FORTA CIVICA Bucuresti, Sectorul 1, Strada Ion Brezoianu nr. 15, telefon 031-425.87.21/104.20.82 www.forta-civica.ro

Stimate Domnule Președinte,

Partidul FORȚA CIVICĂ , prin reprezentanții săi aleși în Parlamentul României, a fost, este și va fi

extrem de preocupat de rezolvarea eficientă, corectă și definitivă a chestiunii proprietăților

confiscate în mod abuziv de către regimul comunist.

Alături de reprezentanții celor mai multe dintre asociațiile foștilor proprietari, partidul nostru a

elaborat și a depus în Parlamentul României un proiect legislativ referitor la retrocedarea

acestor proprietăți sau compensarea corespunzătoare a proprietarilor de drept. Respectivul

proiect de lege, susținut de către întregul grup parlamentar PDL, a fost înregistrat în data de 5

martie 2013.

Unul dintre scopurile noastre a fost și respectarea cerințelor formulate de către Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, care a solicitat Guvernului României - prin hotărârea-pilot din

12 octombrie 2010 - o rezolvare justă și completă a problemei proprietății.

Cu o întârziere mai mult decât semnificativă, Guvernul României a prezentat opiniei publice o

propunere alternativă de lege, propunere pe care o considerăm incompletă, lipsită de coerență

și de transparență în aplicare, dar și - într-o măsură îngrijorătoare - contaminată de un real

cinism față de beneficiarii acestei legi - majoritatea dintre ei persoane în vârstă, care au parcurs

deja proceduri legale îndelungate, complicate și lipsite, de cele mai multe ori, de finalitate, în

scopul recuperării bunurilor de care au fost în mod abuziv deposedați.

În data de 17 aprilie 2013, Guvernul României și-a asumat răspunderea pentru respectivul

proiect de lege, fără a permite desfășurarea de dezbateri reale, premergătoare acestei acțiuni,

atât la nivelul opiniei publice și al specialiștilor în domeniu, cât și în cadrul structurilor

parlamentare. Partidul nostru consideră că, în acest mod, multe dintre propunerile

specialiștilor, doleanțele cetățenilor care sunt vizați în mod direct prin aplicarea legii sau criticile

formulate de către aceștia la adresa proiectului guvernamental au rămas fără ecou în forma

finală a legii, așa cum a fost ea adoptată.

În data de 22 aprilie, am depus la Curtea Constituțională a României (CCR) o sesizare cu privire

la legea restituirii proprietăților, sesizare însoțită de o argumentare extrem de solidă. CCR a

respins, la 10 mai 2013, această sesizare și a declarat legea drept constituțională.

Nu comentăm această decizie a Curții - suntem și rămânem adepți ai respectării hotărârilor

justiției. Însă, în interesul cetățenilor României și al unei reprezentări corecte și eficiente a

acestora, dorim să apelăm la toate mijloacele legale pe care le avem la dispoziție pentru a

readuce respectivul act normativ în discuția Parlamentului și a asigura o dezbatere

corespunzătoare a acestuia, în conformitate cu principiile unei democrații reale și în deplin

respect pentru separația puterilor în stat.

În acest scop, Domnule Președinte, vă supunem atenției întoarcerea legii în Parlament spre

reexaminare. Vă rugăm să primiți mai jos memorandumul nostru cu privire la legea

retrocedărilor în varianta prezentată și asumată de către Guvern.

Memorandum pe Legea Retrocedărilor varianta Ponta Motivele care ţin de oportunitatea întorcerii legii la Parlament pentru reexaminare sunt oferite

de Serviciul pentru executarea Hotărârilor Curţii Europene din Direcţia Generală pentru

Drepturile Omului şi Statul de Drept şi de Grefa Curţii Europene a Dreptului Omului, în

documentul comun intitulat H/Exec(2013)11 din 10 aprilie 2013.

Documentul cuprinde 22 de pagini, a fost redactat de experţii celor două servicii în limbile

franceză2 şi engleză3 şi cuprinde:

• perspectiva sintetică asupra legii asumate de Guvernul Ponta în fata Parlamentului

• criticile punctuale ale experţilor

• recomandările acestora către Guvernul României în vederea îmbunătăţirii legii, în acord cu cele 266 de Decizii ale Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie (în special cu decizia-pilot Atanasiu şi alţii vs România din 12 octombrie 2010).

1 Prescurtata in cele ce urmeaza: H/Exec.

2 Consultabil la adresa: http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/execution/Source/Documents/Docs_exec/H-

Exec(2013)1_Strain_fr.pdf

3 Consultabil la adresa: http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/execution/Source/Documents/Docs_exec/H-

Exec(2013)1_Strain_en.pdf

Elementul comun al celor 266 de Hotărâri CEDO în materie este reprezentat de obligaţia impusă

statului român de « a garanta, prin măsuri legale şi administrative adecvate, aplicarea efectivă

şi rapidă a dreptului la restituire sau de indemnizaţie, în conformitate cu principiile care decurg

din articolul 1 al Protocolului nr. 1 şi a jurisprudenţei conexe acestuia. Aceste obiective pot fi

atinse prin modificarea mecanismului actual de restituire şi prin implementarea urgentă a unor

proceduri simplificate şi eficiente » (H/Exec., par.3).

Hotărârea Atanasiu şi alţii vs. România a subliniat ineficiența mecanismului actual de restituire

şi de indemnizare (H/Exec, par.4)

Cu titlul preliminar, în cadrul procedurii-pilot, Guvernul României a informat Curtea că

posibilitatea restituirii în natură a bunurilor confiscate în perioada regimului comunist este

principial limitată de insuficienta actuală a bunurilor restituibile în natură, de caracterul limitat

al rezervelor publice de teren aparţinând comunelor, de problemele generate de lipsa de

informaţii cadastrale adecvate şi mai ales de lipsa unui inventar complet si la zi al bunurilor

statului.

Tot cu titlu preliminar, experţii semnalează o problemă principială a proiectului de lege asumat

de Guvernul Ponta: acest proiect de lege se bazează pe principiul atribuirii/vânzării la licitaţie a

bunurilor aflate în proprietatea statului, deşi etapa prealabilă a inventarierii complete a

bunurilor statului nici măcar nu a început la data redactării proiectului de lege.

Or, lipsa unui inventar complet al bunurilor aflate în proprietatea statului la data asumării legii

generează riscul ca măsurile reparatorii preconizate să se dovedească ineficiente, în condiţiile în

care autorităţile române vor constata că majoritatea cererilor de restituire trebuie soluţionate

prin acordarea unei indemnizaţii financiare (şi nu prin restituirea în natură a bunurilor

confiscate în regimul comunist) ; aceasta conduce la un risc mai mare, respectiv ca statul român

să nu dispună de fapt de sursa de finanţare pentru a plăti indemnizaţiile financiare în cadrul

procesului de restituire (H/Exec, par. 13 şi 15).

Redăm în cele ce urmează, într-o manieră sintetică şi non-exhaustivă, principalele observaţii

critice ale experţilor europeni la adresa proiectului de lege al Guvernului Ponta, care nu au fost

luate de acesta în considerare în cadrul procedurii oficiale de asumare.

• proiectul de lege nu revizuieşte întreaga legislaţie în materia restituirii proprietăţilor, şi nu respectă Hotărârea Atanasiu şi alţii vs România care obligă statul român la „revizuirea

legislaţiei, pentru stabilirea unor reguli procedurale clare şi simplificate” pentru a face sistemul de restituire „mai previzibil în funcţionarea sa” (H/Exec, pr.17). Legea asumată nu

reuneşte într-un act subsecvent toate normele în materia restituirii proprietătilor confiscate în perioada comunistă (H/Exec, par.18)

• proiectul de lege nu vizează rezolvarea a două situaţii-tip care au făcut deja obiectul unor Hotărâri anterioare ale CEDO, respectiv:

i) imposibilitatea intrării în posesie a terenurilor înscrise în titlul de proprietate, ca urmare a existenţei unor alte titluri emise pentru aceleaşi suprafeţe de teren (Hotărârea Drăculet);

ii) anularea de către instanţele judecătoresti, fără acordarea de despăgubiri, a unor titluri de proprietate emise cu ani în urmă de către autorităţile administrative (Hotărârea Silviu Marin)

Grupul de experţi constată că legea nu acoperă de fapt toate situaţiile de încălcare a dreptului

de proprietate pentru care statul roman a fost deja condamnat în repetate rânduri de către

Curte (H/Exec., par. 22) iar Guvernul român nu a inclus în lege dispoziţii care permit

soluţionarea litigiilor între proprietarii puşi în posesie cu acelaşi teren: nu este reglementat cine

păstrează terenul şi cine primeşte indemnizaţie compensatorie (H/Exec, par.23)

• grupul de experţi are serioase îndoieli cu privire la realismul termenului de 180 zile prezumat necesar constituirii Fondului Naţional (inventarul terenurile agricole disponibile), care este pilonul central al mecanismului de restituire, în condiţiile în care statul roman a estimat, în 2011, un termen mai realist de 18 luni (H/Exec., păr. 40).

• experţii au identificat lipsa de norme procedurale clare cu privire la competentele autorităţilor implicate în constituirea Fondului Naţional (ANCPI, ANRP, Agenţia Domniilor Statului) şi mai ales cu privire la criteriile în funcţie de care vor fi incluse în Fondul Naţional terenurile agricole aflate actualmente în proprietatea publică a statului (H/Exec., par. 42-45)

• proiectul de lege nu stabileşte dacă terenurile care vor fi atribuite în compensare vor avea aceeaşi valoare cu terenurile solicitate şi care este raportul de valoare între terenul solicitat pentru restituire şi cel atribuit. Această omisiune dăunează grav exigenței de previzibilitate a normei juridice şi introduce un risc de discriminare şi arbitrariu în aplicarea legii (H./Exec, par. 49). În plus, legea nu prevede dacă solicitantul este obligat să accepte terenul atribuit în compensare sau îl poate refuza (H./Exec., par.50)

• cu privire la sistemul de « compensare prin puncte », experţii au formulat mai multe critici :

i) nu este precizat în lege raportul între valoarea din grila notarială şi valoarea de piaţă a bunului imobil solicitat (H./Exec, par.60)

ii) nu este prevăzut în lege un mecanism de indexare cu inflaţia, având în vedere că indemnizaţiile plătibile timp de 17 ani sunt stabilite în funcţie de grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a legii (H./Exec., par. 61 şi par. 97)

iii) nu există nici o justificare a echivalării unui punct cu valoarea de 1 RON, în loc să fie stabilită direct în moneda naţională valoarea imobilului solicitat pentru a fi restituit (H./Exec., par.62)

Însă critica de fond a acestui mecanism de « compensare prin puncte » se referă la faptul că

Guvernul Ponta nu a detaliat în nici un fel modul în care a stabilit perioada de eşalonare a

plăţilor compensatorii.

Experţii sunt fermi în această privinţă : « Or, în absenţa acestor date, este dificil de înţeles modul

în care autorităţile au evaluat povara bugetară a măsurilor vizate de proiectul de lege, nici în ce

fel eşalonarea plăţilor respectă principiul justului echilibru între interesul general şi interesele

foştilor proprietari, cu atât mai mult cu cât aceste plăţi nu vor fi efectuate mai devreme de

2017 » (H./Exec, par. 63).

cu privire la intervalele stabilite de lege pentru diversele etape din cadrul mecanismului de

restituire, experţii remarcă excesivitatea sau, dimpotrivă, lipsa completă a acestora (H./Exec.,

par. 83-85).

În fine, în cadrul concluziilor (H./Exec, par. 110-114), experţii semnalează faptul că proiectul de

lege generează un număr mare de probleme şi semne de întrebare care, nesoluţionate (şi este

cazul legii asumate în Parlament de Guvernul Ponta, care nu ţine seama de aceste critici de

fond) vor conduce la nevalidarea mecanismului de restituire de către Comitetul de Miniştri şi la

condamnarea statului român, către CEDO, în cadrul Hotărârilor ulterioare în materie.

Mecanismul central al legii (atribuirea/vânzarea la licitaţie a bunurilor aflate în proprietatea

statului neinventariate la data adoptării legii), nerespectarea obligaţiei impuse statului român

de revizuire a întreg cadrului legislativ în materie, nerespectarea Hotărârilor deja pronunţate de

CEDO (Drăculet si Silviu Marin), ne-indexarea cu inflatia a sumelor prevăzute drept despăgubire,

nereglementarea completă şi coerentă a posibilităţii controlului judiciar asupra corectitudinii

deciziilor administrative emise de autorităţile competente, lipsa unor criterii şi condiţii clare

pentru atribuirea unor terenuri agricole sau forestiere în compensare, lipsa unor precizări cu

privire la dreptul proprietarului de a refuza un teren atribuit în altă locaţie decât cea

menţionată în cererea de retrocedare, toate acestea constituie motive pentru care legea

asumată de Guvernul Ponta nu respectă sugestiile şi obligaţiile ce incumbă statului român în

temeiul Hotărârilor CEDO pronunţate în materia restituirii proprietăţilor.

Stimate Domnule Preşedinte,

În temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţia României (privind dreptul Preşedintelui României de

a solicita Parlamentului, o dată, înaintea promulgării, reexaminarea legii) şi a art. 148 alin (4)

din Constituţia României care instituie obligaţia autorităţilor statului român de « a duce la

îndeplinire obligaţiile rezultate din actul aderării », având în vedere că Hotărârile Curţii

Europene a Drepturilor Omului pronunţate cu respectarea prevederilor Tratatului de aderare

a României la Uniunea Europeană sunt obligatorii pentru statul român,

vă supunem atenției și vă rugăm să luați în considerare trimiterea legii la Parlament, pentru

punerea acesteia în conformitate cu cerinţele Curţii Europene a Drepturilor Omului stabilite

în Hotărârea Atanasiu şi alţii vs România.

Vă mulțumim anticipat pentru atenția acordată demersului nostru și vă stăm la dispoziție

pentru clarificarea oricărui aspect legat de solicitarea noastră.

Cu respect,

Mihai Răzvan Ungureanu

Preşedinte Forţa Civică