metoda_cubului

5/13/2018 metoda_cubului - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/metodacubului 1/4

1. Generalităţi

Metoda cubului presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe perspective, permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme.

Sunt recomandate următoarele etape: Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează,asociază, aplică, argumentează. Anunţarea temei, subiectului pus în discuţie. Împărţirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei de

pe una din feţele cubului.o

Descrie: culorile, formele, mărimile, etc.

o Compară: ce este asemănător? Ce este diferit?o Analizează: spune din ce este făcut, din ce se compune.o Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti?o Aplică: ce poţi face cu aceasta? La ce poate fi folosită?o Argumentează: pro sau contra şi enumeră o serie de motive care vin în sprijinul

afirmaţiei tale. Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe. Afişarea formei finale pe tablă sau pe pereţii clasei.

Multitudinea posibilităţilor de aplicare a acestei tehnici facilitează posibilităţile deintegrare a ei în procesul educaţional. Tehnica cubului poate fi aplicată:

- la diferite discipline, teme şi tipuri de lecţii;- la diferite etape ale lecţiei;- la diferite probe (în scris şi oral);- folosind diverse forme de organizare (individuală, frontală, în perechi, în grupuri);- folosind (în caz de necesitate) doar unele din feţele cubului;- utilizând cuvintele-cheie în mod arbitrar sau într-o anumită ordine logică.

2. Aplicaţii ale metodei cubului în orele de chimie

În continuare voi prezenta câteva exemple de aplicare a metodei cubului în lecţiile de chimie.a) Metoda cubului în predarea noilor conţinuturi

Aplicarea tehnicii cubului la începutul unei lecţii de dobândire a cunoştinţelor permiteimplicarea activă a elevilor în stabilirea conexiunilor între ceea ce ştiu sau cred că ştiu despresubiectul abordat (chiar dacă profesorul consideră că acest subiect este absolut nou pentru elevi)şi îi motivează, le trezeşte interesul pentru a studia. De exemplu: în loc de a le povesti elevilor despre o substanţă anorganică (de pildă, sarea de bucătărie) sau de a le propune să citeascădespre ea în manual, profesorul ar putea repartiza elevii în şase grupuri (în conformitate cu celeşase feţe ale cubului), fiecărui grup revenindu-i sarcina de a analiza substanţa pe bazacuvântului-cheie de pe una din feţele cubului (în timpul specificat), realizând comportamentul

solicitat după cum urmează:



1. Descrieţi substanţa: Care sunt proprietăţile ei fizice? („Ce culoare are?”, „Ce formă (în cazul substanţelor solide)?”, „În ce stare de agregare se află?”, etc.

2. Comparaţi această substanţă cu altele: „ Prin ce se aseamănă?”, „Prin ce sedeosebeşte?”, „Ce este specific pentru această substanţă în comparaţie cu altele?”.

3. Asociaţi substanţa dată cu altceva: „Ce vă sugerează această asociere?”, „Ce

gânduri vă trezeşte?”.4. Analizaţi substanţa propusă: „Ce compoziţie calitativă şi cantitativă are?”, „Care

este structura ei?”, „Ce legături stau la baza ei?”.5. Găsiţi aplicaţii ale substanţei date: „Care ar fi domeniile ei de aplicare?”, „În ce

mod o puteţi utiliza?”.6. Găsiţi argumente pro şi contra utilizării acestei substanţe: „Ce părere aveţi despre

utilizarea substanţei date?”.După activitatea în cadrul grupului, fiecare echipă prezintă rezultatul muncii efectuate.

Asemenea modalitate conduce la crearea unor „punţi” între cunoştinţele pe care elevii le au dejasau cred că le au şi ceea ce urmează să studieze.

b) Metoda cubului în etapa de reflecţie a lecţieiInteresantă este posibilitatea aplicării acestei modalităţi de stimulare a gândirii în cazul

reflecţiei ca o etapă a lecţiei. De exemplu, după ce elevii au studiat particularităţile unei grupe deelemente chimice, pot lucra, folosind această tehnică în echipe mici, fiecare având drept sarcinăde lucru caracterizarea unuia din elementele chimice din grupa respectivă:

1. Descrieţi elementul chimic dat: „Care este caracteristica lui generală (denumirea, simbolul chimic, numărul atomic, masa atomică, grupa, perioada - în baza tabelului periodic)?”

2. Comparaţi acest element chimic cu altele din aceeaşi grupă şi perioadă: „Este maiactiv sau mai puţin activ în comparaţie cu elementele chimice vecine a) din aceeaşi grupă; b)din aceeaşi perioadă?”

3. Asociaţi acest element chimic cu obiecte, oameni, locuri. „Ce impresii vă trezeşte?”4. Analizaţi structura atomului acestui element chimic: „Câţi electroni, protoni şineutroni are?”, „Câte niveluri energetice posedă?”, „Care este repartizarea electronilor penivelurile energetice?”, „Ce formulă electronică are?”, „Care sunt particularităţile lui devalenţă?”.

5. Aplicaţi simbolul elementului chimic dat la stabilirea formulelor moleculare: „Ce substanţe simple şi ce compuşi poate forma?”, „Care este oxidul lui superior?”, „Poate formacompuşi volatili cu hidrogenul? Numiţi-i.”.

6. Găsiţi argumente pro şi contra aplicării acestui element chimic în diversedomenii: „Care sunt domeniile lui de aplicare?”, „Argumentaţi atitudinea voastră în legătură cu utilizarea acestui element chimic în diverse domenii.”

c) Metoda cubului în lecţii de sistematizare şi recapitulare a cunoştinţelor Aplicarea acestei tehnici este recomandabilă şi la lecţiile de sistematizare şi recapitulare a

cunoştinţelor, la finele unui capitol, pentru a caracteriza integral una din substanţele studiate încadrul capitolului corespunzător (în conformitate cu algoritmul de caracterizare a unei substanţe

prezentat anterior, adăugând la întrebările de pe faţa cubului ce conţine cuvântul-cheie analizaţiurmătoarea: „Ce proprietăţi chimice manifestă substanţa respectivă?”, după care elevii fac

precizări şi completări, discută, analizează şi iau atitudine.Ţinând cont de specificul compuşilor organici, poate fi propusă o modalitate de

caracterizare a substanţelor organice similară cu cea prezentată anterior cu referinţă lasubstanţele anorganice (cu excepţia feţei ce are în calitate de cuvânt-cheie analizaţi.) În acest caz

se poate propune următoarea variantă:



Analizaţi compoziţia, structura, izomeria, nomenclatura şi proprietăţile chimice aleacestui compus organic: „Ce compoziţie calitativă şi cantitativă are?”, „Care este formula luide structură?”, „Mai poate avea şi altele?”, „Care sunt ele şi câte (în cazul în care nu sunt exagerat de multe)?”, „Cum se numesc?”, „Ce proprietăţi chimice manifestă?”, „Care dintreele sunt specifice?”.

d) Metoda cubului în lecţii de evaluareAplicarea metodei cubului este utilă şi în cazul evaluării cunoştinţelor elevilor. De

exemplu, metoda poate fi utilizată la finalul unităţii de învăţare „Nucleul atomic”.

Prin folosirea acestei metode în cadrul orelor de chimie, am remarcat modalităţile deutilizare şi abilităţile pe care le dezvoltă (de a comunica, de a prezenta informaţia, de a aveaatitudine tolerantă faţă de opiniile altora ş.a.). Indiscutabil, prin intermediul acestei tehnici areloc dezvoltarea imaginaţiei, creativităţii şi gândirii critice. Utilizarea ei respectă principiul

pedagogic de la simplu la complex (de la descrieţi până la luaţi atitudine şi argumentaţi-vă decizia), aceasta necesitând o gândire mult mai profundă. În cazul în care nu contează ordinea

Descrienucleul atomului de sodiudacă cunoşti numărulatomic Z=11 şi numărulde masă A=23.

Na23

11

Analizeazănucleul atomului de sulf şinucleul atomului dealuminiu dacă sunt dateinformaţiile:

S 32

16 Al 27

13

Comparănucleele atomilor de clorpentru cei doi izotopi:

Cl 35

17 Cl 37

17

Asociazănoţiunile din coloana A cudefiniţiile din coloana B:A BProton p++n0

Neutron nr. protonilorNr atomic Z are sarcinapozitivăNr masă A neutru dpv

Aplicăformula pentru calculareanumărului de neutroni dinnucleu pentru:

H 1

1 Ca

40

20

Argumentează:de ce calciu are sarcinanucleară +20, iar

magneziul +12?



utilizării cuvintelor-cheie, cubul poate fi „aruncat ca un zar”, fiind realizat ulterior comportamentul indicat pe faţa cubului.

metoda_cubului

Documents