1

Memoriu Proces Simulat – Drept penal și Procedură Penală

Inculpatul M.I. este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) al din C.p., care cuprinde următoarele dispoziții: ʺInducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.ʺ. Escrocheria, așa cum mai este denumită această infracțiune, a fost incriminată pentru că lezează încrederea necesară formării, modificării și stingerii raporturilor juridice patrimoniale.

În speță, M.I., fost asociat al SC L.I.E. SRL, este acuzat că și-a transferat pe nedrept suma de 500.000 RON în contul personal, producând astfel un prejudiciu societății în cauză. Transferul sumei este un element cât se poate de clar, însă circumstanțele în care s-a realizat acest transfer trebuie puse în discuție.

1. În calitate de avocat al inculpatului M.I., susțin că M.I. nu a săvârșit fapta de care este acuzat în rechizitoriul procurorului, urmând să detaliez în continuare considerentele care au condus la această concluzie.

Astfel, specificul acestei infracțiuni îl reprezintă inducerea în eroare a victimei și producerea unei pagube în patrimoniul acesteia. Elementul material constă într-o acțiune și mai mult decât atât, aceasta trebuie să fie comisivă, prin faptul de a ʺprezentaʺ, adică de a arăta, de a expune, de a relata ca adevărată o faptă mincinoasă sau ca mincinoasă o faptă adevărată. Codul penal incriminează doar faptul comisiv de prezentare mincinoasă a realității, fie că acesta a dus la inducerea în eroare, fie că acesta a dus la menținerea unei erori preexistente1.

Potențialul inducerii în eroare a contabilului V.V. de către inculpat este unul redus, având în vedere că în calitate de funcționar al societății V.V. avea posibilitatea de a cunoaște faptul că M.I. nu mai avea calitatea de asociat al SC L.I.E. SRL.

Conform art 1 alin (1)2, coroborat cu art 10 alin (1) din legea contabilității 82/1991, administratorul este cel care răspunde pentru organizarea şi conducerea contabilității unei societăți. Având în vedere că, din coroborarea mijloacelor de probă din speță, respectiv declarația de martor a lui GB din data de 11.10.2014 (în care aceasta declară faptul că M.I. o ajuta în legătură cu administrarea societății) şi declarația lui M.I. din faza de urmărire penală ( în care acesta arată faptul că după momentul cesionării părților sociale deținute la SC LIE SRL, a continuat să semneze o serie de documente ca reprezentant al acestei societăți, la cererea verbală a lui GB) rezultă că GB l-a mandatat pe M.I. cu gestionarea entității respective. GB în calitate de administrator avea obligația de a răspunde pentru organizarea şi conducerea contabilității societății, având obligația sa îl încunoştiințeze pe contabilului V.V. despre lipsa calității lui M.I de a desfăşura acte de gestionare a societății. Mai mult decât atât, toate probele administrate în cauză, relevă faptul că personal GB nu a realizat niciun act prin care să îşi ducă la îndeplinire atribuțiile conferite în calitate de administrator, M.I fiind singurul care a efectuat operațiunile

1. A se vedea G. Bodoroncea, V. Cioclei, I. Kuglay, L.V. Lefterache, T. Manea, I. Nedelcu, F.M. Vasile, Codul Penal. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, București, 2014, p. 521

2. Legea contabilității actualizată 2015 - Legea 82/1991ART. 1(1) Societatile comerciale, societatile/companiile nationale, regiile autonome, institutele nationale de cercetare-dezvoltare, societatile cooperatiste si celelalte persoane juridice au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea financiara, potrivit prezentei legi.ART. 10(1) Raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii la persoanele prevazute la art. 1 alin. (1)-(4) revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligatia gestionarii entitatii respective.

necesare continuării activității societății, operațiuni efectuate la cererea expresă şi verbală a lui GB. Conform art 71 din legea societăților 31/1990: “ administratorul care, fără drept îşi substituie o altă persoană răspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societății”. Această răspundere este una civilă, în baza căreia s-ar putea rezolva problema din speță. Având în vedere cele relevate mai sus, trebuie observant faptul că M.I. nu a executat acțiuni prin care să prezinte ca adevărată o faptă mincinoasă, sau prin care să încerce să îl inducă în eroare pe contabilul V.V., ci dimpotrivă, M.I. a dus la îndeplinire dispozițiile date în mod verbal de către administratorul societății G.B. Trebuie saubliniat faptul că M.I. a executat aceste operațiuni pe o durată lungă de timp, fără ca administratorul GB să intervină şi să se impotrivească. Acest lucru întăreşte faptul că M.I. nu a desfăşurat acte comisive de natură să îl inducă în eroare pe contabilul V.V., cu privire la transferul sumei de 500.000 RON, această operațiune nefiind una particulară, ci făcând parte din operațiunile necesare desfăşurării societății, întrucât sumele datorate erau producătoare de dobânzi penalizatoare conform art 67 din legea 31/1990 alin. (2) a treia teză. Conform datelor din rechizitoriu, M.I. a fost până la 16.12.2013 asociat majoritar al SC L.I.E. SRL, calitate pe care a pierdut-o prin cesioanarea părților sale sociale către ceilalți 2 asociați ai societății (L.M. și G.B). La încetarea calității de asociat M.I. avea de recuperat 2.370.000 RON de la societate cu titlul de dividende aferente anilor 2011-2012, plus restituiri creditare, fapt ce rezultă clar din raportul întocmit de contabilul V.V. aprobat prin hotărâre AGA, dar și din expertiza contabilă dispusă în cursul umăririi penale. Subliniem faptul că expertiza contabilă dispusă în cursul umăririi penale, are o valoare probatorie însemnată, întrucât relevă cu exactitate situația financiară a SC L.I.E. SRL, cât si sumele datorate de SC L.I.E. SRL lui M.I. Așa cum s-a decis în adunarea generală a asociaților care a avut loc la aceeași dată, aceste sume urmau a fi plătite cu celeritate, imediat ce existau fonduri disponibile. Mai mult decât atât, prin hotărârea unei noi adunări generale ce a avut loc la 27.02.2014 s-a aprobat repartizarea proitului net înregistrat de societate (800.000 RON) către M.I., L.M. și G.B cu titlu de dividend aferent anului 2013. Ceea ce rezultă din cele relatate anterior este că M.I. era îndreptățit la suma de 500.000 RON, expertiza contabilă arătând că ʺmai avea în continuare de încasat de la SC L.I.E. SRL o sumă de aproximativ 4 ori mai mare cu titlu de dividende aferente anului 2011.ʺ

Folosul material pe care îl obține făptuitorul în cazul infracțiunii de înșelăciune, ca și în cazul infracțiunii de furt, trebuie să fie necuvenit. În speță, așa cum rezultă din cele prezentate anterior, M.I. avea drept de creanță asupra sumei de 2.370.000 RON, neîndeplinindu-se astfel una dintre condițiile esențiale ale infracțiunii.

Din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul M.I. a ʺajutat la administrarea societățiiʺ, atât anterior datei la care și-a cesionat părțile sociale, cât și ulterior acestei date, la solicitarea verbală a administratorului societății, G.B. Astfel, contabilul V.V. și administratorul G.B. au declarat că deși inculpatul nu avea calitatea de administartor, el îndeplinea atribuții care sunt strict legate de această calitate, fapt ce este cunoscut de toți asociații societății. Din aceste declarații rezultă faptul că era cunoscut faptul că M.I. ajuta la ordonanțarea plăților și la transferul sumelor de bani, devenind un lucru notoriu în activitatea societății.

SC L.I.E. SRL nu poate susține că a fost indusă în eroare de către incuplatul M.I. întrucât aceasta avea cunoștință despre activitățile desfășuarte de către acesta în cadrul societății chiar și după pierderea calității sale de asociat. Dacă cel păgubit cunoștea caracterul mincinos al celor

2

relatate de făptuitor, atunci el nu mai poate pretinde că s-a aflat în eroare și fapta nu constituie infracțiunea de înșelăciune.

Cu privire la producerea unei pagube, în patrimoniul SC L.I.E. SRL nu s-a înregistrat o astfel de pagubă, suma de tranferată în contul inculpatului având destinația de a acoperi datoriile societății către creditorii săi (așa cum se decisese și în hotarârea adunarii generale din 16.12.2013), unul dintre aceștia fiind și inculpatul M.I..

Un fapt pe care martorul G.B., administratorul societății în cauză, a omis să îl menționeze este că în aceaași zi (25.03.2014) în care inculpatul M.I. a transferat suma de 500.000 RON în contul său personal, a mai emis un ordin de plată cu aceași sumă de bani pe numele administratorului G.B., ambele ordine de plată fiind făcute cu acordul acesteia. De asemenea, conform atribuțiilor sale, GB,în ipoteza lipsei unui mandat prin care i-a încuviințat lui M.I. efectuarea unor operațiuni financiare, aceasta trebuia să menționeze contabilului V.V. pierderea calității de director a lui M.I. în anul 2012 și să notifice banca cu privire la acest lucru, precum și să retragă dreptul de semnătură pe care acesta îl avea încă din 25.10.2000. Astfel, în perioda din 2012 până în 2013 M.I. a semnat ordine de plată la cererea administratorului G.B. deși nu avea acest drept. Prin urmare GB, în calitate de administrator al SC L.I.E. SRL nu poate invoca faptul că nu avea cunoștință de aceste lucruri și că inculpatul a acționat singur, cu intenția de a-și însuși pe nedrept o sumă de bani și să provoace astfel societății un prejudiciu. Consider că este necesar ca organele judiciare să evalueze şi să constate că în cauză nu sunt întrunite condițiile existenței infracțiunii de înşelăciune, clientul meu neexecutând acte de inducere în eroare a lui SC L.I.E. SRL, suma de bani nefiind una necuvenită, cât şi lipsa intenției de a păgubi societatea.

Din mijloacele de probă raportat la elementele constitutive ale infracțiunii nu sunt îndeplinite condițiile infracțiunii de înșelăciune, respectiv lipseşte elementul material al infracțiunii (prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate), lipseşte elementul esențial al faptei, respectiv acela ca victima să se afle în eroare rezultată nemijlocit din acțiunea lui M.I., cât și lipsa producerii unei pagube în patrimoniul lui SC L.I.E. SRL. De asemenea, consumarea infracțiunii de înşelăciune este condiționată de producerea pagubei care, în regulă generală, corespunde folosului injust urmărit de făptuitor, ori în speță nu putem sa vorbim despre un folos injust, necuvenit, având în vedere raportul întocmit de contabilul V.V. aprobat prin hotărâre AGA, dar și din expertiza contabilă dispusă în cursul umăririi penale. În lipsa îndeplinirii acestor elemente esențiale, consideram lipsită de sens o continuare a verificării îndeplinirii celorlalte condiții ale infracțiunii.

Prin urmare, solicităm încetarea acțiunii penale în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen..

2. În calitate de avocat al inculpatului M.I., cu privire la probe propun confruntarea persoanelor audiate în aceeaşi cauză, conform art. 131 CPP având în vedere necesitatea clarificării situației de fapt dintre G.B. şi M.I. , pentru a proba existența mandatului dintre aceştia, existent ca urmare a dispozițiilor pe care GB i le dădea lui M.I în vederea gestionării societății, fiind esențial faptul că M.I. nu a efectuat în cauză doar transferul în contul lui personal, ci si transferuri pentru a efectua plăți către creditorii comerciali şi fiscali ai SC L.I.E. SRL. Menționez că din mijloacele de probă existente la dosar persoanele audiate ating tangențial această situație de fapt (existența unui mandat), însă consider esențială probarea existenței

3

mandatului între administratorul societății SC L.I.E. SRL şi M.I. pentru orientarea acestei anchete, cât şi pentru dovedirea nevinovăției clientului meu.

3. În calitate de reprezentant al Ministerului Public, având ca mijloace de probă în cauză:

- declarația martorului GB – administrator al societății SC L.I.E. SRL; - declarația martorului VV – fost contabil al SC L.I.E. SRL; - declarația martorului P.M. - fost angajat în calitate de economist al SC X SA(unde

M.I. are calitatea de Preşedinte al Consiliului de Administrație); - declarația lui M.I. – inculpat; - expertiza financiar-contabilă dispusă în cursul umăririi penale;

Expun următoarele:În speță, M.I., fost asociat al SC L.I.E. SRL, și-a transferat suma de 500.000 RON în

contul personal, neavând calitatea de administrator care i-ar fi putut conferi dreptul să autorizeze respectivul transfer, dar nici pe cea de asociat al societății SC L.I.E. SRL la data la care a fost realizată plata respectivă prin ordinul de plată nr. 294 din 25.03.2014 . Transferul sumei este un element cât se poate de clar, însă circumstanțele în care s-a realizat acest transfer trebuie puse în discuție.

Din coroborarea declarațiilor martorilor GB şi PM, reiese faptul că inculpatul M.I. a solicitat martorului P.M. completarea unor dispoziții de plată în numele SC L.I.E. SRL, pentru diverse sume de bani care trebuiau plătite către M.I. personal. Martora G.B. a arătat că în calitatea ei de administrator era singura care putea să dispună asupra plăților ce puteau fi efectuate, însă din mijloacele de probă administrate rezultă faptul că M.I. în repetate rânduri a efectuat fara drept operațiuni financiare în numele şi pe seama societătii SC L.I.E. SRL.

În plus, declarațiile menționate mai sus se coroborează şi cu delarația martorului V.V. , care în calitate de contabil al SC L.I.E. SRL a întocmit olograf ordinul de plată nr. 294/25.03.2014 , din dispoziția lui M.I. care l-a şi semnat în calitate de reprezentant al SC L.I.E. SRL.

În speță, M.I. prin viclenie , prin nedezvăluirea pierderii calității lui de reprezentant al SC L.I.E. SRL, a indus în eroare pe contabilul V.V., care a întocmit din dispozițiile lui M.I. o serie de operațiuni financiare în numele şi pe seama societății SC L.I.E. SRL. Această faptă lui M.I., constituie elementul material al infracțiunii de înşelăciune, ea putându-se săvârşi şi printr-o inacțiune atunci când se poate stabili în sarcina făptuitorului obligația de a acționa, lucru pe care M.I. nu l-a făcut, lăsându-l pe contabilul V.V. să creadă în mod eronat că inculpatul încă mai exercită funcția de director al SC L.I.E. SRL, funcție pe care acesta o pierduse cu ceva timp în urmă, în anul 2012, cât şi pe aceea de asociat majoritar al SC L.I.E. SRL calitate pe care o pierduse la data de 16.12.2013 prin cesionarea parților sociale. Aceeasi viclenie a dovedit-o M.I. si față de economistul P.M. care nu avea de unde să cunoască pierderea acestor funcții ale lui M.I., având în vedere faptul că GB, în calitatea ei de administrator al SC L.I.E. SRL nu şi-a îndeplinit atribuțiile şi nu a notificat Registrului Comerțului, dar şi băncii pierderea acestor calități ale lui M.I. În consecință, acest fapt nu putea să le fie opozabil martorilor P.M. şi V.V., care în mod eronat nu au avut posibilitatea să cunoască lipsa calității lui M.I. Urmarea imediată a faptei lui M.I. constă într-o pagubă ce se produce în patrimoniul lui SC L.I.E. SRL, întrucât,

4

aşa cum rezultă din declarația lui G.B., respectiva sumă de bani trebuia să fie folosită pentru plata unor debite restante atât către bugetul de stat, cât şi către furnizori. Raportul de cauzalitate între elementul material al faptei (în speță viclenia lui M.I. prin omisiunea de a-şi dezvălui lipsa calității) are aptitudinea reală de a produce o pagubă, întrucât contabilul V.V. nu avea de unde să cunoască pierderea calității lui M.I. de asociat majoritar, intrucât acesta încă mai avea specimen de semnătură la bancă, în consecință transferul de bani s-a putut efectua. Fapta e savârşită cu forma de vinovăție a intenției indirecte, M.I. prevăzând rezultatul faptei sale (paguba produsă în patrimoniul SC L.I.E. SRL) şi deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, infracțiunea de înşelăciune putându-se produce în oricare dintre cele două forme ale intenției. În ceea ce priveşte folosul patrimonial pe care M.I. l-a obținut nu există neclarități, suma de 500.000 RON fiind transferată în patrimoniul acestuia. Circumstanțele în care s-a realizat acest transfer trebuie puse în discuție, întrucât chiar dacă suma de bani i se cuvenea lui M.I. conform expertizei financiar-contabile, acesta putea să apleleze la căile legale pentru a-şi îndestula creanța. În schimb, M.I. a ales să îşi facă dreptate singur printr-o justiție privată, asigurându-şi un mod de realizare a creanței pe care o are asupra societății SC L.I.E. SRL, transferând fara drept respectiva sumă de bani. În consecință, consider că este necesar ca instanța să aprecieze că acest folos patrimonial pe care l-a dobândit M.I. a fost unul injust, întrucât în mod legal M.I. ar fi avut posibilitatea să apeleze la căile legale pentru recuperarea creanței sale.

Fapta inculpatului M.I., de inducere în eroare a contabilului V.V al SC L.I.E. SRL care a întocmit din dispozițiile lui M.I. ordinul de plată nr.294/25.03.2014 , în scpul de a obține pentru sine un folos patrimonial injust şi care a pricinuit o pagubă lui SC L.I.E. SRL., întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii de înşelăciune prev. de art 244 alin (1) C.p.

De asemenea, solicit date privind situația financiară a lui G.B.conform art 153 C.p.p. întrucât, din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv declarațiile lui M.I. rezultă indicii temeinice pentru a se crede că datele solicitate constituie probe în procesul penal în desfăşurare. Dovedirea unui transfer din dispoziția lui M.I. către G.B. personal în valoare de 500.000 RON, conform declarției date de M.I. şi cu existența ordinului de plată nr. 293/25.03.2014, consider că este necesară pentru orientarea annchetei şi aflarea adevărului în cauză.

4. În opinia noastră, soluția instanței de judecată ar fi una de achitare a lui M.I. în ceea ce priveşte infracțiunea de înşelăciune, în baza art art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi C. proc. pen..

Din mijloacele de probă raportat la elementele constitutive ale infracțiunii nu sunt îndeplinite condițiile infracțiunii de înșelăciune, lipsind elementul material al infracțiunii, respectiv prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, lipsind elementul esențial al faptei, respectiv acela ca victima să se afle în eroare rezultată nemijlocit din acțiunea lui M.I., lipsind probarea producerii unei pagube în patrimoniul lui SC L.I.E. SRL, cât şi lipsa formei de vinovăție a intenției directe calificate prin scopul de a produce o pagubă lui M.I.. În plus, în speță nu putem sa vorbim despre un folos injust, necuvenit, având în vedere raportul întocmit de contabilul V.V. aprobat prin hotărâre AGA, dar și din expertiza contabilă dispusă în cursul umăririi penale.

Punem în vedere părților posibilitatea demarării unei acțiuni civile pentru a se exercita tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile, în ipoteza dovedirii unui prejudiciu adus lui SC L.I.E. SRL, sau lui G.B. în calitate de asociat al SC L.I.E.

5

SRL. În baza art 25 alin (5) C.p.p şi în conditiile achitării lui M.I. în baza art 16 alin (1) lit. b teza întâi, las nesoluționată acțiunea civilă.

6