Mona Dana Intoxicaia cu argint FMFO, Specializarea Farmacie LP Toxicologie , An IV, Grupa 5

Intoxicaia cu argintArgintul este un metal greu, dur, putin friabil, putin volatil, cu reactivitate scazuta si caracter slab electropozitiv. Ca metal este cunoscut din cele mai vechi timpuri, fiind folosit ca metal pretios dar si in scopuri terapeutice . In prezent se foloseste pentru actiunea sa antiseptica si germicida in combinatie cu azotul, sau sub forma de compus organic . Intoxicatii cronice cu argint se pot produce in locurile unde se lucreaza cu compusi ai acestui metal si anume : la bijutieri, in industria extractiva, la prepararea aliajelor sau compusilor organici, la fabricarea oglinzilor, monezilor, in laboratoarele foto, in atelierele de vopsitorie. Argintul formeaza saruri insolubile cu fluorul, clorul, oxigenul, sulful, fosforul si saruri solubile cu azotul. Argintul metalic este putin toxic, dar poate prin sarurile sale sa dea intoxicatii cronice. Argintul si compusii sai pot patrunde in organism pe 3 cai : a) digestiva prin ingerare, b) respiratorie prin inhalare, c) cutanata prin pielea sanatoasa sau lezata. Locul de actiune al argintului este la nivelul proteinelor pe care le precipita. Fenomenele de intoxicatie acuta se manifesta prin: tulburari digestive, dureri faringiene, gastroenterita ce uneori poate fi hemoragica, vomismente albicioase care se inegresc la lumina ( datorita combinatiei argintului cu clorul de la nivelul stomacului, dand clorura de argint ) . Materiile fecale sunt negre, prin combinarea argintului cu sulful prezent in colon . La concentratii, sau doze mai mari, se produce decesul prin ulceratii digestive, tahicardie si colaps, doza letala pentru un adult fiind de 10 grame .

1

Intoxicatia cronica, denumita si argirism, sau argiroza, este mai mult de natura profesionala si nu medicamentoasa . Timpuriu in argiria generalizata se dezvolta colorarea grialbastra a gingiilor, progresand in timp la afectarea pielii. Pigmentarea cutanata este gri, metalic sau gri-albastra si poate fi clinic aparenta dupa citeva luni, dar necesita o evolutie de citiva ani si depinde de gradul de expunere. Hiperpigmentarea este mai aparenta in zonele expuse la soare ale pielii: mai ales pe frunte, nas si maini. La unii pacienti intreaga piele capata o culoare gri. Sclerele, patul unghial si mucoasele pot deveni mai pigmentate. Viscerele tind sa prezinte o coloratie albastra, incluzind splina, ficatul si intestinul, elemente evidente in timpul chirurgiei abdominal sau postmortem. Complicatiile argiriei cuprind: casexie, uremie, albuminurie, degenerare grasa a ficatului, rinichilor si cordului, hemoragie, trombocitopenie idiopatica, fluiditatea sangelui bronsita cronica, scaderea coordonarii, diminuarea vederii nocturne alterari ale gustului, afectare vestibulara, convulsii moarte prin paralizia sistemului respirator. Excretia argintului se face in procent mare prin fecale si foarte putin prin urina. Tratament: se poate incerca un regim terapeutic cu preparate de depigmentare insa acestea nu sunt de obicei eficiente. Hidrochinona 5% poate reduce numarul de granule de argint din dermul superficial si din jurul glandelor sudoripare si diminua numarul de melanocite. incercarile de chelare pentru a inlatura argintul nu au avut succes. Sunt indicate cremele de protectie solara si cosmeticele opace pentru a preveni pigmentarea suplimentara a pielii si a masca decolorarea evidenta. seleniul si sulful au demonstrate rezultate benefice asupra toxicitatii si metabolismului argintului prin formarea de complexe cu acesta. Selenitul de argint este insolubil in vivo si reduce disponibilitatea argintului monovalent de a interfera cu activitatile enzimatice normale tisulare.

Bibliografie:http://www.romedic.ro/argiria http://www.freewebs.com/starchoicesrl/argentumhomeopatie.htm http://abchomeopathy.com/r.php/Arg-m http://en.wikipedia.org/wiki/Argyria 2