memoria proces psihic

7/23/2019 Memoria Proces Psihic

http://slidepdf.com/reader/full/memoria-proces-psihic 1/12

MEMORIA

1. DEFINIREA ŞI CARACTERIZAREA GENERALĂ

Memoria reprezintă procesul psihic cognitiv superior ce constă în întiparirea, păstrareaşi reactualizarea selectivă a informaţiilor . Memoria este cel mai studiat şi implicit cel maicunoscut proces psihic, aspecte datorate în primul rând importanţei acesteia în cadrul sistemuluicognitiv şi respectiv existenţei unei metodologii adecvate şi relativ simple de cercetare asistemelor menzice, ce permit efectuarea unor studii riguroase.

Caracteristici:• Memoria nu este o caacitate e!c"usi# uman$, nu este apanajul strict al omului.

Dimpotrivă, întâlnim forme ale memoriei şi în rândul animalelor câinele care îşi recunoaştestăpânul, îşi aminteşte locurile familiare, reţine comenzi ver!ale, elefanţii, care, în perioadele de

secetă găsesc locurile cu apă deşi nu le"au frecventat demult şi porum!eii voiajori care regăsescdrumul spre casă din cele mai îndepărtate colţuri sund doar câteva dintre exemplele disponi!ile.#n alt exemplu de memorie infraumană îl regăsim în domeniul inteligenţei artificiale $mediile destocare utilizare de computere%. Din punct de vedere calitativ, spre deose!ire de memoria umană,memoria calculatoarelor are o exactitate mult mai mare, nefiind supusă uitării $un fisier salvatîntr"un calculator nu se deteriorează în timp, ci rămâne acolo în aceiaşi formă până la o nouăintervenţie sau eventual până la deteriorarea calculatorului%, însă o flexi!ilitate mult mai redusă.&u! raport cantitativ, memoria artificială are întotdeauna un volum limitat, în timp limitelememoriei umane sunt necunoscute.

• Memoria este o caacitate si%ic$ a&so"ut necesar$ întrucât ea face legatura dintre

trecut, prezent şi viitor. 'ără a avea disponi!ile informaţiile din trecut, nu ne"am descurca în prezent( ar fi necesar să redescoperim de fiecare dată cine sunt persoanele care ne înconjoară,cum se numesc şi la ce servesc lucrurile din jurul nostru, care este drumul spre casă etc. #nexemplu elocvent îl reprezintă cazurile de amnezie, tul!urare a memoriei în care informaţiilestocate nu mai pot fi reactualizate. )mnezia îm!racă mai multe forme imaginându"ne o axă atimpului, putem distinge între amnezia retrogradă (amnezie de reactualizare), în care individulnu"şi mai poate aminti informaţiile din trecut, dar are în schim! capacitatea de a întipăriinformaţii noi şi respectiv amnezia anterogradă (amnezie de fixare), în care informaţiileanterioare sunt neafectate, însă individul nu mai poate întipări noi date. *n fine, într"o formăextremă putem întâlni amnezie antero-retrogradă, dar de cele mai multe ori cazuistica întâlnită în practică prezintă aşa"zisa amnezie de sector . +iteratura de specialitate asupra patologieimemoriei atestă dificultăţile cu care se confruntă persoanele afectate de diferitele forme deamnezie incapacitatea de a"şi aminti numele propriu, a profesiei pe care o are ori a adresei dedomiciliu $în cazul amneziei de reactualizare%, respectiv necesitatea de a rememora fiecareinformaţie survenită după momentul instalării amneziei $în cazul formei anterograde%. #n aspectinteresant este faptul că nu sunt afectate deprinderile su!iectului şi nici lim!ajul.



• Memoria se a'"$ (n strans$ interac)iune *i inter+een+en)$ cu toate ce"e"a"te rocese*i acti#it$)i si%ice. #n exemplu elocvent este raportul dintre memorie şi imaginaţie, două procese cognitive conceptualizate adeseori ca fiind opuse, întrucât prima răspunde de accesareainformaţiilor din trecut, iar secunda este orientată spre viitor. -u toate acestea, între cele două procese există legături funcţionale foarte strânse, în realitate neputând funcţiona una în a!senţaceleilalte. ată câteva argumente" cu cât ai mai multe inforamaţii în memorie, cu atât com!inatorica imaginativă dispune de unarsenal mai !ogat, întrucât orice demers al imaginatiei are la !ază informaţia stocată în memorie(" output"urile imaginaţiei $idei, planuri, produse, inovaţii etc%, sunt la rândul lor stocate tot înmemorie.

• Caracteru" acti# *i +inamic al memoriei se referă la faptul că, în cadrul memorie,

asistăm la o serie de modificări atât la nivelul informaţiilor memorate, cât şi la nivelul

subiectului care memorează. Memoria nu este o simplă înmaganizare de informaţii, un simplumediu sau locaţie de conservare, căci informaţiile stocate sunt supuse unor transformări, unui

proces dinamic. De exemplu, chiar dacă amintirile legate de un eveniment recent sunt foarte viişi exacte, în timp o parte din elementele acesteia se vor deteriora astfel, nu ne mai amintim cu precizie toate detaliile, apar confuzii în cronologia evenimentelor care tind să devină schematice,treptat păstrându"se doar ideea de !ază. &unt relativ frecvente şi cazurile în care caracterul activşi dinamic al memoriei nu rezidă în degradarea amprentei mnezice, ci dimpotrivă în suplimentarea acesteia, în completarea ei cu informaţii externe, fără nici o legatură cuevenimentul întipărit iniţial. /or!im aici despre aşa"zisele amintiri false distorsionate, situaţii încare se relatează un eveniment fără ca acesta să ai!ă un corespondent în realitate, su!iectul fiind pe deplin convins de adevărul celor susţinute. 'enomenul are implicaţii practice importante îndomeniul 0sihologiei judiciare, atunci când o persoană este chemată să depună mătrurie în faţa

unei instanţe judecătoreşti. )şadar, spre deoes!ire de memoria calculatoarelor, în care oinformaţie o dată salvată $întipărită% într"o anumită formă rămâne în acelaşi format $până la oeventuală intervenţie ulterioară%, memoria umană este supusă unor transformări continue.

• Caracteru" se"ecti# al memoriei su!liniază faptul că nu reţinem toate informatiile care

vin spre noi şi nu putem reactualiza toate informatiile memorate. &istemul cognitiv uman arecapacităţi limitate. După unele calcule se estimează că în medie, în fiecare secundă a vieţiisuntem !om!ardaţi cu aproximativ 11 111 !iţi de informaţie( dintre aceştia, putem procesaconştient doar 23 până la 11 !iţi 4 secundă. Decalajul este evident şi el justifică imposi!ilitatearetenţie întregului volum de informaţii receptat de analizatori. 0entru explicarea acestui fenomen,

psihologii au postulat existenţa unor filtre menite a decela între datele relevante şi cele irelevanteîntr"o anumită sarcină $pentru mai multe detalii, a se vedea capitolul )tenţia%. -onstatăm aşadar faptul că selectivitatea memoriei se manifestă încă de la nivel de input $de la nivelul intrărilor însistemul cognitiv%. 'enomenul însă continuă şi la nivelul stocajului mnezic su! forma uitării.)ceasta nu se manifestă glo!al, după principiul 5totul sau nimic6, ci dimpotrivă, informaţia estesu!activată selectiv şi sectorial.

2



• Caracteru" situa)iona" desemnează faptul că acurateţea memoriei este dependentă de

particularităţile externe ale contextului în care s"a produs memorarea şi de particularitatile

interne ale subiectului din momentul întipăririi $de exemplu, starea sa afectivă%. &tudiileexistente atestă faptul că, simultan cu reţinerea unei informaţii reţinem şi contextul în careaceasta a fost do!ândită, iar compati!ilitatea 4 similaritatea dintre contextul do!ândirii şi cel încare încercăm reactualizarea informaţiei respective are un impact semnificativ asupra eficienţeimemoriei. 7 informatie este mult mai accesi!ilă atunci când ne aflăm în acelaşi context $fizic şi 4sau neuropsihic% ori într"unul similar cu cel în care am do!ândit"o.

lustrativ în acest sens este un experiment realizat de psihologul !ritanic )lan 8addele9.)cesta a cerut unei echipe de scafandri să memoreze o listă de cuvinte( jumătate dintre aceştia aufost puşi să memoreze la suprafaţă, iar cealaltă jumătate su! apă, la 21 m adîncime. După uninterval de timp, respondenţii au fost rechemaţi cerându"li"se să reproducă itemii din listă.nteresa masura în care similaritatea contextului fizic dintre faza de studiu şi faza testinfluenţează acurateţea reactualizării. 0entru a verifica ipoteza, fiecare grup a fost din nou

împărţit în două loturi o parte au reprodus cuvintele la suprafaţă, iar ceilalţi su! apă la "21 m.:ezultatele au arătat că scafandri care au memorat informaţia la suprafaţă au avut performaţe mai !une dacă au şi reprodus"o tot la suprafaţă. &imilar, cei care au memorat cuvintele su! apă auavut performanţe mai !une tot în aceleaşi condiţii, schim!area contextului fizic între cele douăetape ale experimentului $faza de studiu şi faza test% asociindu"se unor performanţe mai sla!e. *nconcluzie, similaritatea contextului fizic are implicaţii directe asupra acurateţii memoriei mediulfizic activeaza informaţiile do!ândite în acel context sau în contexte similare, făcându"le maiaccesi!ile şi deci mai uşor de reactualizat.

0articularităţile interne ale su!iectului au şi ele un impact semnificativ asupracaracterului situaţional al memoriei. 7 informaţie do!andită pe fond afectiv este mai accesi!ilă

în stări emoţionale similare. De exemplu, atunci când suntem trişti ne sunt activate din memorieinformaţiile congruente cu starea noastră, date do!ândite în situaţii similare, cu caracter negativ,în forme extreme individul putând ajunge la concluzia $nerealistă% că viaţa sa a fost un lung şir de eşecuri. )cest proces de distorsionare mnezică pe fond afectiv este unul din mecanismele princare specialiştii explică etiologia tul!urărilor emoţionale $de exemplu a depresiei%.

• Caracteru" mi,"ocit al memoriei este atestat de funcţionarea mai eficace a memoriei

atunci când apelăm la diferite tehnici menite a facilita întipărirea, stocarea de durată şi

reactualizarea informaţiilor . #n exemplu frecvent folosit în trecut este nodul la !atistă, care îiamintea persoanei în cauză că e ceva în agenda sa ce tre!uie îndeplinit. +iteratura de specialitate

prezintă numeroase aşa"zise tehnici de memorare eficientă. 7 categorie specială a acestora suntmnemotehnicile, cum sunt metoda loci, metoda cuvântului cheie, metodele tip cuier sau tehnica

narării unei povestiri, procedee utilizate în scopul evitării memorării mecanice. Mecanismul de !ază al acestora constă în intercalarea între input $informaţia ce tre!uie reţinută denumirigeografice, date istorice, liste de cuvinte, nume de persoane, numere de telefon etc.% şi output$reactualizarea acelor informaţii% a unor elemente mediatoare create de su!iect, care funcţioneazăca un liant între cei doi poli.

;



• Caracteru" inte"i-i&i" o informaţie este mai trainică atunci când su!iectul o înţelege,

când reuşeşte să pătrundă sensul şi semnificaţia acesteia. -hiar şi atunci când suntem nevoiţi săreţinem informaţii ce nu au o structură logică internă uşor accesi!ilă $denumiri geografice, dateistorice, formule matematice, cuvinte într"o lim!ă străină etc.%, sistemul cognitiv va încercaîntotdeauna să aducă nefamiliarul în zona familiară, apropiind necunoscutul de ceva cunoscut.De exemplu, reţinem mai uşor şi mai dura!il un cuvânt nou dacă înţelegem şi semnificaţiaacestuia, îl inserăm în câteva expresii adecvate, avem informaţii şi despre contextul în care se pretează a fi folosit( mai mult, pentru a"l reţine exact, adeseori îl apropiem de un termen familiar cu care are o fonetică asemănătoare.

<



. /ROCE0ELE MEMORIEI

'uncţionarea memoriei presupune parcurgerea mai multor etape 4 faze, cunoscute în

literatura de specialitate su! denumirea de procese ale memoriei. )cestea sunt întipărirea,

stocarea şi reactualizarea.

nti$rirea reprezintă intrarea informaţiilor în sistemul cognitiv, reţinerea lor în scopul

unei eventuale utilizări ulterioare. *n literatura de specialitate, acest proces al memoriei poate fi

întâlnit şi su! alte denumiri $sinonime% cum sunt memorare, memorizare, fixare, encodare,

engramare. ndiferent de denumire, este vor!a aici despre procesul prin care informaţia externă

este tradusă într"un lim!aj specific creierului $patternuri de activare la nivel neuronal% şi

înmagazinată la nivel cortical, devenind un !un propriu. *ntipărirea este cel mai important dintre

procesele memoriei, întrucât de calitatea acesteia depinde eficienţa întregului sistem mnezicdacă din start, o informaţie nu este reţinută suficient de temeinic, şansele ca aceasta să poată fi

ulterior evocată se diminuează dramatic.

+a rândul său, întipărirea poate lua mai multe forme în funcţie de prezenţa intenţiei de a

reţine o anumită informaţie, distingem între memorarea involuntară şi memorarea voluntară, iar

în funcţie de înţelegerea informaţiilor reţinute, memorarea poate fi logică sau mecanică $pentru

mai multe detalii, a se vedea mai jos !ormele memoriei%.

3



/$strarea informaţiilor este cel de"al doilea proces al memoriei şi constă în menţinerea

datelor întipărite în sistemul cognitiv. -a şi în cazul întipăririi, şi acest proces poate fi întâlnit su!

mai multe denumiri sinonime stocare, conservare etc" *n pofida conotaţiilor la care fac trimitere

aceşti termeni, păstrarea informaţiilor în memorie este un proces eminamente activ şi dinamic.

)rareori conţinuturile stocate se conservă exact în forma în care a fost receptate şi întipărite.

nformaţiile noi sunt integrate în structuri preexistente, care, la rândul lor sunt restructurate prin

prisma noilor date uneri, elementele noi se suprapun peste cele vechi, confirmându"le şi

întărindu"le, alteori dimpotrivă, le contrazic flagrant dând naştere la confuzii şi ciocniri de

semnificaţii sau doar le completează cu noi aspecte. *n virtutea caracterului inteligi!il, sistemul

cognitiv va căuta o perspectivă unitară asupra lucrurilor, !azată pe compati!ilitatea şi coerenţa,

în care anumite elemente pot fi omise. -el mai evident fenomen întâlnit aici este însă cel de

deteriorare lentă a amprentei mnezice, care face ca unele elemente informaţionale $iniţial cele periferice, detaliile, procesul continuând către cele centrale, importante% să fie mai puţin

accesi!ile, intervenind progresiv uitarea. =oate acese fenomene fac ca memoria umană să fie

doar relativ fidelă.

Reactua"i2area reprezintă procesul prin care informaţiile sunt evocate, sunt accesate din

memorie în scopul unei eventuale utilizări. Dacă întipărirea am conceptualizat"o în termeni de

>intrări6 $input% în sistemul cognitiv, în mod simetric putem defini reactualizarea în termeni de

>ieşiri6 $output%, fără a înţelege însă faptul că, o dată actualizată, o informaţie >se consumă6 şidispare din memoria noastră. ?ste vor!a aici mai degra!ă despre un fenomen de reeditare, de

reconstrucţie.

Dintre toate procesele mnezice, reactualizarea este procesul cel mai atent studiat. ?a este

interfaţa prin prisma căreia este evaluată eficienţa întregului sistem mnezic. &punem despre o

persoană că are o memorie !ună în măsura în care îşi aminteşte cu exactitate evenimente, date,

nume de persoane, numere de telefon, versuri, elemente dintr"o listă 4 test date spre memorare

etc. nvers, o performanţă mai modestă în redarea acestor informaţii nu este interpretată ca o

>sla!ă capacitate de reactualizare6, ci generalizat ca o >memorie sla!ă 4 deficitară6. *n realitate,

eficienţa reactualizării este intim legată de !una funcţionare a celorlalte două procese mnezice

antecesoare, un eventual eşec putându"se datora deopotrivă unor strategii de reactualizare

deficitare, unei întipăriri superficiale ori unei păstrări inadecvate.

@



*n funcţie de raportul dintre informaţia de memorat şi inputurile senzoriale de moment,

ractualizarea poate îm!răca forma recunoaşterii sau a reproducerii. #ecunoaşterea are loc în

prezenţa o!iectului 4 informaţiei evocate. 0utem recunoaşte o persoană, o melodie, o locaţie

familiară, un fel de mâncare doar atunci când suntem într"o relaţie de tip faţă"în"faţă cu acesta.

?ste un proces mai simplu ce presupune suprapunerea la nivel mental a modelului stocat în

memorie cu input"urile senzoriale care vin dispre o!iectul recunoscut. #eproducerea însă este un

demers mai complex ce implică reeditarea unor elemente informaţionale, producerea din nou a

acestora pe !aza amprentei mnezice şi are loc întotdeauna în a!senţa o!iectului. ?xemple de

reproducere sunt atunci când recităm o poezie, relatăm o întămplare, formăm un număr de

telefon, răspundem la un examen etc.

)tunci când a!ordează procesele memoriei, majoritatea lucrărilor de specialitate se

rezumă la tratarea celor trei elemente prezentate mai sus. &unt însă şi autori care agaugăîntipăririi, păstrării şi reactualizării un al patrulea proces mnezic, uitarea, în timp ce alţii

a!ordează su!iectul separat, ca pe un topic distinct. :eferitor la uitare, în psihologie s"au

conturat mai multe perspective. -el mai adesea, uitarea este conceptualizată ca un fenomen opus

memoriei, prin care informaţiile ce nu mai servesc soluţionării pro!lemelor curente cu care se

confruntă su!iectul, sunt şterse, eliminate din memorie. +ongevitatea unei astfel de a!ordări este

susţinută de compati!ilitatea ei cu experienţele cotidiene adesea suntem în situaţia în care nu ne

putem aminti diverse informaţii pe care anterior le"am deţinut. -e s"a întâmplat însă cu eleA &untacestea încă în memoria noastră sau nuA -onform perspectivei prezentate mai sus, informaţiile ce

nu mai au valoare motivaţional"adaptativă sunt eliminate din memorie pentru a face loc altor

date, potenţial utile. 7 astfel de concepţie este tri!utară ideii că memoria umană are o capacitate

limitată, aspect pe care metodologia ştiinţifică existentă actualmente nu"l poate dovedi.

B



&unt însă o serie de situaţii care, chiar dacă nu insurmontează ideea că uitarea constă în

ştergerea definitivă a informaţiilor din memorie, cel puţin ne face să fim mai sceptici în

acceptarea acesteia. )stfel, experienţele de regresie în vârstă pe fondul unei transe hipnotice au

arătat că pe acest fond, o persoană poate relata mult mai multe elemente despre un eveniment

trecut decât o poate face în condiţii normale, în stare de veghe $hipermnezie hipnotică%. #n alt

exemplu îl constituie cazurile de rememorare vom reţine mai uşor, într"un timp mai scurt şi

pentru o durată mai mare o informaţie pe care anterior am deţinut"o, dar pe care acum nu ne"o

putem aminti $o poezie memorată în copilărie, o lecţie din ciclul primar, un număr de telefon, o

adresă etc.%, decât o informaţie complet nouă sau decât o persoană care nu a avut niciodată

contact ce informaţia respectivă. ntervine aici fenomenul numit reminiscenţă, amintirea !ruscă a

unor date considerate uitate. Dacă acceptăm faptul că uitarea înseamnă eliminare, ştergere de

informaţii, cum se face că, în anumite condiţii, acele informaţii au putut fi totuşi evocateA ?rauele încă în memoria noastră sau nuA ar daca nu au fost totuşi şterse, de ce nu au putut fi amintite

şi în condiţii normaleA

?xemplele prezentate mai sus sunt doar câteva din situaţiile pro!lematice ce au condus la

o nouă perspectivă asupra uitării, conform căreia uitarea nu constă în ştergerea informaţiilor din

memorie, ci în su!activarea lor su! un anumit prag critic. 'iecare dintre noi suntem la un

moment dat în situaţia de a nu ne aminti ceva ce cândva am ştiut, dar asta nu înseamnă că acea

informaţie nu mai există în memoria noastră, ci că ea nu poate fi accesată în acel momentdeoarece are o valoare de activare prea sla!ă. Dintre cauzele su!activării, cele mai importante

sunt interferenţa, efectul ')C şi mecanismele de apărare ale ?ului $pentru mai multe detalii, vezi

Miclea, %.

3. FORMELE MEMORIEI

). Dupa prezenta intentiei de a memora si depunerea de efort voluntar în acest sens,

distingem între

memorie involuntara(

memorie voluntara(

Memoria involuntara se realizeaza automat fara ca su!iectul sa intentioneze retinerea

informatiilor receptate. ?ste o forma cea mai simpla si naturala a memoriei, aparent

E



nesistematica si dezorganizata, insa avand rol fundamental in dinamica psihicului uman.

$ficienta memoriei involuntare este dependenta in principal de gradul de corespundere dintre

informatia prezentata si interesele, dorintele, preocuparile ori temerile subiectului. #n alt factor

ce conditioneaza eficenta memoriei involuntare il reprezinta profunzimea interactiunii dintre

subiect si informatia prezentata cu cât un material este procesat mai profund, cu atât şansele ca

el să fie reţinut $involuntar% sunt mai mari( invers, dincolo de !unele noastre intenţii, de

motivaţia asumată şi de voinţa declarată, lecturarea şi repetarea superficială a unui text se

soldează adeseori cu insuccese. &intetic spun, adâncimea procesării !ate intenţionalitatea

memorării. #n exerciţiu util pentru verificarea afirmaţiei de mai sus este de a nu vă propune să

învăţaţi acest curs( faceţi în schim! analiza gramaticală a textului, împărţind fiecare frază în

propoziţii, identificând tipul fiecăreia şi raportul dintre ele $schema frazei% şi analizând sintactic

şi morfologic fiecare cuvânt.)vantajul memoriei involuntare rezida in economicitate, in sensul unor costuri energetice

foarte reduse, iar principala limita e data de imposi!ilitatea selectiei materialului ce va fi retinut.

De pildă, retinem involuntar versurile unui cantec, însă acest lucru nu ne va ajuta neaparat in

activitatea noastră profesionala.

Memoria voluntara se distinge prin faptul ca subiectul isi propune deliberat, isi asuma

actul memorarii, depune un efort voluntar in acest sens si utilizeaza anumite procedee speciale

menite a"i asigura o retentie mai trainica. ?steo forma mai organizata

si implicit mai productiva

a memoriei prin prisma faptului ca subiectul alege deliberat continuturile ce vor fi memorate.

Dintre factorii de care e dependenta memoria voluntara cei mai importanti sunt constientizarea

scopului activitatii de memorare si utilizarea unor procedee speciale cum sunt

numarul si dozarea repetitiilor(

constituirea unui plan sau schita a informatiilor(

sta!ilirea de asociatii, legaturi cu alte informatii(

integrarea informatiilor vechi in ansam!lul celor noi si invers(

Dincolo de utilitate, memoria voluntara presupune costuri ridicate in materie de consum

energetic, senzatie de efort subiectiv si oboseala.

8. *n funcţie de înţelegerea sau nu a conţinuturilor memorate distingem

memorie mecanica(



memorie logica(

Memoria mecanica presupune intiparirea informatiilor fara a intelege semnificatia

acestora, fara a avea o perspectiva inteligi!ila asupra lor. ?a se !azeaza pe asociatii de natura

fonetica $ cum suna informatiile respective % o!tinute prin simpla repetare a informatiei. Din

acest motiv ea conduce la o invatare formala, superficiala a formei,dar nu si a continuturilor

logice. Desi uneori se soldeaza cu succes, in ma%oritatea cazurilor memoria mecanica este

ineficienta, fara durabilitate. *ntipărirea mecanica dureaza mult iar cunostintele nu sunt

temeinice. Din acest punct de vedere memoria mecanica ar tre!ui com!atută. Dincolo de aceste

neajunsuri, existenţa şi utilizarea memoriei mecanice este a!solut necesară în câteva situaţii cum

sunt $i% atunci când materialul de memorat nu are o structură logică internă( de exemplu, în

retinerea denumirilor geografice, a datelor istorice, a numelor de persoane, a numerelor de

telefon etc. $ii% la copii, la care mecanismele gândirii sunt încă insificient dezvoltate pentru a

permite memorarea logică. -a un mecanism de compensare, copii dispun de o capacitate de

memorare mecanică superioară adulţilor.

Memoria logică presupune intelegerea continutului asimilat , descifrarea sensurilor,a

semnificatiei,a implicatiilor acestuia . ?a asigura o invatare autentica utiliza!ila in practica si

foarte flexibila $ presupune capacitatea de a utiliza cunostintele in contexte diferite%.

-. După durata pastrarii distingem intre memorie senzoriala(

memorie de scurta durata(

memorie de lunga durata(

Memoria senzoriala consta in retentia informationala pentru intervalul de timp necesar

parcurgerii la de catre stimularea senzoriala a drumului de la receptor la cortex" 0rezumtiv,

fiecarui analizator ii corespunde un tip distinct de memorie senzoriala, insa cele mai studiate si

implicit mai cunoscute forme ale acesteia sunt memoria senzorial vizuala $memoria iconica% si

memoria senzoriala auditiva $memoria ecoică%. Durata acestora este una foarte scurta $de ordinul

milisecundelor% şi au o capacitate in principiu nelimitată.

Memoria de scurta durată reprezinta retinerea informatiilor pentru o perioada de

ordinul secundelor $aproximativ până la E"21 de secunde%. ?a are un volum cuprins intre 3 si

elemente$ B F4" 2%. De exemplu, citesc un numar de telefon din agenda si ma duc in celalat colt al

1



camerei, unde se afla telefonul, sa"l formez. =in minte numarul pana il formez, dar daca suna

ocupat si tre!uie sa"l formez din nou nu mi"l mai pot aminti, deci tre!uie sa consult iar agenda.

Memoria de scurta durata are deci o durata limitata si volum limitat .

Memoria de lunga durata presupune retinerea informatiei pentru intervale de timp

foarte mari ajungand pana la intreaga viata. )ceasta are o durata prezumtiv nelimitata si un

volum nelimitat . Cu putem spune ca memoria umana 5se umple6. -alculatorul are o meorie

limitata,dar in cazul memoriei umane o asemenea situatie nu este cu putinta.

D. Dupa nivelul de activare a informaţiilor distingem intre

memorie de lucru(

memorie de lunga durata(

Memoria de lucru reprezinta acea parte a informatiilor stocate in sistemul cognitiv care

sunt activate temporar in scopul realizarii unei sarcini. )celeasi continuturi informationale pot

intra in campul memoriei de lucru daca sunt activate temporar, respectiv in campul memoriei de

lunga durata daca se afla in stare de su!activare temporara. &tudiile arata ca, referitor la

prelucrarea informatiei, important este nivelul de activare. Coi avem o multitudine de informatii

in memorie dar nu le folosim simultan pe toate. n acelasi timp cand vor!im despre ceva, avem

in memorie si alte informatii,dar care nu ne sunt necesare în sarcina curentă. n memoria noastra

are loc o dinamica permanenta.

?. Dupa gradul de integrare spatio-temporală a informaţiilor distingem intre memorie episodica(

memorie semantica(



Memoria episodică include informatii a caror dobandire poate fi localizata in timp si

spatiu. 0e langa informatia in sine, retinem astfel si locul 4 contextul şi momentul în care am

do!andit"o. 7 parte semnificativa din memoria noastra dispune de integrare spatio"temporara,

dar dispunem si de multe informatii pe care nu avem nici o idee de unde le stim. De exemplu,

cand am aflat prima oara ca apa e incoloraA ntegrarea spatio"temporală s"a pierdut. /or!im în

acest caz despre memoria semantică ce cuprinde informatii care, fiind utilizate in mod frecvent,

şi-au pierdut intergarea spatio-temporală. &intetic, memoria episodică include informaţii cu

caracter strict personal, episoade din existenţa individului puternic amprentate su!iectiv, iar

memoria semantică este specializată în reţinerea informaţiilor generale despre lume şi viaţă.

nitial toate informatiile intra in memoria episodica, insa in timp, prin pierderea intergrării spaţio"

temporale, acestea tind sa migreze catre memoria semantica. Distinctia dintre cele doua are şi

puternice argumente neurofiziologice cazurile de traumatisme cranio"cere!rale soldate cuamnezii arată că în general informaţiile din memoria episodică se pierd în timp ce memoria

semantică rămâne intactă.

2

memoria proces psihic

Documents