Mihai Eminescu 1

Mihai EminescuAcest articol se referă la poet. Pentru alte sensuri, vezi Eminescu (dezambiguizare).

Membru post mortem al Academiei Române

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu în 1869, la VienaNaștere 15 ianuarie 1850

Botoșani

Deces 15 iunie 1889 (39 ani)București

Profesie poet, jurnalist

Naționalitate român

Activitatea literară

Activ ca scriitor 1866–1888

Mișcare/curent literar Romantism

Subiecte condiția geniului, moartea, iubirea

Specie literară poezie, nuvelă

Operă de debut poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”

Note

modifică [1] 

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani - d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.[2] Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, și-a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria

Mihai Eminescu 2

națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie,melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigmamodernismului, prin Charles Baudelaire sau Stephane Mallarme, bunăoară. Poetul avea o bună educație filosofică,opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit laPlaton, de marile sisteme de gîndire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (dealtfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui TituMaiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pînăla urmă) și de teoriile lui Hegel.Rădăcina ideologică principală a gîndirii sale economice sau politice era conservatoare; de altfel poetul a fost ofigură marcantă a acestui partid politic, iar prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat laTimpul a reușit să-i deranjeze pe cîțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru înepocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”. Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice,parlamentare sau guvernamentale din acea epocă; în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scriadespre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță, fiind un veritabil cronicar al momentului.Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial alPartidului Conservator.[3] A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena.Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite AcademieiRomâne de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902.[4] Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalulMărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui teidin cimitirul Bellu din București. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Biografie

Data și locul nașterii

Familia

Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuși și-a trecutdata nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentelegimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută datade 14 decembrie 1849. Totuși, Titu Maiorescu, în lucrareaEminescu și poeziile lui (1889) citează cercetările în acest sens alelui N. D. Giurescu și preia concluzia acestuia privind data și loculnașterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850, în Botoșani.Această dată rezultă din mai multe surse, printre care un dosar cunote despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domnească) dinBotoșani; în acest dosar data nașterii este trecută ca „15 ghenarie1850”, iar a botezului la data de 21 în aceeași lună. Data nașteriieste confirmată de sora mai mare a poetului, Aglae Drogli, careînsă susține că locul nașterii trebuie considerat satul Ipotești.[5]

Familia Eminescu

Mihai Eminescu este al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-ofamilie de țărani români din nordul Moldovei, și al Ralucăi Eminovici,

Mihai Eminescu 3

Statuia lui Mihai Eminescu dinCernăuţi

născută Jurașcu, fiică de stolnic din Joldești. Familia cobora pe linie paternă dinTransilvania de unde emigrează în Bucovina din cauza exploatării iobăgești,obligațiilor militare și a persecuțiilor religioase.Wikipedia:Citarea_surselor Uniiautori au găsit rădăcini ale familiei Eminovici în satul Vad, din Țara Făgărașului,unde mai există și astăzi două familii Iminovici. Bunicii săi, Vasile și Ioana,trăiesc în Călineștii lui Cuparencu, nu departe de Suceava, comuna întemeiată deemigranții transilvăneni. Bunicii paterni mor din cauza epidemiei de holeră din1844, și poetul, născut mult mai târziu, nu-i cunoaște și nu-i evocă în scrierilesale. Gheorghe, primul băiat al lui Vasile, tatăl poetului, trece din Bucovina înMoldova și îndeplinește funcția de administrator de moșie. Este ridicat la rangulde căminar și își întemeiază gospodăria sa la Ipotești, în Ținutul Botoșanilor.

Primul născut dintre băieți, Șerban (n.1841), studiază medicina la Viena, seîmbolnăvește de tuberculoză și moare alienat în 1874. Niculae, născut în 1843, vacontracta o boala venerică și se va sinucide în Ipotești, în 1884. Iorgu, (n. 1844)studiază la Academia Militară din Berlin. Are o carieră de succes, dar moare în1873 din cauza unei răceli contractate în timpul unei misiuni. Ruxandra se nașteîn 1845, dar moare în copilărie. Ilie, n. 1846 a fost tovarășul de joacă al lui Mihai,descris în mai multe poeme. Moare în 1863 în urma unei epidemii de tifos. Maria,n. 1848 sau 1849 trăiește doar șapte ani și jumătate. Aglae (n. 1852, d. 1906), afost căsătorită de două ori, locuiește în Ipotești și are doi băieți, pe Ioan și peGeorge. A suferit de boala Basedow-Graves. Mihai a fost cel de-al șaptelea fiu.După el s-a născut în jur de 1854 Harieta, sora mai mică a poetului, cea care l-aîngrijit după instaurarea bolii. Matei, n. 1856, este singurul care a lăsat urmașidirecți. A studiat Politehnica la Praga și a devenit căpitan în armata română. S-aluptat cu Titu Maiorescu, încercând să împiedice publicarea operei postume.Ultimul copil, Vasile, a murit la un an și jumătate, data nașterii sau a morții nefiind cunoscute.

O posibilă explicație este că în secolul al XIX-lea speranța de viață nu depășea 40 de ani, epidemiile de tifos,tuberculoză, hepatită erau frecvente, iar pentru sifilis nu exista vreun tratament, boala fiind incurabilă până lainventarea penicilinei.

Mihai Eminescu 4

Copilăria

Clădirea National-Hauptschule din Cernăuți, unde Mihai Eminescu astudiat în perioada 1858-60. În prezent clădirea adăpostește o școală

auto. Strada Shkilna (Școlii) nr. 4.

Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casapărintească și prin împrejurimi, într-o totală libertate demișcare și de contact cu oamenii și cu natura, stareevocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu(Fiind băiet… sau O, rămâi).

Între 1858 și 1866, a urmat cu intermitențe școalaprimară National Hauptschule (Școala primarăortodoxă orientală) la Cernăuți. Frecventează aici șiclasa a IV-a în anul scolar 1859/1860. Nu cunoaștemunde face primele două clase primare, probabil într-unpension particular. Are ca învățători pe Ioan Litviniucși Ioan Zibacinschi, iar director pe Vasile Ilasievici.Cadre didactice cu experiență, învățătorii săi participăla viața culturală și întocmesc manuale școlare.Termină școala primară cu rezultate bune la învățătură.

Nu s-a simțit legat, afectiv, de învățătorii săi și nu-i evocă în scrierile sale. A urmat clasa a III-a la „NationaleHauptschule“ din Cernăuți, fiind clasificat al 15-lea între 72 de elevi. A terminat clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82de elevi, după care a făcut două clase de gimnaziu.

Clădirea Ober-Gymnasium din Cernăuți, unde poetul și-a făcutstudiile în perioada 1860-63. Tot aici a predat Aron Pumnul. În

prezent, școala generală nr. 1. Se găsește pe str. M. Eminescu, colț custr. I. Franko.

Între 1860 și 1861 a fost înscris la Ober-Gymnasium,liceu german din Cernăuți înființat în 1808, singurainstituție de învățământ liceal la acea dată în Bucovinaanexată de Imperiul habsburgic în 1775. Se impune încursul anilor prin buna organizare administrativă șimarea severitate în procesul de învățământ. Profesoriise recrutau, cu precădere, din Austria, întocmesc studiiși colaborează la publicațiile vremii. Se înființează și ocatedră de română, destul de târziu, după 1848. Esteocupată de Aron Pumnul. Cunoscut prin Lepturariuromânesc, în patru tomuri, tipărit la Viena între 1862 și1865, cea dintâi istorie a literaturii române în texte.Frecventează cursurile la Ober Gymnasium și frații săi,Șerban, Nicolae, Gheorghe și Ilie. Termină clasa I curezultate bune la învățătură. Nu are notă la română peprimul semestru și este clasificat de Miron Călinescu,erudit în istoria bisericii ortodoxe române. Elevul Eminovici Mihai a promovat clasa I, fiind clasificat al 11-lea înprimul semestru și al 23-lea în cel de-al doilea semestru. În clasa a II-a, pe care a repetat-o, l-a avut ca profesor peIon G. Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul la catedră, culegător din creație populară și autor de studii de ținutăacademică. Aron Pumnul l-a calificat, în ambele semestre, cu note maxime la română. A obținut insuficient pe unsemestru la Valentin Kermanner (la limba latină) și la Johann Haiduk, pe ambele semestre (la matematică). Maitârziu a mărturisit că îndepărtarea sa de matematică se datora metodei rele de predare.

În 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile, deși avea o situație bună la învățătură. Avea note foarte bune la toatemateriile. Ion G. Sbiera i-a dat la română calificativul vorzüglich (eminent). Plecând de vacanța Paștelui la Ipotești,nu s-a mai întors la școală.

Mihai Eminescu 5

Promoţia 1864 a gimnaziului din Cernăuţi. În medalion ar putea fi Eminescu

În 1864 elevul Eminovici Mihai asolicitat Ministerul Învățământului dinBucurești o subvenție pentrucontinuarea studiilor sau un loc debursier. A fost refuzat, „nefiind nici unloc vacant de bursier“. În 21 martie1864, prin adresa nr. 9816 cătregimnaziul din Botoșani, i s-a promis căva fi primit „negreșit la ocaziune devacanță, după ce, însă, va îndeplinicondițiunile concursului“. ElevulEminovici a plecat la Cernăuți undetrupa de teatru FannyTardini-Vladicescu dădea reprezentații. La 5 octombrie 1864, Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul dinBotoșani, apoi, peste puțin timp, a fost copist la comitetul permanent județean.

La 5 martie 1865, Eminovici a demisionat, cu rugămintea ca salariul cuvenit pe luna februarie să fie înmânat frateluisău Șerban. În 11 martie tânărul M. Eminovici a solicitat pașaport pentru trecere în Bucovina. În toamnă s-a aflat îngazdă la profesorul său, Aron Pumnul, ca îngrijitor al bibliotecii acestuia. Situația lui școlară era de „privatist“.Cunoștea însă biblioteca lui Pumnul până la ultimul tom.

Debutul în literatură

Casa din Cernăuţi a lui Aron Pumnul, unde a locuit o perioadă șiMihai Eminescu (strada Aron Pumnul nr. 19)

1866 este anul primelor manifestări literare ale luiEminescu. În 12/24 ianuarie moare profesorul de limbaromână Aron Pumnul. Elevii scot o broșură,Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști (Lăcrimioare...la mormântul prea-iubitului lor profesoriu), în careapare și poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnatăM. Eminoviciu, privatist. La 25 februarie/9 martie (stilnou) debutează în revista Familia, din Pesta, a lui IosifVulcan, cu poezia De-aș avea. Iosif Vulcan îl convingesă-și schimbe numele în Eminescu și mai târziu adoptatși de alți membri ai familiei sale. În același an îi maiapar în „Familia” alte cinci poezii.

Sufleor și copist

Din 1866 până în 1869, a pribegit pe traseul Cernăuți –Blaj – Sibiu – Giurgiu – București. De fapt, sunt ani decunoaștere prin contact direct a poporului, a limbii, aobiceiurilor și a realităților românești, un pelerinajtransilvănean al cărui autor moral a fost Aron Pumnul.„Cât de clar este, respectând documentele epocii

cernăuțene, respectând adevărul istoric atât cât există în ele, cât de cert este că drumul lui Eminescu în Transilvania,departe de a fi o «împrejurare boemă», «un imbold romantic al adolescenței», a fost - în fond - încheierea sublimă aunei lecții pentru toată viața: ideea unității naționale și a culturii române aplicată programatic și sistematic, custrategie și tactică, după toate normele și canoanele unei campanii ideologice.” (Sânziana Pop în Formula AS nr. 367)

Mihai Eminescu 6

A intenționat să-și continue studiile, dar nu și-a realizat proiectul. În iunie 1866 a părăsit Bucovina și s-a stabilit laBlaj cu intenția mărturisită de a-și reîncepe studiile. În perioada 27 - 28 august 1866, a participat la adunarea anualăa ASTREI, la Alba Iulia. În toamnă, a părăsit Blajul și a mers la Sibiu, unde a fost prezentat lui N. Densușianu. Deaici a trecut munții și a ajuns la București.În 1867 a intrat ca sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale, apoi secretar în formația lui Mihail Pascalyși, la recomandarea acestuia, sufleor și copist la Teatrul Național, unde îl cunoaște pe I. L. Caragiale. Cu aceastătrupă face turnee la Brăila, Galați, Giurgiu, Ploiești. A continuat să publice în Familia; a scris poezii, drame (Mira),fragmente de roman (Geniu pustiu), rămase în manuscris; a făcut traduceri din germană (Arta reprezentăriidramatice, de H. Th. Rötscher).Este angajat în 1868 ca sufleor în trupa lui Mihail Pascaly, care concentrase mai multe forțe teatrale: Matei Millo,Fanny Tardini-Vladicescu și actori din trupa lui Iorgu Caragiale. În timpul verii, aceasta trupă a jucat la Brașov,Sibiu, Lugoj, Timișoara, Arad și alte orașe bănățene. Iosif Vulcan l-a întâlnit cu ocazia acestui turneu și a obținut dela Eminescu poeziile La o artistă și Amorul unei marmure, publicate apoi în Familia din 18/30 august și 19septembrie/1 octombrie. Văzând aceste poezii în Familia, căminarul Gheorghe Eminovici află de soarta fiului său,rătăcitor în lume. Stabilit în București, Eminescu a făcut cunoștință cu I. L. Caragiale. Pascaly, fiind mulțumit deEminescu, l-a angajat ca sufleor a doua oară și copist al Teatrului Național. În 29 septembrie, Eminescu semneazăcontractul legal în această calitate. Obține de la Pascaly o cameră de locuit, în schimb, însă, se obligă să traducăpentru marele actor Arta reprezentării dramatice - Dezvoltată științific și în legătura ei organică de profesorul dr.Heinrich Theodor Rotscher (după ediția a II-a). Traducerea, neterminată, scrisă pe mai multe sute de pagini, se aflăprintre manuscrisele rămase. Acum începe și proiectul său de roman Geniu pustiu.

Student la Viena și Berlin

Casa din Viena în care a locuit Eminescu (Kollergasse3)

Între 1869 și 1872 este student la Viena. Urmează ca „auditorextraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază șicursuri de la alte facultăți). Activează în rândul societățiistudențești (printre altele, participă la pregătirea unei serbări și aunui Congres studențesc la Putna, cu ocazia împlinirii a 400 de anide la zidirea mănăstirii de către Ștefan cel Mare), se împrieteneștecu Ioan Slavici; o cunoaște, la Viena, pe Veronica Micle; începecolaborarea la Convorbiri literare; debutează ca publicist în ziarulAlbina, din Pesta. Apar primele semne ale "bolii".

Între 1872 și 1874 a fost student „extraordinar” la Berlin. Junimeai-a acordat o bursă cu condiția să-și ia doctoratul în filozofie. Aurmat cu regularitate două semestre, dar nu s-a prezentat laexamene.

Mihai Eminescu 7

Plăcuța de pe casa din Viena în care a locuit Eminescu(Kollergasse 3)

Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu" Iaşi

La 1 aprilie 1869, a înființat împreună cu alți tineri, cercul literarOrientul, care avea ca scop, între altele, strângerea basmelor,poeziilor populare și a documentelor privitoare la istoria șiliteratura patriei. În data de 29 iunie, se fixează comisiile demembri ale Orientului, care urmau să viziteze diferitele provincii.Eminescu era repartizat pentru Moldova. În vară se întâlneșteîntâmplător în Cișmigiu cu fratele său Iorgu, ofițer, care l-a sfătuitsă reia legăturile cu familia. Poetul a refuzat hotărât. În vară, aplecat cu trupa Pascaly în turneu la Iași și Cernăuți. Cu ocaziaultimului turneu, Eminescu se împacă cu familia, iar tatăl său i-apromis o subvenție regulată pentru a urma cursuri universitare laViena, unde se aflau mai toți colegii lui de la Cernăuți. În 2octombrie, Eminescu s-a înscris la Facultatea de Filosofie ca student extraordinar, ca simplu auditor deci, deoarecei-a lipsit bacalaureatul. Aici a făcut cunoștință cu Ioan Slavici și cu alți studenți români din Transilvania și dinBucovina. A reluat legăturile cu vechii colegi de la Cernăuți și de la Blaj. S-a înscris în cele două societăți studențeștiexistente, care apoi s-au contopit într-una singură - România jună. A început să crească numărul scrisorilor șitelegramelor către părinți pentru trimiterea banilor de întreținere.

Împreună cu o delegație de studenți, Eminescu îl vizitează de Anul Nou, 1870, pe fostul domnitor Alexandru IoanCuza, la Döbling. În semestrul de iarnă 1869-1870 Eminescu a urmat cu oarecare regularitate cursurile. Dupăaceasta, Eminescu nu s-a mai înscris până în iarna lui 1871-1872, când a urmat două semestre consecutive. Înschimb, setea lui de lectură era nepotolită. Frecventa, cu mult interes, biblioteca Universității. Îl preocupau și uneleprobleme cu care avea să iasă în publicistică.Sosit incognito la Viena, Iacob Negruzzi îi comunică lui Eminescu impresia puternică provocată de poet în sânulsocietății Junimea din Iași, prin poeziile publicate de acesta în Convorbiri literare. Îi propune ca după terminareastudiilor să se stabilească la Iași.

Mihai Eminescu 8

La 6 august 1871, i se adresează din Ipotești lui Titu Maiorescu, dându-i oarecare relații privitoare la organizareaserbării. Printre tinerii de talent, participanți activi la serbare, s-au remarcat pictorul Epaminonda Bucevski șicompozitorul Ciprian Porumbescu.În toamna anului 1871, din cauza unor curente contradictorii în sânul societății România jună, Eminescudemisionează împreună cu Slavici din comitetul de conducere. Amândoi sunt acuzați că sunt atașați ideilor Junimiidin Iași. În studiul său despre Direcția nouă, Titu Maiorescu evidențiază meritele de poet, „poet în toată putereacuvântului“, ale lui Eminescu, citându-l imediat după Alecsandri. Studiul se tipărește cu începere din acest an înConvorbiri literare. La 16 decembrie 1871, într-o scrisoare către Șerban, care se afla în țară, i-a scris necăjit că duceo mare lipsă de bani, având datorii pentru chirie, apoi „la birt, la cafenea, în fine, pretutindenea“. Din această cauză,intenționează să se mute la o altă universitate, în provincie.1872 este anul probabil al întâlnirii cu Veronica Micle, la Viena. În data de 10 februarie a aceluiași an, într-oscrisoare către părinți, se plânge că a fost bolnav, din care cauză se află într-o stare sufletească foarte rea, agravată șide știrile triste primite de acasă. În 18 martie, a ajuns să constate că „anul acesta e într-adevăr un an nefast“ din cauzabolii și a lipsurilor de tot felul, iar în 8 aprilie a cerut bani pentru a se înscrie în semestrul al II-lea. Se plânge și delipsa unui pardesiu.

Mihai Eminescu în prima jumătate a anilor 1870

În aceste împrejurări a părăsit Viena și s-a întors în țară. În 18decembrie s-a înscris la Universitatea din Berlin, ajuns aici cuajutorul unei subvenții lunare de 10 galbeni, din partea Junimii. Dedata aceasta Eminescu era înmatriculat ca student, pe baza unuicertificat de absolvire de la liceul din Botoșani. Cursurile la care seînscrisese, sau pe care și le notase să le urmeze, erau foarte variate:din domeniul filozofiei, istoriei, economiei și dreptului.

În 26 iulie 1873 i s-a eliberat certificatul dorit. Rosetti i-a înlesnitînsă rămânerea mai departe la Berlin, prin mărirea salariului. În 8decembrie s-a reînscris la Universitate pentru semestrul de iarnă.

În perioada 17/29 ianuarie - 7 mai 1874, a avut loc o bogatăcorespondență între Maiorescu și Eminescu, în care i se propuneapoetului să-și obțină de urgență doctoratul în filosofie pentru a finumit profesor la Universitatea din Iași. Ministrul Învățământuluii-a trimis la Berlin suma de 100 galbeni pentru depunereadoctoratului. În timpul verii i s-a dat sarcina de a cerceta oficial,pentru statul român, documentele din Königsberg. Toamna apetrecut-o în tovărășia lui Ioan Slavici, găzduit la Samson Bodnărescu.

Poetul a început să sufere de o inflamație a încheieturii piciorului. În 1 septembrie a fost numit în postul de directoral Bibliotecii Centrale din Iași. Pe lângă sarcinile de la bibliotecă, Eminescu a predat acum lecții de logică laInstitutul academic în locul lui Xenopol. În 19 septembrie, printr-o scrisoare adresată secretarului agențieidiplomatice din Berlin, a motivat de ce a abandonat această sarcină și de ce a luat drumul către țară. În 7 octombrie,Maiorescu a luat cunoștință prin Al. Lambrior că Eminescu nu poate pleca așa curând în străinătate ca să facădoctoratul, fiind oprit de întâmplări grave în familie: două surori se îmbolnăviseră de tifos la băi în Boemia. În 10octombrie, Șerban, fratele poetului, care dăduse semne de o alienație mintală, s-a internat în spital prin intervențiaagenției române din Berlin.S-a întors în noiembrie 1874 la Berlin pentru examene, iar în 8 noiembrie a promis că va veni într-o joi la serataliterară de la Veronica Micle, pentru a citi o poezie cu subiect luat din folclor. În 28 noiembrie, agenția din Berlin aanunțat moartea lui Șerban, fratele poetului.

Mihai Eminescu 9

Reîntoarcerea în țară. Rătăciri

Timbru poştal românesc din 1958

În prima parte a anului 1875 a pus ordine în bibliotecă și a propusîmbogățirea ei cu manuscrise și cărți vechi românești. Tot în acestan a început traducerea din germană a unei gramatici paleoslave.L-a introdus pe Ion Creangă în societatea Junimea. Rămas fărăserviciu, Eminescu a primit postul de corector și redactor al părțiineoficiale la ziarul local Curierul de lași, unde numeroase rubriciredactate de el au fost publicate fără semnătură. A frecventat curegularitate ședințele Junimii. De multe ori l-a vizitat pe Creangăîn bojdeuca sa. A făcut un drum la București, unde, prinMaiorescu, s-a împrietenit cu Mite Kremnitz, Veronica Micle arămas, însă, idolul său.

În 6 martie, într-un raport adresat lui Maiorescu, ministrulÎnvățământului, a înaintat o listă bogată de tipărituri și manuscrisevechi pentru achiziționare, iar în 14 martie, în cadrul prelegerilorpublice ale Junimii a rostit conferința pe care a tipărit-o înConvorbiri literare din 1 august sub titlul Influența austriacăasupra românilor din principate.

Timbru poştal din Republica Moldova din 1996

În 26 mai a înaintat Ministerului un raport elogios asupra unei cărțididactice alcătuită de Ion Creangă și alții. În 3 iunie,schimbându-se guvernul, Eminescu a fost pus în disponibilitateprin decretul domnesc nr. 1013. În 15 iunie a primit scrisoarea luiMaiorescu prin care i s-a propus funcția de revizor școlar pentrudistrictele Iași și Vaslui. În 22 iunie, prin raportul său cătreMinisterul Învățământului, D. Petrino a cerut ca Eminescu, fostbibliotecar, să fie urmărit pentru obiecte și cărți „sustrase“.Ministerul a înaintat raportul Parchetului din Iași.

În 1 iulie a fost invitat să-și ia în primire noul post de revizor, iarîn ziua următoare a predat biblioteca lui D. Petrino, autorulbroșurii criticate de Eminescu prin articolul său O scriere critică.

Tot în această vreme a fost înlocuit și la școală, din cauza grevei declarate de elevii unor clase. În 10 august aînaintat Ministerului un raport asupra constatărilor făcute cu ocazia conferințelor cu învățătorii din județul Iași. Aremarcat pe institutorul Ion Creangă de la Școala nr. 2 din Păcurari, Iași. În 15 august s-a stins din viată la Ipotești,mama poetului, Raluca Eminovici.

În 5 septembrie a trimis un raport cu propuneri de reorganizare a școlilor din județul Vaslui, iar în 17 decembrie,judecătorul de instrucție în cazul raportului înaintat la Parchet de către D. Petrino, a declarat că „nu este loc deurmare“. În 20 septembrie 1877, i-a comunicat lui Slavici că se simte din ce în ce mai singur, iar în 12 octombrie aprecizat, către același, că Iașii i-au devenit „nesuferiți“. În a doua jumătate a lunii octombrie, fiind invitat să intre înredacția ziarului Timpul, Eminescu a părăsit Iașii și a venit la București, unde s-a dedicat gazetăriei.În 6 august 1879, a murit Ștefan Micle. Văduva lui Micle a venit la București și l-a rugat să intervină pentruurgentarea pensiei sale. Împreună au făcut planuri de căsătorie nerealizabile.Într-o scrisoare din 1880 către Henrieta, sora sa, s-a plâns că are mult de lucru și că este bolnav trupește, dar mai mult sufletește. Din partea familiei a primit numai imputări, în special adresate de tatăl său. Nu a avut nici timp, nici

Mihai Eminescu 10

dispoziție să-l felicite măcar pe Matei, care-i trimisese invitație de nuntă. Nu a publicat decât o poezie. Negruzzi îiscrie imputându-i că nu-i mai trimite nici o colaborare. A renunțat la căsătoria proiectată cu Veronica Micle.S-a reîntors în țară, trăind la Iași între 1874-1877. A fost director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizorșcolar pentru județele Iași și Vaslui, redactor la ziarul Curierul de Iași. A continuat să publice în Convorbiri literare.A devenit bun prieten cu Ion Creangă, pe care l-a determinat să scrie și l-a introdus la Junimea. Situația lui materialăera nesigură; a avut necazuri în familie (i-au murit mai mulți frați, i-a murit și mama). S-a îndrăgostit de VeronicaMicle.În 1877 s-a mutat la București, unde până în 1883 a fost redactor, apoi redactor-șef (în 1880) la ziarul Timpul. Adesfășurat o activitate publicistică excepțională, care i-a ruinat însă sănătatea. Acum a scris marile lui poeme (seriaScrisorile, Luceafărul, etc.).

Boala

Poesii - 1884

Nu a publicat nici o poezie în tot timpul anului 1882. În schimb acitit în mai multe rânduri „Luceafărul” pe care Mite Kremnitz l-atradus în germană, în ședințele Junimii de la Titu Maiorescu. Estesemnalat adeseori în casă la Maiorescu. În 1 ianuarie, la gazetă,Eminescu este flancat de un director și un comitet redacțional careurmau să-i tempereze avântul său polemic. Reorganizarea redacțieieste însă inoperantă, fiindcă poetul continuă să scrie în stilul săupropriu. În 13 septembrie, în absența poetului, probabil, se citesc„iarăși vecinic frumoasele poezii de Eminescu” în casa luiMaiorescu.

În luna ianuarie a anului 1883, Eminescu este internat pentru ovreme în spital. În lipsa lui se citește la Maiorescu, în douărânduri, „Luceafărul” în limba germană. La București, în 23 iunie,pe o căldură înăbușitoare, Eminescu a dat semne de depresie, iar la28 iunie, "boala" a izbucnit din plin. În aceeași zi a fost internat însanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul de psihozămaniaco-depresivă, nicidecum ceva incurabil.

Maiorescu a fost vizitat în 12 august de Gheorghe Eminovici și defratele poetului (locotenentul), care au cerut relații asuprabolnavului. Fondurile strânse din vânzarea biletelor, în valoare de2,000 lei, au fost adăugate contribuției amicilor pentru plecarea luiEminescu. Eminescu a fost trimis la Viena în 20 octombrie și internat în sanatoriul de la Ober-Dobling, fiind însoțitpe drum de un vechi prieten, Alexandru Chibici Revneanu.

În 1 ianuarie 1884 Eminescu a fost vizitat de Maiorescu și de vărul acestuia, C. Popazu, din Viena, care aveausarcina să-l vadă cât mai des la sanatoriu. În 8 ianuarie a murit la Ipotești, Gheorghe Eminovici, tatăl poetului. În 12ianuarie Eminescu i-a scris lui Chibici că dorește să se întoarcă în țară, iar în 4 februarie i-a scris lui Maiorescu,exprimându-i aceeași dorință. Doctorul Obersteiner a recomandat la 10 februarie ca pacientul să facă o călătorie prinItalia. În 26 februarie Eminescu a plecat în călătoria recomandată, însoțit de Chibici.În 7 martie la Ipotești, Neculai Eminovici (Nicu) s-a sinucis prin împușcare. Eminescu a sosit la București în 27martie, primit la gară de mai mulți amici. A plecat în 7 aprilie la Iași, cu același însoțitor. În 24 septembrie a fostnumit în postul de sub-bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iași. În 25 octombrie a fost prezent la banchetul anual alJunimii, iar în noiembrie a fost internat în spitalul Sf. Spiridon. În luna decembrie a primit vizita lui Vlahuță, care l-agasit in deplinatate putere creatoare, si chiar binedispus.

Mihai Eminescu 11

În perioada iulie - august 1885 a urmat o cură la Liman, lângă Odessa, de unde a scris cerând bani pentru platataxelor. La începutul lunii septembrie încă nu venise la Iași. Editura Socec i-a dat 500 lei în contul volumului depoezii.În anul 1886 a fost menținut în serviciul bibliotecii, unde a îndeplinit roluri șterse: a scris statele de plată, adreselepentru înaintarea lor, diverse circulare pentru restituirea cărților împrumutate și pentru convocarea comisieibibliotecii. În 15 martie, Albumul literar al societății studenților universitari Unirea i-a publicat poezia Numă-nțelegi. A fost înlocuit în 9 noiembrie din postul de la bibliotecă și, în urma unui consult medical, este transportatla ospiciul de la Mânăstirea Neamț.În primăvara lui 1887, Eminescu a plecat la Botoșani, la sora sa Henrieta, și a fost internat în spitalul local SfântulSpiridon. În timpul acesta, la Iași s-au organizat comitete de ajutorare, care au lansat liste de subscripție publicăpentru întreținerea și îngrijirea poetului. În 13 iulie a mers la Iași pentru un consult medical. Aceștia au recomandattrimiterea pacientului la Viena și Hall, iar în 15 iulie Eminescu a plecat înspre destinațiile recomandate, însoțit dedoctorandul Grigore Focșa. În 1 septembrie s-a întors de la Hall la Botoșani, unde a stat sub îngrijirea doctoruluiIszak și a sorei sale, Henrieta. Trupa de teatru a fraților Vlădicescu, cunoscuți poetului, a dat în luna decembrie laBotoșani, un spectacol în beneficiul bolnavului.

Mormântul lui Mihai Eminescu

Eminescu a dorit în 1888 să-și termine unele lucrări de care și-aamintit că le-a lăsat în manuscris. I-a amintit Henrietei degramatica limbii sanscrite, rămasă în manuscris la BibliotecaCentrală din Iași. Prin scrisoare recomandată i-a cerut luiMaiorescu să-i trimită biblioteca și manuscrisele rămase laBucurești. Criticul însă nu a dat niciun răspuns acestei scrisori.Iacob Negruzzi a depus pe biroul Camera Deputaților o petiție dinpartea unui număr de cetățeni din toate părțile țării, pentru unproiect de lege prin care să se acorde poetului, de către stat, opensie viageră. Propunerea a fost susținută și de MihailKogălniceanu. Camera a votat un ajutor lunar de 250 lei. VeronicaMicle a venit la Botoșani și l-a determinat pe Eminescu să se mutedefinitiv la București. În 15 aprilie, poetul s-a stabilit definitiv la București. Aici a avut un modest început deactivitate literară. În 23 noiembrie proiectul de lege a trecut la Senat, unde a fost susținut de Nicolae Gane caraportor. Legea s-a votat abia în luna aprilie a anului următor.

Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriulCaritas. Medicul Zaharia Petrescu, împreună cu dr. Alexandru Șuțu, l-a examinat pe Mihai Eminescu, la 20 martie1889. Concluzia raportului medical a fost următoarea: “dl. Mihail Eminescu este atins de alienație mintală în formăde demență, stare care reclamă șederea sa într-un institut”. [6] În 13 aprilie s-a instituit o curatelă pentru asistențajudiciară a bolnavului.

Moartea și serviciul funerarMoartea lui Eminescu s-a produs pe data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, după ce la începutul anului boala sa devenise tot mai violentă, în casa de sănătate a doctorului Șuțu din strada Plantelor, București. Ziarul Românul anunța ziua următoare la știri: Eminescu nu mai este. Corpul poetului a fost expus publicului în biserica sf. Gheorghe, pe un catafalc simplu, împodobit cu cetină de brad. Un cor dirijat de muzicianul C.Bărcănescu a interpretat litania "Mai am un singur dor". După slujba ortodoxă și discursul lui Grigore Ventura, carul funebru, la care fuseseră înhămați doar doi cai, s-a îndreptat spre Universitate, unde D.Laurian rostește al doilea discurs funebru. Apoi cortegiul, la care se adaugă diverși trecători o pornește pe Calea Victoriei, Calea Rahovei și se îndreaptă spre cimitirul Șerban Vodă, denumit azi Bellu. Patru elevi ai Școala normală de institutori din București au purtat pe umeri sicriul pînă la mormînt, unde a fost îngropat sub "teiul sfînt" din cimitirul Bellu cum scria chiar Caragiale în

Mihai Eminescu 12

necrologul său, În Nirvana.Despre moartea poetului, G. Călinescu a scris:„Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet, pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământulromânesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer îndepărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăriaparfumurilor sale.[7]”

Tudor Vianu a spus: "fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci"Există teorii conspiraționiste care afirmă că ar fi murit ucis. [8]

Profilul psihologic

Bustul lui Mihai Eminescu din Constanţa

Bustul lui Mihai Eminescu in Vevey, Elveţia

Cea mai realistă analiză psihologică a lui Eminescu i-o datorăm luiI.L. Caragiale care după moartea poetului a publicat trei scurtearticole pe această temă: În Nirvana, Ironie și Două note. Dupăpărerea lui Caragiale trăsătura cea mai caracteristică a luiEminescu era faptul că „avea un temperament de o excesivăneegalitate”[9]. Viața lui Eminescu a fost o continuă oscilare întreatitudini introvertite și extravertite.[10]

„Așa l-am cunoscut atuncea, așa a rămas până în cele din urmămomente bune: vesel și trist; comunicativ și ursuz; blând și aspru;mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate; aci de oabstinență de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieții; fugind deoameni și căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fatănervoasă. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericităpentru om!”

Criticul Titu Maiorescu, cel care l-a sprijinit moral și material peparcursul întregii vieți dar mai ales după tragicul moment aldeclanșării bolii sale, s-a ocupat de poezia sa în două dintrearticolele sale, Direcția nouă în poezia și prozaromânească(1872), în care va analiza doar cîteva poezii publicateîn revista Convorbiri literare pînă în momentul tipăririi articolului,este vorba despre Venere și Madonă, Mortua Est, și Epigonii și vareveni ulterior după moartea poetului asupra întregului set depoezii publicate antum în studiul Eminescu și poeziile sale,publicat la scurtă vreme după moartea sa prematură. Dar poatedocumentul cel mai uman, cel mai cald este scrisoarea pe care i-otrimite în perioada în care poetul se îngrijea de sănătate, înstrăinătate, într-un sanatoriu din Viena, asigurîndu-l că volumulsău de Poesii, editat de Socec în ediție princeps în 1883, se bucurăde o bună recepție, fiind citit atît de locuitorii mahalaleiTirchileștilor cît și de doamnele de la Curtea Reginei CarmenSylva, o altă admiratoare declarată a poetului, cea care a intervenitpe lîngă regele Carol I pentru a-i fi acordată distincția "Benemerenti", refuzată totuși de poet din motive politice. În portretul pe

Mihai Eminescu 13

care i l-a făcut poetului în studiul Eminescu și poeziile sale(1889), Titu Maiorescu accentuează trăsăturile introvertiteale lui Eminescu, care de altfel erau dominante. Maiorescu a promovat imaginea unui visător rupt de realitate, carenu suferea din cauza condițiilor materiale în care trăia, indiferent la ironiile și laudele semenilor, caracteristica luiprincipală fiind „seninătatea abstractă”[11].„Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o așa covârșitoare inteligență, ajutată de omemorie căreia nimic din cele ce-și întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici chiar în perioadele bolnave declarate), încâtlumea în care trăia el după firea lui și fără nici o silă era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce și le însușise și leavea pururea la îndemână. În aceeași proporție tot ce era caz individual, întâmplare externă, convenție socială, avere sauneavere, rang sau nivelare obștească și chiar soarta externă a persoanei sale ca persoană îi era indiferentă.”

În realitate, așa cum se poate constata din poeziile sau scrisorile sale, și așa cum își amintește Caragiale, Eminescuera de multe ori sub influența unor impulsuri inconștiente nestăpânite. Viața lui Eminescu a fost o suprapunere decicluri de diferite lungimi formate din avânturi alimentate de visuri și crize datorate impactului cu realitatea.Ciclurile puteau dura de la câteva ore sau zile, până la săptămâni sau luni, în funcție de importanța întâmplărilor, sauputeau fi chiar de mai lungă durată când erau legate de evenimentele care i-au marcat viața în mod semnificativ, calegătura cu Veronica, activitatea politică din timpul studenției, participarea la întâlnirile Junimii sau ziaristica de laTimpul. Dăm ca exemplu caracteristic acestor crize felul în care descrie el însuși accesele sale de gelozie.[12]

„Tu trebuie să știi, Veronică, că pe cât te iubesc, tot așa – uneori – te urăsc; te urăsc fără cauză, fără cuvânt, numaipentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău nu are prețul ce i-l dau eu și nebunesc la ideea că te-arputea atinge altul, când trupul tău e al meu exclusiv și fără împărtășire. Te urăsc uneori pentru că te știu stăpână pe toatefarmecele cu care m-ai nebunit, te urăsc presupunând că ai putea dărui din ceea ce e averea mea, singura mea avere.Fericit pe deplin nu aș fi cu tine, decât departe de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui și liniștit nu aș fi decâtînchizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea.”

Ioan Slavici, un alt mare scriitor junimist, descoperit tot de Mihai Eminescu la Viena, a evocat în cîteva texte cucaracter memorialistic atît amintirile din perioada prieteniei lor vieneze, cît și sărbătoarea consacrată serbării de laPutna, organizată la propunerea societății "României june", din care cei doi au făcut parte în epoca studiilor lor laUniversitatea din Viena.

Cultura sa filosofică. Izvoarele operei eminescieneReceptiv la marile romantisme europene de secol XVIII și XIX, cunoscute în literatura de specialitate sub numele High Romanticism, Romantism înalt, poetul și-a asimilat viziunile poetice occidentale, unii critici observînd malițios cum că creația sa ar aparține unui Romantism relativ întârziat, poetul fiind ușor desincronizat față de Occident, care străbătea în acei ani tranziția către Modernism. În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, mai ales în fragmentele unor piese de teatru, neterminate, unde-l avea drept model principal pe William Shakespeare, numit într-o poezie postumă, Cărțile, "prieten drag al sufletului meu", nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură, etc., poezia europeană descoperea paradigma Modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stephane Mallarme, bunăoară. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică a fost influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon și de marile sisteme de gîndire ale Romantismului, în special de tratatul lui Arthur Schopenhauer, Lumea ca voință și reprezentare, de idealismul lui Fichte și Schelling sau de categoriile din tratatele lui Immanuel Kant, de altfel a lucrat o vreme la traducerea tratatului său Critica rațiunii pure, iar la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pînă la urmă, sau de ideile lui Hegel. Pentru acest înalt conținut filosofic al operei sale Constantin Noica, un cunoscut eseist și filosof român din perioada interbelică și apoi postbelică l-a denumit pe bună dreptate omul deplin al culturii române. Pe plan poetic sau în opera sa în proză Mihai Eminescu era influențat de mari creatori romantici germani, de Novalis, de la care a preluat motivul "florii albastre", de Goethe sau Lenau și de alți

Mihai Eminescu 14

mari prozatori germani, de E.T.A.Hoffmann, Jean Paul, etc. Eminescu era interesat și de filosofia indiană, citiseRig-Veda în traducerea germană, iar cosmogonia din incipitul Scrisorii I a fost preluată din acest vechi text indian, șii-a recomandat amicului său Ioan Slavici, Analectele lui Confucius. Mai multe fragmente din cursurile de istoriafilosofiei audiate la Berlin scrise în limba germană s-au păstrat în caietele rămase de la poet și sunt studiate despecialiștii în opera sa, denumiți în mod generic eminescologi. La Universitatea din Berlin a audiat cursuri deeconomie politică, filosofie, drept, egiptologie, medicină legală, etc. A fost influențat de teoria metempsihozei saureîncarnării, care a stat la rădăcina prozei sale neterminate Avatarii faraonului Tla, și de Cartea Morților dinmitologia egipteană, cunoștea și utiliza figuri mitologice din mai multe culturi sau religii, din Zoroastrism, Budism,Catolicism sau Ortodoxism. În peregrinările sale a adunat o însemnată bibliotecă de cărți vechi, în alfabet chirilic, decărți populare, cu care dorea să alcătuiască o chrestomație a culturii nostre străvechi, după moartea sa ele au intrat înarhiva Academiei Române și au fost utlizate de C.Chițimia sau de Moses Gaster. Creația populară a constituit unizvor foarte important al poeticii sale, Eminescu a scris multe poeme în metrica poeziei populare, a cules cîntece depetrecere sau basme, cărora le-a adăugat numeroase simboluri onirice sau fantastice. Luceafărul, poemul său cel maicunoscut, o quintesență a temelor și motivelor eminesciene, a fost inspirat de o creație folclorică, de basmul popular"Fata în grădina de aur", publicat de Richard Kunisch, un călător prin Țările Române, mai exact prin Oltenia, carereprodusese mai multe asemenea creații într-o carte de-a sa de călătorie, editată în limba germană în 1861.

Eminescu la Junimea din IașiEminescu a fost un membru foarte activ al societății politico-literară Junimea, unde fusese invitat de criticul și omulpolitic Titu Maiorescu, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.[13] A publicat primulsău poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25ianuarie 1902.[14]

Activitatea de jurnalist politicActivitatea de ziarist a lui Eminescu a început în vara anului 1876, nevoit să o practice din cauza schimbărilorprilejuite de căderea guvernului conservator. Până atunci el fusese revizor școlar în județele Iași și Vaslui, funcțieobținută cu sprijinul ministrului conservator al învățământului, Titu Maiorescu. Imediat după preluarea conduceriiministerului de către liberalul Chițu, Eminescu a fost demis din funcția de revizor școlar și a lucrat ca redactor laCurierul de Iași, publicație aflată atunci în proprietatea unui grup de junimiști. La inițiativa lui Maiorescu și Slavici,Eminescu a fost angajat în octombrie 1877 ca redactor la cotidianul Timpul, organul oficial al conservatorilor, unde arămas în următorii șase ani.Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări, Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecaredin care să-și câștige pur și simplu existența. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititoriloreducație politică, așa cum își propusese.„Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi în România și dintr-o parte șidintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata și deplina înțelegere a instituțiilor noastre de azi ne trebuie ogenerațiune ce-avem de-a o crește de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilorce vor din adâncul lor binele țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni. Nu caut adepți laideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul meu ține ca la el însuși.[15]”

Pentru Eminescu legea supremă în politică era conservarea naționalității și întărirea statului național:„ … toate dispozițiile câte ating viața juridică și economică a nației trebuie să rezulte înainte de toate din suprema lege aconservării naționalității și a țării, cu orice mijloc și pe orice cale, chiar dacă și mijlocul și calea n-ar fi conforme cucivilizația și umanitarismul care azi formează masca și pretextul sub care apusul se luptă cu toate civilizațiile rămaseîndărăt sau eterogene.” [16]”

Mihai Eminescu 15

De aceea o politică eficientă putea fi realizată numai ținând seamă „de calitățile și defectele rasei noastre, depredispozițiile ei psihologice”. Prin atitudinea sa, Eminescu nu dorea să constrângă cetățenii de altă etnie să devinăromâni sau să-i excludă din viața publică. Ceea ce își dorea era ca interesul național să fie dominant, nu exclusiv.„Dar ceea ce credem, întemeiați pe vorbele bătrânului Matei Basarab e că țara este, în linia întâia, elemental naționalși că e scris în cartea veacurilor ca acest element să determine soarta și caracterul acestui stat.” [17]

Publicistica lui Eminescu acoperă perioada Războiului de Independență, a proclamării independenței, a satisfaceriicondițiilor impuse de Congresul de la Berlin pentru recunoașterea independenței și proclamarea regatului. Pe lângăaceste mari evenimente politice și sociale el s-a ocupat în articolele sale de toate problemele societății românești dinacea vreme: răscumpărarea căilor ferate, noua constituție și legea electorală, bugetul, înființarea Băncii Naționale,dările, inamovibilitatea magistraților, politica externă, etc. Majoritatea articolelor scrise de Eminescu fac partedintr-o polemică continuă dusă cu ziarele liberale și în principal cu Românul condus de C.A. Rosetti, liberaliiaflându-se atunci la guvernare.

Receptarea operei eminescieneOpera poetică eminesciană a fost divizată de destinul poetului în două secțiuni, prima, cea antumă a fost publicată întimpul vieții poetului de Titu Maiorescu la editura Socec, cu puțin timp înainte ca mintea acestuia să se întunece în1880. Cea mai mare parte a creației sale a rămas în manuscris, predate de Titu Maiorescu Bibliotecii AcademieiRomâne, unde au fost folosite inițial de Perpesscius pentru ediția critică, inițiată în 1939 la Editura FundațiilorRegale Regele Carol al II-lea, și finalizată abia în anul 2000. Manuscrisele au rămas multă vreme nefolosite, criticiiau considerat că ele conțin bruioane sau simple schițe ale operelor neterminate, din acest motiv Titu Maiorescu nicinu și-a pus problema posibilei lor editări. Criticul literar care le-a pus într-o lumină cu totul specială a fost GeorgeCălinescu, cel care își va susține doctoratul în literatură pornind de la nuvela postumă Avatarii faraonului Tla și careva recompune imaginea întregii opere în magistrala sa monografie Opera lui Mihai Eminescu, un studiu în patruvolume, editat inițial la Editura Fundațiilor Regale Regele Carol al II-lea pentru Literatură și Artă, în perioada1934-1936.După schimbarea de regim politic din 1947 poezia lui Mihai Eminescu a fost grav cenzurată, în manualele școlare aupătruns doar cîteva texte, printre ele poezia "Împărat și proletar", iar poezia lui a fost redusă la o suprafață foartemică și înlocuită de poetica poeziei proletcultiste, specifică acelei epoci de tristă amintire. Exegeza eminesciană arevenit la nivelul ei abia după 1965 prin cîteva momente semnificative, trebuind menționate în acest context studiileunor eminescologi ca Ion Negoițescu, Rosa del Conte, Ioana Em.Petrescu, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Petru Creția,Ilina Gregori care s-au adăugat canonului eminescologiei interbelice, la care și-au adus contribuția mari critici saustilisticieni literari cum ar fi Tudor Vianu, Perpessicius, Dumitru Caracostea, etc.Un moment semnificativ al contestării poetului de către un grup de critici literari consacrați, din care făceau parteNicolae Manolescu, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu, un politolog - profesorul de științe politice CristianPreda, dar și de un număr de tineri scriitori, și anume de cel care coordonase numărul, redactorul CezarPaul-Bădescu, Răzvan Rădulescu, T.O.Bobe, studentul Marius Chivu, l-a constituit numarul 265 din 1998 al revistei"Dilema", care a stîrnit o reacție foarte puternică a lumii culturale românești dar și a jurnaliștilor de la diversepublicații, toate aceste reacții fiind adunate de Cezar Paul-Bădescu într-o antologie intitulată "Cazul Eminescu".Acesta a selectat numai reacțiile emoționale și a trecut cu vederea pe cele avizate care veneau din partea unoreminescologi ca Ilina Gregori, Eugen Simion, Ștefan Cazimir etc. Multe din aceste reacții au aparținut simplilorcititori, iar la aceasta s-au adăugat reacțiilor semi-oficiale sau oficiale, venite din partea unor reprezentanți ai unorpartide politice naționaliste, cum ar fi Partidul România Mare, sau a unor personalități culturale din RepublicaMoldova, unde Mihai Eminescu se bucură de un cult foarte special."În universul operei, proza se arată ca o densă complementaritate de idei și imagini a poeziei, pe care, în numeroase feluri, o duce mai departe și o explică. Ne întrebăm adesea cum s-ar înțelege structura roului titanic ori demonic din poezia eminesciană dacă n-ar interveni paginile cu motivări ample și coerente adânc din Geniu pustiu ori Sărmanul

Mihai Eminescu 16

Dionis? Sau cum s-ar pătrunde în lupta eroului cu categoriile de spațiu și timp fără elucidările filosofice dinSărmanul Dionis? Trecerile de la o ipostază filosofică la alta, modificările în concepția despre lume și erou apoetului, raportul dintre gândul filosofic și ideea mito-poetică sau imagine se limpezesc numai luminate de proză,care oferă adesea și valori estetice de mâna întâi." (Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Eminescu–cultură și creație)"Eminescu este un povestitor fantastic căruia i se impune nu observarea realității, ci recompunerea ei vizionară, greade semnificații adânci. Nimeni înaintea lui Eminescu și nimeni după el n-a reușit mai bine în acea pictură fantastică arealității care amintește de arta unui William Blake." (Tudor Vianu)

Opere antume

Opera Anul apariției Observații

Din 1870

Venere și Madonă 15 aprilie 1870, „Convorbiri literare“

Mortua est! 1 martie 1871, „Convorbiri literare“

Noaptea... 15 iunie 1871, „Convorbiri literare“

Floare albastră 1 aprilie 1873, „Convorbiri literare“

Melancolie 1 septembrie 1876, „Convorbiri literare“

Crăiasa din povești 1 septembrie 1876, „Convorbiri literare“

Lacul 1 septembrie 1876, „Convorbiri literare“

Dorința 1 septembrie 1876, „Convorbiri literare“

Povestea codrului martie 1878, „Convorbiri literare“

Singurătate martie 1878, „Convorbiri literare“

Departe sunt de tine... martie 1878, „Convorbiri literare“ A apărut fără titlu

Pajul Cupidon 1 februarie 1879, „Convorbiri literare“

O, rămâi 1 februarie 1879, „Convorbiri literare“

De câte ori, iubito... septembrie 1879, „Convorbiri literare“

Atât de fragedă... septembrie 1879, „Convorbiri literare“.

Afară-i toamnă... octombrie 1879, „Convorbiri literare“

Sunt ani la mijloc... octombrie 1879, „Convorbiri literare“

Când însuși glasul... octombrie 1879, „Convorbiri literare“

Freamăt de codru octombrie 1879, „Convorbiri literare“

Revedere octombrie 1879, „Convorbiri literare“

Despărțire octombrie 1879, „Convorbiri literare“

Din 1880

O, mamă... 1 aprilie 1880, „Convorbiri literare“

Scrisoarea I 1 februarie 1881, „Convorbiri literare“

Scrisoarea II 1 aprilie 1881, „Convorbiri literare“

Scrisoarea III 1 mai 1881, „Convorbiri literare“

Scrisoarea IV 1 septembrie 1881, „Convorbiri literare“

Luceafărul aprilie 1883, „Almanahul Societății Academice România jună“

S-a dus amorul... 24 aprilie/6 mai 1883, „Familia“ Nr. 18

Mihai Eminescu 17

Când amintirile... 15/25 mai 1883, „Familia“ Nr. 20

Adio 5/17 iunie 1883, „Familia“ Nr. 33

Doină 1 iulie 1883, „Convorbiri literare“

Pe lângă plopii fără soț... 28 august/9 septembrie 1883, „Familia“ Nr. 35

Și dacă... 13/25 noiembrie 1883, „Familia“ Nr. 46

Criticilor mei 1883/84 Poeziile au fost scrise începând cu anul 1876.

Mai am un singur dor 1883/84,

Somnoroase păsărele... 1883/84,

Veneția 1883/84,

Iubind în taină... 1883/84,

Trecut-au anii... 1883/84,

Din Noaptea... 12/24 februarie 1884, „Familia“ Nr. 7

Sara pe deal 1 iulie 1885, „Convorbiri literare“

Scrisoarea V - Dalila 1 ianuarie 1886, „Epoca“

Nu mă înțelegi 15 martie 1886, „Album literar“ al Asociației studențești Unirea

La steaua 25 octombrie 1886, „România liberă“

De ce nu-mi vii februarie 1887, „Convorbiri literare“

Kamadeva 1 iulie 1887, „Convorbiri literare“

Oricâte stele... 1 februarie 1890, „Convorbiri literare“

Albumul iulie 1892, „Convorbiri literare“

Mihai Eminescu în conștiința publică

În muzicăVezi și: Listă de compoziții pe versurile lui Mihai Eminescu

Teatru și filmGeniu sublim (Eminescu), scenariu de film, scris în 1966 de scriitorul Cristian Petru Bălan și achiziționat oficial deCentrul Cinematografic București, secția scenarii film, în 1967. După emigrarea autorului în America, scenariul afost publicat în 1996, la editura Western Publishing din Chicago, câteva exemplare existând și în România(Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Centrală Universitară din București ș.a.).În anul 1986, revenit în RSS Moldovenească, regizorul Emil Loteanu a regizat filmul artistic de televiziuneLuceafărul, despre viața și creația poetului Mihai Eminescu.

Mihai Eminescu 18

Numismatică• Pe moneda de 1 rublă emisă de Uniunea Sovietică în 1989 apare chipul lui Mihai Eminescu.[18] Moneda, pusă în

circulație pe 26 decembrie 1989, pentru a celebra centenarul Eminescu, a fost bătută la monetăria din Leningrad,cu un tiraj de 2 milioane de monede. De remarcat că prenumele poetului este scris Mihail și nu Mihai, variantărecunoscută de către eminescologi.

PortreteÎn urma lui Mihai Eminescu au rămas patru portrete fotografice. Primul, realizat la Viena în 1869, cel mai cunoscutși pe baza căruia s-a construit și mitul geniului, se pare că e un portret neretușat al unui fotograf austriac. Mai suntalte trei portrete retușate, unul din 1878, realizat de Frantz Dushek la București, unul din 1884-1885, realizat deNestor Heck la Iași, altul cu Eminescu , de Jean Bielig, realizat in 1887, și după acesta s-a făcut o litografie de cătreTh. Mayerhofer. Se pare că pe acesta din urmă l-a rupt Titu Maiorescu atunci când i-a fost arătat.[19]

1869 1878 1885 1887

Fragmente audio

G. Călinescu despre M. Eminescu

George Călinescu vorbind despre Mihai Eminescu (1964)

Probleme în ascultarea fișierului? Consultați pagina de ajutor.

Iar când voi fi pământ

Mihail Sadoveanu recitând „Iar când voi fi pământ”

Probleme în ascultarea fișierului? Consultați pagina de ajutor.

Pe lângă plopii fără soț

Mihail Sadoveanu recitând „Pe lângă plopii fără soț”

Probleme în ascultarea fișierului? Consultați pagina de ajutor.

Revedere

Mihail Sadoveanu recitând „Revedere”

Probleme în ascultarea fișierului? Consultați pagina de ajutor.

Mihai Eminescu 19

Note[1] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Mihai_eminescu?action=edit& section=0[2] Mihai Eminescu (http:/ / www. mihaieminescu. eu/ ) - accesat 11.01.09[3] Mircea Mâciu dr., Nicolae C. Nicolescu, Valeriu Șuteu dr., Mic dicționar enciclopedic, Ed. Stiințifică și enciclopedică, București, 1986[4] Biblioteca Academiei - Program de accesare digitala a manuscriselor (http:/ / www. biblacad. ro/ Eminescu2. html) - Mihai Eminescu -

accesat 11.01.09[5] Titu Maiorescu, Eminescu și poeziile lui (1889) (http:/ / ro. wikisource. org/ wiki/ Eminescu_Å�i_poeziile_lui#Not. C4. 83_asupra_zilei_. C5.

9Fi_locului_na. C5. 9Fterii_lui_Eminescu) (secțiunea „Notă asupra zilei și locului nașterii lui Eminescu”)[6] Eminescu și Teleormanul (http:/ / cititordeproza. wordpress. com/ 2010/ 03/ 04/ eminescu-si-teleormanul/ )[7] G. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu (1932)[8] Adevărul despre Eminescu – la 120 de ani de la ucidere (http:/ / www. curentul. ro/ 2009/ index. php/ 2008123121218/ Actualitate/

Adevarul-despre-Eminescu-la-120-de-ani-de-la-ucidere. html)[9] I.L. Caragiale, În Nirvana, în Ei l-au văzut pe Eminescu, Antologie de texte de Cristina Crăciun și Victor Crăciun, Editura Dacia,

Cluj-Napoca, 1989, pag. 148[10] I.L. Caragiale,În Nirvana, în Ei l-au văzut pe Eminescu, Antologie de texte de Cristina Crăciun și Victor Crăciun, Editura Dacia,

Cluj-Napoca, 1989 pag. 147[11] Titu Maiorescu, Critice, vol. II, Editura pentru literatură, București, 1967, pag. 333[12] Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit. Corespondență inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle, Editura POLIROM, 2000 pag. 157[13] Mircea Mâciu dr., Nicolae C. Nicolescu, Valeriu Șuteu dr., Mic dicționar enciclopedic, Ed. Stiințifică și enciclopedică, București, 1986[14] Biblioteca Academiei - Program de accesare digitala a manuscriselor (http:/ / www. biblacad. ro/ Eminescu2. html) - Mihai Eminescu -

accesat 11.01.09[15] G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, Editura Minerva, Biblioteca pentru toți, București, 1985, vol. III, p. 44.[16][16] M. Eminescu, Opere, vol. X, Ed. Academiei, București, 1989, p. 301.[17][17] M. Eminescu, Opere, vol. XIII, Ed. Academiei, București, 1985, p. 40.[18] Personalități Române peste hotare (http:/ / www. worldwar2. ro/ colectionarul/ Colectionarul-Roman-Nr3. pdf)[19][19] George Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu, 1945

Opere complete• Mihai Eminescu, Opere, vol. I, Poezii tipărite în timpul vieții, Introducere, Note și variante, ediție critică îngrijită

de Perpessicius, Fundația pentru Literatură și Artă, Regele Carol al II-lea, 1939• Mihai Eminescu, Opere, vol. II, Poezii tipărite în timpul vieții, Note și variante, De la Povestea Codrului la

Luceafărul, ediție critică îngrijită de Perpessicius, Fundația pentru Literatură și Artă, Regele Carol al II-lea, 1943.• Mihai Eminescu, Opere, vol. III, Poezii tipărite în timpul vieții, Note și variante, De la Doina la Kamadeva,

Fundația pentru Literatură și Artă, Regele Mihai I, 1944• Mihai Eminescu, Opere, vol. IV, Poezii postume. Anexe. Introducere. Tabloul edițiilor, ediție critică îngrijită de

Perpesiccius, București, Editura Academiei Române R.P.R., 1952• Mihai Eminescu, Opere, vol. V, Poezii postume. Anexe. Note și variante. Exerciții și moloz- Addenda și

corrigenda. Apocrife. Mărturii. Indice, ediție critică îngrijită de Perpessicius, București, Editura AcademieiRomâne, Muzeul Literaturii Române, R.P.R., 1958

• Mihai Eminescu, Opere, vol. VI, Literatura populară, Introducere. Poeme originale de inspirație folclorică,Lirica populară, balade. Dramatice. Basme în proză, Irmoase. Paremiologie. Note și variante. Anexe. Exerciții șimoloz. Caetul anonim, Bibliografie, Indici. Ediție critică îngrijită de Perpessicius, București, Editura AcademieiRomâne, Muzeul Literaturii Române, R.P.R., 1963

• Mihai Eminescu, Opere, vol. VII, Proză literară. Sărmanul Dionis. La Aniversară. Cezara. Geniul pustiu.Celelalte proze postume. Texte inedite, studiu introductiv de Perpessicius, Editura Academiei Române, MuzeulLiteraturii Române, 1977

• Mihai Eminescu, Opere, vol. VIII, Teatrul original și tradus. Traducerile de proză literară, Dicționarul de rime,studiu introductiv de Petru Creția, ediție critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei Române, 1988

• Mihai Eminescu, Opere, vol. IX, Publicistică 1870- 1877, Albina, Familia, Federațiunea, Convorbiri literare,Curierul de Iași, studiu introductiv de Al. Oprea, ediție critică întemeiată de Perpessicius, Editura AcademieiRomâne, Muzeul Literaturii române, 1988

Mihai Eminescu 20

• Mihai Eminescu, Opere, vol. X, Publicistica. 1 noiembrie 1887- 15 februarie 1890, Timpul, ediție criticăîntemeiată de Perspessicius, coordonator Dimitrie Vatamaniuc, Editura Academiei Române, 1989

• Mihai Eminescu, Opere, vol. XI, Publicistică, 17 februarie – 31 decembrie 1880, Timpul, ediție criticăîntemeiată de Perspessicius, coordonator Dimitrie Vatamaniuc, Editura Academiei Române, Muzeul LiteraturiiRomâne, 1984

• Mihai Eminescu, Opere, vol. XII, Publicistică, 1 ianuarie-31 decembrie 1881, Timpul, coordonator DimitrieVatamaniuc, Editura Academiei Române, Editura Academiei Române, Muzeul Literaturii române, 1985

• Mihai Eminescu, Opere, vol. XIII, Publicistică, 1882-1883, 1888-1889, Timpul, România liberă, FîntînaBlanduziei, ediție critică întemeiată de Perpessicius, coordonator Dimitrie Vatamaniuc, Editura AcademieiRomâne, Muzeul Literaturii Române, 1985

• Mihai Eminescu, Opere, vol. XIV, Traduceri filozofice, istorice și științifice. Hurmuzaki. Rotscher. Kant. Leskien.Bopp. Articole și excerpte, ediție critică întemeiată de Perspessicius, coordonator Dimitrie Vatamaniuc, studiuintroductiv de Al. Oprea, Editura Academiei Române, Muzeul Literaturii Române, 1983

• Mihai Eminescu, Opere, vol. XV, Fragmentarium, Addenda ediției, ediție critică întemeiată de Perspessicius,coordonatori D.Vatamaniuc și Petru Creția, Editura Academiei Române, Muzeul Literaturii Române, 1993

• Mihai Eminescu, Opere, vol. XVI, Corespondență. Documentar, ediție critică întemeiată de Perspessicius,coordonatori D.Vatamaniuc și Petru Creția, Editura Academiei Române, Muzeul Literaturii Române, 1989

La acestea se adaugă un volum ce cuprinde corespondența intimă cu Veronica Micle, Dulcea mea Doamna/ Eminulmeu iubit. Corespondența inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle, ediție de Christina Zarifopol Ilias, Iași, EdituraPolirom, 2000.

Biografii• George Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu, 1945• Crețu, Ion, Mihail Eminescu (biografie documentară), Editura pentru Literatură, București,1968• Dumitru Murărașu, Mihai Eminescu-viața și opera, Editura Eminescu,1983• Ilina Gregori,Știm noi cine a fost Eminescu? Fapte, enigme, ipoteze, Editura Art,2008

Monografii, studii critice, istorii literare. Între 1800-1947• Titu Maiorescu, Critice, 1892• Tudor Vianu, Poezia lui Eminescu, 1930• G. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu, 1932• G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, IV volume, 1934-1936• D. Caracostea, Arta cuvântului la Eminescu, 1936• G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent,• T. Arghezi, Eminescu, 1943• D. Caracostea, Creativitatea eminesciană, 1943• E.Lovinescu, Eminesciana

Mihai Eminescu 21

Monografii, studii critice, istorii literare. Între 1930-2007. Opere selective• Amita Bhose, Eminescu și India, Editura Junimea, Iași, 1978, 176 p.• Gheorghe Bulgăr, Momentul Eminescu în evoluția limbii române literare, Editura Minerva, 1971• Gh. Bulgăr, De la cuvînt la metaforă în variantele liricii eminesciene, Junimea, Iași, 1975, 264 p.• Constantin I. Calotă, Poezia lui Mihail Eminescu și psihologia romantismului, Cu o prefață de C.

Rădulescu-Motru, Editura Librăriei „Principele Mircea”, București, 1936;• Constantin I. Calotă, Idealismul magic la Novalis și Eminescu, Editura Librăriei „Principele Mircea”, București;• Dumitru Caracostea, Creativitatea eminesciană, Editura Fundațiilor Regale, 1943• G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, vol. I-V, Editura Fundațiilor Regale, 1934-1936 și reed, Editura

Minerva• G. Călinescu, Avatarii Faraonului Tlà, Editura Junimea, Iași, 1979, 192 p.• Matei Călinescu, Titanul și geniul în poezia lui Eminescu, E.P.L., 1964• Rosa del Conte, Mihai Eminescu o dell Assoluto, 1962• Petru Creția, Testamentul unui eminescolog, Humanitas, 1998• Ion Dumitrescu, Metafora mării în poezia lui Eminescu, Editura Minerva, București, 1972, 356 p.• Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Eminescu, 1963• Zoe Dumitrescu Bușulenga, Eminescu, cultură și creație• Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Eminescu și romantismul german, Editura Eminescu, București, 1986, 292 p.• Alain Guillermou, La Génèse intérieure des poésies d Eminescu, Paris, Didier, 1963;• Alain Guillermou, Geneza interioară a poeziilor lui Eminescu, Traducere de Gh. Bulgăr și Gabriel Pîrvan,

Editura Junimea, Iași, 1977, 608 p.• G. Ibrăileanu, Eminescu, studii și articole, Ediție îngrijită, prefață, note și bibliografie de Mihai Drăgan, Editura

Junimea, Iași, 1974, 384 p.• Iurii Kojevnikov, Mihai Eminescu și problema romantismului în literatura română, Traducere, prefață și indice

de autori de Ariton Vraciu, Editura Junimea, Iași, 1979, 328 p.• D. Murărașu, Mihai Eminescu, Viața și Opera, Editura Eminescu, București, 1983, 488 p.• Constantin Noica, Introducere la miracolul eminescian, Editura Humanitas, București, 1992, 384 p., reeditare în

2003• Edgar Papu, Poezia lui Eminescu, Editura Minerva, 1971• Perpessicius, Eminesciana, Ediție îngrijită, prefață și bibliografie de Dumitru D. Panaitescu, Editura Junimea,

Iași, 1983, 664 p.• Ioana Em. Petrescu, Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, Editura Minerva, 1972• Ion Roșu, Legendă și adevăr în biografia lui M. Eminescu * Originile, Cartea Românească, București, 1989, 228

p. ISBN 973-23-0101-5• Eugen Simion, Proza lui Eminescu, 1964• Eugen Todoran, Eminescu, Editura Minerva, 1972• Tudor Vianu, Studii de literatură, 1965• Tudor Vianu, Poezia lui Eminescu, Editura Cartea Românească, 1930 și reed.• Tudor Vianu, Eminescu, Prefață de Al. Dima, Editura Junimea, Iași, 1974, 356 p.• Ion Negoițescu, Poezia lui Eminescu, 1967; Ediția a III-a, Editura Junimea, Iași, 1970, 184 p.• Dicționarul limbii poetice a lui Eminescu, coord. Tudor Vianu, Editura Academiei, București, 1968

Mihai Eminescu 22

Legături externe• de Mihai Eminescu (https:/ / portal. d-nb. de/ opac. htm?query=Woe=118684493& method=simpleSearch) în

Catalogul Bibliotecii Naționale a Germaniei• Memorialul Ipotești - Centrul Național de Studii "Mihai Eminescu" (http:/ / www. eminescuipotesti. ro/ )• Premiul Național de Poezie "Mihai Eminescu" (http:/ / www. botosani. djc. ro/ DocumenteHtml. aspx?ID=2643)• Direcția județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Botoșani (http:/ / www. botosani. djc. ro/

EvenimenteDetalii. aspx?ID=1378)• Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu” Botoșani; Catalogul Fondului Documentar Eminescu; Donația Ion C.

Rogojanu (http:/ / www. bibliotecabotosani. ro/ user/ doc/ catalog/ CatalogEminescu. pdf)• Volumul "Poesii", asa cum era (http:/ / www. jurnalul. ro/ special/ volumul-poesii-asa-cum-era-29978. htm), 14

ianuarie 2006, Daniela Cârlea ȘOntică, Jurnalul Național• "Povatuitoriu la cetire prin scriere" - Prietenia cu Ion Creangă (http:/ / www. jurnalul. ro/ special/

povatuitoriu-la-cetire-prin-scriere-30001. htm), 14 ianuarie 2006, Costin Anghel, Mihai Stirbu, Jurnalul Național

Poezii și biografie

• ICI.ro: Biografie (http:/ / www. ici. ro/ romania/ ro/ cultura/ l_eminescu. html)• Formula AS - Călătoria lui Eminescu în Transilvania (http:/ / www. formula-as. ro/ articol. php?nrrev=367& &

idart=697& & numecap=Cultură& & cc=Eminescu)• Site elaborat special de Fundatia Culturala Libra si ITC, cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii. (http:/ /

www. mihaieminescu. ro/ )• Cinci mituri despre Mihai Eminescu (http:/ / www. evz. ro/ detalii/ stiri/

cinci-mituri-despre-mihai-eminescu-918906. html), 22 ianuarie 2011, Andreea Dogar, Evenimentul zilei• "Eminescu nu ne reflectă: în el punem imaginea noastră idilică" (http:/ / www. evz. ro/ detalii/ stiri/

eminescu-nu-ne-reflecta-in-el-punem-imaginea-noastra-idilica-882732. html), 15 ianuarie 2010, Andreea Dogar,Evenimentul zilei

Jurnalistul

• Mihai Eminescu - omul politic naționalist și gazetarul tradiționalist (http:/ / www. mihai-eminescu. net)Teoria conspirației

• Asociația Civic Media - Dosarul Eminescu (http:/ / civicmedia. ro/ acm/ index. php?option=com_content&task=blogcategory& id=31& Itemid=82)

• Eminescu a fost victimă politică (http:/ / www. jurnalul. ro/ special/ eminescu-a-fost-victima-politica-29979. htm)- interviu cu Nicolae Georgescu (eminescolog), 14 ianuarie 2006, Daniela Cârlea ȘOntică, Jurnalul Național

Eminescu - un om singular

• Extrase. Bibliografie. Ediții critice (http:/ / www. eminescusingular. ro/ extrase/ extrase. htm)Craterul Eminescu

• 2008: Craterul Mihai Eminescu (http:/ / photojournal. jpl. nasa. gov/ catalog/ PIA10610) de pe planeta MercurInformații bibliotecare: PND: 118684493 (http:/ / d-nb. info/ gnd/ 118684493) | LCCN: n80057213 (http:/ / errol.oclc. org/ laf/ n80057213. html) | VIAF: 27064042 (http:/ / viaf. org/ viaf/ 27064042/ ) | WP-Personensuche WorldCat

(http:/ / www. worldcat. org/ identities/ lccn-n80-57213)

Sursele și contribuitorii articolelor 23

Sursele și contribuitorii articolelorMihai Eminescu  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7244192  Contribuitori: Adam99, AdiJapan, Adrian ach, Adriana Weimer, AkadWin, Al3cse, Aleeda 007, Alex F., Alex:D,Alextepes, AnaZ, Anclation, Andrei Stroe, Anneh97, Aristotel creanga, Ark25, Ascurtulesei, Avereanu, Banditqueen, Bekuletz, Bourge, Casian307, Cezarika1, Chys, Ciaoping, Cioiart,Coralia88, Cristian balan, D.evil, Danutz, Dedi, Defy the wind, Dmanea28, DoinaV, Ducutu, EMINESCU, Elena151, Elerium, Emily, Ergos, Eugen Dihoru, Fanica1995, FeodorBezuhov, FeriGoslar, Firilacroco, Fr33styl3r, GEO, Gabriel Todica, Gavrilab, Godofwar, Goliath, Gutza, Harry Potter 200, Hype supper, Ighdaniel, Impy4ever, Imrek, Interact, Ionutzmovie, Istvánka, Iulianu,Jack1, Jokes Free4Me, Kikyy, King-danny, Kinkajou888, Kogayonon, Kolja21, L.Kenzel, Lare 11, Laurap, Lerman Kruger, Lucian GAVRILA, Luciandrei, Luiza1202, Madav madav, Mahetin,Mal`Ganis, MariusM, Matza skumpyk2014, Mayuma, McJackass, Memo18, Miehs, Mihai, Mihai Andrei, Mihaiam, Mihail ioniu, Minisarm, Miron, Moby Dick, Mocu, Mycomp, New WorldOrder, Nicolae Coman, O mores, OME, Olahus2, Ommiy-Pangaeus, Oneagoe, Orioane, Pageman, Papky, Parvus7, Pasé Otama, Petruţ Pârvescu, Pixi, Placet experiri, Rad Urs, Radufan,Razvanika98, Rebel, Remigiu, Roamata, Romihaitza, Rsocol, SCriBu, Sanducorina, SergiuCo, Shenron1, Sibiuaner, Silenzio76, Smiley1996, Solt, Sorin.xd, Special+Utilizator+$, Stadena,Strainu, Tasl, Tere, Terraflorin, Tolea93, Turbojet, Urzică, Vasile, Venator, Victor Blacus, Vlad, Wars, Whiteman, Wipol, Xhyljen, 304 ,לערי ריינהארט {{PLURAL:$1|modificareanonimă|modificări anonime|de modificări anonime}}

Sursele, licențele și contribuitorii imaginilorImagine:Disambig-dark.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Disambig-dark.svg  Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contribuitori:Stephan BaumImagine:Sigla academia romana.gif  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Sigla_academia_romana.gif  Licență: necunoscută  Contribuitori: Octavix, RadufanImage:Eminescu.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Eminescu.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Alex:D, Bogdan, FSII, Mvelam, OsamaK, Shizhao, Svencb,ZsergheiImage:Mihai Eminescu signature.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Mihai_Eminescu_signature.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Mihai EminescuImage:Gtk-dialog-info.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Gtk-dialog-info.svg  Licență: GNU Lesser General Public License  Contribuitori: David VignoniFișier:Stamp of Moldova 009.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Stamp_of_Moldova_009.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Post of MoldovaFișier:Cernauti - Statuia lui Mihai Eminescu.JPG  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cernauti_-_Statuia_lui_Mihai_Eminescu.JPG  Licență: Creative CommonsAttribution 3.0  Contribuitori: Gabriel TodicaFișier:UA CE Cernauti National-Hauptschule.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:UA_CE_Cernauti_National-Hauptschule.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori:Original uploader was Kogayonon at ro.wikipediaFișier:UA CE Cernauti Ober-Gymnasium.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:UA_CE_Cernauti_Ober-Gymnasium.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori:Original uploader was Kogayonon at ro.wikipediaFișier:Eminescu64.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Eminescu64.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Alex:D, AndreasPraefcke, Dalderdj, FSIIFișier:Cernauti._Casa_lui_Aron _Pumnul.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Cernauti._Casa_lui_Aron_Pumnul.jpg  Licență: necunoscută  Contribuitori: KogayononFișier:Casa Eminescu Viena.JPG  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Casa_Eminescu_Viena.JPG  Licență: necunoscută  Contribuitori: KogayononFișier:Placuța casa Eminescu Viena.JPG  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Placuța_casa_Eminescu_Viena.JPG  Licență: necunoscută  Contribuitori: KogayononFișier:BCU-Iaşi.JPG  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:BCU-Iaşi.JPG  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: Original uploader was O mores atro.wikipediaFișier:Mihai-eminescu.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Mihai-eminescu.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Alex:D, FSII, Manuelt15, 1{{PLURAL:$1|modificare anonimă|modificări anonime|de modificări anonime}}Fișier:Timbru Eminescu.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Timbru_Eminescu.jpg  Licență: necunoscută  Contribuitori: ForoaFișier:Stamp of Moldova 386.gif  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Stamp_of_Moldova_386.gif  Licență: Public Domain  Contribuitori: Post of MoldovaFișier:Mihai Eminescu - Poesii.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Mihai_Eminescu_-_Poesii.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Alex:D, Dahn, FSIIFișier:Eminescu grave.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Eminescu_grave.jpg  Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported  Contribuitori: JoeMabelFișier:Bustul lui Mihai Eminescu, Constanta.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Bustul_lui_Mihai_Eminescu,_Constanta.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori:KdanvFișier:Mihai_Eminescu_Vevey.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Mihai_Eminescu_Vevey.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: ? (bust) / Cioiart (photo)Image:Mihai Eminescu 27.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Mihai_Eminescu_27.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Alex:D, FSII, MvelamImage:Eminescu 1.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Eminescu_1.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Alex:D, FSII, MvelamImage:Mihai Eminescu last photo.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Mihai_Eminescu_last_photo.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Alex:D, FSII, Mvelam

LicențăCreative Commons Attribution-Share Alike 3.0 Unported//creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/