1.Procesul de proiectare

Proiectarea este actiunea de elaborare a unei lucrări tehnice executate pe baza unei forme date şi care cuprinde: calcule tehnice, desene, justificări, indicatii etc.Prin proces de proiectare se întelege activitatea de proiectare privită ca o succesiune de stări princare trece proiectul în evolutia sa. Rezultatul activităŃiide proiectare nu este produsul ci un model al săucare permite referirea la produs înainte ca el să existe.

Activitatea de proiectare - totalitatea activităţilor de pregătire a transpunerii în realitate, printr-o tehnologie de execuţie adecvată, a unor idei, principii, teme, în vederea satisfacerii cerinţelor beneficiarilor/utilizatorilor.

Etapele activităţii de proiectare

1. Identificarea necesităţii 2. Definirea obiectivelor proiectului 3. Concepţia structurală a proiectului, Schiţe preliminare 4. Mecanismul de funcţionare cinematic şi dinamic al componentelor Modelate. Proceduri de asamblare 5. Întocmirea desenului de ansamblu şi a desenelor de execuţie.6. Analiza eficienţei şi performanţelor obiectivului ,Analiza economică. Analiza valorii 7. Execuţie prototip. Teste preliminare Finalizare proiect. Lansare în producţie.

2. Caracteristicile activitatii de proiectare si ale proiectantului.

Activitatea de proiectare se poate aborda în două moduri:-analitic - când se începe cu specificarea cerintelor functionale şi elaborarea unei solutii initialecare se analizează comparativ cu cerintele din tema de proiectare şi se aduc modificăriilecorespunzatoare;- sintetic- când se pleacă de la cerintele temei de proiectare şi se ajunge la un pachet de specificatii pentru obiectul proiectat.Se poate considera că activitatea de proiectare constructivă are fazele :

1. planificarea= stabilirea temei de proiect,2.elaborarea= fixarea şi detalierea obiectivelor,3.proiectarea propriu-zisă = stabilirea formelor şi dimensiunilor preliminare,4.definitivarea= definirea şi optimizarea reperelor.

Cele mai utilizate tehnici de proiectare constructivă sunt:1.constructie nouă - rearanjarea unor elemente noi sau vechi => solutie bună,2.construtie adaptată - se modifică un aranjament de bază preluat,3.constructie de variante- se conservă structura şi functiile ansamblului,4.constructie cu păstrarea principiului: se modifică doar dimensiunile reperelor

Cerintele impuse la proiectarea unui produs sunt cuprinse de regulă în tema de proiectare şicaietul de sarcini şi se refera la: productivitatea, cost de productie, cheltuieli de exploatare, masatotală, dimensiuni de gabarit, durata de exploatare, estetica etc.Pentru realizare acestor cerinte, fiecare reper component trebuie să satisfacă prin forma sau urmatoarele criterii:a) -asigurarea conditiilor functionale (rezistentă, rigiditate), b) -uşurinta de executie şi de montare,c) -cost minim al materialelor şi manoperei de executie

3.Taxonomia proiectarii Problemele de proiectare se pot clasifica în functie de stadiul din ciclul de proiectare în careapar astfel (exemplu pentru un suport de date pentru un computer):a). Inventia / inovatia= conceperea initială a produsului (functionarea de principiu , stocarea informatiilor digitale pe un tip de suport); b). Proiectarea conceptuală = dă solutii pentru realizarea inovatiei;c). Proiectarea de configurare= contine alegerea metodei (de încărcare /descărcare adiscului/benzii/cartelei, pozitionarea capului de citire, numărul şi aranjamentul componentelor);d).Proiectarea parametrică = se finalizează dimensiunile ( diametrul discului benzii, vitezade deplasare a suportului, dimensiunile motoarelor etc.);e). Proiectarea de detaliu= cuprinde proiectarea fiecărui reper cu detalii suficiente pentru a permite executia sa;f).Proiectarea tehnologică = implică definirea itinerarului tehnologic şi a tuturor informatiilor necesare programării maşinilor-unelte, procurării materialelor, sculelor şidispozitivelor, organizării şi planificării productiei.

4. Rolul calculatorului in proiectarea si sistematizarea proiectarii

Proietarea, chiar a produselor noi, nu începe de regulă de lazero; există repere stanardizate,colectii de progame, repere care pot fi reutilizate cu modificări sauadaptări. Pentru a realiza economiieste avantajoasă realizarea uneianalize sistematice şi detaliate aspectrului de produse din punctulde vedere al reutilizarii sauadaptabilităŃii uşoare acomponentelor şi subansamblelor deja existente.În acest sens, o importanta deosebita prezintă:

a) ajutarea proiectantului în găsirea informatiilor prin cataloage fişate; b) sistematizarea informatiilor princlasificari în tabele, cataloage etc.;c) ajutarea proiectantului în alegerea metodei de proiecare/construire;d) introducerea sistemelor adecvate din informatica aplicată – sisteme CAD, expert, Baze de date(BD) etc.

Rezultatul este că procesul de proiectare poate fi descris prin paradigmele : căutare,optimizare, compilare, satisfacerea unor conditii.

5. Scurt istoric despre proiectare.

6. Notiuni despre sinteza si analiza. ANALÍZĂ- Metodă științifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte; Descompunere reală sau mintală a unui obiect, fenomen sau a relațiilor dintre obiecte, fenomene etc., în părțile lor componente, în scopul cunoașterii; examinare amănunțită, parte cu parte, a unei probleme, a unui obiect de studiu.

Sinteza- Metodă științifică de cercetare a fenomenelor, bazată pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare; îmbinare a două sau a mai multor elemente care pot forma un tot.

7.Sarcinile proiectarii

8.Notiuni introductive despre sisteme mecanice Sistemul mecanic reprezintă un ansamblu de corpuri materiale conceput, proiectat si realizat pentru:

a. efectuarea unui lucru mecanic util sau transformarea energiei mecanice într-o formă de energie nemecanică, prin utilizarea unei instalatii mecanice;

b. transformarea unei forme de energie nemecanică în altă formă de energie nemecanică, prin utilizarea unui transformator de energie;

c. dirijarea unor procese nemecanice sau a fluxului de energie, prin utilizarea unui utilaj.9.Elementele (organe) de masini

Conceperea, proiectarea si realizarea practică a oricărui sistem mecanic impune descompunerea acestuia într-o serie de ansambluri, subansambluri si în final în elemente(organe) de masini.Elementele (organele) de masini sunt părti constructive ale unui sistem mecanic, care au un rol functional bine definit si pot fi studiate, proiectate si realizate în mod independent de celelalte componente ale sistemului respectiv.Pentru asigurarea unui studiu sistematic se impune realizarea unei clasificări a elementelor (organelor) de masini. Aceasta se poate face pe baza mai multor criterii de clasificare si anume:1. După rolul functional:a. elemente (organe) de asamblare. Acestea au rolul functional de a asigura legătura mecanică între diverse elemente ale unui sistem mecanic. Ele pot fi:- nedemontabile (nituri, îmbinări sudate etc.);- demontabile (suruburi etc.);- elastice (arcuri);b. elemente (organe) ale miscării de rotatie, categorie din care fac parte:- elemente (organe) de masini de susŃinere (arbori si osii);- elemente (organe) de masini de rezemare (lagăre);- elemente (organe) de masini de legătură (cuplaje);c. elemente (organe) ale transmisiilor mecanice (roti dintate, roti de frictiune,curele, lanturi etc.);d. elemente (organe) pentru dirijarea, reglarea si închiderea circulatiei fluidelor (conducte si armături).

2. După domeniul de utilizare:a. elemente (organe) de masini generale;b. elemente (organe) de masini speciale.3. După complexitatea constructivă:a. elemente (organe) de masini simple, formate dintr-o singură piesă (surub, panăetc.);b. elemente (organe) de masini complexe, formate din mai multe piese (rulmenti,cuplaje).

10. Conditii generale impuse organelor de masini

Pentru asigurarea functionării la parametrii doriti, în sigurantă si economic a oricărui sistem mecanic, elementele (organele) de masini care îl compun trebuie să îndeplinească o serie de conditii generale. Respectarea acestor conditii generale se realizează în decursul proiectării, executiei, exploatării si întretinerii elementelor (organelor) de masini. 1. Îndeplinirea rolului functional.Această conditie este asigurată prin efectuarea unor calcule geometrice si cinematice care să asigure functionarea corectă a elementului (organului) de masină proiectat. 2. Siguranta în exploatare.Functionarea sigură a unui element (organ) de masină se asigură pe mai multe căi. a. Asigurarea rezistentei mecanice.Aceasta se asigură prin calcule de rezistentă. b. Limitarea deformaŃiilor. Deformatiile sub sarcină ale elementelor (organelor) de masini sunt limitate de buna functionare a sistemului mecanic din care fac parte. Această conditie se asigură prin calcule de deformatii. De obicei aceste calcule sunt calcule de verificare, din care rezultă săgetile sau deformatiile unghiulare efective, datorate solicitărilor reale, acestea fiind apoi comparate cu valorile admisibile. Mai rar condiŃia de deformaŃii se utilizează pentrudimensionare. c. Asigurarea stabilităŃii elastice.În cazul multor elemente (organe) de masini apare pericolul de pierdere a stabilitătii elastice (flambaj). Rezultă, în aceste cazuri, necesitatea efectuării unui calcul de verificare la flambaj. d. Evitarea sau reducerea vibratiilor. Orice element (organ) de masină este un sistem elastic si deci este caracterizat printr-o frecventă proprie (wcr Û ncr). Dacă această frecventă proprie este egală sau apropiată de frecventa regimului de functionare a masinii (w Û n) apare fenomenul de rezonantă, deformatiile si deci si tensiunile crescând teoretic la infinit, fapt ce duce la distrugerea sistemului tehnic respectiv. Rezultă deci necesitatea efectuării unor calcule de verificare la vibratii.e. Limitarea temperaturii de funcŃionare. În cazul sistemelor mecanice cu miscare relativă, ca urmare a pierderilor prin frecare, temperatura de functionare a elementelor (organelor) de masină componente este mai mare decât a mediului ambiant. Dacă temperatura de functionare este prea ridicată apar fenomene nedorite: degradarea lubrifiantilor, îmbătrânirea elementelor confectionate din cauciuc sau mase plastice, griparea etc.f. Asigurarea etanseitătii.Această conditie este absolut necesară în cazul sistemelor mecanice în interiorulcărora se găsesc fluide la presiuni mai mari decât presiunea atmosferică. 3. Durabilitate economică.Oricărui element (organ) de masină trebuie să i se asigure o anumită durabilitateeconomică. Asigurarea acestei durabilităti impune efectuarea unor calcule de durabilitatesi fiabilitate de rezistentă si tribologică. Astfel de calcule se efectuează în prezent pentruun număr restrâns de elemente (organe) de masini (rulmenti, ambreiaje, curele).4. Tehnologicitate.Forma finală aleasă pentru orice element (organ) de masină trebuie să satisfacăconditia de tehnologicitate: piesa respectivă să poată să fie prelucrată pe masini unelteuzuale, utilizându-se tehnologii cât mai simple.5. Economicitate.Această conditie se reflectă în:Faza de proiectare, prin:- alegerea unor materiale ieftine, dar cu caracteristici de rezistentăcorespunzătoare;- reducerea consumului de material prin calcule de dimensionare corecte;- înlocuirea materialelor deficitare sau reducerea lor la minim;Faza de executie, prin:- tehnologii de fabricatie simple;- cost de fabricatie scăzut;- productivitate ridicată;Faza de exploatare, prin:- consum redus de energie în exploatare;- cheltuieli de întretinere scăzute.6. Asigurarea interschimbabilitătii.

Interschimbabilitatea elementelor (organelor) de masini se asigură în principal prin respectarea standardelor. Aceste prescriptii elaborate de forurile de stat reprezintă obligatii legale pentru proiectanti.7. Respectarea normelor de tehnica securitătii muncii.Această conditie constituie de asemenea o obligatie legală pentru proiectant.8. Conditii de transport si montaj.De exemplu pentru piese mari si grele se fixează limite de gabarit si greutate.9. Estetica industrială.Estetica industrială se asigură prin forma pieselor si a masinilor, prin aspectul prelucrării, prin acoperiri metalice, vopsire etc. Estetica industrială este un element al calitătii care sporeste competitivitatea produselor.

11. Tipuri de calcule ce deriva din conditiile generale

Calculul de dimensionare.Se cunosc:- sarcinile exterioare:¨ forŃa - F;¨ momentul încovoietor - M;¨ momentul de răsucire - T;¨ forŃa normală de contact - N;- tipul solicitării:¨ întindere-compresiune;¨ încovoiere;¨ forfecare;¨ solicitări compuse;¨ solicitări de contact;- tensiunile admisibile (sa, ta) determinate de material, tehnologia de execuŃiesi condiŃiile de exploatare.Se determină:- elementul dimensional (aria necesară a secŃiunii sau aria necesară decontact - A sau modulul de rezistenŃă necesar - W):Elementl dimensional = sarcina (F M T N)/ tensiunea admisibila( s a t a)

A2. Calculul de verificare.Se cunosc:- elementul dimensional (A, W);- tipul solicitării;- sarcinile exterioare (F, M, T, N);- efectul de concentrare a tensiunilor (ak - coeficientul static de concentrarea tensiunilor);- tensiunea admisibilă (sa, ta);- caracteristicile de rezistenŃă ale materialului (rezistenŃa la rupere Rm;limita de curgere Rp0,2).Se determină: în cazul unor solicitări simple:Tensiunea efectiva (sa, ta )= sarcina (F,M,T,N)/ elementul dimensional (A,W)* αk

la echilibru termic puterea pierdută prinfrecare Ppf este egală cu căldura evacuată prin carcasă Pc, deci:P = P - P = P K S (t - t ) ,unde: Pi - puterea la intrarea în reductor;Pe - puterea la iesirea din reductor;K - coeficient global de transfer termic;S - aria carcasei reductorului;t - temperatura medie de funcŃionare a reductorului;t0 - temperatura mediului ambiant;rezultând:t =(( P - P e )/ K S)+t 0<=ta

12. Metodica proiectarii.

Proiectarea reprezintă activitatea tehnică mentală desfăsurată de la ideea tehnică sau problema concretă cerută de producŃie până la materializarea acesteia în desenele de execuŃie. Proiectarea conduce la materializarea unor teme noi, ori cunoscute dar nerealizate sau realizate partial, a unor dezvoltări sau perfecŃionări functionale, constructive, tehnologice pentru conditii date. Uneori proiectarea pregăteste punerea în practică a rezultatelor cercetărilor care contin elemente de noutate. Prin proiectare formulele abstracte sunt transpuse în elemente tehnice concrete.Proiectarea sistemelor tehnice cuprinde următoarele etape:1. Tema de proiectare.Tema de proiectare, întocmită de beneficiar, stabileste caracteristicile tehnicofunctionale si performantele urmărite pentru produsul care va fi proiectat.2. Analiza temei de proiectare.Această etapă contine lucrările de identificare a principalelor caracteristici, performante, indicatori tehnici si economici si de selectare a materialului documentar. Totodată se elaborează studiul tehnico-economic care analizează economicitatea si eficienta produsului.3. Proiectarea de ansamblu.Etapa proiectării de ansamblu cuprinde mai multe faze:- stabilirea de variante pentru structura de bază;- analiza variantelor si alegerea soluŃiei optime;- elaborarea de schiŃe funcŃionale, constructive, cinematice etc.;- alegerea unor soluŃii constructive si efectuarea unor calcule de predimensionare;- întocmirea de schiŃe pentru desenul de ansamblu.4. Etapa proiectării tehnice.Proiectarea tehnică cuprinde:- calcule definitive care constituie o parte importantă din memoriul tehnic de calcul justificativ;- întocmirea desenului de ansamblu cu înscrierea indicatiilor de montaj si a caracteristicilor tehnico-functionale;- extragerea desenelor de executie cu precizarea tuturor datelor necesare executiei pieselor;- întocmirea proiectului tehnologic de executie si montaj;- prezentarea indicatorilor tehnico-economici.5. Etapa de realizare si încercare a prototipului.Etapa de realizare si încercare a prototipului contine lucrări de executie a prototipului, de proiectare si de realizare a standurilor de probă dotate cu aparatura adecvată, precum si încercarea în condiŃii de laborator si de exploatare.6. Etapa de fabricatie si încercare a seriei zero.Această fază cuprinde:- proiectarea S.D.V.-urilor pentru fabricatie;- definitivarea proiectării tehnologice;- organizarea productiei;- încercări pe standuri sau în exploatare.7. Concluzii.În această fază se analizează toate etapele anterioare desprinzându-se concluziireferitoare la competitivitatea produsului proiectat.

13. Sinteza mecanismelor

14. Calcule de rezistenta Siguranţa în funcţionare şi durabilitatea organelor de maşini şi a mecanismelor este dată în primul rând de corectitudinea calculelor de rezistenţă. In acest scop este necesară o cât mai precisă determinare a naturii, mărimii, direcţiei şi sensului forţelor şi momentelor. După modul cum acţionează forţele, acestea pot fi: - statice (constante în timp) - care se aplică lent de la valoarea minimă la cea maximă, după care rămân constante; - dinamice (variabile în timp) - a căror valoare se modifică în timpul funcţionării. Forţele şi momentele dinamice pot avea o variaţie periodică între anumite valori sau o variaţie bruscă (şocuri). Calculul de rezistenţă la solicitări statice poate fi de dimensionare sau de verificare. Etapele generale de calcul sunt următoarele: - pe baza analizei cinematice şi dinamice a schemei mecanismului, se stabilesc condiţiile cele mai grele de funcţionare şi în raport cu ele se determină mărimea, direcţia, locul (punctul) de aplicaţie al forţelor şi momentelor care lucrează asupra elementului (organului) considerat;- se alege materialul, determinându-se totodată tensiunile admisibile σa şi aτ ; - cunoscând schema de încărcare şi adoptând schema cea mai apropiată de rezemare, se determină reacţiunile, momentele încovoietoare şi cele de torsiune şi se stabileşte poziţia secţiunii periculoase. De aici, după caz, se poate trece la: - dimensionare, se stabileşte dimensiunea principală şi ţinând seama de tehnologie, poziţia organului în ansamblu şi altele, se schiţează forma sa; după definitivarea acesteia se fac unele verificări (oboseală, deformaţii etc.); - verificare, dimensiunea sau chiar forma elementului (organului) se aleg constructiv şi apoi se verifică secţiunea cea mai solicitată astfel ca tensiunea efectivă să fie mai mică decât tensiunea admisibilă.Calculul de rezistenţă la solicitări variabile

Sub denumirea de solicitare variabilă se înţelege solicitarea provocată de sarcini care variază în timp fie ca valoare, fie ca valoare şi direcţie. Acest fenomen de micşorare a proprietăţilor de rezistenţă sub efectul solicitărilor variabile poartă numele de oboseala materialelor. Aspectul secţiunii unei piese rupte prin oboseală este diferit de cel al piesei rupte static. La ruperea prin oboseală, apare o fisură iniţială care se extinde din ce în ce mai mult în secţiune. La studiul solicitărilor variabile se admite că forţele şi momentele, respectiv tensiunile, variază în timp în mod continuu şi periodic. Ciclul solicitării variabile este definit prin: a) tensiunea maximă σmax şi tensiunea minimă σmin sau prin tensiunea medie σm şi amplitudinea ciclului σv:

Coeficientul de siguranţă la oboseală material 1 dure, 2 fragile.

1. 2.

17. Creativitarea. Dirijarea cu imaginatia creativa.

Creativitatea este un proces mental și social care implică generarea unor idei sau concepte noi, sau noi asocieri ale minții creative între idei sau concepte existente. Creativitatea este un concept multidimensional și se poate manifesta în multiple domenii. Identificarea și cuantificarea naturii creativității constituie obiective dificile. Conceptul de creativitate poate fi definit din perspectiva unor discipline diferite: psihologie, psihologie socială, etc. și deci la multe niveluri distincte: cognitiv, intelectual, social, economic, artistic, literar etc. Prin intermediul imaginatiei se elaboreaza imagini noi in realitate sau in experienta noastra anterioara, prin prelucrarea si transformarea datelor cognitive (reprezentari si idei) fixate in memorie. Pe baza ei, omul isi poate anticipa produsul muncii, apare ca o disponibilitate a vietii psihice, contribuie la proiectarea traiectoriei propriei vieti si asigura alaturi de celelalte procese psihice continuitatea vietii. Prin procesele senzoriale si de cunoastere omul se raporteaza la prezent, prin memorie la trecut si prin imaginatie la viitor. In procesul imaginativ sunt implicate doua procese fundamentale: analiza și sinteza. Prin analiza se realizează descompunerea unor reprezentări pentru ca apoi, prin sinteză se recurge la reorganizarea în structuri deosebite de cele percepute sau gandite anterior.

18. Metode de creare a ideii. Unele idei ingenioase au vizat transformarea formei rezultând o diversitate de unelte și aplicații, poate cel mai ilustrativ exemplu fiind descoperirea aplicațiilor cercului, ducând la roată și toate consecințele. Spațiul uneltelor și tehnologiilor a avut cel mai mare câștig din emularea intelectului, din căutarea și aplicarea ideilor. Odată ce omul a înțeles că rațiunea și inventivitatea îi pot furniza mijloace pentru sporirea calității vieții, tot mai multe minți au intrat în infinitul univers al căutării ideilor și au început să îl exploreze, rătăcindu-se în nelimitarea lui. Dar și alte intervale ale gândirii și creativității au evoluat în paralel. Practic istoria ideilor se confundă cu istoria evoluției entității om, fiecare ideie cuprinde și descrie cumva o parte din realitate, o parte din individualitate, sau o relație între individualitate și realitate.

19. Imaginatia intuitiva a ideii. Imaginatiaestemaiimportantadecatcunoasterea,cunoastereaestelimitata,imaginatia inconjoaralumea. (AlbertEinstein) Totceeaceitipotiimaginaestereal.(PabloPicasso)

Fenomene psihice precum gandirea, limbajul, imaginatia, memoria sunt cuprinse in termenul de intelect si ne ofera acces la cunoasterea logica, rationala a lumii. IMAGINATIA este un proces psihic cognitiv complex care apare in contextul eforturilor omului de a se adapta la mediu; ea apare pe o anumita treapta a dezvoltarii psihice umane, dupa dezvoltarea reprezentarilor, achizitia limbajului, evolutia gandirii si imbogatirea experientelor de viata. IMAGINATIA se manifesta sub forma unei constructii imagistice, rezultata in urma operarii cu imagini mentale a carui caracteristica este NOUTATEA rezultatelor ei.

20. Asaltul de creieri(Brain Storming-ul) Metoda brainstorming-ului (asalt de idei, furtună în creier) are drept scop emiterea unui număr cât mai mare de soluții, de idei, privind modul de rezolvare a unei probleme, în vederea obținerii, prin combinarea lor, a unei soluții complexe, creative, de rezolvare a problemei puse în discuție.Este o metodă de rezolvare creativă a problemelor, inițiată de A. Osborn în 1948.Această metodă se bazează pe patru principii fundamentale:-         căutarea în voie a ideilor;-         amânarea judecății ideilor;-         cantitatea mare de idei;-         schimbul fertil de idei.Etape:1Etapa de pregătire care cuprinde:- faza de organizare;- faza de antrenament creativ;- faza de pregătire a ședinței.2Etapa productivă, de emitere de alternative creative:- stabilirea temei de lucru, a problemelor de dezbătut;- faza de soluționare a problemelor formulate.3 Etapa selecției ideilor emise, care favorizează gândirea critică:- analiza listei de idei emise și evaluarea gândirii critice;- faza optării pentru soluția finală.

Avantaje:-stimularea creativității;-dezvoltarea gândirii critice și a capacității de argumentare;-dezvoltarea competențelor de comunicare;-formarea și dezvoltarea capacității reflective;-participarea activă a tuturor elevilor/cursanților;-sporirea încrederii în sine și a spiritului de inițiativă;-dezvoltarea unui climat educațional pozitiv.Limite:-consum mare de timp;-reușita metodei depinde de calitățile moderatorului de a conduce discuția în direcția dorită;-poate fi obositoare și solicitantă pentru participanți;-propune soluții posibile de rezolvare a problemei, nu și o rezolvare efectivă a acesteia.

21. Obstacole in creatia inginereasca. Cercetatorii au adus contribuții de valoare la realizarea unor clasificari ale blocajelor creativitatii in general și ale creativitații tehnice. Se consideră obstacolele în creația inginerească, intre care:

de ordin psihologic: fluența scazuta, rigiditatea functionala, frica de critica, frica de ridicol, timiditatea, descurajarea si auto-descurajarea.

de ordin social: lipsa capitalului de cercetare, sau mediu de studiu.

de ordin cultural: nivelul intelectual, atitudinea, limbajul de comunicare. de ordin fizic: aparența fizică, starea motoare. de ordin tehnic: lipsa utilajului de cercetare-elaborare.

Acestea fiind ca cele mai importante obstacole in calea creativitații și performantei umane.

22.Proiectarea inginereasca. Activitatea de proiectare - totalitatea activităţilor de pregătire a transpunerii în realitate, printr-o tehnologie de execuţie adecvată, a unor idei, principii, teme, în vederea satisfaceriicerinţelor beneficiarilor/utilizatorilor.