medierea curs

7/30/2019 Medierea Curs

1/61

Capitolul I

Istoria medierii

1.1 Scurte consideratii istorice

1.2 Aplicatii

1.3 Rezumat

1.4 Bibliografie

Obiective

Intelegerea necesitatii medierii de-a lungul istoriei si aplicarea acesteia.

Cunoasterea specificului medierii.

Cunoasterea aprofundata a unor modele de aplicare a medierii; modelul francez si

modelul american.

Intelegerea functionarii acestor modele.

1.1 Activitatea de mediere exista din cele mai vechi timpuri. Istoricii prezuma ca, cele

mai timpurii cazuri de mediere au avut loc pe timpul fenicienilor.

Practica medierii s-a dezvoltat in Grecia Antica, apoi in timpul civilizatiei romane

(Digestele lui Justinian recunosteau medierea). Romanii denumeau mediatorii folosind o

varietate de nume si anume: Internuncius, Medium, Intercessor, Philantropus, Interpolator,

Conciliator, Interlocutor, Interpres, Mediator.

In cursul Evului Mediu medierea a fost privita diferit. Uneori era interzisa practicarea

medierii in relatiile cu autoritatile centrale.Multe civilizatii au privit mediatorul ca fiind o persoana sacra, demna de un anumit

respect.

Medierea si arbitrajul sunt metode traditionale de rezolvare a disputelor intre indivizi,

corporatii si tari. Partile pot fi de acord sa utilizeze o metoda alternativa de solutionare a

1


2/61

conflictului dupa ce acesta a aparut, sau pot solicita utilizarea unei astfel de metode in viitor,

prin introducerea unei clauze obligatorii de mediere/arbitraj in contractul lor.

In mediere, o a treia parte neutra se intalneste cu protagonistii conflictului, fie ca acestia

sunt persoane fizice sau juridice si le face sugestii neobligatorii referitor la modalitatea in care

isi pot rezolva controversa.

Din timpuri indepartate, istoria si medierea au fost folosite pentru solutionarea

diferitelor tipuri de dispute. Aceste dispute au fost fie dispute internationale, fie comerciale,

fie de dreptul muncii. Un exemplu recent de mediere internationala este cel condus de

presedintele Jimmy Carter in Bosnia.

In plus sunt numeroase exemple de conflicte internationale care au fost solutionate prin

metode alternative (papii catolici care actionau ca arbitri in cadrul conflictelor dintre tarile

europene in timpul Renasterii).In afara de domeniul politic, arbitrajul si medierea au fost folosite de oamenii de afaceri

din toata lumea pentru rezolvarea disputelor lor comerciale.

In S.U.A. arbitrajul si medierea sunt adesea folosite pentru rezolvarea disputelor de

dreptul muncii rezultate din interpretarea conflictuala a clauzelor contractelor de munca,

dispute in domeniul constructiilor in general intre contractori si subcontractori referitor la

clauzele de plata a despagubirilor sau intre constructori si proprietari referitor la clauzele de

plata a contractelor, dispute in domeniul dreptului comercial si al societatilor comercialereferitor la evaluarea activelor, a partilor sociale in cadrul corporatiilor inchise.

Introducerea unei dispute comerciale pentru a fi solutionata pe calea medierii si/sau

arbitrajului poate fi facuta in mod voluntar de catre parti sau la initiativa unei agentii

guvernamentale.

In S.U.A. Guvernul federal a promovat arbitrajul comercial inca din 1887, cand a fost

adoptata o lege in acest sens. Acest document stipula un mecanism de prezentare voluntara a

disputelor din cadrul dreptului muncii din domeniul cailor ferate catre arbitraj.

In timp ce in cele mai multe cazuri decizia de a se angaja sau nu o mediere/arbitraj este

o problema ce este decisa de parti. Exista cateva ocazii in care Guvernul a intervenit in a

solicita medierea/arbitrajul unei dispute comerciale atunci cand s-a simtit ca disputa ameninta

nevoile nationale. De exemplu in 1926 Guvernul S.U.A. a emis RAILWAY LABOUR ACT

2


3/61

pentru a monitoriza relatiile de management al muncii atat in domeniul cailor ferate, cat si in

domeniul cailor aeriene.

Sub incidenta acestui document Bordul National de Mediere (National Mediation

Bord ) poate interveni intr-o disputa si poate solicita medierea.

In 1994, pornind de la violentele etnice din Balcani, Centrul Carter a fost un mediator

neutru care a determinat o incetare a focului timp de patru luni. Fostul presedinte al S.U.A. si

sotia sa s-au deplasat in Iugoslavia, in decembrie 1994 pentru a sustine eforturile de a pune

capat luptelor de acolo.

Personalul din cadrul Centrului Carter a avut un deplin succes in sensul incheierii unui

acord de incetare a focului pe o perioada de patru luni. Programul Centrului de solutionare a

conflictelor a monitorizat dezvoltarea in regiune incepind cu luna februarie 1993. In Balcani,

presedintele Carter a avut discutii extinse cu presedintele Bosniei, Croatiei si Serbiei, cureprezentantul O.N.U. din fosta Iugoslavie, cu liderii bosniacilor sirbi, etc. Dupa doua zile de

discutii, liderii gruparii musulmane bosniace si bosniacii sirbi au semnat un acord de incetare

a focului. Desi lupta a reinceput dupa incetarea acordului in mai 1995, personalul Centrului

Carter a mentinut liniile de comunicare deschise intre partile din Bosnia, Departamentul de

Stat din S.U.A. si O.N.U.

Guvernul S.U.A. a avut convorbiri in noiembrie 1995 timp de douazeci si una de zile in

urma carora a rezultat un acord intre Croatia, Bosnia si Serbia, acord care a pus capat lapatruzeci si trei de luni de razboi si a condus la aducerea a 60.000 de militari NATO in Bosnia

in vederea pregatirii alegerilor programate pentru luna septembrie 1996. Centrul Carter, in

cadrul programului de solutionare a conflictelor continua sa monitorizeze situatia in Bosnia si

au loc frecvente deplasari la fata locului.

U.S.A.

The quakers au o lunga istorie in practicarea medierii, cat si a arbitrajului. Modelul

american de mediere a fost in proportie de 80% munca celor de la Quakers. In New York City

comunitatea evreilor si-a stabilit un forum de mediere. Imigrantii chinezi au stabilit Societatea

Chineza de Benevolenta pentru a rezolva disputele prin mediere, dispute legate de viata de

familie si de comunitate. In S.U.A. procesele de solutionare alternativa a disputelor au fost

3


4/61

transformate ca alternativa la instanta incepand cu anul 1913, cand Departamentul de Stat al

Muncii din Statele Unite a elaborat un panel de comisionari ai concilierii, care sa rezolve

disputele de drept al muncii. Acesti comisionari au devenit Serviciul de Conciliere al Statelor

Unite, iar in 1947 aceasta entitate s-a transformat in Serviciul Federal de Conciliere si

Mediere.

In anul 1926, Asociatia Americana de Arbitraj a infiintat un serviciu comercial pentru

rezolvarea disputelor in sectorul privat. Asociatia Curtilor de Conciliere si Familie a fost

fondata in 1963 pentru a promova concilierea in familie ca o alternativa la procesele de

dreptul familiei. Medierea in dreptul familiei a devenit un domeniu extrem de bogat pentru

mediere si au aparut Asociatia de Mediere in Dreptul Familiei si Academia Mediatorilor in

Dreptul Familiei.

In 1980, Congresul S.U.A. a emis actul de rezolvare a disputelor (Disput ResolutionAct) in care se stipula ca toate programele nationale pentru ADR sa fie administrate de

Ministerul Justitiei. Pe plan local guvernele locale si statele au finantat programe de mediere

in scopul rezolvarii disputelor din dreptul familiei, mediului, contracte guvernamentale, etc.

Constitutia statului Texas stipuleaza inca de la 1845 nevoia de adoptare a unor metode

alternative de solutionare a conflictelor. Si totusi, acest lucru nu s-a intamplat decat in 1878,

atunci cand presedintele Curtii Supreme din Texas, Joe Greenhill s-a intalnit cu seful primei

Curti de Apel, Frank Evans pentru a discuta modalitatea de reducere a numarului imens dedosare in instanta. In final, Baroul din Houston a infiintat un Comitet ADR si a solicitat

finantare din surse guvernamentale si private pentru infiintarea unui Centru de solutionare a

conflictelor. Un astfel de centru a fost deschis in luna octombrie 1940.

In 1887, Baroul din Texas ADR a recomandat o noua legislatie care sa sustina ADR,

legislatie referitoare la taxe, modalitati, etc.

Marea Britanie

Medierea a fost institutionalizata in secolul al XIX-lea fiind recunoscuta cu rol de sine-

statator. A fost emis Actul concilierii in 1896 care reglementa relatiile industriale.

In anii 1980-1990, medierea a cunoscut o perioada de dezvoltare, rolul primordial

avandu-l reformele din justitie, respectiv: in anul 1996 English Arbitration Act si in anul

4


5/61

1999- Civil Procedure Rules. Domeniile in care se aplica medierea in Marea Britanie sunt

urmatoarele:

- medierea problemelor familiale in parteneriat cu centrele de asistenta sociala mai ales in

cazurile care implica un minor;

- medierea disputelor comerciale;

- medierea in scoli;

- medierea comunitara, in cazul disputelor care se ivesc in interiorul comunitatilor datorate

zgomotului, disputelor privind spatiul sau comportamentelor anti-sociale;

- medierea victima-atacator, mai ales in cazul tinerilor aflati la prima sau la a doua infractiune,

cazurile variind de la furt la crima. In unele zone din Marea Britanie membrii ai Politiei sunt

antrenati si pregatiti pentru medierea de acest gen.

Olanda

Medierea ca proces asistat de solutionare a conflictelor a existat de secole sub nume

diferite. Aceste activitati de rezolvare a disputelor erau practicate de judecatori, primari sau

alti functionari.

Istoria ne arata ca medierea era cunoscuta cu secole in urma. In secolul al XVI-lea exista

o practica bine documentata in mediere cunoscuta sub numele de Leydn Peacemakers.Voltaire si-a familiarizat publicul sau francez cu aceasta institutie, iar oamenii legii in timpul

Revolutiei Franceze au reintrodus Biroul de Pace si ulterior judecatorii de pace in Franta si

in Olanda. Dupa introducerea judecatorilor de pace, acestia se comportau ca mediatorii in

salile de judecata. Aceasta era o practica folosita in disputele de familie, particular in cazurile

de divort, cu scopul de a salva casatoria.

In Olanda si in alte state europene Codurile de Procedura Civila stipulau incercarea de

mediere a cazului inainte de audierea in instanta. Astfel de concilieri preliminare au fost

abolite aproape peste tot in Europa in perioada anilor 1950-1960.

In anul 1923, guvernul olandez a introdus institutia Mediatorului Guvernamental care nu

a mai existat dupa al doilea razboi mondial.

In anii 1970-1980 cetatenii olandezi au devenit extrem de nemultumiti de gradul de

accesibilitate al instantelor, de supraaglomerare, de formalism excesiv, de durata foarte mare a

5


6/61

proceselor si de costuri ridicate. In plus se simtea faptul ca instantele de judecata erau de cele

mai multe ori nepregatite in a rezolva esenta problemelor.

Astfel un grup de academicieni si practicieni ai dreptului au luat ca model tehnicile moderne

de mediere din S.U.A. Cel care va combina practica si studiul academic al medierii incepand

cu anul 1974 va fi profesorul de dreptul familiei din Rotterdam, Peter Hoefnagels.

Asa cum am mentionat medierea moderna s-a nascut in S.U.A., unde aceasta procedura

s-a aplicat in numeroase domenii la sfarsitul anilor 70. Entuziasmul americanilor pentru

medierea profesionala si institutionalizata s-a raspandit in Europa la sfarsitul anilor 80 si

inceputul anilor 90. In Olanda, initial reprezentantii sectorului privat au devenit interesati si

implicati in metode alternative de rezolvare a disputelor inspirati de modelul american si

britanic. In 1993 s-a infiintat Institutul Olandez de Mediere care avea ca principal scop

organizarea de campanii de informare a populatiei despre mediere si stimularea practicariimedierii. Infiintarea acestei institutii a fost primul semn de institutionalizare a medierii in

Olanda. Aceasta structura detine un registru al mediatorilor acreditati si are legaturi cu alte

institutii si departamente guvernamentale. Pentru a fi inregistrat ca mediator, persoana trebuie

sa participe la cursurile de pregatire profesionala organizate de institut si sa absolve examenul

final. In acest moment sunt inregistrati peste 2000 de mediatori acreditati. Institutul Olandez

de mediere a reprezentat un stimulent pentru guvern, in particular pentru Ministerul Justitiei

care s-a angajat in procesul medierii. Una dintre primele actiuni derulate de MinisterulJustitiei a fost instalarea platformei ADR in luna august 1996. Principalul obiectiv era acela de

a investiga aplicabilitatea si viitorul medierii in cadrul procedurilor de instanta.

Canada

Serviciul de Mediere si Conciliere este o agentie guvernamentala canadiana. Agentia

este responsabila pentru furnizarea serviciilor de rezolvare si prevenire a disputelor pentru

sindicate si angajatori sub jurisdictia Codului canadian al Muncii.

6


7/61

Franta

In prezent ADR este promovat de autoritati ca o modalitate de degrevare a instantelor si

de rezolvare a disputelor intr-o modalitate mai simpla, mai rapida si mai ieftina.

In Franta exista o lunga traditie in ceea ce priveste solutionarea alternativa a disputelor.

Principiul concilierii optionale sau obligatorii ca o faza preliminara a procesului a aparut in

legislatia franceza la intervale variate de timp si in forme diferite in ultimii 200 de ani. Totusi,

exista o practica lunga in Franta de folosire a medierii pentru rezolvarea disputelor.

Concilierea a fost pentru prima oara institutionalizata in Franta in timpul Revolutiei Franceze.

Ganditorii acestei perioade au considerat concilierea ca fiind metoda ideala de rezolvare a

disputelor. Decretul din 16-24 august 1789 stipuleaza concilierea obligatorie pentru toate

problemele care cad sub jurisdictia Curtilor Civile Ordinare. Judecatorii de pace propuneau

concilierea ca o metoda preliminara. Obligatia judecatorului civil era aceea de a solicitaconcilierea fiind o obligatie subsecventa introdusa in 1886 in Codul de Procedura Civila

francez.

La inceputul secolului XX, obligativitatea concilierii a cunoscut un declin fiind

abandonata ca cerinta legala in 1940-1950. Totusi, in practica, concilierea era inca folosita de

sistemul judiciar francez atat de mult incat era inclusa ca una dintre misiunille judecatorului

civil in noul cod francez de procedura civila la art. 21. Legislatia recenta doreste sa intareasca

concilierea juridica si permite judecatorului sa delege functiile sale de conciliator uneipersoane sau unei entitati sub supravegherea lui. Astfel legea din februarie 1995 si decretele

conexe autorizeaza un judecator sa numeasca o a treia parte pentru a incerca concilierea

partilor sub supravegherea judecatorului. Legea din 1995 se refera pentru prima oara in

legislatia franceza la mediere. Medierea juridica sub aceasta dispozitie legala este complet

optionala si este necesar consimtamantul partilor pentru numirea unui mediator sa le asiste in

rezolvarea disputelor.

Din momentul adoptarii legii in 1995 si a decretului conex in 1996 Curtile de Apel din Paris si

Grenoble au decis in mod sistematic sa recomande numirea unui mediator. Acestea sugereaza

interventia unui mediator chiar din momentul stabilirii primei infatisari in cauza respectiva.

Modelul francez de mediere are un procent ridicat de reusita 80%. Centrul de Mediere

si Arbitraj din Paris specializat in medierea comerciala a dezvoltat tehnici, reguli si standarde

pentru diferite tipuri de ADR.

7


8/61

1.2 Aplicatii

A) Completati spatiile punctate:

In timpul romanilor mediatorii purtau urmatoarele denumiri:........................

Cele mai timpuri exemple de mediere dateaza de pe timpul..........................

Notiunea quakers apartine modelului..........................de mediere.

In Anglia medierea a fost institutionalizata in secolul..........................

Institutia Mediatorului Guvernamental este introdusa in statul..............................si se

refera la ...........................................

In anul 1996 in Marea Britanie s-a emis actul......................., iar in anul 1999 s-a emis

actul......

.B) Incercuiti varianta pe care o considerati corecta din urmatoarele enunturi:

1. Mediatorul purta la romani urmatoarele denumiri:

a) internunucius;

b) mediator;

c) interpolator.

2. La romani medierea este aminitia in lucrarea numita

a) Digestele lui Iustin;b) Digestele lui Justinian;

c) Digestele lui Marc Aureliu.

3.Asociatia Curtilor de Conciliere si Familie in America pentru a promova concilierea in

familie ca o alternativa la procesele de dreptul familiei a fost fondata in anul:

a) - 1963;

b) 1954;

c) 1962.

4. In anul 1993 in Olanda s-a infiintat:

a) Institutul National de Mediere;

b) Consiliul National de Mediere;

c) Bordul national de Mediere.

8


9/61


10/61

Capitolul II

Principiile etice ale medierii

2.1 Aspecte generale

2.2 Cum functioneaza medierea?

2.3 Principiile etice ale medierii.

2.4 Aplicatii.

2.5 Rezumat.

2.6 Bibliografie

Obiective

- Cunoasterea principiilor medierii; particularitati

- Intelegerea functionarii procedurii de mediere prin insusirea principiilor si a regulilor etice

ale medierii.

2.1 Aspecte generale

Medierea este folosita in toate tipurile de dispute de la divorturi si situatii de drept civil,la probleme de politica publica si conflicte internationale.

Multe dispute care nu au reusit sa fie rezolvate pe calea negocierii, isi gasesc solutia pe

calea medierii.

10


11/61

In cadrul Natiunilor Unite, actul medierii implica abilitati politice si eforturi depuse de

Secretarul General al O.U.N. si reprezentantii sai, prin intermediul oficiilor specializate,

pentru a nu se utiliza forta si a fi respectate principiile Cartei O.N.U.

2.2 Cum functioneaza medierea?

Desi mediatorul nu poate forta rezultatul, procesul medierii este adesea eficient. Cheia

consta in abilitatea mediatorului de a determina discutii productive pentru ambele parti,

discutii care nu ar fi avut loc fara Mediator.

In acest scop mediatorul ajuta partile sa determine faptele; manifesta empatie si

impartialitate fata de parti; ajuta partile sa genereze idei noi.

Mediatorul isi foloseste abilitatile politice, diplomatice si foloseste persuasiune pentru a

determina partile sa-si imbunatateasca pozitiile. Adesea, dar nu intotdeauna, mediatorul

cunoaste foarte mult despre problemele disputei. Desi multi mediatori sunt foarte bine

pregatiti cu expertiza, nu toti sunt buni profesionisti si provin din foarte multe segmente

profesionale.

Avocatii considera adesea ca scopul medierii este acela de a ajunge rapid si eficient la o

rezolvare a unui caz particular. Cateodata scopul medierii este mai mult de a imbunatati

relatiile interpersonale ale partilor implicate sau sa le invete pe acestea modalitati mai bune si

eficiente de a se adresa pe viitor situatiilor conflictuale.

Adesea mediatorul trebuie sa stie care din aceste scopuri servesc cel mai bine interesul

partilor. Mediatorii tind sa se specializeze in acest sens:

(i) - medierea care se focuseaza pe rezolvarea situatiei Medierea tip rezolvarea problemei.

(ii) - medierea care se focuseaza mai mult pe relatii/relationare medierea transformativa

In timp ce unii mediatori vorbesc despre neutralitate, alti observatori considera ca a fi

neutru este uman imposibil. Altii au concluzionat ca si mediatorii biosed sunt utili , atata timp

cat inclinarea lor catre o parte nu este ascunsa si astfel parttile au posibilitatea de a se proteja

impotriva partialitatii mediatorului.

11


12/61

Mediatorii internationali sunt adesea mediatori partiali (subiectivi) deoarece un mediator

eficient international este adesea un ministru sau presedintele unei tari, chiar daca toata lumea

intelege ca tara mediatorului are interesele proprii.

Medierea Presedintelui Carter dintre Egipt si Israel a fost un exemplu.

2.3 Principiile etice ale medierii

Medierea este un proces voluntar, in care exista intreventia celei de-a treia parti pentru a

ajuta partile implicate in solutionarea disputei.

Mediatorul ajuta partile sa-si rezolve disputa, facilitand dialogul si comunicarea

promovand intelegerea, asistand partile pentru identificarea problemelor, intereselor si

posibilelor baze pentru a intelege si in anumite situatii sa ajute partile sa evalueze un ipotetic

rezultat in tribunal sau la arbitraj daca nu reusesc a se intelege la mediere.

Medierea, prin natura sa, este un proces cursiv si flexibil.

1. Mediatorul trebuie sa se asigure ca partile sunt incunostiintate de rolul mediatorului si

natura procesului de mediere si ca partile implicate au inteles conditiile acordului.

* Mediatorul trebuie sa se asigure ca toate partile inteleg si sunt de acord cu procesul

medierii, rolul mediatorului in proces si relatiile mediatorului cu partile.

* Partile trebuie sa inteleaga procedurile particulare pe care mediatorul intentioneaza sa

le utilizeze.

* Mediatorul trebuie sa se asigure ca partile au inteles termenii acordului, si, daca e

cazul, sa sfatuiasca partile in vederea angajarii unui avocat.

* In situatia in care mediatorul realizeaza ca una dintre parti nu isi poate da in mod

valabil consimtamantul pentru participarea in procesul de mediere, medierea nu trebuie sa

continue/inceapa numai dupa obtinerea acordului in mod legal.

12


13/61

2. Mediatorul trebuie sa protejeze participarea voluntara a fiecarei parti.

Dreptul partilor de a ajunge la un acord voluntar reprezinta centrul procesului de

mediere. Pe cale de consecinta, mediatorul trebuie sa actioneze si sa conduca procesul demediere in sensul maximizarii voluntariatului.

In majoritatea cazurilor care nu au ajuns in instanta, partile vin voluntar si doritoare a

procesului de negociere asistata. In situatia in care mediatorul considera ca una dintre parti a

fost fortata sa participe la acest proces de mediere ( de exemplu de catre familie sau de catre

reprezentantul legal ), mediatorul are obligatia profesionala de a analiza in limitele

confidentialitatii daca procesul de mediere trebuie sa inceapa si daca incepe atunci trebuie sa

se asigure ca partea fortata a inteles exact procesul.

Medierile obligatorii cuprind un aspect de nevoluntariat. Mediatorul trebuie sa fie atent

la acest aspect si sa se asigure de faptul ca, desi medierea a fost dispusa de catre instanta de

judecata, totusi un acord se va semna numai daca va fi in avantajul reciproc al partilor.

3. Mediatorul trebuie sa fie competent in a media conflictul.

Mediatorul trebuie sa aiba suficiente cunostinte referitoare la aspectele procedurale sisubstantiale pentru a le da eficienta si asistenta.

Este obligatia mediatorului de a-si pregati inainte de sesiunea de mediere documentele si

declaratiile partilor.

4. Mediatorul trebuie sa mentina confidentialitatea procesului.

Este vital ca mediatorul si toate partile implicate sa aiba o imagine clara referitoare la

confidentialitate inainte ca procesul de mediere sa inceapa. Inainte ca sesiunea de mediere sa

inceapa, mediatorul trebuie sa explice tuturor partilor implicate, legile aplicabile in materia

dezvaluirii informatiilor si sanctiunile aferente.

13


14/61

Mediatorul nu trebuie sa nu divulge informatiile confidentiale fara permisiunea partilor

implicate sau daca este solicitat in conditiile legii.

Mediatorul nnu trebuie sa foloseasca informatiile confidentiale din timpul procesului de

mediere pentru a obtine avantaje personale sau pentru terti sau pentru a prejudicia intereselealtora.

Daca medierea este guvernata de legi care stipuleaza dezvaluirea anumitor informatii, in

atare conditii, mediatorul trebuie sa notifice partile in acest sens inca de la inceputul

procedurii de mediere.

De asemenea, actele, documentele, notele si alte documente in legatura cu cauza dedusa

medierii trebuie a fi depozitate intr-o locatie sigura si pot fi distruse la 90 de zile dupa

finalizarea procesului de mediere sau mai devreme, daca toate partile solicita si isi dau

consimtamantul in acest sens.

5. Mediatorul trebuie sa conduca procesul de mediere in mod neutru, impartial

Mediatorul trebuie sa ramana impartial pe toata durata procesului de mediere. Mediatorul

trebuie sa fie obiectiv, sa evite subiectivismul. Mediatorul trebuie sa depuna toate diligentele

pentru derularea unui proces corect in care fiecare parte are drepturi/obligatii egale.

Daca mediatorul nu mai poate asigura impartialitatea, acesta trebuie sa se retraga imediat.

6. Mediatorul trebuie sa se abtina de la furnizarea unei opinii legale.

Mediatorul trebuie sa se asigure ca partile inteleg ca rolul sau este unul neutru, impartial si nu

este avocatul sau reprezentantul vreunei parti. Un mediator nu trebuie sa ofere opinii legale

partilor. Daca mediatorul evalueaza juridic situatia partilor, eventualitatea unui proces arbitral

sau in instanta de drept comun, atunci acesta trebuie sa se asigure ca partile au inteles ca nuactioneaza ca avocat pentru nici una dintre parti si nici nu exprima pareri legale.

14


15/61

7. Mediatorul trebuie sa se retraga in anumite circumstante

Mediatorul trebuie sa se retraga din procesul medierii daca:

- medierea este folosita pentru activitati ilegale;

- lipsa consimtamantului;

- conflict de interese;

- imposibilitatea mediatorului de a fi neutru/impartial;

- incapacitate psihica/mentala a mediatorului.

8. Mediatorul nu trebuie sa ofere rezultatul medierii.

2.4 Aplicatii:

A) Completati spatiile punctate:

Medierea este un proces........................

Mediatorul ajuta partile sa.................

Mediatorul trebuie sa ramana .......................fata de partile din mediere.

Mediatorul nu.................rezultatul medierii.

Mediatorul se retrage in urmatoarele circumstante:.................................

B) Incercuiti varianta pe care o considerati corecta din urmatoarele enunturi:

1. Medierea este un procedeu:

a) secret;

b) confidential;

c) flexibil si cursiv.

15


16/61

2.Mediatorul manifesta calitati:

a) diplomatice;

b) de persuasiune;

c) de orator.

3. Mediatorul are obligatia sa se retrga din procedura medierii daca:

a) nu s-a pregatit;

b) nu poate fi impartial si obiectiv;

c) se afla intr-o incapacitate psihica.

4. Mediatorul are obligatia:

a) sa fie neutru si impartial;

b) sa fie obiectiv;

c) sa pastreze confidentialitatea procedurii.

5. La mediere partile pot veni:

a) prin reprezentant;

b) personal si in cunostinta de cauza;

c) cu avocatii.

6. Mediatorul trebuie sa discute cu partile pentru:

a) a le furniza rezultatul medierii;

b) a le indruma sa ajunga la un rezultat pe care il vede avantajos pentru parti;

c) a le facilitta comunicarea.

16


17/61

2.6 Rezumat:

Se prezinta cateva aspecte generale ale procedurii de mediere. Sunt prezentate si

dezbatute pe larg principiile medierii.

Se detaliaza regulile medierii. Fiecare regula este analizata sub aaspectul aplicabilitatii

sale de-a lungul procedurii de mediere astfel: cum pregateste un mediator procedura, cum

conduce acesta procedura, cand este obligat sa se retraga, dar mai ales ce nu trebuie sa faca, ce

este interzis sub aspectul nerespectarii procedurii.

Mediatorul trebuie sa stie sa foloseasca si alte instrumente de exemplu notificarile.

Sub aspectul proceedurii mediatorului i se incredinteaza de catre parti anumite inscrisrui

pe care are obligatia ca dupa incheierea sedintei sa le inapoieze sau sa le distruga.

2.7 Bibligrafie:

Thierry Garby, curs Union Internationale des Avocats, Baroul Bucuresti, 2007-2008.

Consiliul pentru Standarde Ocupationale si Atesatare Standardul ocupational al

Mediatorului, Bucuresti 2000

17


18/61

Capitolul III

Medierea si legea

3.1 Consideratii legislative.

3.2 Mica Reforma in justitie.

3.2.1 Medierea in cazul procedurii de divort.

3.2.2. Medierea in Noul Cod de Porcedura Civila.

3.2.3. Medierea in Noul Cod de Procedura Penala.

3.3 Consiliul de Mediere.

3.4. Directiva 2008/52/CE.

3.5 Aplicatii.

3.6 Rezumat.

3.7 Bibliografie.

Obiective

- Cunoasterea cadrului legslativ al desfasurarii procedurii de mediere in Romania.

- Analizarea modificarilor legislative conform legii nr. 202/210.

- Cunoasterea activitatii Consiliului de Mediere, for tutelar.

- Directiva 2008/52/CE particularitati.

18


19/61

3.1 Consideratii legislative

Cadrul legislativ pentru exercitarea profesiei de mediator este stabilit de Legea nr.

192/2006, modificata si completata prin Legea nr. 370/2009 si Ordonanta Guvernului

13/2010; de Hotararea nr. 12/2007 a Consiliului de Mediere privind Standardul de Formare a

Mediatorului; Regulamentul de Organizare si Functionare a Consiliului de Mediere, adoptat

prin Hotararea nr.5/13.05.2007, modificat prin Hotararea nr. 963/2008 a Consiliului de

Mediere unde se modifica articolele: 19, 20, 37, 41, 43, 44, 45, 46, 48; Norme de raspundere

disciplinara a mediatorilor autorizati; Standardul Ocupational al Mediatorului, Procedura de

Autorizare a mediatorilor adoptata prin Hotararea nr.351/06.04.2008; Directiva 2008/52/C.E.

a Parlamentului European si a Consiliului European din 21.05.2008 privind anumite aspecteale medierii in materie civila si comerciala.

Medierea este activitatea reglementata prin Legea nr.192/2006, modificata si completata

prin Legea nr. 370/2009 si Ordonanta Guvernului nr. 13/2010. Ea este o procedura ce se

bazeaza pe increderea pe care partile o acorda mediatorului ca persoana apta sa faciliteze

negocierile dintre ele sprijinindu-le pentru solutionarea conflictului. Conflictele ce pot fi

deduse medierii, sunt conflicte din materie civila, comerciala, dreptul familiei, in materie

penala, din domeniul protectiei consumatorului in situatia in care consumatorul invoca

existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau serviciu, daca clauzele

contractuale nu sunt respectate sau exista clauze abuzive cuprinse in contractele dintre

consumatori si furnizorii de servicii sau in situatia incalcarii drepturilor prevazute de legislatia

U.E. in domeniul protectiei consumatorului.

Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale referitoare la statutul persoanei

sau drepturi de care partile nu pot dispune prin conventie.

In orice conventie in care partile pot dispune se poate introduce o clauza de mediere a

carei valabilitate este independenta de validitatea contractului din care face parte.

Medierea este o activitate de interes public; poate avea loc intre doua sau mai multe

parti; se poate realiza de catre unul sau mai multi mediatori. Poate fi mediator persoana cu

19


20/61

deplina capacitate de exercitiu, are studii superioare, are o vechime in munca de cel putin trei

ani sau a absolvit un program de nivel post- universitar, master avizat in domeniu, este apta

din punct de vedere medical, nu a fost condamnata definitiv pentru savarsirea unei infractiuni

intentionate, a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, a fost autorizata ca mediator in

conditiile legii.

Cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene, posesori ai unei diplome de mediatori

obtinute in unul dintre aceste state dobandesc accesul la profesia de mediator in Romania dupa

recunoasterea documentelor de catre Consiliul de Mediere.

Mediatorii autorizati sunt inscrisi in tabloul mediatorilor intocmit de Consiliul de

Mediere care are obligatia sa actualizeze tabloul periodic si cel putin o data pe an punandu-l la

dispozitia Instantelor Judecatoresti, al Autoritatilor Admnistratiei Publice Locale, precum si lasediul Ministerului Justitiei.

Calitatea de mediator se suspenda de drept, in cazul in care impotriva mediatorului s-a

luat masura arestarii preventive pana la solutionarea procesului penal. Fapta savarsita de

mediator prin care sunt incalcate dispozitiile legii, ale R.O.F., Codului de Etica si

Deontologie Profesionala si Hotararea Consiliului de Mediere, constituie abatere disciplinara

si se sanctioneaza conform art. 39 din lege, in raport cu gravitatea abaterii putandu-se dispune

observatia scrisa, amenda de la 50-500 lei, suspendarea calitatii de mediator de la o luna la

sase luni sau incetarea calitatii de mediator.

Raspunderea disciplinara a mediatorului este atrasa de neindeplinirea obligatiilor

profesionale stabilita prin actele normative enumerate mai sus. In acest sens Consiliul de

Mediere se poate sesiza din oficiu cu privire la neindeplinirea obligatiilor profesionale ale

mediatorilor. Raspunderea disciplinara a mediatorului nu exclude raspunderea civila, penala

sau administrativa. Actiunea disciplinara poate fi exercitata in termen de cel mult un an de zile

de la data abaterii. In cadrul Consiliului de Mediere functioneaza Comisia de Disciplina care

cerceteaza abaterea si sesizeaza Consiliul, fiind constituita ca instanta diciplinara.

20


21/61

Orice persoana interesata poate sesiza Consiliul de Mediere in legatura cu savarsirea de

catre mediator a unei abateri prevazute la art.38 respectiv:

a) Incalcarea obligatiei de confidentialitate, impartialitate si neutralitate;

b) Refuzul de a raspunde cererilor formulate de autoritatile judiciare in cazurile prevazute delege;

c) Refuzul de a restitui inscrisurile incredintate de partile aflate in conflict;

d) Reprezentarea sau asistarea uneia dintre parti intr-o procedura judiciara sau arbitrala

avand ca obiect conflictul supus medierii;

e) Savarsirea altor fapte care aduc atingere probitatii profesionale.

Plangerea se va face in scris, va cuprinde toate datele de identificare ale petentului, lipsaacesteia ducand la respingerea cererii. In termen de cel mult 60 de zile de la data inregistrarii,

va fi desemnata in conditiile legii Comisia de disciplina, fiind instiintat mediatorul de

respectiva sesizare pentru a-si putea formula apararea.

Atat mediatorul cat si reclamantul vor fi convocati pentru a se prezenta in fata Comisiei

in vederea cercetarii disciplinare. In urma cercetarii se va intocmi un dosar al abaterii

cercetate, dosar ce va cuprinde un referat scris, probele administrate, pozitia celui cercetat,

propunerea de sanctionare sau neaplicarea unei sanctiuni. Dosarul intocmit va fi inaintat

Consiliului de Mediere care in termen de 30 de zile de la primirea lui care va hotari cu privire

la raspunderea disciplinara a mediatorului. Hotararea Consiliului de Mediere prin care s-a

aplicat una din sanctiunile prevazute de lege poate fi atacata la Instanta de Contencios

Administrativ competenta de la domiciliul sau resedinta mediatorului, in termen de 15 zile de

la data comunicarii acesteia. Actiunea in instanta suspenda executarea hotararii atacate.

Mediatorul sanctionat se reabiliteaza in termen de 1 an de la data terminarii executarii

sanctiunii aplicate.

Raspunderea civila a mediatorului poate fi angajata in conditiile legii civile pentru

cauzarea de pejudicii prin neindeplinirea obligatiilor profesionale.

21


22/61

3.2. Mica reforma in justitie. Legea nr. 202/2010

Instituirea unor norme procedurale cu efecte imediate pentru a facilita eficientizarea

procedurilor judiciare; s-au introdus masuri de simplificare si sporire a solutionarii cererilor in

instanta;

3.2.1 Medierea in cazul procedurii de divort:

judecatorul recomanda medierea, iar daca partile o accepta, se vor prezenta la

mediator in vederea informarii cu privire la avantajele medierii.

dupa informare partile decid daca accepta sau nu solutionarea litigiului prin

mediere;

mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru sedinta de informare;

pana la termenul fixat de instanta, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, partile

depun procesul-verbal intocmit de mediator cu privire la rezultatul sedintei de

informare.

3.2.2 Medierea in noul Cod de Procedura Civila

Noul Cod de procedura civila a fost adoptat prin Legea 134/2010;

Inscrierea medierii in acest act normativ contribuie la recunoasterea acestei metode

alternative de rezolvare a disputelor si la cresterea credibilitatii eficientei medierii;

Se inlatura astfel teama ca acordul de mediere poate sa nu fie valabil;

Art. 20(1) Judecatorul va recomanda partilor solutionarea amiabila a litigiului

prin mediere, potrivit legii speciale.

Art. 428 Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica in mod corespunzator si in cazul in

care tranzactia partilor este urmare a procedurii de mediere.

22


23/61

3.2.3 Medierea in noul Cod de Procedura Penala:

Modificari referitoare la Codul de procedura penala:

Legea 135/2010 a adoptat viitorul Cod de Procedura Penala;

Art. 10 lit. h prevede drept cazuri in care punerea in miscare sau exercitarea actiunii

penale este impiedicata, pe langa retragerea plangerii prealabile ori impacarea partilor, si

situatia in care a fost incheiat un acord de mediere in conditiile legii medierii.

Art. 16 intitulat Tranzactia, medioerea si recunoasterea pretentiilor civile.. In

vederea solutionarii laturii civile a fost reglementata expres posibilitatea tranzactiei, medierii

si recunoasterii pretentiilor civile.

Art. 15 se introduce drept caz care impiedica punerea in miscare si exercitarea actiunii

penale incheierea uunui acord de mediere

Art. 396 alin 6: incheierea unui acord de mediere ce intervine in faza de judecata

atrage pronuntarea unei solutii de incetare a procesului penal.

Art. 22 alin 1: in cursul procesului penal cu privire la pretentiile civile, inculpatul,

partea civila si partea responsabila civilmente pot incheia o tranzactie sau un acord de

mediere potrivit legii.

Art. 312 alin 3: se dispune suspendarea urmaririi penale si pe perioada desfasurarii

procedurii de mediere.

3.3 Consiliul de Mediere

Este organism autonom cu personalitate juridica de interes public; se organizeaza si

functioneaza potrivit Legii nr. 192/2006 cu modificari si R.O.F. Este format din 9 membri

alesi prin vot deschis, validati de Ministerul Justitiei pe o perioada de 2 ani. Mandatul fiecarui

membru poate fi prelungit pentru aceeasi durata o singura data. Consiliul de Mediere se

intruneste lunar sau ori de cate ori este necesar la convocarea presedintelui. Lucrarile

23


24/61

Consiliului de Mediere sunt publice si se desfasoara in prezenta a cel putin sapte dintre

membri.

Hotararile sunt adoptate cu votul majoritatii membrilor care il compun. Consiliul de

Mediere reprezinta interesele mediatorilor autorizati, promoveaza activitati de mediere,elaboreaza standardele de formare in domeniul medierii, autorizeaza mediatorii, intocmeste si

actualizeaza tabloul mediatorilor autorizati, adopta codul de etica profesionala a mediatorilor,

elaboreaza codul de etica si deontologie preofesionala etc.

Conform dispozitiilor legale, mediatorii isi pot desfasura activitatea in cadrul unei

societati profesionale, al unui birou in care pot functiona unul sau mai multi mediatori

autorizati sau in cadrul unei organizatii neguvernamentale.

Conform legii, medierea se aplica si in cauzele penale care privesc infractiuni pentru

care, potrivit legii retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea

penala. In cauzele penale medierea trebuie sa se desfasoare incat sa fie garantat dreptul

fiecarei parti la asistenta juridica si daca este cazul, la serviciile prin interpret.

In cazul in care procedura de mediere se desfasoara inaintea inceperii procesului penal si

aceasta se inchide prin impacarea partilor, persoana vatamata nu mai poate sesiza organul de

urmarire penala pentru aceeasi fapta.

Daca procedura de mediere a fost declansata in termenul prevazut de lege pentru

introducerea plangerii prealabile acest termen se suspenda pe durata desfasurarii medierii.

Suspendarea dureaza pana cand procedura medierii se inchide, dar nu mai mult de 3 luni

de la data semnarii contractului de mediere.

Medierea conflictelor de munca ramane supusa dispozitiilor propuse de legile speciale.

24


25/61

3.4 Directiva 2008/52/ CE

La data de 21.05.2008 Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene avand in

vedere tratatul de instituire a Comisiei Europene a adoptat Directiva 2008/52/CE privind

anumite aspecte ale medierii in materie civila si comerciala.

In mai 2000 Consiliul U.E. a adoptat concluzii privind metodele alternative de

solutionare a litigiilor in materie civila si comerciala, metode care sunt menite sa duca la

simplificare si imbunatatirea accesului la justitie.

In aprilie 2002 Comisia a prezentat o Carte Verde privind metodele alternative de

solutionare a litigiilor in materie civila si comerciala initiind o consultare cu statele membre

privind posibile masuri de incurajare a utilizarii medierii. Scopul este acela de a asigura un

acces mai bun la justitie ca parte a politicii U.E. de instituire a unui spatiu de libertate,

securitate si justitie.

Prezenta directiva ar trebui sa contribuie la buna functionare a pietei interne in special in

ceea ce priveste disponibilitatea serviciilor de mediere.

Dispozitiile prezentei directive ar trebui sa se aplice numai medierii in cazriule litigiilor

transfrontaliere, dar nimic nu poate sa impiedice statele in a aplica aceasta norma si procedura

interna de mediere. Prezenta directiva se aplica procedurii in care doua sau mai multe parti aleunui litigiu transfrontalier incearca din proprie initiativa sa ajunga la un acord amiabil cu

asistenta unui mediator. Aceste dispozitii nu aduc atingere legislatiei nationale. Pentru a

asigura securitate juridica. Prezenta directiva trebuie sa indice modalitati de determinare daca

un litigiu este transfrontalier sau nu.

In domeniul protectiei consumatorului, Comisia a adoptat o recomandare

nr.2001/310/CE care stabileste criteriile minime de calitate pe care organenle extrajudiciare

implicate in solutionarea amiabila a litigiilor ar trebui sa le ofere justitiabililor.

Prezenta directiva se aplica in cazul litigiilor transfrontaliere in materie civila si

comerciala; sunt exceptate acele drepturi si obligatii de care partile nu pot dispune in

conformitate cu legislatia aplicabila corespunzatoare; directiva nu se aplica chestiunilor fiscale,

25


26/61

vamale, sau administrative si nici raspunderii statului pentru actele sau omisiunile sale in

exercitarea actiunilor autoritatii publice.

Conform dispozitiilor directivei litigiul transfrontalier este acel litigiu in care cel putin

una dintre parti isi are domiciliul/resedinta intr-un alt stat membru decat cel al oricarei alteparti la data la care:

1- partile decid sa recurga la mediere dupa aparitia litigiului;

2- medierea este impusa de instanta;

3 - exista o obligatie de a recurge la mediere care rezulta din dreptul national;

4- este adresata partilor o invitatie in acest sens conform articolului 5.

Statele membre asigura partilor sau uneia dintre parti cu consimtamantul expres al

celeilalte, posibilitatea de a solicita dobandirea caracterului executoriu al continutului acorduluiscris rezultat in urma medierii. Acordul de mediere poate dobandi caracter executoriu printr-o

hotarare, decizie, act autentic emis de o instanta sau de o alta autoritate competenta in

conformitate cu dreptul statului membru in care a fost facuta medierea.

Nu mai tarziu de 21.05.2011, Comisia va prezenta Parlamentului European, Consiliului

si Comitetului Economic si Social European un raport privind aplicarea prezentei directive

pentru a analiza evolutia medierii in U.E. si eventualele modificari ale prezentei directive.

Statele membre asigura intrarea in vigoare a actelor cu putere de lege necesare pentru a

conforma prezentei directive pana la 21.05.2011.

3.5 Aplicatii:

A) Formulati raspunsuri pentru urmatoarele:

Mentionati cadrul legislativ al desfasurarii medierii in Romania ( reglementari legale).

Evidentiati activitatea Consiliului de Mediere din punct de vedere legislativ.

Directiva 2008/52/CE necesitate si aplicabilitate.

Modificarile propuse de Mica Reforma necesiate si importanta.

26


27/61


1. Medierea este o procedura voluntara reglementata in Romania de:

a) lege;

b) statututl profesiei;

c) codul de procedura civila.

2. Consiliul de Mediere este alcatuit din:

a) 4 membri;

b) 7 membri;

c) 9 membri.

3. Sedintele Consiliului de Mediere sunt:

a) publice;

b) anuale;

c) trimestriale.

4. Cea mai recenta modificare a Legii 192/2006 legea medierii s-a produs in anul:

a) - 2008;

b) 2009;

c) 2010.

5. Medierea conflictelor de munca este supusa:

a) codului civil;

b) codului muncii;

27


28/61

c) legilor speciale.

6. Directiva 2008/52/CE pentru tara noastra este:

a) obligatorie;

b) facultativa;

c) se aplica din mai 2011.

3.6 Rezumat:

- Descrierea cadrului legislativ in care functioneaza medierea in Romania ( Legea 192/2006

cu modificarile suferite; enuntarea legilor de modificare respectiv Legea 370/2009 si

Ordonanta Guvernului 13/2010.

- Prezentarea Micii reforme in justitie. Descrierea modificarilor propuse prin mica reforma.

- Prezentarea modificarilor propuse pentru Noul Cod de Procedura Civila si Noul Cod de

Procedura Penala.

- Detalierea activitatii Consiuliului de Mediere din perspectiva Legii si a regulamentelor care

guverneaza activitatea acestui for;

- Prezentarea Directivei 2008/52/CE; obligativitatea acestei directive; continutul ei.

3.7. Bibliografie:

Legea nr. 192/ 2006 privind organizarea si exercitarea profesiei de mediator;

Legea nr.370/2009 care modifca si completeaza Legea 192/2006;

OG nr. 13/2010 de modificare si completare a Legii 192/2006;

Legea 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor;

28


29/61

Regulamentul de Organizare si Functionare a Consiliului de Mediere, adoptat prin

Hotararea nr.5/13.05.2007;

Norme de raspundere disciplinara a mediatorilor autorizati;

Standardul Ocupational al Mediatorului;

Hotararea nr.351/06.04.2008 privind procedura de autorizare a mediatorilor;

Directiva 2008/52/C.E. a Parlamentului European si a Consiliului European din

21.05.2008.

29


30/61

Capitolul IV

Conflictul

4.1Definitia conflictului.

4.2 Tipuri de conflicte.

4.2.1. Conflictul relational.

4.2.2 .Conflictul structural.

4.2.3 Conflictul informational.

4.2.4. Conflictul de evaluare.

4.2.5. Conflictul de interese.

4.3 Aplicatii.

4.4 Rezumat.

4.5 Bibliografie.

Obiective:

- Cunoasterea notiunii de conflict; definirea notiunii de conflict, intelegerea notiunii din

perspectiva psihologica.

- Cunoasterea specifica a tipurilor de conflict.

- Intelegera tipurilor de conflict si a modalitatiii de remediere a fiecarui tip de conflict.

4.1 Ce este conflictul?

Conflictul este expresia unor interese opuse; este caracteristic societatii si este endemic

in societatile moderne. Un conflict exista atunci cand doi oameni doresc sa duca la indeplinire

actiuni care sunt incompatibile reciproc; ambele persoane vor sa faca aceleasi lucruri sau vor sa

30


31/61

faca lucruri diferite care sunt incompatibile reciproc. Conflictul prin urmare, poate fi definit ca

fiind un dezacord in care partile implicate percep o amenintare la adresa nevoilor, intereselor si

preocuparilor lor. Un conflict este rezolvat atunci cand se ajunge la identificarea unui set

complet de actiuni, compatibile reciproc, avantajoase reciproc.

Conflictul se refera intotdeauna la ceea ce dorim sa facem; el mai poate fi definit ca fiind

doua vointe opuse astfel incat satisfacerea uneia dintre ele este in detrimentul satisfacerii

celeilalte. Definirea conflictului poate fi extinsa de la persoane fizice la grupuri, la persoane

juridice, state, si natiuni si pot fi implicate in conflict mai mult de doua parti. Principiile

conflictului raman aceleasi.

Pentru a rezolva starea conflictuala trebuie incercata crearea unei situatii convenabile

ambelor parti; sa se obtina multumire reciproca, cooperare, deschidere la dialog; este practic orelatie de tip win win.

Analiza, prevenirea, managementul si solutionarea conflictelor nu au ca tinta eliminarea

conflictului si nici eliminarea intereselor opuse. Scopul consta in cautarea acelor forme de

comportament conflictual care permit o abordare non-violenta a intereselor opuse intr-un

proces organizat, aranjat a carei desfasurare si rezultat sunt acceptate de toate partile

implicate.

Participantii intr-un conflict tind sa raspunda in baza perceptiilor lor asupra situatiei si

nu in urma unei revizuiri obiective a ei. Ca in orice problema, conflictele contin dimensiuni de

substanta, de procedura si psihologice care pot fi negociate. Pentru a intelege cat mai bine

dimensiunea conflictului trebuie sa luam in calcul aceste elemente.

4.2 Tipuri de conflict:

1. Conflict relational;

2. Conflict structural;

3. Conflict informational;

4. Conflict de evaluare;

5. Conflict de interese.

31


32/61

4.2.1 Conflictul relational poate fi determinat de:

- emotii puternice;

- intelegeri gresite, stereotipuri culturale;

- slaba comunicare;

- neintelegeri in comunicare;

- comportament negativist repetitiv.

Cum ne adresam unui conflict relational? Care ar fi remediile posibile?

A Controlul expresiilor negative prin proceduri si reguli.

B Promovarea unui proces care legitimeaza trairile, sentimentele.

C Clarificarea perceptiilor construirea unor perceptii pozitive.

D Imbunatatirea calitatii si cantitatii comunicarii.

E Blocare unei atitudini negativiste repetitive.

F Incurajarea unor atitudini pozitive de solutionare a problemelor.

32


33/61

Emotiile sunt puternice. Intotdeauna ele sunt prezente si este dificil a le gestiona. Ce este

emotia? Psihologii Fehr si Russell observau ca: toata lumea stie ce este o emotie pana cand

ii ceri sa-ti dea o definitie. Atunci se pare ca nimeni nu mai stie nimic.

Asa cum folosim noi termenul, o emotie este o experienta traita, simtita; de regula simti

emotia si nu o gandesti. Emotiile pot fi pozitive sau negative. Intr-o negociere o emotie

pozitiva indreptata catre cealalta persoana este foarte probabil sa reuseasca a crea o relatie de

bunavointa, intelegere si o stare de bine. Contrar, furia, frustrarea si alte emotii negative sunt

considerate ca incapabile de a genera un raport de colaborare intre parti. Desi emotiile sunt

adesea un obstacol intr-o negociere, totusi sunt situatii cand emotiile pot constitui un mare

beneficiu.

De exemplu, presedintele Carter a folosit in timpul istoricelor negocieri dintre Israel si

Egipt, puterea emotiilor. I-a invitat pe primul ministru israelian Menachim Begin si pe

presedintele Egiptului Anwar Sadat la Camp David. Scopul lui era acela sa-i ajute pe cei doi

lideri in a negocia acordul de pace. Dupa treizeci de zile de discutii, procesul de negociere s-a

intrerupt, iar israelienii erau destul de circumspecti ca s-ar putea junge la un acord.

Carter investise foarte mult timp si energie in procesul de pace. Ar fi putut foarte usor sa

manifeste frustrare, poate chiar sa-l abordeze pe primul ministru israelian cu o avertizare de a

accepta ultima sa propunere sau orice altceva. Dar o astfel de abordare agresiva l-ar fi putut

determina pe Begin sa abandoneze complet procesul de negociere si totodata s-ar fi riscat

avarierea relatiilor personale dintre cei doi lideri.

Carter a facut un gest de un mare impact emotional. Begin a solicitat niste picturi

autografiate ale lui Carter si Sadat pentru a le da nepotilor sai. Carter a personalizat fiecare

poza cu numele unuia dintre nepotii lui Begin. In momentul in care convorbirile de pace seaflau intr-un mare impas, Carter a inmanat aceste fotografii lui Begin care a fost vadit

emotionat; discutia s-a mutat intre Carter si Begin despre nepotii acestuia din urma si despre

razboi. Acesta a fost momentul decisiv, cheie in negociere. Putin mai tarziu in acea zi Begin,

Sadat si Carter semnau acordul la Camp David . Discutia deschisa dintre Carter si Begin nu s-

ar fi putut intampla daca relatia dintre cei doi ar fi fost una saracacioasa. Pentru a construi o

33


34/61

relatie interpersonala solida este necesar timp si munca. Carter si Begin au inceput sa

stabileasca raporturile dintre ei cu un an inainte de a incepe negocierile de pace. S-au intalnit

la Casa Alba unde primul ministru al Israelului a fost invitat la o discutie deschisa, privata

referitoare la conflictul din Orientul Mijlociu. Ulterior, dupa cateva luni, Carter si sotia sa l-au

invitat pe Begin si sotia sa la o cina privata vorbind despre lucruri personale.

Carter nu si-a dorit ca negocierile sa esueze, nici Begin, nici Sadat. Toti aveau un interes

in rezolvarea problemelor. Iar emotiile pozitive pe care Carter le-a folosit in negociere cu cei

doi lideri i-a ajutat sa ajunga la un acord.

In negocieri, emotiile pozitive pot fi benefice din cel putin trei puncte de vedere:

a) emotiile pozitive te pot ajuta sa identifici mai usor interesele celorlalte persoane;

b)- emotiile pozitive pot accentua o relatie;

c)- emotiile pozitive nu sporesc riscul ca una dintre parti sa fie exploatata.

Cunoastem faptul ca emotiile ne pot ajuta sau dauna intr-o negociere; ceea ce trebuie sa

cunoastem este modalitatea in care le putem manageria si cum putem sa extragem beneficiile.

Nu putem ignora emotiile.

4.2.2 . Conflictul structural

Este un conflict datorat unor cauze ce sunt dincolo de parti si anume:

- modele distructive de comportament sau actiune ;

- control inegal, distribuirea resurselor;

- autoritate, putere inegala;

- modificari legislative;

- constrangeri temporale;

- modificare unor factori de mediu, geografici, fizici.

34


35/61

Atunci cand am identificat conflictul ca fiind un conflict structural COOPERAREA

este singura modalitate prin care se va rezolva conflictul. Acest lucru presupune ca mediatorul

va trebui sa deruleze actiuni prin care sa defineasca nevoile, sa indeplineasca tiparele de

atitudine destructiva, sa determine, sa stabileasca o acceptare corecta si reciproca a procesului

decizional din partea partilor, sa transforme negocierea dintr-o negociere asupra pozitiei

intr-o negociere asupra intereselor, sa schimbe relatii de mediu si fizice.

4.2.3 . Conflictul informational

Va exista ori de cate ori o parte nu va avea suficienta informatie sau ii va lipsi o

informatie initiala pentru solutionarea diferendului.

Conflictul informational se datoreaza:

1. lipsei de informatie;

2. dezinformarii;

3. consideratii diferite asupra a ceea ce este relevant;

4. interpretari diferite ale informatiei;

5. surse diferite de informatie.

Ceea ce este important este ca informatia trebuie sa fie data intr-un mod legitim ambelorparti; trebuie ca partile sa fie de acord asupra procesului de obtinere a informatiei.

Cum putem remedia un conflict informational?

1. cel mai important remediu il constituie identificarea;

2. obtinerea unui acord intre parti asupra informatiei care este cel mai important;

3. acordul partilor asupra procesului de strangere a informatiilor;

4. acordul partilor asupra procesului de evaluare a informatiilor.

35


36/61

4.2.4 Conflict de evaluare

Exista in situatia inc are partile au criterii diferite de evaluare a obiectului conflictului.

Ce poate sa determine un conflict de evaluare?

- emotii puternice;

- informatie incorecta sau lipsa informatiei;

- diferente de viata, ideologie, religie, pozitie sociala, cultura;

- constrangeri externe.

Cum rezolvam un conflict de evaluare?

- identificarea;

- identificarea unor criterii comune de evaluare;

- identificarea unor valori comune;

- evitarea definirii problemei in termen de valori.

4.2.5 Conflictul de interese

Se datoreaza intereselor diferite ale partilor.

Posibile cauze ale nasterii unui conflict de interese:

- competitia;

- interese psihice;

- schimbarea survenita in interesele existente;

- continuturi diferite ale intereselor.

36


37/61

Cum se poate solutiona un conflict de interese?

- identificarea;

- separarea intereselor de pozitii;

- cautarea unor criterii obiective;

- cautarea unor solutii care satisfac nevoile tuturor partilor;

- cautarea unor metode de extindere a optiunilor/resurselor.

Definim interesul ca acea nevoie care trebuie sa fie indeplinita ( interest=deep need ).

Intr-o situatie conflictuala este foarte important sa stim cum comunicam.

Mediatorul trebuie sa faciliteze comunicarea intre parti sa construiasca o strategie pentru

a initia comunicarea si pentru a asigura procesul comunicarii pe toata procedura medierii. Este

important a se crea intr-o stare conflictuala o anumita relatie care sa permita negocierea.

O comunicare eficienta presupune sa asculti si sa intelegi cealalta parte. Fara dorinta de

a asculta cealalta parte procesul nu poate sa fie eficient. Trebuie sa existe o balanta intre

afirmatie si ascultare; ele dureaza in timp si trebuie sa fie de calitate implicand discutii

complexe si dificile. Atunci cand partile unui conflict isi pot pune in balanta afirmatiile si

conceptiile si pot asculta cealalta parte, atunci sansele de a se ajunge la o mediere si o

negociere a conflictului cresc.

4.3 Aplicatii:

A) Formulati raspunsuri pentru urmatoarele:

Definiti conflictul.

Cate tipuri de conflict cunoasteti?

37


38/61

Ce este emotia? Are vreun rol in conflicte? Care este rolul ei intr-un conflict?

Conflictul structural. Remedierea acestuia.

Conflictul de interese. Remedierea acestuia.

Conflictul de evaluare. Remedierea acestuia.

Conflictul informational. Remedierea acestuia.

Conflictul relational. Remedierea acestuia.


1. Conflictul apare in societate:

a) intre doi sau mai multi oameni;

b) intre persoane juridice;

c) intre o persoana juiridca si o persoana fizica.

2. Sunt deduse medierii urmatoarele tipuri de conflict:

a) informativ, structural, relational si de interese;

b) structural, relativ si de evaluare;

c) structural, relational, de evaluare, de interese.

3. Un conflict de interese poate aparea din cauza:

a) intereselor diferite ale partilor;

b) intereselor financiare;

c) competitiei.

38


39/61

4. Conflictul de interese se solutioneaza prin:

a) colaborare;

b) intelegere;

c) identificare.

5. Conflictul de evaluare este determinat de :

a) - constrangeri externe;

b) - emotii puternice;

c) lipsa informatiei.

6. Conflictul relational poate fi determinat de:

a) - emotii puternice;

b) - intelegeri gresite, stereotipuri culturale;

c) - comportament negativist repetitiv.

4.4 Rezumat

- Definitia conflictului. Prezentarea notiunii din perspectiva psihologica. Mentionarea

tipurilor de conflict, descrierea fiecarui tip de conflict in detaliu.

- Identificarea posibilitatile de remediere a fiecarui conflict in functie de tipul sau.

- Emotia, aspecte psihologice;

39


40/61

4.5 Bibliografie:

Thierry Garby, curs Union Internationale des Avocats, Baroul Bucuresti, 2007-2008

Roger Fisher, Daniel Shapiro,Beyond reason, Random House, 2005;

Roger Fisher, William Ury, Getting to yes, negotiating an agreement without giving in,

Random House, 1981,1991;

William Ury,Getting past no, Random house, 1991;

Douglas Stone, Bruce Patton, Sheila Heen,Difficult conversations, Penguin Group, 1999;

Christopher W. Moore, The mediation process, Jossey Bass, 2003

40


41/61

Capitolul V

Negocierea

5.1 Scurte consideratii

5.2 Negocierea principiala

5.2.1. Criterii de negociere

5.2.2.Posibile metode de negociere

5.3 Aplicatii

5.4 Rezumat

5.5 Bibliografie

Obiective

- Cunoasterea specifica a notiunii de negociere.

- Intelegerea si aprofundarea notiunii de negociere principiala.

5.1 Scurte consideratii

Care este modalitatea cea mai buna pentru ca oamenii sa-si rezolve diferendele?

De exemplu care este sfatul cel mai bun pe care cineva poate sa-l dea sotului si sotiei

care vor sa divorteze, cum sa ajunga la o intelegere reciproc avantajoasa fara a se termina totul

intr-un amar si mare scandal?

5.2Negocierea principiala

Cartea lui Fisher trateaza problematica intelegerii si a limitelor negocierii principiale:

41


42/61

- cum sa tratezi cu cineva care pare sa fie irational sau care are un sistem diferit de valori/ stil

de negociere;

- care este rolul puterii in negociere.

Fiecare negociere este diferita, dar elementele de baza nu se schimba. Ideea fundamentala n

orice negociere este: d-mi ceea ce vreau i-i voi da ceea ce vrei. Secretul negocierii

constn a reui s-l antrenezi pe partener ntr-un joc de-a hai s ctigm mpreun.

Indiferent daca negocierea priveste un contract, o cearta de familie sau stabilirea pacii

intre natiuni, de regula, oamenii se situeaza in proces de negociere asupra pozitiilor pe care le

detin. Ei adopta o anumita pozitie, se cearta pentru ea si fac concesii pentru a ajunge la un

compromis sau nu.

5.2.1. Criterii de negociere

Indiferent de metoda de negociere aplicata, aceasta trebuie sa urmeze trei criterii:

a) sa produca in final un acord intelept (daca acest lucru este posibil);

b) trebuie sa fie eficienta ;

c ) trebuie sa imbunatateasca sau cel mult sa nu strice relatia dintre parti.

Un acord intelept poate fi definit ca fiind acel acord care intruneste/contine interesele

legitime ale fiecarei parti, rezolva interesele conflictuale in mod corect, este durabil si ia in

calcul interesele comunitatii.

Discutand in contradictoriu asupra pozitiilor se vor produce acorduri/ intelegeri

neintelepte.

In aceasta situatie, partile tind sa vada numai propria lor situatie. Cu cat incerci mai

mult sa convingi partea cealalta despre imposibilitatea schimbarii atitudinii/pozitiei cu atatmai dificil devine. Este foarte important sa poti fi mai deschis la negocieri; ego-ul tau se

identifica cu pozitia ta.

42


43/61

Cu cat mai multa atentie este acordata pozitiilor, cu atat mai putina atentie este acordata

prezentei probleme care se disputa, iar ajungerea la un acord este din ce in ce mai putin

infaptuibila.

Discutand in contradictoriu asupra pozitiei este ineficienta si afecteaza relatia dintre

parti.

Negocierea asupra pozitiilor devine o intrecere de orgolii si vointe. Fiecare parte va

incerca sa determine cealalta parte sa isi schimbe pozitia.

Atunci cand sunt implicate mai multe parti in procesul de mediere, discutiile asupra

pozitiilor devin si mai periculoase.

A fi amabil, soft intr-o negociere nu este o solutie.

Intr-o negociere soft, standardele difera de negocierea dura si anume sa se faca

concesii, oferte, sa se aiba incredere in partea adversa, etc. Negocierea soft pune accentul pe

importanta construirii si mentinerii unei relatii.

Daca ar fi sa alegi intre negocierea soft si cea dura ar trebui sa alegi negocierea de

mijloc, cea care va conduce la rezultate intelepte, eficiente si amiabile. Aceasta metoda de

negociere este denumita negocierea principiala sau negocierea asupra valorilor/meritelor.

5.2.2. Posibile metode de negociere

Metoda negocierii principiale se focuseaza asupra a patru puncte importante care pot constitui

metode de negociere si poate fi folosita in aproape toate circumstantele:

1. Separa oamenii de probleme.

2. Negociaza asupra interesului si nu asupra pozitiei.

3. Creeaza o varietate de posibilitati inainte de a decide ce e de facut.

4.Insista ca rezultatul sa aiba la baza standarde obiective.

43


44/61

Separa oamenii de probleme.

Cu totii cunoastem cat de greu poate sa fie a negocia o problema atunci cand partile nu

se inteleg, devin nervoase si iau lucrurile in maniera personala.

Trebuie sa tinem cont de faptul ca negociatorii sunt in primul rand oameni. Un aspect debaza intr-o negociere usor de uitat in cazul tranzactiilor cooperatiste sau internationale este

aceea ca avem de a face nu cu niste persoane reprezentative abstracte a celeilalte parti, ci

avem de-a face cu fiinte umane. Acestia au emotii, valori la care tin, puncte de vedere diferite

etc si de aceea pot fi imprevizibili. De aceea, trebuie sa luam in calcul sentimentele personale

ale celor cu care negociem, sentimente care vor avea un mare impact asupra rezultatului final.

Acest aspect uman al negocierii poate sa fie folositor sau extrem de daunator.

Procesul condus de mediator si care are ca drept final ajungerea la un acord poatedetermina o angajare psihologica si un rezultat benefic tuturor partilor implicate.

Oamenilor le place sa se simta bine in pielea lor, iar grija lor referitor la ceea ce gandesc

altii despre ei ii pot determina adesea sa devina mai atenti si sensibili la interesele celuilalt. Pe

de alta parte oamenii au ego-uri, pot fi furiosi, frustrati se pot simti jigniti sau amenintati.

Daca nu se acorda suficienta atentie aspectului sensibil al persoanei, acest lucru se va

rasfrange negativ asupra procesului de mediere.

A intelege cum gandeste cealalta parte nu este o activitate doar folositoare care te va

ajuta sa rezolvi problema. Tocmai modul lor de gandire este problema. Indiferent ca inchei o

afacere sau rezolvi o disputa, diferente exista.

Avnd n vedere c cei implicai n procesul de negociere sunt nti de toate oameni

dominai de sentimente i emoii, este foarte important n orice proces de mediere ca problema

dedus medierii s fie separat de oamenii implicai.

Relaia contractual existent ntre pri i supus procedurii medierii nu trebuie s fie

mbuntit cu orice pre prin concesii referitoare la substana problemei. Relaia partenerial

trebuie s se bazeze pe:

- Percepii adecvate/corecte.

- Emoii adecvate.

44


45/61

- Comunicare clar.

S lum n calcul situaia unui contract de nchiriere i percepiile diferite ale

proprietarului i ale chiriaului referitor la negocierea contractului de nchiriere:

Percepiile chiriaului Percepiile proprietarului

1. Chiria este deja prea mare. 1 Chiria n-a mai fost mrit de

mult timp.2. Nu-mi permit s pltesc mai mult. 2 mi trebuie un venit mai mare din chirie.3. Apartamentul trebuie s fie zugrvit. 3 A distrus/ a avariat apartamentul.4. Cunosc oameni care pltesc mult mai

puin pentru un apartament asemntor.

4 Cunosc oameni care pltesc mai mult

pentru un aparatament asemntor.5. Sunt un bun chiria fr copii sau

animale.

5 Muzica lui m nnebunete.

Iat un exemplu de percepii diferite unde dac se nelege punctul de vedere al fiecrei

pri nu nseamn c prile vor fi i de acord n acest sens. Este adevrat c o mai bun

nelegere a modului de gndire ar putea determina prile s-i revizuiasc punctele lor de

vedere, iar aceasta reprezint beneficiul nelegerii situaiei.

Conflictul are la baz percepiile diferite ale prilor asupra problemei dedus mediereii.

Problema conflictului este aceea a nenelegerii de ctre pri a obiectului disputei.

Realitatea obiectiv nu este punct de discuii n procesul medierii.

Problema const n cum este perceput realitatea de ctre pri. Adevrul i legea nu sunt

puncte de discuie pentru c aceste dou elemente nu vor schimba modul de percepie al

prilor.

Emoiile stau la baza comportamentului uman, iar din cercetrile medicale s-a tras

concluzia c lipsa emoiilor determin imposibilitatea lurii unei decizii. Aciunile noastre

sunt rezultatul emoiilor pe care le reprezentm, iar gndirea logic este o piedic n calea

emoiilor liber exprimate. Emoiile n timpul procesului de negociere au un rol bine stabilit.

Mediatorul trebuie:

1. - s previn/elimine emoiile negative.

45


46/61

2.- s creeze/ncurajeze emoii pozitive.

3. s menin toate emoiile n limite acceptabile.

Emoiile sunt consecinele percepiilor prilor asupra faptelor. Emoiile aduc n prim-

planul ateniei ceea ce prile vor s fie, vor s se ntmple. O dat recunoscute i nelese

reciproc de ctre pri, emoiile corect manageriate pot determina un succes al negocierii.

Roger Fischer i Daniel Shapiro n cartea lor Beyond Reason, referindu-se la emoii

fac precizarea c noi alegem ceea ce vrem s fim i c ne construim emoiile ca rezultat al

celor cinci elemente:

1) apreciere,

2) afiliere,

3) autonomie,

4) statut social,5) - rol.

Emoiile negative pe care le experimentm provin din ignorarea celor cinci elemente, iar

emoiile pozitive sunt generate din contr de cele cinci elemente.

Mediatorul trebuie s ncurajeze comunicarea non-verbal.

Ce este comunicarea non-verbal?

Este acea comunicare care se bazeaz pe o atitudine non-agresiv, pe exprimarea imprtirea emoiilor.

Conceptele comunicrii non-verbale:

1 procesul negocierii se bazeaz pe emoii, emoii ce determin naintarea n negociere.

2- prile trebuie s-i exprime emoiile pentru ca procesul de negociere s funcioneze.

3- pentru a nelege emoiile prile trebuie s neleag faptele care au stat la baza emoiilor,

fapte care trebuiesc a fi explicate, descrise.

4- descrierea faptului generator al emoiei nu trebuie s ridice obiecii.

5- o dat ce nevoia este exprimat se poate sugera i o soluie.

Exist patru etape ale comunicrii non-verbale:

1.- descrierea observaiei.

2 - exprimarea sentimentelor.

46


47/61

3 - exprimarea nevoilor.

4 - exprimarea solicitrilor.

Fara comunicare nu exista negociere. Negocierea este un proces de comunicare

continuu, cu scopul de a se ajunge la o decizie comuna. Nu este niciodata un lucru usor sa

comunici, chiar intre persoane care au un anumit fundament de valori si experienta.

Exista trei probleme in comunicare:

1 partile nu-si vorbesc una alteia, sau cel putin nu-si vorbesc in sensul de a se face intelese;

2 partile par a nu da atentie la ceea ce spun ;

3 neintelegerea/ intelegerea gresita cand partile vorbesc limbi diferite sansa de a se

intelege/interpreta gresit este foarte mare

Ce putem face atunci cand ne confruntam cu probleme de comunicare?

Ascultarea activa si cunoasterea a ceea ce se discuta.

Ascultarea iti da posibilitatea sa intelegi perceptiile, sentimentele. Daca nu acorzi

atentie la ceea ce se spune si nu demonstrezi ca intelegi ceea ce se spune partile pot

intelege/crede ca nu-i auzi si atunci cand vei incerca sa le explici un punct de vedere diferit,partile vor considera ca nu ai inteles nimic din ceea ce au spus.

Reformularea este foarte importanta si trebuie sa fie pozitiva si clara. A intelege ce se

discuta nu insemna a agrea. ( a fi de acord ).

Vorbeste pentru a fi inteles.

Negocierea nu este o dezbatere, nici un proces. Nu incerci sa convingi a treia parte.

Daca comparam negocierea cu un proces legal, atunci situatia se aseamana cu aceea a

doi judecatori care discuta pentru a decide asupra unui caz.

47


48/61

Vorbeste cu un scop.

Cateodata problema tine de prea multa comunicare.

Prevenirea este mai buna.

Este foarte important ca discutiile sa fie structurate si sa aiba loc in asa fel incat sa nu fie

afectate ego-urile persoanelor, sa se separe problema substantiala de relatia ce trebuie

construita.

Construirea unei relatii functionale.

Cu cat mai repede reusesti sa transformi un strain intr-o persoana apropiata, cu atat

negocierea are sanse foarte mari de reusita.

Ne intereseaza problema si nu persoanele implicate.

Separarea oamenilor de probleme este un proces continuu; trebuie sa lucrezi mereu la el.

Lucrul cel mai important este sa tratezi persoanele ca pe fiinte umane si problemele la

valoarea si importanta lor.

Negociaza asupra interesului si nu asupra pozitiei

Sa luam in calcul povestea a doua persoane care se cearta intr-o biblioteca daca

fereastra sa fie deschisa sau sa fie inchisa. Bibliotecarul, incercand sa gaseasca o solutie ii

intreaba pe fiecare imparte de ce este pentru fereastra deschisa ptr aer curat, iar fereastra

inchisa impotriva curentului. Dupa un minut, bibliotecarul deschide o fereastra in camera

alaturata pentru aer curat si fara current in acelasi timp.

Pentru o solutie inteleapta trebuie sa reconciliem interesele si nu pozitiile.

48


49/61

Exemplul dat constituie o situatie extrem de frecventa multor negocieri. Din momentul

in care problema partilor apare ca un conflict de pozitii, si din moment ce scopul lor este acela

de a conveni asupra pozitiei, in mod natural partile vor tinde sa creada si sa gandeasca numai

despre pozitie. In acest moment orice proces de negociere ajunge in impas.

Interesele definesc problema

Intr-o negociere, problema de baza se gaseste nu in conflictul pozitional, ci in

conflictul nevoilor, dorintelor, temerilor si preocuparilor fiecarei parti.

Dorintele si preocuparile sunt interese. Interesele motiveaza oamenii. Interesele sunt

locomotiva actiunilor noastre. Pozitia pe care o avem este ceva asupra careia decidem iarinteresele noastre sunt cele care ne determina sa ne decidem de un anumit fel pozitia.

Tratatul de pace dintre egipteni si israelieni care s-a blocat la Camp David in 1978

demonstreaza utilitatea analizarii pozitiilor. Israelul a ocupat Peninsula egipteana Sinai in

timpul razboiului din 1967. Cand Egiptul si Israelul s-au pus la masa negocierilor in 1978,

pozitiile lor erau incompatibile. Israelul insista sa mentina Sinai. Egiptul dorea, pe de alta

parte retrocedarea Sinai complet.

Analizand interesele si nu pozitiile se poate dezvolta o solutie acceptata de ambele

parti. Interesul Israelului era legat de securitatea si securizarea zonei; nu se doreau tancurile

egiptene la granita. Interesul Egiptului era sa detina suveranitatea provinciei Sinai; Sinai a fost

parte a Egiptului de pe vremea faraonilor.

La Camp David, Presedintele Egiptului si primul ministru al Israelului au cazut de

acord asupra planului de returnare a provinciei Sinai si demilitarizarea zonei.

Reconcilierea intereselor fuctioneaza mult mai bine decat reconcilierea pozitiilor din

doua motive:

1. pentru fiecare interes exista de regula mai multe posibile pozitii care l-ar satisface.

De regula sa adopta pozitia care este cea mai evidenta, asa cum s-a intamplat cu Israelul care a

anuntat ca vrea sa pastreze o parte din provincie.

49


50/61

2. reconcilierea intereselor functioneaza mai bine decat compromisul pozitional

deoarece in pozitii opuse regasim mai multe interese comune decat conflictuale.

Cum identifici interesele?

Interesele sunt pentru pri ntotdeauna legitime i se afl la baza conflictului dedus spre

soluionare medierii.

Poziiile reprezint ce anume solicit o parte celeilalte pentru satisfacerea intereselor.

ntotdeauna poziiile sunt greu de satisfcut, va priva cealalt parte de un lucru anume care se

opune interesului su.

Ori de cte ori problema prilor va fi considerat ca fiind un conflict de poziie, prile

n mod firesc vor tinde s discute despre poziiile lor ajungndu-se adesea ntr-un impas.

ntrebarea care se pune n negocierea principial este: Dac poziiile exprimate de pri

sunt soluiile potrivite pentru satisfacerea intereselor lor? Dac putem s gsim o

modalitate ca fiecare parte s-i vad interesul satisfcut i dac se poate gsi o modalitate, o

soluie ca satisfacerea interesului uneia dintre pri s nu fie frustrant pentru cealalt parte?

Mediatorul trebuie sa ajute prile n identificarea intereselor reciproce, s le determine

s discute despre interese o data identificate.

Mediatorul va ntreba prile de ce au o anumit poziie, de ce nu pot accepta i o alt

poziie, care le sunt interesele, reuind astfel s determine prile s diminueze adevrata

problem supus medierii.

Tratatul de pace egipteano-israelian blocat la Camp David n anul 1978 demonstreaz

necesitatea de a privi dincolo de poziii. Israelul a ocupat Peninsula Egiptean Sinai n anul

1967. n anul 1978 Egiptul i Israelul s-au aezat la masa tratativelor de pace, iar poziiile lor

erau incompatibile. Israelul insista n pstrarea provinciei Sinai, iar Egiptul insista ca aceast

provincie s le fie returat. Au fost trasate hri cu posibile granie care mpreau provinciaSinai ntre Egipt i Israel. Pentru Egipt un astfel de compromis era inacceptabil, iar pentru

Israel era de-a dreptul inacceptabil s returneze n ntregime provincia.

Atunci cnd problema a fost abordat din perspectiva intereselor i nu a poziiilor s-a

putut dezvolta o soluie. Interesul Israelului era acela de securizare a granielor, iar interesul

50


51/61

Egiptului consta n suveranitatea provinciei avnd n vedere c Sinai fusese provincie

egiptean nc din timpul faraonilor.

La Camp David preedintele Egiptului i primul ministru al Israelului au fost de acord n

final la un plan de returnare a provinciei Sinai i de demilitarizare a zonelor de frontier care

s asigure securitatea Israelului.

Reconcilierea intereselor este de preferat compromisului poziional. Determinai prile

s discute despre interesele lor, s i le exprime, punndu-le astfel ntr-o situaie de negociere

asistat n care interesele sunt identificate i gestionate n interesul prilor.

Putem considera n mod greit c atunci cnd prile au poziii opuse poziiilor noastre

nseamn c au i interese opuse. Dac interesul nostru este s ne aprm nseamn c ei vor

s ne atace. Dac interesul nostru este s reducem costul chiriei nseamn c interesul lor

trebuie s fie mrirea costului chiriei etc.n multe negocieri o examinare atent a intereselor va scoate la iveal existena multor

interese comune ale prilor aflate n procedur de mediere.

O eroare care se svrete n mod frecvent n diagnosticarea unei situaii de negociere

este asumarea de ctre fiecare parte a faptului c au aceleai interese. Cele mai puternice

interese sunt nevoile umane i anume: securitate, bunstare economic, apartenen,

recunoatere, control asupra vieii.

n multe negocieri se consider c singurul interes ar fi de natur financiar. S lum ndiscuie stabilirea unei pensii de ntreinere n cazul unui divor, pensie pe care soul trebuie s

o plteasc soiei. De ce i-ar dori o astfel de pensie? Pentru a se simi n siguran economic,

psihologic, pentru recunoatere i anume s simt c a fost tratat corect i egal.

n scopul identificrii i discutrii diferitelor interese ale fiecrei pri este indicat ca

mediatorul s fac o list pentru interesele fiecrei pri, stimulnd astfel prile s genereze

idei pentru a-i satisface aceste interese.

Scopul negocierii asistate este de a servi intereselor prilor, prin facilitarea comunicrii

de ctre mediator. Cealalt parte poate s nu cunoasc ce interese are o parte lucru ce

funcioneaz reciproc.

Atunci cnd prile vorbesc despre interese nseamn c vor un viitor reconciliant

ajutndu-le s gseasc soluii.

51


52/61

n timpul procesului de negociere n condiiile n care prile reuesc s respecte cteva

elemente cheie i anume:

1 s-i fac cunoscute interesele;

2 s priveasc spre viitorul relaiei parteneriale i nu n trecut;

3- s analizeze nti problema dedus negocierii i ulterior s caute rspunsul;

4- s fie concrei i flexibili conceptul cheie este acela de specificitate ilustrativ care

presupune gndirea unor mai multe opiuni care s satisfac interesul;

5 s analizeze cu profunzime problema i s devin agresivi cu partea implicat n problem

negocierea va fi una de succes, iar prile vor ajunge la reconciliere.

Cum ajungem sa identificam interesele?

1. De ce? o tehnica de baza este aceea de a te pune in situatia celuilalt. Analizeaza fiecare

pozitie pe care ei o adopta si intreaba-te de ce. De exemplu de ce proprietarul prefera sa-ti

stabileasca chiria an de an intr-un contract de inchiriere pe cinci ani. Raspunsul pe care poti sa-

l obtii reprezinta probabil unul dintre interesele proprietarului. De asemenea poti sa-l mai

intrebi pe proprietar de ce adopta aceasta pozitie particulara daca faci acest lucru asigura-te ca

nu-i ceri o justifcare, ci doresti doar sa-i intelegi nevoile, sperantele, temerile si dorintele.

2. De ce un? ia in calcul alegerea lor. O modalitate extrem de folositoare pentru a descoperi

interesele este aceea de a identifica ce asteapta partea adversa de la tine in primul rand si sa

descoperi ce anume i-a impiedicat sa ia acea decizie.

3. Discuta despre interese; fiecare parte are multiple interese in aproape orice negociere

fiecare parte are mai multe interese. O greseala comuna care poate sa apara intr-o situatie de

negociere este aceea sa presupui ca fiecare persoana are acelasi interes. Scopul negocierii este

de a servi intereselor tale. Ele trebuie sa fie comunicate. Daca vrei ca partea cealalta sa ia in

calcul interesele tale trebuie sa le explici. Ia in calcul transparenta si veridicitatea celor

afirmate.

4. Cele mai puternice interese sunt nevoile umane de baza . Nevoile umane de baza includ :

securitate, bunastare economica, apartenenta, recunoastere, controlul asupra vietii unei

persoane.

52


53/61

5. Constientizeaza faptul ca interesele partii celeilalte sunt parte a problemei negociate .

Fiecare tinde sa fie preocupat mai mult de interesele sale decat sa acorde atentie intereselor

celeilalte parti. Oamenii tind sa creada ca aceia care-i inteleg sunt inteligenti si simpatici sunt

oameni a caror opinie merita sa fie ascultata. Asa ca daca doresti ca cealalta parte sa ia in

calcul interesele tale, atunci incepe prin a demonstra ca tu apreciezi si intelegi interesele lor

6. Fii concret, dar flexibil. Intr-o negociere vrei sa stii incotro te indrepti si sa fii deschis la

ideile novatoare. De regula, partile vin la o negociere fara un alt plan decat acela de a astepta

ofertele partii celeilalte. Cum poti sa treci de la etapa identificarii intereselor la etapa

dezvoltarii unor optiuni specifice si sa ramai in continuare flexibil referitor la aceste optiuni.

Pentru a-ti converti interesele tale in optiuni concrete intreaba-te: Daca maine partea cealaltaagreaza optiunea mea, care ar fi aceea. Pentru a-ti mentine flexibilitatea trateaza fiecare

optiune pe care o formulezi ca fiind o optiune simplu ilustrativa. Gandeste-te la mai mult de o

optiune care sa serveasca interesele tale. Specificitatea ilustrativa este conceptul cheie.

7. Fii dur asupra problemei si gentil cu oamenii. Poti sa fii cat de dur vrei, atunci cand vorbesti

despre interesele tale. De regula, se recomanda sa fii dur. Aici este momentul intr-un proces de

negociere sa-ti consumi toate ener

medierea curs

Documents