Meseria de profesor și rolul acestuia

A fi profesor înseamnă un risc asumat. Și asta deoarece pregatirea pentru a preda, pentru a-i învața pe

alții cum să învețe este o operă niciodată încheiată și care implică multă răbdare, multe momente de

incertitudine, de descurajare și multe ore de studiu, iar rezultatele nu pot fi măsurate nici cantitiv și nici

imediat. Totuși, la capatul acestui drum te pot aștepta multe bucurii și satisfacții.

Cadrul didactic are în primul rând rolul de a organiza şi conduce activitatea didactică.

Succesul în munca instructiv- educativă depinde în cea mai mare măsură de cadrele didactice, de

competenţa şi dragostea lor pentru profesie. Nici planurile de învăţământ, nici programele şcolare, nici

manualele, nici baza materială de care dispune şcoala nu pot avea asupra elevului o influenţă care

să se poată compara cu aceea a cadrelor didactice. Educatorul creează condiţiile necesare de muncă,

organizează şi conduce activitatea elevului, prin care dispoziţiile lui se dezvoltă necontenit şi se

transformă în calităţi.

Misiunea cadrelor didactice este înaltă, nobilă. Învăţătorii şi profesorii transmit generaţiilor

tinere, în mod organizat şi planificat, valorile culturale create de generaţiile trecute, le îndrumă primii

paşi în vastul domeniu al ştiinţelor, veghează asupra formării personalităţii lor, asupra orientării lor

şcolare şi profesionale.

La intrarea în şcoala generală, elevii nu ştiu nici să citească, nici să scrie, nici să socotească.

Prin munca metodică şi perseverentă a învăţătorului şi a profesorilor ei ajung ca la absolvirea şcolii

generale să aibă un larg orizont de cunoştinţe despre natură şi societate, ceea ce-i ajută să înţeleagă

mai adânc obiectele şi fenomenele cu care vin în contact, să interpreteze mai corect evenimentele la

care participă, să-şi dea mai bine seama de rostul lor în viaţă.

Competențele cadrului didacticÎn concepția pedagogică modernă, pentru ca profesorul să poată concepe, organiza, proiecta actul

educațional, are nevoie de: pregătire, tact și măiestrie psihopedagogică, care sunt cerute, îndeosebi, de

ipostaza de educator. Într-un program de formare a profesorilor desfașurate în S.U.A. , competența didactică

este operaționalizată într-un număr de cinci competențe specifice:

Competența cognitivă, care cuprinde abilitățile intelectuale și cunoștințele așteptate din partea unui

profesor;

Competența afectivă, definită prin atitudinile așteptate din partea profesorului și considerată a fi specifică

profesiunii didactice, fiind și cel mai greu de obținut;

Competența exploratorie, care vizează nivelul practicii pedagogice și oferă ocazia viitorilor profesori de a-și

exersa abilitățile didactice;

Competența legată de performanță, prin care profesorii dovedesc nu numai că știu, dar și că pot utiliza ceea

ce știu;

Competența de a produce modificări observabile ale elevilor în urma relației pedagogice.