăvie, ba chiar în toată ţara românească, o stranieboare oarecum… proletcultistă? oare din ce cauze nise pare că nu aţi fost categoric împotriva loviturilordate la vârful literaturii române vii (caraion, noica,Marino sau Breban etc.); citatele din intervenţiiledvs., în această ordine de idei, se regăsesc în româ-nia literară, nr. 13- 14 şi nr. 22/1999; n. Manolescu:dinescu are dreptate, în evenimentul zilei, 9 februa-rie 2010; românia literară, nr. 16, 2011; românialiterară, nr. 18, 2011; o modă periculoasă, în adevă-rul, 7 mai 2011; Critica criticii, Critica criticii II.dosarul lui Constantin noica, adevărul din data 8şi, respectiv, 15 februarie 2013 etc. etc.

numele victimelor procesului de sorginte stali-nistă de decimare a elitelor creatoare din românia?numele fiecăreia dintre acestea a deţinut luni,scriam relativ recent, ba chiar, în anumite cazuri,ani de- a rândul primele pagini ale cotidianelor,revistelor literare, ziarelor: adrian Marino, nicolaeBreban, constantin noica, nicolae Balotă, MihneaBerindei, Mihai Botez, eugen uricaru, Virgil tăna-se, ioan groşan, cezar ivănescu, Mircea iorgulescu(ultimii doi scriitori îmbrânciţi – de acuzaţia nefon-dată, conform căreia ar fi fost colaboratori ai securi-tăţii – în boală, iar mai târziu în moarte) ş.a.

dacă poetul din mine „vede alb acolo unde lumeacealaltă vede negru”, nu cred că la fel au văzut şi cei-lalţi. cred că adrian Marino, nicolae Breban, con-stantin noica, nicolae Balotă, Mihnea Berindei,Mihai Botez, eugen uricaru, ioan groşan, cezarivănescu şi Mircea iorgulescu merită un răspuns.

Vă rog să nu tăceţi.tăcerea dvs., v- am scris şi altădată, m- ar umple

de dangătul tuturor clopotelor. r

constAntin noicA

mirceA iorgulescu

eugen uricAru

ioAn groşAn

35

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2013

adouăsprezecea ediţie a festivalului defilm transilvania şi- a ales drept imagi-ne o actriţă emblematică a noului cine-ma românesc: luminiţa gheorghiu.

interpreta pe recitalul căreia se sprijină filmul pre-miat cu ursul de aur la recenta ediţie a festivaluluide la Berlin, poziţia copilului, a marcat cu nobleţeaşi maturitatea ei înţeleaptă zilele şi nopţile cinema-tografice de la cluj. luminiţa gheorghiu, distinsă cuPremiul de excelenţă la tiff, a fost protagonistaunor clip- uri regizate de cristi Puiu (membru înjuriul secţiunii principale) care ne- au amintit că fes-tivalul a fost rama norocoasă de expunere a nouluicinema românesc. aceste prezenţe şi evenimente aureuşit să comunice o senzaţie de continuitate, înciuda îngrijorărilor subterane privind „reaşezările”din cinematografia noastră.

tudor giurgiu, preşedintele tiff a definit foar-te bine acest moment în textul său publicat în pro-gramul festivalului, ca unul „special şi paradoxaldeopotrivă”, de „derută”, în care voinţa de schimbarecoexistă cu atitudinea prudentă a celor care vor să- şiprivilegieze interesele. să sperăm că se vor găsi solu-ţii pentru depăşirea acestui moment de stagnare şică vor avea câştig de cauză cei care vor să împingălucrurile înainte, rezolvând dificultăţi majore, ca depildă absenţa sălilor de cinema în majoritatea oraşe-lor ţării.

festivalul a ţinut să cultive atmosfera de nor-malitate şi a demonstrat că spectatorii noştri umplucinematografele atunci când oferta este atractivă. Şila această ediţie selecţionerul Mihai chirilov a aduspe ecranele clujene filme interesante şi ingenios gru-

pate în cicluri precumumbre, Fără limite, Super-nova, Ce se întâmplă docu-mentarule?, acesta e sfârşi-tul. ţara invitată a fost în2013 slovacia, căreia i s- adedicat un ciclu aparte, iarprintre evenimentele mar-cante s- au numărat lansareacofretului cu operele (cine-matografice) complete ale luilucian Pintilie sau a dVd- uluicu marfa şi banii de cristiPuiu care lansa în 2001 sem-nalul înnoirii în direcţie rea-listă a cinema- ului nostru.

care sunt filmele cuşanse de a rămâne în memo-ria cinefililor tiff- ari? ar tre-bui să amintim în primulrând pelicula câştigătoare atrofeului transilvania, sem-nată de un regizor indiandebutant, anand gandhi,care a impresionat juriul cufilmul Corabia lui tezeu.juriul a explicat, în motiva-ţia sa: „salutăm apariţiaunui nou talent major încinematografia mondială”.trofeului i s- a adăugat Pre-miul pentru cea mai bunăimagine. autorul acesteia,

Pankaj Kumar a fost apreciat pentru „fluiditateaimaginii care a surprins excelent vibraţia şi culorilevieţii în india contemporană”. asoci-ind trei poveşti cu eroi de condiţiisociale diferite (o fotografă, un călugărşi un agent la bursă), Corabia luitezeu stabileşte subtile legături întreele prin trauma comună a celor trei,care trec prin experienţa transplantu-lui de organe. ceea ce le uneşte ţine detrimiterea la paradoxul lui Plutarh,care se întreba dacă o corabie rămâneaceeaşi după ce se înlocuiesc părţi dinea. este ceea ce întăreşte caracterulconceptual al peliculei care glosează petema dilemelor etice provocate depractica atât de frecventă a transplan-tului. dacă acest câştigător al MareluiPremiu a impresionat prin subtilitateaconcepţiei şi a construcţiei, filmul uru-guaian ploaie de vacanţă/ tantaagua, semnat de regizoarele ana gue-vara Pose şi leticia jorge romero, afost apreciat de juriul care le- a acordatPremiul special pentru că reuşeşte „să surprindăesenţa vieţii de familie”. a fost, probabil, cea mai sin-ceră şi spontană peliculă a secţiunii competitive,

izbutind să surprindă, cu simpli-tate emoţionantă, prin jurnalulunei vacanţe petrecute de o ado-lescentă împreună cu tatăldivorţat şi fratele ei mai mic,acel moment magic şi dureros înacelaşi timp, al trecerii de la ovârstă lipsită de griji la o alta, aresponsabiltăţii şi a conştiinţeide sine.

Premiat pentru cea maibună regie, japonezul rikiyaimaizumi propune cu Ceasulrău, pisica neagră/ I Catch aterrible Cat. „o excelentă come-die romantică plină de umornegru, care explorează naturasentimentelor în japonia con-temporană”, după părerea jura-ţilor. o alegere surprinzătoare a

stat la baza Premiului pentru cea mai bună interpre-tare, care a revenit actorului danez non- profesionistgustav dyekjaer giese, pentru rolul din nord- Vest/nordvest (regia Michael noer, danemarca), o incur-siune în lumea marginalilor. au rămas în afara pal-

maresului alte filme reuşite din spaţiul nordic, pre-cum deturnarea de tobias lidholm (cel care a sem-nat scenariul premiatului la cannes Vânătoarea) unexcelent thriller dar şi un studiu social despre nego-cierile unui proprietar de vapoare cu un grup depiraţi care cer o recompensă uriaşă în schimbul vie-ţii membrilor echipajului. interesanta producţie sue-deză Call girl de Mikael Marcimain, inspirată de uncaz real de prostituţie infantilă cu implicaţii politicea impresionat prin fidela reconstituire a epocii (anii70) dar a generat probabil rezerve datorită lungimiiexcesive.

În palmares au intrat şi un film din secţiuneatematică acesta e sfârşitul, producţia peruană ellimpiador (regia adrian saba, Peru), distins cu Pre-miul fiPresci, precum şi primul lungmetraj reali-zat integral în arabia saudită, cel dintâi semnat deo femeie, Wadjda (regia haifaa al- Mansour), recom-pensat cu Premiul Publicului.

secţiunea zilele filmului românesc a propus laaceastă ediţie mai puţine lungmetraje de ficţiune caaltădată, printre care se numără premierele domni-şoara Cristina de alexandru Maftei, adaptare dupăMircea eliade, filmul lui dan chişu déjà vu, o dra-medie despre un bărbat sfâşiat între amantă şinevastă filmată integral din perspectivă subiectivă(PoV) sau matei, copil miner, o dramă despre copiiiabandonaţi de părinţii plecaţi la lucru în străinătatesemnată de debutanta alexandra gulea.

Premiul principal al secţiunii româneşti a reve-nit însă unui documentar, aici... adică acolo, semnatde laura căpăţână juller, un lungmetraj care exa-minează mişcător raportul dintre iluziile şi realizări-le românilor care muncesc pe alte meleaguri pentrua- şi face apoi „un rost” acasă cu banii câştigaţi. câş-

tigătorul Premiului pentru debut a fost, în aceeaşisecţiune zilele filmului românesc, Paul negoescu,regizorul peliculei o lună în thailanda, deja pre-miat şi în alte festivaluri, precum cel de la sofia (cuPremiul fiPresci). la categoria scurtmetraj radujude a câştigat premiul principal cu o umbră de nor,recent selectată la cannes în secţiunea Quinzainedes réalisateurs. juriul a ţinut să acorde şi douămenţiuni, binemeritate de cecilia felmeri pentrupastila fericirii şi andrei tănase pentru Claudiu şicrapii.

strălucirea ediţiei a fost dată şi de destinatariipremiilor pentru întreaga carieră. celebrul regizorceh jiri Menzel a fost unul dintre ei şi a fost cea maitonică prezenţă pe scena galei de închidere unde aspus, printre altele: „am petrecut doar trei zile aici,dar au fost trei zile foarte fericite. am descoperit căromânia nu e atât de departe de cehia, cum pare pehartă. Mi- am dat seama că suntem mult mai apro-piaţi decât mi- am închipuit. am călătorit în foartemulte ţări, dar aici m- am simţit fericit”. asemenea de -claraţii obligă tiff- ul să continue la acelaşi nivel. r

Dana DumaContinuitate şi noutate

Festivalul a ţinut să cultiveatmosfera de normalitate şi a

demonstrat că spectatorii noştriumplu cinematografele atunci când

oferta este atractivă.

n TIFF 2013

ship oF theseus still

ploAie De vAcAnŢă

luminiŢA gheorghiu

36

ANUL XXIV t Nr. 7 (736)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

am fost de curând la zlatna, „poarta deintrare în ţara de Piatră”, oraşul acărui primă atestare documentară, subdenumirea de ampelum, datează din

anul 158 d.hr., de pe vremea împăratului romanantonius Pius, o aşezare care, în timpul lui septi-mius sever a fost ridicată la rangul de municipiumşi a devenit unul dintre cele mai importante centreurbanistice din Munţii apuseni. de- a lungul secole-lor, oraşul, care a primit toponimicul zlatna (dupăbogăţia auriferă a zonei), a fost, decenii la rând, unimportant centru industrial, dobândindu- şi, totoda-tă, însă, şi faima nedorită a unuia dintre cele maipoluate oraşe din ţară, motiv principal care a condusla închiderea celor doi mari coloşi industriali aiurbei. astăzi, la zlatna, necazurile ecologice aurămas doar o amintire, datorită îndeosebi primaru-lui silviu Ponoran – aflat la al cincilea mandat con-secutiv de primar – şi colaboratorilor săi apropiaţi.lansând, în oraşul de pe malurile ampoiului, primaediţie a unui festival internaţional de film etno-grafic (f.i.f.e.), primarul silviu Ponoran sublinia cuîndreptăţire în catalogul festivalului: „acum estemomentul ca lumea să vadă cum zlatna a renăscutdin propria- i cenuşă. la propriu şi la figurat”. dinpunctul meu de vedere, înfiinţarea acestui festival lazlatna, astăzi, când oraşul milenar zlatna ampe-lum, aşezat sub zidurile de cremene ale ţării Moţi-lor, îşi făureşte o nouă tinereţe, devenind o remarca-bilă atracţie turistică şi, iată, un important centrucultural al ţării, are o semnificaţie suplimentară, pecare, cu îngăduinţa cititorilor, ţin s- o detaliez. cutrei sferturi de veac în urmă, în ţara de Piatră, s- afilmat unul dintre cele mai spectaculoase filme etno-grafice din întreaga istorie a filmului documentarromânesc, Ţara moţilor de Paul călinescu, un filmcare a cucerit – la propriu – lumea, fiind distins,către sfârşitul anilor ’30 din secolul trecut, cu unpremiu important la exigentul festival al filmuluidin Veneţia. ei bine, în acest film de odinioară, exis-tă o secvenţă nepieritoare, aceea în care trei sătenivârstnici, la umbra unui gorun bătrân, deapănăamintiri despre avram iancu, pe care l- au cunoscutîn tinereţe, vorbesc fără să ştie că sunt văzuţi şiascultaţi, adică filmaţi şi înregistraţi: practic, avemde a face cu un emoţionant cine- verité „avant la let-tre”. este o secvenţă emblematică pe care eu, unul, oaşez drept „moto” la festivalul de film recent desfă-şurat la zlatna.

Participarea internaţională la această primăediţie a f.i.f.e. zlatna a fost modestă din punct devedere cantitativ, dar valoroasă în ceea ce priveştecalitatea, dovadă fiind faptul că două dintre premii-le importante ale festivalului (printre care premiulprincipal) au revenit unor filme de peste hotare pre-zente în selecţia competiţiei. filmul croato- sârb dela spicul de grâu la pictură (od zrna do slike) deBranko istvancic a repurtat Marele Premiu al festi-valului. Protagonistele acestui ingenios şi armoniosfilm sunt artistele populare croate din localitateasârbă Voivodina, care, cu ajutorul spicelor de grâu,crează impresionante picturi, sculpturi şi obiecte deartă aplicată. Practic, filmul explorează în profunzi-me, cu inventivitate, cultura şi exprimarea artisticăa minorităţii croate din serbia, consemnând relaţiilestrânse între viaţa cea de toate zilele şi fenomenul

artistic. Premiul pentru „celmai bun film străin” al festi-valului a revenit filmului bul-gar ruse de Vranimir Popov,un racord „trecut- prezent” înviaţa oraşului dunărean, încare ruinele vechii cetăţi(care atestă existenţa uneistrăvechi aşezări romane),„dialoghează” cu însemneleviguroase ale prezentului.dintre filmele româneşti pre-zente în festival s- a distinsfilmul mehedinţi – din legen-dă în prezent (producător exe-cutiv: radu tora, manager deproiect: constantin gherghe,director de imagine: raoulVentel), un film „bogat”, atâtprin documentaţia sa consis-tentă, cât şi prin încărcăturaemoţional- afectivă, prin natu-ra relaţiilor dintre legendă şiistorie în ţinuturile din

sud- vestul româniei, de pe podişul Mehedinţi, de pedealurile Motrului şi din câmpia înaltă a Bălăciţei.adevărate evenimente artistice ale festivalului aufost filmele drumul spre europa şi Conacele boiereşti– Imposibila întoarcere, distinse, de altfel, cu multi-ple premii ale festivalului. drumul spre europa (rea-lizatori: Valeru ciurea şi Visi ghencea), un film iro-nic, cu umor de bună calitate, cu imagini reale dinromânia veacului xxi, vorbeşte despre felul în caresuntem pregătiţi, noi, românii, să intrăm în mareafamilie a comunităţii europene, şi a fost distins atâtcu Premiul „Păcală”, cât şi cu Premiul pentru ceamai bună coloană sonoră. Conacele boiereşti – Impo-sibila întoarcere (realizator: Valeru ciurea, imagine:Maria ciurea) a fost, neîndoios, unul dintre cele maisubstanţiale filme ale festivalului, în tentativa de aevidenţia tragedia distrugerii adevăratelor monu-mente de artă care au fost conacele boiereşti, motivprimordial care a determinat juriul să acorde acestuivaloros „film politic”, Premiul de atitudine. Premiulpentru regie a revenit unui valoros cineast de viitor,cristi toporan, pentru filmul său pâinea la ţest, obinevenită şi inspirată evocare a unui obicei stră-bun, acela al facerii „pâinii la ţest” (ţestul nu estealtceva decât un capac din lut ars, încălzit cu ajuto-rul unor coceni de porumb arşi, sub care, când estebine încins, se pune pâinea la copt); autorul a maiavut un film în festival, la coteţe, deasemenea unfilm valoros, consacrat tot unui obicei străbun, acelaal pescuitului „la coteţe”, specific pescarilor dindelta dunării, reprezentaţi în film de un sătean vâr-stnic, de 84 de ani, care detaliază tainele acestui ori-ginal procedeu, moştenit din moşi- strămoşi. Premiulpublicului a revenit, la zalău, filmului Sânvăsâiul laGalda de Jos de Marinela Baba, un „ritual” seculardesfăşurat în ajun de an nou, la care participă doarfetele, în căutarea ursitului. Printre momentele deexcepţie ale festivalului s- a numărat, desigur, şi fil-mul Culegătorii de folclor de gabriel Boholţ, unexperiment tehnic deosebit (fiind, practic, primuldocumentar etnografic românesc realizat cu tehnica3d!), pe genericul căruia mai figurează elena Boholţ(scenariul), alex tiebrecht (imaginea), titus tihă-uan (montajul). juriul a acordat acestei realizăriPremiul pentru film experimental. regizorul gabrielBoholţ – care a fost, când nu şi- a dat „în petec”, unuldintre principalii animatori ai festivalului (de la ideela desfăşurare) – a mai avut un film valoros în com-petiţie, Ignat în maramureşul istoric, prin careîncearcă să demonstreze (şi reuşeşte) că tradiţionalasărbătoare a „tăierii porcului” din fiecare 20 decem-brie, are, în Maramureşul istoric, conotaţii speciale.În palmaresul juriului figurează şi alte câteva pre-mii pe care le consider meritate. Mă refer la Premiulpentru imagine acordat filmului tălmaciu de rodicaPavel (cu mai mulţi operatori de imagine), o mono-grafie a satului sibian tălmaciu, care a fost, altăda-tă, o comunitate de saşi şi care păstrează vestigii alevechilor castre romane. un premiu pentru montaj afost acordat filmului maramureş de gabriela dima,care vorbeşte convingător despre câteva dintrecomorile cele mai de preţ ale locurilor, monumenta-lele porţi maramureşene, obiectele din lemn scul-ptat, măştile de sărbătoare, cergile, covoarele şi şter-garele din casele ţărăneşti, portul popular. un pre-

miu cu semnificaţii speciale a fost Premiul „junior”,nu de alta, dar el a revenit unui film sensibil, mugurde tradiţie, ai cărei realizatori şi producători au fostabsolvenţii cursurilor de operatorie, regie şi montajdin cadrul centrului artelor vizuale zlatna, judeţulalba. am parcurs, în rândurile de mai sus, palmare-sul competiţiei, dar printre celelalte filme înscrise încompetiţie s- au numărat şi altele care merită să fieamintite, precum prinsul verilor şi văruţelor şi ªeză-toarea ampoiţa de Marinela Baba, purtătorii dedatini – maria deac poenaru şi Constantin perţa degheorghe nedea, micile vedete la ţară de arianaPendiuc, la adăpostul umbrelei şi ursul de dărmă-neşti de Bogdan ciubotaru, drumuri de credinţă –Vâlcea de ovidiu dumitrana, Boboteaza la zimniceade ion obretin, Satul românesc, un film realizat deVox tV galaţi.

am avut onoarea şi plăcerea să fac parte dinjuriul festivalului, alături de regizorul geo saizescu– preşedintele juriului –, de regizorul al.g.croitoru,de vicepreşedintele institutului cultural românhoria Barna, de actorul sebastian Papaiani, deactriţa româno- canadiană claudia Motea, de redac-torul radio Marian stere, de reprezentantul „româ-niafilm” Marcel negruţi, de viceprimarul din zlatnanicolae clonţa, de proprietara firmei „alba aluminius.r.l.” zlatna Mălina dragnea şi de profesorul demuzică zlătnean horia tanislav. oficiul de prezen-tator al întregii manifestări a revenit unui eminent„maestru de ceremonii”, prietenul de- o viaţă octa-vian ursulescu. Printre proiecţiile „hors concours”ale festivalului s- au numărat şi filme reprezentati-ve ale unor membri ai juriului, unul dintre ele fiindla porţile pământului de geo saizescu, pe scenariullui d.r.Popescu (un film realizat în ambianţa Mun-ţilor apuseni de acum aproape jumătate de secol, cugeorge constantin, sebastian Papaiani, ilincatomoroveanu, gheorghe Popovici- Poenaru, demrădulescu, Marga Barbu, florina luican, Mitzuraarghezi); la zlatna, înaintea proiecţiei, regizorul geosaizescu şi actorul sebastian Papaiani au rememo-rat întâmplări din timpul filmărilor. Într- o altăseară, pe ecranul festivalului a rulat scurt metrajulregizorului al.g. croitoru anotimpul mireselor, unfilm multiplu premiat peste hotare, de fapt un „pui”al lung metrajului Vârstele omului, care ne- a prile-juit şi reîntâlnirea cu tinereţea protagoniştilor,Micaela caracas şi Vistrian roman (nu voi obosi săspun că soarta actriţei Micaela caracas în cinemato-grafia română a fost nespus de tristă, actriţa n- a maibeneficiat, după debutul strălucitor, la 16 ani, în fil-mul lui al.g.croitoru, decât de vreo două- trei rolurimai acătării – printre care rolul Patroanei din miti-că popescu, filmul lui Manole Marcus – deşi ar fimeritat, neîndoios, zeci şi zeci de roluri pe măsură).ar mai fi de subliniat faptul că serile festivalului,desfăşurate pe un stadion cu tribune pline şi cu unecran şi o scenă montate în mijlocul terenului, auconţinut emoţionante momente artistice, muzică şidansuri populare specifice zonei, un spectacol impre-sionant, „istoria zlatnei”, o reconstituire artistică atumultuoasei existenţe milenare a străvechiuluiampelum, reputaţi solişti din alte părţi ale ţării, cumelodii de amplă audienţă. În cele trei zile ale fes-tivalului s- a desfăşurat şi o impresionantă „paradă”a portului popular din zona zlatna în cadrul căreia,pe aleea pietonală din centrul oraşului – între loco-motiva „Mocăniţa” şi stadion – , localnicii din satelecare aparţin oraşului zlatna şi- au prezentat portul,obiceiurile şi cântecele, fiind călduros aplaudaţi denumeroasa asistenţă. au fost, aşadar, la zlatna, înzilele primei ediţii a f.i.f.e., momente de reală şiintensă emoţie, de naturi diferite, în care cinemato-graful a deţinut, fireşte, „partea leului”. n- aş vrea săînchei aceste rânduri fără a sublinia încă o dată –chiar dacă am lăsat să se înţeleagă de la început –,că „sufletul” acestui important festival de filme etno-grafice (căruia îi dorim şi- i prevedem o viaţă lungă)a fost primarul zlatnei, silviu Ponoran, împreună cudoamna sa, adina Ponoran, adevărate „garanţii depermanenţă” ale unei manifestări culturale presti-gioase, organizată în inconfundabila enclavă de spi-ritualitate a ţării de Piatră. r

Călin CălimanLa Zlatna, un important festivaletnografic internaţional

„Acum este momentul ca lumea săvadă cum Zlatna a renăscut din

propria- i cenuşă. La propriu şi lafigurat”.

37

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2013

am fost pentru prima oară la slatina- ca-racal- corabia, pe 29- 31 mai 2013.habar nu aveam ce manifestări literaresunt în judeţul olt, nici ce scriitori sunt

în viaţă aici. Ştiam doar că Paul aretzu locuieşte lacaracal (redactor- şef la revista ramuri din craiova,profesor la caracal, poet, critic, eseist, inclusiv înregim religios; îl invidiez, ajutat de un frate a cum-părat o a doua casă a lui, un „apartament al aviato-rilor, cu patru camere”, în pădure, la preţ avantajos,nu departe de caracal şi de celebrul deveselu – undearmata sua aduce azi scutul antirachetă; în acestapartament vine zilnic de la caracal cu maşina lui;aici citeşte şi scrie; e unul dintre cei mai serioşi şiplini de duh scriitori pe care îi cunosc). am fostîncântat să aflu (întâi de la Marian drăghici, laureatal Premiului „Virgil Mazilescu”, apoi prin Paul aret-zu, laureat şi el al acestui premiu pentru poezie acor-dat în oraşul în care s- a născut Virgil Mazilescu, lacorabia; Marian drăghici e un oltean din osica desus, comună aflată între slatina şi caracal; înaceeaşi comună e născut şi poetul şi publicistul nico-lae coande, azi stabilit la craiova) că sunt invitat lafestivalul intitulat „Poezia în olt”. juriul premiilorce se vor acorda acum la „Poezia în olt” a fost formatdin marele critic şi poet (s- a subliniat public valoareasa şi aici) gheorghe grigurcu, preşedinte, laureat alPremiului „Virgil Mazilescu”, Paul aretzu, MirceaBârsilă, laureat şi el al Premiului „Virgil Mazilescu”,şi dumitru aug. doman – juriu prezent laslatina- caracal- corabia (plus Marian drăghici,„absent motivat”), în faţa căruia nu poţi decât să- ţiscoţi pălăria şi să mulţumeşti că n- aifost uitat. interesant, din 2010 nu s- aumai acordat premii, s- a reluat în anul2013 acest mecanism… „Poezia în olt”– trei festivaluri sub un singur titlu, cutotul aparte, a avut loc în prima zi, 29mai, la slatina (festivalul „ion Minu-lescu”, care a acordat un premiu pen-tru un tânăr scriitor – anul acesta ofe-liei Prodan, înaintea ei au mai primitpremiu livia roşca, linda MariaBaros, cosmin Perţa şi cătălina cadi-noiu, din 2007 până în 2010); apoi, în adoua zi, 30 mai, desfăşurat la caracal(unde festivalul „Virgil carianopol” i- aacordat premiu unei debutante, absol-ventă la litere la Bucureşti, simonadumitrache din caracal, cenaclistă dea lui Paul aretzu, iniţial); şi în a treiazi, pe 31 mai, la corabia (unde festiva-lul „Virgil Mazilescu” i- a acordat Mare-le Premiu pentru poezie „Virgil Mazi-lescu”… celui ce scrie aceste rânduri, şiPremiul de excelenţă „Virgil Maziles-cu” actorului emil Boroghină, născutla corabia, fost director al teatruluinaţional din craiova; „de- a lunguldirectoratului său, tnc a participat la97 de festivaluri în peste 35 de ţări depe toate continentele şi a câştigat peste 100 de pre-mii naţionale şi 12 premii internaţionale, câteva dinele fiind considerate dintre cele mai importante obţi-nute vreodată de teatrul românesc”).

am plecat pe 29 mai dimineaţa din Bucureşti ladrum pe autostradă, iar de la Piteşti am luat- o spreslatina (unde am fost cazaţi două zile la hotel Parc;jurnal: „fără decont benzină”), însoţit de prozatoareadoina Popa şi de ofelia Prodan. Manifestarea „Poe-zia în olt” e coordonată de Paul Matiu, directorulBibliotecii judeţene „ion Minulescu” olt- slatina (ionMinulescu nu e născut la slatina, ci la Bucureşti, dara copilărit la slatina, de unde e originară mama sa;francmason împreună cu soţia sa, poeta şi autoareade piese de teatru claudia Millian, ion Minulescumoare la 63 de ani, „în urma unui colaps cardiac”, în1940; claudia Millian prinde anii cei mai grei aicomunismului, moare la 74 de ani, în 1961). laintrarea în Biblioteca judeţeană- Bj sunt standuride carte (vom asista, de altfel, la mai multe lansări;de departe, iese în evidenţă editura aius din craio-va a lui n. Marinescu, director, prezent aici alăturide constantin M. Popa, redactorul- şef al revisteimozaicul, revistă editată de această editură, alăturide Petrişor Militaru, gabriel nedelea şi adrianMichiduţă; ne amuză editura hoffman din scorni-ceşti, care a anunţat că publică de regulă o carte pezi, primind în 2012 „diploma locului 1 în top profit

românia”; la „oferte imbatabile”, editura hoffmananunţă pe site- ul ei: „publicăm 100 de exemplare dinlucrarea dumneavoastră cu 500 lei”; între cei lansaţie şi poetul Viorel Păcală, poliţist; eram să uit, poetoltean e şi aurelian titu dumitrescu, din caracal).asistăm şi la lansarea revistelor mozaicul din craio-va (numărul 5 / 2013 e dedicat suprarealismului, eextraordinar cum reuşeşte această revistă să recupe-reze memoria „hazardului obiectiv”) şi a revisteioltart din slatina, de care aud acum (ajunsă lanumărul 3), condusă de c. Voinescu (care scoate înevidenţă ediţia a iii- a a festivalului de teatru de lacaracal, din 10- 19 mai 2013, din superbul teatru dincaracal; pe scena de aici s- au acordat premiile pen-tru debut ale festivalului „Virgil carianopol”; amaflat că Varujan Vosganian, pe când era ministru alfinanţelor, a alocat 56 de miliarde de lei vechi pen-tru reabilitarea acestui teatru cu temelia pusă în1896 de către un arhitect austriac; reţin din „unelte-le din hârtie” ale lui Paul aretzu, publicate de aceas-tă revistă: „să rămâi prost înseamnă cu adevăratsă- ţi iroseşti viaţa”). suntem invitaţi să bem o cafeaîn biroul directorului Paul Matiu (mai târziu necheamă la un sandviş aici; jurnal: subliniez, astfel,modelul de gazdă), venim apoi întârziaţi la sala delectură a Bj, la simpozionul „scriitori olteni”, înce-put de la ora 11 – la prezidiu, gheorghe grigurcu şiPaul aretzu. coincidenţă, pe 29 mai e ziua de naşte-re a lui Paul aretzu, a împlinit 64 de ani (e aplaudatcu dragoste de către toţi cei prezenţi). tocmai eralăudat Paul aretzu de un profesor- amic, Pimenionescu (care începe cu o „amabilitate”, că Paul aret-

zu e atât de prolific, încât el, Pimen ionescu, nu aputut să- i citească toate cărţile; a mai subliniat cământuirea poate veni şi prin poezie sau că Paul aret-zu „operează cu energie şi har”). Întreb de curiozita-te ce scriitori olteni în viaţă sunt în evidenţa Bj, aflude binecunoscuţii Marian Victor Buciu şi n. coande,în afara lui Paul aretzu sau Marian drăghici şi de(necunoscuţi mie) sonia cuciureanu, ion georgescu,gh. Mihail, gabriel şi iancu tănăsescu sau gh.truţă… neuitând că mari creatori olteni au fost c.Brâncuşi, eugen ionescu (născut la slatina; nu con-tează pretenţia urmaşilor lui, de a- i rupe rădăcinileromâneşti) şi tudor arghezi – doar că e o mare dis-pută legată de olteni de dincoace şi de dincolo de olt,est- vest, inclusiv la slatina (aici, dincolo de olt, lavest, începe fostul judeţ romanaţi; „situat în drumullegiunilor către apulum, în inima daciei traiane,aici se află romula- castru, pe urma cărora arheolo-gii au făcut numeroase descoperiri – şi Malva (cele-iul de azi), situată din punct de vedere strategic pedunăre”; jurnal: istoricul Paul Matiu m- a molipsit;de altfel, domnia sa a ţinut să vizităm muzeele deistorie din slatina, caracal şi corabia şi ne- a oprit şila Mănăstirea Brâncoveni (unde sunt puse la păstratinclusiv coloane de piatră sculptate ale fostei Mănăs-tiri Văcăreşti din Bucureşti, demolată de cei doi dic-tatori, soţii ceauşescu; am fost surprins să aud acumcă sora lui n. ceauşescu a repus în funcţiune Mănăs-

tirea Brâncoveni, părăsită; această soră, elena Băr-bulescu, s- a îngrijit şi de reabilitarea altor mănăstiridin judeţ; jurnal: la Mănăstirea Brâncoveni curge şiazi izvorul tămăduirii la care s- a spălat Matei Basa-rab şi s- a curăţat imediat de bube, ne- a asigurat dră-guţa maică prezentatoare) şi la cetatea sucidavei,unde am admirat fundaţia primei biserici creştinebizantine de la noi, „cu altarul spre răsărit”, şi amcoborât în adânc, pe scări, până la „izvorul secret”, lacare apelau localnicii când cetatea era asediată;izvor din antichitate care e perfect conservat şi azi;am băut apă din el şi ne- am pus o dorinţă!)… Paularetzu ţine o comunicare despre Virgil carianopol(1908- 1984; a fost afiliat la un moment dat grupuluiavangardist de la „unu”, apoi s- a reprofilat după1936 pe tradiţionalism; din 1956 până în 1963 afăcut închisoare politică la aiud şi Periprava) –întors din puşcărie, Virgil carianopol venea pe furişla caracal, „avea haine decalibrate pe el, veneamereu însoţit de soţia lui”; după episodul avangar-dist, între 1931- 1934, a fost un poet naţionalist- creş-tin până în 1942, apoi a adoptat un sentimentalismregional şi o poezie a tradiţiei, reflectând o maresuferinţă, e citat cu: „o, dimineţi ale aristocraţieimele” sau „tarlale de tristeţi” sau „cineva dinlăun-trul meu scrie” (Virgil carianopol a copilărit la izbi-ceni- olt, unde a copilărit şi ion stratan; motiv să sepună problema extinderii festivalurilor în judeţulolt, să apară şi festivalul „ion stratan”; personalm- am mirat că nu se pune şi problema apariţiei unuifestival „Marin Mincu”, născut la slatina, oraş atot-prezent în opera lui; în nici un caz, mi s- a răspuns,Marin Mincu s- a certat cu toţi responsabilii judeţu-lui olt, înjurându- i cât a trăit că nu- i retrocedează oparte dintr- un parc din slatina, proprietate a fami-liei lui, cu acte). după manifestarea literară, m- ambucurat de parcurile slatinei (inclusiv cel dedicat luieugen ionescu, în care domină statuia marelui scrii-tor; eugen ionescu poartă şi numele unui centru cul-tural, cu mai multe săli de spectacole, de necrezut) şifântânile arteziene „automatizate”, luminate color,unele în trepte, apoi clădirile oraşului istoric şi podulpeste olt (terminat în 1891, este primul pod de metalpeste un râu din românia) şi măreţia oltului de aici.lasă că am ajuns la slatina în ziua în care româniaa fost acoperită de praful saharian (am aflat maiapoi de la ştiri, de la televizor) şi eu nu înţelegeam

de ce toate maşinile sunt pe aicipline de praf, când mie mi se păreacă respir aer curat.

Pe 30 mai am mers la caracal,am vizitat Muzeul romanaţiului,ne- am plimbat (până a început ploa-ia) pe aleile parcului Constantinporoineanu, „recunoscut în europaca al treilea parc natural ca dimen-siune. numele a fost ales în aminti-rea lui constantin Poroineanu, celcare a donat terenul şi întreaga saavere oraşului. Parcul este realizatdupă proiectele arhitecţilor redonţşi Pinard, necesitând iniţial lucrăride asanare a smârcurilor şi canali-zarea subterană a terenului”. apoiam admirat teatrul din caracal, „cuaccentele lui neobaroce şi neorenas-centiste”. Pe scena acestui teatrugh. grigurcu a vorbit de poeţii uitaţiazi, care au fost în centrul atenţieipână la revoluţie, aflaţi într- o mar-ginalitate pe care n- o merită, fiind opierdere a literaturii în faţa conştiin-ţei de sine. era mulţumit că în jude-ţul olt poeţii Minulescu- cariano-pol- Mazilescu sunt omagiaţi, dedi-cându- li- se un festival…

Pe 31 mai 2013, la corabia – după lansarea noiiantologii Virgil Mazilescu (intitulată „opera poeti-că”, ediţie îngrijită şi prefaţă de gabriel nedelea,apărută la editura aius), cu moment poetic din Vir-gil Mazilescu, susţinut cu succes de elevi de liceu dincorabia şi recital sobru emil Boroghină (Virgil Mazi-lescu şi M. eminescu), a urmat festivitatea Premiu-lui de Poezie „Virgil Mazilescu” (în primul an, în1998, acest premiu s- a acordat la trei poeţi: ileanaMălăncioiu – opera omnia, a. t. dumitrescu, carterecentă, şi debut Paul Vinicius; motiv să aibă locurmătoarea premiere trei ani mai târziu, în 2001 –Mariana Marin; apoi, până în 2010, când s- au opritpremierile, au mai primit acest premiu Paul aretzu,al. condeescu, ion stratan, ion Mureşan, gh. gri-gurcu, Mircea Bârsilă şi Viorel Padina- abălaru,Marian drăghici şi cristina ispas, gabriel chifu), cuprezentări critice remarcabile (citite de gh. grigurcuşi Paul aretzu) ale celui ce scrie aceste rânduri, mul-ţumind (într- un an ciudat). r

n Pe cont propriu

liviu ioan stoiciuTrei festivaluri cu premii, în treioraşe, sub un titlu: Poezia în olt

lupta politică între putere şi opoziţie,aceasta din urmă într- o continuăcampanie de refacere sprijinită de ocampanie de presă

resuscitată, umple zgomotos arenapublică în scopul renaşterii, fieaceasta chiar scurtată de la un anla şapte luni de neleapcă, cum semai zice în popor. Şi nu e de mirarecă revista 22 ocupă cea mai mareparte a ecranului, fiind cu ochiimăriţi zi şi noapte la ce face oricum face actuala guvernare,reprezentată cu aplomb mai ales deantena 3, prezentă în mai toatestraturile socio- politice. cunoscu -tul analist andrei cornea percepeaceastă compoziţie jurnalistică cafiind într- o vizibilă ofensivă, cei dela putere fiind preocupaţi mai mult de reformareaeconimico- socială, groaie de la cap la coadă, dar carea „abuzat” de putere în vara lui 2012. Prin„coabitarea” aceea instantanee Băsescu ar fi începutsă crească în sondaje – oricum, trăim în ultimul timpîntr- o „românie schizofrenică”.

această degringoladă simţită aproape până laultimul cetăţean a afectat într- un fel sau altul, şiscena culturală simpatizată, în mod special, de fostaguvernare şi de Băsescu însuşi, scenă culturală pecare a fost impus abuziv de gabriel liiceanu ca „celmai mare scriitor român”, Mircea cartărescu, caredeplânge criza morală şi intelectuală a lumii în caretrăim şi se însingurează: „că trăiesc în austria, înamerica sau în românia e total indiferent pentrumine. Înstrăinarea e aceeaşi, îngrijorat, mai ales deimplacabila destructurare a valorilor, a educaţiei, aculturii, a artelor”.

Mai ofensivă şi mai bucuroasă de unele„sincope” ale guvernării usl, inevitabile pentruoricare altă guvernare, se dovedeşte a fi analistaandreea Pora, care îl găseşte „cap ispăşitor” peandrei Marga, care nu a reuşit, din cauzamandatului nedus la capăt, să cunoască bine stareafostului icr. analista consideră, printre altele, că„Marga a pierit pe mâna pe care a lins- o, apoliticului, Pnl luptând cu baioneta insultelor şi aagresivităţii ca icr să fie trecut de la Preşedenţie laograda senatului”. (idem, 24 iunie) icr a fost trecutacolo unde a fost altădată... În privinţa guvernăriiusl, analista consideră că „Ponta a vrut să facătreburile murdare cu mâna lui antonescu, darintervenţia lui Băsescu, poate sau nu a coabitării, i- adat totuşi şi lui socotelile peste cap (...), Băsescu parea fi obţinut tot ce a vrut: dezbateri critice, tensiuneîn usl, un stand- by în care multe se pot întâmpla”.

analistul alexandru lăzescu observă în timpfaptul că „pentru mulţi politicieni români, oriceincursiune în afara hotarelor pare să fie o adevăratăaventură. de aceea se şi simt copleşiţi şi neajutoraţiguvernanţii”.

dilema imprevizibilului andrei Pleşu găseştenecesar să ne mai informeze despre vorbăraiaactuală din viaţa socio- politică, subiect deschis deanalistul andrei Manolescu, în felul următor: „dacă

românii sunt mai trăncănitori de felul lor dinpricina, poate, a spiritului latin, caracteristicaaceasta a cunoscut, în ultima vreme, uneletransformări, comparativ cu perioada comunistă.acum, iată, ne aflăm în plină epocă a vorbirii fărărost, în plin haos al trăncănelii inutile sau

iresponsabile. (...) Vorbaînlocuieşte fapta. Vorbitoriisunt la putere. Şi nu neinteresează dacă îi ascultăcareva, important e că ei seexprimă (...). se vorbeştedespre vorbe. Vorbesc înparalel unii cu alţii sau sesuprapun, fără să se maiasculte între ei. (...) dincolo

de discursurile şi dezbaterile publice, în particular,lumea trăncăneşte la telefonul mobil în neştire.

instrumentul a devenit mai indis -pensabil decât orice altceva. (...)libertatea de expresie s- a trans -format în libertatea de exprimare”.(idem, 19 iunie) analistul pune,astfel, în oglindă întreaga clasăpolitică, de la cap la coadă!

Privite din toate unghiurile,ştirile umplu spaţiul în cantitatemare de expresia anodinului, alucrurilor mărunte, trecătoare, nelămureşte sociologul Mircea chivu,în felul următor: „aparent comu -nicarea e azi mai eficientă, sepretrece în timp real, nu mai existăbariere de spaţiu. Poţi răspunde las.m.s.- uri în timp ce ea moare pe

scenă, poţi schimba e mail- uri de afaceri pe plajă. (...)Problema e ce ramâne? de cele mai multe ori nimic,în afara unor eventuale emoţii”. toate acestevorbării ne fac să credem ceea ce spunea n. iorga:„gândul nu se coboară acolo unde se aude preamultă vorbă”.

referitor la spaţiul politic, Cultura nu pierdenici ea prilejul de a aborda, număr de număr,problema social- politică, văzută prin prismafenomenului economic. analistul aurelian giugăliese la „drumul mare”, unde observă şi analizează„salariile compensatorii şi jaful”, întrebâdu- se în celume trăim (ca şi sabato) dacă marii corupţi suntlăsaţi liberi, iar sărăcia este consideratăsubversivă?”.

intrând de la bun început în subiect, analistulconstată că guvernul „informează asupra dinamiciicheltuielilor fără măsură din românia de azi. aşaîncât cei mulţi, obedienţi, sărăntoci contemporani(...) află, pe de o parte, cât de gravă este nesimţireadin spaţiul public şi, pe de altă parte, cât denecruţător este premierul cu cei care au obrazulgros. românii lipsiţi de siguranţa vieţii de zi cu zidescoperă cum alţi conaţionali de- ai lor, angajaţi laintituţii publice, au impertinenţa fantastică să- şidistribuie între ei (...) salarii de zeci de mii de europe lună şi, atenţie, salarii compensatorii de sute demii de euro. Pare un coşmar fără sfârşit”. (iunie,2013). continuându- şi analiza, autorul invocă „totsoiul de anomalii legislative, funcţia unui ajutorsocial a fost malformată şi s- a ajuns la salarii alebogăţiei. să primeşti un venit lunar de mii de euro şisă ai tupeul ca statul să- ţi ofere salariicompensatorii ce depăşesc cuantumul veniturilorunor cetăţeni pe durata mai multor vieţi, ei bine,aceasta nu se numeşte în nici un chip impozitareaobrazului gros” (...) În românia privilegiaţii sorţii,cei care nu au niciun fel de morală, au deturnatsensul salariului compensatoriu, care acum senumeşte salariul „bogăţiei grobiene”.

statul opoziţional gândit de guvernare este oimprovizaţie, un voluntarism politic, după analistulioan stanomir, care se exprimă astfel: „Precipitareaîn adoptarea unei constituţii nu este un semn dematuritate, ci unul de involuţie democratică”,explicată prin „rapiditatea cu care membrii comisieiparlamentare de revizuire a constituţiei acţionează

adoptând (...) ceea ce dăunează actuala iniţiativă derevizuire ar fi chipurile faptele de voluntarismpolitic şi de lipsa de viziune intelectuală (...) înpofida recomandărilor comisiei europene de laVeneţia şi a recomandărilor făcute de ue, procedurade schimbare a legii fundamentale suferind de viciicare îi pot fi fatale – absenţa reacţiei publice şiideologice care să confere trăinicia viitoruluisacrificiu, ignorarea producţiei, a consumului şi anegocierii” etc., etc. cu o asemenea frazare dusăpână la capătul aberaţiei şi al absurdului nu sepoate, într- adevăr, elabora o nouă constituşie deactuala opoziţie!...

analista raluca alexandrescu, ceva maiinspirată în alte demersuri publicistice, descoperă(glorie imaginaţiei) faptul că „în sfârşit, discuţiile pemarginea modificării constituţiei reuşesc săaprindă, în mod uniform, de la stânga la dreapta,spiritele. nu prevederile privind proprietatea şitransformarea parlamentului într- un soi detribunal al poporului (...) au inflamat cel mai multpolemicile la tV, în presa scrisă şi pe site- urile desocializare (...) deşi ne îndreptăm, cu paşi repezi,spre o contituţie mult mai puţin liberală, în mod cutotul paradoxal, actantul principal al transformă -rilor este preşedintele Pnl (...) care a reuşitperformanţa de a scoate atât de mult în evidenţăcaracterul profund neliberal al formaţiunii condusede crin antonescu”, aflat zice- se, pe drumul „sprecea mai liberală constituţie”.

analista Brânduşa armanca găseşte un singurrăspuns la întrebarea „ce face cine se supără pepresă?”, şi anume: „golăneii cu priză la mass- mediasau produs de presă i se poate spune stâlp şi îninstanţă, dacă nici codul deontologic, nici bunul- simţnu ajută”. În apărarea Monicăi Macovei se spunecum că aceasta „a ales să nu se pronunţe pemarginea justiţiei în apărarea onoarei reputaţiei şiimaginii sale. Întrebată de jurnalişti, a subliniat căorice demnitar trebuia să îşi asume o protecţie înfaţa unor manifestări critice sau ostile. a fi slujitorcredincios al unui partid sau al unei coaliţii, ci nuslugarnic, cum mai sunt destui şi pe la noi, te

descalifică de sus până jos – este şi cazul analiştilorfără nicio excepţie, din o parte a presei ataşată cutrup şi suflet politicii slujite. se poate constata pescară largă că politica atârnă dintotdeauna de un firde păr. Progresul are loc doar când liderii curajoşi şipricepuţi nu pierd ocazia de a schimba lucrurile înbine” – dacă vrem să- l cităm neapărat şi pe harrytruman. r

38

ANUL XXIV t Nr. 7 (736)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Marin Radu MocanuRevizuire globală

■ semnal editorial ■ EuroPress Group

► Dan perşa, Viaţa continuă

► Frank Wedekind, teatru

► mircea ioan casimcea, Misterul cărţii

■ semnal editorial ■ Ideea Europeană

► c. miu, t. mămăligan, c. ştefan, românia în calea ameninţării teroriste

► petru Demetru popescu, Prinţ şi spadasin, vol. 1

► petru Demetru popescu, Prinţ şi spadasin, vol. 2

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2013

39

Cărţile noastre pot fi găsite în librăriile de calitate din ţară.Vă invităm să nu le căutaţi în Librăriile Humanitas!

www.contemporanul.ro

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare lunar 5 lei

Pentru anul 2013 vă invităm să văabonaţi la revista Contemporanul

ABONAMENT ROMÂNIA: 60 LEI/AN

ABONAMENT STRĂINĂTATE: 70 EURO/AN

Taxele de expediere sunt incluse în această sumă.

Asociaţia CONTEMPORANUL

Adresa: OP 22, CP 113, Sector 1, Bucureşti Cod fiscal: 26718854 Cont Lei: RO61RNCB0072115479360001Cont Euro: RO34RNCB0072115479360002BCR Filiala Sector 1 Bucureşti

Adresa redacţiei: Asociaţia CONTEMPORANULC. P. 113, O. P. 22, Sect. 1,Bucureşti, cod 014780 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18E- mail: office@contemporanul.ro;

contemporanul@yahoo.comAbonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania Naţională „Poşta Română” S.A., Acta LegisSRL, Zirkon Media, S.C. Orion Press Impex 2000 SRL,S.C. Manpres Distribution SRL, S.C. MT Press Impex SRL.Revista este distribuită de Editura Regală SRL (tel.:021 317 90 81), Press Point Distribution SRL. Poate fi cumpărată din magazinele InMedio, Relay, Octagon.

www.contemporanul.rowww.ideeaeuropeana.rowww.librariapentrutoti.rowww.bibliotecaeuropeana.rowww.europressgroup.ro

■ eveniment

galeriaartistilor.roFundaţia Culturală Ideea Europeană anunţă lansarea platformei on line galeriaartistilor.ro, prin care ne propunem să promovăm o seamă de artişti

români. În cadrul platformei bilingve vor fi organizate o serie de secţiuni ce vizează romancieri, prozatori, poeţi, critici şi istorici literari, oameni de ştiinţă,pictori, sculptori, graficieni, actori, regizori ş.a. Între numele promovate: Ana Blandiana, Ştefan Borbély, Nicolae Breban, Emil Brumaru, Augustin Buzura,Aura Christi, Diana Cozma, Mircia Dumitrescu, Vasile Gorduz, Ileana Mălăncioiu, Virgil Nemoianu, Basarab Nicolescu, Lucian Pintilie, Ioan Es. Pop,Dumitru Radu Popescu, Doina Ruşti, Eugen Simion, Nichita Stănescu, Virgil Tănase, Eugen Uricaru, Monica Săvulescu Voudouri, Vladimir Zamfirescu ş.a.

galeriaartistilor.ro are ca obiectiv sporirea vizibilităţii şi cunoaşterii valorilor româneşti în lumea de astăzi, în care romancierii, prozatorii, poeţii,criticii şi istoricii literari, oamenii de ştiinţă, pictorii, sculptorii, graficienii, actorii şi regizorii români alcătuiesc un capital de imagine uriaş. Scopul proiectuluieste promovarea culturii, literaturii române vii şi a civilizaţiei naţionale în ţară şi în străinătate.

Parteneri de proiect: Asociaţia Contemporanul, revista Contemporanul, Academia Română, Fundaţia Naţională de Ştiinţă şi Artă, Societatea Culturală „Balkania Contemporană” (Atena), Club A,Associazione Socio-Culturale „Vocea Romanilor”

Parteneri media: Ring, Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi Editurilor (ARPE), Radio România Cultural,

Federaţia Editorilor şi Difuzorilor de Carte din România (FEDCR), Corectbook etc.

www.ideeaeuropeana.ro, www.europressgroup.ro, www.librariapentrutoti.ro, www.bibliotecaeuropeana.ro, www.contemporanul.ro