CHESTIONARUL DE CUNOŞTINŢE privind Psihodiagnoza aptitudinilor Master anul I semestrul I

Raspundeti prin A-adevarat sau F-fals la fiecare enunt de mai jos1. Cele 3 calităţi psihometrice de bază ale testelor de inteligenţă şi aptitudini cognitive sunt:

- validitatea (internă şi externă);- fidelitatea;- capacitatea discriminativă a diferenţelor individuale.

2. Cele 3 calităţi psihometrice de bază ale testelor de inteligenţă şi aptitudini cognitive sunt:- caracterul ştiinţific al elaborării lor;- capacitatea predictivă a succesului profesional;- capacitatea de a discrimina diferenţele interindividuale.

3. Psihometria este o ramură de vârf a psihologiei aplicate în evaluarea şi selecţia ocupaţională a personalului.

4. Psihometria este ştiinţa măsurării şi dezvoltării psihicului uman.5. Matricele progresive Raven sunt teste de măsurare a aptitudinilor multiple conţinând

probleme (itemi) de dificultate progresivă exprimate în cod verbal.6. Din punct de vedere al conţinutului neverbal-verbal testele de aptitudini cognitive şi de

inteligenţă se clasifică în: teste neverbale, teste verbale şi teste compozite (neverbale-verbale).

7. Din punct de vedere al aptitudinii testate testele de aptitudini şi de inteligenţă se împart în:teste cu aplicare numai individuală şi teste de grup care pot fi aplicate şi individual.

8. Din punct de vedere al complexităţii şi generalităţii aptitudinii cognitive vizate, testele de aptitudini cognitive se împart în : teste pentru măsurarea inteligenţei şi a randamentului intelectual general, teste de aptitudini relativ specifice profesional şi teste de măsurare a

aptit aptitudinilor multiple (baterii de aptitudini primare, generale).9. O tendinţă generală în dezvoltarea testelor de inteligenţă şi de aptitudini manifestată

şi la noi în ţară constă în intensificarea preocupărilor privind asigurarea unor standarde profesionale cât mai înalte calitativ pentru testarea psihologică (atât pentru creatorii, comercianţii, cât şi pentru utilizatori de teste, psihologii practicieni).

10. Testele de abilitate se referă numai la testele de aptitudini nu şi la testele de cunoştinţe şi de deprinderi.

11. Rezultatele testelor de inteligenţă generală sunt influenţate în mică măsură de nivelul de şcolaritate şi de cultură al subiecţilor testaţi.

12. Fidelitatea unui test de aptitudini, indiferent prin ce procedură statistica va fi stabilită, estesemnificativă începând cu un r.=0,40.

13. Între scorurile la coeficientul de inteligenţă generală (QI) şi scorurile la testele de achiziţie academică aplicate la absolvirea facultăţii, Atkinson a obţinut coeficienţi de corelaţie foarte puternici cuprinşi între r. =0,60 – 0,70.

1

14. Echipamentul standard al unui test de aptitudini sau de inteligenţă cuprinde: manualul testului cu modul de administrare, aplicare şi cotare a rezultatelor, grila de cotare(scorare) a rezultatelor, etalonul cu normele de interpretare a rezultatelor obţinute la test, calităţile metrice ale testului, îndeosebi validitatea predictivă, fidelitatea etc..

15. Wechsler (1921) este autorul celebrei definiţii tautologice şi operaţionale a inteligenţei ca fiind „ Ceea ce măsoară testele de inteligenţă”.

16. Elementul comun al tuturor formelor de manifestare a inteligenţei constă în aptitudinea de a forma constructe, hărţi mentale, concepte, conceptualizarea.

17. Factorii intelectuali denumiţi şi variabile latente sunt constructe ipotetice obţinuţi prin analiza factorială a rezultatelor obţinute la testele de aptitudini aplicate pe loturide subiecţi semnificative statistic, la care se analizează conţinutul psihologic subiacent, altestelor aplicate.

18. Dacă folosim 4 teste de aptitudini: înţelegerea vocabularului, înţelegerea citirii, rezolvareade probleme aritmetice şi de raţionament logic, analiza factorială va indica gruparea testelor în 2 factori care vizează, primul – abilitatea verbală, al doilea – abilitatea matematică.

19. Factorul „g” este factorul specific al testelor de inteligenţă generală, care denotă existenţa unei aptitudini specifice pe lângă cotientul mintal general.

20. J. Piaget utilizează metoda de analiză factorială şi descoperă – factorul „g”, inteligenţa generală şi factorii de tip „s”, care definesc inteligenţa specifică.

21. Spearman (1927) consideră inteligenţa ca o adaptare biologică evolutivă a subiectului la lumea exterioară şi creează testele operaţionale bazate pe experimente genetic-epistemologice.

22. Thurstone (1938) determină existenţa a 7 abilităţi mentale primare: 1. factorul de Înţelegere verbală, 2. factorul de fluenţă verbală, 3. factorul numeric, 4. factorul vizualizare spaţială, 5. factorul memorie, 6. factorul de raţionament, 7. factorul de viteză perceptivă.

23. Gulford (1976) propune modelul cuboid, al intelectului, în care departajează experimental iniţial 120 de abilităţi, apoi numărul acestora ajunge la 150.

24. Vernon (1971) identifică 3 componente informaţionale şi de procesare ale inteligenţei caresunt importante: 1. meta componente, 2. componente de performanţă şi 3. componente de achiziţionare de cunoştinţe.

25. Sternberg (1985) elaborează Testul de abilitate triarhică aplicabil de la vârsta grădiniţei lavârsta adultă, care cuprinde 3 categorii de itemi: 1. componenţial –verbali (abilitatea de aînvăţa din context), 2. componenţial – cantitativi (abilitatea de gândire inductivă în codnumeric), 3. confruntarea cu noul-verbal (abilitatea de a gândi în moduri noi, carecer gândirea ipotetică sau analogii verbale).

2

26. Privind relaţia ereditate-mediu în determinarea coeficientului de inteligenţă, se consideră că plafonul dezvoltării intelectuale poate fi determinat genetic, însă potenţialul dezvoltăriiintelectuale depinde de mediu.

27. Pentru stabilirea relaţiei ( corelaţiei) dintre inteligenţă şi succesul ocupaţional, adicădeterminarea validităţii predictive (externe) a unui test de inteligenţă este o problemădificilă, deoarece stabilirea şi măsurarea criteriului care obiectează succesul ocupaţionalsunt problemele cele mai dificile ale psihometriei.

28. Ghiselli (1955) aplicând metoda metaanalizei asupra cercetărilor făcute timp de 45 de ani asupra relaţiei dintre rezultatele la testele de inteligenţă şi o serie de criterii ale succesului ocupaţional, a găsit coeficienţi de validitate predictivă situându-se între r.=0,23 şi r.=0,66.

29. Butcher (1970) apreciază că factorul „g” are o corelaţie slabă cu criteriile de performanţă profesională şi că, măsurarea factorilor specifici ai postului ar fi o opţiune mai bună.

30. Alţi autori, printre care şi H.D. Pitariu consideră că inteligenţa generală este cel mai bunpredictor al performanţei profesionale.

31. Cook (1988) susţine că testarea abilităţilor cognitive, a aptitudinilor nu este niciodată opierdere de vreme, adevărata validitate medie, predictivă este adesea mai mare de r.=0,30.

32. Testele de aptitudini şi de inteligenţă nu sunt singurii predictori ai succesului ocupaţional:un rol tot atât de mare, iar uneori chiar foarte mare îl au interesele ocupaţionale şi calităţileglobale de personalitate, ca factori ce pot explica succesul ocupaţional.

33. În relaţia dintre nivelul unei aptitudini sau al inteligenţei cu indicatori ai succesului profe- profe sional, variabila dependentă este rezultatul la test, iar variabila independentă este

performanţa profesională.34. Conceptul de abilitate se referă numai la aspectul cognitiv al psihicului nu şi la

cel emoţional şi social al acestuia.35. Scopul cercetărilor lui Daniel Goleman asupra performanţelor la 40 de companii a

fost identificarea competenţelor la angajaţii foarte buni, comparativ cu cei buni. Autorul menţionează că, dacă diferenţa la capacităţi pur cognitive(aptitudini/inteligenţă)

dintr la cei foarte buni şi cei buni a fost de doar 27%, în ceea ce priveşte competenţele emoţionale, diferenţa era de 53%.

36. Daniel Goleman a dezvoltat prin firma sa „Inventarul de Competenţă Emoţională”, carepoate fi utilizat, după spusele autorului, ca instrument de evaluare a nevoilor de compe-tenţă emoţională sau ca instrument având 360 grade-feedback.

37. Daniel Goleman se străduieşte şi credem că reuşeşte să convingă că succesul profesional şi personal nu depinde exclusiv de înzestrarea cognitivă, ci şi de caracteristicile de personalitate.

38. Conceptul de inteligenţă practică nu are relevanţă pentru angajator care este interesat mai mult de soluţii teoretice pentru problemele practice cu care se confruntă, decât cu modele practice, simple şi lipsite de relevanţă.

3

39. Psihologul organizaţional trebuie să aibă în vedere faptul că unele posturi au o încărcătură mai mai mare de inteligenţă practică decât de inteligenţa generală (g).

40. Psihologii care au studiat inteligenta sunt de acord asupra a doua puncte de vedere, Anu şi anume: (a) inteligenţa este capacitatea de a învaţa din experienţă, şi (b) inteligenţa pres presu pune capacitatea individului de a se adapta la mediu.

41. Rezultatele unor investigaţii au confirmat ca atât experţii, cât si profanii definesc inteligenţa aproape în termeni similari. Pentru experţi ordinea în importanţă a calităţilor care definesc inteligenţa este: aptitudinea practica de a rezolva probleme, aptitudinea verbală si competenţa sociala. Pentru profani ordinea este: inteligenta verbală, aptitudinea de a rezolva probleme si inteligenţa practica.

42. Definirea operaţională a inteligenţei se reflectă în metodologia de construire a testelorde inteligenţă, când constructorii adoptă cu prea multă usurinţă tehnica validării concurente, adica teste consacrate că ar măsura inteligenţa sunt corelate cu cele produse

de ei. Dacă relaţia este semn semnificativă testul este adoptat ca test care măsoară inteligenţa. 43. Cele mai cunoscute teorii ale inteligenţei sunt: teoria cognitivistă, teoria bihevioristă,

teoria constructelor personale, teoria factorială, modelul cuboid si teoria experienţială. 44. Cele mai cunoscute teorii ale inteligenţei sunt: teoria bifactorială, teoria factorilor de grup,

modelul ierarhic al lui Vernon, modelul cuboid al intelectului, modelul bazat pe analiza factorială al lui R.B.Cattell şi teoria triarhică a lui Sternberg.

45. WAIS este scala de inteligenţă cu aplicare numai individuală a lui Wechsler pentru adulţi,care conţine 11 subteste împarţite în şase subteste verbale si cinci subteste de performanţă.

46. Durata standard de aplicare a testului de atenţie distributivă numere ADN-Praga este de 18 minute.

47. Numărul maxim de puncte posibil de obţinut la testul de atenţie distributivă ADN-Pragaeste de 120 de puncte.

48. Testul de atenţie distributivă numere ADN se dovedeşte foarte stabil prin procedeul retestării: r = 0,94 în toate mediile în care a fost verificată fidelitatea acestuia.

49. Testul de atenţie distributivă numere ADN a înregistrat validitate predictivă semnificativă egală cu r.= 0,50 cu criterii ale reuşitei în activităţi cu caracter practic, cum ar fi conducere

autovehicule, activitate operativă de teren etc.50. Testul ACC de atenţie concentrată calcule măsoară capacitatea de concentrare a

subiectului pe executarea cu precizie, fără omisiuni a unei operaţii de calcul elementar, de adunare a cifrelor de la 0 până la 9 în perechi, cu identificarea acelor perechi care dau suma 10.

51. Durata standard de aplicare în limită de timp testului ACC de atenţie concentrată calcule: este de 10 minute.

52. Indicii de validitate predictivă testului ACC de atenţie concentrată calcule sunt cuprinşi între r= 0, 20 şi r=0, 35, semnificativi la un p≤ 0,01.

4

53. Etalonul testului ACC de atenţie concentrată calcule este construit în stanine pe un lot de 180 persoane mai mari de 23 de ani (Perţea, 2006).

54. La baza construirii MPR-Matricile Progresive Raven stă concepţia lui Spearman (1923; 1927) despre inteligenţă şi factorul g, J.C. Raven numărându-se printre elevii săi.

55. După Raven factorul g are două componente: fundamentale: aptitudinea eductivă şi aptitudinea reproductivă.

56. Testele MPR sunt utilizate în egală măsură în şcoală, clinică sau în organizaţii industriale ori militare. În funcţie de context, rezultatele testării sunt comunicate sau nu subiecţilor.

57. Ultima formă construită de J.C Raven,după ce construit MPC-Matricile Progresive ColorŞi MPA- Matricele Progresive Avansate, a constat din seriile Standard (MPS) destinatesă acopere o plajă largă de categorii de subiecţi, de la subiecţi cu performanţe joase şicopii, la subiecţi cu performanţe superioare, adulţi şi vârstnici.

58. Prima formă construită de J.C Raven, a constat din seriile Standard (MPS) destinatesă acopere o plajă largă de categorii de subiecţi, de la subiecţi cu performanţe joase şicopii, la subiecţi cu performanţe superioare, adulţi şi vârstnici.

59. Testul MPS este prezentat într-o broşură care conţine 40 de pagini corespunzătoare numărului de probleme(itemi) care trebuie rezolvate.

60. Când testul MPS este utilizat în scop de ierarhizare a subiecţilor, cum este cazul în selecţia profesională, se recomandă utilizarea timpului limită de 40 minute.

61. Testul MPC- Matricele Progresive Color a fost astfel proiectat încât să investighezecu precizie procesele intelectuale ale copiilor, persoanelor retardate mintal şi vârstnicilor.

62. Testul MPA- Matricele Progresive Avansate este destinat examinării subiecţilor cu nivel educaţional superior, a căror scoruri se situează printre primele 25% din populaţie.

MPS Acesta evaluează rapid şi precis rapiditatea cu care operează funcţiile intelectuale.63. Testul B53 este o probă verbală colectivă pentru măsurarea inteligenţei generale,

fiind puternic saturat în factor "g". În construcţia sa s-a pus accentul pe capacitatea de surprindere a aspectului dinamic al inteligenţei.

64. Testul B53 are formatul unui caiet care conţine 69 probleme(itemi) sub formă de seriide figuri.

65. Timpul standard de aplicare a testului B53 este de 15 minute.66. Etalonarea testului B53 la noi în ţară(Cluj-Napoca) s-a făcut pe o populaţie şcolară

(elevi din şcoli profesionale) şi de asemenea profesionişti de diferite categorii.67. Referitor la capacitatea predictivă a testului, corelaţia performanţelor la testul B53

cu rezultatele şcolare, validitatea probei, este de 0,44 (criteriul l-a constituitmedia generală obţinută la materiile de specialitate).

68. Testul B53, aşa cum se prezintă în momentul de faţă, este o probă de inteligenţă generală, axată pe elemente verbale, eficace într-un examen psihologic rapid în care dorim să cunoaştem într-o formă generală ceva despre potenţialul intelectual al unui

5

individ.69. Scopul testului Domino 48, D48(elaborat de Anstey, 1943, Franţa) este de a evalua

inteligenţa verbală operaţionalizată prin figuri de domino cu saturaţie în factorul g, superioară Matricelor Progresive RAVEN.

70. Testul D48 presupune completarea valorii(două cifre sub formă de fracţie) a dominoului lipsă din fiecare grup de 48 de dominouri, dintre care 4 exemple(A,B,C,D) sunt completate ca exerciţiu împreună cu examinatorul, iar restul de 44 constituie itemii testului propriu-zis, pentru a căror rezolvare se acordă subiecţilor 30 de minute.

71. Testul D48 se aplică subiecţilor având o pregătire şcolară cel puţin elementară, începând cu vârsta de 14 ani.

72. Durata standard de aplicare în limită de timp a testului D48 este de 25 minute.73. Etalonul românesc al testului D48 este elaborat în stanine, pentru elevi şi adulţi

(Pitariu, 1984).74. Validitatea predictivă a testului D48 cu criterii ale succesului şcolar şi profesional este

foarte bună. Indicii de validitate sunt cuprinşi între r= 0,41şi r=0,58.

75. Testul D70 a fost construit pornindu-se de la testul D 48 având ca obiectiv măsu-rarea inteligenţei generale verbale.

76. Testul D70 se poate administra individual sau colectiv. La fel ca D 48, acest test cuprinde 4 exemple şi 58 itemi.

77. Timpul standard de aplicare a testului D70 este de 45 minute.78. În ţara noastră, testul D70 a fost validat şi etalonat în şcoală, industrie şi în mediu militar

cu sc în scopul predicţiei succesului şcolar şi profesional. Etalonarea, atât pe populaţie şcolară, cât şi pe populaţie cu studii superioare a fost efectuată în nouă clase normalizate (stanine), şi în note standard T (Pitariu, H., 1984, Perţea Gh., 2003).

6