INVENTARIEREA, STUDIEREA ŞI CUNOAŞTEREA LEGISLAŢIEI, DIRECTIVELOR ŞI NORMATIVELOR C.E. PRIVIND PROMOVAREA ŞI

INSTALAREA DE GRUPURI COGENERATIVE

Rezumat

Domeniul abordat în cazul cercetării are la bază conceptul de producere combinată a

energiei electrice, căldurii şi/sau frigului de mică şi medie putere, conform Directivei C.E. nr.

8/2004 a Parlamentului Consiliului European, privitoare la “promovarea cogenerării” şi a Legii

energiei electrice nr. 13/2007.

Cogenerarea este o tehnică extrem de eficientă în alimentarea cu energie electrică şi

căldură pentru piaţa europeană de energie şi reprezintă o parte din strategia Uniunii

pentru o utilizare eficientă a energiei. Producerea combinată de căldură şi energie electrică

economiseşte energie, îmbunătăţeşte securitatea în furnizarea energiei şi este avantajoasă

din punct de vedere al costurilor. Este vorba despre unităţi de producere combinată, cu

puteri electrice unitare de la câţiva kW până la câţiva MW. Soluţiile respective se adresează

tuturor tipurilor de consumatori: urbani şi aşezări ţărăneşti, consumatori terţiari (hoteluri,

complexe comerciale, aeroporturi, spitale, complexe turistice, sportive, şcoli, complexe

universitare, staţii de tratare a apelor uzate, complexe de porcine, viticole etc.), consumatori

industriali şi agroindustriali (de tip ferme, industrie mică etc.). Conform aceleiaşi directive,

aceste soluţii reprezintă o prioritate pe termen scurt, mediu şi lung pentru toate ţările

membre şi viitoare membre ale U.E., trebuind să constituie o direcţie de dezvoltare în

domeniul asigurării cu energie.

1. Directive Europene.

Având în vedere că potenţialul de utilizare a cogenerării, ca masură de

1

economisire a energiei, este puţin exploatat în Comunitatea Europeană în prezent,

Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene, considerând Tratatul de fondare a

Comunităţii Europene, au adoptat o nouă directivă de promovare a cogenerării bazată pe

cererea de caldură utilă, pe piaţa internă de energie, şi anume Directiva 2004/8/EC şi care

modifică Directiva 92/42/ EEC. [1]

1.1 Perioada de implementare

Directiva a intrat în vigoare la 21 februarie 2004. Această oferă Statelor Membre o

perioadă de 2 ani de la intrarea în vigoare pentru adaptarea în legislaţia naţională. Prima

raportare obligatorie trebuie făcută la 3 ani de la intrarea Directivei în vigoare, iar după

aceea, raportarea se va face la fiecare 4 ani.

Promovarea cogenerării cu randament ridicat, bazată pe cererea de căldură utilă,

este o prioritate a Comunităţii, date fiind potenţialele avantaje ale cogenerării cu privire

la economia de energie primară, evitarea pierderilor din reţele şi reducerea emisiilor, în

special a gazelor cu efect de seră. În plus, utilizarea eficientă a energiei prin

cogenerare poate, de asemenea,să contribuie în mod pozitiv la securitatea

alimentării cu energie şi la creşterea competiţiei în Uniunea Europeană şi Statele Membre.

Este, deci, necesar să se ia măsuri prin care să se asigure că acest potenţial este

mai bine exploatat în cadrul pieţei interne de energie.

Utilizarea producerii combinate a căldurii şi energiei electrice ( cogenerarea)

prezintă un potenţial considerabil pentru creşterea eficienţei şi reducerea impactului asupra

mediului înconjurător. Aceasta este considerată a fi un obiectiv prioritar în cadrul

Uniunii Europene. Utilizarea eficientă a combustibilului în producerea simultană a

căldurii şi energiei electrice poate oferi economii de energie şi poate conduce la evitarea

emisiilor de CO2 prin comparaţie cu producerea separată a căldurii şi a energiei electrice. O

intensificare a folosirii producerii combinate va fi probabil corelată cu o tendinţă spre

utilizarea resurselor energetice curate şi autohtone, cum sunt de exemplu, gazele

2

naturale, biomasa sau deşeurile. Astfel, cogenerarea poate fi de ajutor la atingerea

obiectivelor UE privind creşterea diversităţii combustibililor şi asigurarea cererii de energie.

1.2 Obiective

Obiectivul acestei Directive este să crească eficienţa energetică si să îmbunătatească

securitatea în aprovizionarea cu energie prin crearea unui cadru pentru promovarea şi

dezvoltarea cogenerării cu randament ridicat pe baza cererii de căldură utilă şi a economiei

de energie primară pe piaţa internă de energie, ţinând seama de circumstanţele naţionale

specifice, în special cele legate de condiţiile economice şi de climă.[2]

În Cartea Verde a UE “Către o Strategie Europeană pentru Securitatea Alimentării cu

Energie” se constată că Uniunea Europeană se confruntă cu o serie de mari provocări în

sectorul energetic:

1. UE este foarte dependentă de furnizarea de energie din exterior, cu

importuri reprezentând la ora actuală 50% din necesarul de energie, şi prognozat să

ajungă la 70% în 2030 dacă tendinţele actuale se menţin;

2. în prezent emisiile de gaze cu efect de seră sunt în creştere în UE, ceea ce

îngreunează răspunsul la provocarea schimbărilor de climă şi la îndeplinirea

obligaţiilor asumate prin Protocolul de la Kyoto;

3. UE are o sferă relativ limitată de a influenţa condiţiile de furnizare a energiei.

Eforturile vor trebui să se concentreze pe cererea de energie.[3]

De aici, noua Directivă se concentrează pe asigurarea unui cadru pentru

promovarea acestei tehnici eficiente cu scopul depăşirii barierelor existente, pentru o mai

bună pătrundere pe pieţele liberalizate de energie şi pentru a ajuta la realizarea potenţialului

nefolosit.

Pe termen scurt intenţia Directivei este să sprijine instalaţiile existente de cogenerare

şi să creeze un plan de manevră echilibrat pe piaţă. Directiva asigură armonizarea

definiţiilor cogenerării, randamentelor, cogenerării de micro şi mică putere, etc., şi

3

stabileşte un cadru pentru o schemă de garantare a originii energiei electrice produse în

cogenerare. Mai mult, Statele Membre au obligaţia să asigure proceduri obiective,

transparente şi nediscriminatorii pentru accesul la reţea, criterii de tarifare şi administrare.

Pe termen mediu şi lung intenţia Directivei este să asigure că producerea combinată

cu randament ridicat este luată în considerare ori de câte ori se planifică o nouă capacitate.

Directiva stabileşte un număr de criterii pentru o analiză obligatorie a potenţialului naţional

pentru cogenerare cu randament ridicat (inclusiv cogenerare de micro şi mică putere) în

fiecare Stat Membru. Mecanismele-suport bazate pe cerere de căldură utilă şi economii

de energie primară pot fi continuate sau stabilite în Statele Membre pentru a sprijini

realizarea potenţialului.

Cogenerarea a fost definită în diverse moduri în cadrul Uniunii. Câteva definiţii sunt

făcute în scopuri statistice, altele se referă la eligibilitatea mecanismelor-suport

naţionale. Directiva armonizează definiţiile printr-o abordare în două trepte constând în:

o definiţie de bază armonizată a energiei electrice din cogenerare, care se

va utiliza în statistici şi pentru monitorizarea la nivel european;

o metodologie pentru definirea cogenerării cu randament ridicat se va

utiliza pentru a determina “calitatea” cogenerării exprimată în economii de energie.

Cogenerare de mică putere: unităţi sub 1 MWe

Cogenerare de micro putere: unităţi sub 50 kWe

Cogenerarea cu randament ridicat: economii de energie primară de cel puţin 10%

comparativ cu producerea separată.

Energia electrică din cogenerare: producţia totală anuală de energie electrică, dacă

randamentul global este cel puţin 75% (80% pentru ciclul combinat cu turbină cu gaze cu

recuperarea căldurii şi turbine de abur cu condensaţie), altfel, calculată pe baza

raportului actual de energie electrică/căldură.

4

1.3 Tehnologiile de cogenerare acoperite de această Directivă

(a) Ciclu combinat cu turbină cu gaze, cu recuperare de căldură

(b) Turbina cu abur cu contrapresiune

(c) Turbina cu abur cu condensaţie

(d) Turbina cu gaze, cu recuperare de căldură

(e) Motor cu ardere internă

(f) Microturbine

(g) Motoare Stirling

(h) Pile de combustie

(i) Motoare cu abur

(j) Cicluri Rankine

(k) Orice alt tip de tehnologie, sau combinaţie dintre acestea, care cade sub incidenţa

definiţiilor prezentate.

Principalul argument în favoarea cogenerării este reducerea consumului de

combustibil primar şi, implicit, a emisiilor de gaze cu efect de seră - direcţie strategică

pentru politica energetică şi de mediu a UE.

Promovarea cogenerării este una din căile prin care ţările din UE caută să

îndeplinească obiectivele pe care şi le-au asumat prin semnarea Protocolului de la

Kyoto. România este şi ea semnatară a Protocolului de la Kyoto privind schimbările

climatice. Considerăm că această direcţie strategică trebuie să fie adoptată şi de ţara

noastră, cu atât mai mult cu cât situaţia actuală a sistemelor de producere a energiei

electrice şi termice impune investiţii masive. Trebuie profitat de această stare de lucruri

pentru promovarea acelor soluţii care nu doar să rezolve problemele pe termen scurt, ci

să asigure dezvoltarea durabilă a sistemelor energetice.

5

Producerea în cogenerare are următoarele avantaje:

• Posibilitatea obţinerii la unitatea de producţie în cogenerare a unor randamente

energetice mai mari de 80 %;

• Creşterea eficienţei energetice prin utilizarea instalaţiilor performante de cogenerare;

• Economia de combustibil primar al sistemelor  de producere în cogenerare în

comparaţie cu producerea aceloraşi cantităţi de energie electrică şi căldură separat în

centrale electrice(CTE) şi centrale termice clasice (CT, CTZ);

• Poluare mai redusă, cu posibilitatea de control şi de reducere a noxelor inclusiv a

emisiilor de gaze cu efect de sera şi îndeplinirea angajamentelor asumate de România

în baza Protocolului de la Kyoto şi pentru implementarea Directivei 2003/87/CE privind

schema de comercializare a certificatelor de emisii gaze cu efect de seră;

• Costul redus al energiei, comparativ cu alte sisteme de producţie a energiei termice

(fără cogenerare).

Există un potenţial considerabil pentru extinderea utilizării cogenerării în Europa.

Numai o mică parte a cererii de căldură în sectorul rezidenţial în UE este acoperită

astăzi prin sisteme de încălzire centralizată. Ţările în curs de aderare au un mare

potenţial de creştere a ratei cogenerării în sectorul existent de termoficare. În plus, există

un potenţial considerabil pentru cogenerarea de micro şi mică putere pe piaţa de cazane

individuale în Statele Membre existente cât şi în cele noi.

Statele Membre au obligaţia să facă analize asupra potenţialului naţional pentru

cogenerare. Pentru a asigura că aceste analize se realizează într-un mod sistematic şi

comparabil, Directiva stabileşte un număr de criterii şi elemente care trebuie să fie

îndeplinite, inclusiv o solicitare de a considera potenţialii combustibili pentru

cogenerare, cu accent pe sursele de energie regenerabilă, o obligaţie de a examina

6

aspectele tehnologice ale cogenerării, eficienţa din punct de vedere al costurilor şi

planificarea în timp. Statele Membre vor fi, de asemenea, obligate să analizeze barierele

naţionale din calea cogenerării şi să raporteze în mod regulat progresele în realizarea

potenţialurilor naţionale şi măsurile luate pentru promovarea cogenerării. Acestea trebuie să

mai prezinte anual şi date statistice asupra cogenerării.

Rata termoficării pe piaţa de căldură pentru populaţie este de aproximativ 7% în

Statele Membre ale UE şi de aproximativ 38% în ţările în curs de aderare. Privitor la

rata cogenerării în producerea centralizată a încălzirii şi a răcirii aceasta este de

aproximativ

52% în ţările în curs de aderare.

Actualmente există o mare varietate de mecanisme-suport naţionale pentru

cogenerare. Acestea cuprind sprijin financiar direct, scutiri de taxe, certificate verzi şi ajutor

pentru investiţii. Deoarece este de aşteptat ca în final costurile externe să fie complet

internalizate pe piaţă, justificarea sprijinului financiar pentru cogenerare va dispărea

pe termen scurt şi mediu. Totuşi, pentru realizarea potenţialelor beneficii din

cogenerare, continuarea şi sporirea mecanismelor suport vor fi adesea necesare, în

limitele regulilor concurenţei. Comisia va evalua aplicarea diferitelor scheme-suport

pentru cogenerare utilizate în Statele Membre şi va prezenta un raport asupra

succesului şi coexistenţei diverselor mecanisme-suport.

Importanţa cogenerării a fost, de asemenea,recunoscută de către Rezoluţia

Consiliului Europei din 18 decembrie 1997 şi de către Rezoluţia Parlamentului

European din 15 mai 1998, într-o strategie a Comunităţii pentru promovarea

producerii de energie electrică şi căldură.

Directiva Consiliului 96/61/EC din 24 septembrie1996, cu privire la prevenirea şi

controlul integrat al poluării, Directiva 2001/80/EC a Parlamentului European şi a

Consiliului, din 23

octombrie 2001, referitoare la limitarea emisiilor anumitor poluanţi în atmosfera din centrale

7

mari de ardere a combustibililor şi Directiva 2000/76/EC a Parlamentului European

şi a Consiliului, din 4 decembrie 2000, cu privire la incinerarea deşeurilor subliniază

necesitatea evaluării potenţialului pentru cogenerare în instalaţii noi. [4]

Directiva 2002/91/EC a Parlamentului European şi a Consiliului, din 16

decembrie 2002,referitoare la performanţele energetice ale clădirilor solicită Statelor

Membre să asigure ca pentru clădirile noi cu o suprafaţă totală utilă de peste 1000 m2, să

se evalueze şi să se ia în considerare fezabilitatea tehnico-economică şi de mediu a

sistemelor alternative, precum cogenerarea, înainte de începerea construcţiei.

Această Directivă se aplică cogenerării, şi tehnologiilor de cogenerare ce urmeaza

a fi prezentate .

Definiţiile cogenerării sj a cogenerării cu randament ridicat, utilizate în această Directivă,

nu condamna utilizarea diferitelor definiţii din legislaţia naţionala, pentru alte scopuri decât

cele stabilite de aceasta Directiva. Este potrivit sa se adopte în plus definiţiile relevante

conţinute în Directiva 2003/54/EC şi în Directiva 2001/77/EC ale Parlamentului European şi

ale Consiliului, din 27 septembrie 2001, privind promovarea energiei electrice produse din

surse regenerabile de energie, pe piaţa interna de energie[5].

Pentru scopul acestei Directive, trebuie utilizate următoarele definiţii:

“cogenerarea” va reprezenta producerea simultană, într-un singur proces, de

căldură şi energie electrică şi/sau energie mecanică;

“căldura utilă” va reprezenta căldura produsă într-un proces de cogenerare,

pentru satisfacerea unei cereri justificabile economic de căldură sau de frig;

“cererea justificabilă economic” va reprezenta cererea care nu depăşeşte

necesarul de căldură sau frig şi care altfel ar fi satisfacută în condiţii de piaţă prin procese

8

de producere a energiei, altele decât cogenerarea;

“randamentul” va reprezenta eficienţa calculată pe baza “căldurii calorifice nete” a

combustibililor (cu referire şi la puterea calorifică inferioară);

“randamentul global” va reprezenta suma anuală dintre cantitatea de energie

electrică şi energie mecanică produsă şi cantitatea de căldură utilă produsă, raportată la

cantitatea de combustibil utilizată pentru producerea cantităţii respective

de căldură, într-un proces de cogenerare şi cantitatea brută de energie electrică şi

energie mecanică produsă;

“raportul energie electrică/căldură” va reprezenta raportul între energia electrică

produsă în cogenerare şi căldura utilă la funcţionarea în regim de cogenerare totală

folosind datele de funcţionare ale grupului respectiv;

“grup de cogenerare” va reprezenta un grup care poate funcţiona în regim de

cogenerare;

“grup de micro-cogenerare” va reprezenta un grup de cogenerare cu o capacitate

maximă mai mică de 50 kWe;

“cogenerare de mică putere” va reprezenta grupurile de cogenerare cu o

capacitate instalată sub 1 MWe;

“cantitatea de energie produsă în cogenerare” va reprezenta suma dintre energia

electrică şi energia mecanică şi căldura utilă produse în cogenerare.

Cogenerarea cu randament ridicat este în această Directivă definită prin

economiile de energie obţinute din producerea combinată faţă de producerea separată de

caldură şi energie electrică. Economiile de energie mai mari de 10% reprezintă un

calificativ pentru termenul de “cogenerare cu randament ridicat”. Pentru a maximiza

economiile de energie şi a evita ca economiile de energie să fie pierdute, cea mai mare

9

atenţie trebuie să fie acordată condiţiilor de funcţionare ale grupurilor de cogenerare.

În contextul evaluării economiilor de energie primară, este important să se ţină

seama de situaţia din Statele Membre unde cea mai mare parte a consumului de

energie electrică este acoperită din importuri.

Este important, pentru transparenţă, să se adopte o definiţie de bază,

armonizată, a cogenerării. Când instalaţiile de cogenerare sunt echipate să producă

separat energie electrică sau căldură, o astfel de producţie de energie nu trebuie

considerată drept cogenerare pentru emiterea certificatului de garantare a originii şi

pentru scopuri statistice.

Pentru a asigura suportul pentru cogenerare în contextul acestei Directive bazată pe

cererea de căldură utilă şi pe economiile de energie primară, este necesar să se

stabilească criterii pentru determinarea şi evaluarea eficienţei energetice a

producerii de energie în cogenerare, sub definiţia de bază.

Obiectivul general al acestei Directive trebuie să fie acela de stabilire a unei metode

armonizate de calcul a energiei electrice din cogenerare şi a liniilor directoare necesare

pentru

implementarea acesteia, luând în considerare metodologii cum sunt cele aflate recent în

curs

de elaborare de către organizaţiile europene de standardizare. Această metodă trebuie

să fie elaborată astfel încât să ţină seama de progresele tehnice.

1.4 Calculul energiei electrice din cogenerare

Valorile folosite pentru calculul energiei electrice din cogenerare vor fi determinate

având la bază funcţionarea scontată sau reală a grupului în condiţii normale de utilizare.

Pentru grupurile de micro-cogenerare calculul se poate baza pe valori certificate.

10

(a)Energia electrică produsă în cogenerare va fi considerată egală cu producţia

totală anuală de energie electrică a grupului măsurată la borna de ieşire a generatoarelor

principale;

(i) în grupurile de cogenerare de tipul (b), (d), (e), (f), (g) şi (h), menţionate

anterior, cu un randament anual total stabilit de către Statele Membre la un nivel ce cel puţin

75%, şi

(ii) în grupurile de cogenerare de tipul (a) şi (c), cu un randament anual total

stabilit de către Statele Membre la un nivel de cel puţin 80%.

(b) În grupurile de cogenerare cu un randament anual total sub valoarea menţionată

în paragraful (a)(i) (grupurile de cogenerare de tipul (b), (d), (e), (f), (g) şi (h) d) energia

produsă în cogenerare este calculată după următoarea formulă:

ECHP = HCHP . C ,unde:

ECHP este cantitatea de energie electrică obţinută în cogenerare

C este raportul energie electrică/căldură

HCHP este cantitatea de căldură utilă obţinută din cogenerare (calculată pentru acest

scop ca producţia totală de căldură minus orice altă cantitate de căldură produsă în cazane

separate sau din extracţia de abur din generatorul de abur, înainte de turbină).

Calculul energiei electrice produsă în cogenerare trebuie să se bazeze pe

raportul actual energie electrică/căldură. Dacă raportul actual energie electrică/căldură al

grupului de cogenerare nu este cunoscut, pot fi folosite următoarele valori prestabilite, mai

ales pentru scopuri statistice, pentru grupurile de tipul (a), (b), (c), (d) şi (e), cu condiţia ca

energia electrică din cogenerare calculată, să fie mai mică sau egală cu producţia totală de

energie electrică a grupului:

11

Tipul grupului Raportul prestabilit energie

electrică/căldură, C

Ciclu combinat cu turbină cu gaze, cu

recuperare de căldură

0.95

Turbină cu abur cu contrapresiune 0.45

Turbină cu abur cu condensaţie 0.45

Turbină cu gaze, cu recuperare de

căldură

0.55

Motor cu ardere internă 0.75

Dacă o parte din conţinutul de energie al combustibilului consumat în procesul de

cogenerare este recuperată în produse chimice şi reutilizată, aceasta poate fi scăzută din

consumul de combustibil, înainte de calcularea randamentului global utilizat în paragrafele

(a) şi (b).

Statele Membre pot determina raportul energie electrică/căldură ca fiind raportul

între energia electrică şi căldura utilă obţinute la funcţionarea în regim de cogenerare, la

o capacitate mai redusă, folosind datele de funcţionare ale grupului respectiv.

Măsurarea căldurii utile rezultate la punctul de producere în centrala de cogenerare

subliniază necesitatea de a asigura ca avantajele căldurii utile produsă în cogenerare să

nu fie diminuate prin pierderi mari de căldură în reţelele de distribuţie.

Raportul energie electrică/căldură reprezintă o caracteristică tehnică ce trebuie să

fie definită pentru a se calcula cantitatea de energie electrică din cogenerare.

12

1.4.1 Metodologia de determinare a randamentului procesului de cogenerare

Valorile folosite pentru calculul randamentului cogenerării şi a economiilor de energie

primară vor fi determinate având la bază funcţionarea scontată sau actuală a grupului, în

condiţii normale de utilizare.

(a)Cogenerare cu randament ridicat

Pentru scopul acestei Directive cogenerarea cu randament ridicat va îndeplini

următoarele criterii:

-producerea de energie în cogenerare în grupuri de cogenerare va furniza economii de

energie primară, de cel puţin 10%, comparativ cu valorile pentru producerea separată de

căldură şi energie electrică;

-producerea de energie în grupuri de cogenerare de micro şi mică putere, care

furnizează economii de energie primară, poate fi considerată drept cogenerare cu

randament ridicat.

(b)Calcularea economiilor de energie primară

Cantitatea de economii de energie primară, obţinută din producerea de energie în

cogenerare, va fi calculată pe baza următoarei formule:

PES={1-[1/(CHP Hη/Ref Hη + CHP Eη/Ref Eη)]}x 100%, unde:

PES reprezintă economiile de energie primară

CHP Hη este randamentul de producere a căldurii în cogenerare, definit ca raportul dintre

cantitatea anuală de căldură utilă şi consumul de combustibil utilizat pentru a produce

cantitatea totală de căldură utilă şi energie electrică în cogenerare.

Ref Hη este valoarea de referinţă a randamentului în cazul producerii separate a

căldurii.

13

CHP Eη este randamentul de producere a energiei electrice în cogenerare, definit ca

raportul dintre cantitatea anuală de energie electrică produsă în cogenerare şi consumul de

combustibil utilizat pentru a produce cantitatea totală de căldură utilă şi energie electrică

în cogenerare. În cazul în care grupul de cogenerare produce energie mecanică,

energia electrică anuală din cogenerare poate fi crescută cu un factor adiţional,

reprezentând cantitatea de energie electrică echivalentă cu cantitatea de energie

mecanică respectivă.

Pentru scopul acestei Directive, definiţia “grupurilor de cogenerare” poate, de

asemenea, include echipamente în care numai energia electrică sau numai energia

termică poate fi produsă, precum unităţi auxiliare de ardere şi după ardere. Producerea

de energie electrică în aceste echipamente nu trebuie considerată drept cogenerare

pentru emiterea certificatului de garantare a originii şi pentru scopuri statistice.

Definiţia “cogenerării de mică putere” cuprinde, printre altele, micro-cogenerarea şi

grupuri de cogenerare distribuită, cum ar fi grupurile de cogenerare care alimentează

zone izolate sau cereri de energie limitate în zone rezidentiale,

comerciale şi industriale.

Structura specifică sectorului de cogenerare, care include mulţi producători de

energie în cogenerare de mică şi medie putere, trebuie luată în considerare, mai ales

atunci când se revizuiesc procedurile administrative pentru obţinerea permisului de

construcţie a capacităţii de cogenerare.

Pentru scopul acestei Directive de a crea un cadru pentru promovarea

cogenerării, este important să se sublinieze necesitatea unui mediu economic şi

administrativ stabil pentru investiţiile în noi instalaţii de cogenerare. Statele Membre

trebuie încurajate să adreseze această necesitate prin elaborarea de scheme – suport cu

o durată de cel puţin patru ani şi prin evitarea schimbărilor frecvente în procedurile

administrative, etc. În plus, Statele Membre trebuie încurajate să garanteze că

14

schemele publice de suport respectă principiul retrageriitreptate din funcţiune.

Obiectivul acestei Directive este să crească eficienţa energetică şi să

îmbunătăţească securitatea în aprovizionarea cu energie prin crearea unui cadru

pentru promovarea şi dezvoltarea cogenerării cu randament ridicat pe baza cererii de

căldură utilă şi a economiei de energie primară pe piaţa internă de energie, ţinând

seama de circumstanţele naţionale specifice, în special cele legate de condiţiile economice

şi de climă.

1.5 Garantarea originii energiei electrice din cogenerare

Acesta este un mecanism, care va sigura că producătorii şi alţi interesaţi în

cogenerare pot solicita o garanţie a originii energiei electrice din cogenerare. Garanţia va

specifica randamentul, sursele de combustibil utilizate, utilizarea căldurii produse împreună

cu energia electrică şi datele şi locurile de producere. În acest sens, garanţia originii este

un fel de “marcă de calitate” pentru energia electrică produsă în cogenerare.

1.6 Accesul la piaţa de energie electrică

Reglementările şi procedurile obiective, transparente şi nediscriminatorii pentru accesul

la reţeaua de energie electrică pot ajuta la pătrunderea pe piaţă a cogenerării. Directiva va

garanta transportul şi distribuţia energiei electrice produse în cogenerare şi va solicita ca

operatorul sistemului de transport şi operatorii sistemului de distribuţie să stabilească şi să

publice reguli standard privind conectarea la reţeaua electrică şi consolidare. Uneori

producătorii din sistemul de cogenerare au, de asemenea, nevoie să achiziţioneze o

anumită cantitate de energie electrică “de rezervă” sau “de vârf” care să suplimenteze

producţia proprie a producătorului. De asemenea, energia electrică produsă în exces

trebuie vândută, atunci când producţia depăşeşte consumul. Există pieţe speciale

pentru echilibrarea şi regularizarea energiei electrice produse, dar nu toţi producătorii de

15

energie în cogenerare sunt la ora actuală eligibili pentru a avea acces la astfel de pieţe.

Până când piaţa de energie electrică va fi complet liberalizată este deci necesar să se

asigure că tarifele oferite producătorilor de energie în cogenerare, fără acces pe piaţă şi

care au nevoie să achiziţioneze energie electrică, sunt stabilite conform unor criterii

obiective, transparente şi nediscriminatorii.

1.7 Proceduri administrative

Procedurile administrative şi de planificare pot reprezenta o barieră în calea

dezvoltării ulterioare a cogenerării. Producătorii mai mici, cum ar fi producătorii

independenţi de energie în cogenerare, pot întâmpina anumite dificultăţi în ce priveşte

durata sau costul procedurii. Astfel, Comisia propune ca Statele Membre să evalueze

cadrele legislative existente având în vedere reducerea barierelor în calea cogenerării,

accelerând şi urgentând stabilirea procedurilor şi asigurându-se că reglementările sunt

obiective, transparente şi nediscriminatorii. Statele Membre vor raporta rezultatele evaluării şi

vor indica acţiunile care trebuie întreprinse pentru eliminarea barierelor.

2. Legislatie de aplicatie in Romania

2.1 Domeniul de reglementare

Guvernul a aprobat, o Hotărâre privind promovarea cogenerării bazate pe cererea de

energie termică utilă. Actul normativ asigură cadrul de reglementări care să stimuleze

promovarea realizării sau modernizării instalaţiilor de producere a energiei electrice şi

termice în cogenerare de înaltă eficienţă, bazat pe satisfacerea cererii de energie termică

utilă, care să asigure valorificarea superioară a energiei primare şi reducerea nivelului de

emisii de gaze cu efect de seră, ţinând seama de condiţiile climatice şi economice specifice

României. [6]

16

În scopul promovării cogenerării de înaltă eficienţă şi pentru a asigura un cadru

investiţional şi de dezvoltare stabil se va institui o schemă de sprijin de tip bonus, aplicată

producţiei de energie electrică în cogenerare. Schema de sprijin pentru energia electrică

produsă în cogenerare, atât pentru unităţile existente, cât şi viitoare, trebuie să se bazeze

pe cererea de energie termică utilă şi pe economia de energie primară pe care producerea

combinată şi simultană o realizează.

Avand in vedere oportunitatile de reducere a cererii globale de energie si impactul

favorabil asupra mediului, schemele de sprijin ale cogenerarii - unitati existente si viitoare -

trebuie sa se bazeze pe cererea de energie termica utila si pe economia de energie

primara pe care producerea combinata si simultana o realizeaza.

Analiza potenţialului naţional se va baza pe date ştiinţifice bine documentate şi va

identifica cererea de energie termică utilă pentru care se poate aplica cogenerarea de

înaltă eficienţă, precum şi disponibilitatea instalaţiilor energetice existente sau preconizate

a se instala, a combustibililor şi a surselor regenerabile de energie care pot fi utilizate. De

asemenea, va include o analiză separată a obstacolelor în realizarea potenţialului naţional

de cogenerare de înaltă eficienţă, în special aspectele referitoare la preţuri, costuri şi

accesul la combustibili, accesul la reţeaua electrică, proceduri administrative, precum şi

aspecte legate de situaţia internalizării costurilor externe în preţul energiei.

Alocarea costurilor fixe, costurilor variabile si costurilor financiare pentru energia

electrica si energia termica produsa in cogenerare se realizeaza pe baza metodelor

internationale recunoscute de determinare a ponderii consumului de combustibil necesar

producerii eficiente de energie electrica si energie termica in instalatii separate cu tehnologii

moderne.

Schemele nationale de sprijin se vor acorda numai pentru unitatile de producere a

energiei electrice in cogenerare de eficienta inalta, pe baza garantiilor de origine emise de

17

ANRE (Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energetic). Pentru unitatile de

producere a energiei electrice in cogenerare, care nu indeplinesc in totalitate criteriile pe

baza carora se emit garantiile de origine, se vor acorda scheme nationale de sprijin si

pentru acele cantitati de energie electrica produsa in cogenerare ce rezulta din calculele

alternative, efectuate, pana la 31 decembrie 2010.

Schema de sprijin este de tip bonus, cu valori diferentiate pe categorii de unitati de

cogenerare.Bonusul se acorda producatorului, suplimentar fata de pretul energiei electrice

obtinut prin vanzarea pe piata a energiei. Bonusul se deconteaza lunar, prin intermediul

Operatorului de Transport si Sistem - CN Transelectrica SA, conform procedurii elaborate

de ANRE. Sumele necesare acordarii bonusului se obtin de la furnizorii de energie electrica

proportional cu cantitatea de energie electrica vanduta consumatorilor finali de energie

electrica, prin aplicarea unei contributii calculate de ANRE pe baza cotei anuale de energie

electrica produsa in cogenerare de inalta eficienta.

Cota anuala de energie electrica produsa in cogenerare de inalta eficienta este

stabilita de catre ANRE, prin Ordin al presedintelui ANRE si se stabileste pe baza nivelului

potentialului national de cogenerare determinat in corelare cu evolutia cererii utile de

energie termica, precum si a eficientei utilizarii energiei si reprezinta ponderea aferenta

energiei electrice produse in cogenerare de inalta eficienta in total consum final de energie

electrica al consumatorilor.

Neexecutarea sau executarea cu intarziere a obligatiilor privind plata contributiilor va fi

sanctionata pe baza reglementarilor ANRE. Aplicarea sanctiunii nu exonereaza furnizorii de

la plata contributiei.

In cazul modificarii schemei de sprijin, unitatile de cogenerare care beneficiaza de

bonus vor continua sa beneficieze de schema initiala de sprijin aprobata, o perioada de 11

ani de la data aplicarii acesteia.

18

Valoarea bonusurilor diferentiate pe categorii de unitati de cogenerare se va

determina de catre ANRE plecand de la costurile totale de producere a energiei electrice,

plus un profit comercial relevant pentru investitii in domeniul energiei . Bonusul va fi calculat

ca diferenta intre costurile alocate energiei electrice plus profitul rezonabil si pretul mediu al

energiei electrice pe piata angro centralizata, si va reflecta variatia pretului combustibilului.

ANRE va notifica Comisiei Europene schemele nationale de sprijin propuse, solicitand

aprobarea acestora.

Ministerele de resort şi Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei

vor stabili criteriile şi condiţiile necesare implementării schemei de sprijin de tip bonus.

Această schemă se notifică Comisiei Europene de către Ministerul Economiei şi Comerţului

şi se aprobă prin Hotărâre de Guvern, după obţinerea deciziei Comisiei Europene.

Operatorii de reţea sunt obligaţi, fără a periclita fiabilitatea şi siguranţa reţelelor, să

asigure conectarea cu prioritate a tuturor unităţilor de producere de energie electrică în

cogenerare de înaltă eficienţă, la cererea producătorului şi să asigure, pe bază de contract,

transportul şi distribuţia energiei electrice produse.

Pentru unităţile de cogenerare de mică putere şi unităţile de micro-generare, ANRE

emite reglementări care să faciliteze accesul acestora la reţea şi preluarea cu prioritate a

energiei electrice produse, cu condiţia nepericlitării fiabilităţii şi siguranţei reţelelor electrice.

ANRE adaptează regulile de funcţionare a pieţei de energie electrică pentru

preluarea cu prioritate în vederea comercializării energiei electrice produse în cogenerare

de eficienţă înaltă, cu condiţia menţinerii siguranţei în funcţionare a Sistemului energetic

naţional.

Actul normativ se conformează acquis-ului comunitar aferent Capitolului 14 Energie,

care prevede promovarea cogenerării pe baza cererii de energie termică utilă pe piaţa

internă a energiei. Promovarea cogenerarii asigura valorificarea superioara a energiei

19

primare şi reducerea nivelului de emisii de gaze cu efect de seră, în contextul îmbunătăţirii

securităţii furnizării de energie.

Astfel, Parlamentul Romaniei a adoptat Legea energiei electrice din 27.03 . 2007,

care stabileste cadrul de reglementare pentru desfasurarea activitatilor în sectorul energiei

electrice si al energiei termice produse în cogenerare, în vederea utilizarii optime a

resurselor primare de energie în conditiile de accesibilitate, disponibilitate si suportabilitate

si cu respectarea normelor de siguranta, calitate si protectie a mediului.

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor

art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicata.

Prezenta lege transpune art.2 pct. 3 – 12, 14, 15, 21, 23, art.6 paragraful 3, art.7

paragrafele 1 si 2, art.7 paragraful 5 teza I si art.23 paragraful 1 din Directiva 2003/54/CE

privind regulile comune pentru piata interna de energie, care abroga Directiva 96/92/CE,

publicata în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE), nr.L 176/37 din 15 iulie

2003, si prevederile art.4 paragraful 3 din Directiva 2004/8/CE privind promovarea

cogenerarii bazate pe cererea de caldura utila pe piata interna de energie, care amendeaza

Directiva 92/42/CEE, publicata în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE), nr.L

52/50 din 21 februarie 2004. [7]

2.1 Obiectivele legii

Activitatile în domeniul energiei electrice si al energiei termice produse în cogenerare

trebuie sa se desfasoare pentru realizarea urmatoarelor obiective de baza:

a) asigurarea dezvoltarii durabile a economiei nationale;

b) diversificarea bazei de resurse energetice primare;

c) crearea si asigurarea functionarii pietelor concurentiale de energie electrica;

d) asigurarea accesului nediscriminatoriu si reglementat al tuturor participantilor la

piata de

energie electrica si la retelele electrice de interes public;

20

e) transparenta tarifelor, preturilor si taxelor la energie electrica în cadrul unei politici

de tarifare, urmarind cresterea eficientei energetice pe ciclul de producere, transport,

distributie si utilizare a energiei electrice;

f) constituirea stocurilor de siguranta la combustibilii necesari pentru producerea

energiei

electrice, precum si a energiei termice produse în cogenerare;

g) asigurarea functionarii interconectate a Sistemului Electroenergetic National cu

sistemele electroenergetice ale tarilor vecine si cu sistemele electroenergetice din Uniunea

pentru Coordonarea Transportului Energiei Electrice (UCTE);

h) promovarea utilizarii surselor noi si regenerabile de energie;

i) asigurarea protectiei mediului la nivel local si global, în concordanta cu

reglementarile legale în vigoare;

j) asigurarea masurilor de securitate în vederea prevenirii si combaterii actelor de

terorism si sabotaj asupra infrastructurii Sistemului Electroenergetic National;

k) asigurarea sigurantei în functionare a Sistemului Electroenergetic National;

l) asigurarea sigurantei în alimentarea cu energie electrica a consumatorilor;

m) promovarea productiei de energie electrica realizata în sisteme de cogenerare de

înalta

eficienta, asociata energiei termice livrate pentru acoperirea unui consum economic

justificat.

2.2 Întelesul unor termeni si expresii

În întelesul prezentei legi, termenii folositi se definesc dupa cum urmeaza:

1. acces la reteaua electrica de interes public – dreptul operatorilor economici care

produc si/sau furnizeaza energie electrica, precum si al consumatorilor de energie electrica

de a se racorda si de a folosi, în conditiile legii, retelele electrice de transport si distributie;

2. autoritate competenta – Autoritatea Nationala de Reglementare în Domeniul

Energiei – ANRE;

21

3. avarie – eveniment care se manifesta prin abateri periculoase de la parametrii

functionali prevazuti de normele tehnice în vigoare;

4. capacitate de interconexiune – instalatiile si echipamentele prin care se

realizeazaconectarea a doua sau mai multe sisteme electroenergetice;

5. capacitate energetica – instalatiile de producere a energiei electrice sau energiei

termice în cogenerare, retele electrice si alte echipamente electroenergetice;

6. centrala electrica – ansamblu de instalatii, constructii si echipamente necesare

pentru producerea de energie electrica;

7. centrala electrica de cogenerare (termoficare) – ansamblu de instalatii, constructii si

echipamente necesare pentru producerea combinata de energie electrica si termica;

8. client – persoana fizica sau juridica cu care se tranzactioneaza energie electrica;

9. client angro – orice persoana fizica autorizata sau juridica ce cumpara energie

electrica în scopul revinderii pe piata interna sau externa de energie electrica;

10. client eligibil – orice persoana fizica sau juridica libera sa cumpere energie

electrica de la furnizor, conform alegerii sale;

11. client final – orice persoana fizica sau juridica ce cumpara energie electrica pentru

uz propriu;

12. client necasnic – orice persoana fizica sau juridica ce cumpara energie electrica ce

nu este pentru propriul uz casnic; aceasta categorie include si producatori si clienti angro;

13. congestie – situatie în care, la programarea functionarii sau la functionarea în timp

real,

circulatia de puteri între doua noduri sau zone de sistem conduce la nerespectare

parametrilor de siguranta în functionarea Sistemului Electroenergetic National, fiind

necesare actiuni corective din partea operatorului de transport si sistem;

14. consumator captiv – consumatorul de energie electrica care, din considerente

tehnice, economice sau de reglementare, nu poate alege furnizorul, precum si

consumatorul eligibil care nu-si exercita dreptul de a-si alege furnizorul;

15. consumator casnic – consumatorul care cumpara energie electrica pentru

consumul propriu al gospodariei, excluzând consumul aferent activitatilor comerciale sau

profesionale;

22

16. consumator de energie electrica – client final, persoana fizica sau juridica ce

cumpara energie electrica pentru consumul propriu;

17. consumator eligibil de energie electrica –consumatorul de energie electrica care

poate sa aleaga furnizorul si sa contracteze direct cu acesta energia necesara, având

acces la retelele de transport si/sau de distributie;

18. consumator vulnerabil – consumatorul casnic care, din motive de sanatate, vârsta

sau de alta natura beneficiaza de anumite facilitati în asigurarea serviciului de furnizare a

energiei electrice, stabilite prin hotarâre a Guvernului si acte ale autoritatilor si organelor

administratiei publice locale;

19. control asupra unui operator economic –drepturile, contractele sau orice alte

modalitati prin care, separat sau împreuna si având în vedere considerentele de drept sau

de fapt implicate, se confera unui operator economic posibilitatea de a exercita o influenta

decisiva asupra unui alt operator economic, în special prin:

a) detinerea cu titlu de proprietate sau dreptul de a folosi toate sau o parte din activele

unui

operator economic;

b) drepturi sau contracte care confera o influenta decisiva asupra structurii, drepturilor

de

vot sau deciziilor luate de organele interne ale unui operator economic;

20. culoar de trecere a liniei electrice –suprafata terestra situata de-a lungul liniei

electrice si spatiului aerian de deasupra sa în care se impun restrictii din punct de vedere al

coexistentei liniei cu elementele naturale, obiectele, constructiile, instalatiile etc.; culoarul

de trecere include zona de protectie si zona de siguranta;

21. distributie de energie electrica – transportul energiei electrice prin retele de

distributie de înalta tensiune, medie tensiune si joasa tensiune, cu tensiune de linie

nominala pâna la 110 kV inclusiv, în vederea livrarii acesteia catre clienti, fara a include

furnizarea;

22. exploatare comerciala a unei capacitati energetice – ansamblul activitatilor

desfasurate de un operator economic în sectorul energiei electrice în baza unei licente

acordate în conditiile prezentei legi;

23

23. furnizare de energie electrica – activitatea de comercializare a energiei electrice

catre clienti;

24. furnizor – persoana juridica, titulara a unei licente de furnizare;

25. furnizor de ultima optiune – furnizorul desemnat de autoritatea competenta pentru

a presta serviciul de furnizare în conditii specifice reglementate;

26. furnizor implicit – furnizorul, desemnat de autoritatea competenta, care detine si

licenta de distributie, cât si contract de concesiune pentru prestarea exclusiva a serviciului

de distributie într-o zona determinata sau succesorul entitatii juridice care desfasoara

activitatea de distributie cât si cea de furnizare la data intrarii în vigoare a prezentei legi;

27. garantie de origine – documentul emis de autoritatea competenta producatorilor de

energie electrica ce atesta provenienta acesteia din surse regenerabile de energie sau în

cogenerare;

28. grup de masurare – ansamblul format din contor si transformatoarele de masurare

aferente acestuia, precum si toate elementele intermediare care constituie circuitele de

masurare a energiei electrice, inclusiv elementele de securizare;

29. linie electrica directa – linia electrica ce leaga o capacitate energetica de productie

izolata de un client izolat sau linia electrica ce leaga un producator de energie electrica

si/sau furnizor de energie electrica, în scopul alimentarii directe a sediilor proprii, a sediilor

secundare, a filialelor sau a clientilor eligibili ai acestora;

30. management al eficientei energetice/cererii – abordarea, globala sau integrala,

destinata influentarii volumului si programarii consumului de energie electrica în scopul

scaderii consumului de energie primara si a surselor de vârf prin acordarea de prioritate

investitiilor de eficienta energetica, contractelor de alimentare cu energie electrica

întreruptibile, investitiilor noi pentru cresterea capacitatii de producere, daca acestea sunt

optiunile cele mai eficiente si economice, având în vedere impactul pozitiv pe care îl are

economia consumului de energie asupra mediului, asupra sigurantei alimentarii cu energie

electrica, precum si asupra costurilor de distributie legate de acestea;

31. management al congestiilor – totalitatea activitatilor, programelor, actiunilor

întreprinse de operatorul de transport si sistem pentru a elimina congestiile ce apar la

24

programarea functionarii sau la functionarea în timp real a Sistemului Electroenergetic

National;

32. monopol natural în domeniul energiei electrice – situatia de piata în care serviciul

de transport si serviciul de distributie a energiei electrice se asigura, fiecare în parte, de

catre un singur operator economic pentru utilizatorii de pe un teritoriu delimitat;

33. operator al pietei centralizate de energie electrica –operatorul economic titular de

licenta care asigura organizarea si administrarea unei piete centralizate de energie

electrica;

34. operator de distributie – orice persoana care detine, sub orice titlu, o retea

electrica de distributie si este titulara a unei licente de distributie prin care raspunde de

operarea, asigurarea întretinerii si, daca este necesar, dezvoltarea retelei de distributie într-

o anumita zona si, acolo unde este aplicabil, interconectarea acestuia cu alte sisteme,

precum si de asigurarea capacitatii pe termen lung a sistemului de a raspunde cererilor

rezonabile privind distributia energiei electrice;

35. operator de transport si de sistem – orice persoana care detine, sub orice titlu, o

retea electrica de transport si este titulara a unei licente de transport prin care raspunde de

operarea, asigurarea întretinerii si, daca este necesar, dezvoltarea retelei de transport într-

o anumita zona si, acolo unde este aplicabila, interconectarea acesteia cu alte sisteme

electroenergetice, precum si de asigurarea capacitatii pe termen lung a sistemului de a

acoperi cererile rezonabile pentru transportul energiei electrice;

36. operator economic afiliat – orice alt operator economic care, direct sau indirect,

controleaza operatorul economic specificat, este controlat de acesta sau este sub controlul

comun, împreuna cu acest operator economic;

37. operator economic integrat pe orizontala – operatorul economic care îndeplineste

cel putin una din functiile de producere pentru vânzare, transport, distributie sau furnizare a

energiei electrice, precum si o alta activitate care nu este în domeniul energiei electrice;

38. operator economic integrat pe verticala – operatorul economic sau grupul de

operatori economici ale caror relatii reciproce sunt de control, asa cum acesta este definit în

prezenta lege, si care efectueaza cel putin una din functiile de transport sau distributie si

minimum una din functiile de producere sau furnizare a energiei electrice;

25

39. ordine de merit – ordinea în care un producator de energie electrica este luat în

considerare pe baza pretului ofertat pentru acoperirea necesarului de energie electrica în

Sistemul Electroenergetic National;

40. piata angro de energie electrica – cadrul organizat în care energia electrica este

achizitionata de furnizori de la producatori sau de la alti furnizori, de regula, în vederea

revânzarii;

41. piata de energie electrica – cadrul de organizare înauntrul caruia se

tranzactioneaza energia electrica si serviciile asociate;

42. piata centralizata – cadrul organizat de desfasurare a tranzactiilor cu energie

electrica între diversi operatori economici, intermediate, de regula, de o contraparte

centrala, pe baza unor reguli specifice, aprobate de autoritatea competenta;

43. piata cu amanuntul de energie electrica –cadrul organizat în care energia electrica

este cumparata de clienti de la furnizori sau producatori, în vederea consumului;

44. plan de aparare a Sistemului Electroenergetic National împotriva perturbatiilor

majore – documentul care contine masuri tehnice si organizatorice, cu rolul de a împiedica

extinderea perturbatiilor în sistem si de a limita consecintele acestora;

45. plan de perspectiva – planificarea pe termen lung a necesarului de investitii în

capacitati de producere, transport si distributie, în vederea acoperirii cererii de energie

electrica a sistemului si a asigurarii livrarilor catre clienti;

46. producator de energie electrica – persoana fizica sau juridica, titulara de licenta,

având ca specific activitatea de producere a energiei electrice, inclusiv în cogenerare;

47. producere distribuita – capacitatile de producere a energiei electrice conectate la

sistemul de distributie;

48. productie prioritara – productia de energie electrica realizata din surse

regenerabile sau în cogenerare eficienta, preluata cu prioritate în retelele electrice;

49. reabilitare – ansamblul operatiunilor efectuate asupra unor echipamente si/sau

instalatii energetice care, fara modificarea tehnologiei initiale, restabilesc starea tehnica si

deficienta a acestora la un nivel apropiat de cel avut la începutul duratei de viata;

26

50. retehnologizare – ansamblul operatiunilor de înlocuire a unor tehnologii existente,

uzate moral si/sau fizic, cu tehnologii moderne, în scopul cresterii eficientei activitatii,

reducerii consumurilor specifice de energie, reducerii emisiilor poluante etc.;

51. retea electrica – ansamblul de linii, inclusiv elementele de sustinere si de protectie

a acestora, statiile electrice si alte echipamente electroenergetice conectate între ele prin

care se transmite energie electrica de la o capacitate energetica de producere a energiei

electrice la un utilizator. Reteaua electrica poate fi retea de transport sau retea de

distributie;

52. retea electrica de distributie – reteaua electrica cu tensiunea de linie nominala

pâna la 110 kV inclusiv;

53. retea electrica de interes public – reteaua electrica la care sunt racordati cel putin

doi utilizatori;

54. retea electrica de transport – reteaua electrica de interes national si strategic cu

tensiunea de linie nominala mai mare de 110 kV;

55. sector al energiei electrice – ansamblul activitatilor de producere a energiei

electrice si a energiei termice în cogenerare, de transport, de servicii de sistem, de

distributie de furnizare a energiei electrice, importul si exportul energiei electrice,

schimburile naturale si/sau de avarie cu sistemele electroenergetice ale tarilor vecine,

precum si instalatiile aferente acestora;

56. serviciu de distributie – serviciul asigurat de operatorul de distributie care consta în

asigurarea transmiterii, în conditii de eficienta si siguranta, a energiei electrice între doua

sau mai multe puncte ale retelei de distributie, cu respectarea standardelor de performanta

în vigoare;

57. serviciu de sistem – serviciul asigurat de operatorul de transport si de sistem

pentru mentinerea nivelului de siguranta în functionare a sistemului electroenergetic,

precum si a calitatii energiei electrice, conform reglementarilor în vigoare;

58. serviciu tehnologic de sistem – serviciul de sistem asigurat, de regula, de catre

producatori, la cererea operatorului de transport si de sistem;

59. serviciu de transport – serviciul asigurat de operatorul de transport si de sistem,

care consta în asigurarea transmiterii, în conditii de eficienta si siguranta, a energiei

27

electrice între doua sau mai multe puncte ale retelei de transport, cu respectarea

standardelor de performanta în vigoare;

60. sistem electroenergetic – ansamblul instalatiilor electroenergetice interconectate

prin care se realizeaza producerea, transportul, conducerea operativa, distributia,

furnizarea si utilizarea energiei electrice;

61. sistem electroenergetic izolat – sistemul local de producere, distributie si furnizare

a energiei electrice care nu este interconectat cu Sistemul Electroenergetic National;

62. Sistem Electroenergetic National –sistemul electroenergetic situat pe teritoriul

national. Sistemul Electroenergetic National constituie infrastructura de baza utilizata în

comun de participantii la piata de energie electrica;

63. sistem interconectat – serie de sisteme de transport si distributie legate între ele

prin intermediul uneia sau mai multor capacitati de interconexiune;

64. standard de performanta pentru serviciile de transport, distributie si furnizare –

reglementarile emise de autoritatea competenta pentru stabilirea indicatorilor de

performanta în asigurarea serviciilor de transport, distributie si furnizare;

65. transport al energiei electrice – transportul energiei electrice de la capacitatile

energetice de producere pâna la instalatiile de distributie sau la instalatiile consumatorilor

racordati direct la retelele electrice de transport, dar fara a include furnizarea;

66. utilizator de retea electrica – producator, operator de transport si de sistem,

operator de distributie, furnizor, consumator de energie electrica, racordati la o retea

electrica;

67. zona de protectie – zona adiacenta capacitatii energetice, extinsa în spatiu, în care

se introduc interdictii privind accesul persoanelor si regimul constructiilor;

68. zona de siguranta – zona adiacenta capacitatilor energetice, extinsa în spatiu, în

care se instituie restrictii si interdictii în scopul asigurarii functionarii normale si pentru

evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor si mediului; zona de siguranta cuprinde

si zona de protectie.

2.3 Autoritati si competente

28

2.3.1 Strategia si politica energetica

Strategia energetica nationala defineste obiectivele sectorului energiei electrice pe

termen mediu si lung si modalitatile optime de realizare a acestora, în conditiile asigurarii

unei dezvoltari durabile a economiei nationale.

Strategia energetica se elaboreaza de catre ministerul de resort si se aproba de catre

Guvern, cu consultarea organizatiilor neguvernamentale, a partenerilor sociali si a

reprezentantilor mediului de afaceri.

Politica energetica, urmarind directiile stabilite prin strategia energetica, este elaborata

de ministerul de resort pe baza programului de guvernare, pentru un interval de timp mediu

si cu considerarea evolutiilor probabile pe termen lung, cu consultarea organizatiilor

neguvernamentale, a partenerilor sociali si a reprezentantilor mediului de afaceri, având în

vedere, în principal:

a) constituirea cadrului institutional corespunzator, prin definirea organismelor si a

autoritatilor competente pentru realizarea acestei politici;

b) asigurarea securitatii în aprovizionarea cu combustibili;

c) asigurarea importurilor si exporturilor de combustibili si energie electrica;

d) asigurarea protectiei mediului, reconstructia ecologica a siturilor afectate de

activitati energetice;

e) transparenta preturilor si tarifelor la combustibili si energie;

f) cresterea eficientei în utilizarea combustibililor si energiei;

g) dezvoltarea surselor regenerabile de energie si cogenerarii de înalta eficienta, cu

acordarea de prioritati energiei electrice pentru asezarile izolate;

h) dezvoltarea cooperarii energetice internationale.

Politica energetica se concretizeaza într-un program cuprinzând masuri de stimulare a

activitatilor de investitii, cercetare-dezvoltare etc., aprobat prin hotarâre a Guvernului.

2.3.2 Autoritatea competenta

29

Autoritatea competenta în sectorul energiei electrice este Autoritatea Nationala de

Reglementare în domeniul Energiei - ANRE, institutie publica autonoma de interes

national, cu personalitate juridica, aflata în coordonarea primului-ministru, care îsi

desfasoara activitatea pe baza regulamentului propriu de organizare si functionare, aprobat

prin hotarâre a Guvernului. ANRE este condusa de un presedinte si un vicepresedinte,

numiti de primul-ministru la propunerea ministrului de resort, pe o perioada de 5 ani.

Presedintele reprezinta ANRE în relatiile cu tertii.

Atributiile ANRE- ANRE elaboreaza, stabileste si urmareste aplicarea ansamblului de

reglementari obligatorii la nivel national, necesar functionarii sectorului si pietei energiei

electrice, în conditii de eficienta, concurenta, transparenta si protectie a consumatorilor.

ANRE este abilitata cu urmatoarele competente si atributii:

a) stabileste reglementari cu caracter obligatoriu pentru operatorii economici din

sectorul energiei electrice;

b) acorda, modifica, suspenda sau retrage autorizatiile si licentele pentru operatorii

economici din sectorul energiei electrice, inclusiv pentru producatorii de energie termica

produsa în cogenerare;

c) elaboreaza si aproba metodologiile de calcul necesare stabilirii preturilor si tarifelor

reglementate;

d) stabileste tarifele/preturile aplicabile consumatorilor captivi precum si criteriile si

regulile pentru stabilirea tarifelor aplicate de furnizorii de ultima optiune;

e) aproba preturile si tarifele practicate între operatorii economici din cadrul sectorului

energiei electrice pe piata reglementata de energie electrica, tarifele pentru serviciile de

sistem, de transport si de distributie a energiei electrice, preturile si tarifele practicate pentru

activitatile si serviciile aferente producerii energiei termice în cogenerare destinata

populatiei, pe baza de consultari, în scopul asigurarii protectiei consumatorului final;

f) stabileste contractele-cadru de furnizare, precum si cele dintre operatorii economici

privind vânzarea, achizitia, transportul, serviciul de sistem si distributia energiei electrice,

precum si cele de vânzare a energiei termice produse în cogenerare;

30

g) elaboreaza regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, care se

aproba

prin hotarâre a Guvernului;

h) aproba reglementari tehnice si comerciale pentru operatorii economici din sector;

i) exercita controlul cu privire la respectarea de catre operatorii economici din sectorul

energiei electrice a reglementarilor emise, a sistemului de preturi si tarife în vigoare si

aplica sanctiuni în cazul nerespectarii acestora;

j) stabileste procedura de solutionare a neîntelegerilor precontractuale si solutioneaza

neîntelegerile legate de încheierea contractelor între operatorii economici din sectorul

energiei electrice, a contractelor de furnizare a energiei electrice si a contractelor de

racordare la retea;

k) stabileste metodologia proprie de urmarire si control în vederea respectarii de catre

operatorii economici a sistemului de preturi si tarife;

l) elaboreaza, în conformitate cu prevederile legale, regulamentul de constatare,

notificare si sanctionare a abaterilor de la reglementarile emise în domeniu;

m) elaboreaza regulamentul pentru autorizarea electricienilor si atestarea operatorilor

economici care proiecteaza, executa, verifica si exploateaza capacitati energetice,

respectiv instalatii de utilizare;

n) urmareste aplicarea reglementarilor specifice în domeniul energiei electrice;

o) sesizeaza ministerul de resort si Consiliul Concurentei cu privire la abuzul de pozitie

dominanta pe piata si la încalcarea prevederilor legale referitoare la concurenta, ori de câte

ori constata nerespectarea reglementarilor cu privire la concurenta si transparenta;

p) creeaza si gestioneaza o baza de date la nivel national, necesara desfasurarii

activitatii sale si pentru furnizarea de informatii altor autoritati în elaborarea strategiei de

dezvoltare a sectorului energiei electrice, precum si în legatura cu activitatea comertului

international cu energie electrica si cu practicile internationale în domeniu, pe baza datelor

ce vor fi transmise de operatorii economici implicati;

q) elaboreaza regulamentul privind racordarea utilizatorilor la retelele electrice de

interes public, regulament care se aproba prin hotarâre a Guvernului;

31

r) publica rapoarte anuale asupra activitatii proprii si a rezultatelor activitatii de

monitorizare desfasurate conform legii;

s) organizeaza, monitorizeaza si controleaza procedurile prevazute la art. 24;

ş) colaboreaza cu autoritatile de reglementare ale statelor din regiune pentru

armonizarea cadrului de reglementare pentru dezvoltarea pietei regionale, inclusiv privind

schimburile transfrontaliere de energie electrica si regulile privind gestionarea si alocarea

capacitatilor de interconexiune prin care sistemul este interconectat;

t) atesta operatorii economici si autorizeaza electricienii care proiecteaza si executa

lucrari în instalatiile electrice;

ţ) atesta operatorii economici care asigura servicii de masurare a energiei electrice,

conform

unui regulament propriu;

u) monitorizeaza piata de energie electrica în vederea evaluarii nivelului de eficienta,

transparenta si concurenta a acesteia pe baza de reglementari proprii si prezinta rapoarte

rimestriale primului-ministru si ministrului de resort privind problemele si solutiile aplicate;

v) elaboreaza si aproba regulamentul de desemnare a furnizorului de ultima optiune.

2.3.3 Autorizatii, licente si concesiuni

Realizarea de noi capacitati energetice, precum si retehnologizarea celor existente se

desfasoara pe baza de autorizatii de înfiintare, acordate cu respectarea prevederilor legale

în vigoare. Producerea, transportul, serviciul de sistem, distributia si furnizarea energiei

electrice, precum si activitatile de administrare a pietelor centralizate de energie electrica se

desfasoara pe baza de licente acordate în conditiile prezentei legi. Pentru autorizare,

solicitantul va înregistra cererea la autoritatea competenta.

Autoritatea competenta emite:

1. Autorizatii de înfiintare pentru:

32

a) realizarea de noi capacitati energetice de producere a energiei electrice si a

energiei termice în cogenerare sau retehnologizarea celor existente;

b) realizarea si/sau retehnologizarea de linii si statii de transport al energiei electrice;

c) realizarea si/sau retehnologizarea de linii si statii de distributie a energiei electrice

cu tensiune nominala de 110 kV;

2. Licente pentru:

a) exploatarea comerciala a capacitatilor de producere a energiei electrice sau a

energiei termice în cogenerare;

b) prestarea serviciului de transport al energiei electrice;

c) prestarea serviciului de sistem;

d) prestarea serviciului de distributie a energiei electrice;

e) activitati de administrare a pietelor centralizate;

f) activitatea de furnizare a energiei electrice

2.4 Energia electrica .Piata de energie electrica

Piata de energie electrica este compusa din piata reglementata si piata concurentiala,

iar tranzactiile cu energie se fac angro sau cu amanuntul. Deschiderea pietei de energie

electrica se realizeaza prin cresterea progresiva a ponderii pietei concurentiale, în

conformitate cu prevederile strategiei si politicii energetice, si se aproba prin hotarâre a

Guvernului.

Participantii la piata de energie electrica trebuie sa respecte regulile de functionare a

acesteia, stabilite de catre autoritatea competenta, si sa efectueze platile pentru energia

electrica si serviciile de care beneficiaza, rezultate din tranzactiile efectuate în conformitate

cu aceste reguli.

Piata reglementata de energie electrica si de servicii asociate functioneaza pâna la

deschiderea completa a pietei de energie electrica.

33

Pe piata reglementata de energie electrica, autoritatea competenta stabileste preturile

si cantitatile contractate, aferente tranzactiilor angro dintre producatori si furnizorii clientilor

captivi.

Furnizarea energiei electrice la clientii captivi se face pe baza de contracte reglementate, la

tarife reglementate.

2.4.1 Functionarea pietei concurentiale de energie electrica

Piata concurentiala de energie electrica functioneaza pe baza reglementarilor emise

de autoritatea competenta. În piata concurentiala, tranzactiile cu energie electrica se fac

angro sau cu amanuntul.

Piata concurentiala angro functioneaza pe baza de:

a) contracte bilaterale încheiate în urma desfasurarii licitatiilor pe piata centralizata;

b) contracte bilaterale negociate ale furnizorilor de energie electrica cu producatorii;

c) contracte de import si de export al energiei electrice;

d) tranzactii prin licitatie pe piata spot;

e) tranzactii de servicii specifice.

Pe piata concurentiala cu amanuntul, furnizorii vând energie electrica clientilor eligibili

prin contracte bilaterale la preturi negociate sau prin oferte-tip.

2.4.2 Transportul si Distributia

Detinatorul de licenta si clientul au acces reglementat la retelele electrice de interes

public. Accesul la retelele electrice de interes public reprezinta un serviciu obligatoriu, în

conditii reglementate, pe care trebuie sa-l îndeplineasca operatorul de transport si de

sistem, precum si operatorul de distributie. Accesul la retea poate fi restrictionat numai

daca racordarea afecteaza siguranta Sistemului Electroenergetic National prin

nerespectarea normelor tehnice si a standardelor de performanta prevazute în

reglementarile tehnice în vigoare.

34

2.5 Producerea de energie electrica

Producerea de energie electrica si de energie termica în cogenerare se realizeaza de

catre titularii de licenta, în conditiile prezentei legi.

2.5.1 Obligatiile producatorilor

Producatorii au, în principal, urmatoarele obligatii:

a) sa asigure livrarile de energie electrica, respectiv energia termica produsa în

cogenerare si serviciile tehnologice de sistem, cu respectarea conditiilor impuse prin

licente, clauze contractuale si reglementari în vigoare;

b) sa oferteze nediscriminatoriu întreaga putere electrica disponibila, energia

electrica si serviciile tehnologice de sistem;

c) sa mentina o rezerva de combustibil la un nivel suficient sau, dupa caz, o rezerva

suficienta de apa, pentru îndeplinirea obligatiilor de productie si furnizare continua a

energiei electrice prevazute de reglementarile în vigoare;

d) sa se conformeze, din punct de vedere operativ, cerintelor operatorului de

transport si de sistem si sa înfiinteze, dupa caz, trepte proprii de conducere operativa.

2.5.2 Drepturile Producatorilor

Producatorii de energie electrica au, în principal, urmatoarele drepturi:

a) sa aiba acces la retelele electrice de interes public, în conditiile prezentei legi;

b) sa obtina, în conditiile legii, culoar de trecere pentru liniile electrice proprii;

c) sa tranzactioneze energia electrica si serviciile tehnologice de sistem pe piata

reglementata si concurentiala;

d) sa înfiinteze si sa mentina un sistem propriu de telecomunicatii pentru legatura cu

capacitatile sale de productie, cu clientii sau cu treptele de conducere operativa.

35

e) sa comercializeze energia termica produsa în cogenerare.

2.6 Promovarea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie si în cogenerare de înalta eficienta

2.6.1 Definirea surselor

În conditiile prezentei legi, se definesc ca surse regenerabile de energie:

a) energia eoliana;

b) energia solara;

c) energia valurilor si a mareelor;

d) energia geotermala;

e) energia hidroelectrica;

f) energia continuta în fractiunea biodegradabila a produselor, deseurilor si

reziduurilor din agricultura (inclusiv substante vegetale si reziduuri de origine animala),

silvicultura si industrii conexe, precum si fractiunea biodegradabila a deseurilor industriale

si comunale, orasenesti si municipale, denumita biomasa;

g) energia continuta în gazul de fermentare a deseurilor, denumit si gaz de depozit;

h) energia continuta în gazul de fermentare a namolurilor din instalatiile de epurare a

apelor uzate;

i) energia continuta în produse secundare gazoase, obtinute prin fermentare din

materii reziduale organice, formând categoria de combustibil gazos, denumita biogaz;

j) energia continuta în produse lichide obtinute prin distilarea materiei organice

fermentate, formând categoria de combustibil lichid, denumita alcool carburant;

k) energia obtinuta din alte surse regenerabile, neexploatate în prezent.

Stabilirea ponderii energiei electrice produse din surse regenerabile. Ponderea

energiei electrice produse din surse regenerabile de energie în consumul national brut de

energie electrica se stabileste prin hotarâre a Guvernului, la propunerea ministerului de

resort.

36

2.6.2 Certificarea energiei electrice produse din surse regenerabile

Certificarea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie se

atesta prin intermediul garantiilor de origine emise de catre autoritatea competenta.

Reguli de functionare si comercializare a energiei electrice produse din surse

regenerabile

Autoritatea competenta stabileste regulile de functionare a pietei de energie electrica,

preluarea cu prioritate si comercializarea energiei electrice produse din surse regenerabile

de energie, în masura în care nu este deteriorat nivelul de siguranta a Sistemului

Electroenergetic National.

2.6.3Criterii de promovare a energiei electrice produse din surse regenerabile

Criteriile de promovare a energiei electrice produse din surse regenerabile de energie

au în vedere urmatoarele:

a) atingerea tintei nationale privind ponderea energiei electrice produse din surse

regenerabile de energie;

b) compatibilitatea cu principiile concurentiale de piata;

c) caracteristicile diferitelor surse regenerabile de energie si tehnologiile de

producere a energiei electrice;

d) promovarea utilizarii surselor regenerabile de energie în cel mai eficient mod.

Scheme de sprijin pentru promovarea producerii energiei electrice din surse

regenerabile

Pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie se

aplica scheme de sprijin, inclusiv prin masuri de amortizare accelerata pentru investitii

37

în surse regenerabile de energie. Sursele regenerabile eligibile precum si schemele de

sprijin se stabilesc prin hotarâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort.

2.7 Tehnologii de cogenerare

În conditiile prezentei legi, se definesc urmatoarele tehnologii de cogenerare cu:

a) turbine cu gaze în ciclu combinat cu recuperare de caldura si turbine cu abur;

b) turbina cu abur cu contrapresiune;

c) turbina cu abur cu condensatie si prize reglabile;

d) turbine cu gaze si cazane recuperatoare;

e) motoare cu ardere interna;

f) microturbine;

g) motoare Stirling;

h) celule de combustie;

i) motoare termice;

j) cicluri organice Rankine;

k) orice alta instalatie sau combinatie de instalatii prin care se produce simultan

energie termica si electrica.

2.7.1 Cogenerarea de înalta eficienta

În scopul promovarii producerii energiei electrice în cogenerare, se defineste

cogenerarea de înalta eficienta ca fiind procesul care îndeplineste unul dintre urmatoarele

criterii:

a) realizarea de economie de energie primara la producerea energiei electrice în

cogenerare de cel putin 10% fata de valorile de referinta stabilite prin reglementari specifice

pentru producerea separata a energiei electrice si termice - în centrale electrice de

cogenerare cu puteri instalate de cel putin 1MW;

38

b) realizarea de economie de energie primara la producerea energiei electrice în

cogenerare fata de producerea separata a energiei electrice si termice - în centrale

electrice de cogenerare cu puteri instalate sub 1MW.

Garantiile de origine

Certificarea energiei electrice produse in cogenerare de înalta eficienta se atesta

prin intermediul garantiilor de origine emise de catre autoritatea competenta.

Comercializarea energiei electrice produse din surse regenerabile

Autoritatea competenta prevede, prin reguli de functionare a pietei de energie

electrica, preluarea cu prioritate si comercializarea energiei electrice produse în instalatii de

cogenerare de înalta eficienta, în masura în care nu este deteriorat nivelul de siguranta a

Sistemului Electroenergetic National.

Criterii de promovare a energiei electrice produse în cogenerarea de înalta eficienta

Criteriile de promovare a energiei electrice produse în cogenerarea de înalta

eficienta au în vedere urmatoarele:

a) asigurarea accesului concurential al energiei electrice produse în cogenerare, în

conditiile acoperirii tuturor costurilor justificate aferente cogenerarii de înalta eficienta;

b) caracteristicile diferitelor tehnologii de producere a energiei electrice în

cogenerare;

c) promovarea utilizarii eficiente a combustibililor;

d) asigurarea protectiei mediului prin reducerea emisiilor poluante fata de

producerea separata a energiei electrice si termice.

Scheme de sprijin pentru promovarea producerii energiei electrice în cogenerarea de

înalta eficienta.

39

Pentru promovarea producerii energiei electrice în cogenerarea de înalta eficienta se

aplica scheme de sprijin, care se stabilesc prin hotarâre a Guvernului, la propunerea

ministerului de resort.

2.8 Reguli de calificare si comercializare

Pentru asigurarea accesului pe piata a energiei electrice produse în instalatiile de

cogenerare existente la data intrarii în vigoare a prezentei legi, se aplica reguli de calificare

si comercializare, stabilite de autoritatea competenta.

2.8.1 Preturi si tarife. Tipurile de preturi si tarife. Fundamentarea acestora

Pentru activitatile desfasurate în sectorul energiei electrice se aplica urmatoarele

preturi si tarife:

a) preturi rezultate din mecanismele concurentiale ale pietei de energie electrica;

b) tarife reglementate pentru serviciile de transport, de sistem si de distributie a

energiei electrice;

c) tarife/preturi reglementate pentru furnizarea de energie electrica la consumatorii

captivi pâna la deschiderea totala a pietei de energie electrica precum si pentru

consumatorii casnici si consumatorii cu putere maxima aprobata prin avizul de racordare de

pâna la 100 kVA, dupa deschiderea totala a pietei de energie electrica;

d) preturi/tarife practicate de furnizorii de ultima optiune dupa deschiderea totala a

pietei de energie electrica;

e) tarife reglementate pentru achizitia serviciilor tehnologice de sistem, pâna la

crearea unei piete concurentiale de servicii tehnologice de sistem;

f) tarife reglementate de racordare la retea;

g) tarife reglementate practicate de operatorii pietelor centralizate;

h) preturi reglementate pentru activitatea de producere a energiei electricei preturi

reglementate pentru energia termica destinata consumului populatiei produsa în instalatiile

de cogenerare;

40

j) tarife reglementate pentru activitatea de masurare.

Propunerile de preturi si tarife reglementate pentru energia electrica si termica

produsa în cogenerare se elaboreaza de catre operatorii economici din sectorul energiei

electrice, cu respectarea metodologiilor emise de autoritatea competenta si se comunica

autoritatii împreuna cu fundamentarea în formatul stabilit de aceasta.

Operatorii economici din sectorul energiei electrice vor transmite autoritatii competente

toate datele necesare folosite în procesul de fundamentare a solicitarii si vor asigura

accesul la aceste date a reprezentantilor desemnati de autoritatea competenta.

Ordinul de aprobare a preturilor si tarifelor reglementate pentru energia electrica,

aplicabile consumatorilor si activitatilor cu caracter de monopol natural, se publica în

Monitorul Oficial al României, Partea I. Ordinul va contine si data intrarii lor în vigoare.

Principiile care stau la baza stabilirii preturilor si tarifelor reglementate pentru energia

electrica si termica produsa în cogenerare au în vedere urmatoarele:

a) preturile/tarifele trebuie sa fie nediscriminatorii, bazate pe criterii obiective si

determinate într-o maniera transparenta, pe baza metodologiilor aprobate si publicate de

autoritatea competenta;

b) preturile/tarifele energiei electrice trebuie sa acopere costurile justificate

economic;

c) preturile/tarifele trebuie sa asigure o rata rezonabila a rentabilitatii capitalului

investit, stabilita conform reglementarilor emise de autoritatea competenta;

d) tarifele si preturile reglementate pentru consumatorii captivi trebuie sa permita

acestora alegerea tipului de pret/tarif care le este mai favorabil, dintre cele practicate de

furnizor, în conditiile stabilite de autoritatea competenta;

e) tarifele de racordare sa contina numai costurile efective de realizare a lucrarilor de

racordare a clientilor la reteaua electrica.

41

Operatorii economici care produc combinat energie electrica si termica si care

comercializeaza cel putin una dintre ele vor repartiza costurile între cele doua forme de

energie, potrivit reglementarilor aprobate de autoritatea competenta, fiind interzisa

subventionarea încrucisata între cele doua forme de energie.

3. Studiu comparativ

Piata cogenerarii/trigenerarii de mica putere, in CE

Se constata cresterea masiva a utilizarii instalatiilor respective mai ales dupa anul 2005.

Exemple concrete de realizari sunt multe in Europa, ca si in SUA, unde s-au dezvoltat

societati specializate rentru realizarea acestor tipuri de solutii. Exemple:

Majoritatea aeroporturilor din Europa de Vest;

Aachen (Germania) pentru 48 de imobile, cu Pinst = 28 kWe si qinst = 60 kWt;

Arnhem (Olanda) pentru incalzire urbana, cu Pinst = 100 kWe si qinst = 54 kWt;

Bielefeld (Germania) pentru o universitate, cu Pinst = 250 kWe si qinst = 180 kWt;

Ludwigshafen (Germania), pentru o casa cu 6 apartamente, cu Pinst = 3 kWe si qinst =

8 kWt;

Nantes (Franta) pentru Ecole des Mines de Nantes, cu Pinst = 200 kWe si qinst = 160

kWt.[7]

Piata cogenerarii/trigenerarii de mica putere, in Romania

In Romania, exista o piata potentiala deosebit de mare a cogenerarii/trigenerarii de mica

si medie putere. Realizari concrete sunt inca singulare: Cluj-Napoca, doua centrale de

cogenerare de 400kWe/buc, pentru alimentarea cu caldura a consumatorilor arondati la doua

foste puncte termice clasice, Sibiu – centrala Compa Sibiu, de 2 000 kWe pentru o societate

industriala, Prundu Bargaului – pentru schela petroliere, Ploiesti – Maternitatea orasului, cu 1

42

000 kWe si 1 200 kWt, Bucuresti – complexul hotelier CARO, cu 150 kWe, caldura – 200

kWt si vara, pentru climatizare, 300 kWfrig.[8]

Concluzii

Dezvoltarea cogenerarii depinde de politica energetica specifica fiecarui stat;

- Descentralizarea productiei de energie si apropierea productiei de locul de consum,

conduce in mod natural catre cogenerare de mica si medie putere ca solutie

complementara ori alternativa pentru producerea centralizata de mare anvergura.

- Noile tehnologii de cogenerare sunt caracterizate prin performante ridicate simultan cu

reducerea investitiilor specifice, cu scaderea costurilor de productie si reducerea costurilor

pentru transportul de energie.

Noua Directivă a Uniunii Europene privind cogenerarea nu include o ţintă obligatorie

pentru Statele Membre, adică menţiuni care să oblige fiecare ţară să atingă un anumit

procent de producere de energie în cogenerare. Totuşi, această Directivă reprezintă un

puternic semnal din partea Uniunii Europene către Statele Membre că trebuie întreprinse

acţiuni de promovare a cogenerării pe piaţa de energie. Există potenţiale considerabile de

creştere a utilizării cogenerării atât în actualele State Membre, cât şi în statele nou

aderate la Uniunea Europeană, iar această Directivă ajută la concentrarea asupra

acestor potenţiale. Dacă acest potenţial va fi realizat, este foarte probabil să se schimbe în

mod semnificativ tehnologiile şi tipurile de combustibili utilizaţi pentru producerea energiei.

Se poate prevedea, de asemenea, o creştere a eficienţei costurilor. Cu toate acestea,

există încă bariere majore care trebuie doborâte. Până acum, liberalizarea pieţei de energie

a cauzat o reducere a ratei cogenerării. Principala barieră va fi probabil faptul că

valoarea costurilor externe, cum ar fi emisiile de CO2, nu este inclusă în mod realist în

preţul energiei.

Legea energiei electrice nr. 13/2007 transpune Directiva 2004/8/CE a Parlamentului

European si a Consiliului Uniunii Europene din 11 februarie 2004 privind promovarea

43

cogenerarii pe baza cererii de energie termica utila pe piata interna a energiei si de

modificare a Directivei 92/42/CEE, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 52

din 21 februarie 2004.

Bibliografie

[1] JO L 52, 21.2.2004, pag. 50

[2] Directiva 2004/8/EC a Parlamentului European si a Consiliului Uniunii Europene

[3] www.ispe.ro

[4] JO L 52, 21.2.2004, pag. 31

[5] Directiva 2004/8/EC a Parlamentului European si a Consiliului Uniunii Europene- Jurnalul

Oficial al Uniunii Europene din 21.02.2004

[6] Legea energiei electrice nr 13/2007 a Parlamentului Romaniei

[7] Legea energiei electrice nr 13/2007 a Parlamentului Romaniei

[8] ] http://cceei.energ.pub.ro

44