lucrare de licenŢĂ - timtim-timy.ro · am ales acesta temă deoarece meseria mea este de profesor...

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI PEDAGOGIE BRAŞOV

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENŢĂ: PEDAGOGIE

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific:

Conf. univ. dr. Eugen David

Student: Laura Ilie (Andrei)

2015

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI PEDAGOGIE BRAŞOV

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENŢĂ: PEDAGOGIE

„Parteneriatul cu familia – condiţie

esenţială a unei educaţii de calitate a

preşcolarilor”

Coordonator ştiinţific:

Conf. univ. dr. Eugen David

Student: Laura Ilie (Andrei)

2015

Ilie V. (Andrei) Laura Introducere

3

INTRODUCERE

Motto:

„Spune-mi şi o să uit. Arată-mi şi poate n-o să-mi amintesc. Implică-mă şi o să înţeleg.”

(proverb american)

“Un copil este ca o sămânţă de floare...cât de frumos va creşte, cât de frumos va rodi, depinde de

grădinarul care o va ȋngriji, de ce pământ şi de câtă lumină şi apă are, de cât e de ferită de frig, de

furtună şi de soare prea tare. E atât de plăpândă...Cum ai putea s-o rupi ori sa o calci in picioare

când e tot ce va mai rămâne ȋn urma ta?”

Irina Petrea

Am ales acesta temă deoarece meseria mea este de profesor ȋn ȋnvăţământul preşcolar.

Lucrez cu copii cu vârste cuprinse ȋntre 3 ani-6 ani de 14 ani. Ȋn toţi aceşti ani mi s-a confirmat

faptul ca grădiniţa nu poate funcţiona ȋntr-un mod optim fară implicarea şi interesul părinţilor şi

de asemeni, nici familia nu se descurcă optim ȋn creşterea copiilor lor deoarece ȋntâmpina situaţii

care ȋi depăşesc şi atunci se impune intervenţia unui specialist. Mi-am propus să abordez această

temă deoarece am descoperit că se pot obţine lucruri minunate şi surprinzătoare atunci când

grădiniţa şi familia lucrează ȋmpreună.

Familia reprezintă cel mai puternic factor de socializare în dezvoltarea copiilor, mai ales

în perioada copilăriei mici. Încă din primii ani ai dezvoltării copilului, familia s-a dovedit

esenţială pentru dezvoltarea psihică a copilului şi este o sursă primară de dragoste şi afecţiune.

Aceasta trebuie să împlinească aproape toate nevoile de creştere şi dezvoltare, atât fiziologice, cât

şi psihologice ale copilului, nevoi care condiţionează fundamental calitatea achiziţiilor

psihocomportamentale ulterioare. În cadrul familiei, copiii câştigă şi dezvoltă aproape toate

achiziţiile importante de ordin psihomotor, cognitiv şi afectiv, motiv pentru care evaluarea

contribuţiei sau influenţei familiei în dezvoltarea copilului faţă de alţi factori, cei genetici şi

sociali, este dificil de realizat. Astfel, familia este cea dintâi şcoală în care copiii învaţă să se

comporte în viaţă şi în societate.

Filozoful american John Dewey relevă faptul că lecţia cea mai grea pe care un copil o

are de învăţat este lecţia vieţii. Dacă nu reuşeşte la această lecţie, nu există ştiinţă care s-o


4

înlocuiască. Părinţii sunt cei dintâi dascăli ai copilului lor pentru că ei îl cunosc cel mai bine încă

din prima zi de viaţă, interacţionează şi comunică constant, sunt un model de urmat pentru acesta.

Grădiniţa reprezinta, de asemeni, principalul partener educativ al familiei, iar noul

Curriculum pentru educaţia timpuire, pune accent deosebit pe parteneriatul cu familia, sublinind

implicarea acesteia nu doar indirect printr-o participare financiară (sponsorizări, donaţii), ci mai

ales direct prin participarea în luarea deciziilor legate de educaţia copiilor, prezenţa lor la

activităţile din sala de grupă şi la viaţa grădiniţei cu toate manifestările ei.

Din ce în ce mai des se consideră că „Participarea efectivă a unor părinţi ca voluntari,

alături de educatoare la activitatea educativă din grădiniţă este o formă de parteneriat evoluată,

care merită să fie cultivată. Unii părinţi vor ajuta facilitând desfăşurarea activităţilor, alţii vor

conduce, asistaţi de educatoare, activităţi pentru care au vocaţie.”1

Parteneriatul dintre grădiniţă şi familie presupune o relaţie de colaborare, adică muncă în

echipă pentru stabilirea unei strategii comune de educare a copilului. Cu cât necunoaştem mai

bine, cu atât va fi parteneriatul mai eficient.

Implicarea activă a părinţilor la activităţile din sala de grupă, creează sentimentul de

apartenenţă la grupul clasei, se simt utili, părtaşi la educaţie, devin conştienţi de rolul pe care îl au

în dezvoltarea copilului lor.

Majoritatea părinţilor au câte un copil. Unii dintre aceştia sunt răsfăţaţi, necooperanţi,

încăpăţânaţi, tocmai datorită faptului că nu au avut copii de vârsta lor să se joace, să comunice, să

împartă lucrurile. Venind alături de copii, părintele învaţă cum să-l crească în relaţie cu alţi copii

care provin din medii diferite, de etnii sau naţionalităţi diferite, le accepta prezenţa, le observă

comportamentul, jocul şi astfel învaţă mai multe despre dezvoltarea lor. Părintele ȋi cunoaşte pe

prietenii copilului său, apoi între părinţi adesea se încheagă relaţii stabile de prietenie, colaborare.

Prezenţa unui număr cât mai mare de adulţi în sala de grupă ajută la individualizarea

activităţilor, acordându-se astfel mai mult timp fiecărui copil şi reuşind organizarea activităţilor

de învăţare prin cooperare. Copilul este mai în siguranţă, se reduce timpul de aşteptare, este

ascultat şi i se răspunde la întrebări.

Prin efortul părinţilor se îmbogăţeşte mediul educaţional, părinţii pot participa la

amenajarea afişierului, la confecţionarea unor obiecte necesare jocului precum: măşti, păpuşi

pentru teatru, felicitări, salate din fructe sau legume ȋncurajând astfel consumul de legume şi

1 Mateiaş Alexandra, 2003


5

fructe proaspete etc. Ȋntrebarea „Cum să aduc părinţii în sala de grupă?” răspunsul este unul

singur: „Cu ajutorul copiilor”.

Lucrarea este structurată pe două capitole. Primul capitol se axează pe fundamentarea

teoretică ȋn care am tratat: funcţia educativă a familiei, colaborarea dintre grădiniţă şi familie,

consilierea părinţilor, colaborarea dintre gradiniţă şi şcoală şi de asemeni, convergenţa acţiunii

factorilor educaţiei.

Ȋn cel de-al doilea capitol am ȋncercat să fac o analiză a rezultatelor excepţionale

obţinute ȋn urma strânsei relaţii de colaborare gădiniţă - familie. Pentru aceasta au fost stabilite

obiectivele şi ipoteza cercetării, s-a stabilit eşantionul pe care va fi aplicată cercetarea (grupa

mijlocie “Steluţele” formată din 22 de preşcolari cu vârste cuprinse ȋntre 4-5 ani şi părinţii

acestora), metodologia cercetării şi analiza, prelucrarea şi interpretarea datelor ipotezei.

Student: Ilie V. (Andrei) Laura Cuprins

6

CUPRINS

INTRODUCERE.............................................................................................................................3

CAPITOLUL I.................................................................................................................................7

Familia instanţă fundamentală ȋn formarea personalităţii copilului ................................................ 7

I.1. Funcţia educativă a familiei .................................................................................................. 7

I.2. Colaborarea dintre grădiniţă şi familie ................................................................................ 16

I.2.1. Educaţia pentru toţi .....................................................................................................................20

I.2.2.Consilierea părinţilor ...................................................................................................................24

I.3. Colaborarea dintre grădiniţă şi şcoală ................................................................................. 28

I.4. Convergenţa acţiunii factorilor educaţiei ............................................................................ 31

CAPITOLUL II..............................................................................................................................33

Căi şi mijloace de optimizare a relaţiei de parteneriat intre grădiniţă-familie .............................. 33

II.1. Scopul şi obiectivele cercetării .......................................................................................... 33

II.2. Ipoteza ................................................................................................................................ 35

II.4. Metodele cercetării............................................................................................................. 35

II.5. Analiza, prelucrarea şi interpretarea datelor ipotezei ........................................................ 39

CONCLUZII ȘI PROPUNERI.......................................................................................................59

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................61

ANEXE...........................................................................................................................................64

Student: Ilie V. (Andrei) Laura Familia instanţă fundamentală ȋn formarea personalităţii copilului

7

CAPITOLUL I

Familia instanţă fundamentală ȋn formarea personalităţii copilului

I.1. Funcţia educativă a familiei

Familia reprezintă primul factor ȋn educaţia copiilor. După cum se ştie, influenţa familiei

marchează evoluţia copilului. Putem spune că datorită necunoaşterii sau unor opţiuni subiective,

familia nu contribuie pozitiv ȋn ceea ce priveşte orientarea şcolară şi profesională a propriilor

copii. Ţinând cont de influenţa socio-educaţională puternică a familiei, grădiniţa, profesorii şi

ceilalţi factori educativi, trebuie să îndrume şi să coopereze cu multă pricepere şi măiestrie cu

familia, deoarece este de dorit ca aceasta să contribuie, alături de ei, la o ştiinţifică şi eficientă

orientare şcolară şi profesională a copiilor, evitându-se contracararea concepţiei şi strategiilor

corecte ale grădiniţei / şcolii şi celorlalţi factori educativi.

Familia reprezintă elementul natural şi fundamental al societăţii şi trebuie să fie ocrotită

de societate şi de stat. În cadrul societăţi, familia de bază este familia oficială, legală şi completă,

formată din soţ, soţie (părinţi), şi copii. Ȋn zilele noastre au apărut şi alte forme de familie: familia

incompletă, cu un singur părinte şi copii, rezultat al divorţului sau concubinajului „la distanţă";

familia neoficială (de probă), formate din doi parteneri de sex opus, care trăiesc în concubinaj şi

copii, şi „familia" de acelaşi sex, în care nu poate fi vorba de copii şi de educaţia acestora.

Se vorbeşte ȋncă din secolele XVI-XVII despre tipurile de familii. Astfel distingem două

mari tipuri familiale: familia extinsă, patriarhală, de tip tradiţional şi familia nucleară, conjugală

de tip modern.

Familia extinsă, patriarhală, de tip tradiţional este alcătuită atât din nucleul familial, cât

şi din alte rude şi generaţii (trei generaţii). Este condusă de un pater familias. Membrii familiei

convieţuiesc laolaltă iar rolurile şi diviziunea muncii sunt bine stabilite. Sistemul de reguli şi

norme dăinuieşte de la o generaţie la alta, conservatorismul fiind porincipala caracteristică.

Ansamblul de valori culturale, religioase, etice are un grad mare de inerţie şi transmisibilitate.

Stilul educaţional şi modalitatea de a creşte copiii sunt mai rigide.


8

Ȋn acest tip de familie există un număr mare de membrii care contribuie la rezolvarea

dificultăţilor de ordin material. Se oferă de asemenea ȋn acest tip de familie multe modele de

comportament.

Familia extinsă se aseamănă cu o mică comunitate: copiii peterc mai mult timp ȋn

compania adulţilor, fapt ce ar putea influenţa ȋn sens pozitiv dezvoltarea lor. Femeile stau ȋnsă

acasă şi fac menajul pentru ȋntrega familie, fiind responsabile şi de educaţia copiilor, de ȋnsuşirea

limbii materne sau a bunelor maniere.2

“Familia nucleară” reprezintă un grup alcătuit din tată, mama şi copii lor (Kiff, 2010).

De-a lungul istoriei, familia a fost considerată baza societăţii, expresia uniunii pe

temeiul dragostei dintre un bărbat şi o femeie, care procreează şi cresc copii. Se foloseşte frcvent

sintagma “diadă nucleară”, care desemnează ansamblul interrelaţiilor ce se stabilesc ȋntre cele trei

roluri din cadrul acestui tip de familie: soţ- soţie, tată-copil, mama-copil. Se ȋntâmolă uneori ca

aceste diade să nu fie complete, ȋntâlnindu-se următoarele situaţii:

- Tată cu un copil/ copii;

- Mamă cu un copil/ copii;

- Un cuplu fără copii;

- Doi sau mai mulţi fraţi fără părinţi.3

Această familie, “familie intactă”, este foarte importantă ȋn creşterea şi educarea copiilor

şi ȋn asimilarea de către aceştia a normelor de etică. Soţul sau soţia găsesc ȋn familie un refugiu ȋn

faţa competiţiei socio-economice care poate duce la dezumanizare. De obicei familia oferă

căldură, ȋnţelegere, armonie, protecţie.

O categorie specială de familie a cărei frecvenţă a crescut mult ȋn ultimul timp, este cea

monoparentală care este constituită dintr-un singur părinte şi copii. Aceste familii reprezintă

consecinţa unor experienţe diferite: naşterea unui copil ȋn urma unei experienţe sexuale juvenile,

decizia unei femei de a avea un copil ȋn afara unei căsătorii legale. Decesul unuia dintre parteneri

sau divorţul unui cuplu cu copii minori. Acest tip de familie se confruntă cu mai multe problem:

venit scăzut (aceste familii se luptă pentru subzistenţă, eşuează ȋn plan şcolar sau mai rău sunt

predispuşi la delicvenţă juvenilă), ȋndrumare parentală inadecvată, insuficientă atenţie acordată

2 Bonchiş, Elena. (coord.) (2011). Familia şi rolul ei ȋn educarea familiei. Iaşi: Editura Polirom.

3 Idem 1


9

copiilor din cauza multiplelor probleme la care părintele trebuie să facă faţă singur, schimbarea

frecventă a domiciliului.

Un alt tip de familie este “familia compusă sau familia cu părinţi vitregi” care astăzi a

devenit o adevărată regulă. Cea mai complicată problemă care apare, este cea a raporturilor dintre

copii şi părintele vitreg. Recăsătorirea produce ȋn sufletul copilului anumite schimbări: teamă de

modificarea regulilor, vinovăţie, renunţarea la dorinţa de a-şi vedea părinţii din nou ȋmpreună.

Familia compusă parcurge trei mari stadia: timpuriu, de mijloc şi târziu. Stadiul timpuriu

cuprinde: stadiul fanteziei (când fiecare ȋncearcă să fie pe placul celorlalţi), stadiul absorţiei

(fiecare ȋncearcă să-l descopere pe celălalt), stadiul conştientizării (conturarea unei păreri,

stabilirea unor compromisuri care trebuiesc asumate).

Stadiul de mijloc, cupride stadiul mobilizării (ȋn care se promovează valorile proprii ale

noii familii), al acţiunii (fiecare membru ȋşi asumă rolul).

Stadiul târziu presupune stadiul contactului (rezolvarea problemelor de orice fel apăriute

ȋn care părintele vitreg ȋşi definitivează şi clarifică rolul) şi al rezoluţiei (ȋn care membrii familiei

se acceptă reciproc).

Familiile cu taţi vitregi sunt mult mai frecvente decât familiile cu mame vitrege. De

multe ori tatăl vitreg ȋncearcă să se implice ȋn educaţia copiilor ca şi cum ar fi tatăl biologic. Ȋn

alte cazuri, ȋn care părinţii au un nivel ridicat de educaţie, se permite contactul permanent cu tatăl

biologic. Copilul, ȋntr-o astfel de familie manifestă la ȋnceput antipatie faţă de tatăl vitreg, apoi

este distant, dar dornic să intre ȋn contact cu adultul, ȋn cele din urmă este gata să-l accepte pe

adult ca tată ȋnţelgând, ȋnsă, că adultul nou venit este ȋn primul rând soţul mamei şi apoi tatăl său.

Familiile cu mame vitrege sunt rar ȋntâlnite. Ȋn general, mama vitregă este cea ticăloasă

şi rea. Mama vitregă va ȋncerca să joace anumite roluri: să substituie mama biologică, să joace

rolul unei alte mame sau să devină prietenă.

Remariajul este un eveniment traumatic pentru copii şi deci este necesară pregătirea

acestuia prin terapii individuale sau de grup.

Statul sprijină şi ocroteşte familia şi copiii prin punerea la dispoziţie a creşelor, caselor,

căminelor şi grădiniţelor de copii, prin alocaţii băneşti pentru copii, prin tabere pentru copii, prin

concedii pre şi postnatale, prin participarea unor părinţi - delegaţi la conducerea scolii etc. Astfel,


10

părinţii sunt membri ai comunităţii şcolare, având posibilitatea să se organizeze în consilii şi

societăţi şi să delege reprezentanţi în consiliile de administraţie ale unităţilor şcolare etc.4

Familia, ca element fundamental al societăţii, îndeplineşte un sistem de funcţii dintre care

le relevăm pe cele mai importante:

Funcţia naturală (biologică). Prin această funcţie, familia asigură perpetuarea

(reproducerea) speciei fiinţei umane şi de asemeni preocuparea pentru siguranţa fizică (adapost,

ȋmbrăcăminte, ȋngrijire), protejarea celui mic de diverse pericole, sănătatea lui (ȋntreţinerea

corpului, practicarea diferitelor sporturi etc).

Funcţia economică - implică asigurarea de către părinţi a bazei materiale necesare

satisfacerii trebuinţelor a tuturor membrilor familiei, prin folosirea chibzuită a veniturilor. Când

vorbim despre funcţia economică, ne putem gândi şi la un alt aspect cum ar fi: pregătirea pentru

viaţă a copiilor, orientarea lor ȋn viitor către o meserie, organizarea locuinţei etc. Statul îşi

menţine si el anumite elemente ale funcţiei economice, contribuind la asigurarea educaţiei, a

sănătăţii si a protecţiei sociale ale familiei etc.

Funcţia de socializare constă ȋn asimilarea normelor de conduită, ȋnsuşirea unor

roluri sociale deziderabile, care asigură transformarea organismului biologic ȋn fiinţă socială

educabilă. Ȋnvăţarea socială este văzută ca un proces psihologic ȋn cadrul căreia indivizii

acumulează cunoştinţe, norme, reguli, valori, deprinderi comportamentale. Pentru a-şi forma

deprinderi sociale copiii trebuie să asimileze valori morale, să ȋnveţe să citească, să scrie, să

calculeze etc. De aceea lor trebuie să li se asigure de către familie o atmosferă de pace, să nu se

cultive teama sau abuzurile verbale, fizice sau emoţionale. Familia trebuie să petreacă mult timp

cu copiii.

Funcţia educativă. Creşterea şi educarea copiilor reprezintă responsabilităţi deosebit

de importante ale familiei. Mediul educogen familial are influenţe deosebit de importante ȋn

formarea personalităţii copilului, a comportamentului lui. De aceea poporul nostru acordă o

importanţă deosebită educării “celor 7 ani de-acasă". După intrarea copiilor la grădiniţă sau la

şcoală, funcţia educativă a familiei nu încetează, dimpotrivă ea continuă să aibă aceeaşi

importanţă, realizându-se, însă, într-o strânsă colaborare cu instituţiile de învăţământ.

4 Nasu, Ilie, Stupacenco, Lidia, (2010)– Pedagogie generală - Note de curs, Bălţi


11

Putem spune că funcţia educativă a familiei durează toată viaţa, căci şi atunci când copiii

au ajuns adulţi şi au întemeiat o familie, părinţii îi consideră tot copiii lor şi le oferă sprijinul lor

necondiţionat. Alterarea (abandonarea sau diminuarea) funcţiei educative constituie principala

cauză, a apariţiei şi amplificării delincvenţei săvârşite de copii şi tineri. Este important ca familia

să-şi îndeplinească în mod corespunzător funcţiile. Astfel, este necesar ca, părinţii şi managerii

familiei (soţul şi soţia), să-si creeze un statut de parteneri egali, manifestându-se în interacţiune,

cu drepturi şi obligaţii egale, înlăturând astfel orice fel de discriminare, care dăunează vieţii de

familie, educaţiei si socializării corecte a copiilor.

Îndeplinirea cu succes a funcţiilor familiei implică respectarea cerinţelor socio-

educaţionale:

preocuparea permanentă a părinţilor de a-şi ridica nivelul pregătii profesionale pentru

a putea fi model şi pentru a sprijini copiii ȋn dezvoltare;

asigurarea unui climat emoţional-afectiv echilibrat;

cunoaşterea de către părinţi a obligaţiilor socio-educative faţă de instituţia de

ȋnvăţământ la care este ȋnscris copilul;

antrenarea copiilor, ȋn funcţie de particularităţile de vârstă, la viaţa şi munca variată a

familiei, evitîndu-se situaţiile de a li se oferi totul de-a gata în satisfacerea trebuinţelor lor;

sprijinirea copiilor la învăţătură, prin supravegherea şi ȋndrumarea lor ȋn efectuarea

temelor, lucrărilor şcolare etc.;

să nu se condiţioneze, de nimeni, obţinerea unor rezultate la învăţătură,-recompensele

să se dea ca o urmare firească a rezultatelor bune sau foarte bune la învăţătură;

să li se acorde copiilor mijloace materiale şi financiare (bani) în limita necesităţilor

fireşti, evitându-se exagerările în această direcţie, chiar în situaţiile când părinţii care au venituri

mai mari; exagerările pe această linie vor avea urmări negative, copiii folosind necorespunzător

surplusurile băneşti, îndeosebi. Părinţii trebuie să satisfacă trebuinţele (ale copiilor, dar nu trebuie

să se sacrifice pe ei înşişi, satisfăcându-le egoismul. Firesc ar fi ca un copil să ajungă să spună:

îmi este suficient o numită sumă de bani, spunându-le părinţilor: aveţi grijă şi de voi!, ceea ce ar

face pe părinţi să înţeleagă şi limitele familiei pentru satisfacerea trebuinţelor lui;

să se manifeste o autoritate părintească raţională, umană, justă; nici dragoste

exagerată, nici exigenţă exagerată, brutală, nici părinţi toleranţi şi indulgenţi, nici părinţi tirani;


12

dragostea părintească să fie egală pentru toţi copiii; indiferent de vârstă, sex alte

diferenţieri individuale;

copiii trebuie învăţaţi să stabilească relaţii numai cu persoane cunoscute şi le vor

binele; de evitat orice cunoştinţă întâmplătoare, căci voia copiilor, pot intra în medii imorale,

infracţionale etc., pot aduce prejudicii şi familiei;

orice situaţie nouă (de viaţă, educaţională, relaţională, afectivă, comportamentală

apărută în viaţa copiilor trebuie sesizată imediat şi realizate măsurile, mijloacele şi măsuri

adecvate, pentru a feri copiii de şocuri grave (tensiuni, nemulţumiri, însingurări,diverse etc.), care

duc la discomfort 75 familial, educaţional, psihosocial etc., cu ifluenţe negative în evoluţia vieţii

şi personalităţii copiilor. Ȋn numele dragostei adevărate şi al responsabilităţii, părinţii au

îndatorirea ca, începînd cu vârstele fragede, să prevină şi, după caz, să înlăture orice fel de

abatere a copiilor lor. Neluarea în seamă a abaterilor poate duce la „consolidarea" acestora şi,

duce, la degradarea personalităţii copiilor lor, mai ales în perioada pubertăţii. La pubertate şi la

adolescenţă apar unele trăsături nefavorabile dezvoltării şi manifestării personalităţii, cum sunt

egocentrismul, îngâmfarea, nonconformismul, bravarea. Prevenirea şi înlăturarea, după caz, a

unor comportamente negative trebuie realizate cu mijloace educaţionale pozitive, inclusiv

folosirea sancţiunilor, care să convingă de necesitatea unei comportări demne, înţelepte. 5

Mijloacele negative de educaţie precum: bătaia, luarea dreptului la hrană sau insultele,

care jignesc fizic şi moral, lasă amintiri neplăcute în mintea copiilor. Indiferenţa (abandonul

educativ), ca si „cicălirea" educativă, trebuie să fie evitate de către părinţi . O eduaţie părintească

bazată pe convingere este mai eficientă şi de lungă durată, mai fiabilă, mai plină de satisfacţii pe

termen lung, atât pentru părinţi, cât şi pentru copii.

Părinţii sunt primii dascăli, care au o mare responsabilitate socio-umană şi a căror

educaţie lasă amprente, uneori pentru toată viaţa deoarece copiii ȋi imită ȋn tot şi ȋn toate.

Motivul? Iubirea sinceră pe care le-o poartă! Admiraţia lor pentru părinţi este mare,

idolatrizându-i chiar, aşa că, micuţul este oglinda fiecărui părinte. Pentru a reuşi mai bine în

educaţia copiilor lor, părinţii trebuie să fie consiliaţi, să se pregătească ca să ştie care sunt

fundamentele concepţiilor şi strategiilor educative. De asemenea trebuie să colaboreze cu

grădiniţa - în primul rând - direct (cu educatoarea) si prin Comitetul de parinţi precum şi cu

5 Nasu, Ilie, Stupacenco, Lidia, (2010)– Pedagogie generală - Note de curs, Bălţi


13

specialiştii din unităţile specializate sau din organizaţiile nonguvernamentale care se preocupă şi

de domeniul educaţiei, luând în consideraţie ceea ce este util pentru educaţia copiilor lor.

Trebuie conştientizat ȋnsă şi faptul că părinţii au datoria sacră de creştere a copiilor lor,

fără a deveni însă supuşii acestora. La rândul lor şi copiii au obligaţiunea tot sacră, de a-şi iubi şi

respecta părinţii.

Ȋn timp, odată cu evoluţia societăţii şi cu modificarea unor factori sociali, economici şi

tehnici, tabloul tradiţional al familiei s-a modificat profund şi ȋn special statutul femeii şi

echilibrul tradiţional al rolurilor pe care le au cei doi părinţi.6

Există patru stiluri parentale care depind nu numai de personalitatea părintelui, de

modelul său educative, ci şi de alţi factori: mediul, cultura şi educaţia, tradiţiile, structura

familiei, profesiile părinţilor etc.

Cele patru stiluri sunt: stilul exigent, autoritar, permisiv şi neimplicat.

Stilul exigent se caracterizează prin faptul că părinţii manifestă sensibilitate şi ȋsi

exprimă afecţiunea faţă de copii, dar ȋn acelaşi timp, impun standarde foarte ȋnalte de

comportament argumentându-şi motivele. De asemeni, acest stil se defineşte printr-un control

ferm ȋn contextual unei relaţii calde şi favorabile.

Stilul autoritar impune un control ȋnalt al controlului dar şi un nivel scăzut al căldurii

părinteşti. Standardele sunt severe pe fondul unor ameninţări şi pedepse exagerate. Există foarte

multe reguli care trebuiesc respectate cu stricteţe. Copiii capătă neȋncredere ȋn capacitatea lor de a

se descurca singuri. Nu pot lua independent decizii. Părinţii autoritari nu manifestă afecţiune ci

dimpotrivă pot induce frica. Copiii devin astfel rebeli.

Stilul permisiv implică un nivel ridicat afecţiunii şi un nivel scăzut al controlului.

Copilul este ȋncurajat să-şi exprime punctul de vedere. Părinţii evită confruntările directe cu

problemele comportamentale ale copiilor şi intervin numai când acţiunile au consecinţe grave,

stabilesc puţine reguli şi cedează deseori ȋn faţa insistenţelor copiilor.

Stilul neimplicat (neglijent) se manifestă prin niveluri scăzute şi din punctul de vedere al

căldurii sufleteşti şi controlului. Copiilor nu li se impun reguli, nu li se acordă deloc atenţie,

ȋncurajare sau sprijin.

6 http://www.scribd.com/doc/123130160/familia-celula-de-baza#scribd


14

Variaţiile parentale de stil afectează dezvoltarea copiilor. Astfel, stilul exigent este

asociat cu rezultate positive ale copilului. Ei se descurcă bine la şcoală pentru că părinţii ȋi

motivează permanent. Pe viitor probabilitatea ca aceştia să devină delicvenţi este foarte scăzută.

Atitudinea autoritară a părinţilor are efecte negative asupra copiilor. Tatăl pretinde ascultare şi

respect raportându-se la standarde ȋnalte. Copilul crescut ȋntr-un stil autoritar se va integra mai

greu ȋn lumea celor mari, a celor maturizaţi atât biologic cât şi psihic. Astfel ei fie se vor

interioriza devenind timizi şi inhibaţi, fie se manifeste ca personae rebele şi autoritare. Acest

climat familial se poate considera nepotrivit deoarece implicarea afectivă este redusă, iar regulile

sunt impuse fară a lua ȋn considerare nevoile copilului. Stilul indulgent, crează o ȋncredere de sine

scăzută ȋn rândul copiilor şi o absenţă a responsabilităţii sociale. Ei fug din faţa sarcinilor dificile.

De asemenea au tendinţa de a fi impulsive, imaturi şi dependent de adulţi. Stilul neimplicat este

specific părinţilor care sunt preocupaţi de activităţile proprii şi nu se implică ȋn activităţile

copiilor lor. Astfel copiii manifestă o slabă competenţă socială existând un risc crescut al

consumului de droguri, delicvenţa sau alte probleme de sănătate psihică.

Aşadar, efortul familiei este essential ȋn educarea copilului ȋn vederea adaptării optime la

mediul social ȋn menţinerea sănătăţii mentale şi emoţionale, ȋn dezvoltarea şi menţinerea stării de

bine. Starea de bine reprezintă acceptarea de sine (atitudine pozitivă faţă de propria persoană),

relaţii positive cu ceilalţi (toleranţă, sociabilitate, ȋncredere ȋn oameni, nevoia de a oferi şi de a

primi afecţiune, atitudine empatică deschisă şi caldă) autonomie (independent, rezistenţa la

presiunile de grup, autoevaluarea după standard personale şi nu după expectanţele şi standardele

celorlalţi), control, sens şi scop ȋn viaţă (copilul poate să facă o analiză adecvată a punctelor sale

tari, slabe şi a oportunităţilor pentru valorizarea nevoilor personale; ei se bucură de present şi au

ȋncredere ȋn viitor, fiind convinşi că trebuie să te implicit pentru a reuşi) şi, nu ȋn ultimul rând

dezvoltarea personală (atitudine deschisă faţă de experienţe noi, valorizarea propriului potential,

capacitatea de autoreflecţie, percepţia schimbărilor de sine positive, eficienţă, creativitate ȋn

nevoia de provocări şi respingerea rutinei.

Rolul părinţilor ȋn cadrul familiei

Deoarece ȋn prezent femeile au aceleaşi responsabilităţi şi preocupări profesionale şi

sociale ca ale bărbaţilor (serviciu, ȋndatoriri şi obligaţii sociale, cumpărături etc.) face ca ele să-şi

reducă considerabil timpul pe care ȋl consacră copilului şi impune modificări ale rolului soţului.

Toate aceste transformări produse ȋn sânul familiei, nu trebuie să conducă la pierderea calităţii de


15

mamă, iar rolul tatălui nu se va deprecia deoarece el va indeplini diverse sarcini gospodăreşti sau

de ȋngrijire a copilului. Ajutorul de care dă dovadă tata suplinind-o pe mama, reprezintă un mare

punct de plecare ȋn realizarea unei familii unite şi echilibrate. Tatăl este o persoana importantă,

deoarece ȋnseamnă dragoste şi siguranţă pentru mamă şi prin aceasta, indirect şi pentru copil.

Copilul va culege, astfel, tot ce e mai bun din exemplul dat de părinţii lui. Mama este un

model pentru copil, la fel şi tata. Cu ajutorul lor, copilul descopera lumea din imediata

lui apropiere si sub protecţia părinţilor, ȋnvaţă cum să trăiască şi cum să se comporte corect.

Pentru a asigura un proces educativ eficient ȋn dezvoltarea armonioasă a copilului,

trebuie ca cele două roluri ale părinţilor să se completeze reciproc şi acest lucru este posibil

atunci când există ȋnţelegere şi dialog ȋntre soţi. Conflictul ȋntre ei provoacă copilului sentimentul

că este respins, că nu este iubit, că nu mai are mamă şi tată, că viaţa familială se dezorganizează.

De aceea, nu sunt surprinzătoare tulburările care apar ȋn comportamentul copiilor atunci când

conflictul dintre părinţi se accentuează, făcând loc la scene de violenţă verbală şi fizică.

Comportamentul negative al copilului se manifestă fie prin reacţii de evadare (copilul se ascunde

de o lume pe care nu o mai poate accepta), fie prin reacţii agresive (fiind răutăcios cu cei din jur,

chiar violent verbal sau fizic).

O generaţie sănătoasă fizic şi psihic se naşte ȋn contextul unui climat familial propice.

Iubirea, maturitatea emoţională, comunicarea empatică, responsabilitatea, spiritualitatea ȋnaltă

sunt doar câteva dintre elementele acestui climat, constituind premise ale dezvoltării copiilor. 7

“Meseria de părinte” ocupă primul loc ȋntre cele mai dificile meserii. Acestă artă se

ȋnvaţă cel mai greu. Chiar ȋnaintea momentului concepţiei un părinte trebuie să conştientizeze

responsabilitatea lui faţă de copil.

“Pentru ca un copil să vină pe lume, trebuie ca tatăl să-i dea germenul mamei, iar mama

să aducă acest germen la maturitate. Se poate deci spune că tatăl este creator, iar mama

formatoarea. Acest germen pe care îl dă tatăl este un rezumat, o condensare a propriei sale

chintesenţe. Tot ceea ce el a trăit, tot ceea ce el trăieşte, se exprimă aici în germen.” “Este deci o

eroare de a crede că ceea ce bărbatul dă femeii în momentul concepţiei este întotdeauna de

aceeaşi natură. Dacă un bărbat nu a lucrat niciodată asupra lui însuşi pentru a se înnobila şi a se

purifica, el va da mamei germenul unei fiinţe foarte ordinare sau chiar al unui criminal.” “La fel

cum sămânţa plantată în pământ poartă în ea proiectul a ceea ce va fi arborele sau floarea,

7 Bonchiş, Elena. (coord.) (2011). Familia şi rolul ei ȋn educarea familiei. Iaşi: Editura Polirom.


16

germenul pe care tatăl îl dă mamei poartă deci deja în el proiectul a ceea ce va fi copilul,

facultăţile sale, darurile sale sau, din contră lacunele sale.” ”Pe timpul celor nouă luni de sarcină

(adopţie), Mama nu lucrează doar pentru formarea corpului fizic al copilului; fără ştirea ei, ea

lucrează asupra germenului pe care bărbatul i l-a dat creând condiţii favorabile sau defavorabile

dezvoltării diferitelor caracteristici conţinute în acest germen. Şi cum lucrează ea? Şi ea la fel,

supraveghindu-şi gîndurile, sentimentele, viaţa pe care o duce.”8

Rolul bunicilor

Familia, pe lângă mama şi tata, este completată deseori de bunici, unchi, mătuşi, care pot

avea o influenţă asupra educaţiei copilului şi a relaţiilor sale cu părinţii. Ei au un rol pozitiv

deoarece oferă un ajutor real şi eficient pentru părinţii. Deoarece sunt mai puţin angajaţi

ȋn procesul educativ, pot certa, consola sau ȋncuraja copilul, când apar situaţii ȋn care relaţiile

dintre părinţi şi copii sunt alterate. Atâta timp cât nu cauta sa submineze rolul şi funcţiile unuia

sau altuia dintre părinţi, prezenţa bunicilor poate constitui pentru membrii grupului familial un

aport pozitiv.

Indiferent de tipul familiei ȋn care creşte, un copil trebuie să simtă că nu este necesar ca

el să fie premiant sau olimpic pentru a fi iubit, acceptat şi respectat. Educaţia formativă a fiecărui

părinte ȋşi va pune puternic amprenta asupra procesului de formare şi dezvoltare a copiilor.

I.2. Colaborarea dintre grădiniţă şi familie

În educarea copilului preşcolar, o componentă foarte importantă o constituie procesul

instructiv-educativ la care contribuie familia şi grădiniţa.

Familia este factorul educativ prioritar, întrucât educaţia începe din familie, aceasta fiind

modelul pe care copilul îl imită şi-l urmează. În familie copilul îşi face pregătirea pentru viaţă.

Contribuţia familiei este cu atât mai mare cu cât copilul este mai mic şi scade pe măsură ce

etapele de creştere înaintează pe treptele superioare ontogenezei. 9

De asemeni, putem spune că familia oferă mediul în care copilul se naşte, trăieşte

primele experienţe, se dezvoltă şi se formează pentru viaţă. Apariţia unui nou membru în familie,

care la început este complet dependent de adulţi, aduce cu el un enorm sens al responsabilităţii,

8 Aivanhov, O., M., (2009) Galvanoplastia Spirituala, Bucureşti: Editura Prosveta

9 http://www.scribd.com/doc/255021412/Colaborarea-Gradinita-Familie#scribd


17

privind modul în care trebuie să ȋl îngrijeşti şi să ȋl educi. Părinţii sunt primii dascăli, deoarece ei

sunt primii cu care copilul interacţionează constant încă din prima zi a vieţii sale.

Familia reprezintă liantul care uneşte relaţiile dintre copil şi mediul social. Asigură

astfel, condiţiile necesare trecerii prin toate stadiile de dezvoltare ale copilăriei, piloni ce stau la

baza structurării personalităţii individului. Prin relaţiile sale cu mama, tata, cu fraţii şi celelalte

rude, copilul ȋncearcă să se integreze ȋn societate, să se adapteze, îşi cunoaşte valorile şi începe

să-şi formeze astfel imaginea de sine. Comunicarea intrafamilială influenţează decisiv

dezvoltarea psihofizică a copilului şi, de asemeni, formarea personalităţii lui. Copiii îşi observă

proprii părinţi cum acţionează în rolul de părinţi. Familia este exemplul pe care copilul îl imită.

Primele deprinderi de viaţă sănătoasă ale copilului sunt dezvoltate în familie (deprinderi igienice,

de alimentaţie sănătoasă), acestea constituind suportul dezvoltării ulterioare şi îşi pun amprenta

asupra întregii personalităţi. Astfel, copilul reprezintă oglinda părinţilor lui.

Calitatea limbajului (volumul, calitatea vocabularului, corectitudinea exprimării),

depinde de modelele oferite de părinţi, de modul în care aceştia interacţionează şi îi solicită pe

copii. În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: ordinea, răbdarea,

respectul, politeţea, cinstea, sinceritatea etc.

Din familie, cei mici vor învăţa să facă diferenţa ȋntre ce este bine şi ce este rău, ce este

drept şi ce este nedrept, ce este frumos şi ce este urât în comportamente.

La vârsta preşcolară un factor educativ foarte important ȋl reprezintă grădiniţa, care

desfăşoară un amplu proces instructiv-educativ şi are cadre cu pregătire profesională

corespunzătoare, ce aplică metode şi procedee pedagogice consacrate.

Orice cadru didactic care conduce o grupă de preşcolari, trebuie să cunoască specificul

fiecărui stadiu de dezvoltare a copilului, disponibilităţile intelectuale precum şi particularităţile

lui comportamentale şi caracteriale. Se preocupă de integrarea socială a preşcolarului prin

implicarea lui în mediul grădiniţei, al grupei de preşcolari pe care o conduce, oferindu-i prilejul

să cunoască mediul înconjurător, organizând vizite în împrejurimile grădiniţei, la şcoală, la

brutărie, la moară, la fermă etc. Treptat, cu multă răbdare, educatoarea este cea care cultivă

încrederea în propriile posibilităţi ale copiilor, integrând în jocuri şi activităţi copiii timizi,

lucrând diferenţiat ȋn funcţie de posibilităţile şi de trebuinţele fiecăruia, utilizând jocul şi jucăriile

existente pentru a-i apropia de acestea.


18

Grădiniţei fără implicarea familiei nu poate funcţiona ȋntr-un mod optim. Astfel îi revine

rolul de partener în relaţiile ei cu familia iar acest rol derivă din faptul că este un serviciu

specializat, cu cadre pregătite pentru realizarea sarcinilor educaţiei copiilor cu vârste cuprinse

între 3-5/6 ani.

Identificăm două dimensiuni principale ȋn implicarea atât a unităţii de învăţământ cât şi a

familiei în beneficiul copilului: dimensiunea relaţiei copil/părinte şi dimensiunea relaţiei

grădiniţă/familie. Dimensiunea relaţiei copil/părinte urmăreşte frecventarea grădiniţei, rezultatele

şcolare, îndeplinirea sarcinilor şi susţinerea emoţională şi materială a activităţii didactice a

copilului. Dimensiunea relaţiei grădiniţă/familie, se referă la alegerea de către părinte a unităţii de

învăţământ la care ȋşi va ȋnscrie copilul, la contactele directe ale părinţilor cu cadrul didactic de la

grupă şi cadrele didactice din unitate. Aceste contacte pot fi şedinţe cu părinţii, program de

consiliere a părinţilor, cursuri de formare pentru părinţi „Educăm aşa”, activităţi ȋn parteneriat,

implicarea ȋn proiecte educaţionale, concursuri şcolare etc.

Relaţia grădiniţă - familie nu se poate constitui fără asigurarea unei condiţii de bază,

fundamentală: cunoaşterea familiei de către educatoare, a caracteristicilor şi potenţialului ei

educativ (date esenţiale despre familie care sunt consemnate ȋn caietul de observaţii al grupei).

Educatoarea trebuie să cunoască mai multe aspecte ale vieţii de familie, deoarece aceasta o ajută

în cunoaşterea şi înţelegerea copiilor cu vârste cuprinse între 3-5/6ani. Nu se poate educa în mod

corect un copil fără a-l observa atent, fără a-l studia, fără a-i înţelege personalitatea.

Un parteneriat grădiniţă-familie este esenţial pentru succesul preşcolarului. Literatura de

specialitate recomandă trei direcţii: acceptarea familiei, respectarea familiei şi legătura cu familia.

Se pare că cea mai mare barieră a parteneriatului grădiniţă-familie este faptul că părinţii

nu se simt acceptaţi. Pentru a evita acest lucru cadrul didactic trebuie să aibă o atitudine pozitivă

faţă de familie, furnizând astfel un punct pozitiv de plecare ȋn relaţie cu ei, să recunoască şi să

acorde feed-back la nevoile şi temerile părinţilor, să informeze părinţii cu privire la activităţile

care urmează să aibă loc ȋn grădiniţă, să folosească un limbaj prin care să interacţioneze cu

familia, să implice părinţii ȋn realizarea programelor astfel ȋncât să ȋnţeleagă cât de importantă

este activitatea cu profesioniştii.

Toţi părinţii doresc să fie respectaţi. Astfel, se pot oferi diplome familiilor care să ateste

participare lor la procesul educaţional al copilului. Se poate amenaja un spaţiu unde părinţilor să

li se aducă la cunoştinţă evenimentele din grădiniţă etc.


19

Realizarea centrului tematic al grupei cu material informativ de specialitate poate

stimula interesul şi curiozitatea părinţilor pivind temele studiate săptămânal de către copii lor.

Consultarea unora dintre acestea (cărţi, reviste, albume, atlase, enciclopedii etc.) contribuie la

formarea unor viziuni privind conţinuturile studiate de copii lor ȋncurajând astfel participarea

activă a părinţilor. Ȋn urma acordului părinţilor de la grupă, s-a realizat un Grup secret pe reţeaua

de socializare Facebook pentru grupa noastra unde au acces doar părinţii şi bunicii grupei. Acest

mod de comunicare este foarte util deoarece toţi părinţii au acces la informaţie, informaţia este

clară şi precisă nelăsând loc la ȋntrebări fără răspuns. Ei află ce temă vor studia copiii ȋn cursul

săptămânii următoare, ce materiale didactice sunt necesare pentru ȋnţelegerea mai bună a temei

care urmează a fi studiată, proiectele ȋn care urmează să ne implicăm, termenele pentru realizarea

unor activităţi, orele de ȋntâlnire pentru desfăşurarea acestora.

Realizarea unor postere poate avea un rol stimulativ de a oferi copiilor şi părinţilor

condiţii corespunzătoare de cultivare intelectuală, de informare curentă privind hrana copiilor lor

etc., pentru determinarea părinţilor de a-şi integra copiii în activităţi recreative, de educare a

timpului liber etc.

Educarea copilului reprezintă un ţel comun ȋn atingerea căruia acţionează factorii de

modelare a personalităţii umane care interaţionează ca un tot unitar/ sistem bine ȋnchegat. Pentru

atingerea acestui ţel comun este necesar un schimb permanent de informaţii bine organizate şi

structurate, dirijate spre micul preşcolar.

Personalitatea copilului preşcolar reprezintă un ansamblu de ȋnsuşiri, procese şi structuri

psihofiziologice şi psihosociale care face diferenţa ȋntre comportamentul unui om raportat la cei

din jur făcându-l unic. Evoluţia fiinţei umane porneşte de la simplu spre complex, de la inferior

spre superior, asigurându-i astfel condiţii favorabile pentru dezvoltarea sa armonioasă, facându-l

educabil. Educabilitatea reprezintă capacitatea omului de a se modela structural şi informaţional

ȋn detrimentul agenţilor sociali şi educaţionali care acţionează asupra sa.

Elementele stadiale ale formării personalităţii sunt: creşterea, maturizarea şi dezvoltarea

fiinţei umane.

Dezvoltarea fiinţei umane se regăseşte atât ȋn etapa de creştere (evoluţie cantitativă), cât

şi ȋn etapa de maturizare (evoluţie calitativă). Ȋntre aceste două etape există relaţii de interacţiune.

Dezvoltarea fiinţei umane privită din punctul de vedere al evoluţiei calitative complexe

de creştere şi maturizare are o perspectivă filogenetică (naştere/ evoluţia generaţiilor anterioare –


20

arborele genealogic – prin intermediul eredităţii) şi ontogenetică (individ – evoluţia sa de la

naştere până la moarte). Cele două perspective se află ȋntr-o interacţiune de integrare amplificată

care contribuie la dezvoltarea şi perfecţionarea personalităţii individului pe tot parcursul

generaţiilor.

Astfel, putem spune că, colaborarea dintre grădiniţă şi familie este extrem de importantă

şi trebuie să ne unim eforturile ȋn vederea educării copiilor. Dintre acţiunile desfăşurate ȋn

parteneriat cu familia putem menţiona consilierea părinţilor (consultaţii individuale cu părinţii ȋn

care aceştia sunt informaţi despre progresul, stagnarea sau regresul copilului), şedinţele cu

părinţii (li se aduce la cunoştinţă acestora diferite informaţii privind oraganizarea şi desfăşurarea

unor activităţi viitoare cuprinse ȋn diferite proiecte educaţionale,

de asemenea sprijinirea activităţilor instructiv-educatice cu o varietate de materiale didactice

corespunzătoare temei studiate ȋn fiecare săptămână), cursuri pentru părinţi „Educaţi aşa”.

Activităţile de propagandă pedagogică vin în sprijinul familiilor.

Astfel conţinuturile şi îndrumările psihopedagogice trebuie să fie competente, bogate,

variate, actuale, esenţiale şi accesibile, pentru a fi receptate, înţelese şi urmate conştient de către

toţi membrii familiei: bunici, părinţi şi copii.

I.2.1. Educaţia pentru toţi

Valoarea unui om este dată de unicitatea sa, de ceea ce reprezintă el prin particularităţile,

caracteristicile şi competenţele pe care le are , dar şi de modul de care este integrat social,

apreciat de comunitatea şi societatea din care face parte.


21

Fiecare om are dreptul de a beneficia de sprijin pentru formare şi integrarea lui scocială

şi individuală. 10

Mai ales copiii au dreptul de a se dezvolta şi forma cât mai potrivit pentru a-şi construi

unicitatea şi pentru a lua parte la identitatea socială şi culturală din care provin. Este normal ca

societatea să ȋi sprijine la ȋnceput, la nivelul familiei, apoi prin grădiniţă şi şcoală.

Toţi copiii au dreptul la o educaţie de calitate, eficientă şi permanentă.

Educaţia pentru toţi se caracterizează prin termenii: educaţie de calitate, eficienţă,

responsabilitate, pluridisciplinaritate, proces complex, strategie de respectare a drepturilor,

evidenţierea a valorii individuale umane.11

Educaţia pentru toţi presupune o gândire nouă diferită de modul tradiţional şi abordarea

actului de formare a tinerei generaţii din perspectiva drepturilor individuale şi a valorii fiecărui

om. Ca ȋn orice alt domeniu de activitate socială şi ȋn educaţie contează acumulările eudcative.

Educaţia epocii noastre se bazează pe calitate şi eficienţă la nivelul fiecărui act educativ.

Educaţia trebuie ȋnţeleasă ca un proces pe tot parcursul vieţii. Ea reprezintă nu numai

responsabilitatea educatorilor dar şi a comunităţii şi a familiei ȋn care se naşte şi creşte copilul.

Responsabilitatea trece de la cei care o promovează spre copii, cei care urmează a fi formaţi.

Educaţia pentru toţi copiii se defineşte ca o cerinţă fermă şi clară a epocii noastre,

determinată de cerinţele şi nevoile timpului prezent. Procesul educativ este necesar să se adreseze

tuturor şi să se axeze pe soluţii adecvate şi rapide la adaptare faţă de diversitatea şi unicitatea

umană. Societatea ȋnsăşi se caracterizează prin diversitate şi unicitate. Ca fenomen social ce

presupune proiectare, planificare şi organizare, educaţia se adresează tuturor, pentru că societatea

este alcătuită din toţi.

Educaţia pentru toţi copiii presupune programe de educaţie cât mai incluzive, adică

programe care să garanteze accesul şi participarea tuturor valorificând varietatea şi acordând

atenţie fiecărui copil ȋn parte. Este necesar ca fiecare program să fie schimbat ȋn aşa fel ȋncât

fiecare copil să fie bine primit. O grupă de copii este incluzivă dacă primeşte toţi copiii indiferent

de statutul lor social şi acordă valoare şi atenţie fiecăruia, dar educaţia este incluzivă doar dacă

cuprinde toate componentele actului de educaţie ȋn ȋntregul lui. Toată grădiniţa trebuie să lucreze

cu acelaşi scop şi anume acela de a urmării demersul integrării tuturor copiilor. O grădiniţă

10

Vrăşmaş, T.; Vrăşmaş, Ecaterina, (2012), Educaţia incluzivă în grădiniţă: dimensiuni, provocări şi soluţii, /

UNICEF România, Buzău: Alpha MDN. 11

Idem 9


22

incluzivă se adaptează particularităţilor şi nevoilor copiilor. Preocupările trebuie să se axeze pe a

oferi o gamă largă de ocazii de ȋnvăţare şi dezvoltare fiecărui copil ȋn parte pentru că fiecare este

important. Educaţia incluzivă nu ȋnseamnă numai copiii care prezintă CES. Ea se referă la faptul

că fiecare copil are la un moment dat anumite cerinţe speciale faţă de educaţie. Există şi situaţii

de risc ȋn care educatorul trebuie să cunoască trăirile şi comportamentele copilului pentru a-l

sprijini. Riscurile pot apărea din modul de dezvoltare fizică sau psihică a copilului din mediul

socio-cultural din care provine, din relaţiile care există ȋn familie, din modelele ce pot exercita un

stres asupra copilului şi care nu corespund „normalităţii”.

O educaţie de calitate la vârsta preşcolară este o educaţie timpurie ce are loc prin

demersuri adecvate care previn şi ȋmbunătăţesc condiţiile care pun copiii ȋn situaţii de risc şi care

pot conduce la ȋntârzierea dezvoltării lor.

Educaţia pentru toţi ȋnseamnă ȋn esenţă: cerinţele educative sepeciale (nevoi şi cerinţe

educative care apar din dizabilitate sau din orice tip de dificultate de ȋnvăţare), riscul (situaţie

care poate ȋmpiedica dezvoltarea copilului), integrarea educaţională (eforturi pentru a introduce

copilul ȋntr-o grupă sau clasă obişnuită), incluziunea (politică care permite tuturor copiilor să

participe la toate programele de ȋnvăţare).

Dezvoltarea copilului ȋn perioada preşcolară constituie o preocupare nu numai a familiei,

ci şi a sistemului general de ȋnvăţământ, prin programele elaborate şi derulate de grădiniţe.12

Educaţia pentru toţi trebuie să ȋnceapă de la grădiniţă deoarece orice grădiniţă reprezintă

terenul unei ȋnvăţări timpurii a regulilor sociale (integrarea educaţională şi socială a tuturor

12

Vrăşmaş, T.; Vrăşmaş Ecaterina, (2012) Educaţia incluzivă în grădiniţă: dimensiuni, provocări şi soluţii, /

UNICEF România, Buzău: Alpha MDN.


23

copiilor) grija pentru o societate ȋntreagă nu doar pentru anumite segmente ale ei. Trebuie

manifestată o grijă pentru fiecare individ ȋn parte pentru a creşte generaţii educate. Aceasta este

cerinţa esenţială a educaţiei pentru toţi. Lla nivelul familiei ca şi instituţie socială, trebuie

realizate programe de sprijin educaţional pentru că nu este de ajuns să-ti iubeşti copilul trebuie să

ȋnveţi cum să-l sprijini adecvat. Educaţia părinţinţilor implică experienţe principii practici

eficiente. Se simte nevoia unei politici care să integreze familia ȋn parteneriatul educaţional.

Educaţia pentru toţi presupune o conlucrare ȋntre grădiniţă, familie şi comunitate ȋn favoarea

fiecărui copil. Educaţia pentru toţi trebuie să se sprijine pe un curriculum flexibil care porneşte

de la nevoi educative ale copiilor, de la particularităţi individuale ale copiilor pentru a conduce la

o dezvoltare adecvată. O planificare trebuie să pornească de la personalităţile copiilor şi

particularităţile lor nu de la conţinuturi.

Grădiniţa ca instituţie de educaţie preşcolară nu poate ȋndeplini sarcinile de lucru decât

numai ȋn parteneriat cu familia şi comunitatea. Parteneriatul necesită respect reciproc, acceptare,

toleranţă şi lipsa judecăţilor de valoare, a prejudecăţilor ȋn privinţa situaţiei economice, socială şi

educaţională a părinţilor.

Pentru a putea răspunde diversităţii şi unicităţii copiilor şi a asigura educaţia tuturor, este

nevoie să se orienteze pozitiv atitudinea, limbajul şi metoda pedagogică.13

Copilul preşcolar este

un personaj ȋn procesul de formare şi fiecare gest, privire, cuvânt din partea adulţilor cu care vine

ȋn contact poate să ȋi influenţeze imaginea de sine. Programul grădiniţei trebuie să ofere şansa

copiilor de a se forma ȋn sens pozitiv cu ȋncredere ȋn forţele lor. Contează foarte mult aprecierile

educatoarei, apelativele, modul pozitiv sau negativ ȋn care reacţionează la acţiunile copiiilor. Ȋn

grădiniţă, educatoarea trebuie să găsească locul şi rolul adecvat prin care fiecare copil poate

participa. Diagnosticul sau evaluarea complexă este grija şi responsabilitatea specialistului

(psiholog, psihopedagog, logoped, kinetoterapeut).

Educaţia pentru toţi presupune nu numai integrarea copiilor cu CES ȋn grădiniţă ci

ȋnseamnă o abordare diferită a pedagogiei preşcolare care se axează pe unicitate şi diversitate,

adică fiecare copil are valoare şi este unic şi fiecare poate ȋnvăţa. Educaţia incluzivă presupune

accesul tuturor copiilor la toate programele educative. De asemeni, ȋnseamnă o folosire adecvată

a resurselor umane, materiale şi metodologice ȋn favoarea tuturor copiilor. Ea necesită un

13

Idem 11


24

parteneriat educaţional ȋn care educatoarea, copiii, părinţii şi alte persoane din comunitate

participă ȋmpreună la realizarea programelor educative.

I.2.2.Consilierea părinţilor

Apropierea, buna colaborare dintre părinţi şi educatoare, încrederea şi respectul reciproc

se stabilesc prin schimbul de informaţii. Astfel, educatoarea poate ajuta familia în cel mai simplu

şi natural mod să urmeze calea benefică în contactul cu perşcolarul, să prevină tulburarea sa

sufletească, să înlăture eventualele carenţe educative.

Educatoarea va realiza un program de consiliere a părinţilor ȋn care vom regăsi activităţi

ca: lectorate, şedinţe cu părinţii, interviuri, studiu de caz.

Nr.

crt Activităţi propuse Perioada Locaţia

1 “Protejarea copilului impotriva violentei si

abuzului; Respectul”

Lectorat şedinţe cu părinţii,interviuri,studiu

de caz

Noiembrie 2014

grădiniţă

2

“Nutriţia ȋn dezvoltarea copilului preşcolar”

Lectorat

Decembrie 2014 grădiniţă

Şedinţă cu părinţii

grădiniţă


25

3 “Importanţa sportului ȋn dezvoltarea

armonioasă a corpului”

Lectorat

Ianuarie

2015

grădiniţă

4 “Copilul fiinţa perfectă cladită cu dragoste de

părinţi”

Lectorat

Februarie

2015

grădiniţă


grădiniţă

5 “Copiii sunt din rai’ (metode de educare

pozitivă a copilului)

Lectorat

Martie

2015

grădiniţă

Cursul cu părinţii “Educaţi aşa!”

grădiniţă

6 “Cum sa-ti cresti bine copilul?” de Irina

Petrea

Lectorat

Aprilie

2015

grădiniţă

Cursul cu părinţii “Educaţi aşa!”

grădiniţă


grădiniţă

7 “Modalităţi de petrecere a timpului liber”

Lectorat

Mai

2015

grădiniţă


grădiniţă

Complexitatea problemelor lumii contemporane cere deschidere şi flexibilitate ȋn

raporturile din cadrul parteneriatului educaţional. Grădiniţa are şi rolul de a asigura părinţilor

asistenţă de specialitate, informându-i asupra etapelor de evoluţie a copiilor şi venind în sprijinul

celor ce întâmpină dificultăţi în înţelegerea rolului de părinţi şi în îndeplinirea cu succes a

educării copiilor.

Ocaziile de a discuta cu părinţii pentru a găsi împreună soluţii la situaţiile problematice

cu care se confruntă copilul preşcolar trebuie căutate chiar şi atunci când ele nu se oferă cu

uşurinţă. În general ele sunt prilejuite de acele momente în care copilul este adus la grădiniţă sau

când programul grădiniţei s-a ȋncheiat şi copilul peacă acasă, sau cu prilejul diferitelor

evenimente festive care se organizează la nivelul grădiniţei: aniversări, onomastici, festivităţi,

lectorate cu părinţii, consultaţii pedagogice etc.


26

Eficienţa parteneriatului va fi mai evidentă ȋn funcţie de măsura ȋn care cunoaştem mai

bine familiile copiilor, cu cât părinţii vor cunoaşte mai bine programul educaţional (temele

studiate ȋn fiecare săptămână de către copii, de materialele necesare desfăşurării optime a

activităţilor de ȋnvăţare cu care se vor implica părinţii). Cu cât colaborarea dintre educatoare şi

părinţi este mai strânsă cu atât mai bine ambele părţi vor cunoaşte mai bine copilul.

Se ȋntâmplă ca unii părinţi (care au avut experienţe negative în timpul propriilor lor ani

de şcoală), să se simtă intimidaţi de prezenţa cadrului didactic, iar alţii, (care au fost învăţaţi că

educatoarea este specialistă ȋn funcţia pe care o ocupă), nu pun la îndoială deciziile acesteia. Şi

educatoarele la rândul lor pot să fi avut experienţe negative. Unii părinţi depăşesc anumite limite

dându-i lecţii despre cum să-şi facă meseria. Aceste atitudini sau sentimente pot ȋmpiedica o bună

comunicare, colaborare.

Parteneriatul grădiniţă-familie se poate realiza şi prin şedinţele cu comitetele de părinţii

pe grădiniţă desfăşurate într-un cadru formal. În cadrul acestor întâlniri părinţii trebuie implicaţi

în luarea unor decizii menite să asigure securitatea copiilor, igienizarea unităţii, asigurarea unor

mijloace menite să asigure un mediu plăcut şi util, propice ȋnvăţării etc.

Participarea părinţilor şi a altor rude ale copiilor la serbări, aniversări, excursii, vizite,

este foarte importantă ȋn desfăşurarea optimă a activităţii propuse. Astfel ȋn cadrul serbărilor

copii vor fii sprijiniţi de familie (părinţi, bunici, fraţi mai mari, mătuşi, unchi) ȋn ȋnvăţarea

poeziilor sau a rolului dat de cadrul didactic. Astfel copilul va recita expresiv poezia ȋnvăţată, sau

va intra frumos ȋn pielea personajului pe care ȋl interpretează. Vor deveni mici artişti pe scenă,

vor fi ȋmbrăcaţi corespunzător, vor avea o zi festivă, foarte importantă pentru ei deoarece vor fi

doar ei ȋn centrul atenţiei părinţilor lor. Ce ȋşi doreşte cel mai mult un copil de la părinţii lui?

Copilul ȋşi doreşte cel mai mult să câştige pozitiv atenţia părinţilor lui, astfel va şti sigur că este

important ȋn viaţa lor şi este iubit de aceştia. Ȋn cadrul organizării unor vizite, excursii

participarea părinţilor este vitală. Siguranţa copiilor ȋn timpul deplasărilor este pe primul loc. Fără

părinţi acest tip de activităţi nu ar fi posibil. Sărbătorirea împreună a unor evenimente din viaţă

(aniversări, onomastici) constituie momente de cunoaştere reciprocă şi de implicare în actul

educativ.

Părinţii pot fi implicaţi atât ȋn organizarea şi desfăşurare acestor evenimente, dar pot

veni şi cu sugestii, propuneri de teme, de activităţi.


27

Lectoratele cu părinţii, organizate periodic, au ca scop informarea părinţilor privind un

mediu de viaţă sănătos, un stil de viaţă benefic organismului ȋn dezvoltare al copiilor

(alimentaţuie sănătoasă – recomandată de diferiţi specialişti, mişcarea – recomandarea unui sport

pentru ȋntărirea organismului micuţilor, etc.). Astfel, părinţii beneficiază, în cadrul lectoratelor,

de prezenţa şi consilierea unor specialişti din domeniul psihopedagogiei sau a unor reprezentanţi

ai instituţiilor cu care grădiniţa derulează programe în parteneriat (Direcţia de sănătate publică,

Centrul de zi Agigea, Inspectoratul Judeţean Constanţa, etc.). Comitetul de părinţi al grupei, ales

ȋn fiecare an, constituie nucleul colaborării grădiniţei cu familiile copiilor.

Ȋn cadrul unei şedinţe cu părinţii s-a propus şi s-a aprobat desfăşurarea cursului pentru

părinţi „Educaţi aşa” (Anexa 1). Realizarea acestui curs s-a născut din ideea că educaţia părinţilor

ȋn privinţa comunicării cu copilul reprezintă un element esenţial ȋn viaţa de familie şi că

societatea noastră contemporană aflată ȋntr-o continuă schimbare are nevoie de o asemenea

intervenţie. Prin educarea şi informarea părinţilor se pot preveni multe situaţii conflictuale ȋn

viaţa de familie care pot degenera uneori ȋn situaţii ireversibile. Acest curs are menirea totodată

să influenţeze ȋntreaga familie prin adoptarea şi respectare unor reguli importante de socializare şi

comunicare care aduc bunăstare ȋn familie. Toţi membrii familiei trebuie să respecte consecvent

regulile stabilite fără excepţii. Ei trebuie să ȋnţeleagă cât de importante sunt acele reguli ȋn

dezvoltarea copilului şi că sunt valabile pentru ȋntreaga familie. Exemplul părinţilor este un

model pentru copii deoarece ei au mereu tendinţa de a-i imita pe cei mai dragi oameni din viaţa

lor.

Cursul s-a desfăşurat pe parcursul a 5 săptămâni (5 şedinţe). S-a format un grup de 12

părinţi care au frecventat consecvent cursul. Cursul a fost coordonat de 2 instructori – două cadre

didactice.

Ȋn cadrul cursului „Educaţi aşa!”, părinţii au fost ghidaţi ȋn folosirea unor metode

pozitive privind educarea copiilor lor – lauda (lăudarea copilului pentru orice efort/ reuşită

realizat indiferent cât de mic ar fi), stabilirea unor limite (ȋnvăţăm să spunem nu, NU este NU,

suntem consecvenţi ȋn decizia luată), ignorarea, izolarea (liniştirea copilului pe un scăunel de

pauză/ ȋntr-o cameră separat timp de cinci minute), pedeapsa (confiscarea unui obiect preferat),

recompensa (care poate reprezenta o atingere pe umăr, o ȋmbrăţişare o mângâiere pe creştet, un

semn cu ochiul, bate palma etc., dar nu şi favororuri materiale).


28

Pe tot parcursul cursului părinţii au avut ocazia să comunice liber şi să ȋmpărtăşească cu

membrii grupului experienţele lor de viaţă, ȋnvăţând astfel unii de la alţii şi găsind explicaţii la

unele dileme pe care le-au avut ȋn copilărie şi care i-au marcat ȋntr-un fel sau altul. Au reuşit de

asemeni, să ȋnţeleagă comportamentul părinţilor lor şi să observe greşelile/ reuşitele din educaţia

pe care au avut-o ei ȋn copilărie, şi de asemeni au reuşit să se autoanalizeze şi să puncteze

greşelile pe care le fac ei ȋnşişi ȋn educaţia copiilor lor.

S-a aplicat un chestionar atât la ȋnceputul cât şi la ȋncheierea cursului pentru a observa

gradul de schimbare din comportamentul copilului ȋn urma adoptării exemplelor de bune practici

de către părinţi şi aplicării lor ȋn educaţia copiilor.

După fiecare şedinţă parcursă, părinţii au primit broşuri informative şi teme pentru acasă

care au fost discutate şi premiate.

Cursul a avut un impact pozitiv asupra părinţilor, ei fiind mai bogaţi sufleteşte, mai

deschişi spre comunicare, ȋnţelegând că toţi ne confruntăm cu probleme asemănătoare. Ei au

devenit mai hotărâţi să clădească un viitor mai bun pentru copiii lor, ȋnţelegând că ei deţin cheia

succesului.

I.3. Colaborarea dintre grădiniţă şi şcoală

Perioada preșcolară are o importanță deosebită pentru procesul de şcolarizare a

copilului. Este foarte important să se asigure o colaborare eficientă atât ȋn procesul instructiv-

educativ din grădiniță - școală, cât şi ȋn comunicarea educatoare-învățătoare.

Dezvoltarea personalităţii copiilor reprezintă un obiectiv comun pentru ambele instituţii

ceea ce determină necesitatea colaborării dintre ele. Realizarea acestui obiectiv presupune

asigurarea continuităţii rezultatelor obţinute la cele două niveluri. Grădiniţa urmăreşte prin toate

activităţile sale educative pregătirea copilului pentru şcoală, aceasta din urmă valorificând ceea ce

s-a realizat ȋn etapa următoare. Toată această pregătire care se realizează ȋn grădiniţă se

concertizează ȋn aşa-zisa „aptitudine de şcolaritate” (W. Okon). Acestă aptitudine se referă la

gradul de pregătire şi capacitatea de adaptare la cerinţele activităţii şcolare. Gradul de pregătire se

referă la volumul de cunoştinţe pe care copiii trebuie să-l asimileze iar capacitatea de adaptare

presupune maturizarea psihică a acestora (şi anume dezvoltarea proceselor intelectuale, a

limbajului, atenţiei şi a celorlalte componente psihice).


29

Primul pas către școală reprezintă un prag ce include o serie de aspecte psihologice

specifice adaptării școlare, iar acest lucru reflectă direcția generală a întregii perioade pe care

copilul o va petrece în școală.

Frecventarea grădiniței este foarte importantă. Asigură copilului crearea unei imagini

pozitive a școlii care are un rol important în adaptarea cu succes a copilului în școală. Copilul

trebuie să ştie că școala nu este o mod de a fi constrâns, de încetare a jocului, de îngrădire a

activităților libere din cadrul grădiniței, ci reprezintă o continuare firească a activității copilului,

care este în continuă evoluție, fiind capabil să realizeze jocuri mult mai complexe decât cele din

grădiniță.

Ȋn concluzie, aptitudinea de şcolaritate reprezintă rezultatul dintre ȋnvăţare şi dezvoltare

şi dintre acţiunea educativă şi consecinţele ei pe plan psihic.

Ȋnvăţătorii trebuie să cunoască care este pregătirea ce se realizează ȋn grădiniţă după cum

şi educatoarele trebuie să cunoască cerinţele ciclului primar faţă de copii. Colaborarea

permanentă dintre grădiniţă şi şcoală reprezintă o condiţie ȋn atingerea idealului educativ. Această

colaborare se poate realiza prin activităţi multiple şi variate. Succesul lor depinde de interesul şi

iniţiativa cadrelor didactice şi de priceperea cu care se preocupă de organizarea unor asemenea

activităţi.

Astfel se organizează schimburi de experienţă care constau ȋn activităţi şi lecţii

demonstrative ţinute atât ȋn grădiniţă cât şi ȋn şcoală precum şi ȋn dezbateri pe teme care vizează

succesiunea şi continuitatea pregătirii copiilor. Vizitele la şcoală efectuate de grupa mare şi

organizarea unor serbări comune sau activităţi cu elevii din clasa pregătitoare reprezintă alte

forme de colaborare. Astfel ȋnvăţătorul se va pregăti să-i familiarizeze pe copiii din grupa mare

cu specificul activităţii şcolare. Elevii din clasa pregătitoare pot veni de asemenea la grădiniţă să

discute cu preşcolarii din grupa mare despre ce fac ei ȋn grupa mare. Serbările comune vor

ȋncununa vizitele reciproce dintre cele două instituţii. Aceste activităţi contribuie ȋn mod deosebit

la pregătirea psihologică pentru şcoală prin dezvoltarea unei motivaţii adecvate şi anume: trezirea

dorinţei de a deveni elev. De asemenea, educatoarea, trebuie să cunoască rezultatele obţinute de

copiii pe care i-a avut cu o generaţie ȋn urmă la clasa pregătitoare pentru a-si autoanaliza propria

muncă. Integrarea preşcolarilor cu succes ȋn specificul activităţii şcolare constituie criteriul

fundamental de apreciere a activităţii instructiv-educative a educatoarei.


30

Realizarea unor şedinţe comune cu caracter metodic reprezintă alte modalităţi de

colaborare dintre grădiniţă şi şcoală. Prin intremediul acestora sunt valorificate multe dintre

constatările educatoarelor şi ȋnvăţătorilor. Astfel se desprind unele concluzii cu valoare practică

pentru activitatea ulterioară.

Un învățământ eficient, pentru a dovedi că este un învățământ de calitate trebuie să

urmărească câteva cerințe:

strânsa colaborare între părinți-educatoare-învățător (colaborarea ȋn modelarea şi

formarea a personalițătii umane, ȋntrajutorarea pentru binele copiilor încredințați spre instruire și

educare).

ȋncercarea de a asculta, a ȋnţelege şi implicit a cunoaște elevul, reprezintă cheia

succesului ȋn colaborarea cu acesta; fără toate acestea, munca, învățătorului este dificilă și cu

rezultate slabe.

Grădiniţa sprijină şcoala ȋn pregătirea multilateral-dezvoltată a copilului pentru munca

care urmează să se desfăşoare ȋn şcoală prin două forme speciale: jocul şi ȋnvăţarea.

Jocul este cea mai importantă formă de activitate prin care copilul mic primeşte

informaţii iar la nivelul grupei mari prin ȋnvăţare se permite trecerea din planul acţiunii ȋn planul

vorbirii, trecere ce reprezintă un impuls esenţial al dezvoltării inteligenţei conducând la formarea

şi sistematizarea cunoştinţelor de bază pe care copiii le pot achiziţiona. Activităţile de ȋnvăţare

dirijată din grădiniţă pregătesc preşcolarii pentru lecţia din şcoală. Evaluarea rezultatelor obţinute

ȋn cadrul diferitelor activităţi observarea atenţiei comportării şi seriozităţii cu care copiii tratează

activităţile, reprezintă o adevărată pregătire pentru şcoală.

Ȋntre grădiniţă şi şcoală există forme de colaborare prin care se asigură măsuri de ordin

psiho-pedagogic. Una dintre măsuri se referă la conţinutul ȋnvăţământului care se regăseşte ȋn

programele grădiniţei şi ale clasei pregătitoare. Există de asemenea măsuri privind folosirea

metodelor şi procedeelor didactice care trebuie să asigure continuitatea activităţii de ȋnvăţare de

la grădiniţă la şcoală.

La clasa pregătitoare ȋnvăţătorul foloseşte jocul ca formă de ȋnvăţare dar şi ca

modalitate de relaxare. De asemenea, printre aspectele continuităţii grădiniţei cu şcoala subliniem

desfăşurarea unor activităţi comune aşa cum am precizat mai sus: vizitele la şcoală, grădiniţă,

serbările comune etc.


31

Ȋn fiecare an şcolile organizează Ziua Porţilor deschise, eveniment important ȋn

familiarizarea părinţilor şi preşcolarilor cu mediul şcolar şi cu viitoarele cadre didactice. Acest

moment este emoţionant pentru preşcolari deoarece spaţiul din şcoală este foarte mare pentru

ochişorii lor. Ei descoperă noutatea prin ochii elevilor cu care se ȋntâlnesc şi pe care ȋi admiră

dorindu-şi mereu să crească şi să arate cât sunt de mari.

I.4. Convergenţa acţiunii factorilor educaţiei

Fără rezerve putem să afirmăm că vârsta preşcolară este baza educativă a ȋntregii vieţi.

Familia, grădiniţa şi şcoala sunt factorii cei mai semnificativi care contribuie la reuşita copilului

ȋn viaţă. Asigurarea unui parteneriat real ȋntre aceştia conduce prin implicarea tuturor la o

educaţie corectă a copiilor la evitarea greşelilor şi la soluţionarea problemelor de orice fel.

Ȋn primul rând trebuie să i se acorde o importanţă deosebită grădiniţei care va reprezenta

ȋntotdeauna o etapă indispensabilă. Spunem acest lucru deoarece ȋn colectivitatea din grădiniţă

copilul stabileşte raporturi care nu se regăsesc ȋn familie. De asemenea ȋnvaţă să se supună unui

program şi unor activităţi derulate cu ȋntreg colectivul din care face parte.

Educaţia ȋn familie ocupă şi ea de asemenea un rol foarte important ȋn formarea

copilului asigurându-i condiţii de dezvoltare fizică, perceptivă, intelectuală, personală. Cei şapte

ani de acasă sunt esenţiali ȋn procesul de adaptare şi integrare. Un copil se dezvaţă greu de

deprinderile rele dobândite ȋn familie. De la părinţi copiii ȋnvaţă totul despre lumea ȋn care trăiesc

până ajung la grădiniţă. Un climat necorespunzător, plin de conflicte familiale, lipsit de afecţiune

sau tratând totul cu multă indiferenţă, poate duce la reacţii de inadaptere. Ȋnvăţrea şi dezvoltarea

comportamentelor nu se pot realiza doar ȋntr-o instituţie educaţională. Ea trebuie aplicată şi ȋn

familie, iar educaţia din familie trebuie să fie sănătoasă caci altfel copiii vor deveni dezorientaţi,

frustraţi, dezechilibraţi. Atitudinea părinţilor faţă de copiii marchează dezvoltarea personalităţii

acestora. Grădiniţa poate asigura asistenţă de specialitate, consiliere părinţilor, informându-i

despre evoluţia copiilor venind ȋn ȋntâmpinarea problemelor pe care aceştia le ȋntâmpină ȋn

ȋnţelegerea rolului de părinte.

Grădiniţa şi mai târziu şcoala completează educaţia primită de copil ȋn familie. Prin

munca ȋnfrăţită dintre familie şi şcoală se modelează trăsăturile frumoase ale copiilor şi se

ȋntăreşte caracterul şi se formează un cetăţean demn al ţării. Legea ȋnvăţământului urmăreşte

implicarea părinţilor ca reprezentanţi ȋn consiliile de administraţie şi comitetele de părinţi din


32

fiecare unitate. Şcoala la fel ca şi grădiniţa va ţine legătura cu familia prin şedinţele lunare,

consultaţii ori de câte ori este nevoie, vizite la domiciliu şi corespondenţă cu părinţii.

Factori educaţiei (şcoala, grădiniţa şi familia) trebuie să funcţioneze ca un sistem

deoarece acţiunea fiecăruia depinde de acţiunile celorlalţi influenţându-se şi completându-se

reciproc. Convergenţa acţiunii lor este determinată pe de o parte de obiectivul fundamental

urmărit, iar pe de altă parte de mecanismul interacţiunii lor. Astfel toţi aceşti factori se aliniază pe

traiectoria care duce spre realizarea idealului educativ şi dezvoltarea personalităţii umane. Fiecare

dintre aceşti factori contribuie ȋn mod diferit la dezvoltarea diverselor componente ale

personalităţii umane, ȋn funcţie de posibilităţile de care dispune, de formele şi mijloacele folosite.

Ȋn privinţa interacţiunii dintre factorii educaţiei menţionăm faptul că ȋntre ei se

realizează permanent un schimb de informaţii, astfel că influenţele unui factor se vor resfrânge şi

vor fi valorificate de către ceilalţi, succesul lui fiind condiţionat nu numai de propriile valenţe, ci

şi de acţiunea celorlalţi.

Student: Ilie V. (Andrei) Laura Căi şi mijloace de optimizare a relaţiei de parteneriat intre grădiniţă-familie

33

CAPITOLUL II

Căi şi mijloace de optimizare a relaţiei de parteneriat intre grădiniţă-familie

Pe parcursul anului şcolar 2014-2015 am derulat Proiectul de parteneriat cu părinţii

intitulat “Ȋmpreună pentru copiii noştri”.

II.1. Scopul şi obiectivele cercetării

Scopul:

Relevarea importanţei realizării parteneriatului grădiniţă - familie în educaţia

copilului;

Eficientizarea relaţiei familie – grădiniţă prin sprijinirea părinţilor în vederea

înţelegerii responsabilităţii de a fi părinte;

Valorificarea potenţialului formator al familiei ȋn vederea optimizării relaţiei părinte-

copil, grădiniţă-familie;

Identificarea modalităţilor de colaborare dintre familie şi grădiniţă;

Analiza gradului de implicare a familiei în parteneriatul grădiniţă-familie;

Planificarea măsurilor ameliorative şi a modalităţilor de îmbunătăţire a colaborării

familiei cu grădiniţa.

Obiectivele cercetării:

Identificarea modalităților și condițiilor de organizare şi desfăşurare ale unui

parteneriat educațional eficient;

Conştientizarea necesităţii derulării acestui proiect de parteneriat;

Informarea corectă a părintelui cu privire la oferta educaţională a grădiniţei pentru

creşterea şi dezvoltarea copiilor;

Sublinierea aşteptărilor de la părinte: colaborare, cooperare, încredere, sprijin, ajutor

reciproc, confidenţialitate, respect;

Analiza așteptărilor celor doi beneficiari ai parteneriatului;

Identificarea relaţiilor dintre părinţi şi copii în cadrul familiei;

Stabilirea unor reguli pentru activitatea zilnică a copilului ce vor fi respectate de

ambele părţi;


34

Evidenţierea influenţei mediului familial şi a relaţiei grădiniţă-familie asupra

rezultatelor şi evolutiei preşcolarilor;

Implicarea părţilor în atragerea de resurse (financiare şi/sau materiale) necesare unei

mai bune desfăşurări a actului educaţional;

Realizarea unui schimb de opinii în ceea ce priveşte necesitatea unui mediu educativ

sănătos;

Oferirea unor informaţii utile care să-i ajute pe părinţi în demersul lor de educare a

copiilor;

Ȋncurajarea şi promovarea implicării părinţilor ca parteneri ȋn educarea copiilor;

Deprinderea părinţilor cu tehnici de consiliere pentru depăşirea anumitor probleme

pe care le ȋntâmpină ȋn relaţia cu copiii;

Existenţa transparenţei în procesul educativ;

Evitarea stărilor conflictuale, tensionate cu părinţii, pentru a nu avea efecte negative

asupra copilului.

Grădiniţa este unul dintre factorii cu o influenţă extrem de importantă ȋn desăvârşirea

educaţiei copilui, dar ea este doar o componentă a educaţiei. Pentru a sprijini şi ȋndruma adecvat

preşcolarii, ea are nevoie ȋn primul rând de sprijinul familiei.

Calitatea ȋn educaţie depinde ȋn primul rând de gradul ȋn care cei doi agenţi educaţionali

(grădiniţă şi familia copilului) colaborează, comunică şi cooperează. La ora actuală se constată

disfuncţii la nivelul relaţiilor din familie. Caracterizată de o multitudine de probleme şi situaţii

dificile, care de multe ori o pun ȋn imposibilitatea de a le rezolva singură, familia contemporană

are tot mai mult nevoie de sprijin şi susţinere ȋn ȋndeplinirea rolului său educativ. Astfel, prin

acest parteneriat ne propunem să organizăm ȋntâlniri interactive ȋntre părinţi şi copii, cu scopul

de a facilita comunicarea ȋntre părinţi şi copii, de a valorifica experienţele acumulate de aceştia

ȋn creşterea şi educarea copiilor lor, precum şi de a căuta soluţii la probleme care nu şi-au găsit

ȋncă rezolvarea.

Existenţa unei relaţii pozitive între părinte-copil, pe de o parte, iar pe de altă parte,

existenţa unei colaborări strânse între grădiniţă şi familie, pot avea efecte benefice asupra

evoluţiei şi educaţiei preşcolarului.


35

II.2. Ipoteza

Dacă activităţile educative, propuse ȋn oferta şcolară, ar fi promovate şi desfăşurate

ȋntr-un mod atractiv, inovativ şi profesionist asigurând progresul ȋn dezvoltarea copiilor, atunci

s-ar asigura atât participarea, cât şi implicarea continuă a părinţilor ȋn proiectele derulate ȋn

grădiniţă.

II.3. Eşantion

Testările au fost întreprinse pe un număr de 22 de subiecţi, preşcolari în grupa mijlocie

“Steluţele”, (3,4 ani - 5 ani), din care 1 copil provine din Centrul de plasament “Delfinul”, din

Agigea, 2 copii de la Centrul de zi (familii sărace) - şi părinţii acestora (43 de părinţi) + un educator

de la Centrul de plasament “Delfinul”. Experimentul s-a realizat în cadrul Grădiniţei P.N. “Riţa-

Gărgăriţa” din localitatea Agigea, judeţul Constanţa.

II.4. Metodele cercetării

Cercetările educaţionale se definesc prin faptul că declanşează acţiuni educaţionale

originale, rezultatele acestora fiind ȋnregistrate şi prelucrate pentru a dovedi eficienţa lor

educativă.

Alegerea metodelor de cercetare a fost făcută în funcţie de: caracteristica procesului

studiat, de abordabilitatea metodelor şi tehnicilor, de existenţa instrumentelor de investigaţie

potrivite. Aşadar am optat pentru următoarele metode:

metoda anchetei pe bază de chestionar;

observaţia

metoda anchetei pe bază de interviu;

studiul de caz;

metode statistice de interpretare a rezultatelor.

Metoda anchetei pe bază de chestionar

Un chestionar este o listă de ȋntrebări privitoare la un anumit aspect aşezate ȋntr-o

anumită ordine, prin care se urmăreşte obţinerea de informaţii de la un număr mai mare de

subiecţi. Se acorda o atenţie deosebită ȋntocmirii chestionarului. Ȋntrebările trebuie să fie clar

formulate ȋn concordanţă cu tema şi ipoteza cercetării obiectivul avut ȋn vedere urmând să rezulte

din prelucrarea tuturor datelor.


36

Pentru elaborarea cercetării am folosit ca metodă ancheta pe bază de chestionar, aplicată

părinţilor.

Pentru o mai bună cunoaştere a profilului copilului şi a mediului din care provine acesta,

precum şi a aşteptărilor părinţilor faţă de mediul educaţional ȋn care va fi integrat, s-a aplicat la

ȋnceputul anului şcolar un chestionar. (Anexa 2) Datele furnizate de acest chestionar au fost

preluate şi prelucrate ȋn caietul de observaţii al grupei.

De asemeni, pe parcursul anului şcolar, după fiecare activitate desfăşurată ȋn parteneriat

cu părinţii s-a aplicat câte un chestionar pentru a obţine un feed-back asupra atingerii obiectivelor

activităţii. Astfel rezultatele chestionarelor reprezintă o bază ȋn completarea rapoartelor după

fiecare activitate (Anexa 3).

Ȋn luna mai s-a aplicat un ultim chestionar. Chestionarul a fost realizat pe baza

obiectivelor cercetării şi conţine 21 de întrebări. Pe baza chestionarelor aplicate se prezintă ȋntr-

un tabel rezultatele privind influenţa mediului familial asupra parteneriatului familie-grădiniţă.

Ȋn formularea întrebărilor au fost alese cuvinte simple, uşor de înţeles, evitând întrebările

care să sugereze sau să implice anumite răspunsuri. Formularea întrebărilor s-a realizat ȋntr-un

mod direct pentru a uşura răspunsurile părinţilor şi pentru a evita anumite interpretări greşite.

Chestionarul are o alcătuire dinamică şi o anumită ordine de dispunere a întrebărilor. Ordinea de

dispunere a întrebărilor în chestionar este foarte importantă, deoarece ea influenţează decizia

parinţilor de a participa la desfăşurarea anchetei şi de a răspunde la toate întrebările. Chestionarul

debutează cu întrebări simple, întrebări generale, urmând apoi întrebările care pun accent direct

pe problematica cercetării şi care ȋntrepătrunde întrebările mai dificile cu întrebări mai uşoare.

Observaţia

Această metodă urmăreşte faptele de educaţie aşa cum se desfăşoară ele, ȋn condiţii

obişnuite. Această metodă ȋi oferă observatorului posibilitatea să surprindă diferite aspect ȋn

desfăşurarea naturală a fenomenului. Este folosită ȋn toate etapele cercetării ȋnsoţind celelalte

metode prin oferirea unor date suplimentare asupra fenomenului investigat.

Pentru a putea urmări mai atent comportamentul grupurilor de preşcolari care au

participat la această cercetare am elaborat un Raport pentru fiecare activitate ȋn care am prezentat

proiecterea, organizarea şi desfăşurarea activităţii, impresiile părinţilor şi ale invitaţilor, propuneri

pentru ȋmbunătăţire (Anexa 2).

De asemeni, am aplicat Fişa de apreciere a progresului individual al copilului (Anexa 4)

la intrarea copilului ȋn grădiniţă, după evaluarea iniţială şi va fi finalizată la sfârşitul ciclului


37

preşcolar. Ea reprezintă o oglindă a progresului realizat de copil ȋn raport cu sine, ȋn intervalul de

la intrarea până la ieşirea lui din grădiniţă. 14

Aprecierea progresului individual al copilului se

bazează pe observarea unor indicatori structuraţi pe cinci Domenii de dezvoltare: Dezvoltarea

fizică/socio-emoţională/limbaj/cognitivă/capacităţi şi atitudini ȋn ȋnvăţare.

Această fişă reprezintă un instrument eficient prin care familia este cooptată ȋn procesul

de cunoaştere a copilului, oferindu-i posibilitatea de a-şi da seama de ceea ce ştie copilul, de ceea

ce este capabil.

Metoda anchetei pe bază de interviu

Această metodă presupune un dialog ȋntre cercetător şi subiecţii supuşi investigaţiei

(familie, copii), ȋn vederea strângerii de date ȋn legătură cu fenomenele urmărite. Ea se desfăşoară

pe baza unui plan şi a unor ȋntrebări elaborate ȋnainte. Se vor evita ȋntrebările directe care ȋl pun

pe interlocutor ȋn situaţia de a-şi angaja ȋn mod nemijlocit personalitatea. Interviul urmăreşte, cu

predilecţie, aspect privind activitatea şi opiniile celui intervievat. Răspunsurile la ȋntrebări se vor

consemna ulterior ȋn limita posibilităţilor.

Am folosit metoda anchetei pe bază de interviu pentru a obţine date cât mai reale legate

de modul în care părinţii acordă o reală atenţie parteneriatului cu grădiniţa, ȋn cadrul unui

program de consiliere.

Acest program de consiliere prevede atât activităţi desfăşurate cu ȋntreg colectivul de

părinţi (lectorate, curs “Educaţi aşa!”), cât şi şedinţe individuale realizate direct sau telefonic. Ȋn

cadrul acestor activităţi sunt purtate discuţii constructive despre evaluarea progresului fiecărui

preşcolar. Ambii parteneri ȋn educaţie (familia şi grădiniţa) au ȋmpărtăşit ȋn cadrul acestor

ȋntâlniri experienţe proprii şi exemple de bune practici.

Studiul de caz reprezintă o analiză amanunţită a unei persoane sau a unui grup, ȋn mod

special ca model al unui fenomen social sau psihologic. Un studiu de caz demonstrează, modul ȋn

care problema a fost identificată, care dintre soluţii a fost aleasă şi evidenţiază rezultatul final.

Ca formă şi conţinut, un studiu de caz se ȋmparte ȋn 3 mari secţiuni, denumite ȋn funcţie

de subiect şi de domeniul de activitate:

- Provocare / problema / ipoteza

- Abordare / soluţie / implementare

- Beneficiu / rezultat / finalizare

14

http://forum.isjcta.ro/index.php?topic=22142.0


38

Studiul de caz se focalizează pe o singură problemă pe o perioadă mai lungă de timp,

centrată pe prezentarea soluţiei oferite, sau pe avantajul parteneriatului. Analiza se face ȋn mod

exhaustiv din multiple puncte de vedere. Se face astfel apel la toate celelalte metode care se

pretează la studierea cazului şi oferă informaţii despre el.

Ȋn cadrul grupei pe care o conduc sunt ȋnscrişi 4 copii care prezentau la ȋnceputul anului

probleme de adaptare: erau agresivi (ȋşi făceau dreptate singuri ȋntr-un mod violent),

neascultători. Astfel colaborând zilnic cu părinţii acestor copiii, am reuşit să le ȋndreptăm mult

comportamentul folosind metode pozitive de educaţie, care au menirea de a-i asigura pe micuţi că

sunt ȋnţeleşi şi iubiţi, dar că acel comportament greşit manifestat faţă de alt coleg din grupă nu

poate fi tolerat.

Metode statistice de interpretare a rezultatelor

Interpretare a rezultatelor s-a realizat ȋn funcţie de mai mulţi paşi:

- După fiecare activitate s-au completat chestionare;

- S-au centralizat răspunsurile chestionarelor;

- S-a realizat câte un Raport de activitate care a demonstrat interesul/dezinteresul

familiei ȋn colaborarea cu grădiniţa. Pe baza chestionarelor completate de părinţi am putut afla

influenţa climatului familial asupra parteneriatului grădiniţă-familie.

- S-a constatat prezenţa ȋn număr mare/mic a părinţilor la activităţi;

- S-a verificat măsura ȋn care părinţii s-au implicat/neimplicat ȋn desfăşurarea acestor

activităţi.

După colectare şi măsurare datele cercetării vor fi prelucrate şi prezentate ȋn vederea

interpretării şi stabilirii unor concluzii practice. Dintre tehnicile statistice pe care le putem utiliza

pentru prezentarea şi prelucrarea datelor am ales reprezentarea grafică (diagrama areolară).

Suprafaţa unui cerc este ȋmpărţită ȋn funcţie de frecvenţa diferitelor măsurări efectuate ȋn

cercetare.

Toate aceste demersuri au reprezentat indicatori care au demonstrat dacă activităţile au o

mare valoare formativă, atât psihică cât şi fizică, ȋn dezvoltarea personalităţii copiilor,

contribuind la sudarea relaţiilor părinte-copil, familie-grădiniţă, ȋntrecând aşteptările părinţilor.


39

II.5. Analiza, prelucrarea şi interpretarea datelor ipotezei

Ȋn cadrul cercetării am desfăşurat multe activităţi ȋn parteneriat cu familia. Ȋn fiecare

lună din acest an şcolar au fost planificate diferite proiecte educaţionale ȋn cadrul cărora am

desfăşurat mai multe tipuri de activităţi.

CALENDARUL ACŢIUNILOR ȊN PARTENERIAT CU PĂRINŢII

Nr.

crt. DATA TEMA ACŢIUNII

MIJLOACE DE

REALIZARE

CINE

PARTICIPĂ

1.

Septembrie

2014

« Sunt părinţii pregătiţi

pentru grădiniţă ? »

- Acţiuni organizatorice

- Propunerea unui proiect de

parteneriat : grădiniţă- familie

-părinţi

-educatoare

Proiect tematic

« Micul meu Univers »

-Realizarea unei activităţi practice cu

titlul « Grădiniţa mea iubită»

-copii

-părinţi

-educatoare

Proiect transsemestrial

« Familia mea se

prezintă »

Realizarea unui proiect de familie lucrat

printr-un album sau printr-o prezentare

ȋn PowerPoint pe tot parcursul anului

-copii

-părinţi

-educatoare

2.

Octombrie

2014


«Balul anotimpurilor »

- Realizarea unei activităţi practice –

gospodăreşti cu titlul « Legumele şi

sănătatea»

-copii

-părinţi

-educatoare

3.

Noiembrie

2014


« Balul

anotimpurilor »

Realizarea unei activităţi practic –

gospodăreşti cu titlul « Arome dulci de

toamnă »

-copii

-părinţi

-educatoare

Proiect educaţional

« Securitatea

alimentaţiei »

Saptămâna educaţiei globale

-copii

-părinţi

-educatoare

Teatrul de păpuşi

Alba ca zapada si cei 7 pitici; Cei doi

arici”

-copii

-părinţi

-educatoare

4.

Decembrie

2014

Proiect tematic

« Micii antreprenori »

„Târgul lui Moş Nicolae”

-Implicarea părinţilor în realizarea unor

materiale necesare desfăşurării târgului

-Antrenarea părinţilor în derularea

acţiunii.

-copii

-parinti

-bunici

-educatoare

Serbare de iarnă :

« Uite, vine Moş

Crăciun »

- participarea activă a părinţilor ȋn

realizarea costumelor pentru serbare

-copii

-parinti

-bunici

-educatoare


40

Concurs naţional

„Europreşcolarul”

-copii

-parinti

-educatoare

Teatrul de magie “Mario- magicianul”

-copii

-părinţi

-educatoare

5.

Ianuarie

2015

Proiect tematic

« Din bătrâni se

povesteşte »

Program artistic

„Hai să dăm dăm mână cu mână”

-copii

-parinti, bunici

-educatoare

Teatrul de păpuşi

“Zgubilici – Amintiri din copilarie”

-copii

-părinţi

-educatoare

6.

Februarie

2015

Proiect tematic

« Micii antreprenori »

« Emoţii de primăvară - Să vindem

mărţişoare ! »

- Confecţionarea unor mărţişoare şi

punerea lor ȋn vânzare

-copii

-părinţi

-educatoare

7. Martie

2015

« Mama este numai

una »

- realizarea unei felicitări

-serbare: prezentare de cântece şi

poezii;

-pregătirea unui desert de către copii

pentru mămici – « Inimioare dulci »

-copii

-părinţi

-educatoare

Proiect tematic

« Balul

anotimpurilor »

- Salată de legume timpurii

-copii

-părinţi

-educatoare

8. Aprilie

2015

Proiect educaţional

« Să ştii mai multe, să

fii mai bun » - Şcoala

altfel

- Atelier de lucru – pictură, colaj

- Prichindeii la concurs – concursuri

sportive ; Teatru - Trupa Zgubilici –

Croitoraşul cel viteaz ;

- Micii pietoni (vizionare CD, activitate

rutieră ;

- Parada costumelor reciclabile ;

- Carnaval ;

-Vizită la Biserica din sat – activitate cu

caracter religios.

-copii

-părinţi, bunici

-educatoare

Ziua internaţională a

oamenilor ȋn etate

« Un dar pentru bunica şi bunicul »

-copii

-părinţi, bunici

-educatoare

Concurs naţional

„Culoarea albastră – Culoare

Europeană”

-copii

-părinţi

-educatoare

Temă săptămânală

„Apa, sursă a vieţii”

„Limonada”

-copii

-părinţi

-educatoare


41

9.

Mai

2015


« Familia mea se

prezintă »

Prezentarea proiectului ȋntr-o reuniune

extraordinară

-copii

-părinţi

-educatoare

Concurs naţional

« Ȋnălţarea Domnului »

„Natura ȋn mâini de copil”

-copii

-părinţi

-educatoare

Temă săptămânală

„Plantele- medicament

natural”

« Ceaiul sănătăţii mele »

-copii

-părinţi

-educatoare

Testul „Familia”

Desen « Famila mea »

-copii

-părinţi

-educatoare

-psiholog

Prima activitate desfăşurată ȋn parteneriat cu părinţii din acest an şcolar a fost cea din

cadrul proiectului tematic „Micul meu univers” intitulată:

„Grădiniţa mea iubită” (activitate practică – colaj, decupare cu foarefeca, şnuruire)

Un dar pentru bunica şi bunicul – Felicitare pentru bunici, peisaj (abilităţi

practice);

Pregătirea pentru activitate

Părinţii au fost invitaţi printr-o scrisoare adresată lor (afişată la avizier) la grupă alături

de copii lor pentru a desfăşura o activitate ȋn cadrul Domeniului Om şi Societate.

S-au creat condiţiile psiho-pedagogice necesare desfăşurării activităţii în bune condiţii:

- aerisirea sălii de grupă;

- aranjarea măsuţelor pe grupuri mici (3-4 copii + 3-4 părinţi);


42

- pregătirea materialelor didactice necesare (cartoane imprimate, fotografii, şnur,

pamblică, lipici, foarfecă, pahar pentru lipici, pensule pentru lipit);

- invitarea părinţilor în sala de grupă.

Desfăşurarea activităţii:

S-au intuit materialele de pe măsuţe, apoi s-au explicat etapele de lucru ȋn realizarea

lucrării: se decupează pereţii grădiniţei, se perforează marginile, se şnuruieşte de jur ȋmprejur, se

decupează fotografiile tuturor copiiilor din grupă şi se lipesc ȋn interior. Toate etapele se

realizează ȋmpreună cu cei mici. Părintele cu mâna lui pe mâna copilului execută fiecare moment:

decupare, lipire, şnuruire.

Evaluarea:

S-au făcut aprecieri pozitive colective şi individuale. S-au făcut fotografii care constituie

o dovadă şi un suport pentru completarea Jurnalului Grupei, un alt instrument de evaluare. La

sfârşitul activităţii s-a aplicat un chestionar. Pe baza chestionarului s-a completat apoi Raportul

de activitate. Astfel s-au observat următoarele:

- părinţii au fost prezenţi ȋn proporţie de 68% (din 22 preşcolari ȋnscrişi, 15 au fost prezenţi

ȋmpreună cu părinţii lor);

- atât părinţii cât şi copiii au manifestat interes şi bună dispoziţie ȋn timpul realizării

lucrării;

- au considerat că acest tip de activitate are un caracter constructiv ȋn proporţie de 100%;

- contribuţia părinţilor a constat ȋn achiziţionarea rechizitelor necesare;

- au manifestat dorinţa de a mai participa şi la alte activităţi de acest gen.

Fig. 1. Monitorizarea activităţilor practice

Gradinita mea iubita/Un dar pentru bunica si bunicul

participare

contributie

multumire

calificativ FB


43

Proiect transsemestrial « Familia mea se prezintă »

Părinţii au fost invitaţi la o şedinţă (la ȋnceputul anului şcolar) unde au fost informaţi

despre acest proiect care este cuprins ȋn calendarul activităţilor din Proiectul Naţional „Curcubeul

schimbării” propus de Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa.

Părinţii au fost invitaţi să se gândească la o temă care le-ar caracteriza familia. Astfel

familiile care s-au implicat au ales următoarele teme: „Drumul pâinii”, „Trecerea timpului ȋn

familia mea”, „Familia mea ȋn lumea poveştilor”, „Sunt mândru că sunt Român”, “Marea şi

familia mea”. (Anexa 5)

Astfel ei au lucrat la proiect pe tot parcursul anului şcolar, iar finalizarea şi prezentarea

s-au realizat pe parcursul lunii Mai conform unei programări.


Unele familii au conceput proiectul ca pe o poveste prezentată ȋn Powerpoint, alţii cu

materiale palpabile, alţii sub formă de album. A fost amenajat un decor potrivit pentru fiecare

situaţie. Astfel părinţii au beneficiat de aparatură electronică, piese de mobilier necesare

prezentării.


Fiecare familie şi-a prezentat proiectul ȋntr-un cadru festiv ȋmpreună cu ceilalţi

preşcolari şi părinţii acestora. S-a urmărit, astfel, ȋncurajarea şi a celorlalţi părinţi ȋn implicarea

lor ȋn anul următor şcolar cu un proiect de familie personal. Fiecare familie a pregătit la final o

surpriză pentru copii: pâine caldă, felicitări, surprize dulci. Copiii au fost foarte ȋncântaţi. La fel şi

părinţii şi bunicii lor.

Evaluarea:

S-au făcut aprecieri pozitive colective şi individuale. S-au făcut fotografii care constituie

o dovadă şi un suport pentru completarea Jurnalului Grupei, un alt instrument de evaluare. La

sfârşitul activităţii s-a aplicat un chestionar. Pe baza chestionarului s-a completat apoi Raportul

de activitate. Astfel s-au observat următoarele:

- părinţii au fost prezenţi ȋn proporţie de 70% (din 22 preşcolari ȋnscrişi, 18 au fost prezenţi

ȋmpreună cu părinţii lor);


44

- atât părinţii cât şi copiii au manifestat interes şi bună dispoziţie ȋn timpul prezentării

proiectului;



Fig. 2. Monitorizarea proiectelor din familie

Ȋn cadrul proiectului tematic „Balul anotimpurilor” s-au desfăşurat următoarele

activităţi:

Realizarea unei activităţi practice –gospodăreşti cu titlul « Legumele şi sănătatea»;

« Arome dulci de toamnă »; « Salată de legume timpurii ».


Părinţi au fost ȋnştiinţaţi printr-o scrisoare adresată lor (afişată la avizier) că urmează să

desfăşurăm o activitate practic –gospodărească ȋn cadrul Domeniului Om şi Societate.

S-au creat condiţiile psiho-pedagogice necesare desfăşurării activităţii în bune condiţii:

- aerisirea sălii de grupă;

- aranjarea măsuţelor pe trei grupuri

- pregătirea:

legumelor - castraveţi, roşii, salată

fructelor de toamnă - mere, pere, prune, gutuie, nuci

legumelor timpurii - spanac, ridichi, ceapă verde, usturoi verde

ingredientelor pentru limonadă / ceai - lămâi, miere de albine, apă plată / lămâi,

miere de albine, diferite tipuri de ceai).

Familia mea se prezinta

participare

contributie

multumire

calificativ FB


45


Ȋn cadrul fiecărei activităţi copiii au observat legumele / fructele / plantele / mierea, apoi

ȋmpreună cu părinţii le-au spălat apoi tăiat. Salatele de legume s-au asezonat cu sare, lămâie, ulei,

iar salata de fructe a fost decorată cu frişcă. Ȋnainte de prepararea limonadei şi a ceaiului, copiii

au vizionat un filmuleţ documentar despre munca albinelor ȋn pregătirea mierii.

Evaluarea:

Copiii au fost foarte ȋncântaţi de fiecare activitate ȋn parte, ȋntrebând ȋn nenumărate

rânduri când vom mai desfăşura astfel de activităţi. Bucuria cea mai mare a fost că toţi copiii fără

excepţii, au mâncat salată legume/fructe deşi mulţi dintre ei refuză să mănânce acasă. S-au făcut

fotografii care constituie o dovadă şi un suport pentru completarea Jurnalului Grupei, un alt

instrument de evaluare. La sfârşitul activităţii s-a aplicat un chestionar. Pe baza chestionarului s-a

completat apoi Raportul de activitate. Astfel s-au observat următoarele:

- părinţii au participat ȋn proporţie de 72%;


- contribuţia părinţilor a constat ȋn achiziţionarea ingredientelor necesare fiecărei activităţi

ȋn parte;


Fig. 3. Monitorizarea activităţilor practic-gospodăreşti

Salate / limonada /ceai

participare

contributie

multumire

calificativ FB


46

Ȋn Proiectul educaţional « Securitatea alimentaţiei »

“Sănătatea este darul cel mai frumos şi cel mai bogat pe care natura ştie să-l facă”

(Michel de Montaigne)

Realizand importanţa intervenţiei timpurii, prin intermediul proiectului educativ

„Securitatea alimentaţiei” ne-am propus să abordăm de o maniera interactivă , informaţii legate

de responsabilitatea socială, alimentele şi rolul lor ȋn alimentaţie, apa şi hrana sănătoasă, calitatea

produselor alimentare, responsabilitatea eclogică, degradarea şi protejarea mediului. Ȋn grădiniţă,

actul profilactic (prin educaţie pentru sănătate) ȋi va ajuta pe toţi copiii, prin taina jocului, a

basmului, dar şi prin magia culorii să ȋnţeleagă mecanismele păstrării unei sănătăţi optime proprii

şi de grup precum şi respecatrea normelor de protecţie a mediului ȋnconjurător şi dezvoltarea

responsabilităţii ecologice.

Astfel ȋn organizarea şi desfăşurarea programului s-au urmărit obiectivele :

• Conştientizarea provocărilor globale referitoare la sănătate şi foamete;

• Realizarea dreptului la alimentaţie ca o realitate tangibilă pentru toţi;

• Cunoaşterea de către preşcolari a culturii şi alimentaţiei altor popoare;

• Manifestarea interesului ȋn respectarea datinilor, credinţelor naţionale şi

internaţionale, curiozităţi culinare legate de viaţa oamenilor din alte ţări;

• Cinstirea hranei şi diminuarea risipei de alimente;

• Conştientizarea importanţei nutriţiei corespunzatoare şi a sportului pentru un stil

de viaţă sănătos;

• Formarea deprinderilor de alimentaţie sănătoasă.

Proiectul s-a desfăşurat pe parcursul unei săptămâni.

Activităţi desfăşurate :

„Alimentele şi rolul lor ȋn alimentaţie”

„Apa şi hrana sănătoasă”

„Toxicitatea produselor alimentare”

„Calitatea produselor alimentare”

„Responsabilitatea socială (sărăcie, zone dezavantajate din România)”

„Risipa alimentelor”

„Responsabilitatea ecologică”

„Degradarea şi protejarea mediului”


47

Evaluare:

Se va face pe baza unor indicatori cantitativi (număr de preşcolari, cadre didactice şi

părinţi participanţi, număr de activităţi desfăşurate, chestionare aplicate).

Pe baza chestionarului s-a completat apoi Raportul de activitate. Astfel s-au observat

următoarele:



- contribuţia părinţilor a constat ȋn achiziţionarea ingredientelor necesare fiecărei

activităţi ȋn parte;


Fig. 4. Monitorizarea activităţilor privind securitatea alimentaţiei

Proiectul educaţional: „Târgul lui Moş Nicolae”; ”Târgul de mărţişoare” –

activităţi antreprenoriale

Ȋn cadrul acestui proiect părinţii ȋmpreună cu preşcolarii au confecţionat diferite

materiale decorative pentru masa de Crăciun. De asemeni aceştia s-au implicat foarte mult ȋn

pregatirea unor costume pentru realizarea unui dans tematic „Valsul fulgilor de nea”.

Ȋn realizarea „Târgului de mărtişoare” - implicarea a fost activă, toate resursele umane

implicate participând cu interes. Ȋncântarea a fost maximă, părinţii recomandând desfăşurarea

acestei activităţi şi anul viitor.


Părinţii au fost ȋnştiinţaţi, ȋn cadrul unei şedinţe cu părinţii, că pe parcursul lunii

noiembrie repectiv februarie-martie urma să desfăşurăm mai multe activităţi practice şi artistico-

Securitatea alimentatiei

participare

contributie

multumire

calificativ FB


48

plastice. Toate materialele confecţionate (decoruri pentru masa de Craciun / mărţişoare) au fost

puse ȋn vânzare de către copii. Banii strânşi au fost utilizaţi pentru achiziţionarea unor materiale

didactice necesare la grupă ȋn funcţie de necesităţi şi de dorinţele părinţilor.


Ȋn cadrul fiecărei activităţi copiii au utilizat cu mare plăcere materialele deosebite puse

la dispoziţie punându-le la ȋncercare imaginaţia şi creativitatea. Aceste tipuri de activităţi aduc

cele mai multe bucurii copiilor. Astfel ei au realizat exponate originale care au stârnit curiozitatea

şi interesul tuturor. Toate materialele au fost expuse ȋntr-un cadru festiv. La Târgul de mărtişoare

copiii au ştiut să-şi pună marfa ȋn vânzare; au compus şi un slogan pe care l-au strigat

„Mărţişoare, Mărţişoare, hai poftiţi la mărţişoare!”

Evaluarea:

Părinţii au fost foarte ȋncântaţi de reuşita copiilor lor. S-au făcut fotografii care

constituie o dovadă şi un suport pentru completarea Jurnalului Grupei, un alt instrument de

evaluare. La sfârşitul activităţii s-a aplicat un chestionar. Pe baza chestionarului s-a completat

apoi Raportul de activitate. Astfel s-au observat următoarele:



- contribuţia părinţilor a constat ȋn achiziţionarea materialelor necesare fiecărei activităţi ȋn

parte;


Fig. 5. Monitorizarea activităţilor antreprenoriale

Targul lui Mos Nicolae / Martisoare

participare

contributie

multumire

calificativ FB


49

Concursuri naţionale, interjudeţene: „Concursul Europreşcolarul”, „Culoarea

albastră – Culoare Europeană”, „Ȋnălţarea Domnului”, „Natura ȋn mâini de copil”


Părinţii au fost ȋnştiinţaţi, ȋn cadrul unei şedinţe cu părinţii, că pe parcursul anului şcolar

urma să participăm la diferite concursuri şcolare. Au fost extrem de ȋnţelegători deoarece fiecare

concurs presupunea trimiterea unui număr limitat de lucrări. Toţi copiii au participat la pregătirea

fiecărui concurs dar cele mai bune lucrări au fost trimise. Am urmărit de fiecare dată să trimit

lucrările prin rotaţie ca fiecare să aibe câte o lucrare participantă.


Ȋn cadrul fiecărei activităţi copiii au utilizat cu mare plăcere materialele deosebite puse

la dispoziţie punându-le la ȋncercare imaginaţia şi creativitatea. Aceste tipuri de activităţi aduc

cele mai multe bucurii copiilor. Astfel ei au realizat lucrări originale. Copiii au respectat

condiţiile ȋn realizarea lucrărilor. Toate lucrările au fost deosebite copiii lucrând cu mult suflet.

Evaluarea:

Părinţii au fost foarte ȋncântaţi de reuşita copiilor lor. S-au făcut fotografii care






- contribuţia părinţilor a constat ȋn achiziţionarea rechizitelor şcolare necesare;


Fig. 6. Monitorizarea concursurilor şcolare

Concursuri

participare

contributie

multumire

calificativ FB


50

Serbări şcolare

Prin serbări şcolare /teatre se urmăresc următoarele obiective:

- să cânte în grup, respectând linia melodică şi înălţimea sunetelor;

- să execute mişcări sugerate de textul jocurilor;

- să exprime, prin mişcare, starea sufletească creată de muzică;

- să reţină expresii rimate;

- să recite poezii, cu respectarea intonaţiei;

- să utilizeze calităţile expresive ale limbajului oral şi al celui corporal;

- să execute mişcări motrice cu grad de complexitate din ce în ce mai mare;

- să urmărească cu atenţie piesa de teatru prezentată;

- să comunice liber impresii, trăiri emoţionale, sentimente pe baza celor văzute.

Dintre serbări amintim:

„Uite, vine Moş Crăciun”;

„Hai să dăm dăm mână cu mână” – 24 ianuarie –Ziua Unirii Principatelor

Române;

„Mama este numai una”;

Dintre teatre amintim:

„Teatrul de păpuşi - Alba ca zapada si cei 7 pitici; Cei doi arici”,

“Mario- magicianul”,

Teatrul de păpuşi: Trupa Zgubilici – „Amintiri din copilarie”,

Teatrul de păpuşi: Trupa Zgubilici „Croitoraşul cel viteaz”.


Părinţii au fost ȋnştiinţaţi, ȋn cadrul unei şedinţe cu părinţii, că pe parcursul anului şcolar

urma să pregătim serbări şcolare dedicate unor evenimente importante: Sărbătoarea Crăciunului,

Ziua Unirii Principatelor Române, 8 Martie. Astfel s-au organizat trei serbări urmând ca ȋn luna

iunie să se desfăşoare ultima sebare din an „Poveste de vară”.

Serbările au fost organizate ȋn sala de grupă şi pe holul grădiniţei. Astfel, de fiecare dată,

spaţiul pentru serbare a fost decorat corespunzător evenimentului. Copiii au fost aşezaţi pe

scăunele ȋn aşa fel ȋncât să poată fi urmăriţi uşor de părinţii lor. Părinţii s-au implicat activ ȋn

pregătirea costumelor pentru serbare.


51


Copiii au realizat lucrări originale. Toate lucrările au fost deosebite copiii lucrând cu

mult suflet: realizarea unei surprize: felicitări/ coşuleţ cu floricele/ gărgăriţă dintr-un ciucure

făcut de ei/ pregătirea unui desert de către copii pentru mămici « Inimioare dulci ».

Ȋn cadrul serbării copiii au prezentat poezii, scenete, cântecele. Părinţii au aplaudat

fiecare reuşită a copiilor.

Evaluarea:

Părinţii au fost foarte ȋncântaţi de fiecare eveniment ȋn parte. S-au făcut fotografii care






- contribuţia părinţilor a constat ȋn achiziţionarea rechizitelor şcolare necesare;


Fig. 7. Monitorizarea activităţilor artistice

Proiectul educaţional: „Să ştii mai multe să fii mai bun” - Şcoala altfel care se

desfăşoară pe parcursul unei săptămâni care include organizarea şi desfăşurarea unor activităţi

extracurriculare.

Activităţile pe care le-am desfăşurat pe parcursul acestei săptămâni au fost următoarele

(Anexa 5):

Serbari / Teatre

participare

contributie

multumire

calificativ FB


52

„Atelier de lucru” – pictură, colaj

Ȋn cadrul atelierului de lucru am realizat ȋmpreună cu cei mici un coşuleţ pentru

iepuraş, am pictat ouă din polistiren apoi le-am decorat, am confecţionat brăţări.

„Prichindeii la concurs” – concursuri sportive

- Am amenajat pe holul grădiniţei un traseu sportiv. Astfel copiii au trebuit să

efectueze o săritură ȋn adâncime de pe o rampă, apoi sărituri din cerc ȋn cerc, de pe un picior pe

altul, alternativ, mers ȋn echilibru pe o sfoară, târâre pe coate pe sub obstacol, mers pe palme şi

genunchi prin tunel.

- Copiii au fost ȋmpărţiţi pe două rânduri astfel ȋncât să poată desfăşura mai

uşor exerciţiile pregătite: săritură ȋn sac pe două picioare, mers ȋn echilibru cu transport de

obiecte (linguri de lemn cu ouă vospite de Paşte;

„Micii pietoni” – Vizionarea unui filmuleţ (laptop, videoproiector, CD) despre

educaţia rutieră; Parcurgerea unui traseu prin „Oraş”

Pe holul grădiniţei a fost amenajat un mini-oraş cu diferite obiective (Biserică,

Grădiniţă, Poliţie, Loc de joacă), cu treceri de pietoni şi semne de circulaţie. Copiii ȋnsoţiţi de

doamna educatoare au parcurs acest traseu spre marea bucurie a copiilor care erau foarte

nerăbdători.

Parada costumelor reciclabile – activitate ecologică cu caracter artistic

Părinţii ȋmpreună cu cei mici au confecţionat un costum din materiale reciclabile pe care l-au

prezentat ȋntr-un cadru festiv pe muzică. Copiii au primit aplauze şi diplome.

Carnaval – activitate de divertisment

Vizită la Biserica din localitate – activitate cu caracter religios. Copiii ȋmpreună

cu părinţii lor au mers la Biserică pentru a lua Sfânta Taină a Ȋmpărtăşaniei.

Evaluarea:

Părinţii au fost foarte ȋncântaţi de fiecare eveniment ȋn parte. S-au făcut fotografii care






- contribuţia părinţilor a constat ȋn confecţionarea costumelor din materiale reciclabile;

- au manifestat dorinţa de a mai participa şi la alte activităţi de acest gen


53

Fig. 8. Monitorizarea activităţilor extracurriculare

Curs de formare pentru părinţi „Educaţi aşa”.


Părinţii au fost ȋnştiinţaţi, ȋn cadrul unei şedinţe cu părinţii despre acest curs. Doritorii s-

au ȋnscris pe o listă apoi s-au format grupe de câte 12 părinţi participanţi. Astfel, am format două

grupe. Prima grupă a fost formată din părinţi doar din clasa noastră, iar cea de-a doua grupă

astfel:10 părinţi au fost din grupa noastră iar 2 părinţi au fost preluaţi de la altă clasă participantă.

Cursul se adresează părinţilor care au copii ȋntre 3-12 ani. Cursul nu se adresează numai

părinţilor care ȋntâmpină greutăţi ȋn creşterea copiiilor: intenţia cursului este de a preveni aceste

greutăţi.

Scopul cursului este: ȋnsuşirea acelor abilităţi care sunt folositoare, chiar indispensabile,

pentru educarea copiilor. Cursul este foarte sistematic. La fiecare şedinţă se ȋnvaţă ceva nou. De

aceea prezenţa este obligatorie. Acest curs presupune să se pună ȋn practică cunoştinţele

dobândite.

Ȋn cadrul acestui curs părinţii sunt ghidaţi ȋn folosirea unor metode pozitive privind

educarea copiilor lor – lauda (lăudarea copilului pentru orice efort/ reuşită realizat indiferent cât

de mic ar fi), stabilirea unor limite (ȋnvăţăm să spunem nu, NU este NU, suntem consecvenţi ȋn

decizia luată), ignorarea, izolarea (liniştirea copilului pe un scăunel de pauză/ ȋntr-o cameră

separat timp de cinci minute), pedeapsa (confiscarea unui obiect preferat), recompensa.

Sa stii mai multe, sa fii mai bun

participare

contributie

multumire

calificativ FB


54


Părinţii au participat cu interes la fiecare şdinţă la sfârşitul căreia au avut de făcut o temă

care presupune observarea / notarea comportamentelor copilului timp de o săptămână până la

următoarea ȋntâlnire. De asemeni ei au trebuit să aplice ce au ȋnvăţat ȋn cadrul şedinţei acasă,

dacă era cazul. Părinţii au fost foarte ȋncântaţi de fiecare dată de reuşitele lor dar şi uimiţi

deoarece nu credeau ca sunt capabili să-şi menţină calmul şi totodată să ȋnvingă pornirile

supărătoare ale copilului lor ajutându-l astfel. Metodele au fost de ajutor ȋntregii familii (mamă,

tată, bunici, bonă) deoarece şi ceilalţi membri ai familiei au ȋnvăţat cum să se comporte ȋn

preajma copilului.

Evaluarea:

Părinţii au fost foarte ȋncântaţi de fiecare şedinţă ȋn parte participând cu interes. S-a

aplicat un chestionar atât la ȋnceputul cât şi a sfârşitul cursului pentru a observa progresul

realizat. Astfel s-au observat următoarele:




- Le-a părut rău că se termină.

Fig. 9. Monitorizarea şedinţelor din cadrul cursului

Cursul cu parintii "Educati asa!"

participare

multumire

calificativ FB


55

Testul Familia

Desenul copilului reprezintă o expresie a inteligenţei şi afectivităţii şi creativităţii sale.

Prin desen copilul concepe omul conform propriei sale scheme corporale. Această metodă ne

oferă posibilitatea de a aprecia prin desenul persoanei umane inteligenţa copilului, posibilitate

supusă ȋnsă de multe ori erorii din cauza unor factori emoţionali. Putem observa şi mai bine acest

lucru ȋn Testul Familiei, ȋn care intervenţia acestor factori poate face ca ȋntre diferitele personaje

desenate să existe o mare deosebire ca şi completitudine şi armonie. (Anexa 6)


Părinţii au fost ȋnştiinţaţi ȋn prealabil despre intenţia de a aplica acest test copiilor cu

ajutorul unui psiholog. Toţi au fost curioşi şi ȋncântaţi de idee.

Copiii au fost aşezaţi la măsuţe separate pentru a nu se influenţa reciproc ȋn realizarea

desenului.


Copii au fost captaţi printr-o convorbire despre ce ȋnseamnă familia şi care este

componenţa familiei din care fac parte. Cerinţa testului a fost simplă: „Desenează o familie pe

care ţi-o imaginezi tu, o familie din mintea ta!”

Atunci când,copiii sunt lăsaţi liber să deseneze familia imaginară, pot exprima mai bine

ȋn desen a tendinţelor inconştiente deoarece nu este constrâns de principiul realităţii.

Evaluarea:

Ȋn interpretarea testelor s-a ţinut cont de modul ȋn care desenează copilul (este inhibat

făcând pauze ȋnainte de a desena fiecare personaj, colţul din foaie de unde ȋncepe desenare şi

ordinea personajelor, timpul necesar pentru fiecare personaj, grija pentru detalii, revenirea la

personajul anterior. După ce se ȋncheie desenul urmează ancheta. Scopul anchetei este de a obţine

cât mai multe informaţii referitoare la personajele din desen şi la relaţiile dintre ele (preferinţele

afective ale copilului faţă de personajele desenate.

Analiza desenului se face prin a invita copilul să povestească ceva despre familia

imaginară desenată (cine sunt oamenii desenaţi, vârsta / sexul lor). De asemeni sunt adresate o

serie de ȋntrebări de tipul:

- Cine este cel mai bun /rău (mai puţin drăguţ) din familie? De ce?


56

- Cine este cel mai fericit / ,ai puţin fericit? De ce?

- Din această familie, tu pe cine preferi? De ce?

Ultima ȋntrebare este cea mai importantă:

- Dacă ai face parte din familie cine ai fi? De ce?

Rezultate obţinute:

Astfel s-au observat următoarele:

- copiii au participat ȋn proporţie de 90%; (au lipsit 3 copii din 22 ȋnscrişi ȋn grupă);

- Părinţii au considerat că acest tip de activitate are un caracter constructiv ȋn proporţie

de 100%;

- Părinţii au manifestat dorinţa de a mai realiza şi alte teste de acest gen (Testul omului,

Testul casei etc.).

Fig. 10. Monitorizarea testului Familia

Testul Familia

participare

multumire

calificativ FB


57

Centralizarea datelor obţinute:

Nr.

Crt.

Activităi monitorizate Participare

părinţi

Participare

copii

1 Monitorizarea activităţilor practice 68 80

2 Monitorizarea proiectelor din familie 70 100

3 Monitorizarea activităţilor practic-gospodăreşti 72 100

4 Monitorizarea activităţilor privind securitatea

alimentaţiei

80 100

5 Monitorizarea activităţilor antreprenoriale 90 100

6 Monitorizarea concursurilor şcolare 100 100

7 Monitorizarea activităţilor artistice 100 100

8 Monitorizarea activităţilor extracurriculare 100 100

9 Monitorizarea şedinţelor din cadrul cursului 100 100

10 Monitorizarea testului Familia 100 100


58

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

Participarepărinţi

Participare copii

Student: Ilie V. (Andrei) Laura Concluzii şi propuneri

59

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Lucrarea ȋşi propune să analizeze relaţia de parteneriat dintre familie-grădiniţă. S-au

identificat premisele care stau la baza acestui parteneriat şi anume: asigurarea unui climat

sănătos ȋn familie abordând un stil parental exigent ȋn care să se ȋmbine afecţiunea şi controlul,

implicarea părinţilor ȋn activităţile care se desfăşoară ȋn grădiniţă, aplecarea asupra nevoilor de

ȋnvăţare a părinţilor (cum să devină părinţi ideali prin cursul “Educaţi aşa!”), organizarea

diferitelor activităţi ȋn parteneriat cu şcoala care să continue munca munca depusă ȋn grădiniţă.

Scopul primordial al grădiniţei, şcolii şi implicit al familiei este bunăstarea copilului.

Acest lucru s-a realizat prin ȋncheierea unui parteneriat ȋntre grădiniţă şi familie, prin stabilirea

unor teme atractive care să aducă părinţii ȋn grădiniţă şi să dorească să se implice ȋn organizarea

şi desfăşurarea lor, printr-un program de consiliere a părinţilor ȋn care cadrul didactic le-a adus la

cunoştinţă acestora, progresul, stagnarea sau regresul copiilor ȋncercând să se identifice cauzele

care au generat această schimbarea a copilului ȋn bine sau rău şi soluţionarea lor şi prin

ȋnscrierea şi frecventarea cursului “Educaţi aşa”

Ca şi educatoare am arătat părinţilor că se pot afla ȋn siguranţă ȋn prezenţa mea

oferindu-le confidenţialitate şi ȋncredere. Părinţii au avut libertatea necesară pentru a-mi

ȋmpărtăşi din experienţa lor atât ȋn cadrul activităţilor de consiliere cât şi ȋn cadrul cursului

“Educaţi aşa” (părinții se confruntă des cu probleme, cu momente în care copilul lor este mai

timid, preferând autoizolare sau cu situații în care copilul creează momente tensionate).

Cercetarea aduce în prim-plan faptul că dacă la ȋnceput părinţii nu erau convinşi de

necesitatea prezenţei lor ȋn grădiniţă şi aveau anumite reţineri ȋn ceea ce priveşte implicarea lor

ȋn porcesul instructiv-educativ, observăm apoi pe parcurs şi mai ales spre finalul anului şcolar,

un interes deosebit faţă de organizarea şi desfăşurarea activităţilor planificate ȋn cadrul

parteneriatului, precum şi o apreciere a muncii educatorului care a ȋncercat cu multă dragoste să

ofere copiilor şi părinţilor de asemeni, un climat bland, primitor, inovativ care a determinat

atingerea obiectivelor propuse.

Consider că ipoteza a fost demonstrată deoarece fiecare activitate a fost prezentată ȋntr-

un mod cât mai atractiv pentru copii şi părinţi şi am trezit interesul şi dorinţa acestora de a se

Student: Ilie V. (Andrei) Laura Concluzii şi propuneri

60

implica activ, voluntar şi liber şi de a colabora cu educatorul şi de a se aventura ȋntr-o relaţie

bazată pe ȋncredere cu acesta.

Din cercetare reiese că obiectivele au fost atinse ȋn totalitate. De asemeni ipoteza

consider că a fost veridică. Am constatat că deşi această cercetare se focalizează pe importanța

parteneriatului la nivelul preșcolar, putem declara că necesitatea implicării părinţilor ȋn educaţia

copiilor este resimțită de-a lungul întregii traiectorii şcolare.

Grădiniţa şi familia sunt doi factori importanţi, care ȋmpreună reprezintă piatra de

temelie a educaţiei preşcolare, iar între aceştia şi mediul social, se află copilul, obiect şi subiect

al educaţiei.

Propunem asigurarea continuiţăţii parteneriatului, ȋn termenii descrişi pe parcursul

lucrării (ȋnsoţiţi de respect faţă de fiinţa umană şi de unicitatea ei), şi mai departe pe tot parcursul

şcolarităţii.

Student: Ilie V. (Andrei) Laura Bibliografie

61

BIBLIOGRAFIE

Aivanhov, O., M., (2009) Galvanoplastia Spirituala, Bucureşti: Editura Prosveta

Antonesei, L. (2002). O introducere în pedagogie. Dimensiunile axiologice şi

transdisciplinare ale educaţiei. Iaşi: Editura Polirom.

Avram, E. (2009). Psihologia personalității: arhitectură și dimensiuni. București:

Editura Universitară.

Băran Pescaru, A. (2004), Parteneriat în educaţie: familie – şcoală – comunitate,

Editura Aramis Print, Bucureşti.

Băran Pescaru, A. (2004). Familia azi. O perspectivă sociopedagogică. Bucureşti:

Editura Aramis.

Bonchiş, Elena. (coord.) (2011). Familia şi rolul ei ȋn educarea familiei. Iaşi: Editura

Polirom.

Borţeanu, Silvia, Brănişteanu, Rodica, Breben, Silvia, Fulga, Mihaela, Grama, Filofteia,

Haiden, Roxana, Ignat, Eugenia, Manzu, Liana, Necula, Gabriela, Nicolae, Irinela, Popescu,

Carmela, Răileanu, Daniela, (2009), Curriculum pentru invatamantul preşcolar, Bucureşti:

Editura Didactica Publishing House.

Bulai, A. (2000). Metode de cercetare calitativă. Focus – grupul în investigația socială.

București: Editura Paideia.

Ciolan, L. E. (2006). Dezvoltarea educației timpurii. Aplicații privind mamagementul

proiectelor. București: Editura Universității din București.

Chelcea, S. (2004). Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative.

(ed. a 2-a rev.). București: Editura Economică.

Dolean, I., Dolean, D. (2009). Meseria de părinte. București: Editura Aramis.

Dragu, Anca. (coord.), Popovici, V. şi Enache, R. (2009). Consilierea școlară între

provocări și paradigme: lucrările prezentate la prima ediție a Conferinței Naționale a

Psihologilor Școlari: Constanța, 5-6 iunie 2009. Constanța: Editura NewLine.

Dumitrana, Magdalena, (2000), Copilul, familia şi grădiniţa, Bucureşti: Editura

Compania.

Dumitrana, Magdalena, (2011), Cum creşte un pui de om, Bucureşti: Editura Compania.


62

Holdevici, I., Neacșu, V. (2006). Consiliere psihologică și psihoterapie în situațiile de

criză. București: Editura Dual Tech.

Ionescu, M., Negreanu, E. (coord.) (2006). Educaţia în familie. Repere şi practici

actuale. Bucureşti: Editura Cartea Universitară.

Kiff, J. (2010). Family Structure, online la http://psychology. wikia.com/wiki

Kolly, S., Rădulescu, C. şi Anghel, M. (2009). Manual de formare a specialistului în

copilăria timpurie. București: Editura Humanitas.

Mateiaş, Alexandra, ( 2003), Copiii preşcolari, educatoarele şi părinţii, Ghid de

parteneriat şi consiliere, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Împreună pentru copii: grădiniţa şi

comunitatea. Modul general pentru personalul grădiniţei, Bucureşti, (2008).

Mihăilescu, M. (coord.) (2000). Un deceniu de tranziţie. Situaţia copilului şi a familiei

în România. UNICEF.

Nasu, Ilie, Stupacenco, Lidia, (2010)– Pedagogie generală - Note de curs, Bălţi.

Petrea, Irina. (2011). Si tu poţi fi supernanny 1: Cum să-ţi creşti bine copilul. Ed. a 2-a,

rev. Bucureşti: Editura Trei.

Petrea, Irina. (2012). Si tu poţi fi supernanny 2: Cu copilul la şcoală. Bucureşti: Editura

Trei.

Păun, E., Iucu, R. (coord.) (2002). Educația preșcolară în România. Iași: Editura

Polirom.

Renaud, H., Gagné, J-P. (2010). Cum să fii un bun părinte. Iași: Editura Polirom.

Stancu, I. (2005). Mic tratat de consiliere psihologică și școlară. București: Editura

S.P.E.R.

Tomulețiu, E.A., Sociologia educației, Tîrgu-Mureș, Editura University Press, 2007.

Vandra, A. (2008). Cum să ne educăm copiii. Bucureşti: Teora.

Voiculescu, Elisabeta, 2001 „Pedagogie preşcolară”, Editura Aramis, Bucureşti.

Vrăsmaş, Ecaterina Adina. (2002). Educaţia preşcolară în faţa provocărilor mileniului

trei. În Educaţia preşcolară în România. Paun, E., Iucu, R. (coord.). Iaşi: Polirom.

Vrăsmaş, Ecaterina Adina. (2003). Consilierea si educatia parintilor. Bucuresti: Editura

Aramis.


63

Vrăsmaş, Ecaterina Adina. (2008). Educaţia timpurie şi grădiniţa adaptată. De la

pedagogia grupului la pedagogia diversităţii. Suport de curs pentru formarea continuă a cadrelor

didactice din învăţământul preşcolar, MECT, UNICEF, RENINCO, București:

Vrăşmaş, T.; Vrăşmaş Ecaterina, (2012) Educaţia incluzivă în grădiniţă: dimensiuni,

provocări şi soluţii, / UNICEF România, Buzău: Alpha MDN.

Zlate, M. (2007). Introducere în Psihologie. Iași: Editura Polirom.

http://www.scribd.com/doc/123130160/familia-celula-de-baza#scribd

http://fanautodidact.ro/wp/blog/este-familia-celula-de-baza-a-

societatii/#.VNuwEvmUe78

http://comitetul de parinti.ro/noutati-diverse/organizarea-comitetelor-de-parinti extras-

din-regulamentul-de-organizare-si-functionare-a-unitatilor-deinvatamant-preuniversitar

http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2012Decembrie/MORARU%20MIULESCU%2

0TATIANA%20%20Consilierea%20parintilor%20cu%20copii%20de%20varsta%20prescolara/

Rezuma%20teza%20doctorat%20Moraru%20%28Miulescu%29%20Tatiana.pdf

http://www.scribd.com/doc/255021412/Colaborarea-Gradinita-Familie#scribd

http://forum.isjcta.ro/index.php?topic=22142.0

http://fanautodidact.ro/wp/blog/este-familia-celula-de-baza-a-societatii/#.VNuwEvmUe78

http://fanautodidact.ro/wp/blog/este-familia-celula-de-baza-a-societatii/#.VNuwEvmUe78

Student: Ilie V. (Andrei) Laura Anexe

64

Anexa 1 ANEXE

Cursul „Educaţi aşa”

Activităţi de grup

Feed-back-ul cursului; Impresii pozitive şi negative

Anexa 2


65

CHESTIONAR PENTRU PARINTI

Date generale despre familie:

1. Nume si prenume copil: ____________________________________________________

2. Data si locul nasterii: ______________________________________________________

3. Numele si prenumele tatalui: _______________________________________________

4. Numele si prenumele mamei: ________________________________________________

5. Frati sau surori ai copilului (mentionati si varstele fratilor):

________________________________________________________________________

6. Membrii familiei care locuiesc cu copilul: _______________________________________

7. Cine se ocupa de educatia copilului si cat timp?

_______________________________________________________________________

8. Care este atitudinea copilului fata de dvs.?

a. Iubitor, prietenos, sincer

b. Retras, temator, fricos

c. Indiferent

d. Alte variante (care?)___________________________________________________

9. Care sunt relatiile copilului dvs. cu alti copii?

Izolat

Agresiv

Indiferent

Dragoste si prietenie

10. Intr-un grup copilul dvs. devine spontan conducatorul acestuia fiind ascultat de ceilalti

membrii?

_____________________________________________________________________________


66

11. Cand cineva din familie este trist, suparat se intristeaza usor si copilul?

_______________________________________________________________________

12. Copilul dvs. obisnuieste sa imparta cu cei din jur mancarea sau jucaria preferata?

______________________________________________________________________

13. Considerati intrebarile copilului dvs. ca fiind prea numeroase?

______________________________________________________________________

14. Cum reactioneaza copilul dvs. atunci cand a savarsit o fapta rea?

_____________________________________________________________

15. Ce activitati prefera copilul dvs.?

16. Care activitati nu ii plac copilului dvs.?

17. Cum actionati atunci cand copilul a gresit? Exemplificati!

_____________________________________________________________

18. Considerati ca are anumite aptitudini? (Daca da, care?)

19. Incercati sa-i cultivati aceste aptitudini? (In ce mod?)

________________________________________________

20. Cum apreciati evolutia copilului dvs. in gradinita?

21. Ce activitati apreciati cel mai mult din programul gradinitei?

22. Cum apreciati activitatea didactica desfasurata de educatoare?

_________________________________________________________

23. La ce activitati ati participat in gradinita si la care ati dori sa mai participati?

24. Ce recomandari aveti pentru educatoare cu privire la copilul dvs.?

__________________________________________________________

25. Sugestii si recomandari:

____________________________________________________________

Va multumesc pentru colaborare!


67

CHESTIONAR

(aplicat ȋn urma fiecărei activităţi desfăşurate cu părinţii)

1. Care a fost reactia copilului ȋn timpul desfaşurării activităţii “……………………………”?

a) Fericit

b) Suparat

c) Indiferent

2. Ce impresie aveti dumneavoastra despre acest gen de activitati?

a) Foarte buna

b) Buna

c) Altele (mentionati)……………………………………………………………………

3. Consideraţi că activitatea a fost constructivă?

a) Am aflat multe lucruri interesante

b) Am ȋnvăţat tehnici noi de lucru

c) Am lucrat cu materiale deosebite

d) Am petrecut mai mult timp cu copilul meu

4. Cum v-aţi simţit participând la activitate?

a) foarte bine

b) bine

c) frustrat

d) ȋncordat

e) deranjat

5. Ce ati imbunatati la activitatea desfaşurată?

a) Organizarea

b) Produsele

c) Nimic

6.Care a fost contributia dvs. in derularea activităţii?

a) Achizitionarea materialelor pentru desfăşurarea activităţii

b) Altele……………………………………………………………………………………

c) Nu am contribuit


68

7. Care credeti ca este importanta acestor activitati?

a) dezvoltarea aptitudinilor artistice a copiilor

b) educarea trairilor afective

c) impactul educativ al activitatii asupra copilului

d) strangerea de fonduri extrabugetare

8. Doriţi să mai participaţi şi la alte activităţi didactice?

a) Da

b) Nu


69

CHESTIONAR

Din dorinţa de a cunoaşte mai bine părerea dumneavoastră despre colaborarea dintre

familie -grădiniţă, am rugămintea de a completa chestionarul pus la dispoziţie. Răspunsurile

dumneavoastră vor fi confidenţiale, fiind folosite în partea de cercetare a lucrării de licenţă cu

titlul: „Parteneriatul cu familia – condiţie esenţială a unei educaţii de calitate a preşcolarilor”.

Vă mulţumesc pentru timpul acordat.

1. Vârsta: ………… ani

2. Sex:

a) masculin

b) feminin

3. Ultima instituţie absolvită:

a) liceu

b) studii postliceale

c) studii universitare

d) studii postuniversitare

e) altele

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

4. De cât timp frecventează copilul d-voastră grădiniţa:

a) mai puţin de un an

b) 1 an

c) 2 ani

d) 3 ani

5. La ce fel de activităţi desfăşurate în cadrul grădiniţei aţi participat şi dumneavoastră?

a) Şedinţe cu părinţii


70

b) Serbări şcolare

c) Consultaţii cu părinţii

d) Activităţi de abilităţi practice

e) Activităţi-practice-gospodăreşti

f) Activităţi antreprenoriale

Târgul lui Moş Nicolae

Târg de mărţişoare

g) Proiect educaţional “Familia mea se prezintă”

h) Proiect educaţional “Să ştii mai multe, să fii mai bun”

i) Altele (enumeraţi-le)

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

6. Care dintre aceste activităţi la care aţi participat v-au plăcut?












………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

Argumentaţi ce v-a plăcut în mod excepţional la aceste activităţi:

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

7. Care dintre aceste activităţi la care aţi participat nu v-au plăcut?


71












………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………................

Ce credeţi că ar trebui schimbat ȋn desfăşurarea acestor activităţi:

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

8. Cât timp aveţi la dispoziţie într-o lună pentru activităţi oferite de grădiniţă în cadrul colaborării

cu părinţii:

a) deloc

b) mai puţin de o oră

c) 1 - 2 ore

d) 3 - 4 ore

e) mai mult de 4 ore

9. Ce fel de activităţi aţi dori să se organizeze în cadrul grădiniţei, la care să participaţi şi d-

voastră?

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

10. În ce intervale de timp ar fi posibil să participaţi la diferite activităţi în cadrul grădiniţei?


72

a) 09:30 – 12:00

b) 13:00 – 15:00

c) după ora 16:00

11.Ce activităţi aţi considera a fi utile pentru adaptarea copiilor la grădiniţă:

…………………………………………………………………………………………….………

…………………………………………………………………………………………….………

12. Cât de importantă vi se pare colaborarea dintre părinţi şi grădiniţă:

a) foarte importantă

b) importantă

c) oarecum importantă

d) de importanţă minoră

e) neimportantă

13. Cât de mulţumiţi sunteţi de colaborarea familie – grădiniţă?

a) foarte mulţumit

b) mulţumit

c) oarecum mulţumit

d) nemulţumit

e) foarte nemulţumit

14. Pentru cine credeţi că este folositoare colaborarea părinţi-grădiniţă?

a) Pentru copil

b) Pentru părinţi

c) Pentru educatoare

d) Pentru comunitate

e) Pentru nimeni

15. Credeţi că sunteţi la curent cu implicarea copilului d-voastră în activităţile desfăşurate la

grădiniţă?


73

a) da

b) nu prea

c) nu

16. Consideraţi grădiniţa un partener real în procesul de educaţie al copilului?

a) da

b) nu prea

c) nu

17. Credeţi că grădiniţa manifestă suficientă deschidere spre propunerile d-voastră?

a) da

b) nu prea

c) nu

18. Consideraţi că puteţi discuta cu educatoarea grupei despre orice problemă legată de copilul d-

voastră?

a) da

b) nu

19. În cadrul consultaţilor cu părinţii, cât de mulţumit aţi fost cu privire la informarea referitoare

la dezvoltarea şi comportamentul copilului d-voastră?

a) foarte mulţumit

b) mulţumit

c) oarecum mulţumit

d) nemulţumit

e) foarte nemulţumit

f) nu am participat

20. Care sunt principalele dificultăţi pe care le-aţi întâmpinat în comunicarea cu grădiniţa /

educatoarea?

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

21. Ce aţi dori să îmbunătăţiţi în ceea ce priveşte comunicarea cu grădiniţa / educatoarea?

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………


74

Anexa 3

Grădiniţa P.N. “RITA-GARGARITA”, Agigea

RAPORT DE ACTIVITATE

Activitatea…………………………………………………………………………………………

Scop………………………………………………………………………….…………….………

Locul de desfășurare.........................................................................................................................

Data…………………………………………………………………………...................................

Participanți………………………………………………………………………….………………

……………………………………………………..………….…….………………………………

Descrierea Activității……………………………………………………………….......................

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

Impresia părinților .............................................................................................................................

............................................................................................................................................................

............................................................................................................................................................

Impresia invitaților............................................................................................................................

............................................................................................................................................................

............................................................................................................................................................

............................................................................................................................................................

Propuneri pentru ȋmbunătăţirea activităţii

………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

Cadru didactic :

Prof. Ȋnv. Preşc. Andrei Laura


75

Anexa 4

Fişă pentru aprecierea progresului individual

al copilului, înainte de înscrierea în clasa pregătitoare

Nume şi prenume_____________________

Data naşterii _________________________

Educatoare __________________________

Data de la care frecventează grădinița _________________

Data la care a finalizat grupa mare _______________

Perioada pentru apreciere inițială ________________

Perioada pentru apreciere finală _________________

LEGENDĂ:

A – comportament atins

D – comportament în dezvoltare

NS – comportament care necesită sprijin

Dată înscrisă cu culoarea roşie – apreciere iniţială

Dată înscrisă cu culoare albastră - apreciere finală


76

A. DEZVOLTAREA FIZICĂ, A SĂNĂTĂŢII ŞI IGIENEI PERSONALE

Subdomeniul

Aspect specific

Indicatori

Nivelul de atingere

al indicatorului

NS D A

Dezvoltarea fizică Dezvoltarea

motricităţii

grosiere

Merge cu uşurinţă, coordonându-şi armonios

mişcările.

Aleargă pe lângă obstacole cu uşurinţă.

Loveşte, aruncă, prinde o minge de mărime

medie cu oarecare precizie.

Participă în mod regulat la activităţile fizice

(alergare, dans, jocuri sportive).

Ajută la realizarea de activităţi domestice care

implică mişcare (măturat, aranjarea jucăriilor)

Dezvoltarea

motricităţii

fine

Se îmbracă şi se dezbracă singur.

Îşi pune singur pantofii şi îşi leagă şireturile.

Îşi piaptănă sau perie părul.

Plasează detalii pe desen.

Desenează un romb după model.

Dezvoltarea

senzorio-

motorie

Recunoaşte obiecte ascunse prin pipăit fără să le

vadă (pipăit).

Execută mişcări la auzirea unor comenzi (auz).

Recunoaşte unele mirosuri familiare (miros).

Recunoaşte obiecte privite de la distanţă/de

aproape (văz).

Participă cu plăcere la jocurile care implică

multă mişcare, contact social şi reguli de joc.

Dezvoltarea

sănătăţii şi igienei

personale

Promovarea

sănătăţii şi

nutriţiei

Participă la pregătirea unor gustări sănătoase.

Cunoaşte alimentele sănătoase pentru organismul

uman.

Ajută la servirea mesei şi îşi apreciază corect

porţia de mâncare.

Recunoaşte câteva feluri de mâncăruri.

Promovarea

îngrijirii şi

igienei

personale

Se spală şi se şterge singur pe mâini.

Îşi acoperă gura cu mâna când strănută sau

tuşeşte.

Foloseşte independent toaleta.

Foloseşte corect batista.

Promovarea

practicilor

privind

securitatea

personală

Nu acceptă jucării, bomboane sau bani de la

persoane adulte necunoscute.

Înţelege comportamentele dăunătoare

organismului (fumatul, alcoolul, jocul cu

chibriturile).

Respectă regulile de comportare pe stradă, în

transportul public şi în alte locuri publice.


77

Identifică persoanele care pot să-l sprijine în

situaţii periculoase (poliţist, pompier, medic).

B. DEZVOLTARE SOCIO-EMOŢIONALĂ

Subdomeniul

Aspect specific

Indicatori

Nivelul de atingere

al indicatorului

NS D A

Dezvoltarea

socială Abilităţi de

interacţiune cu

adulţii

Comunică cu uşurinţă cu adulţii.

Cunoaşte şi foloseşte formule de politeţe în

comunicare.

Răspunde la întrebările puse de adulţi.

Nu intervine întrerupând discuţia adulţilor.

Cere informaţii sau ajutor adulţilor când are

nevoie.

Abilităţi de

interacţiune cu

copii de vârstă

apropiată

Stabileşte din proprie iniţiativă relaţii

pozitive şi de respect cu copii apropiaţi ca

vârstă.

Propune şi iniţiază jocuri şi activităţi care

implică mai mult de un copil.

Sugerează noi variante de joc.

Cere şi oferă voluntar ajutorul copiilor din

jurul său când au nevoie.

Cooperează, face schimb de obiecte în joc.

Respectă regulile grupului de joc,

manifestând fair-play (pierde/câştigă).

Acceptarea şi

respectarea

diversităţii

Deosebeşte persoanele după diferite criterii

(aspect exterior, gen, vârstă, etc.).

Manifestă toleranţă faţă de alţi copii care

aparţin altor etnii, categorii minoritare,

confesionale sau copii cu CES.

Observă că aceeaşi persoană poate avea mai

multe roluri sociale (mama este mama lui,

este angajată la..., este fiica bunicii lui, etc.).

Respectă drepturile altor persoane, copii şi

adulţi.

Dezvoltarea

comportamentului

pro-social

Se joacă sau lucrează fără să îi deranjeze pe

ceilalţi.

Respectă reguli simple de participare în

activităţi şi joc, în grupuri mici sau mai mari,

în calitate de conducător sau executant.

Aplică independent regulile în situaţii noi,

dar similare.

Îşi exprimă dezacordul faţă de

comportamente incorecte.


78

Rezolvă conflicte apărute în cadrul grupului

folosind strategii diverse (întâi vorbeşte, apoi

cere ajutorul adultului).

Rezolvarea problemelor apărute în

interacţiunea cu copiii, fără a-l implica pe

adult.

Acceptă responsabilităţi, le respectă şi

participă la luarea unor decizii simple

(mâncare, îmbrăcăminte, jucării, cărţi).

Vorbeşte despre emoţiile sale (bucurie,

tristeţe, furie).

Alină membrii familiei sau prietenii care nu

se simt bine (din proprie iniţiativă).

Începe să înţeleagă situaţia oamenilor aflaţi în

situaţii diferite (sărăcie, dezastre naturale,

boală).

Dezvoltare

emoţională

Dezvoltarea

conceptului de

sine

Cunoaşte ziua, luna, oraşul şi ţara în care s-a

născut, număr de telefon.

Împărtăşeşte celorlalţi informaţii despre sine. Conştientizarea schimbările care se produc în

sine şi mediu (copilul creşte, plantele au un

ciclu de viaţă).

Are o imagine pozitivă despre sine. Dezvoltarea

autocontrolului

emoţional

Îşi aşteaptă rândul. Îşi controlează exprimarea sentimentelor (mai

ales a celor negative - furia).

Îşi exprimă propriile trăiri fără să se certe. Îşi modifică expresia şi comportamentul în

funcţie de context.

Dezvoltarea

expresivităţii

emoţionale

Îşi exprimă emoţiile prin joc şi activităţi

artistice.

Reacţionează adecvat emoţional la situaţii

variate.

Verbalizează frustrarea adoptând o mimică

adecvată sensului mesajului.

Asociază emoţiile cu cuvinte şi expresii

faciale.

C. CAPACITĂŢI ŞI ATITUDINI ÎN ÎNVĂŢARE

Subdomeniul

Aspect specific

Indicatori

Nivelul de atingere

al indicatorului

NS D A

Curiozitate şi

interes

Manifestarea

curiozităţii şi a

interesului faţă de

mediul

înconjurător

Formulează întrebări referitoare la

schimbările petrecute în mediul înconjurător.

Caută noi informaţii legate de domeniile care

îl interesează.


79

Descoperă noi informaţii şi le împărtăşeşte

celorlalţi.

Iniţiativă Iniţiativă în

interacţiuni şi

activităţi.

Alege şi desfăşoară activităţi, jocuri care

concordă cu interesele lui.

Iniţiază jocuri şi activităţi în vederea punerii

acestora în practică.

Persistenţă Realizarea unei

sarcini, chiar

dacă întâmpină

dificultăţi

Se concentrează la o activitate 20 de minute,

fără supervizare.

Planifică o activitate din 3 - 4 paşi.

Realizează o sarcină şi revine asupra ei în

intervale diferite de timp chiar dacă are

dificultăţi, este întrerupt/ă sau are anumite

nemulţumiri.

Creativitate Manifestarea

creativităţii în

activităţile zilnice.

Schimbă conţinutul unor poveşti cunoscute şi

introduce personaje create de el.

Schimbă întregul fir al poveştii.

Inventează jocuri şi activităţi noi.

Utilizează/combină materiale în realizarea

unor produse noi.

D. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI, A COMUNICĂRII ŞI PREMISELE CITIRII ŞI

SCRIERII

Subdomeniul

Aspect specific

Indicatori

Nivelul de atingere

al indicatorului

NS D A

Dezvoltarea

limbajului şi a

comunicării

Dezvoltarea

capacităţii de

ascultare şi

înţelegere

(comunicare

receptivă)

Ascultă cu plăcere poveşti citite sau

înregistrate (casetă audio, CD a căror durată

este mai mare de 20 de minute.

Identifică mai multe idei principale dintr-un

material verbal.

Răspunde la întrebările referitoare la o

poveste, demonstrând că a înţeles

conţinutul.

Îşi exprimă gânduri, idei cu privire la textul

audiat, participând activ la discuţiile

grupului.

Povesteşte un eveniment sau o poveste

cunoscută respectând succesiunea

evenimentelor (cu sau fără suport intuitiv).

Solicită explicaţii cu privire la cuvintele

necunoscute.

Utilizează dialoguri în jocurile simbolice.

Dezvoltarea

capacităţii de

vorbire şi

Iniţiază o conversaţie cu colegii sau adulţii.

Utilizează vorbirea dialogată (intonaţie,

nuanţarea vocii, expresii ritmate şi rimate,


80

comunicare

(comunicare

expresivă)

ritm, pauză în concordanţă cu mesajul

transmis).

Exprimă o idee prin mai multe modalităţi

(limbaj verbal, mimico-gestual, simboluri).

Utilizează în vorbire acordul de gen, număr,

persoană, timp.

Foloseşte corect adverbul de timp („azi,

mâine, ieri”).

Foloseşte verbe la modul optativ („aş

putea”, „aş vrea”).

Construieşte propoziţii în secvenţe logice.

Denumeşte obiecte care nu se află în câmpul

vizual, folosind cuvinte adecvate.

Înţelege şi utilizează în vorbire sinonime,

antonime, omonime.

Utilizează în vorbire propoziţii dezvoltate şi

fraze, folosind cuvinte noi, creaţii verbale,

fantezii.

Premisele citirii

şi scrierii

Participarea în

experienţe cu

cartea;

cunoaşterea şi

aprecierea cărţii

Înţelege ce este titlul şi autorul unei cărţi.

Este interesat de cărţi şi ştie cum să le

utilizeze şi să le păstreze.

Povesteşte colegilor fragmente, idei din

conţinutul cărţilor.

Este interesat de citit.

Răsfoieşte cartea şi încearcă să citească

independent.

Citeşte cuvinte cunoscute etichetate în sala

de grupă.

Cere să împrumute cărţi sau aduce cărţi de

acasă în colectivitate.

Diferenţiază un text în proză de unul în

versuri.

Dezvoltarea

capacităţii de

discriminare

fonetică;

asocierea sunet –

literă

Recunoaşte şi numeşte sunetul iniţial şi final

al unui cuvânt fără ajutor.

Desparte cuvântul în silabe cu ajutor.

Articulează anumite sunete, toate vocalele şi

majoritatea consoanelor.

Identifică literele cuprinse în propriul nume

cu sunetele specifice.

Asociază sunetul cu litera corespunzătoare

şi cu forma ei scrisă (literă mare/mică de

tipar).

Leagă cuvântul de imagine (oral).

Creează rime ale cuvintelor familiare în

jocuri, cântece, poezii.

Conştientizarea

mesajului

scris/vorbit

Foloseşte o varietate de materiale tipărite

(cărţi, reviste, ziare, reţete, prospecte, cutii

de jucării, cutii de alimente).

Înţelege rolul tipăriturii.


81

Conştientizează faptul că un mesaj se

scrie/citeşte de la stânga spre dreapta, de sus

în jos.

Conştientizează faptul că limbajul rostit

poate fi scris şi apoi se poate tipări.

Recunoaşte semne/simboluri din mediul

ambiant.

Identifică mesaje scrise în mediul familiei

sau în sala de grupă.

Citeşte numele propriu şi al altor colegi.

Citeşte câteva cuvinte din mediul apropiat

(ex.: grădiniţa, spital, muzeu).

Însuşirea

deprinderilor de

scris; folosirea

scrisului pentru

transmiterea

unui mesaj

Adoptă o ţinută corectă a corpului, a mâinii

şi instrumentului de scris.

Îşi ajustează poziţia foii, hârtiei folosite şi

experimentează scrisul cu o varietate de

instrumente de scris (creioane, pensule,

computere).

Respectă spaţiul, mărimea, ordinea literelor.

Scrie/copiază cuvinte familiare (ex.: numele

propriu, mama, tata etc.).

Contribuie la scrieri colective (albume,

jurnale, dicţionare).

E. DEZVOLTAREA COGNITIVĂ ŞI CUNOAŞTEREA LUMII

Subdomeniul

Aspect specific

Indicatori

Nivelul de atingere

al indicatorului

NS D A

Dezvoltarea

gândirii logice şi

rezolvarea de

probleme

Conştientizarea

relaţiei cauză-

efect.

Identifică obiecte care au efect asupra altor

obiecte (dacă pun zahăr în apă, se topeşte).

Explică anumite schimbări ale fenomenelor

(dacă e înnorat, atunci s-ar putea să plouă).

Oferă explicaţii pentru anumite evenimente

care s-au petrecut.

Realizează experimente pentru a descoperi

relaţia cauză-efect.

Observă şi

compară acţiuni

şi evenimente.

Observă pe o perioadă dată un anumit

proces (dezvoltarea unei plante. ş.a.).

Observă modificările apărute în viaţa

omului, plantelor, animalelor în funcţie de

anotimp.

Descrie evenimente utilizând cuvinte ce

indică o comparaţie.

Compară evenimente cu ajutorul adultului.

Compară evenimente şi personaje din

poveşti.

Utilizarea

experienţelor

Utilizează informaţia dobândită în vederea

aplicării acesteia într-un alt context


82

trecute pentru a

construi noi

experienţe.

(construieşte din cuburi un castel, aşa cum l-

a văzut într-o carte cu poveşti).

Capacitatea de a

găsi răspunsuri/

soluţii la

întrebări,

situaţii,

probleme şi

provocări.

Explorează şi lucrează în grup pentru

soluţionarea unei probleme/situaţii.

Caută sprijin la alţi copii sau adulţi pentru

rezolvarea de probleme.

Cunoştinţe şi

deprinderi

elementare

matematice,

cunoaşterea şi

înţelegerea lumii

Reprezentări

elementare

matematice

(numere,

reprezentări

numerice,

operaţii,

concepte de

spaţiu, forme

geometrice,

înţelegerea

modelelor,

măsurare)

Recunoaşte, numeşte şi scrie cifrele în

limitele 1-10.

Numără cu uşurinţă din memorie până la 10.

Numără 10 obiecte prin corespondenţă 1 la

1.

Face estimări ale cantităţii utilizând

numerele.

Utilizează jucării manipulative matematice,

obiecte cu cifre, jocuri cu cifre şi monezi în

activităţile zilnice.

Estimează mărimi, lungimi, greutăţi

utilizând instrumente de măsurare.

Cunoaşte ordinea numerelor în şirul 1-10.

Utilizează numere şi operaţii simple.

Identifică şi numeşte diferite forme

geometrice: cerc, pătrat triunghi, dreptunghi.

Recunoaşte forme geometrice în obiectele

din mediul înconjurător.

Grupează obiectele după un criteriu dat.

Relaţionează „astăzi”, „mâine”, „ieri” cu

zilele săptămânii.

Cunoaşterea şi

înţelegerea lumii

(lumea vie,

Pământul,

spaţiul, metode

ştiinţifice)

Caută informaţii despre mediu din diferite

surse.

Foloseşte simţurile şi o varietate de

instrumente şi aparate simple de investigaţie

(lupă, magneţi, microscop).

Observă faptul că plantele cresc, înfloresc,

îşi schimbă înfăţişarea.

Sesizează existenţa fiinţelor vii şi nevii din

mediu.

Cunoaşte şi foloseşte corect ca unităţi de

timp momentele zilei, zilele săptămânii.

Numeşte şi anotimpurile în succesiune.

Descrie timpul probabil şi ilustrează o

anumită stare a vremii (utilizează semne

convenţionale pentru: ape, ploaie, soare

etc.).

Descrie importanţa apei, aerului pentru viaţă

şi a modalităţilor de protecţie pentru a evita


83

poluarea lor.

Participă la asigurarea unui mediu mai

sănătos.

Concluzii / Comentarii:

……….……………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

Apreciere iniţială Apreciere finală

Întocmit Întocmit

Educatoare, Educatoare,

Avizat Avizat

Director, Director,

Am luat cunoștință Am luat cunoștință

Părinte, Părinte,


84

Anexa 5 Proiect educaţional “Familia mea se prezintă”


85

„Sunt mândru că sunt Român”

„Familia mea ȋn lumea poveştilor”

„Trecerea timpului ȋn familia mea”

“Marea şi familia mea”


86

„Grădiniţa mea iubită” “ Un dar pentru bunica şi bunicul”

Serbare de iarna: “Uite vine Moş Crăciun” “Serbare de 8 Martie “Mamă chip iubit”


87

“Târgul lui Moş Nicolae”

Tărg de mărţişoar

“Salata de legume/fructe de toamnă”


88

“Salata de legume timpurii”

Teatre de păpuşi şi de magie

„Hai să dăm dăm mână cu mână”


89

“Şcoala altfel – Să ştii mai multe să fii mai bun” Atelier de lucru

Prichindeii la concurs


90

“Micii pietoni”


91

Parada costumelor reciclabile

Vizită la Biserică – Ne ȋmpărtăşim


92

Limonada; Ceaiul sănătăţii mele

Concursuri şcolar

“Culoarea albastră – Culoarea Europei”

“Ȋnălţarea Domnului” – colaj, pictură


93

„Natura ȋn mâini de copil” – desen, pictură

„Testul Familia”

„Securitatea alimentaţiei”

lucrare de licenŢĂ - timtim-timy.ro · am ales acesta temă deoarece meseria mea este de profesor...

Documents