mircea cartarescu - enciclopedia zmeilor - i (universul).pdf

8/20/2019 Mircea Cartarescu - Enciclopedia zmeilor - I (Universul).pdf

1/90

Enciclopedia zmeilor

de Mircea Cărtărescu

Partea IUniversul

ANATOMIE

Considerat în trecut o fiină fabuloasă, asemănătoare dragonilor sautrolilor, zmeul şi-a dovedit în ultimavreme, gratie celor mai bine de douăzecide exemplare capturate vii şi anumeroaselor fosile, realitatea biologică, în

considerentele anatomice care urmează nevom referi în special la zmeul comun, celmai numeros şi mai studiat. Celelalte rasesi varietăi de zmei sînt construite pe oschemă asemănătoare, cu unele

particularităi semnificative.Zmeii sînt animale inteligente, înrudite de departe cu specia umană. Dinpunct de vedere biologic, diversele rase dezmei şi-au dovedit o origine comună. Cucirca 15 milioane de ani în urmă, un


2/90

strămoş al omului numit Ramapithecus a

suferit o mutaie datorată, probabil,consumului aproape exclusiv demandragore (popular, mătrăgună). Glandapineală, aflată la baza craniului, a crescutde circa o sută de ori în zece milioane deani, transformîndu-se într-o pungă plină cu

lichid inflamabil. Două canale osoasepornesc de aici, deschizîndu-se în nărileanimalului, care poate astfel proiecta după voină lichidul vezi-cant, care se aprinde încontact cu aerul, producînd jeturi deflacără divers colorate. Altă modificare

constă în trei organe speciale de sim,inexistente la om. Primul, organulprinesoreceptor, asemănător a două scurteantene penate, violete, crescute în dosulurechilor, îi serveşte la detectarea

prineselor, femele umane speciale, cu carezmeii masculi (singurii care posedă acestorgan) pot procrea. Al doilea este organulvoinicoreceptor, situat în osul tîmplelor,prin care e detectată vigoarea şi tăria înluptă a altor zmei sau a masculilor umani.


3/90

Se crede că zmeul poate zări, prin trupul

celui cu care se înfruntă, o fiolă de lichidroşu scînteietor, mai plină sau mai goală,după tăria adversarului. Ultimul e simulcristalomandibular, cu care detectează prezena cristalelor de beriliu, de cuar destîncă etc. pe alte planete. Organul co-

respunzător creşte, ca un urure de gheaă,din bărbia a foarte putini zmei si mai aleszmeoaice si se curbează-n sus, deschizînd

în vîrf un fel de floricică de dantelă crem.Zmeii dotai cu organul cristalomandibularnu luptă, ci dorm întreaga zi, iar noaptea

ies la suprafaă şi rămîn încremenii, substele, numărînd cristalele de pe alteplanete. Zmeii normali îi numesc „puah",ceea ce s-ar putea traduce aproximativ prin„poei".

Există deosebiri importante întremasculi şi femele în cazul zmeilor. Primiiau cranii groase de cel puin cincicentimetri, pline de umflături corespunzîndprincipalelor trăsături de caracter. Cu cîtun zmeu are mai multe cucuie în eastă, cu


4/90

atît e mai respectat. Cea mai mare

umflătură e cea dintre sprîncene,corespunzînd pungii cu venin. Ochiimasculilor sînt tari ca piatra şi sîntprotejai, în cursul luptelor, de o pleoapă fumurie. Femelele au pe eastă numai treicornie colorate, înclinate după unghiuri

care variază cu moda, si glandele lacrimalemari cît portocalele, de pleoapele de josfiind mai mereu atîrnai puii, ce se hrănesccu lacrimi.

Creierul zmeilor nu este împărit înemisfere. Prin cercetări de laborator s-a

demonstrat că ei îl folosesc mai ales pentrufuncia de „vră jire", o mică zonă servind şifunciei de „blestem", ambele inexistentela om. Treburile de fiecare zi sînt rezolvatede doi ganglioni cerebrali, mari cît merele

domneşti, localizai în fese. Dentiia arată că zmeii sînt prădători periculoşi, care şi-au dezvoltat suprafee de masticaiespeciale pentru zdrobirea accesoriilorumane: platoşe, catarame, ceasuri de mînă,bijuterii.


5/90

Corpul zmeilor ar fi avut, poate, o

înf ăişare destul de asemănătoare cu aomului dacă, acum zece milioane de ani, ofemelă neatentă nu s-ar fi lăsat vră jită deun dragon de Komodo. Rezultatele au fostsemnificative pentru evoluia speciei: Ocreastă de solzi lai, ca de stegozaur,

începe la ceafa şi se termină la noadazmeului, colorai în verde la masculi şitranspareni (cu cîte-un peştişor exotic

înotînd în fiecare) la femele. Gheareputernice, adaptate pentru scormonitpămîntul, pornesc din cele patru degete de

la mîini şi de la picioare. Toracele cupectorali puternici cuprinde două inimi,care pompează către organe un sînge foarterece şi foarte albastru. Intestinele sînt şerpireali, înghiii odinioară în cursul evoluiei

şi trăind azi în simbioză cu gazda lor. Nuexistă organe de reproducere. Femelele dezmeu rărnîn însărcinate în mod reflex prin

îndrăgostire, dar zmeii rezultai astfel sîntsensibili la boli, şi muli nu supravieuiesc.Este motivul pentru care zmeii cei mai


6/90

viguroşi răpesc prinese (numite uneori si

domnie, iar cele mai reuşite —cosînzene), femele umane cu sîngealbastru, compatibil cu al lor. Pe acestea lefecundează prin vră jire (proces asupracăruia vom reveni). Femelele îndrăgostitedezvoltă în stomac mai muli embrioni

semitranspareni, atît de verzi încît se potvedea prin pîntece, care se devorează reciproc pînă rămîne unul singur, eliminat

în cele din urmă într-o năframă de mătaseşi pus imediat la ochiul mamei, de genelecăreia se prinde bine. Va suge aici mai

bine de doi ani. Cei născui din prinese sedezvoltă mult mai greu, atingîndmaturitatea în jurul vîrstei de opt ani, cîndsînt destul de mari ca să verse flăcări penări. De-atunci sînt considerai aduli si

pornesc în căutarea domnielor. Dacă nu eucis de vreun voinic — duşmanul naturalcel mai important al speciei —, zmeuluimediu îi rămîn de trăit aproximativ două sute de ani.


7/90

Specia este pe cale de extincie, mai

cu seamă datorită stingerii treptate amarilor case domnitoare, singurelefurnizoare de prinese, înlocuirea lor cu in-telectuale snoabe s-a dovedit un eşec,acestea fiind prea greu de întreinut.

RASE ŞI VARIETĂI

Pe lîngă zmeul comun, prezentat încapitolul precedent, mai există o serie derase şi varietăi cu trăsături specifice,

dobîndite datorită izolării geografice aunor grupuri în vremuri istorice îndepăr-tate. Cum specimenele din grupuri ce auevoluat diferit se mai pot împerechea încă

între ele, indivizii rezultai fiind însă

sterili, putem considera că toate aparinaceleiaşi mari specii a zmeilor. Prezentăm în continuare cele mai caracteristice rasede zmei, specificînd că au fost observate şiexemplare neapartinînd nici uneia dintreele.


8/90

Zmeul zmeilor: Exemplar foarte rar,

mai masiv si mai feroce decît zmeiicomuni. Odinioară răspîndit din CarpaiînTibet, supravieuieşte azi doar în cîtevagrădini zoologice particulare americane.Are un craniu masiv, din cristal deosebitde limpede şi de dur, pentru care a fost

vînat din cele mai vechi timpuri. Mărgică de după măseaua de minte este si ea foarterîvnită datorită puterii sale de a concentragîndirea. Pur-tată-ntre sprincene, se credecă asigură succesul la orice examen. Zmeulzmeilor se naşte numai dintr-un alt zmeu al

zmeilor şi dintr-o cosînzeană, subspecie aprineselor. De aceea, în loc de solzi are pespinare o coamă blondă, pe care si-o ungebine cu seu. Vine pe lume deja împlătosatsi cu buzduganul în mînă. In cursul vieii

năpârleşte de cîteva ori, lepădînd, înordine, o platoşă roz, una verde, una bleusi rămînînd cu cea finală, transparentă ca sicraniul, din acelaşi cristal foarte dur.Totuşi, cum se mînjeste cu noroi si frunzemoarte din motive de camuflaj, rareori se


9/90

pot zări prin crustele sale exterioare

organele interne. Trăieşte cu un veac maimult decît zmeul comun şi este cu un cotmai înalt, de aceea i se acordă întîietate

înfricoşată în orice habitat locuit de zmei.E recunoscut de la distană datorită coifului cu cleşti de homar pe care-l poartă

pe cap. Flacăra pe care-o scoate pe nări arecam 15 metri lungime şi e verde pal, cuturbioane mai curind estetice decîteficiente. De f apt, în luptase bizuie maimult pe cleşti şi buzdugan.

Zmeul sur de văgăună: Este cel mai

viclean şi, în pofida dimensiunilor reduse(cam cît un copil de zece ani), cel maivorace. Poartă permanent pe linieri, în chipde epolei, două tarantule negre, cusmocuri de culoarea flăcării la articulaiile

picioarelor. IntrezifU'u şi păianjenii uriaşiexistă o strimăsimbioză: zmeul vedeexclusiv prin cei cinci ochi ca boabele derouă ai fiecărui păianjen, care îl ghidează spre pradă în sperana că se vor hrăni cusîngele ei proaspăt. Această specie, da


10/90

zmeu arc pielea palidă datorită eternului

întuneric m care trăieşte, in văgăunii?, saksubpămîntene. Construieşte labirinturisubterane în care-si lîrăşte victimele. Eposac şi banal în conversaii. Cin d î şi facvizite, familiile de zmei suri de văgăună seplictisesc atu de groaznic, în cît nu rareori

se măcelăresc între ele. De aceea, preferă să socializeze cu cei din alte specii, maiales cu cîinii de zmeu, răbdînd fericiiluările peste picior şi (iluziile grosolane.Uneori mor de foame tot ascultînd glumeleşi sporovăială altora. Atunci tarantulele,

întotdeauna mascul si femelă, le găurescpieptul, le devorează inimile şi plămînii şi,

în biserica austeră a cutiei toracice, rămînsă slujească unui cult straniu, din carerezultă mii de tarantule, minuscule şi

golaşe.Zmeul cu coli: Dinii săi îngrozitorde strimbi, fiecare dăltuit în alt mineral, dealtăculoare, au f ăcut să-nflorească dinvremuri străvechi pe tărimul zmeilor artastomatologiei. Dentiştii lor au metode


11/90

primitive dar eficiente, care elimină

tratarea atît de îndelungată, pe canale, adintelui cariat. O simplă lovitură năpraznică de pumn sau, în cazuri maicomplicate, de buzdugan pestefalc,asuferindă elimină răul. Urmează înfigerea

în alveolele goale a unor pietre de nu

frumos şlefuite.Câinele de zmeu: S-a crezut multavreme că faimosul,,Am dat de tine, dine dezmeu!" răcnit de voinici era doar oexpresie injurioasă. In realitate, Feii-Frumosi se confruntau cu o varietate spe-

cială, patrupedă, din rasa zmeilor decîmpie. Cîinele de zmeu nu scoate foc penări, ci doar un fum mirosind a friptură depurceluş de lapte bine rumenit, preparat cuhasmauki, umplut cu castane coapte, cu

sandul crăpat pe spinare, sei~vit la tavă înconjurat de feliue străvezii de ridichi.Mireasma aceasta nespus de îmbietoare emai eficientă decît flăcările, căci stîrneste

în stomacul voinicilor nişte ghiorăieli atîtde stridente, încît caii speriai îi azvîrl din


12/90

şei pînă-n. nouri, de se fac mici-f ărimici.

Clinii de zmeu trăiesc în castele comode, în care nu lipseşte niciodată biblioteca sisalonul literar. Se hrănesc, în general, cuporci de dine, varietate domestică defacocm. Deşi merg în patru labe, seconsideră mai luminai decît ceilali zmei.

Se înmulesc prin înmugurire.Muma zmeilor: Mare cit o casă cudouă caturi, aduce la-nf ălişare cu obătrinică. Totuşi e întotdeauna mascul,obsedat de răpirea de prinese. Acestea nuse alarmează prea tare cină, ieşite la cules

de ciuperci, întîlnesc o băbuă, fie ea şimătăhăloa-să. Spaima vine mai tîrziu, cînd,

îndeobşte, e prea tîrziu.Zmeul mioritic: Trăieşte în peşterile

adinei de sub munii Carpai, aşa-zi-sul

Celălalt Tărîm, unde şi-a întemeiat unimperiu. Lumina acestui enorm spaiusubteran provine de la lacurile de lavă careproiectează pe tavan mirifice auroreboreale. Aici sînt codri concentrici dearamă, de argint şi de aur, plantai artificial


13/90

ca să ascundă, la mijloc, palatele zmeilor.

Zmeul mioritic are o organizare socială matriarhală: şefa clanului e o zmeoaică bătrînă, în jurul ei trăind feciorii şi feteleei, ginerii şi nurorile. Fesele bogate alefemelelor arată că sînt mult mai inteligentedecît soii lor. Cu toate acestea, îi răsfaă,

le iartă stîngăciile si grosolănia, batolerează şi rivalitatea cu cîteva nefericiteprinese ascunse prin cotloane. Zmeulmioritic este deosebit de nătîng. Fora luifizică enormă nu intimidează, căci îl

încurci cu cea mai simplă cimilitură, cu

care-şi bate capul săptămîni întregi.Dacăte-a apucat însă între degete, nu-i abună: înfige-n tine gheare de-un cot, nuprea curate, şi tepîrleste cu două jeturigroase de foc. Masculii poartă cămeşă

esută cu amici, iari şi opinci din piele decerb, iar femelele ie şi catrină. Totuşi,zmeilor tineri le miroase mult mai rar acatrină decît a crinolină.

Animicstiutorul: Rasă neatestată ştiinific, poate legendară. Urmele fai-


14/90

mosului Toiag cu Urechi, ca si ale ghetelor

de plumb ce îi sînt atribuite tradiional s-arfi găsit imprimate într-un strat de şisturibituminoase din Caucaz. Din relatărilezmeilor asiatici, Animicstiutorul ar trăi înregiuni muntoase inaccesibile, acoperite degheuri veşnice. Locuina sa arată ca o bulă

de aer într-un enorm ghear. Focul pe care-l scoate pe nări nu arde, ci încălzeştesufletele, umple inimile cu iubire. Emotivul pentru care zmeii se tem de el maimult decît de orice, căci nu pot supravieuidecît o dată unei întîlniri cu el. A doua

oară le plezneşte şi cea de-a doua inimă sub povara unei duioşii ucigătoare. In ochiiacestui zmeu poi vedea, se zice, neantulde dinaintea facerii lumii. Nenumăratevorbe de înelepciune îi sînt atribuite. Dar

despre acestea, într-un alt capitol.Zmeul zmeelor: Confundat, dincauza numelui, cu puternicul zmeu cucoarnă blondă, nimic nu este totuşi maideosebit de el. Zmeul zmeelor e o fiină inofensivă, delicată, pe care-o zăreşti din


15/90

cînd în cînd survolînd pajişti şi finee,

încurcat în sforile a vreo douăzeci de zmeecu cozi lungi şi colorate, pe care le înală simultan. Vîneazăpăsări si animale mici,scuipînd cu precizie asupra lor. Se asociază cîte trei sau patru masculi pentru a răpi oprinesă. O dată răpită, e măsurată cu un

metru de croitorie şi i se dă drumul înapoi.Tot ce depăşeşte 1,85 m e păstrat.Zmăul: Un troglodit, în toate

sensurile cuvîntului. î şi duce viaa înpeşterile pline de cristale şi minereuri depe celălalt tărîm. E războinic, încăpă înat,

de o viclenie primitivă. Solzii de pespinare sînt de aramă coclită, iar craniul edotat cu zece coarne de jur-împrejur, de lacare provine si denumirea de zmeul cucoroană, sub care mai e cunoscut.

Pectoralii îi sînt groşi ca nişte mamele, iarpulpele, ca trunchiurile de copac. Extremde dezvoltat e simul voinicoreceptor,deschis ca nişte opercule pline de branhii

în tîmple. Detectează un om viu de la odepărtare de peste 10 kilometri. Ascuns pe


16/90

sub poduri — însoit cîteodatăde tovarăşul

său de prădăciuni, balaurul cudouăsprezece capete —, iese în faavoinicilor şi-i provoacă la luptă. Dinaversiune pentru neamul omenesc, pe carea jurat să-l extermine pînă la Judecata deApoi (sau, eventual, după), zmăul vră jeşte

numai femele din propria specie. E singurarasă care nu produce, totuşi, puah, cidoarzmăi în toată firea. Campioni laaruncarea cu buzduganul.

Încălaii: Faimoşii stăpîni ai Moriide pepite au pierit cu toii, în mod tragic, în

asediul cetăii Desp-Air (6372 î.Cr.).Vinovate de masacru au fost armatele uniteale zmeilor comuni, zmei-loi~ zmeelor şizombalilor, urmate şi de mercenari din alterase, lacomi să pună mînape Moară,

încălaii erau numii astfel datorită cizmelor de metal uşor pe care le purtau.Erau, pare-se, zmei înali si puternici, cucreste stacojii. In semn de frăie î şi sărutauunul altuia buricul, lăsat descoperit printr-un orificiu în platoşele de sidef. Era şi


17/90

punctul lor slab, de care au profitat

inamicii. Femelele năşteau cîte cinci pui,din care ucideau patru. Al cincilea primea,la majorat, cizmele si sărutarea pe buric, pecare trebuiau s-o întoarcă, în aceeaşi zi,tuturor celor cîteva mii de membri aipoporului lor. Buzele celor mai muli se

toceau în cursul acestei obositoare corvezi,aşa încît încălaii păreau mereu că rînjesc.Zmeul asiatic (sau zombalul):

Acoperit cu solzi sticloşi de culoaregalbenă. Ochi oblici şi sprîncene extremde-ncruntate. Răcneşte cu gura pînă la

urechi, neîncăpătoare de coli încovoiai.Caninii, mult mai lungi, sînt sfredelii şistrăbătui de inele cu mărgăritar. E cel maiadaptabil dintre zmei, cel mai harnic şi mairespectuos ierarhic. In ultimele decenii

pare să fi sărit direct din era turnirelor şiexpediiilor de jaf în cea amicroelectronicii. Sub imensele plăcitectonice ale Asiei au fost detectate, săpatedirect în stîncă, hale în care se fabrică chip-uri si memorii, plăci 3D şi sound-


18/90

blastere. Unele produse ale lor par să fi

pătruns, fraudulos, pe pieele occidentale,unde sînt uşor de detectat, avînd fiecare încrustată, în plăcua de siliciu plină decircuite, o boabă de chihlimbar cu oinsectă înăuntru. Din fericire, concurena facută industriilor umane nu e gravă,

datorită populaiei modeste de zmei asiaticicare mai trăiesc astăzi — cam 14exemplare.

GEOGRAFIE

... existena enormului spaiu subteran nu-mit de geograful danez care a efectuatprimele expediii, G. Laardsen (1876-l915), Tărîmul întunecimii era deja

cunoscută în mitologiile şi folclorul popoa-relor euro-asiatice. Legende despreWalhalla, Agartha sau Shambala, CelălaltTărîm din basmele româneşti etc. sîntamintiri îndepărtate ale continentului sub-teran. Laardsen a efectuat trei expediii


19/90

între 1907 şi 1915, coborînd iniial prin

singura intrare cunoscută pe-atunci, peşteraBourrasque, şi descoperind consecutivaltele, în prima dintre ele a înaintat spresud-vest şi, după două săptămîni de mers, atrebuit să se oprească, dînd de un perete destîncă.

Jurnalul său aduce primele revelaiidespre tulburătoarea lume subpămînteană:„Măre şi melancolic inut! Plafonulneregulat, plin de ururi de sare si cuar, seridică la sute de metri peste capetelenoastre... Imense şi fierbini lacuri de lavă

aruncă lumini spectrale la kilometri în jur...Pretutindeni tufe uriaşe de licheni fos-foresceni, fojgăind de insecte oarbe, lungicît braul... Coline din sticla cea mailimpede şi mai lustruită, imposibil de

urcat, se ridică pînă aproape de tavan...Flori cleioase, cu limbi şi spini complicai,mecanici aş zice, î şi înfig rădăcinile chiar

în lava clocotită... Prin aer zboară moliilivide, al căror corp e mare cît un stat deom... Ne aşezăm tabăra lîngă un perete


20/90

încărcat de pirită... ipetele bestiale ale

moliilor ne trezesc din minut în minut.Animale necunoscute întind către noipicioare si trompe transparente... Multe seard în foc, aici focul pare necunoscut..." înurmătoarele expediii, Laardsen (însoit şide Feijenoord) înaintează cîteva sute de

kilometri către est, descoperă vestigiilecetăii Alma — după numele soiei luiLaardsen —, vechi aşezămînt al zmăilor desub Alpi şi coboară spre sud unde —aproximativ sub oraşul Civitavecchia —găseşte Frescele Albastre. Rămaşi f ără

provizii, cei unsprezece exploratori ajungsă se hrănească cu păianjeni de stîncă şibroaşte gelatinoase, apoi, disperai, sedevo-rează-ntre ei prin tragere la sorti.Feijenoord piere, iar Laardsen şi încă patru

tovarăşi (vor rămîne în cele din urmă doardoi) se-ntorc spre Alpi, unde găsesc, lapoalele Mont-Blanc-ului, o nouă ieşire.De-acolo a pornit a treia expediie, care aatins ca punct extrem Carpaii, ieşind prinpeştera Ohaba Ponor. Zmei vii n-au fost


21/90

găsii nici acum, dar a fost identificată o

specie nouă de mamifer inteligent, numită provizoriu Omul-de-flori-cu-barba-de-mătase. Totuşi, scrie exploratorul, „zmeiitrebuie să fie undeva... Ii pot aproapemirosi... Simt în ceaf ă, uneori, privirea lorarzătoare... Uneori mi se pare că..." Sînt

ultimele cuvinte din jurnal, găsit, cucoperile parcă mestecate furios, lîngă corpul dezmembrat al îndrăzneuluicălător.

Din 1915 şi pînă la al doilea războimondial au fost întreprinse numeroase alte

expediii, care-au conturat aproximativspaiul subteran. Există şi azi, totuşi,numeroase pete albe. Un culoar îngustporneşte din Anglia, aproximativ de submonumentul megalitic de la Stonehenge şi

se lăeşte treptat către est pînă subLituania. Se extinde spre Urali, şiformează bucle si sinuozităi cătreKazahstan. Altă ramură începe în Pirinei şise extinde către Sardinia, coboară subMediterana, străbate Carpaii, Balcanii şi


22/90

Turcia, face o imensă cavernă sub Orientul

Apropiat şi se uneşte cu prima ramură îndreptul oraşului Karagan-da. Patru maricoarne se-ntind de-aici. Cornul nordicajunge pînă la peninsula Taimîr sfîrşindsub insula Bolşevik din arhipelagulSevernaia Zemlea. Cel median se-ntinde

sub Mongolia şi China pînă la muniiXaoxinganling. Cel submedian coboară spre Himalaia, unde se deschide-ntr-ocavernă de aproape un milion de kilometripătrai suprafaă şi trei kilometri înălime

în punctul cel mai înalt. Ultimul, Cornul de

sud, coboară spre sud-vest către ArabiaSaudită. Numeroase enclave izolate, canişte mari vizuine, există peste tot pemarginea giganticelor caverne.

Mari lacuri de lavă, de acid sulfuric

şi de mercur reduc cu mult suprafaalocuibilă. Distingem, sub zona europeană,lacurile Laardsen I, II, III, IV si V, mareaFeijenoord şi aşa-zisele Fiorduri aleDevorailor (omagiu colectiv adusanonimilor pierii prin tragere la sori). In


23/90

zona asiatică avem Pata Argintie — cea

mai întinsă suprafaă de mercur cunoscută — corespunzînd Chinei de sud — şi cele20 000 de Bălti Verniene, numite astfeldupă autorul Călătoriei spre centrulPămîntului.După vestigiile paleontologice si istorice

descoperite în această lume subterană,putem deduce cu oarecare preciziehabitatul originar al diverselor rase dezmei. Conform hării alăturate, zonaeuropeană a cunoscut de-a lungul timpuluiconvieuirea, cînd paşnică şi cînd

războinică, a patru rase, nu întîmplă-torcele mai frecvent menionate în folclorulpopoarelor de aici: zmeul zmeilor, zmăul,dinele de zmeu şi zmeul mioritic.Incursiuni de pradă şi chiar regate

temporare au mai stabilit aici de-a lungulmileniilor zmeul comun (a cărui patrie e defapt Caucazul) şi muma zmeilor. Zonaasiatică, mult mai întinsă, a fost împărită

între zombal, zmeul zmeelor, zmeul sur devăgăună, zmeul cu coli şi muma zmeilor.


24/90

Enigmaticul Animicstiutor şi-ar fi plimbat

faimosul Toiag cu urechi pe undeva, prinChomolugma. Situl arheologic de laKokorro, dedesubtul peninsulei Indochina,atestă legături comerciale cu regatulzmeului zmeilor. Se schimbau prinesecontra praf de scărpinat.

Şapte aşezări urbane, descrise mai pelarg în alt capitol, există din vremuristrăvechi în lumea întunecimii, înhrankahranka Oului de Liliac ele sînt nu-mite, inspirat, Cele Şapte Bijuterii.Misticii, atît din neamul zmeilor cît si din

cel omenesc, au încercat să suprapună aşezarea lor cu cea a unor constelaii, cuosemintele unor animale sacre ca Filiala —un fel de sirenă din lacurile de mercur —sau cu cele şapte chakra înşiruite de-a

lungul corpului omenesc. Aceste cetăi sînt(de la vest la est): Unna, Dowa, Trikkta,Quatr'a, Phiimpha, Shiksta, Săpata. Ceamai mare dintre ele, şi prima descoperită,sub Kiev, de însuşi Laardsen, estegrandioasa Quatr'a, ce ar fi adăpostit pînă


25/90

la 25 000 de zmei din neamul Zmăului.

Minusculă e în schimb Dowa, de subPerpignan, fantezie a unui singur cîine dezmeu care şi-a clădit vreo zece case

înconjurate de un zid gros, cu sclipiciuri demica. în piaeta din faa casei din mijlocacest original î şi instalase cortul în care

locuia cu cele cinci soii şi cu unicul copil.Marea majoritate a zmeilor a preferat însă,dintotdeauna, să locuiască în peşteri, înbule de aer din gheari sau în vizuinesăpate cu ghearele. Un mare zid,asemănător celui chinezesc, construit pe la

3500 î.Cr., separa, aproximativ pe subalbia fluviului Enisei, spaiul subteran îndouă zone. A fost construit, probabil, dezmeii „europeni" ca apărare în faanăvălirilor „asiaticilor". Zidul e azi în

ruine. Ca o ciudăenie merită amintit faptulcă, din loc în loc, zidul era străbătut de aşa-zisele „găuri pentru trădători", mici poriprin care trădătorii puteau ieşi ca să contacteze duşmanii. Zmeii consideră trădarea o necesitate şi o-ncurajează ca


26/90

atare. Ea nu poate schimba soarta unui

război, pentru că trădările dintr-o tabără seanulează cu cele din tabăra opusă, înschimb, cînd se-ntorceau de la întîlnirilesecrete cu duşmanul, trădătorii aduceau cuei daruri şi mărfuri de contrabandă, foarteapreciate. O ghildă a trădătorilor funciona

în orice oraş, iar starostele lor deveneaautomat membru în Dooma Parochieirespective (vezi Organizarea politică).

întinse păduri de lichenifosforesceni, străbătute de rîuri de lavă,formau obstacole de nestrăbătut altădată

pentru zmei. Ele trebuiau ocolite pedistane enorme. Pădurile fojgăiau deanimale cavernicole transparente:păianjeni, miriapozi, harpii, tuute, zuuuze,fiuuuuuse, iuuuuuuuuuuuuuure şi

miuuuuuuuuu-uuuuuuuuuuuuune. Ultimelecinci specii sînt azi dispărute, iar harpiilemai supravieuiesc doar în captivitate. Deşipăianjenii erau uneori mari cît un stat deom slăveau glande de venin cît o minge defotbal, ei nu stîrneau atîta teroare ca


27/90

faimoasa fiuuuuusă, un delicat viermişor

palid care pătrundea în nara zmeuluiadormit, ajungea-n creier şi acolo întorceacomutatorul sexual, aşa încît zmeuldevenea brusc zmeoaică, î şi împletea cozila modă şi atrăgea la marginea pădurii alizmei, pradă pentru fiuuuuuse.

Din loc în loc, presărate de-a lungulsi de-a latul Tărîmului întunecimii, se maipot zări încă si azi Ste-iurile şi Frescele.Steiurile sînt lame de stîncă galben-opalină, trandafirie sau indigo înălate spreboltă, în interior au scări în spirală care duc

către o terasă din vîrf, uneori la peste osută de metri înălime. Sus te întîmpină unzmeu mumificat, îmbrăcat în platoşă, cucoif pe cap si cu mari ovale de jad în loculochilor. De obicei e înf ăişat într-o ipostază

marială, bă-tîndu-se cu pumnul în pieptsau ridicînd ameninător buzduganul.Ignorani ai artei sculpturii, zmeii păstrau

în acest chip memoria eroilor de altădată.O dată cu dezvoltarea turismului în spaiulsubteran, aceste venerabile monumente au


28/90

fost nu de puine ori vandalizate, acoperite

cu inscripii obscene, zmeilor li s-au pusigări în gură etc. Faptele sînt reprobabilesi ar trebui pedepsite prin lege. Alte mo-numente sînt Frescele. Ele corespund, deasemenea, nevoii zmeilor de a consemna,pentru eternitate, vechi fapte de arme.

Perei enormi de stîncă au fost frumosnetezii, iar apoi, în lipsa ştiinei picturii,generalii înşişi care-au cî ştigat bătăliarespectivă, împreună cu numeroşi soldaide-ai lor şi cu prizonierii inamici, au fostucişi şi trupurile lor aşezate în tablou în

poziii corespunzătoare. Peste toi a fostturnată apoi lavă albastră sau cenuşie. Azifrescele se văd de departe, povestind, înaltoreliefuri sugestive, despre eroismulstrămoşilor zmeieşti.

In zilele noastre, Tărîmul întunecimiieste exploatat de numeroase societăiminiere. Se extrag de-aici zinc, mercur,aur, beriliu, antimoniu si ojă de unghii.Zmeii actuali trăiesc în rezervaii, unde lis-a asigurat tot confortul necesar: lumină,


29/90

apă caldă, instalaii igienice, î şi cî ştigă

existena ca actori în filmele despre zmei sivînzînd diverse produse artizanale. Boliaduse de oameni, între care banalafobofobie (teama ca nu cumva să ti se facă teamă), fac aici numeroase victime.

ISTORIE

Primele mărturii istorice care atestă culturi ale zmeilor pe (şi mai ales sub)teritoriul Eurasiei — zmeii sînt complet

abseni pe celelalte continente — începînddin mileniul al şaselea Î.Cr. au fost scoasela lumină în 1905 de către lordulHumphrey. E vorba de faimoasele coifuri„cu ace de seringă" găsite în peştera

Bourrasque din Pirinei. „A fost cea maifericită zi din viaa mea", a declaratulterior lordul Humphrey. „Asemenea luiSchliemann, descoperitorul Troiei, am avutşi eu încredere în vechile poveşti. Cum demic îmi veneram mama, n-am putut crede


30/90

nici o clipă că minunatele istorii cu care

mă adormea erau minciuni. Mama mea nuputea mini! Deci: zmeii trebuiau să existepe undeva. Acum, cînd acest vis mi s-a-ndeplinit, pot să mă dedic în continuarecăutării lui Bau-Bau, fiină de a căreirealitate istorică, de asemenea, nu mă-

ndoiesc/' Pe lîngă coifuri, în peşteraBourrasque a fost pentru prima dată găsită o intrare către Celălalt Tărîm, uriaş golsubteran ce se-ntinde, extrem de sinuos, dela Stonehenge la Hi-roshima. Mai cuseamă în acest spaiu, în care domneşte

crepusculul slabelor luciri ale florilor demină, lichenilor fosforesceni şi lacurilorde lavă, s-au f ăcut descoperiri arheologicefascinante. Exact dedesubtul Kievului afost găsită o măreaă construcie ruinată,

din steiuri de piatră arătînd ca nişte lamede pumnal spre tavanul cu stalactite algrotei. Ruina era încă locuită de un tribdegenerat de zmei cu coli, care n-aveau

însă nici o legătură cu străvechii construc-tori.


31/90

Descifrînd scrierea aşa-numită

serpuită Z de pe unii monolii, istoricii auputut acoperi o parte din istoria străveche azmeilor. Se vorbea acolo despre triburirătăcitoare, eroi si masacre. Acum treispre-zece mii de ani, Dragg-Onn a unificattriburile de zmei asiatici. Toate celelalte

rase, subjugate, au fost folosite la ridicareaunor cetăi nesăbuite, cu mari camere detortură în pivniele lor f ără fund. Pe la6500 î.Cr. înregistrăm revolta lui Killar,cel care, reuşind să găsească Gemă

înaltelor Trăsături de Caracter (pare-se, un

safir mare cît o portocală păzit de şerpi înaripai), a ajuns stăpînul Regatului deVest şi un semizeu mult cîntat în vechileepopei (vezi Zurbele). Urmaşii lui Dragg-Onn n-au suportat ştirbirea vechiului

teritoriu şi au pornit un război necruătorcontra urmaşilor lui Killar. Atunci şi-auinventat rasele diversele buzduganenimicitoare. Ca urmare a acestei încleştăride aproape 1500 de ani, întreaga civilizaiezrneiască neolitică s-a ruinat. Dinjfiecare


32/90

rasă au rămas doar cî iva supravieuitori

(iar încălaii, constructorii Morii de Pepitede sub marea Ohok, au pierit pentrutotdeauna). De-atunci, într-un ultim efortde a păstra amintirea trecutului glorios, su-pravieuitorii au ridicat Babelul de subKiev si-apoi s-au risipit în toate ungherele

uriaşei caverne.Cu 4000 de ani înainte de Cristos,zmeii au descoperit Suprafaa, în căutarede faguri ai albinei palide, spune legenda,cî iva cîini de zmeu s-au căărat pe ostalactită groasă cît un trunchi de copac şi

au împins cu umărul un enorm bolovan.Conducătorul lor va rămîne în Zurbe cunumele de Okki-Mei-Okki-Mei (Cel care avăzut lumina), pentru că, într-ade-văr,imensa boltă albastră de la suprafaă si

străfulgerarea orbitoare a soarelui au fostatunci pentru prima dată zărite de neamulzmeilor după cîteva zeci de milenii derecluziune în imperiul umbrelor. Ştim azică zmeul, iniial un animal de suprafaă, atrebuit să se retragă în adînc, în vremuri


33/90

imemoriale, din cauza hienei uriaşe care-l

vîna cu predilecie. Zurba „Platoşei derinocer" povesteşte cum grupul de zmeipalizi ca moartea au înnoptat prima dată sub diamantele stelelor si cum, dimineaa,s-au răs-pîndit prin iarba înrourată,smălată de flori. Cum azurul înmiresmat,

plin de fluturi, îi înspăimînta.La suprafaă, urmaşii acestei micicete au găsit mine de aur şi antimoniu. Şi-au construit palate în codri circulari. Au

întîlnit prinese visătoare, plim-bîndu-se lapasul calului pe malul unor ape albastre ca

si ochii lor, şi le-au intuit potenialulreproduc-tiv. Le-au răpit en gros şi endetail. Cosînzenele, prinese cu coadeblonde şi cu un mic tatuaj pe fesa stingă,au generat noua şi puternica rasă a zmeului

zmeilor. Ieşirea din Pirinei a fost urmată,de-a lungul secolelor, de alte migraii, pemăsură ce erau descoperite, în peşteri dindiverse masive muntoase, alte si alte ieşiri.Secta stranie a poeilor — cei ce aveau să producă atît de preuitele Visse, Zurbe şi


34/90

Hrankahmnkas — şi-a dezvoltat simul

cristalomandibular pînă la perfeciune.Oricare dintre ei, „mirosind" nopi întregiviforul constelaiilor, putea spune cît lasută cuar si cît la sută zirconiu se găsescpe al cincilea satelit al celei de-a optaplanete ce înconjoară steaua Arc-turus...

Ieşind la suprafaă, zmeii s-auconfruntat, inevitabil, cu specia umană,deja destul de răspîhdită, mai cu seamă înbazinul mediteranean şi în OrientulApropiat. Iniial, zmeii (în primul rîndzmeul comun, zmeul zmeilor si zmeul

mioritic ce a populat curbura Carpailor) i-au privit pe oameni exclusiv ca pe nişteanimale domestice, furnizoare de carne,lapte şi prinese. Oraşele-state au fostatacate, pe rînd, de hoarde zmeieşti care le-

au dărîmat zidurile şi le-au obligat la plataunui tribut. Au fost întemeiate, conformVissei de la Saana, trei mari formaiuniprestatale zmeieşti, fiecare cu propria eiorganizare si religie, numite kook-uri:Noo-kook, Vann-kook şi Bang-kook


35/90

(Regatul de Nord, de Vest si de Est). De

remarcat că numele oraşului actualBangkok păstrează amintirea străvechiuluiregat. Pe la 1400 î.Cr., puterea zmeilor desuprafaă a atins amplitudinea maximă.

Au trecut secole pînă cînd oamenii,iniial şocai de confruntarea cu noua şi

înspăimîntătoarea specie, să se trezească din amorire şi să înceapă contraatacul. Inpericol de dispariie, specia şi-a descoperitresurse neaşteptate. La 1200 î.Cr. împăraiiVerde, Roşu şi Mov au iniiat un complotce avea să răstoarne situaia. Planul avea

două pări. Prima consta într-o aciuneultrasecretă de spionaj industrial. Printresclavii care lucrau în atelierele de arme aleRegatului de Vest au fost infiltraispecialişti care au furat proiectele celor

mai eficiente buzdugane, ca si mostre demateriale. Au putut fi astfel reproduse fai-moasele Toroy-Pan, Buzduganul cu TreiPecei (altfel numit Cu Pernă) si NumeleTatălui. Enormele arme erau însă imposibilde ridicat. S-a trecut, deci, la partea a doua


36/90

a proiectului. Au fost selectai din prostime

flăcăii cei mai viguroşi, care-au fost apoisupuşi unor minuioase si istovitoareantrenamente de body-building. Li s-au datcele mai zdravene neveste. Fiii fiilor fiilorfiilor lor, după antrenarea intensă a fiecăreigeneraii, au reuşit să clintească un pic

buzduganul, iar fiii fiilor fiilor acestora l-au putut ridica pînă aproape de genunchi.Din fericire, omenirea n-a trebuit să maiaştepte alte cîteva generaii, căci Voinicula^ apărut spontan, ca urmare a cine ştiecărei mutaii, într-o zi, un flăcău subiratic,

cu totul deosebit de pachetele de muşchiale celor „din plan", a ieşit în curte şi asmuls din rădăcini un stejar plin de ghinde.L-a curăat frumos de crengi şi a f ăcut oditai ghioaga, bătută-n inte de aramă, pe

care-a az-vîrlit-o pînă-n nouri şi, după treizile, a prins-o pe degetul mic. împăraii siculturiştii au rămas cu gurile căscate şi auaplaudat în silă. De-atunci, voiniciasemenea primului cutreieră veseli lunci şivăi, horind şi doinind, în căutare de zmei.


37/90

Istoria medievală e în acelaşi timp

foarte bogată si extrem de monotonă. Eaabundă în nenumărate înfruntări între zmeişi voinici, al căror mobil este, de obicei,femela umană. Aici, povestirile eroicezmeieşti si cele umane diferă radical, înprimele, schema este următoarea: l. zmeul

detectează domnia prin simulprinesoreceptor. 2. zmeul se deplasează spre palatul domniei. 3. zmeul supuneoastea împăratului (tatăl fetei) şi obineprinesa ca tribut. 4. o duce în propriulcastel si-o vră jeşte. 5. zmeul detectează

prin preajmă un voinic. 6. ajutat dedomniă — care, de obicei, scoate ochiivoinicului — zmeul îl ucide pe voinic. 7.zmeul şi domnia fac copii şi trăiesc fericiipîn-la adînci bătrînei. Povestirile umane

răstoarnă întrucîtva această schemă narativă: 1. zmeul răpeşte prinesa. 2. împăratul pune un premiu pe capulzmeului: fiica de soie şi jumătate din îm-părăie. 3. muli voinici încearcă în zadar.4. soseşte Voinicul. 5. el ajunge la palatul


38/90

zmeului. 6. ajutat de domniă — care, de

obicei, îl induce-n eroare pe zmeu —voinicul îl ucide pe zmeu. 7. voinicul şidomnia fac copii si trăiesc fericii pîn-laadinei bătrînei. Punînd în cumpănă acestecronici oarecum partizane, istoricul ajunge,vrînd-nevrînd, la concluzia că uneori

trebuie să fi cî ştigat zmeul, alteori voiniculşi că, tinzînd către un fel de hibridizare,rasa umană si cea zmeiască n-ar fi fost, defapt, atît de aprige duşmane cum s-a crezutpînă de curînd. Există, de altfel, dovezi că,

în decursul Evului Mediu, între ele au

existat comer, contrabandă şi schimb deidei.

Situaia s-a dezechilibrat dramatic înmomentul în care, poate printr-o nouă mutaie, către 1250 după Cristos, a apărut

super-eroul umanităii, purtînd numele deFăt-Frumos (foetusformosus). Unele femei însărcinate — conform statisticilor oficialecam una la 100 000 — observau, în timpulscaldei, că pîntecele le-a devenit străveziuca un zgîrci şi că prin sticla lui se zăreşte


39/90

un f ăt minunat, cu părul numai bucle de

aur. Ochii lui mari şi apoşi păreau că grăiesc. Primele femei care-au vorbitdespre vedenia aceasta au fost arse pe rugca vră jitoare. Altele au născut în locuriascunse. Mare le-a fost uimirea cînd, după trei zile, s-au pomenit cu cîte un vlă jgan

pletos, cu cercel în ureche, care le zicea„mamă". Feii-Frumoşi s-au doveditimbatabili în înfruntările cu zmeii. Doarzmeul zmeilor si zmeul mioritic le-au f ăcutoarecum faă, nereuşind să cîstige nici ei,de altfel, mai mult de două bătălii (setth-

uri în limba zmeilor) din cinci. Din acelmoment, soarta zmeilor de suprafaă a fostpecetluită. Ei si-au părăsit palatele şi s-auretras iarăşi în lumea subpămînteană,

jelindu-şi gloria apusă.

De pe la 1400 pînă la revelaialordului Humphrey amintirea zmeilor s-aestompat în aşa măsură, încît cei mai multioameni considerau zmeul doar un produsal imaginaiei, o frumoasă legendă dinfolclorul popoarelor. Cîte o urmă de picior


40/90

imprimată în lut apărea din cînd în cînd,

meninînd treaz interesul publicului. Celemai multe se dovedeau falsuri grosolane.Chiar şi după 1905, un dispre cvasi-unanim acoperea orice încercareneortodoxă de a privi istoria. Cu toateacestea, recente sondaje în arhive arată că

atît CIA cît şi KGB-ul erau la curent cuexistena reală a zmeilor si că posedau, înunităi militare secrete, cîteva buzdugane,intens studiate, încrucişări sinistre întrecele două rase ar fi fost încercate pentrucrearea soldatului care să scoată flăcări pe

nări. Azi, în faa zdrobitoarelor dovezipaleontologice, arheologice, istoriografice,ca să nu mai vorbim de exemplarele viicapturate în subteran ca şi de cele, vechi desute de ani, prinse în gheurile mării

Bering, scepticismul omului de ştiină trebuie să cedeze. Recentul congresinternaional cu tema „Zmeul, con-temporanul nostru" (Zimnicea, 1983) amarcat o definitivă acceptare afenomenului.


41/90

ARME

Diferitele rase de zmei folosesc înluptă arme diferite. Totuşi, ele pot figrupate în cîteva categorii generale:

Arme de atac:Le putem, la rîndul lor, clasifica după cumurmează:> arme biologice: jetul de lichid incendiar

împroşcat din nări asupra adversarului,colii si ghearele năprasnice, scuipatul cu

precizie (zmeul zmeelor), loviturileviolente de cap în gură (zmeul zmeilor),

împunsul (zmeul cu coroană), trînta „că-imai dreaptă" (zmeul mioritic), în acestultim caz toate trucurile sînt permise.

> arme verbale: înjurătura cu efect,blestemul în lung de linie, imprecaiabifurcată, bălmă jeala, gîn-găveala (zmeulsur de văgăună), imitarea, scălîm-barea(zmeul cu coli). Sudalma simplă, dublă şitriplă e mînuită cu deosebită dexteritate.


42/90

Dar poate cea mai eficientă armă verbală,

mortală cînd e folosită de cîinele de zmeusau de muma zmeilor, este îmbălarea, careconstă în lăudarea deşănată, prelungă,mieroasă si insistentă a adversarului. Prins

într-un ghemotoc de fire umede care sesolidifică rapid în contact cu aerul, acestuia

nu-i mai rămîne nicio şansă. Mai toi zmeiivorbesc morfolit, printre coli. Cudesăvîrşire mut pare a fi Animicştiutorul(de la care ne-au rămas totuşi comori de

înelepciune scrise pe coji de ouă). Oratoriispeciei sînt zombalii, care nu pronună

cuvinte, ci clinchete de ineluşe agăate încoli, deosebit de convingătoare (spunzmeii). Mai multe despre limba zmeilor,

într-un capitol special. ^ artefacturi: sîntarmele propriu-zise, fabricate de zmeii

înşişi. Acestea sînt de trei feluri:contondente, tăioase si energizante.Armele contondente au toate ca

model primordial buzduganul, evoluatdintr-o simplă măciucă primitivă. Dateleculese pînă în prezent ne îndrituiesc să


43/90

credem că absolut toate rasele de zmei,

actuale sau fosile, au folosit sau folosescbuzduganul. Arme enorme de piatră (maitîrziu de bronz, fier şi chiar plumb)imposibil de ridicat de mîna omului, segăsesc presărate în vadurile rîurilor sau însituri arheologice, unde sînt exhumate

alături de cranii cu mari orbite omeneşti,dar cu coli uriaşi pe mandibule şiprelungite cu o coloană vertebrală desopîrlă. Buzduganele din muzeele lumii,mai vechi sau mai noi, sînt specificefiecărei rase:

Zmeul zmeilor foloseşte asa-numitul„Numele Tatălui", un soi de baros dinplatină de o puritate atît de înaltă încît, princalităile sale conductoare, atrage fulgeruldin înaltul cerului si-l prăvăleşte asupra

adversarului. Dacă acesta nu piere dinprima flacără albăstruie, primeşte direct îneastă o a doua lovitură, de data aceasta cubuzduganul însuşi. Cei din urmă zmei aizmeilor folosesc buzdugane de titan, ca să nu poată fi detectate de radare.


44/90

Zmeul sur de văgăună roteşte cu

dexteritate deasupra capului ceea ce elnumeşte „Toroy-Pan" (literal: Distruge-Tot), o bilă de fier legată cu sîrmă,asemenea ciocanelor din proba olimpică. O

învîrte atît de repede, încît fierul se-ncingela roşu prin frecarea cu aerul. Cînd arma se

găseşte pe linia adversarului, tarantulele îifac zmeului un semn cu labele pe umeri,iar acesta dă drumul bilei. Vai de el, însă,dacă o face prea devreme sau prea tîrziu:bila atunci nu mai porneşte, iar sîrma se

învîrte în jurul corpului nefericitului zmeu,

tăindu-l fin, în feliue ca de salam. Acestaccident se petrece, însă, destui de rar.

Buzduganul zmeului cu coliconstituie un frumos exemplu de simbioză cu corpul posesorului. Cînd micul zmeu se

naşte, tatăl său, în cadrul unui frumosceremonial, îi aşază în palma dreaptă o să-mînă de Leucă (leuca draco), arbust deesenă dură care creşte doar pe platourile

înalte din Altai. Pruncul simte-n aceeaşiclipă o arsură în podul palmei şi-nce-pe să


45/90

urle sălbatic, la care tatăl îl anesteziază

prompt cu buzduganul propriu. Lovit cuLeuca, pruncul a primit botezul obştii încare se va integra. Din sămîn-ă va creştecu timpul o Leucă viguroasă, avînd rădă-cini adînc împlîntate în zmeu, pe care-lparazitează, dar îl şi apără.

Pînă si dinele de zmeu, rasă patrupedă, are buzdugan. Renun înd demilenii la reproducerea sexua-tă, falusulsău a fost eliberat de vechile atribuii şi,sub numele de Buul-Ann (onomatopeelipsită de coninut noional), a devenit o

armă redutabilă.Muma zmeilor foloseşte Moaca, un

cap de om preparat special ca să devină dur ca bazaltul, înfipt într-o coadă depalisandru. Moaca apare cînd nu te-astepti

în mîna acestei bătrînici pe care ai tottrece-o strada, cînd înainte, cînd înapoi, dinzori si pînă-n seară...

Adevăratul buzdugan este cel CuTrei Pecei, arma de atac a zmeuluimioritic. După unghiul din care e privit,


46/90

acest super-buzdugan poate părea în-

spăimîntător (partea cu epii) sau îmbietor(partea cu perna), într-adevăr, inventatorulacestei adevărate lănci a lui Ahile,legendarul mioritic Ursan, „pletos cazimbrul, cu pieptul gros şi lat", estereprezentat în balade, hronir-uri, saga şi

bîlnii ca dormind „culcat pe buzdugan".La fel procedează toi zmeii carpa-tini, fiecare căptusindu-şi scula cu operniă dolofană. Buzduganul Cu TreiPecei, azvîrlit în nouri, e prins de zmeu pedegetul mic, hipertonifiat prin îndelungate

flotări.Animicştiutorul ar avea, în loc de

buzdugan, faimosul Toiag cu Urechi. Nuse ştie de ce acest toiag e atît de faimos,dar i se zice astfel, obligatoriu, aşa cum lui

Ahile i se zice „cel iute de picior" şiArnotenilor, „adevăraii Arnoteni".Zmeul zmeelor poartă, atîrnat de

cureaua de la nădragi, un buzdugănu numit Fî ă, niciodată folosit. Totuşi, un ins


47/90

care si-ar pierde Fî a ar ajunge de batjocura

semenilor.Zmăul este marele campion laaruncarea cu buzduganul. Acesta senumeşte Matrak (zeul suprem al zmăilor)si are nouăzeci şi nouă de ocale. Dinfericire, fiecare oca — bilă de aramă cu

ghivent — poate fi desurubată din coadă şiaruncată separat. La sfîrşit, se consideră că a fost aruncat buzduganul cu totul. intafavorită a zmăilor a fost întotdeauna disculrotund si luminos al lunii. O prorocirespune că acel zmău care va ciobi cu

buzduganul buza lunii va stăpîni întregTărîmul Celălalt. Cunoscînd ambiguitateaprorocirilor, mai toi zmăii şi-au alintat de-atunci soiile cu numele gingaş de Luna.

Este cu neputină să spunem cum î şi

numesc buzduganul zmeii asiatici, dar îlnumesc foarte convingător. Cel puin aşaafirmă ceilali zmei. Singurul capturat,păstrat la British Museum, este un obiectalungit, cu cîteva butoane roşii laextremităi. Specialiştii au convenit să-l


48/90

numească Băul Bucuriei. Nu se ştie cum

se utilizează. în fine, zmeul comun foloseşte înluptă Buzduganul.Armele tăioase nu sînt alintate cu nume şiporecle, dovadă a statutului lor inferior faă de cele contondente. Pur si simplu, toi

reprezentanii rasei zmeilor, indiferent desex, poartă înfipte în brîu, atîrnate decingătoare, ascunse în carîmbul cizmei,bălăngă-nindu-li-se între picioare şi

încurcîndu-i la mers tot soiul de lametăioase de tipul sabie, spadă, floretă, paloş,

pală, iatagan, hanger, cuit, pumnal, stilet,briceag, brici, şiş, şuriu, topor, toporaş,toporişca, secure, bardă, halebardă, satîr,machetă etc.

Mai toate, dat fiind pronunatul gust

pentru baroc şi rococo-ul tîr-ziu al zmeilor,sînt strunjite în forme atît de şerpuitoare, încît seamănă bine cu florarele de plasticale elevilor.

Armele energizante, specificezmeilor comuni, sînt în număr de trei:


49/90

cămaşa de foră, cravata de foră şi

costumul de foră. Ele acionează ca nişteacumulatori de energie.Cînd un zmeu a îmbrăcat cămaşa de

foră — numită uneori şi cămaşa morii —se crede că poate capta culorile din mediul

înconjurător pe care, transformate într-o

pastă vîscoasă, le proiectează asupraduşmanului. Peisajul din jur ar rămîne multmai palid pentru circa o săptămînă. Cra-vata şi costumul de foră ar extrage şizgomotele, respectiv mirosurile din peisaj.Nu se ştie cît de real este acest efect si cît e

doar autosugestie.

Arme de apărare

Se subîmpart în subiective şi obiective.> Subiective, în condiiile defavorabilecare pot surveni în cursul unei lupte, zmeiirecurg la cîteva strategii simple şieficiente:


50/90

• Se fac că plouă. Cu paloşul

voinicului în gît, zmeul deschidedeasupra capului o umbrelă şi, cu oexpresie visătoare, fredonează cevadintr-un film cu Gene Kelly.

• Îşi pun cenuşă-n cap. Presărată fin,serveşte, probabil, la camuflaj.

•

îl iau pe Nu în brae. „Nu" (corect,Nu) este un idol cu aspect de bufniă,cioplit grosolan în lemn de gutuidespre care se crede că, legănat înbrae, îndepărtează pericolul.

• Se fac că nici usturoi n-au mîncat,nici gura nu le miroase. Speră astfelca voinicul să se apropie destul cîtsă-i poată sufla în nas un damfucigător de mujdei.

• închid ochii si — minune! —

voinicul a dispărut.• Dau din colt în col. Clănăne adică

înfricoşător din dini.> Obiective. Pe lîngă pielea tăbăcită şi

însolzată faă de care cea a rinocerilor esteca obrazul de fecioară, zmeii mai poartă şi


51/90

diverse varietăi de platoşe şi cuirase din

cele mai diverse materiale, bine lustruite,aurite, scînteietoare, pe care şi le transmitdin tată-n fiu. Pe estele noduroase aucoifuri cu epi şi panaşe. în dreptul ochilor,dispozitive de ochire cu fir de păr. Mîinilesi picioarele rămîn, tradiional, ne-

acoperite. în luptă poartă şi scuturi, fie din lemn debalsa, atît de uşoare că le dă peste capfiecare pală de vînt, fie din oel nituit, grelede abia le tîrăsc în urma lor, conformîndu-se teoriilor tactice la modă. O legendă

insistentă vorbeşte despre Scutul Magnificascuns de un strămoş divinizat al poporuluizmeiesc, Baal-Aur, pe rundul unui lacdinspre răsărit (identificat cu lacul Arai).Cine-l va găsi va dobîndi invulnerabilitate

fată de apă, foc, viscole, cutremure,artilerie si înari, adică va deveni eroulcapabil să termine pentru totdeauna cumişuna nefolositoare a Prăpădiilor de Su-prafaă, cum numesc ei rasa umană.


52/90

OCUPAII SI UNELTEZmeii sînt fiine harnice şi pricepute (cuexcepia zmeului cu coli, harnic, darnepriceput şi a cîinelui de zmeu, priceput,dar teribil de leneş). Din timpuri străvechi

au dezvoltat numeroase meserii, în care s-au ilustrat după cum urmează:Zmeul comun sapă-n pămînt în

căutare de mandragore cu ajutorul uneiunelte numite gheară. Aceasta e un fel demănuşă de fier cu cinci ciocuri ascuite.

Cînd mandragora e dezgropată, ea ipă caun prunc nou-născut. De aceea, zmeul nuuită niciodată să ia cu el şi al doileainstrument, suzeta. Doar cu suzeta-n gură mandragora poate fi consumată în linişte.

Cînd sînt descoperite într-un cuib mai multde nouă mandragore, acestea se pot apărade zmeu cu formula magică „Fugi, fugi,zmeule nebun!", rostită în cor pe două voci. Orice zmeu comun cunoaşte contra-vraja („Nu fug, nu fug, mandragore


53/90

delicioase!"), dar uneori uită ordinea

cuvintelor si atunci cuibul, înconjurat de osferă de foc, devine de neatins.Zmeul zmeilor e miner din tată-n fiu.

Simte sulful, nichelul sau plumbul după miros. Sapă tuneluri subterane cu ajutorultirbuşonului, pe care-l înfige-n granit,

răsuceşte de cîteva ori voiniceşte, propteştegenunchiu-n stîncă, trage şi scoate dopullăsînd să curgă, zornăind, mii şi zeci de miide smaragde scînteietoare. Pasiunea ceamare a tuturor zmeilor zmeilor ecolecionarea florilor de mină. Minunile de

cuar şi pirită care ajung la noi, lasuprafaă, sînt doar flori moarte, veştejite.Acolo, sub pămînt, ele se desfac şi respiră ca nişte crini transpareni, şi-şi împrăştiegrăunii de aur ai polenului în curenii de

aer. Zmeii le culeg şi le in îngropate înpivnie pe care nu le mai deschid niciodată.Nu le vede nimeni, dar ei ştiu că sînt acolo,ca le aparin, şi se bucură.

Zmeul mioritic e zidar vestit. Cele maimăree palate îi aparin. Le clădeşte în


54/90

mijlocul unor codri circulari (de aramă, de

argint şi de aur), şi cocoaă pe eleturnulee, donjoane şi foişoare, fiecare cugirueta sau flamura sa. Foloseşte la zidăriefirul cu băşică de porc, instrument carefuncionează după principiul invers firuluicu plumb, băşica fiind umplută cu un gaz

mai uşor decît aerul. De mare ajutor îi esteşi nivela cu manivelă, în fereastra căreiabula de aer e aşezată unde trebuie cuajutorul unui cric. Codrii circulari sînttunşi zilnic, ca nişte garduri vii, iar jivinelece fojgăie prin ei se prezintă seară de seară

la apel în careu.Cîinii de zmeu cresc porci de cîini,

cu care se hrănesc. Uneori, în vremuri demare foamete, mă-nîncă si pisici, pe care leatrag imitîndu-le cu măiestrie mieunatul.

Cum porcii de cîine cresc singuri, căutîndprin gunoaie, cîinii de zmeu stau lungii dedimineaa şi pînă seara în grotele lor,pălăvrăgind despre literatură. Porcii decîine ascultă la gura grotei, comentînd întreei tema-n dezbatere. Cînd, nemaiputînd


55/90

răbda, unul intră să-si spună si el părerea,

zmeii tabără pe el şi-l devorează. Numescacest lucru „punerea la punct adiletantului".

Zmeii suri de văgăună, orbi caliliecii, împletesc coşuri si fac perii. Ajutaide tarantule, ei mai vînează insectele

cavernicole, străvezii ca sticla, cu care sehrănesc. Pentru aceasta, folosesc grebla, cucare piaptănă atent crîngurile de lichenifosforesceni, în muzee se păstrează minunate cămăşi de zale împletite cu dragde zmeoaice pentru soii lor, din fire de

sîrmă ghimpată în patru culori.Meseria de felcer e practicată din vechimede zmeul cu coli, care scoate dini, lasă sînge, extrage săgei, spînzură condamnaiişi torturează duşmanii cu mare dexteritate.

Sînt atît de vestii, încît toate celelalte raseapelează la ei pentru trebuşoare ca acestea.Se cunosc cazuri cînd războinici de pesteşapte lacuri de mercur şi şapte mări de lavă au venit cu prizonierii legai fedeleş ca să fie torturai de zmeii cu coli. Victimele


56/90

sînt aşezate la biroul demonic şi li se dau

de f ăcut socoteli grele, de rezolvat proble-me cu lupi, capre şi verze. După două-treiore de chin continuu, zmeii spun si laptelesupt de la mamă-sa.

Muma zmeilor împarte dreptatea. Lael vin zmeii care au vreo neînelegere.

Judecata se desf ă-şoară-n felul următor.Muma zmeilor iese din cort purtînd peumăr bîta dreptăii, o imensă măciucă ghintuită, folosită doar în acest scop, iar pecap are coiful hotărîrii definitive. Cei doizmei împricinai se aşază la stînga şi la

dreapta sa, asteptînd plini de încredereverdictul. Muma zmeilor azvîrle bîta drept

în sus cu asemenea precizie, încît după treizile ea cade exact pe vîrful cu două panteal coifului de fier. Nimic (în afara suflării

nevăzute a Zeului) n-o face s-o ia într-oparte mai curînd decît în cealaltă. Timp detrei zile zmeii umblă după treburile lor,apoi se reîntorc în formaia iniială, bîtacade, alunecă pe una din pantele coifului si


57/90

izbeşte pe unul dintre zmei taman în

moalele capului. Dreptatea s-a f ăcut.Nu se ştie ce meserie cunoaşteAnimicştiutorul, nici ce unelte foloseşte,cu excepia faimosului Toiag cu Urechi.Totuşi, ştim din legende că el ar scrie —sau ar fi scris — pe coaja ouălor

preistorice tot soiul de sfaturi şi proverbe înelepte. Prin urmare, trebuie să fi folositun mijloc de scriere. Pînă una alta, vomnumi ipoteticul instrument faimosulcondei.

Zmeul zmeelor confecionează zmee.

Placaj, hîrtie creponată, pap de tîmplărie,sfoară şi panglici colorate sînt îmbinate cumigală pentru ca pasărea artificială să-şipoată lua zborul. Sula cu care găureşteplacajul e unealta lui principală. Se zice că

unii folosesc şi fî a în acest scop, dar eisînt gratulai de meseriaşii cinstii cu titlulpuin măgulitor de „fî ari" (cîrpaci). Zmeulzmeelor trebuie să muncească din greu, zişi noapte, căci doar douăzeci de zmee îl


58/90

pot ridica în aer, si multe sînt stricate de

intemperii, de păsări şi de copiii răi.Zmăul e prea ocupat cu arta războiuluica să mai pună şi mîna la treabă. Totuşi,

între două campanii, meştereşte scrumiereşi vaze ornamentale din malachită, pe care-ncearcă să le vîndă altor zmei pe un pre de

nimic: cinci scalpuri de voinic bucata. Ra-reori primeşte mai mult de trei. în acestmeşteşug se ajută cu proteza, trei dini dinfaă, din oel dur, pe care şi-i pune specialpentru muncă.

Încălaii stăpîneau Moara de pepite,

aşa că n-aveau de ce să muncească. Numaifemelele lor se-n-grămădeau cu sutele pemalul lacurilor de acid sulfuric ca să prindă boroşi, un soi de peşti cu tentacule verzi sipîntece sferic. Foloseau pentru asta

canciogul, o plasă cu ochiuri atît de largi, încît peştilor nu le era teamă să intre,fiindcă ştiau că pot să iasă oricînd.

Zmeii asiatici au părăsit de multocupaiile tradiionale pentru a se lansa pepiaa microelectronicii. Letconul e mînuit


59/90

de ei din cea mai fragedă pruncie. Aparatul

nu e, totuşi, electric. Ciocul său se încingeprin vibraiile stîmite în coada lui de ospecie de bărzăune tropical. Ca să poată depăşi în finee standardele americane,zmeii asiatici se dau de trei ori peste cap şidevin aşa de mici, că se plimbă pe

firişoarele argintii ale unui circuit imprimatca pe o şosea cu patru benzi.

ECONOMIE

Industria, astăzi mai curînd artizanală, afost odinioară înfloritoare. Ramura cea maidezvoltată a fost întotdeauna industriaminieră. Zmeul scurmă-n pămînt dininstinct si, dacă găseşte o pietricică

strălucitoare, o ascunde cu gelozie deceilali. Pretutindeni în spaiul subteran seaflă răspîndite mine de fier, plumb, zinc si,bineîneles, cărbune. Pe lîngă acestea,cunoscute si oamenilor, zmeii exploatau şizăcăminte speciale, din care extrăgeau


60/90

pastă de dini, ketch-up, lapte demachiant

si zahăr, toate de cea mai bună calitate.Zăcăminte imense de sarmale, intensexploatate acum două milenii, existau subPeninsula Balcanică. Mercurul se găseşte

în Imperiul întunecimii din abundenă.Zmeoaicele aduc zilnic din lac cîte o

vadră plină, cu care spală copiii pe cap casă nu facă parazii. Minereul de fierajungea în marile centre economiceprecum Shiksta, Dowa şi Quatr'a undeexistau fierării care produceau arme, unelteşi potcoave (zmeii nu folosesc calul, dar

poartă la ei cîte-un şirag de potcoave pecare le oferă gratuit voinicilor; potcoavelesînt aşa de proaste, încît se tocesc după primii douăzeci de paşi ai calului, care-ncepe să schioapete, dezavantajînd

voinicuHn luptă).Existau şi mori de pepite, în păstrarea încălailor. Industria uşoară prelucra (şi omai face încă la scară locală) o anumită specie de licheni fosforesceni numită-npopor boom-bach (lineus draco). în tulpina


61/90

lor curge un fel de sirop negru ca zmoala

din care se trag fire. esăturile realizatedin ele în centre de mai mică importană caShuko sau Bifida sînt apoi colorate într-unnegru si mai intens, si din ele seconfecionează haine la Hrobba, pe malullacului Laardsen IV.

Agricultura. Nu se cultivă absolutnimic. Se culeg mandragore, care sînt însă foarte viclene, iar ipătul lor poate perforatimpanele groase cît degetul ale zmeilor.Singurele animale domestice sînt porcii decîine, consumai de cîinii de zmeu, dar si

de alte rase. Porcii de cîine sînt inteligenisi, între anumite limite, stăpînesc limbajularticulat, iar între altele, pe cel nearticulat.Nu sînt buni de mîncat decît cînd „s-aucopt" la minte.

Vînătoarea se confundă cu războiul,căci scopul celui din urmă e procurarea dehrană şi de resurse reproductive. Zmeiidevorează cu plăcere prizonierii de război,indiferent de specie, rasă sau grad de ru-denie.


62/90

Pescuitul e slab dezvoltat, îl practicau

în trecut, cum se vede în fresce, femelelede încălai, care prindeau boroşi cucanciogul.

Transporturile nu s-au dezvoltat preatare, întrucît zmeii nu cunoşteau roata şicălăria. Zmeii sînt destul de sedentari şi,

dacă trebuie să trimită ceva dintr-o cetate-nalta, preferă să azvîrle pachetul. Fac acestlucru cu atît de mare precizie încît, după cîteva zile de zbor, cuf ărul se prăbuşeştedrept în creştetul destinatarului. Răcnetulacestuia serveşte de confirmare a primirii.

Mesaje mai uşoare sînt transportate dezmeii zmeelor, prin văzduh. Ei nu le

înmînează niciodată, ci le lasă să cadă desus, căci zmeii zmeelor sînt considerai omare delicatesă printre ceilali zmei.

Comerul folosea ca monedă de schimbscalpul, adică podoaba capilară a voinicilorucişi. Valuta forte era scalpelul, coama deaur a Fetilor-Frumoşi. Curînd moneda adevenit atît de rară pe piaă, încît în viaade zi cu zi zmeii au început să folosească


63/90

peruca. O vorbă dispreuitoare a lor spune:

„Nu face nici cît două peruci." O formă specială a comerului devenise acum cîtevasecole negoul cu prinese vii. Acestea numai erau folosite atît pentru reproducere,cît pentru troc între cetăi.

E interesant de ştiut că, pentru o

prinesă vie în stare bună, primeai cincizecide porci de cîine sau un buzdugan de tipul„Matrak" sau paisprezece zmei ai zmeelordolofani sau, în sfîrşit, circa trei sute dePrăpădii de suprafaă (fiine omeneşti derînd). Prinesele moarte — mumificate,

afumate, împăiate sau îngheate — aveauun pre mai mic.

CIVILIZAIE

Zmeii sînt animale sociabile şiinteligente, mai mult sau mai puin. Viaalor de zi cu zi cuprinde numeroase regulide comportare, ritualuri şi ceremonii,

încălcate însă atît de des încît e greu dedistins între regulă şi excepii.


64/90

Principala şi cea mai veche instituie a

zmeilor este familia. Ea nu e răspîndită sistructurată la fel la toate rasele. După cumse ştie, cîinii de zmeu au renunat de multla reproducerea sexuată. Totuşi, n-au re-nunat şi la familie. Literai din tată-nmugure — ca să zicem aşa —, cîinii de

zmeu se grupează după^â-milii de spirite,entitate ce cuprinde, în general, membriiunui salon sau cenaclu împreună cu porciide cîine subiaceni, numii în acest contextKara-kooda (cei-care-nu-îneleg-nimic).Zmeul mioritic şi zmăul au familii

matriarhale, de unde popularitatea între eia doctrinei masculiste, care reclamă dreptul zmeilor să stea şi ei acasă, lacratiă. Muma zmeilor şi zmeul zmeilorucid femelele la naştere şi formează familii

doar cu domnite umane şi Cosînzene, binehrănite şi mult iubite, dar al căror orizont emult limitat de gratii.

Zmeul zmeelor preferă, în general, să ducă o viată singuratică. Doar în sezonulreproductiv el se asociază cu ali cîtiva


65/90

masculi ca să poată răpi si duce prin

văzduh o domnită. Pentru cîteva săptămîni, în jurul colibei acesteia are loc o intensă viaă socială. Apoi, domnia e lăsată înplata Domnului (= tariful pe care uneleprinese îl percep în aceste împrejurări).Animicstiutorul formează o familie cu Sine

însuşi, muşcîndu-si din coadă ca şarpeleOuroboros. Cea mai mare armonie întremasculi si femele s-ar fi întîlnit insocietatea încălailor, dar e poate numai olegendă.

Zmeul cu coli şi zombalul, specii

asiatice, au dezvoltat haremuri. Fiecăruizombal îi corespund, astfel, 2,14 femele.Zmeoaicele colate sînt meştere în artarăzboiului familial. Soii lor au adesea ulti-mul cuvînt de spus, dar acesta e, invariabil,

„Bine, dragă!" în fine, cazul cel mai întunecat este cel al zmeului de văgăună, în grotele căruia plictisul familial atingecote f ără precedent. Tinerii însurăei sîntdeja sătui pînă peste cap unul de altul.După un an de la căsătorie ajung să se


66/90

urască pînă şi tarantulele de pe umerii lor.

După doi ani, încearcă să se otrăvească reciproc. După trei ani prind să-si spună glume răsuflate şi să joace tabinet lanesfîrşit, doar-doar unul va ceda. Totuşi,căsniciile lor sînt foarte rezistente, iarmoartea, la sfîrşitul unor ani lungi, devine

o mare uşurare. Zmeul sur de văgăună edat mereu exemplu de fidelitate îndragoste.

Pe lîngă familie, zmeii au dezvoltatinstituii politice, juridice şiadministrative în momentul în care au

simit nevoia unui duşman comun care să-iină unii. Statul, numit de toate raseleLew-Yathan, are întotdeauna în frunte, alesde întreaga obşte, pe cel mai ticălos, maicorupt şi mai viclean cetăean. Teoria

spune că, focalizînd ura tuturor, ca olentilă, suveranul poate produce o rază nimicitoare în confruntarea cu inamicul.Cînd cetatea e asediată, el e urcat pemetereze şi se aşteaptă ca raza să-i î şnească dintre sprihcene. Dacă acest


67/90

lucru nu se-ntîmplă, e îndată căutat

vinovatul: cel care-l iubeşte-n taină sau îlaprobă pe tiran. Mulimea îl sfî şie înbucăi. Regele, numit Boss, e ajutat laguvernare de miniştri. Fiecare zmeu trecutde majorat e numit ministru. Femelele nupot fi ministru, pentru ele existând numai

funcia de mi-nistră, moştenită din mamă-nfiică. Copiii ajung încă de la naştere lademnitatea de ministrel (dialectal: me-nestrel). Cum în adunări (doome) sînt atîtde muli miniştri încît nu se poate lua nicio hotărîre, Boss-ul, scîrbit, abdică şi îi

urmează la tron altcineva. Aproape că nuexistă zmeu care să nu fi ajuns, în cursulvieii sale, suveran al neamului din careface parte.

Zmeii cunosc şi instituii de sănătate,

care sînt de două feluri: spitale unde sevindecă rănile si bolnite (am tradus astfelcuvîntul wah-liah, f ără corespondent precis

în limbile umane), în care fiecare zmeu,contra unei mici sume, poate căpăta ofrumoasă boală de piele, un cucui, o


68/90

cicatrice, un neg, o tumoare sau orice altă

malformaie ornamentală. Personalul me-dical e format exclusiv din zmeii cu coli.Aceştia sînt vestii pentru rapiditatea cucare rezolvă definitiv fiecare caz pe carenu-l pot vindeca.

învăămîntul este general, obligatoriu

şi gratuit. Doar că, zmeii născîndu-se cutoate cunoştinele necesare, la şcoală seduc numai cei bătrîni, care-au uitat aproapetot. îi vezi, cocîrjai, cu ghiozdanele-nspinare, îmbrîncindu-se şi ipînd pe străzi.Adesea sînt urecheai de propriii lor copiişi nepoi sau puşi să spună cîte o poezie, încările de şcoală sînt povestite fapteleeroice ale zmeilor care, de cîte ori aveauocazia, îi vîrau pe Feii-Frumoşi pîn-la gît

în pămînt şi le tăiau capul, învăămîntul

începe cu universitatea, continuă cucolegiul şi şcoala medie, încununareastudiilor o constituie grădinia, dar puinisînt zmeii care se pot lăuda că au ajuns atîtde savani.


69/90

Presedintele Academiei trebuie să facă

dovada că a absolvit şase luni de creşă.Cele mai importante grădinie sînt cele dinTrikkta si Săpata.

Religia. Zmeii cred, în general, într-ofiină supremă, f ăuritoare a ururilor şi aGlodului. Aceasta ar fi creat şi primii zmei,

însufleindu-i cu focul transparent scos penări si dăruindu-le din ura inimii sale.Diversele lui nume:Ananakaourakismakistekou, Shhh,Ollâyluâaeî, Manitou, Bobo,Yoknapatawpha, Soolah, «ifcAliAJtijr,,*,

xnop«vpemm e™^1 / 8-^%o£2 / 3oo+, sau înseamnă toate acelaşi lucru: vidul dininteriorul vidului din interiorul vidului.

Acest zeu nu are cult si altare, pentru că se crede că întreaga lume e altarul său. în

schimb, zei mai mici, locali, sînt foartevenerai, în primul rînd, fiecare zmeu î şidivinizează buzduganul. Acesta e aşezatseara în cui, pe peretele de la Apus, iarzmeul, cuprins de frenezie, îl contemplă, îiascultă vibraia (dîndu-i un uşor bobîrnac),


70/90

îl pipăie, îl miroase si-n cele din urmă îl

linge pe toată suprafaa, venerîndu-l şiungîndu-l contra ruginei în acelaşi timp.Ceilali zei sînt, se crede, vechi con-ducători politici si religioşi, cu o existenă legendară, ca Dragg-Onn, Matrak,Kumnene sau Amm — Go-n'na — Dayya.

Lor li s-au ridicat, în vremurile istorice,temple, catedrale, bazilici, capele, domuri,campa-nele, capişte, sinagogi, moschee,geamii, case de rugăciune si colibe alebărbailor. Nici o statuie nu ornează acesteconstrucii, azi ruinate, de vreme ce n-a

putut fi prins nici un zeu care să fie ucis şitransformat în propriul său basorelief.

Există doar numeroase inscripii votiveurrnînd, cu mici variaiuni, următorulmodel: „Zeule! Dacă în interval de ... zile

nu-mi dăruieşti obiectul x, voi chema totneamul meu să stea de jur-împrejurultemplului pe care i l-am ridicat, ca să suflefoc pe nări şi casa ta sfîntă să ardă cu marivîlvătăi. Şi dacă nici atunci nu-mi dăruieştiobiectul x, vom face o scară pînă la


71/90

ururi, vom ajunge sus, vom găuri bolta şi

vom pune gheara pe tine. Apoi te vom..."Urmau aici descrieri de torturi inimagina-bile pentru mintea umană, întinse nu depuine ori pe un perete întreg, căci nutrebuia omis nici un organ al veneratuluizeu. Mai existau şi zeităi micue,

portabile, ca Nu, Ddda şi Hmm, cu funciade purtătoare de noroc. Paradoxal, acestorzmei-colibri li se aduceau cele maisîngeroase jertfe. Cînd au ieşit la suprafaă,zmeii au suferit influena religiilor locale,astfel că în panteonul lor au fost primii, cu

timpul, Shiva, Behemoth, Ishtar şi Satan,reprezentai cu solzi în spinare şi cozilungi, reptiline.

LIMBĂ Aparatul vocal al zmeilor (cu excepia

zombalului si, fireşte, a Animicştiutorului,despre care se crede că nu posedă aşaceva) e compus dintr-o limbă groasă,


72/90

musculoasă şi despicată, a cărei lungime

poate varia de la 1,23 m la femelelezmeului comun pînă la 0,006 m lamasculul zmăului, un bot plin de colifiorosi şi un laringe de o formă extrem deneregulată, în aceste condiii, nimeni nutrebuie să se aştepte la cine ştie ce limbaj.

Se crede că zmeii gîndesc destul demult, dar că n-au cum dovedi acest lucrudin cauza dificultăilor de exprimare. Cucît o idee e mai abstractă, cu atît cuvintelecare-o exprimă sînt mai greu de pronunat.Atunci intră în joc limbajul corpului. Cînd

vezi un zmeu agitîndu-se si smucindu-seca lovit de streche, schimonosindu-se ca unepileptic, smulgîndu-şi hainele şi părul dincap, vei şti că ai în faa ta un filozofvorbind despre bucuria de a avea o inimă

netulburată.Există două mari grupuri lingvisticezmeieşti, însoite de o puzderie de dialectesi graiuri. Primul, răspîndit în zonaeuropeană — specific deci zmeuluizmeilor, zmeului mioritic, cîinelui de zmeu


73/90

si zmăului —, e alcătuit din limbi

insinuante. Al doilea, întîlnit sub Asia(zmeul zmeelor, zmeul cu coli, mumă zmeilor, zmeul sur de văgăună si zmeulcomun), reprezintă limbile aglutinante.

Limbi insinuante Zmeii se tem de zeisi n-ar spune un neadevăr în ruptul capului.

Refuză să spună, însă, şi adevărul gol-golu, căci experiena speciei a arătat că ceicare-au f ăcut astfel n-au supravieuit.Ieşirea din acest impas le-a oferit-oanatomia specifică a aparatului lor vocal.Limba avînd vîrful despicat, s-a ivit

posibilitatea ca un vîrf să pronune răspicato frază, pe cînd celălalt, în general maiscurt dar mai flexibil, să articuleze repedealtceva, de multe ori opusul primei fraze.Lingviştii au analizat, astfel, structuri

dialogale de tipul următor: FĂT-FRUMOS: Bun-găsit, cîine de zmeu!ZMEUL (cu primul vîrf): Hallom-Hallahham Googa! (Bine-ai sosit, voinice!)(cu al doilea vîrf): Zvghrxtsutdlrmrrrrr!(Expresie intraductibilă f ăcînd aluzie la


74/90

posibilitatea ca voinicul să se-ntoarcă în

locul de unde-a ieşit.)FĂT-FRUMOS: Hai la luptă!ZMEUL (primul vîrf): Bandagulaago Ini-kata Ini-ka-ta SuntamarenasumpatiAtarvavedaguantanamera Ghh-ghh! (Hai!)(al doilea vîrf): Zvghrxtsutdlrmrrrrr!

FĂT-FRUMOS: în săbii să ne tăiem, sau înluptă să ne luptăm?ZMEUL (primul vîrf): Hoola-hoop! (înluptă, că-i mai dreaptă!)(al doilea vîrf): Dooten Zbengh'â... (Aş prefera buzduganul, dar, ce să-i faci, viaa

nu aranjează întotdeauna lucrurile aşa cumvrem noi...)Limbi aglutinante: Cleioase, însoindarticularea cu stropi mari de salivă, acestelimbi au o deosebită expresivitate, creînd

uneori frumusei si preuri noi dinmateriale desconsiderate pe nedrept cabubele, putregaiul şi noroiul. Atîtprinesele răpite, cît şi voinicii audificultăi în conversaia cu zmeii asiatici,fiind nevoii să folosească scuturi de cristal


75/90

între ei şi interlocutor. Stropii de salivă sînt

folosii în aceste limbi ca semne diacriticeşi de punctuaie. Astfel, un cuvînt caJomaamoj, pronunat ca atare, înseamnă boboc de raă, dar însoit de doi stropi pefruntea celui cu care vorbeşti şi încă unul

în ochiul stîng ajunge să semnifice un

anumit fel de scut din sorici de porc decîine. Obligaia ca, în relaiileinternaionale, aceşti zmei să folosească Zwi, limbaj telegrafic şi f ără diacritice, astîrnit numeroase revolte si manifestări deprotest. „Este un intolerabil atentat la

valorile noastre cele mai intime, spunea unoficial. Prin limba strămoşească noi nu

înelegem să exprimăm abstraciuni in-sipide, ci însăşi substana şi savoareamodului nostru de viaă." Nici pînă astăzi,

însă, zmeii care folosesc limbileaglutinante nu au găsit înelegere dinpartea altor popoare.

Un caz special de competenă lingvistică îl reprezintă cel al zmeilorasiatici (zombalii). Caninii lor enormi,


76/90

sfredelii si străbătui de inele cu mărgări-

tar, rezonează puternic la clincheteledelicatelor bijuterii. Aceste clinchete,uneori uşoare ca o adiere, alteori puterniceca nişte clopote de catedrală, armonioaseuneori ca un vis de iubire, distonante altă dată ca o găleată rostogolită pe trepte de

beton, formează limbajul, foarteconvingător, al zombalilor. în trecut, eierau oratorii lumii subpămîntene. în ciudafaptului că nu-nelegeau o boabă din graiullor, zmeii veneau din cele mai îndepărtatecoluri şi plăteau scalpuri grele ca să-i

asculte. Plecau întotdeauna pe deplinlămurii, mai curai si mai uscai caoricînd. Animicştiutorul nu pare să fi avutlimbaj vorbit. Scrisul său, însă, are ostructură gramaticală cu totul specială. Nu

există, aici, cunoscutele noastre pări devorbire: substantivul, pronumele, verbuletc. Avem însă altele, care descriu lumea

în culori mai puternice si mai vii: zîmbirea,pălmuirea, holbarea, lăcri-marea, părulmăciucă, geamătul (de durere şi de


77/90

plăcere), mîngîierea... Majoritatea

traducătorilor ce s-au aplecat asuprafragmentelor rămase pe coji de ou seplimbă azi, holbîndu-se şi lăcrimînd, princurtea caselor de sănătate.

ŞTIINE

Autoritatea supremă în domeniulştiinific este, pentru zmei,Animicstiutorul, autor presupus al unui opnumit „Sistema Lumii". Aici este înf ăişat

Universul ca un fel de farfurioară ce seroteşte rapid, inută în echilibru pe vîrfuldegetului Fiinei supreme. Cînd i se facefoame, zeul mai ciuguleşte cîte ceva dinfarfurie, si aceasta este moartea. Dacă-i

rămîne ceva printre măsele, se scobeşte siasază rămăşiele pe marginea farfuriei, înfelul acesta vin pe lume animalele şi zmeii.

Fizica zmeiască ne învaă că spaiulare doar două dimensiuni. A treia, deşi ovăd prea bine, o neagă cu încăpătînare. în


78/90

toată ştiina fizicii, de altfel desf ăşurată pe

sute de pagini, nu întîlneşti decît o singură formulă: E = mc2. Ea e interpretată în fel şichip, cea mai acceptată soluie fiind cea alui Zoozoom, din sec. al IlI-lea: Eficienaeste Magia Capetelor Pătrate. Zmeii cred şi

în existena atomilor: brînza e compusă din

atomi de briază, buzduganul din atomi debuzdugan, zîmbetul din atomi de zîmbet.Chimia lor nu combină numai

substane între ele, ci şi stări sufleteşti,fenomene ale naturii, aciuni sau pasiuni.Aurul modelat într-o stare de spirit tristă e

alt metal decît cel prelucrat la o petrecere.Cetăile se construiesc pe ploaie, ca să

înnegureze sufletul inamicului.Nu sînt cunoscute matematica şi

statistica. Numerele sînt considerate

superstiii. Nici un zmeu nu ştie cîte degeteare. De ce ar şti? în schimb, biologia a luato mare dezvoltare, ştiut fiind că preparateledisecate, presărate apoi cu sare şi piper, îirecompensau pe zmei după fiecareplicticoasă lecie de anatomie.


79/90

ARTE SI LITERATURĂ

Artele plastice au rămas într-un stadiuoarecum primitiv în culturile zmeilor.Există, desigur, în pieele oraşelor statui de

eroi, înălate în vîr-ful unor măreecolumne. Dacă urci însă pînă la ele, aisurpriza să afli nu o întruchipare înmarmură, ci pe erou însuşi, împăiat si cuochi de sticlă. Basoreliefurile celebrîndmari izbînzi cuprind sute de personaje

ucise şi acoperite cu var: aceiaşi soldaicare au biruit în luptă. Tablourile deinterior înf ăisînd, de pildă, doi tineri

împletindu-şi limbile despicate într-opoetică panglicuă (forma lor de sărut) şi

intitulate „Iubire" sînt realizate după aceeaşi metodă. Atelierele pictorilor şisculptorilor la modă sînt numite metaforic„abatoare" şi sînt frecventate de lumeamondenă. Muli din cei ce intră pepropriile picioare ies de acolo sub formă de


80/90

portrete. Autoportretul e o specie cu totul

necunoscută.Măreele cetăi din lanul celor şaptebijuterii nu sînt rodul arhitecilor, ci al

întîmplării. Steiuri gigantice de stîncă aufost înfipte din loc în loc şi, unde s-a

întîmplat să fie două alături, zmeii au fost

te

mircea cartarescu - enciclopedia zmeilor - i (universul).pdf

Documents