medfam_part1

Rezidentiat 20041 GRUPA MEDICINA DE FAMILIE - INTREBARI - PARTEA I

Tema nr. 1Bronsita cronica. Emfizemul pulmonar. Obstructia cailor respiratorii.

BIBLIOGRAFIE:1. Harrison - Principii de medicina interna, Editia 14, Editura Teora, 2001 sau 2003

INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU

G1101001. Exacerbarea bronsitei este in mod clar legata de perioadele de intensa poluare cu:dioxid de azot (NO2)A. dioxid de sulf (SO2)B. bicarbonat de sodiuC.Tetraclorura de carbonD.clorura de amoniuE.

(pag. 1601)

G1101002. Expresia genei mucinei este stimulata de urmatorii factori cu EXCEPTIA:TNF-alfaA. enzimele neutrofilelorB. IL-8C.eozinofileD.grosimea peretelui bronsicE.

(pag. 1601)

G1101003. In emfizemul centroacinar, distensia si distructia sunt limitate in principal la:zonele periferice ale acinuluiA. distal de bronhiolele terminaleB. intreg acinulC.epiteliul alveolarD.nici una dintre eleE.

(pag. 1601)

G1101004. Indicele Reid reprezinta:numarul glandelor submucoaseA. raportul dintre grosimea glandelor submucoase si a peretelui bronsicB. cantitatea de sputa /24 hC.raportul dintre grosimea glandelor submucoase si fibroza peribronsicaD.hipertrofia musculaturii netedeE.

(pag. 1601)

G1101005. La persoanele cu deficit de alfa 1-antitripsina procesul panacinar se gaseste:difuzA. mai ales la varfurile pulmonareB. mai ales la bazele pulmonareC.corelat cu procesul centroacinarD.la nivelul lobului mediuE.

(pag. 1602)

G1101006. Pneumonia virala severa la varste mici poate duce la obstructie bronsica in special la nivelul:

1 www.rezidentiat2004.roBaza de date cu intrebari pentru Concursul National de Rezidentiat, sesiunea 2004


traheeiA. bronhiilor mariB. cailor respiratorii miciC.alveoleiD.oricare dintre eleE.

(pag. 1602)

G1201007. Care dintre aspectele morfopatologice de mai jos nu caracterizeaza boala pulmonara cronica obstructiva?

granulomul noncazeificantA. hiperplazia celulelor mucipare din caile respiratorii miciB. fibroza peribronsicaC.hipertrofia musculaturii netede in caile respiratorii miciD.celulele inflamatorii in mucoasa si submucoasa cailor respiratorii miciE.

(pag. 1601)

G1201008. Care dintre manifestarile de mai jos nu defineste bronsita cronica?distensia permanenta, anormala a spatiilor aeriene distal de bronsiolele terminaleA. secretia exagerata de mucus la nivel traheobronsicB. tusea si expectoratia cel putin 3 luni pe an, mai mult de 2 ani consecutivC.hipertrofia glandelor producatoare de mucusD.sputa abundenta, purulenta, persistenta sau recurenta in absenta unui proces supurativ localizat (bronsiectazia)

E.

(pag. 1601)

G1201009. Parametrii functionali din bronsita cronica, emfizemul si obstructia cailor respiratorii exclud:cresterea reculului elastic al plamanuluiA. cresterea volumului rezidual (VR)B. cresterea capacitatii pulmonare totale (CPT)C.reducerea frecventa a capacitaţii vitaleD.cresterea capacitatii functionale reziduale (CRF)E.

(pag. 1603)

G1201010. Care dintre proprietatile de mai jos nu apartin aminofilinei utilizate in boala pulmonara cronica obstructiva?

proprietati cardiotoniceA. proprietati diureticeB. depresor respiratorC.stimulator respiratorD.cresterea contractilitatii diafragmuluiE.

(pag. 1606)

G1201011. Care dintre semnele de mai jos nu este caracteristic bolii pulmonare cronice obstructive cu predminanta bronsitei: ?

scaderea severa a reculului elasticA. agravarea hipertensiunii pulmonare in timpul efortuluiB. prezenta unei capacitati de difuziune normale sau usor scazuteC.sputa purulenta, abundentaD.hipertensiune pulmonara de repaus moderata sau severaE.

(pag. 258-1)

G1301012. Administrarea aminofilinei in BPOC se face tinand cont de urmatoarele considerente, EXCEPTaND



Concentratia aminofilinemiei trebuie mentinuta la un nivel sanguin de 10-15 mg/mlA. Insomnia si iritabilitatea pot apare ca efecte adverse si in cazul unei concentratii de 10-15 mg/lB. Greturile si varsaturile apar exclusiv la nivel sanguin de peste 30 mg/lC.Dozarea aminofilinemiei este recomandabila in caz de ineficienţa sau intoleranţa terapeuticaD.Desi efectul bronhodilatator este relativ modest, aminofilina amelioreaza calitatea vietii (creste capacitatea de efort)

E.

(pag. 1606)

G1301013. Care dintre factorii etiologici implicati in patogenia bronsitei cronice este considerat a fi cel mai important:

Predispozitia geneticaA. Poluarea aeruluiB. FumatulC.Expunerea profesionala la pulberi si gaze toxiceD.Factorii infectiosiE.

(pag. 1601)

G1301014. Care dintre urmatorii germeni apar mai frecvent in timpul exacerbarilor din bronsita cronica?

Micoplasma pneumoniaeA. Hemophzlus influenzaeB. RinovirusurileC.Virusul citomegalisD.Streptococcus pneumoniaeE.

(pag. 1602)

G1301015. Pacientii cu hipoxemie severa si cord pulmonar cronic au o supravietuire de mai lunga durata dovedita daca sunt supusi la:

Bulectomie chirurgicalaA. Rezectie bilaterala a corpusculului carotidianB. Oxigenoterapie cronica > 16 ore/ziC.Folosirea periodica a ventilaţiei cu presiune negativaD.Reducerea chirurgicala a volumului pulmonarE.

(pag. 1607)

G1301016. Urmatoarele considerente terapeutice privind BPOC sunt corecte, EXCEPTaNDAbsenta obtinerii de raspuns la un drog bronhodilatator nu exclude posibilitatea unui efect pozitiv la administrarea prelungita a altor droguri

A.

Oprirea fumatului este singura modalitate certa de a stopa progresia sindromului obstructiv cronci in BPOCB. Terapia de substitutie cu nicotina asociata programului de educatie si schimbare comportamentala dubleaza sansa de succes a tentativei de oprire a fumatului

C.

Ypratropium este considerat de mulţi autori ca un bronhodilatator de elecţieD.Germenii bacterieni cel mai frecvent intalniti in BPOC sunt Haemophlus, Streptoccocus pneumoniae si Moraxella catarrhalis, ceea ce recomanda utilizarea unui antibiotic eficient contra microorganismelor secretante de betalactamaze

E.

(pag. 1606)

G1301017. Urmatoarele considerente terapeutice sunt valabile in BPOC, EXCEPTaND:Administrarea de mucolitice (aerosoli) in cursul perioadelor intercritice este mai eficienta decat asigurarea unei bune hidratari

A.

Drenajul postural este eficient in caz de tuse epuizanta sau ineficienta la pacientii cu hipersecretieB. Flebotomia periodica se recomanda in caz de hematocrit > 55% la pacientii cu cefalee si senzatie de cap greu

C.

Utilitatea oxigenoterapiei nocturne este justificata de reducerea PaO2 in cursul nopţiiD.



Dozarea aminofilinemiei se recomanda in caz de ineficienta sau toxicitate la administrarea dozelor-standard

E.

(pag. 1607)

G1401018. Concentratia in sange a teofilinei trebuie mentinuta intre:5 -10 mg/lA. 10 – 15 mg/lB. 15 – 20 mg/lC.20 – 25 mg/lD.peste 25 mg/lE.

(pag. 1606)

G1401019. Emfizemul pulmonar poate fi diagnosticat cu precizie prin:rezonanta magnetica nuclearaA. radiografie toracicaB. computer tomografie de inalta rezolutieC.examen de sputaD.radioscopie pulmonaraE.

(pag. 1600)

G1401020. in bronsita cronica indicele Reid reprezinta raportul dintre:grosimea peretului bronsic si grosimea musculaturii netedeA. grosimea musculaturii netede si grosimea peretului bronsicB. grosimea peretului bronsic si grosimea glandelor submucoaseC.grosimea glandelor submucoase si grosimea peretului bronsicD.grosimea glandelor submucoase si grosimea musculaturii netedeE.

(pag. 1601)

G1401021. Oxigenoterapia se indica la pacienti cu PO2 de:< 55 mmHgA. 55 – 60 mmHgB. 60 – 65 mmHgC.65 – 70 mmHgD.> 70 mmHgE.

(pag. 1607)

G1501022. Bronsita cronica mucopurulenta se caracterizeaza prin:Sputa purulenta persistenta sau recurentaA. Sputa perlataB. Sputa mucoasaC.HemoptizieD.Wheezing precoceE.

(pag. 1601)

G1501023. Care din urmatoarele gaze rezultate din poluarea aerului sunt implicate in patogeneza bronsitei cronice si a emfizemului pulmonar:

Dioxidul de azot (NO2)A. Oxidul de carbonB. Bioxidul de carbonC.Dioxidul de sulf (SO2)D.AmoniaculE.

(pag. 1601)



G1501024. Fumatul intervine in patogeneza bronsitei cronice si a emfizemului pulmonar prin:Atrofia glandelor secretoare de mucusA. Alterarea miscarii cililorB. Stimularea functiei macrofagelor alveolareC.Stimularea antiproteazelorD.Relaxarea musculaturii netedeE.

(pag. 1601)

G1501025. in patogenia bronsitei cronice a fost bine demonstrata implicarea:Deficitului de ceruloplasminaA. FumatuluiB. Poluarii cu amoniacC.Poluarii cu dioxid de azot (NO2)D.Poluarii cu pulberi silicogeneE.

(pag. 1602)

G1501026. Inflamatia mucoasei bronsice in bronsita cronica este realizata prin interventia dominanta a:EozinofilieiA. Interleukinei 8B. Alfa-1-antitripsineiC.Interleukinei 4D.Elastazei endogeneE.

(pag. 1601)

G1501027. Pacientul cu Boala pulmonara cronica obstructiva cu "predominanta bronsita" prezinta de obicei comparativ cu cel cu "predominanta emfizem":

Dispnee severa permanentaA. Sputa redusa, mucoidaB. Infectii bronsice mai putin frecventeC.Varsta la diagnostic peste 60 de aniD.Tuse inainte de debutul dispneeiE.

(pag. 1604)

G1601028. BPOC predominant bronsitic se diagnostizeaza in jurul varstei de:40 aniA. 50 aniB. 60 aniC.sub 40 aniD.peste 60 aniE.

(pag. 1604)

G1601029. Care dintre urmatorii factori nu se recunosc in etiologia BPOCFumatulA. Factori geneticiB. AlcoolismulC.Infectiile bronsiceD.Inhalarea cronica a diferitilor iritanti bronsiciE.

(pag. 1601)

G1601030. Care dintre urmatorii parametrii dintr-o singura sunt obligatoriu scazut in BPOCCVA. CPTB.



VEMSC.VED.CRFE.

(pag. 1603)

G1601031. Factorul etiologic cel mai important in profilaxia BPOC este:Expunerea la frigA. Expunerea sporadica la noxe profesionaleB. Spatiile aglomerateC.FumatulD.Virozele respiratoriiE.

(pag. 1601)

G1601032. in BPOC predominant emfizematos presiunea oxigenului arterial este in jurul valorii de:50 mmHgA. 60 mmHgB. 70 mmHgC.peste 80 mmHgD.sub 50 mmHgE.

(pag. 1604)

G1601033. La pacientii cu BPOC se recomanda efectuarea flebotomiei terapeutice la un hematocrit cu valoarea de:

Peste 30%A. Peste 40%B. Peste 50%C.Peste 55%D.La orice valoare a hematocrituluiE.

(pag. 1607)

G2301034. Bronsita cronica se defineste clinic prin tuse cu expectoratie:cel putin 2 luni / an, mai mult de 2 ani consecutiviA. cel putin 3 luni/ an, mai mult de 2 ani consecutiviB. cel putin 6 luni/ an,mai mult de 3 ani consecutiviC.cel mult 3 luni/ an, 2 ani consecutiviD.continuaE.

(pag. 1601)

G2301035. La pacientii cu boala pulmonara obstructiva cronica (atat in cea de tip A- cu predominanta emfizemului, cat si in cea de tip B - cu predominanta bronsitei), sunt valabile urmatoarele afirmatii:

aparitia dispneei de efort la valori ale VEMS- ului sub 75% din valoarea prezisaA. aparitia dispneei de repaus la valori ale VEMS- ului sub 50% din valoarea prezisaB. aparitia dispneei de efort la valori ale VEMS- ului sub 50% din valoarea prezisaC.dispnee de efort aparuta la VEMS sub 25% din valoarea prezisaD.aparitia retentiei de CO2 la valori ale VEMS-ului < 50% din valoarea prezisaE.

(pag. 1604)

G2301036. BPOC de tip A - cu predominanta emfizemului (" pink-puffer")se caracterizeaza prin:Ht~ 50-55%A. hipoxemie severa: PaO2 ~ 45-60mm HgB. evolutie rapida spre CPC (HTAP precoce)C.aspect radiografic de hiperinflatie, cord micD.



tuse cu expectoratie abundenta, purulentaE.

(pag. 1604)

G2301037. Nivelul sangvin al teofilinemiei - peste care pot apare efectele secundare ale terapiei cu metilxantine, (greata,varsaturi, tahiaritmii, convulsii):

5 mg/lA. 10 mg/lB. 15 mg/lC.20 mg/lD.25 mg/lE.

(pag. 1606)

G2301038. Tipul B de bronsita cronica obstructiva (" blue bloaters") se defineste prin urmatoarele aspecte caracteristice:

pacient astenic, cu dispnee severa, cu participarea evidenta a muschilor respiratori accesoriA. gazometric: hipoxemie moderata: PaO2 ~ 65-75 mm HgB. Ht ~ 35 - 45 %C.Pa CO2 de obicei crescut > 50mmHgD.pacient tahipneic, cu expir relativ prelungit , cu buzele protruzionateE.

(pag. 1604)

G2501039. Diferenţierea din punct de vedere clinic între bronşita cronică obstructivă şi astmul bronşic se face pe baza:

Antecedentelor îndelungate de tuse cu expectoraţieA. Trecutului îndelungat cu wheezingB. Debutului recent al tusei cu expectoraţieC.Prezenţei sputei mucopurulenteD.Reversibilităţii complete a obstrucţiei bronşice sub tratament bronhodilatatorE.

(pag. 1601)

G2501040. Diferenţierea clinică dintre astmul bronşic şi bronşita cronică obstructivă se face pe baza:Antecedentelor îndelungate de tuse cu expectoraţie.A. Trecutului îndelungat cu wheezing.B. Apariţiei mai recente a wheezing-ului.C.Prezenţei sputei mucopurulente.D.Reversibilităţii incomplete a obstrucţiei bronşice sub tratament bronhodilatator.E.

(pag. 1601)

G2501041. Bronşita cronică simplă se caracterizează prin:Spută purulentă persistentă sau recurentă.A. Producerea unei spute mucoase.B. Trecut îndelungat de wheezing.C.Dispnee intensă.D.Wheezing la inhalarea unor agenţi iritanţi.E.

(pag. 1601)

G2501042. Bronşita cronică purulentă se caracterizează prin:Producerea unei spute mucoase.A. Spută purulentă sau persistentă în absenţa unui proces supurativ localizat.B. Dispnee intensă.C.Trecut îndelungat de wheezing.D.Debut recent al tusei cu expectoraţie.E.



(pag. 1605)

G2501043. Cel mai frecvent gaz implicat în poluarea atmosferei care exacerbează bronşita cronică este:Dioxidul de sulf (SO2)A. Dioxidul de azot (NO2)B. Oxidul de carbonC.AmoniaculD.Bioxidul de carbonE.

(pag. 1601)

G2501044. Cei mai frecvenţi agenţi microbieni evidenţiaţi în exacerbările bronşitei cronice sunt:MicoplasmeleA. RinovirusurileB. Bacteriile patogeneC.Virusurile, altele decât rinovirusurileD.ChlamidiileE.

(pag. 1602)

G2501045. Deficitul congenital de alfa-1-antitripsină se manifestă la heterozigoţi prin:Niveluri serice întotdeauna sub 0,5 g/lA. Niveluri serice între 0,5 şi 2,5 g/lB. Niveluri serice peste 2,5 g/lC.Dezvoltarea unui emfizem panacinar sever în prima decadă de viaţăD.Manifestări clinice de astm bronşicE.

(pag. 1602)

G2501046. Dispneea de efort apare în bronşita cronică stadiul obstructiv când:VEMS scade sub 50%A. VEMS scade sub 75%B. VEMS scade sub 25%C.Tusea devine mucopurulentăD.Apare cianozaE.

(pag. 1604)

G2501047. Dispneea de repaus apare în bronşita cronică stadiul obstructiv când:VEMS scade sub 50%A. Tusea devine mucopurulentăB. VEMS scade sub 25%C.VEMS scade sub 75%D.Apare paloarea generalizatăE.

(pag. 1604)

G2501048. În boala pulmonară cronică cu predominanţă emfizem:Tusea apare înainte de debutul dispneeiA. Sputa este abundentă, purulentăB. Infecţiile bronşice sunt frecventeC.Hipertensiunea pulmonară de repaus este moderată către severăD.Capacitatea de difuziune este constant scăzutăE.

(pag. 1604)

G2601049. Care dintre următorii factori nu se recunosc în etiologia BPOCFumatulA.



Factori geneticiB. Consumul excesiv de alcoolC.Infecţiile bronşiceD.Inhalarea cronică a diferiţilor iritanţi bronşiciE.

(pag. 1601)

G2601050. Care dintre următorii parametrii sunt obligatoriu scăzuti în BPOCCVA. CPTB. VEMSC.D. VED.CRFE.

(pag. 1603)

G2601051. Factorul etiologic cel mai important în profilaxia BPOC este:Expunerea la frigA. Expunerea sporadică la noxe profesionaleB. Spaţiile aglomerateC.FumatulD.Virozele respiratoriiE.

(pag. 1601)

G2601052. BPOC predominant bronşitic se diagnostizează în jurul vârstei de:40 aniA. 50 aniB. 60 aniC.sub 40 aniD.peste 60 aniE.

(pag. 1604)

G2601053. În BPOC predominant emfizematos presiunea oxigenului arterial este în jurul valorii de:50 mmHgA. 60 mmHgB. 70 mmHgC.peste 80 mmHgD.sub 50 mmHgE.

(pag. 1604)

G2601054. La pacienţii cu BPOC se recomandă efectuarea flebotomiei terapeutice la un hematocrit cu valoarea de:

Peste 30%A. Peste 40%B. Peste 50%C.Peste 55%D.La orice valoare a hematocrituluiE.

(pag. 1607)

G2601055. Tratamentul bronhodilatator în BPOC utilizeazăSimpatomimeticeA. Derivaţi de teofilinăB. AntibioticeC.MucoliticeD.



Oxigenoterapie prelungităE.

(pag. 1606)

G2601056. În BPOC, sediul principal al obstrucţiei este în:Bifurcaţia traheeiA. Căile respiratorii mariB. Căile respiratorii mediiC.Căile respiratorii miciD.La nivelul alveolelor pulmonareE.

(pag. 1601)

G2601057. Renunţarea la fumat duce la tineri cu BPOC la:Dispariţia definitivă a distrucţieiA. Încetinirea alterării funcţiei pulmonareB. Menţinerea la acelaşi nivel al alterării funcţiei pulmonareC.Nu se constată nici o modificareD.Duce la decesE.

(pag. 1601)

G2601058. Exacerbarea BPOC este mod clar legată de poluarea cu:SO2A. NO2B. Derivaţi de clorC.Derivaţi benzoiciD.TolueniE.

(pag. 1601)

G2601059. În cadrul BPOC, numai în situaţii rare, pierderea capilarelor poate duce singură la:Hipertensiune pulmonară severăA. Hipertensiune pulmonară uşoarăB. Abces pulmonarC.Infarct pulmonarD.DispneeE.

(pag. 1604)

G2601060. Pacientul cu BPOC foloseşte:Muşchii accesori respiratoriA. Muschii scaleniB. Muschii intercostaliC.Muschii paravertebraliD.Miscări ample ale diafragmeiE.

(pag. 1604)

G2601061. Aportul de O2 la pacienţii cu BPOC cu Pa O2 este în jur de:80 mmHgA. 70 mmHgB. 60 mmHgC.40 mmHgD.sub 40 mmHgE.

(pag. 1607)

G2601062. Drenajul bronchopulmonar la bolnavi cu BPOC trebuie menţinut când există:



HipersecreţieA. HiposecreţieB. Tuse uscaţiC.FebrăD.Creşterea presiunii parţiale de CO2E.

(pag. 1607)

G2601063. Mortalitatea intrasiptalicească pentru un pacient cu BPOC este de:< 25%A. 25%B. 10%C.>50%D.30%E.

(pag. 1610)

G2601064. Factori de risc pentru sănătatea operatorului în timpul preparării cavităţilorsupraîncălzirea frezei poate produce arsuri de gradul I pe degetele care ţin piesa cotA. din cauza concentrării intense în cazul unor cavităţi dificile, operatorul poate scrâşni din dinţi provocându şi fisuri sau chiar fracturi ale smalţului

B.

zgomotul produs de compresor poate produce hipoacuzieC.vibraţia produsă de piesa cot poate produce afecţiuni profesionale de tipul "crampa scriitorului” sau sindromul Raynaud

D.

aerosolul creat în timpul lucrului este un risc permanent pentru sănătateE.

(pag. 194)

G2601065. După modelul anatomiei zonale a prostatei (McNeal), cancerul prostatic se dezvoltă cel mai frecvent din:

zona centralăA. zona tranziţionalăB. zona perifericăC.zona fobro-muscularăD.nu există zonă prostatică în care frecvenţa apariţiei cancerului să fie semnificativ mai crescutăE.

(pag. 2920)

G2601066. Clasificarea Gleasson a cancerelor prostatice ia în considerare:gradul de diferenţiereA. gradul de diferenţiere şi modul de creştereB. gradul de diferenţiere şi modul de creştere şi dezvoltareC.gradul de diferenţiere şi modul de dezvoltareD.nici una din afirmaţiile de mai sus nu este adevăratăE.

(pag. 2921)

G2601067. În concordanţă cu clasificarea Gleasson, adenocarcinoamele prostatice mediu diferenţiate au scoruri cuprinse între:

2-4A. 3-5B. 5-7C.4-6D.4-5E.

(pag. 2921)

G2601068. În funcţie de gradul de diferenţiere celulară, clasificarea UICC împarte neoplasmele prostatice în:



bine diferenţiate, mediu diferenţiate, slab diferenţiateA. bine diferenţiate, mediu diferenţiate, slab diferenţiate, nediferenţiateB. foarte bine diferenţiat, bine diferenţiat, mediu diferenţiat, slab diferenţiat, nediferenţiatC.nediferenţiatD.displazie simplă, displazie moderată, displazie agravatăE.

(pag. 2921)

G2601069. Un factor de risc principal în apariţia cancerului prostatic este:istoricul familialA. dieta bogată în grasimiB. expunerea la CadmiumC.vasectomiaD.nici una din afirmaţiile de mai sus nu este adevăratăE.

(pag. 2920)

G2601070. Antigenul prostatic specific este:o fracţiune ADNA. o fracţiune ARNB. o glicoproteinăC.o lipoproteinăD.o enzimă proteoliticăE.

(pag. 2928)

G2801071. In boala pulmonara cronica obstructiva cu predominenta emfizemului sunt caracteristice:dispnee usoaraA. sputa abundentaB. frecvent cord pulmonar cronicC.rezistenta mareD.capacitate de difuziune scazutaE.

(pag. 1604)

G2801072. In boala pulmonara cronica obstructiva cu predominenta bronsitei sunt caracteristice:episoade de insuficienta respiratorie repetateA. dispnee severaB. cord pulmonar rar, exceptand faza terminalaC.recul elastic - scadere severaD.rezistenta normala spre crestere usoaraE.

(pag. 1604)

G2801073. Corticoterapia in boala pulmonara cronica obstructiva se incepe cu:Prednison - 10 mg/ ziA. Prednison - 30 mg/ ziB. Prednison - 60 mg/ ziC.Prednison - 1 mg / kgc/ ziD.Prednison - 2 mg/kgc/ziE.

(pag. 1607)



INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU

G1101074. Alfa 1-antitripsina este un inhibitor eficient al:elastazeiA. proteazelor leucocitareB. proteinei bazice majore a eozinofiluluiC.elastazei endogeneD.esterazelorE.

(pag. 1602)

G1101075. Boala pulmonara cronica cu predominanta bronsitei se caracterizeaza prin:PaCO2 = 50-60 mm HgA. Hematocrit 35-45%B. PaO2 = 45-60 mm HgC.Hematocrit 50-55%D.nici una dintre eleE.

(pag. 1604)

G1101076. Care din urmatoarele afirmatii despre pacientii cu obstructie severa si retentie de CO2 sunt adevarate:

In cursul unei infectii respiratorii apare o alterare pronuntata a simptomatologieiA. supravietuirea este de lunga durataB. 20-30% dintre pacienti au supravietuire peste 5 aniC.nu au vreo modificare a capacitatii de muncaD.VEMS>50%E.

(pag. 1604)

G1101077. Cele mai frecvente bacterii patogene implicate in infectiile respiratorii sunt:RhinovirusuriA. Haemophillus influenzaeB. Streptococcus pneumoniaeC.Mycoplasma pneumoniaeD.Moraxella catarrhalisE.

(pag. 1606)

G1101078. Dintre urmatoarele ß2 stimulante, urmatoarele au mai putine efecte adverse cardiace:izoproterenolA. albuterolB. terbutalinaC.metaproterenolD.betametazonaE.

(pag. 1606)

G1101079. Expunerea pasiva la fumul de tigara se coreleaza cu:tuseA. wheezingB. hemoptizieC.productie de sputaD.vomicaE.

(pag. 1601)



G1101080. Fumatul indelungat altereaza:miscarea cililorA. functia macrofagelor alveolareB. bronhoplegiaC.eliberarea enzimelor proteolitice ale polimorfonuclearelorD.activarea eozinofilelorE.

(pag. 1601)

G1101081. Persoanele "blue-bloaters" pot face episoade nocturne de crestere a desaturarii in oxigen prin:

Intoarcere venoasa crescutaA. episoade de apnee in somnB. tulburare de ritmC.accentuarea hipoventilatieiD.hipertensiune pulmonaraE.

(pag. 1605)

G1201082. Caracteristicile bolii pulmonare cronice obstructive cu predominanta bronsitei sunt:prezenta frecventa a infectiilor bronsiceA. hiperinflatia pulmonara depistata prin radiografia toracicaB. dispneea usoaraC.tusea instalata dupa debutul dispneeiD.repetatele episoade de insuficienta respiratorieE.

(pag. 258-1)

G1201083. Caracteristicile clinice ale bolii pulmonare cronice obstructive cu predominanta emfizemului sunt:

tusea instalata inaintea debutului dispneeiA. sputa redusa, mucoidaB. tusea instalata dupa debutul dispneeiC.sputa abundenta, purulentaD.frecventa crescuta a cordului pulmonarE.

(pag. 258-1)

G1201084. Care dintre modificarile de mai jos nu se intalnesc in boala pulmonara cronica obstructiva cu predominanta emfizemului?

PaCO2 cronic, - 40 mmHgA. PaCO2 cronic, - 60 mmHgB. hematocritul – 55%C.PaO2 cronic, - 65 mmHgD.hematocritul - 35%E.

(pag. 258-1)

G1201085. Cele mai frecvente bacterii patogene implicate in infectiile respiratorii la bolnavii cu boala pulmonara cronica obstructiva sunt:

Haemophilus influenzaeA. Streptococul beta-hemoliticB. Stretococcus pneumoniaeC.Pseudomonas aeruginosaD.Moraxella catarrhalisE.

(pag. 1606)

G1201086. Diagnosticul insuficientei respiratorii acute la bolnavi cu obstructia cronica a cailor



respiratorii presupune:scaderea PaO2 cu cel putin 10-15 mmHgA. hipercapniaB. pH < 7,30C.pH = 7,45D.cresterea PaO2 cu cel putin 10-15 mmHgE.

(pag. 1608)

G1201087. Emfizemul pulmonar se defineste ca:afectiune asociata cu secretia exagerata de mucus la nivel traheobronsicA. distensia permanenta a spatiilor aeriene de la nivelul bronsiilor principaleB. afectiune in care se distrug septurile alveolareC.distensia permanenta a spaţiilor aeriene distal de bronsiolele terminaleD.afectiune in care se pastreaza septurile alveolareE.

(pag. 1600)

G1201088. In boala pulmonara cronica obstructiva se gasesc urmatoarele modificaricresterea capacitatii functionale reziduale (CRF)A. reducerea volumului rezidual (VR)B. cresterea capacitatii pulmonare totale (CPT)C.cresterea reculului elastic al plamanuluiD.scaderea capacitatii vitaleE.

(pag. 1603)

G1201089. La patogeneza bolii pulmonare cronice obstructive contribuieinfectia cu rinovirusA. nivelul seric crescut al 1antitripsineiB. fumatulC.dioxidul de azot (NO2)D.dioxidul de sulf (SO2)E.

(pag. 1601/1602)

G1201090. Oxigenoterapia de durata la bolnavii cu boala pulmonara cronica obstructiva este recomandata in urmatoarele situatii:

hipoxemie persistenta si severa (PaO2 de 55-60 mmHg)A. anemieB. poliglobulie cu hematocrit peste 50%C.semne de insuficienţa cardiaca dreaptaD.edeme gambiereE.

(pag. 1607)

G1201091. Semnele obiective la bolnavii cu boala pulmonara cronica obstructiva cu predominanta emfizemului sunt:

tahipneeaA. bradipneeaB. hiposonoritatea bazelor pulmonareC.expirul relativ prelungitD.galopul presistolic accentuat in timpul inspiruluiE.

(pag. 1604)

G1301092. Antibioterapia in managementul BPOC trebuie sa tina cont de o serie de considerente. Bifati situatiile pe care le considerati corecte

Antibioterapia scade durata si severitatea episoadelor infectioaseA.



Cele mai mari beneficii se obtin cand pacientii au mai mult de patru exacerbari acute pe anB. Germenii incriminati (Haemophilus, pneumococul, moraxella) sunt evidentiabili in sputa exclusiv in cursul exacerbarilor acute

C.

Examenul bacteriologic se indica in caz de frisoane, febra, junghi toracic sau cand aspectul purulent nu se modifica la administrarea antibioticelor uzuale

D.

Tratamentul cu antibiotice se demareaza prompt in cazul cresterii volumului, vascozitatii sau a caracterului purulent al sputei

E.

(pag. 1606)

G1301093. Care din urmatoarele afirmatii privind explorarea respiratorie in BPOC le considerati corecte:

Presiunea terminal-expiratorie intrinseca pozitiva depinde de forta reculului elastic si de volumul terminal-expirator

A.

Factorii de care depinde debitul expirator maxim sunt reprezentati de calibrul cailor respiratorii, reculul elastic al plamanilor si capacitatea de colabare a pulmonului

B.

Scaderea VEMS sub 25% din valoarea prezisa (in afara exacerbarilor) se asociaza cu dispnee de repaus, hipercapnie si cord pulmonar cronic

C.

Valori ale PaCO2 de 50 mmHg si ale PaO2 de 50 mmHg pot fi intalnite in BPOC cu predominanţa emfizemului

D.

Scaderea sub 50% a valorii VEMS (fata de valoarea prezisa) se insoteste de regula de aparitia dispneii de effort

E.

(pag. 1603, 1604)

G1301094. Care din urmatoarele afirmatii, privind BPOC cu predominanta emfizemului, le considerati corecte?

Starea de nutritie este de regula caracterizata prin suprapondereA. Hipertransparenta retrosternala si atenuarea periferica a desenului peribronhovascular se coreleaza cu emfizemul sever si extensiv, predominant panacinar

B.

Episoadele infectioase cu recurenta mucopurulenta duc frecvent la insuficienta respiratorie severa si moarte

C.

Starea generala in repaus este de obicei buna, cu frecvenţa respiratorie normala si fara folosirea aparenta a muschilor respiratori accesori

D.

Tomografia computerizata efectuata in vederea localizarii si cuantificarii emfizemului constituie investigatia esentiala, absolut necesara afirmarii diagnosticului si stabilirii strategiei terapeutice.

E.

(pag. 1604,1605)

G1301095. Care din urmatoarele elemente caracterizeaza forma cu predominenta bronsitica a BPOC?Recul elastic normalA. Insuficienta respiratorie hipercapnica si insuficienta cardiaca dreapta sunt de obicei evenimente terminaleB. CPT de obicei normalaC.PaO2 de obicei 65 – 70 mmHgD.PaCO2 cronic crescute (40 – 50 mmHg)E.

(pag. 1605)

G1301096. Care dintre urmatoarele afirmatii privind fiziopatologia BPOC le considerati corecte:Timpii expiratori prelungiti in bolile obstructive pulmonare se datoreaza fie cresterii compliantei pulmonare, fie cresterii rezistentei la flux in caile aeriene, fie ambelor

A.

Obstructia cailor aeriene se acompaniaza totdeauna de reducerea capacitatii vitaleB. Cresterea progresiva a volumului pulmonar creste travaliul respirator datorita reducerii compliantei pulmonare

C.

Hiperinflaţia aplatizeaza diafragmul si jeneaza mecanica, ceea ce accentueaza disfuncţia ventilatorieD.Hipertensiunea arteriala pulmonara este consecinta reducerii suprafetei de sectiune totale a patului pulmonar consecutiv arteriolo-constrictiei hipoxice, pierderii de capilare prin distructia septurilor si modificarilor anatomice ale patului arterial

E.

(pag. 1603,1604)



G1301097. Care dintre urmatoarele afirmatii privind rolul enzimelor proteolitice in BPOC le considerati corecte:

Inhibitorul proteazei α1AT protejeaza integritatea elastinei pulmonare de proteazele leucocitareA. Starea de heterozigot MZ si MS (pentru α1AT) se asociaza in mod cert cu alterarea functiei pulmonareB. Colchicina reduce elastaza endogena leucocitaraC.Rolul enzimelor proteolitice in inducerea emfizemului este limitat la pacienţii cu deficienţa de α1ATD.Homozigotii ZZ si SS au nivele serice de α1AT sub 0,5 g/l si dezvolta emfizem panacinar severE.

(pag. 1602)

G1301098. Conduita de baza in managementul BPOC presupuneVaccinarea anuala antipneumococicaA. Oprirea fumatului, ajutandu-ne eventual cu terapie de substitutie a nicotineiB. Administrarea preferentiala de izoproterenol in crizele bronhospasticeC.Corticoterapia sistemica cronica in doza maxima tolerataD.Utilizarea de antibiotice eficiente contra germenilor secretanti de betalactamza in cazul cresterii caracterului purulent sau a cantitatii zilnice de sputa

E.

(pag. 1606,1607)

G1301099. Folosirea corticosteroizilor in BPOC trebuie sa tina cont de urmatoarele considerente EXCEPTaND:

Corticoterapia sistemica cronica nu este sustinuta prin trialuri cliniceA. Eozinofilia sanguina ar delimita subgrupul pacientilor ce beneficiaza de corticoterapie mai bine decat eozinofilia sputei

B.

Corticoterapia se incearca numai in caz de esec al medicatiei bronhodilatatoare si al metodelor de drenajC.Corticoterapia inhalatorie este benefica obiectiv la pacienţi cu hiperreactivitate bronsicaD.Administrarea corticoterapiei sistemice trebuie continuata chiar in absenta demonstrarii unui beneficiu spirometric sau gazometric

E.

(pag. 1607)

G1401100. Care dintre urmatoarele afirmatii privind bronhopneumopatia cronica obstructiva cu predominanta bronsitei sunt adevarate:

percutia toracelui arata hipersonoritateA. pacientul este de obicei supraponderalB. PCO2 este cronic scazutC.volumul rezidual este scazutD.debitele maximale respiratorii sunt miciE.

(pag. 1605)

G1401101. Care dintre urmatoarele afirmatii privind bronhopneumopatia cronica obstructiva cu predominanta emfizemului sunt adevarate:

capacitatea vitala este crescutaA. volumul rezidual este scazutB. capacitatea pulmonara totala este crescutaC.debitele expiratorii maximale sunt diminuateD.capacitatea plamanului de a transfera CO este crescutE.

(pag. 1604)

G1401102. Care dintre urmatoarele afirmatii privind bronhopneumopatia cronica obstructiva cu predominanta emfizemului sunt adevarate:

dispneea este severaA. radiografia toracica arata un cord maritB. hematocritul este intre 50 – 55 %C.hipertensiunea pulmonara la efort este moderataD.



episoadele se insuficienta respiratorie sunt mai frecventeE.

(pag. 1604)

G1401103. Care dintre urmatoarele afirmatii privind deficitul de α1 antitripsina sunt adevarate:indivizii heterozigoti MS au niveluri serice de α1 antitripsina cuprinse intre 2,5 – 3,5 g/lA. indivizii heterozigoti MZ au niveluri serice de α1 antitripsina cuprinse intre 2,5 – 3,5 g/lB. indivizii homozigoti ZZ au niveluri serice de α1 antitripsina cuprinse intre 1,5 – 2,5 g/lC.indivizii homozigoţi SS au niveluri serice de α1 antitripsina < 0,5 g/lD.indivizii homozigoti ZZ au niveluri serice de α1 antitripsina < 0,5 g/lE.

(pag. 1602)

G1401104. Care dintre urmatoarele afirmatii privind implicatiile fumatului in patogeneza bronhopneumopatiei cronice obstructive sunt false:

poate produce o crestere acuta a rezistentei cailor respiratoriiA. inhiba antiproteazeleB. renuntarea la fumat asigura reversibilitatea completa a obstructiei severeC.nu inhiba funcţia macrofagelor alveolareD.conduce la hipertrofia glandelor secretoare de mucusE.

(pag. 1601)

G1401105. in plamanii pacientilor cu boala pulmonara cronica obstructiva apar urmatoarele modificari:edemulA. fibroza peribronsicaB. hipotrofia musculaturii netedeC.dopuri intraluminale de mucusD.hipoplazia celulelor mucipareE.

(pag. 1601)

G1501106. Cele mai frecvente aspecte radiologice intalnite in bronsita cronica sunt:ingrosarea peretilor bronhiilor, manifestata prin umbre tubulare sau "in sina de tren"A. Accentuarea generalizata a desenului bronhovascularB. Aspect de "geam mat" in campurile pulmonare inferioareC.Opacitaţi confluente hilareD.Multiple arii infiltrative pulmonare, care ulterior vor cavitaE.

(pag. 1605)

G1501107. Explorarea ventilatorie la bolnavii cu boala pulmonara cronica cu "predominanta enfizemului" evidentiaza:

Capacitatea pulmonara totala (CPT) crescutaA. Volumul rezidual (VR) crescutB. Scaderea reculului elastic al plamanuluiC.Volumul rezidual (VR) scazutD.Capacitatea vitala (CV) crescutaE.

(pag. 1603)

G1501108. in bronsita cronica la examenul sputei se izoleaza cel mai frecvent urmatoarele bacterii patogene:

Streptococcus pneumoniaeA. Haemophilus influenzaeB. Staphilococcus aureusC.Moraxella catarrhalisD.Pseudomonas aeruginosaE.



(pag. 1606)

G1501109. Indicatia de utilizare a Aminofilinei in bronsita cronica este justificata de urmatoarele efecte:BronhodilatatoareA. CardiotoniceB. DiureticeC.Creste contractilitatea diafragmuluiD.AntiaritmiceE.

(pag. 1606)

G1501110. Indicatia oxigenoterapiei de durata in Boala pulmonara obstructiva cronica (BPCO) este justificata de:

Hipoxia arteriala persistenta si severa (PaO2 de 55-60 mmHg)A. Asocierea semnelor de cord pulmonarB. EritrocitozaC.Apariţia hipercapnieiD.Lipsa expectoratieiE.

(pag. 1607)

G1501111. Pacientii cu Boala pulmonara cronica obstructiva (BPCO) cu "predominanta bronsita" prezinta frecvent:

Hiperinflatie, bule, cord mic pe radiografia toracicaA. Cord pulmonar cronic rar, exceptand faza terminalaB. Hipertensiune pulmonara in repaus moderata catre severaC.Capacitate de difuziune scazuta netD.Recul elastic normalE.

(pag. 1604)

G1501112. Pacientii cu Boala pulmonara obstructiva cronica (BPCO) cu "predominanta emfizem" prezinta frecvent comparativ cu cei cu "predominanta bronsita":

Varsta la diagnostic sub 50 de aniA. Dispnee severaB. Sputa redusa, mucoidaC.Infecţii bronsice mai frecventeD.Insuficienta respiratorie in stadiul terminalE.

(pag. 1604)

G1501113. Urmatoarele bronhodilatatoare sunt eficiente in terapia bronsitei cronice:Bromura de ipratropiumA. AminofilinaB. AtropinaC.EfedrinaD.TerbutalinaE.

(pag. 1606)

G1601114. BPOC are o prevalenta mai mare la muncitorii expusi la:Mediu umedA. Diisocianatul de toluenB. BumbacC.GudronD.Produse alimentareE.

(pag. 1602)



G1601115. BPOC tipul bronsic (B) se caracterizeaza prin:Hematocrit peste 50-55%A. NormocapnieB. Rare infectii bronsiceC.Sputa abundenta purulentaD.Dispnee usoaraE.

(pag. 1605)

G1601116. Cele mai frecvente bacterii patogene responsabile de BPOC sunt:Haemophylus influenzaeA. Streprococcus haemolyticus grupa BB. Streptococcus pneumoniaeC.Moraxella catarhalisD.Staphilococcus aureusE.

(pag. 1606)

G1601117. Efectele fiziopatologice ale leziunilor emfizematoase constau in:Reducerea reculului elastic al plamanuluiA. Inflamarea cronica a cailor aerieneB. Cresterea colapsului cailor aeriene in expirC.Cresterea disproportionata a efortului respiratorD.Hipersecretia de mucusE.

(pag. 1602)

G1601118. in BPOC examenul bacteriologic din sputa se indica in urmatoarele cazuri:HemoptizieA. Febra, frisonB. Durere toracicaC.Aspectul purulent al sputei nu se modifica la administrarea de antibioticeD.Primul episod usor de bronsitaE.

(pag. 1606)

G1601119. La auscultatia plamanului in BPOC cu predominenta bronsitica se constata:Crepitatii bazaleA. Raluri bronsice umedeB. WheezingC.Murmur vezicular stersD.TirajE.

(pag. 1605)

G1601120. La examinarea radiologica a plamanilor in BPOC cu predominenta emfizemului se constata:Diafragme coborate, aplatizateA. Silueta cardiaca larga maritaB. Atenuare periferica a desenului bronhovascularC.Hipotransparenta retrosternalaD.Largirea mediastinului superiorE.

(pag. 1605)

G1601121. La niveluri de peste 20 mg/l a teofilinei in BPOC se produce:GreataA. DiareeB. VarsaturiC.



TahiaritmieD.ConvulsiiE.

(pag. 1606)

G2301122. In boala pulmonara cronic- obstructiva, la nivelul cailor respiratorii mici , se descriu urmatoarele elemente morfopatologice:

hiperplazia celulelor secretoare de mucusA. celule inflamatorii la nivelul mucoasei si submucoaseiB. hipertrofia musculaturii netedeC.indice Reid = 0,44 +/- 0,09D.edem si fibroza peribronsicaE.

(pag. 1601)

G2301123. Hiperplazia celulelor secretorii e stimulata de:enzimele neutrofilelorA. factorul alfa de necroza tisularaB. elastazeC.mediatorii lipidiciD.catepsina GE.

(pag. 1601)

G2301124. Mecanismele prin care fumatul joaca un rol esential in patogeneza BPOC sunt:inhibarea functiei macrofagelor alveolareA. alterarea miscarii ciliareB. inhibarea antiproteazelorC.inflamatia bronsiilor mariD.hipertrofia si hiperplazia glandelor secretoare de mucusE.

(pag. 1601)

G2301125. In cazul bolii pulmonare obstructive cronice de tip A: cu predominanta emfizemului ("pink-puffer") se descriu urmatoarele caracteristici:

tuse cronica,cu sputa abundentaA. tipul constitutional al pacientului - de obicei astenic, cu pierdere ponderala evidenta (prin epuizare); cu folosirea evidenta a muschilor respiratori accesori

B.

aspect radiografic - cu accentuarea desenului bronhovascular la baze si cord maritC.gazometric: PaO2 ~ 70 mm HgD.CPT crescut, VR crescutE.

(pag. 1604)

G2301126. Cei mai frecventi agenti patogeni implicati in cursul infectiilor respiratorii din BPOC:Haemophilus influenzaeA. bacilul FriedlanderB. stafilococC.Streptococcus pneumoniaeD.Moxarella catarrhalisE.

(pag. 1606)

G2301127. Tipul B de bronsita cronica obstructiva (" blue bloaters") se defineste prin:pacient supraponderal, cianotic,edematos, prezentand episoade de apnee in somnA. capacitate pulmonara totala crescuta, si scaderea capacitatii de difuziuneB. radiologic: accentuarea aspectului bronhovascular, cord maritC.Ht ~ 35-45 %D.varsta diagnosticarii > 60 aniE.



(pag. 1605)

G2301128. Aminofilina (cea mai utilizata metilxantina in tratamentul bolii pulmonare obstructive cronice) are ca efecte:

bronhodilatatiaA. efect inotrop +B. scaderea edemului si bronhiolospasmului (prin actiune antiinflamatorie)C.efect diureticD.cresterea fortei de contractie a diafragmului (in conditii de hipoxie sau oboseala musculara)E.

(pag. 1606)

G2301129. Indicatiile oxigenoterapiei cronice in BPOC sunt:hipoxie arteriala persistenta - PaO2 = 55-60 mmHg, asociata cu semne de cord pulmonarA. PaO2 = 50 mmHg, fara cord pulmonarB. PaO2 = 75 mmHg, cu eritrocitoza si semne de insuficienta cardiaca dreaptaC.PaO2 = 60mm Hg cu eritrocitoza si semne de insuficienta cardiaca dreaptaD.PaO2 = 75 mm Hg cu sleep- apneeE.

(pag. 1607)

G2301130. Efectele secundare ce pot apare in tratamentul cu metilxantine (la valori ale teofilinemiei > 20 mg/l) sunt:

tahiaritmieA. greturi, varsaturiB. retentie de urinaC.pareza musculaturii netede intestinaleD.convulsiiE.

(pag. 1606)

G2301131. Principiile de baza ce trebuie respectate in timpul corticoterapiei in BPOC sunt:initierea corticoterapiei se face concomitent cu initierea medicatiei bronhodilatatoareA. inceperea terapiei cu prednison: 0,5 mg/ kg/zi, cu scaderea ulterioara progresiva a dozelorB. obiectivarea modificarilor obtinute, prin spirometrie si evaluarea schimburilor gazoase , cu oprirea corticoterapiei in lipsa ameliorarii obiective

C.

supravegherea tolerantei digestiveD.descresterea dozei pana la doza minima care mentine o functie pulmonara satisfacatoareE.

(pag. 1607)

G2301132. Care din urmatoarele afirmatii privind BPOC le considerati corecte:Beta-2- agonistii tip Metaproterenol, administrati oral sau in aerosoli au efecte cardiace adverse mai severe decat izoproterenolul

A.

Administrarea in aerosoli a beta 2 agonistilor este mai putin nociva cardiovascular decat administrarea orala

B.

Bromura de ypratropium este considerata de multi autori drept bronhodilatator de electie in BPOCC.Rolul corticoterapiei inhalatorii la pacientii cu hiperreactivitate bronsica si cu BPOC este cert stabilitD.Eozinofilia sputei delimiteaza mai bine decat eozinofilia sangvina - pacientii ce raspund bine la corticoterapie

E.

(pag. 1606-1607)

G2301133. Efectele rezectiei bilaterale a corpului carotidian (ca atitudine terapeutica pre- transplant pulmonar - in boala obstructiva cronica) sunt:

eliminarea dispneei, prin cresterea adaptabilitatii ventilatiei la hipoxemie si hipercapnieA. ameliorarea schimburilor gazoaseB. stimularea mecanicii pulmonareC.



reducerea tolerantei la effortD.ameliorarea distributieiE.

(pag. 1607)

G2301134. La pacientii hipercapnici, atitudinea terapeutica recomandata in vederea ameliorarii schimburilor gazoase , a cresterii fortei musculare si adaptabilitatii ventilatiei:

folosirea continua a ventilatiei cu presiune negativaA. ventilatie cu presiune intermitenta pozitivaB. ventilatie cu presiune negativa,utilizata intermitentC.utilizarea ventilatiei cu presiune negativa pentru perioade de 8h/zi, 2 zile consecutivD.o posibila complicatie a acestei metode terapeutice o reprezinta apneea obstructiva in somn.E.

(pag. 1607-1608)

G2301135. Criteriile definitorii ale diagnosticului de insuficienta respiratorie acuta, la pacientii cu obstructie cronica a cailor respiratorii sunt:

cresterea PaCO2 cu 10-20 mm HgA. scaderea PaO2 cu cel putin 10-15 mm HgB. orice grad de hipoxemie, asociat cu pH<7,30C.orice grad de hipercapnie, asociat cu pH<7,30D.scaderea acuta a PaO2 de la 70 mmHg la 60 mmHgE.

(pag. 1608)

G2301136. Conditiile care trebuie respectate in cazul instituirii intubatiei endotraheale, la pacientii cu insuficienta respiratorie acuta:

se indica la pacientii hipercapnici, cu obnubilare evidentaA. evitarea hiperinflatiei si barotraumeiB. asigurarea scaderii treptate a PaCO2 pana la valorile normaleC.scaderea treptata a PaCO2 sub valorile normaleD.nivelul- tinta al PaCO2 - sa corespunda cu valorile obisnuite (ridicate)ale pacientului cu BPOC - 50-60 mmHg

E.

(pag. 1608)

G2501137. Bronşita cronică obstructivă se caracterizează prin:Antecedente îndelungate de tuse cu expectoraţie.A. Apariţia târzie a wheezingului.B. Producerea unei spute mucoase.C.Debut recent al tusei cu expectoraţie.D.Trecut îndelungat cu whezing.E.

(pag. 1601)

G2501138. Inflamaţia mucoasei bronşice din bronşită se caracterizează prin:Aspectul predominant eozinofilic.A. Localizare predominant peribronşiolară a modificărilor fibrotice.B. Intervenţia predominantă a interleukinei 8.C.Intervenţia predominantă a elastazei endogene.D.Intervenţia predominantă a alfa-1-antitripsinei.E.

(pag. 1601)

G2501139. Hiperplazia celulelor secretorii de mucus specifică bronşitei cronice este stimulată de:Interleukina 8.A. Enzimele neutrofilelor.B. Elastaze.C.Catepsina G.D.



Interleukina 4.E.

(pag. 1601)

G2501140. Mecanismele prin care fumatul intervine în patogeneza bronşitei cronice sunt reprezentate de:

Alterarea mişcării cililor.A. Inhibarea funcţiei macrofagelor alveolare.B. Hipertrofia şi hiperplazia glandelor secretoare de mucus.C.Stimularea antiproteazelor.D.Relaxarea musculaturii netede.E.

(pag. 1601)

G2501141. Bronşita cronică are o prevalenţă mai mare la muncitorii din:Fabricile de bumbacA. Fabricile de mase plastice expuşi la diizocianatul de toluenB. Fabricile de bereC.Centralele nucleareD.Centralele electriceE.

(pag. 1602)

G2501142. Factorii implicaţi în patogenia bronşitei cronice sunt:FumatulA. Poluarea cu oxid de carbonB. Deficitul de ceruloplasminăC.Poluarea cu dioxid de sulf (SO2)D.Infecţia bronşicăE.

(pag. 1602)

G2501143. Deficitul congenital de alfa-1-antitripsină se manifestă la homozigoţi prin:Niveluri serice întotdeauna sub 0,5 g/lA. Niveluri serice între 0,5 şi 2,5 g/lB. Niveluri serice peste 3,5 g/lC.Dezvoltarea unui emfizem panacinar sever în decadele a treia - a patra de viaţăD.Dezvoltarea unui emfizem panacinar sever în prima decadă de viaţăE.

(pag. 1602)

G2501144. Specifice bolnavilor cu boală pulmonară cronică cu predominanţă emfizem sunt:Vârsta la diagnostic în jur de 60 aniA. Dispneea severăB. Tusea înainte de debutul dispneeiC.Infecţii bronşice frecventeD.Hematocrit 35-45%E.

(pag. 1604)

G2501145. Specifice bolnavilor cu boală pulmonară cronică cu predominanţă bronşită sunt:Vârsta la diagnostic în jur de 50 de aniA. Tusea înaintea debutului dispneeiB. Dispnee severă de la debutC.Spută abundentă purulentăD.Infecţii bronşice rareE.

(pag. 1604)



G2501146. Explorarea paraclinică a bolnavilor cu boală pulmonară cronică cu predominanţă emfizem evidenţiază:

Hiperinflaţie, bule, cord mic la radiografia toracicăA. Hematocrit 35-45%B. Recul elastic normalC.Capacitate de difuziune scăzutăD.PaO2 cronic 65 - 75 mmHgE.

(pag. 1604)

G2501147. Explorarea paraclinică a bolnavilor cu boală pulmonară cronică cu predominanţă bronşită evidenţiază:

Hiperinflaţie, bule, cord mic la radiografia toracicăA. Hematocrit 50 - 55%B. Recul elastic normalC.PaCO2 cronic 50 - 60 mmHgD.PaO2 cronic 45 - 60 mmHgE.

(pag. 1604)

G2501148. În boala pulmonară cronică cu predominanţă bronşită:Dispneea este uşoarăA. Tusea apare înainte de debutul dispneeiB. Sputa este abundentă, purulentăC.Hipertensiunea pulmonară de repaus este absentă sau uşoarăD.Capacitatea de difuziune este constant scăzutăE.

(pag. 1604)

G2501149. În boala pulmonară cronică cu predominanţă emfizem probele funcţionale ventilatorii evidenţiază:

Recul elastic cu scădere severăA. Rezistenţă normală spre creştere uşoarăB. Capacitate de difuziune scăzutăC.Capacitate de difuziune normală spre scădere uşoarăD.Recul elastic normalE.

(pag. 1604)

G2501150. În boala pulmonară cronică cu predominanţă bronşită probele funcţiuonale ventilatorii evidenţiază:

Recul elastic normalA. Rezistenţă mareB. Recul elastic cu scădere severăC.Rezistenţă normală spre creştere uşoarăD.Capacitate de difuziune normală spre scădere uşoarăE.

(pag. 1604)

G2501151. Efectele secundare cele mai frecvente determinate de utilizarea dozelor peste 20 mg/l de teofilină ca bronhodilatator în bronşita cronică sunt:

Greaţa şi vărsăturileA. TahiaritmiileB. ConvulsiileC.DiareeaD.Tusea seacăE.

(pag. 1606)



G2501152. În bronşita cronică Aminofilina este utilizată în terapie datorită următoarelor efecte benefice:AntiaritmiceA. BronhodilatatoareB. CardiotoniceC.DiureticeD.Scade contractilitatea diafragmuluiE.

(pag. 1604)

G2501153. Oxigenoterapia de durată este indicată în bronşita cronică atunci când:Apare hipercapnie persistentăA. Hipoxia arterială este persistentă şi severă (PaO2 = 55-60 mmHg)B. Apare eritrocitoza şi semnele de insuficienţă cardiacă dreaptăC.Tusea devine productivăD.Dispneea de repaus este constantăE.

(pag. 1607)

G2501154. Cele mai frecvente bacterii patogene izolate la examenul sputei în bronşita cronică sunt:Escherichia coliA. Streptococus pneumoniaeB. Haemophilus influenzaeC.Staphilococcus aureusD.Moraxella catarrhalisE.

(pag. 1606)

G2501155. Utilizarea Aminofilinei în bronşita cronică în doze terapeutice la un nivel sanguin între 10 şi 15 mg/l poate determina ca efecte secundare:

TahiaritmiiA. ConvulsiiB. InsomnieC.NervozitateD.ConstipaţieE.

(pag. 1606)

G2501156. Principalele aspecte radiologice întâlnite în boala pulmonară cronică obstructivă cu predominanţă bronşită sunt:

Hiperinflaţie, bule, cord micA. Îngroşarea pereţilor bronhiilor cu aspect de umbre tubulare sau "în şină de tren“B. Accentuarea generalizată a desenului bronhovascularC.Infiltrat difuz pe ambele vârfuri pulmonareD.Opacităţi confluente hilareE.

(pag. 1605)

G2601157. Efectele fiziopatologice ale leziunilor emfizematoase constau în:Reducerea reculului elastic al plămânuluiA. Inflamarea cronică a căilor aerieneB. Creşterea colapsului căilor aeriene în expirC.Creşterea proporţionată a efortului respiratorD.Hipersecreţia de mucusE.

(pag. 1602)

G2601158. La auscultaţia plămânului în BPOC cu predominenţă bronşitică se constată:Crepitaţii bazaleA.



Raluri bronşice umedeB. WheezingC.Murmur vezicular ştersD.TirajE.

(pag. 1605)

G2601159. BPOC tipul bronşic (B) se caracterizează prin:Hematocrit peste 50-55%A. NormocapnieB. Rare infecţii bronşiceC.Spută abundentă purulentăD.Dispnee marcataE.

(pag. 1605)

G2601160. BPOC are o prevalenţă mai mare la muncitorii expuşi la:Mediu uscatA. Diisocianatul de toluenB. BumbacC.GudronD.Produse alimentareE.

(pag. 1602)

G2601161. Cele mai frecvente bacterii patogene responsabile de BPOC sunt:Haemophylus influenzaeA. Streprococcus haemolyticus grupa BB. Streptococcus pneumoniaeC.Moraxella caţarhalisD.Staphilococcus aureusE.

(pag. 1606)

G2601162. La niveluri de peste 20 mg/l a teofilinei în BPOC se produce:GreaţăA. DiareeB. VărsăturiC.TahiaritmieD.hipotensiuneE.

(pag. 1606)

G2601163. La examinarea radiologică a plămânilor în BPOC cu predominenţa emfizemului se constată:Diafragme coborâte, aplatizateA. Siluetă cardiacă largă mărităB. Atenuare periferică a desenului bronho-vascularC.Hipotransparenţă retrosternalăD.Lărgirea mediastinului superiorE.

(pag. 1605)

G2601164. În BPOC examenul bacteriologic din spută se indică în următoarele cazuri:HemoptizieA. Febră, frisonB. Durere toracicăC.Cianoza perioralaD.Primul episod uşor de bronşităE.



(pag. 1606)

G2601165. BPOC se defineşte ca stare în care:Există obstrucţie cronicăA. În care este emfizemB. Există obstrucţie acutăC.Nu există obstrucţie cronicăD.Este o suprainfecţie a unei afecţiuni acuteE.

(pag. 1601)

G2601166. Şocul apexian în BPOC este perceput în:Regiunea xiphoidianăA. Regiunea subxiphoidianăB. Linie medioclaviculară stângăC.În spaţiul intrecostal 4, linia medioclavicularăD.Regiunea mediastinului antero- inferoE.

(pag. 1604)

G2601167. Factorii de risc principali în apariţia cancerului prostatic sunt:expunerea la CadmiumA. vârstaB. istoricul familialC.rasaD.factorii hormonaliE.

(pag. 2920)

G2601168. Factorii de risc potenţiali în apariţia cancerului prostatic sunt:istoricul familialA. rasaB. vasectomiaC.expunerea la CadmiumD.vitamina DE.

(pag. 2920)

G2601169. Metastazarea în cancerul prostatic se face pe calea:limfaticelor perineuraleA. anastomozelor venoase BatsonB. plexului venos SantoriniC.venelor hemoroidaleD.limfaticelor periuretraleE.

(pag. 2922)

G2601170. În cadrul cancerului prostatic, grupe ganglionare limfatice regionale sunt cele:periprostaticeA. periuretraleB. perivezicaleC.obturatoriiD.presacrateE.

(pag. 2923)

G2601171. Care dintre următoarele sunt considerate forme clinice ale cancerului prostatic:latentăA.



polakiuricăB. poliuricăC.hematuricăD.cu insuficienţă renalăE.

(pag. 2924)

G2601172. Care dintre următoarele principii generale de tratament al cancerului prostatic sunt adevărate:

baza tratamentului cancerului prostatic este radiosensibilitateaA. baza tratamentului cancerului prostatic este hormonodependenţaB. prostatectomia radicală şi, în cazuri selecţionate radioterapia, pot vindeca definitiv bolnavulC.hormonoterapia, în cazuri selecţionate, poate vindeca bolnavulD.tratamentul cu viză paliativă este unic şi constă în radioterapieE.

(pag. 2930)

G2601173. Prostatectomia radicală, în cancerul de prostată, se poate realiza pe cale:transvezicalăA. retropubianăB. perinealăC.laparoscopicăD.transuretralăE.

(pag. 2930)

G2601174. În cadrul tratamentului cancerului prostatic, prin care din următoarele metode se realizează blocada androgenică maximă:

prostatectomie radicală + orhidectomieA. prostatectomie radicală + antiandrogeniB. orhidectomie + antiandrogeniC.orhidectomie + analogi LH-RHD.analogi LH-RH + antiandrogeniE.

(pag. 2932)

G2601175. În tratamentul cancerului prostatic, care dintre următoarele medicamente fac parte din clasa antiandrogenilor:

cyproterone acetatA. buserelin acetatB. flutamidaC.clorotrianisenD.estracytE.

(pag. 2932)

G2801176. In infectiile respiratorii la pacientii cu boala pulmonara cronica obstructiva sunt cel mai frecvent implicati urmatorii germeni:

Streptoccocus pneumoniaeA. Moraxella pertussisB. Bordetella pertussisC.Haemophilus pneumoniaeD.Mycoplasma pneumoniaeE.

(pag. 1606)

G2801177. Efectele utile ale metilxantinelor in boala pulmonara cronica obstructiva sunt:bronhodilatatieA. stimularea respiratieiB.



cresterea contractilitatii diafragmuluiC.stimularea beta - receptorilor bronsiciD.efectul anticoilinergicE.

(pag. 1606)

G2801178. Fatigabilitatea musculara, in special a diafragmei,dupa intreruperea ventilatiei mecanice,se remit la niveluri terapeutice de:

aminofilinaA. beta2 agonistiB. aspirinaC.digoxinD.furosemidE.

(pag. 1609)

G2801179. Complicatiile aparute in cursul tratamentului insuficientei respiratorii acute sunt:aritmiile cardiaceA. insuficienta de ventricul stangB. embolia pulmonaraC.hemoragia gastrointestinala prin ulcer de stressD.insuficienta renala acutaE.

(pag. 1609)

G2801180. Tratamentul insuficientei respiratorii acute in bolile obstructive pulmonare cronice presupune:

tratamentul hipoxieiA. reeducarea respiratorieB. tratamentul infectieiC.indepartarea secretiilor bronsiceD.inlaturarea factorului obstructivE.

(pag. 1609)

G2801181. Aritmiile cardiace aparute in cursul tratamentului insuficientei respiratorii acute se pot datora:

betablocantelorA. hipomagneziemieiB. hipoxieiC.alcalozeiD.tonicardiacelorE.

(pag. 1609)



Tema nr. 2Pneumoniile



G1102001. Cel mai frecvent mecanism de producere al pneumoniei este prin:Inhalarea aerosolilor infectiosiA. Diseminarea hematogena a infectiei de la un focar extrapulmonarB. Aspirarea organismelor care colonizeaza orofaringeleC.Inocularea directaD.Diseminarea contiguaE.

(pag. 1585)

G1102002. Cele mai multe particule inhalate se depoziteaza in bronhiolele mici sau in alveole, putand declansa infectia, daca marimea lor nu depaseste in diametru:

8 micrometriA. 5 micrometriB. 10 micrometriC.15 micrometriD.20 micrometriE.

(pag. 1586)

G1102003. Eritemul multiform, anemia hemolitica, meningita buloasa, encefalita si mielita transversa pot complica evolutia unei pneumonii cu:

Streptoccocus pneumoniaeA. Chlamydia psittaciB. Mycoplasma pneumoniaeC.Legionella pneumophilaD.Staphylococcus aureusE.

(pag. 1587)

G1102004. Pentru ca un frotiu Gram din probele de sputa studiate la o marire mica (obiectiv de 10x, ocular de 10x) sa faca dovada contaminarii minimale cu secretii din tractul respirator superior numarul de polimorfonucleare si celule epiteliale pe camp trebuie sa fie:

<10 polimorfonucleare si >25 celule epitelialeA. >10 polimorfonucleare si <25 celule epitelialeB. >25 polimorfonucleare si <10 celule epitelialeC.<25 polimorfonucleare si >10 celule epitelialeD.Nici unul dintre acesteaE.

(pag. 1589)

G1102005. Pot da cavitatie pulmonara urmatorii germeni, cu EXCEPTIA:Anaerobi oraliA. Bacili enterici aerobi Gram negativiB. Mycoplasma pneumoniaeC.Streptoccocus pneumoniae tip IIID.Staphylococcus aureusE.



(pag. 1588)

G1102006. Sindromul pneumonic "tipic" (debut brusc, tuse productiva cu sputa purulenta, durere toracica de tip pleural, semne de condensare pulmonara) este de obicei cauzat de:

Streptoccocus pneumoniaeA. Mycoplasma pneumoniaeB. Pneumocystis cariniiC.Coxiella burnettiD.Chlamydia psittaciE.

(pag. 1587)

G1202007. Care este mecanismul de transmitere a infectiei in pneumonia cu Legionella pneumophila?aspirarea din orofaringeA. inhalarea de aerosoli infectiosiB. diseminarea hematogena de la un focar extrapulmonarC.inocularea directaD.contiguitatea din vecinatateE.

(pag. 1586)

G1202008. Care este antibioticul de electie util in pneumonia cu Legionella pneumophila?penicilinaA. ampicilinaB. amoxicilinaC.vancomicinaD.eritromicinaE.

(pag. 1591)

G1202009. Care este procedura invaziva standard pentru obtinerea secretiilor din tractul respirator inferior in vederea precizarii etiologiei unei pneumonii severe la bolnavi imunocompromisi ?

aspiratia transtrahealaA. biopsia pulmonara deschisaB. punctia pulmonara transtoracica percutanaC.examenul sputeiD.bronhoscopia cu fibre opticeE.

(pag. 1589)

G1202010. Durata tratamentului in infectiile pulmonare cu Mycoplasma si Legionella este de:1 pana la 7 zileA. 2 pana la 3 saptamaniB. 6 saptamaniC.7 zileD.30 zileE.

(pag. 1591)

G1202011. Ribavirinul este eficient in:terapia precoce a infectiei cu virusul gripal AA. terapia pneumoniei cu citomegalovirusB. terapia pneumoniei cu Legionella pneumophilaC.terapia infecţiei cu virusul respirator sinciţialD.terapia pneumoniei variceloaseE.

(pag. 1593)

G1302012. Care dozari sunt corecte:



Aztreonam 5 mg/kg corp in 3 doze egale iv la 8 oreA. Ceftazidim 100 mg iv la fiecare 8 oreB. Clindamicin 600 - 900 mg iv la 8 oreC.Imipenem 150 mg iv la 12 oreD.Vancomicina 4 g iv la fiecare 6 hE.

(pag. 1591)

G1402013. "Nuclei in picatura” sunt particule cu diametrul de:<5µmA. intre 5µm si 7µmB. >7µmC.intre 7µm si 9µmD.>9µmE.

(pag. 1586)

G1402014. Doza de Clindamicina la pacientii internati cu pneumonie este:300-600 mg la i.v. la 6 oreA. 300-600 mg la i.v. la 8 oreB. 600-900 mg la i.v. la 6 oreC.600-900 mg la i.v. la 8 oreD.600-900 mg la i.v. la 12 oreE.

(pag. 1591)

G1402015. Receptorul pentru flora normala gram-pozitiva din oro-faringe este:lizozimulA. interleukina 5B. interferonulC.fibronectinaD.leucocitul BE.

(pag. 1586)

G1402016. Urmatoarele afirmatii privind aspiratia transtraheala sunt adevarate:se foloseste foarte des pentru diagnosticA. sensibilitatea procedurii este micaB. specificitatea este micaC.metoda se poate aplica la pacienţii cu diateza hemoragicaD.esantionul obtinut este contaminat cu secretiile tractului respirator superiorE.

(pag. 1589)

G1502017. Agentul patogen cel mai frecvent intalnit in "pneumonia comunitara" si care determina un sindrom pneumonic tipic este:

Mycoplasma pneumoniaeA. Streptococcus pneumoniaeB. Staphylococcus aureusC.Pseudomonas aeruginosaD.Pneumocystis cariniiE.

(pag. 1587)

G1502018. Cel mai frecvent agent infectios implicat in producerea pneumoniei la copiii intre 6 luni si 5 ani este:

Haemophilus influenzaeA. Streptococcus pneumoniaeB.



Staphylococcus aureusC.Mycoplasma pneumoniaeD.Chlamidia psittaciE.

(pag. 1587)

G1502019. Durata optima de tratament in infectiile cu Mycoplasma pneumoniae si Legionella pneumophila este:

O saptamanaA. O lunaB. 1-2 saptamaniC.2-3 saptamaniD.3-4 saptamaniE.

(pag. 1591)

G1502020. Etiologia pneumoniilor survenite la pacientii cu infectii pe catetere intravenoase este cel mai frecvent determinata de:

Staphylococcus aureusA. Mycoplasma pneumoniaeB. Pseudomonas aeruginosaC.Anaerobi oraliD.Haemophylus influenzaeE.

(pag. 1586)

G1502021. Medicamentul de electie pentru pneumonia cu Legionella pneumophila este:OxacilinaA. VancomicinaB. EritromicinaC.PenicilinaD.CloramfenicolulE.

(pag. 1591)

G1502022. Sindromul pneumonic "atipic" este de regula produs de:Mycoplasma pneumoniaeA. Streptococcus pneumoniaeB. Pseudomonas aeruginosaC.Staphylococcus aureusD.Bacili enterici aerobi gram negativiE.

(pag. 1587)

G1602023. Antibioticul de electie in pneumonia cu Legionella pneumophila este:MetronidazolA. EritromicinaB. Amicilina-SulbactamC.Cefalosporine de prima generatieD.CiprofloxacinaE.

(pag. 1591)

G1602024. Care dintre urmatoarele micrororganisme produce sindromul de pneumonie "atipica"Stafilococ aureuA. Streptococcus pneumoniaeB. M. pneumoniaeC.M. tuberculosisD.



NocardiaE.

(pag. 1587)

G1602025. Doza de Clindamicina la pacientii internati cu pneumonie este:300-600 mg iv la 6 oreA. 1500mg iv la 8 oreB. 600-900 mg iv la 12 oreC.600- 900 mg iv la 8 oreD.1-2 g la 24 de oreE.

(pag. 1591)

G1602026. Hipogamaglobulinemia severa se asociaza cu urmatorii agenti patogeni pulmonari:Pseudomonas aeruginosaA. Micobacterium tuberculosisB. NocardiaC.Bacterii incapsulateD.CytomegalovirusE.

(pag. 1587)

G1602027. La pacientii tratati pe termen lung cu glucocorticoizi apar frecvent pneumonii cuPneumocystis cariniiA. EnterobacterB. S. aureusC.AnaerobiD.M. tuberculosisE.

(pag. 1587)

G1602028. Pneumonia cu virusul respirator sincitial este mai frecventa la urmatoarea grupa de virsta:1-5 aniA. sub 6 luniB. 10-15 aniC.peste 18 aniD.peste 70 de aniE.

(pag. 1587)

G2302029. Radiografia pulmonara adduce urmatoarele informatii cu exceptia:Confirma prezenta si localizarea infiltratelorA. Evalueaza extinderea infectiei pulmonareB. Evidentiaza interesarea pleuralaC.Precizeaza etiologia pneumonieiD.Cuantifica raspunsul la antibioterapieE.

(pag. 1588)

G2302030. Unul dintre urmatoarele criterii pentru spitalizarea bolnavului cu pneumonie este fals:Pacient varstnic > 65 aniA. Incapacitatea administrarii orale a tratamentuluiB. Tahicardie > 100 b/minC.Tahipnee > 30 respiratii/minD.EmpiemE.

(pag. 1589)

G2302031. Pneumonia atipica are urmatoarele simptome cu exceptia:



Durere toracica de tip pleuralA. Debut gradatB. Dureri in gatC.CefaleeD.MialgiiE.

(pag. 1587)

G2502032. Inhalarea aerosolilor infecţioşi reprezintă o cale de transmitere a germenilor patogeni microbieni în plămâni implicată în producerea pneumoniilor. Efectul patogen este recunoscut pentru:

Particulele cu diametrul mai mare de 10 micrometriA. Particulele cu diametrul mai mic de 5 micrometriB. Particulele cu diametrul mai mare de 15 micrometriC.Particulele cu diametrul mai mic de 20 micrometriD.Particulele inhalate indiferent de diametruE.

(pag. 1586)

G2502033. Modalitatea de transmitere a pneumoniei prin inhalare de aerosoli infecţioşi este specifică pentru:

Legionella pneumophilaA. Staphylococcus aureusB. Streptococcus pneumoniaeC.Haemophilus influenzaeD.Moraxella catarrhalisE.

(pag. 1585 - 1586)

G2502034. Modalitatea de transmitere a pneumoniei prin inhalarea de aerosoli infecţioşi este specifică pentru următoarele forme etiologice cu excepţia:

GripaA. PsitacozaB. Febra QC.Mycoplasma pneumoniaeD.Pneumonia cu Legionella pneumophilaE.

(pag. 1586)

G2502035. Transmiterea pneumoniei prin aspirarea agenţilor patogeni care colonizează orofaringele este specifică pentru următoarele etiologii cu excepţia:

Streptococcus pneumoniaeA. Mycoplasma pneumoniaeB. Haemophilus influenzaeC.Staphylococcus aureusD.Moraxella catarrhalisE.

(pag. 1585)

G2502036. Diseminarea hematogenă a infecţiei de la un focar extrapulmonar este specifică pentru:Pneumonia cu Legionella pneumophilaA. Febra QB. Pneumonia cu Staphylococcus aureusC.Pneumonia cu Haemophilus influenzaeD.Pneumonia cu Streptococcus pneumoniaeE.

(pag. 1586)

G2502037. Pneumonia apărută la bolnavii cu catetere intravenoase infectate are cel mai frecvent o etiologie determinată de:



Moraxella catarrhalisA. Streptococcus pneumoniaeB. Staphylococcus aureusC.Legionella pneumophilaD.Haemophilus influenzaeE.

(pag. 1586)

G2502038. Cel mai frecvent agent infecţios întâlnit în pneumoniile întâlnite la copiii cu vârsta cuprinsă între 6 luni şi 5 ani este:

Haemophilus influenzaeA. Staphylococcus aureusB. Virusul respirator sinciţialC.Chlamydia trachomatisD.Mycoplasma pneumoniaeE.

(pag. 1587)

G2502039. Pacienţii cu defecte ale imunităţii mediate celular cu un număr de limfocite CD4 mai mic de 500/mm3 prezintă risc crescut pentru apariţia pneumoniilor determinate de:

Staphylococcus aureusA. Haemophilus influenzaeB. Mycobacterium tuberculosisC.Pseudomonas aeruginosaD.Streptococcus pneumoniaeE.

(pag. 1587)

G2502040. Sindromul de pneumonie tipică este de obicei cauzat de agentul patogen cel mai des întâlnit la "pneumonia comunitară“ şi anume:

Staphylococcus aureusA. Mycoplasma pneumoniaeB. Streptococcus pneumoniaeC.Pseudomonas aeruginosaD.Pneumocistis cariniE.

(pag. 1587)

G2502041. În pneumonia cu Legionella pneumophila medicamentul de elecţie este:AmpicilinaA. CloramfenicolulB. PenicilinaC.CefalosporineleD.EritromicinaE.

(pag. 1591)

G2502042. Următorii agenţi patogeni care determină pneumonii nu pot fi cultivaţi prin metodele de rutină cu excepţia:

Mycoplasma pneumoniaeA. Pneumocistis cariniB. Legionella pneumophilaC.Germeni anaerobiD.Staphylococcus aureusE.

(pag. 1589)

G2602043. Pneumonia cu virusul respirator sinciţial este mai frecventa la următoarea grupă de vîrsta:1-5 aniA.



sub 6 luniB. 10-15 aniC.20-30 aniD.peste 70 de aniE.

(pag. 1587)

G2602044. Hipogamaglobulinemia severa se asociază cu următorii agenţi patogeni pulmonari:Pseudomonas aeruginosaA. Micobacterium tuberculosisB. NocardiaC.Staphylococus aureusD.Bacterii incapsulateE.

(pag. 1587)

G2602045. Care dintre urmatoarele micrororganisme produce sindromul de pneumonie "atipică"Stafilococ aureuA. M. pneumoniaeB. Streptococcus pneumoniaeC.M. tuberculosisD.CytomegalovirusE.

(pag. 1587)

G2602046. La pacienţii trataţi pe termen lung cu glucocorticoizi apar frecvent pneumonii cuPneumocystis cariniiA. M. pneumoniaeB. S. aureusC.AnaerobiD.M. tuberculosisE.

(pag. 1587)

G2602047. Doza de Clindamicina la pacienţii internaţi cu pneumonie este:300-600 mg iv la 6 oreA. 1500mg iv la 8 oreB. 600-900 mg iv la 8 oreC.600- 900 mg iv la 12 oreD.1-2 g la 24 de oreE.

(pag. 1591)

G2602048. Antibioticul de elecţie în pneumonia cu Legionella pneumophila este:MetronidazolA. EritromicinaB. Amicilina-SulbactamC.Cefalosporine de generaţia a treiaD.OfloxacinaE.

(pag. 1591)

G2802049. In ultimii 15 ani in Europa Streptococcus pneumoniae are urmatoarele caracteristici:este totdeauna sensibil la penicilinaA. creste constant numarul tulpinilor cu un anumit grad de rezistenta la penicilinaB. este rezistent la penicilinaC.este totdeauna sensibil la amoxicilinaD.este totdeauna sensibil la cefuroximE.



(pag. 963)

G2802050. Sursa de Legionella pneumophyla este reprezentata de:apa contaminataA. aerulB. solulC.alimenteleD.ingrasamintele naturaleE.

(pag. 1025)

G2802051. Clasa de antibiotice de ales in tratamentul legionellozei este urmatoarea:penicilineA. macrolideB. aminoglicozideC.cefalosporineD.chinoloneE.

(pag. 1028)


G1102052. Dintre agentii patogeni foarte frecventi, nu pot fi cultivati prin metodele de rutina:Steptoccocus pneumoniaeA. Mycoplasma pneumoniaeB. Chlamydia pneumoniaeC.Legionella pneumophilaD.Pseudomonas aeruginosaE.

(pag. 1589)

G1102053. Dintre criteriile de spitalizare a pacientilor cu pneumonie nu fac parte:Pacient varstnic (>65 ani)A. Boli asociate semnificative (renale, cardiace, pulmonare, etc.)B. Febra >38 °CC.Cauza probabila a pneumoniei este streptoccocus pneumoniaeD.Tahipneea (>30 respiratii/minut); tahicardia (>140/minut); hipotensiunea (<90 mmHg sistolica); hipoxemia (PO2 arteriala <60 mmHg); alterarea acuta a statusului mental

E.

(pag. 1589)

G1102054. In tratamentul pneumoniilor nosocomiale, cauzate de bacili Gram negativi enterici sunt eficiente urmatoarele combinatii de antibiotice, cu EXCEPTIA:

Ceftazidin+FluoroquinolonaA. Ticarcilina/Clavulanat+AminoglicozidB. Meticilina+VancomicinaC.Imipenem+AminoglicozidD.Penicilina+MetronidazolE.

(pag. 1593)

G1102055. Indivizii normali sunt purtatori ocazionali, la nivelul nazofaringelui, de agenti patogeni pulmonari, cum ar fi:

Streptoccocus pneumoniaeA. Mycoplasma pneumoniaeB. Haemophilus influenzaeC.Moraxella catarrhalisD.



Nici unul dintre eiE.

(pag. 1585)

G1102056. La pacientii cu pneumonie dobandita in spital, mai mult de 50% din cazuri sunt induse de:Bacilii enterici Gram negativiA. Mycoplasma pneumoniaeB. Pseudomonas aeruginosaC.Haemophilus influenzaeD.Chlamydia pneumoniaeE.

(pag. 1586)

G1102057. La pacientii spitalizati pentru pneumonie dobandita in comunitate, dintre cei mai frecventi patogeni sunt:

Pseudomonas aeruginosaA. Streptoccocus pneumoniaeB. Bacilii enterici Gram negativiC.Haemophilus influenzaeD.Legionella pneumophilaE.

(pag. 1586)

G1102058. Pentru pneumonia datorata pneumococilor susceptibili antibioticele de electie sunt:PenicilinaA. MetronidazolulB. AmpicilinaC.Trimetoprim-sulfametoxazolulD.VancomicinaE.

(pag. 1591)

G1102059. Se considera ca pune diagnosticul etiologic al pneumoniei, izolarea germenului prin:HemoculturaA. Lichid pleuralB. Aspirat transtrahealC.Lavaj bronhoalveolarD.Biopsie transbronsicaE.

(pag. 1590)

G1102060. Sindromul pneumonic "atipic" (debut gradat, tuse seaca, simptome extrapulmonare, examen fizic pulmonar sarac) este de regula produs de:

Mycoplasma pneumoniaeA. Streptoccocus pneumoniaeB. Legionella pneumophilaC.Staphylococcus aureusD.Chlamydia psittaciE.

(pag. 1587)

G1202061. Agentii patogeni mai frecvent implicati in etiologia pneumoniilor comunitare la pacientii in varsta cu boala cronica respiratorie subjacenta sunt:

L.pneumophilaA. H.influenzaeB. M.catarrhalisC.Pneumocistis cariniiD.citomegalovirusE.



(pag. 1590)

G1202062. Care dintre criteriile de mai jos nu obliga la spitalizarea bolnavilor cu pneumonie ?tahipneea > 30 respiratii/minutA. leucocitele = 8500/mm3B. alterarea acuta a statusului mentalC.varsta de 25 aniD.diabetul zaharat asociatE.

(pag. 1589)

G1202063. Care sunt agentii microbieni mai frecvent implicati in etiologia pneumoniilor la copiii sub 6 luni ?

Legionella pneumophilaA. Haemophilus influenzaeB. Mycoplasma pneumoniaeC.Chlamidia trachomatisD.virusul respirator sincitialE.

(pag. 1587)

G1202064. Care sunt criteriile de spitalizare a pacientilor cu pneumonie ?PaO2 < 60 mmHgA. PaO2 = 90 mmHgB. frecventa cardiaca = 68 batai/minutC.frecvenţa respiratorie > 30/minutD.TA < 90 mmHg sistolicaE.

(pag. 1589)

G1202065. Care sunt medicamentele active in tratamentul etiologic al unei pneumonii cu Mycoplasma pneumoniae?

doxiciclinaA. eritromicinaB. ciprofloxacinaC.metronidazolulD.tobramicinaE.

(pag. 1591)

G1202066. In care dintre tipurile etiologice de pneumonii se impune spitalizarea bolnavilor ?pneumonia cu Staphylococcus aureusA. pneumonia cu Klebsiella pneumoniaeB. pneumonia cu Mycoplasma pneumoniaeC.pneumonia cu anaerobiD.pneumonia cu Haemophilus influenzaeE.

(pag. 1589)

G1202067. Pentru diagnosticul etiologic al unei pneumonii cu Mycoplasma pneumoniae pledeaza:un singur titru de anticorpi tip IgM < 1:16A. un singur titru de anticorpi tip IgM > 1:16B. un singur titru de anticorpi tip IgG ³ 1:128C.o crestere de 4 ori sau mai mult a titrului IgG obţinut prin imunofluorescenţa indirectaD.un singur titru de anticorpi tip IgE ³ de 1:150E.

(pag. 1590)

G1202068. Sindromul pneumonic “atipic” se caracterizeaza prin:



debut brusc cu febraA. debut gradatB. predominanta simptomelor extrapulmonareC.semne de condensare pulmonaraD.tuse seacaE.

(pag. 1587)

G1202069. Terapia antimicrobiana orala empirica folosita in tratamentul ambulator al pacientilor cu pneumonie comunitara vizeaza urmatorii patogeni probabili:

pseudomonas aeruginosaA. mycoplasma pneumoniaeB. streptococcus pneumoniaC.chlamidia pneumoniaeD.staphylococcus aureusE.

(pag. 1590)

G1202070. Tratamentul pneumoniei pneumococice cu tulpini care au rezistenta intermediara la penicilina (CMI, 0,1-1 mg/ml) cuprinde:

penicilina 800000 u la 12 ore i.m.A. penicilina 10 mil. u la 12 ore i.v.B. ampicilina 2 g la 6 ore i.v.C.cefotaxima 1 g la 6 oreD.doxiciclina 300 mg/24 oreE.

(pag. 1592)

G1302071. Aspectul anatomopatologic al focarului pneumonic poate fi:Interesarea initiala a interstitiuluiA. Interesarea initiala a alveolelorB. Necroza tesutului pulmonarcu producerea de multiple cavitati cu diametru sub 2 cmC.Invadarea cu exudat a bronhiilor mari si traheeiD.Bronhopneumonie confluenta ce nu poate fi distinsa de pneumonia lobaraE.

(pag. 1586)

G1302072. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la pneumonie sunt exacte?Identificarea microorganismului etiologic permite o terapie antimicrobiana adecvataA. Tratamentul antimicrobian de urgenta se incepe dupa confirmarea de laborator a agentului cauzalB. Agentii cauzali sunt reprezentati de bacterii, mycoplasme, chlamidii, virusiC.Etiologia specific microbiana ramane incerta in aproape 2/3 din cazuriD.Alegerea initiala a terapiei antimicrobiene este de obicei empiricaE.

(pag. 1585)

G1302073. Care din urmatoarele relatii patogene varsta - agent infectant sunt valabile?Micrococus catharralis la copii sub 6 luniA. Haemophilus influenzae la batraniB. Mycoplasma pneumonie la batraniC.Legionella pneumophila la copii intre 6 luni si 5 aniD.Chlamidia trachomatis la copii sub 6 luniE.

(pag. 1587)

G1302074. Care dintre urmatoarele pneumonii recunosc ca mecanism de producere inhalarea agentilor infectiosi?

Pneumonia cu FusobacteriumA. Pneumonia cu LegionellaB.



Pneumonia cu MycoplasmaC.Pneumonia pneumococicaD.Pneumonia cu KlebsiellaE.

(pag. 1386)

G1302075. Criteriile de spitalizare pentru pacientii cu pneumonie sunt urmatoarele:Tahipnee > 20 resp./minutA. Tahicardie >90/minutB. TAS<90 mmHgC.PaO2>80 mmHgD.Incapacitatea administrararii orale a tratamentuluiE.

(pag. 1589)

G1302076. Diagnostivul serologic in infectia cu Mycoplasma pneumoniae se face pe baza urmatoarelor elemente:

Un singur titru de AcIgM>1:8A. Un singur titru de Ac IgG>1:20B. Un singur titru de Ac IgA>1:4C.Un singur titru de Ac IgG>128D.Cresterea de 4 ori a titrului IgG obtinut prin imunofluorescenta indirectaE.

(pag. 1590)

G1302077. Dintre agentii patogeni pulmonari asociati cu defectele specifice ale imunitatii gazdei, urmatorii apar asociati in neutropenii severe (< 500 neutrofile/mm3):

Streptococus pneumoniaeA. Pseudomonas aeruginosaB. Mycobacterium tuberculosisC.Staphylococus aureusD.CitomegalovirusE.

(pag. 1587)

G1302078. Dintre microorganismele ce determina pneumonii, unele pot scapa actiunii mecanismelor microbicide persistand in macrofag

Staphylococus aureusA. Streptococus fecalisB. Mycobacterium tuberculosisC.Haemophilus influenzaeD.Legionella pneumophilaE.

(pag. 1585)

G1302079. Infectarea plamanului prin inseminare hematogena este recunoscuta in urmatoarele situatii:Endocardita stafilococica a inimii drepteA. Endocardita stafilococica a inimii stangiB. Sindromul LemierreC.Intubatia trahealaD.Sinuzita maxilaraE.

(pag. 1586)

G1302080. Selectati afirmatiile corecte legate de examenul sputei in pneumonie:Contaminarea sputei cu anaerobi orali constituie cauza frecventa de diagnostic eronat a infectiei pulmonare cu anaerobi

A.

In sindromul pneumonic tipic, specificitatea diagnostica a frotiului Gram din Sputa este de 85%B. Prezenta florei mixte pe frotiul necontaminat sugereaza o infectie cu anaerobiC.



In pneumonia cu Blastomices, germenul se evidentiaza in sputa prin coloratia GiemsaD.Evidentierea infectiei micobacteriene se realizeaza prin colorarea directa cu anticorpi fluorescentiE.

(pag. 1589)

G1302081. Selectati antibioticele de electie in suspiciunea de pneumonie pneumococica:Trimetoprim - sulfametoxazolA. PenicilinaB. AmpicilinaC.FluorochinoloneD.DoxicilinaE.

(pag. 1591)

G1302082. Selectati germenii microbieni care dau complicatiile urmatoare in pneumonie: eritem multiform, anemie hemolitica, encefalita, hiponatremie marcata, deteriorarea statusului mental, eritem nodos:

Staphylococus aureusA. Klebsiella pneumoniaeB. Mycoplasma pneumoniaeC.Legionella pneumophilaD.Coccidioides immitisE.

(pag. 1587)

G1302083. Selectati germenii patogeni cei mai frecvent intalniti in pneumonia comunitara:Streptococus pneumoniaeA. Chlamidia pneumoniaeB. Pseudomonas aeruginosaC.Haemophilus influenzaeD.Staphylococus aureusE.

(pag. 1586)

G1302084. Sindromul clinic din pneumonia "tipica" are urmatoarele caracteristici:Este generat de Streptococus pneumoniae, Haemophilus influenzae, anaerobi si aerobi din flora oralaA. Matitatea are topografie precisaB. Debutul este gradatC.Predomina simptomele extrapulmonareD.Durerea este de tip pleuralE.

(pag. 1587)

G1402085. Agentii patogeni microbieni care produc pneumonie in mediu spitalicesc sunt:fungiA. chlamydia psittaciB. streptococcus pneumoniaeC.pseudomonas aeruginosaD.bacili enterici aerobi gram-negativiE.

(pag. 1586)

G1402086. Cauze infectioase de cavitatie pulmonara sunt.pseudomonas aeruginosaA. staphylococcus aureusB. streptococcus pneumoniae tip IC.histoplasma capsulatumD.granulomatoza WegenerE.



(pag. 1588)

G1402087. Criterii de spitalizare a pacientilor cu pneumonie:alterarea acuta a statusului mentalA. PO2 arteriala > 60 mmHgB. imposibilitatea tratarii ambulatoriiC.incapacitatea administrarii orale a tratamentuluiD.pacient > 50 de aniE.

(pag. 1589)

G1402088. Factori incriminati in raspunsul slab la terapia antimicrobiana empirica:flebitaA. atelectazieB. obstructie endobronsicaC.peritonitaD.empiemE.

(pag. 1589)

G1402089. Pacientii care au o hipogamaglobulinemie severa (<200mg/dl) au risc de infectii cu:pseudomonas aeruginosaA. nocardiaB. bacterii incapsulateC.streptococcus pneumoniaeD.haemophilus influenzaeE.

(pag. 1587)

G1402090. Urmatoarele afirmatii privind bronhoscopia cu fibre optice sunt adevarate:este procedura invaziva standard pentru obtinerea secretiilor din tractul respirator superiorA. este procedura invaziva standard pentru obtinerea secretiilor din tractul respirator inferiorB. este o metoda relativ bine tolerataC.nu se efectueaza la copii sub 10 aniD.nu se efectueaza la copii sub 5 aniE.

(pag. 1589)

G1502091. Cei mai frecventi agenti etiologici ai pneumoniilor comunitare sunt:Streptococcus pneumoniaeA. Haemophilus influenzaeB. Pseudomonas aeruginosaC.Chlamydia pneumoniaeD.Legionella pneumophilaE.

(pag. 1586)

G1502092. Cele mai eficiente antibiotice utilizate in pneumonia comunitara cu Haemophylus influenzae sunt:

EritromicinaA. DoxiciclinaB. Amoxicilina + ClavulanatC.PenicilinaD.ClindamicinaE.

(pag. 1591)

G1502093. Etiologia pneumoniilor dobandite in spital este cel mai frecvent determinata de:Streptococcus pneumoniaeA.



Pseudomonas aeruginosaB. Staphylococcus aureusC.Mycoplasma pneumoniaeD.Haemophilus influenzaeE.

(pag. 1586)

G1502094. in comunitatile in care infectia cu virusul imunodeficientei umane de tip 1 (HIV-1) este endemica, etiologia pneumoniei este determinata in primul rand de urmatorii agenti patogeni:

Chlamydia psittaciA. Pneumocystis cariniiB. Mycobacterium tuberculosisC.Stafilococcus aureusD.Mycoplasma pneumoniaeE.

(pag. 1586-1587)

G1502095. in pneumoniile nosocomiale cu Staphylococcus aureus se intalneste frecvent rezistenta la:MeticilinaA. OxacilinaB. PenicilinaC.AmpicilinaD.VancomicinaE.

(pag. 1593)

G1502096. La bolnavii cu forme grave de pneumonii se pot folosi urmatoarele proceduri invazive pentru obtinerea de material biopsic pulmonar:

Aspiratia transtrahealaA. Punctia pulmonara transtoracica percutanataB. Bronhoscopia cu fibre opticeC.Biopsia pulmonara deschisaD.Biopsia ganglionaraE.

(pag. 1589-1590)

G1502097. Necroza tesutului pulmonar este o complicatie survenita in evolutia pneumoniilor a caror etiologie este determinata de:

Anaerobii oraliA. Mycoplasma pneumoniaeB. Pseudomonas aeruginosaC.Staphylococcus aureusD.Mycobacterium tuberculosisE.

(pag. 1588)

G1502098. Principalele cai de patrundere in plaman a germenilor microbieni patogeni care determina producerea de pneumonii sunt reprezentate de:

Aspirarea organismelor care colonizeaza orofaringeleA. Inhalarea aerosolilor infectiosiB. Diseminarea hematogena a infectiei de la un focar extrapulmonarC.Inocularea directa ca rezultat al intubaţiei traheale sau al plagilor injunghiateD.Diseminarea limfatica a infectiei de la un focar extrapulmonarE.

(pag. 1585-1586)

G1502099. Utilizarea Amantadinei ca agent terapeutic in pneumonii este recomandata pentru:Prevenirea infectiei cu virusul sincitial respiratorA. Prevenirea aparitiei infectiei cu virusul gripal tip A la pacientii neimunizati in timpul unei epidemii de gripa AB.



Terapia precoce (5 pana la 7 zile) a infectiei cu virusul gripal tip AC.Tratamentul pneumoniei variceloaseD.Tratamentul pneumoniei cu citomegalovirusE.

(pag. 1593)

G1602100. Care din urmatorii agenti patogeni produc pneumonie la pacientii infectati cu HIV:M. tuberculosisA. Pneumocystis cariniiB. Haemophilus influenzaeC.Staphylococcus aureusD.VirusuriE.

(pag. 1586)

G1602101. Care din urmatorii factori sunt implicati in raspunsul slab la terapia antimicrobiana empirica a pneumoniilor:

Atelectazie, revarsate pleuraleA. Afectiuni cronice asociateB. Varsta inaintataC.Diagnostic microbiologic incorectD.Complicatii infectioase (empiem)E.

(pag. 1589)

G1602102. Care dintre urmatoarele antibiotice se pot administra in tratamentul pneumoniilor cu Moraxella catarrhalis.

Penicilina GA. CefalosporineB. EritromicinaC.MetronidazolD.Ampicilina-sulbactamE.

(pag. 1591)

G1602103. Care dintre urmatoarele cauze neinfectioase produc cavitatie pulmonara.Diabet zaharatA. Insuficienta renalaB. Infarct pulmonarC.Neoplasme pulmonareD.Granulomatoza WegenerE.

(pag. 1588)

G1602104. Care dintre urmatoarele reprezinta cauze de cavitatie pulmonara:Anaerobi oraliA. Staphilococcus aureusB. Subspecii de NocardiaC.Streptococcus pneumoniaeD.Neoplasme pulmonareE.

(pag. 1588)

G1602105. Care dintre urmatoarele reprezinta criterii de internare la pacientii cu pneumonie:Leucopenia sub 5000/ mmcA. Varsta peste 65 aniB. Infectia cu Streptococcus pneumoniaeC.Imposibilitatea tratarii ambulatoriiD.



SubfebrilitateE.

(pag. 1591)

G1602106. Care dintre urmatoarele sunt cai de transmitere a patogenilor microbieni in plamini:Aspirarea organismelor care colonizeaza orofaringeleA. Ingestia de substante infectateB. Inhalarea aerosolilor infectiosiC.Administrare iv de produse contaminateD.Diseminare hematogena de la un focar extrapulmonarE.

(pag. 1585, 1586)

G1602107. in tratamentul ambulator al pneumoniilor cu Mycoplasma pneumoniae sunt eficiente:Penicilina GA. CefuroximB. DoxiciclinaC.EritromicinaD.CiprofloxacinaE.

(pag. 1590)

G1602108. La un pacient spitalizat pentru pneumonie cu Haemophilus influenzae se poate initia tratament cu:

Cefalosporine de generatia a III aA. MetronidazolB. GentamicinaC.Ampicilina-sulbactamD.Trimetoprim-sulfametoxazol (cotrimoxazol)E.

(pag. 1591)

G2302109. Dintre urmatoarele afirmatii legate sde pneumonie selectati-le pe cele corecteIn nocardioze apar leziuni metastatice la nivel cutanat si cerebralA. Manifestarile majore in pneumonia care apare la cei cu agranulocitoza sunt agitatia,febra,tahipneeaB. Pneumonia cu Legionella se complica frecvent cu mielita transversa si anemie hemoliticaC.Pneumonia cu Mycoplasma se complica cu anomalii renale,heptice si hiponatremie marcata.D.In pneumonia cu Staphilococcus aureus hematogena apare frecvent endocarditaE.

(pag. 1587)

G2302110. Selectati conditiile in care radiografia pulmonara poate fi normala:Pneumonia streptococicaA. Pneumonia ciroticuluiB. Pneumonia in agranulocitozaC.Pneumonia hematogena cu Staphilococcus in perioada de stareD.Pneumonia cu Pneumocistis asociata cu HIVE.

(pag. 1588)

G2302111. Selectati agentii patogeni ce pot determina cavitati pulmonare:Streptococcus pneumonie tip IIIA. Mycobacterium tuberculosisB. Pseudomonas aeruginosaC.Chlamidia pneumoniaeD.Pneumocistis cariniiE.

(pag. 1588)



G2302112. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la examenul sputei este adevarata:Reprezinta cheia in evaluare pneumonie acute bacterieneA. Materialul expectorat este frecvent contaminat cu potentiali patogeniB. Agentul patogen poater fi determinat in peste 85% din cazuriC.Constituiae o metoda precisa de diagnostic in infectia cu anaerobiD.In pneumonia cu Streptococcus pneumoniae cultura din sputa este mai specifica decat frotiul cu coloratie Gram

E.

(pag. 1589)

G2302113. Selectati factorii incriminat in raspunsul slab la terapia antimicrobiana empirica:Agent antimicrobian neadecvatA. Doza insuficientaB. Pleurezie parapneumonicaC.Varsta peste 65 aniD.Leucocitoza > 10.000 /mmcE.

(pag. 1589)

G2302114. Selectati propozitiile false privind punctia pleurala transtoracica:Se realizeaza cu un ac subtire introdus in aria de condensareA. Ghidajul se realizeaza ecograficB. Ghidajul se realizeaza prin CTC.Este preferabil ca pacientul sa fie intubat si ventilat mecanic in prealabilD.Hemoragia pulmonara si pneumotoraxul sunt complicatiile cele frecventeE.

(pag. 1589)

G2302115. Indicatiile biopsiei pulmonare deschise sunt urmatoarele cu exceptia:Pacienti imunocompromisi cu pneumonie progresivaA. Probe bronhoscopice irelevanteB. Diateze hemoragiceC.HipoxemieD.Leziuni focaleE.

(pag. 1590)

G2302116. Rezistenta Streptococului pneumoniae la Penicilina este conditionata de urmatorii factori:Varsta inaintata a pacientuluiA. Infectiile nosocomialeB. Statusul socio-economic al bolnavuluiC.Varsta tanaraD.Tratamentul anterior cu BiseptolE.

(pag. 1590-1591)

G2302117. Sindromul din pneumonia se caracterizeaza prin urmatorele elemente clinico-etiologiceAparitia treptata a febreiA. Sputa purulentaB. Matitate cu topografie superpozabila anomaliilor radiologiceC.RaluriD.Agentul pathogen cel mai frecvent intalnit este Streptococcus pneumonieE.

(pag. 1587)

G2302118. Sindromul pneumonic atipic poate fi dat de urmatorii agenti patogeni cu exceptia:Chlamidia pneumonieA. Coxiella burnettiB.



Mycobacterium tuberculosisC.Corynebacterium dipthraeD.Entamoeba hystoliticaE.

(pag. 1587)

G2502119. Căile de pătrundere în plămân a agenţilor patogeni microbieni implicaţi în patogenia pneumoniilor sunt:

Aspirarea organismelor care colonizează orofaringeleA. Inhalarea aerosolilor infecţioşi cu diametrul mai mare de 10 micrometriB. Diseminarea hematogenă a infecţiei de la un focar extrapulmonarC.Diseminarea contiguăD.Inocularea directăE.

(pag. 1585-1586)

G2502120. Din punct de vedere epidemiologic agenţii patogeni cel mai frecvent izolaţi la pacienţii spitalizaţi pentru pneumonie dobândită în comunitate sunt:

Streptococcus pneumoniaeA. Haemophilus influenzaeB. Chlamydia pneumoniaeC.Legionella pneumophilaD.Staphylococcus aureusE.

(pag. 1586)

G2502121. Din punct de vedere epidemiologic agenţii patogeni cel mai frecvent izolaţi la pacienţii trataţi pentru pneumonii dobândite în spital sunt:

Haemophilus influenzaeA. Bacilii enterici gram-negativiB. Pseudomonas aeruginosaC.Staphylococcus aureusD.Legionella pneumophilaE.

(pag. 1586)

G2502122. Epidemia de gripă poate creşte frecvenţa pneumoniilor bacteriene secundare cu:Streptococcus pneumoniaeA. Pseudomonas aeruginosaB. Staphylococcus aureusC.Haemophilus influenzaeD.Legionella pneumophilaE.

(pag. 1586)

G2502123. În comunităţile în care infecţia cu virusul imunodeficienţei umane de tip 1 (HIV1) este endemică, cauzele cele mai frecvente de pneumonie comunitară sunt:

Moraxella catarrhalisA. Pneumocystis cariniB. M. TuberculosisC.Staphylococcus aureusD.Legionella pneumophilaE.

(pag. 1587)

G2502124. Cei mai frecvenţi agenţi infecţioşi întâlniţi în pneumoniile survenite la copiii cu vârsta sub 6 luni sunt:

Mycoplasma pneumoniaeA. Chlamydia trachomatisB.



Virusul respirator sinciţialC.Moraxella catarrhalisD.Staphylococcus aureusE.

(pag. 1587)

G2502125. Cei mai frecvenţi agenţi infecţioşi întâlniţi în pneumoniile survenite la adulţii tineri sunt:Mycoplasma pneumoniaeA. Staphylococcus aureusB. Moraxella catarrhalisC.Chlamydia psittaciD.Chlamydia pneumoniaeE.

(pag. 1587)

G2502126. Cei mai frecvenţi agenţi infecţioşi izolaţi în pneumoniile survenite la bătrânii cu boală cronică pulmonară sunt:

Haemophilus influenzaeA. Legionella pneumophilaB. Moraxella catarrhalisC.Staphylococcus aureusD.Pseudomonas aeruginosaE.

(pag. 1587)

G2502127. Terapia cu glucocorticoizi pe termen lung favorizează apariţia pneumoniilor cu:Mycobacterium tuberculosisA. NocardiaB. Pseudomonas aeruginosaC.Mycoplasma pneumoniaeD.Chlamydia pneumoniaeE.

(pag. 1587)

G2502128. Neutropenia severă (<500 neutrofile/mm3) creşte riscul pentru apariţia de pneumonii determinate de:

Pseudomonas aeruginosaA. EnterobacteriaceeB. Staphylococcus aureusC.AspergillusD.Mycoplasma pneumoniaeE.

(pag. 1587)

G2502129. Pacienţii care au hipogamaglobulinemie severă (<200 mg/dl) prezintă risc crescut pentru apariţia pneumoniilor determinate de:

Mycobacterium tuberculosisA. Streptococcus pneumoniaeB. Haemophilus influenzaeC.Staphylococcus aureusD.AspergillusE.

(pag. 1587)

G2502130. Sindromul pneumonic atipic este produs de regulă de:Mycoplasma pneumoniaeA. Staphylococcus aureusB. Mycobacterium tuberculosisC.Legionella pneumophilaD.



Pneumocistis cariniE.

(pag. 1587)

G2502131. Procedurile invazive folosite pentru obţinerea de material bioptic pulmonar la bolnavii cu forme grave de pneumonii cuprind:

Puncţia pulmonară transtoracică percutanăA. Bronhoscopia cu fibre opticeB. Biopsia ganglionarăC.Biopsia pulmonară deschisăD.Cateterismul venosE.

(pag. 1589 - 1590)

G2502132. Pneumoniile determinate de următorii germeni patogeni pot determina în evoluţie necroza ţesutului pulmonar:

Staphylococcus aureusA. Mycobacterium tuberculosisB. Mycoplasma pneumoniaeC.Haemophilus influenzaeD.Anaerobii oraliE.

(pag. 1588)

G2502133. Complicaţiile de tip cavitaţie pulmonară pot apare în evoluţia pneumoniilor determinate de:Anaerobi oraliA. Pseudomonas aeruginosaB. Staphilococcus aureusC.Streptococcus pneumoniae tip IIID.Mycoplasma pneumoniaeE.

(pag. 1588)

G2502134. Tratamentul cu Amantadină în pneumonii este recomandat pentru:Prevenirea apariţiei infecţiei cu virusul gripal tip A la pacienţii neimunizaţi în timpul unei epidemii de gripă AA. Terapia precoce (5 până la 7 zile) a infecţiei cu virusul gripal tip AB. Tratamentul pneumoniei din rujeolăC.Tratamentul pneumoniei cu citomegalovirusD.Prevenirea infecţiei cu virusul sinciţial respiratorE.

(pag. 1593)

G2502135. În pneumonia cu Haemophilus influenzae eficienţa cea mai ridicată o prezintă următoarele antibiotice:

EritromicinaA. PenicilinaB. OxacilinaC.DoxiciclinaD.Amoxicilina + ClavulanatE.

(pag. 1591)

G2502136. Pentru profilaxia activă a pneumoniilor sunt disponibile actual următoarele vaccinuri pentru imunizarea împotriva următorilor patogeni pulmonari:

Virusurile gripale A şi BA. Haemophilus influenzae tip BB. Virusul rujeoleiC.Streptococcus pneumoniaeD.Pneumocistis cariniE.



(pag. 1594)

G2502137. Pneumonia primară virală poate fi dată de:GripăA. Virusul sinciţial respiratorB. Pneumocistis cariniC.Virusurile rujeoleiD.CitomegalovirusE.

(pag. 1587)

G2602138. Care dintre urmatoarele reprezintă criterii de internare la pacienţii cu pneumonie:Leucopenia sub 5000/ mmcA. Varsta peste 65 aniB. Infectia cu Streptococcus pneumoniaeC.Imposibilitatea tratarii ambulatoriiD.SubfebrilitateE.

(pag. 1589)

G2602139. Care din urmatorii factori sunt implicati în răspunsul slab la terapia antimicrobiană empirică a pneumoniilor:

Afecţiuni cronice asociateA. Atelectazie, revarsate pleuraleB. Vîrsta înaintatăC.Diagnostic microbiologic incorectD.Complicaţii infecţioase (empiem)E.

(pag. 1589)

G2602140. În tratamentul ambulator al pneumoniilor cu Mycoplasma pneumoniae sunt eficiente:TetraciclinaA. CefuroximB. DoxiciclinaC.EritromicinaD.CiprofloxacinaE.

(pag. 1590)

G2602141. La un pacient spitalizat pentru pneumonie cu Haemophilus influenzae se poate initia tratament cu:

Cefalosporine de generaţia I.-aA. MetronidazolB. GentamicinaC.Ampicilină-sulbactamD.Trimetoprim-sulfametoxazol (cotrimoxazol)E.

(pag. 1591)

G2602142. Care dintre urmatoarele reprezintă cauze de cavitaţie pulmonara:Anaerobi oraliA. Staphilococcus aureusB. Subspecii de NocardiaC.Streptococcus pneumoniaeD.Neoplasme pulmonareE.

(pag. 1588)

G2602143. Care dintre urmatoarele sunt căi de transmitere a patogenilor microbieni în plămîni:



Aspirarea organismelor care colonizează orofaringeleA. Ingestia de substanţe infectateB. Inhalarea aerosolilor infecţioşiC.Diseminare hematogena de la un focar extrapulmonarD.Administrare iv de produse contaminateE.

(pag. 1585-1586)

G2602144. Care din urmatorii agenti patogeni produc pneumonie la pacienţii infectaţi cu HIV:M. tuberculosisA. Pneumocystis cariniiB. Haemophilus influenzaeC.Staphylococcus aureusD.Legionella pneumoniaeE.

(pag. 1586)

G2602145. Care dintre urmatoarele antibiotice se pot administra în tratamentul pneumoniilor cu Moraxella catarrhalis.

Penicilina GA. CefalosporineB. EritromicinaC.MetronidazolD.Ampicilina-sulbactamE.

(pag. 1591)

G2602146. Care dintre urmatoarele cauze neinfecţioase produc cavitaţie pulmonarGranulomatoza WegenerA. Insuficienta renalaB. Infarct pulmonarC.Neoplasme pulmonareD.Diabet zaharatE.

(pag. 1588)

G2602147. Următoarele afirmaţii privind mecanismele de apărare ale plămânului sunt adevărate, cu excepţia:

Aproximativ 95% din celulele care tapetează căile respiratorii centrale sunt ciliate, pseudostratificate epiteliale cilindrice

A.

Fiecare celulă ciliată conţine aproximativ 1000 de ciliB. Cilii se mişcă în valuri de circa 200 de ori pe minutC.Cilii sunt acoperiţi de o peliculă groasă de aproximativ 8 mD.Celulele ciliate se învecinează cu celulele secretoare de mucus în trahee, bronhii şi bronhiole.E.

(pag. 1585)

G2602148. Pneumonii apărute în mod tipic în urma inhalării de aerosoli infecţioşi sunt următoarele:Febră QA. NocardiozaB. LegionelozaC.Pneumonia cu Pneumocystis cariniiD.GripaE.

(pag. 1586)

G2602149. Agenţii infecţioşi responsabili de pneumonii la copii sub 6 luni, mai frecvent, sunt:Mycoplasma pneumonieA.



Moraxella catarrhalisB. Chlamydia trachomatisC.CitomegalovirusulD.Virusul respirator sinciţialE.

(pag. 1587)

G2602150. Agenţii patogeni pulmonari asociaţi cu neutropenie severă sunt:Pseudomonas aeruginosaA. Streptococcus pneumonieB. Mycobacterium tuberculosisC.Staphylococcus aureusD.AspergillusE.

(pag. 1587)

G2602151. Pneumonia dată de Mycoplasma se poate complica cu:Hiponatremie marcatăA. Eritem nodosB. RăguşealăC.EncefalităD.Anemie hemoliticăE.

(pag. 1587)

G2602152. Cauze frecvente de cavitaţie pulmonară sunt următoarele:Pseudomonas aeruginosaA. Streptococcus pneumonie tip IIB. GripaC.Nocardia asteroidesD.Hemophillus influenzaeE.

(pag. 1588)

G2602153. Criterii de spitalizare a pacienţilor cu pneumonie sunt următoarele cu excepţia:complicaţii supurativeA. cauza probabilă a pneumoniei este Streptococcus pneumoniaeB. pacient tânăr (0-4 ani)C.leucocitoză (peste 10000 globule albe/mm3)D.incapacitatea administrării orale a tratamentuluiE.

(pag. 1589)

G2602154. Antibioticele de elecţie în pneumonia pneumococică comunitară sunt:EritromicinăA. CiprofloxacinăB. Penicilina GC.AmpicilinaD.DoxaciclinaE.

(pag. 1591)

G2602155. Pacienţii cu Legionella au indicaţie de tratament cu:Ceftazidin + Clindamicin AminoglicozidA. Penicilină Aminoglicozid + FluorochinoloneB. Metronidazol 500mg i.v. la 8 oreC.Eritromicină 1g i.v. la 6 oreD.RifampicinăE.



(pag. 1592)

G2602156. Următoarele afirmaţii sunt adevărate cu excepţia:Ribavirina (200mg/zi) este eficientă în epidemia cu gripă AA. Amantidina i.v. e eficientă în pneumonie cu CytomegalovirusB. Mutanţii represaţi sunt inhibaţi doar de acid clavulanic, sulbactam şi imipenemC.Acyclovirul i.v. e indicat în pneumonie variceloasăD.Singurul agent beta lactamic cu acţiune împotriva mutanţilor respresaţi este imipenemulE.

(pag. 1593)

G2802157. Hipogamaglobulinemia severa se asociaza cu pneumonii cu:Mycobacterium tuberculosisA. Pneumocystis cariniiB. Histoplasma capsulatumC.Streptococcus pneumoniaeD.Haemophilus influenzaeE.

(pag. 1587)

G2802158. Raspunsul slab la terapia antimicrobiana empirica se poate datora:diagnosticului microbiologic incorrectA. agentului antimicrobian neadecvatB. dozei gresite de agent antimicrobianC.complicatiilor infectioase:empiem,metastaza septica,suprainfectieD.duratei prea lungi a tratamentuluiE.

(pag. 1589)

G2802159. Cauze infectioase de cavitatie pulmonara pot fi:subspecii BacteroidesA. fusobacteriiB. granulomatoza WegenerC.paramixovirusuriD.Streptococcus pneumoniae tip IIIE.

(pag. 1588)

G2802160. Terapia antimicrobiana empirica folosita in tratamentul ambulator al pacientilor cu pneumonie comunitara se faceeficient cu Amoxicilina/Clavulanat cand germenul incriminat este:

Streptococcus pneumoniaeA. Haemophilus influenzaeB. Moraxella catarrhalisC.AnaerobiD.Legionella pneumophilaE.

(pag. 1590)

G2802161. Pot produce betalactamaze codate cromozomial:Mycobacterium tuberculosisA. Serratia marcescensB. Enterobacter cloacaeC.Morganella morganiiD.Pseudomonas aeruginosaE.

(pag. 1593)



Tema nr. 3Tuberculoza pulmonara (forme clinice, diagnostic, tratament)



G1103001. Dintre persoanele infectate cu Mycobacterium tuberculosis vor dezvolta in cele din urma tuberculoza activa:

5%A. 10%B. 20%C.40%D.50%E.

(pag. 1110)

G1103002. In tratamentul initial, zilnic, al tuberculozei la adult, doza de Izoniazida recomandata este de:5mg/Kg; maxim 300mgA. 10mg/Kg; maxim 600mgB. 15mg/Kg; maxim 900mgC.20mg/Kg; maxim 1200mgD.Nici una din aceste dozeE.

(pag. 1117)

G1103003. In tratamentul initial, zilnic, al tuberculozei la adult, doza de Rifampicina recomandata este de:

5mg/Kg; maxim 300mgA. 10mg/Kg; maxim 600mgB. 15mg/Kg; maxim 900mgC.20mg/Kg; maxim 1200mgD.Nici una din aceste dozeE.

(pag. 1117)

G1103004. M. tuberculosis este transmis cel mai frecvent de la un pacient cu tuberculoza pulmonara pe cale:

DigestivaA. AerogenaB. TranscutanataC.TransplacentaraD.SexualaE.

(pag. 1110)

G1103005. Principalul factor de risc pentru dezvoltarea tuberculozei la indivizii infectati este:CorticoterapiaA. TabagismulB. Coinfectia HIVC.NeoplaziileD.SilicozaE.

(pag. 1110)



G1103006. Tuberculoza la copiii mici (primara) este aproape invariabil insotita de:Revarsat pleuralA. Empiem tuberculosB. AtelectazieC.Limfadenopatie hilara/mediastinalaD.BronsiectaziiE.

(pag. 1112)

G1203007. Care dintre urmatoarele chimioterapice antituberculoase este (sunt) utilizate in strategiile de chimioterapie profilactica:

izoniazidaA. rifampicinaB. pirazinamidaC.etambutolulD.streptomicinaE.

(pag. 1120)

G1203008. Diagnosticul definitiv al tuberculozei este certificat prin:cultura, cu izolarea si identificarea M tuberculosis intr-o proba diagnostica, reprezentata, in majoritatea cazurilor, de sputa

A.

radiografia toracica anormala, la un pacient cu simptome respiratoriiB. intradermoreactia la PPD pozitivaC.bronhoscopieD.diagnostic serologic, bazat pe detectarea anticorpilor impotriva antigenelor micobacterieneE.

(pag. 1115-1116)

G1203009. Etiologia cea mai frecventa a tuberculozei umane este reprezentata de:mycobacterium tuberculosisA. mycobacterium bovisB. mycobacterium africanumC.mycobacterium lepraeD.alte mycobacteriiE.

(pag. 1109)

G1203010. Monitorizarea raspunsului la tratamentul antituberculos beneficiaza esential de:evaluarea bacteriologica prin culturi seriateA. evaluarea radiologica prin radiografii toracice seriateB. evaluare prin intradermoreactia la PPD, seriataC.evaluare prin bronhoscopie cu biopsiiD.evaluare prin test serologic pentru anticorpi impotriva antigenelor micobacterieneE.

(pag. 1118)

G1203011. Tratamentul standard al tuberculozei pulmonare are o durata de 6 luni si consta din:asocierea a 3 chimioterapice antituberculoase (izoniazida, rifampicina, pirazinamida)A. asocierea a 5 chimioterapice antituberculoase (izoniazida, rifampicina, pirazinamida, etambutol, streptomicina)

B.

monoterapie cu izoniazidaC.asociere de izoniazida cu kanamicinaD.asociere de izoniazida cu amikacinaE.

(pag. 1117)

G1203012. Vindecare tuberculozei depinde in mod esential de:complianta pacientului la tratamentA.



suportul socialB. suportul materialC.igienaD.alimentatieE.

(pag. 1117)

G1303013. Care din urmatoarele medicamente antituberculoase are cele mai putin frecvente interactiuni medicamentoase:

rifabutinA. etambutolulB. izoniazidaC.claritromicinaD.rifampicinaE.

(pag. 1103)

G1303014. Cea mai frecventa rezistenta primara a M. tuberculosis in Europa este la:etambutolA. streptomicinaB. pirazinamidaC.izoniazidaD.rifampicinaE.

(pag. 1119)

G1303015. Nu are risc dovedit pentru administarea in sarcina urmatoarele medicamente utilizate in tratamentul tuberculozei:

rifampicinaA. rifabutinB. pirazinamidaC.claritromicinaD.streptomicinaE.

(pag. 1102)

G1303016. Nu s-a dovedit risc in sarcina pentru administrarea urmatoarelor medicamente antituberculoase:

claritromicinaA. streptomicinaB. rifampicinaC.pirazinamidaD.azitromicinaE.

(pag. 1102)

G1303017. Urmatoarele afirmatii despre pirazinamida sunt false, cu exceptia:este bacteriostaticA. nu prezinta hepatotoxicitateB. nu determina hiperuricemieC.determina hiperuricemieD.este un antibiotic cu spectru larg de actiuneE.

(pag. 1105)

G1403018. Aparitia nevritei optice in timpul tratamentului tuberculozei pulmonare impune sistarea:isoniazideiA. pirazinamideiB.



etambutoluluiC.rifampicineiD.streptomicineiE.

(pag. 1118)

G1403019. Aspectul radiologic pulmonar tipic in asocierea tuberculozã - SIDA este:tabloul clasic, cel al leziunilor localizate la nivelul lobului superior, cu infiltrate si caverneA. leziuni cavitare tipiceB. leziuni infiltrative segmentareC.nici un aspect radiologic nu este patognomonicD.miliara tuberculoasãE.

(pag. 1116)

G1403020. Doza de isoniazidã recomandatã in tratamentul tuberculozei este de:10mg/kg corp, maxim 600mg/zi, indiferent de ritmul de administrareA. 5mg/kg corp, maxim 300mg/zi in administrare zilnicã, putind fi crescutã doza la copiiB. 20mg/kg corp, indiferent de ritmul de administrareC.5mg/kg corp, maxim 300mg/zi in administrare zilnicã, putind fi crescutã doza la adulţiD.15mg/kg corp, indiferent de ritmul de administrareE.

(pag. 1117)

G1403021. in diagnosticul tuberculozei urmãtoarele afirmaþii legate de examenul bacteriologic sunt corecte, cu o exceptie:

sunt necesare trei probe de sputãA. recoltarea sputei trebuie fãcutã preferabil dimineataB. in cazul fragmentelor tisulare este obligatorie pãstrarea lor in formaldehidã panã la insãmintarea pe mediul de culturã

C.

microscopia directã furnizeazã rezultate immediateD.rezultatele furnizate de culturile micobacteriene necesitã o perioadã mai lungã de timp (4 -8 sãptãmani)E.

(pag. 1115,1116)

G1403022. Proceduri diagnostice suplimentare pentru diagnosticul tuberculozei pulmonare, in anumite situaþii, pot fi urmãtoarele, cu exceptia:

inducerea producþiei de sputã prin nebulizare ultrasonicã de ser hipertonA. fibrobronhoscopiaB. lavajul bronho-alveolarC.lavajul gastric matinalD.rezonanta magneticã nuclearãE.

(pag. 1116)

G1403023. Reactia adversã cea mai frecventã din timpul tratamentului pentru tuberculozã este:nevrita opticãA. hepatita toxicã medicamentoasãB. hiperuricemiaC.trombocitopeniaD.lezarea nervului opticE.

(pag. 1118)

G1403024. Regimul terapeutic recomandat in tratamentul tuberculozei in situatia unui caz nou cu frotiu sau culturã pozivã este:

2 luni HRZ urmat de 2 luni HRA. 2 luni HRZES urmat de 4 luni HRB. 2 luni HRZE urmat de 4 luni HRC.



3 luni HRZE urmat de 3 luni HRD.3 luni HRZE urmat de 5 luni HRE.

(pag. 1118)

G1403025. Tabloul clinic in tuberculoza pulmonarã secundarã prezintã:semne si simptome specifice: febrã, frisoane si junghi toracicA. semne si simptome nespecifice: febrã, transpiraþii nocturne, anorexie, scãdere ponderalã, astenieB. in cazuri foarte rare hemoptizieC.tuse, dispnee si wheezingD.stetacusticã pulmonarã relevantã pentru tuberculozãE.

(pag. 1112,1113)

G1503026. Cel mai important impediment in calea vindecarii bolnavilor cu tuberculoza pulmonara este reprezentat de:

Chimiorezistenta dobanditaA. Lipsa de aderenta a pacientilor la regimurile terapeuticeB. Costul ridicat al medicatieiC.Toxicitatea crescuta a medicaţieiD.Deficiente ale personalului medical care supravegheaza administrarea medicatieiE.

(pag. 1117)

G1503027. Contraindicatia majora a chimioterapiei profilactice cu Izoniazida este determinata de:Ulcerul duodenal cronicA. Boala hepatica activaB. Hiperuricemia si artralgiileC.Nevrita opticaD.Pruritul si tulburarile gastrointestinaleE.

(pag. 1120)

G1503028. Dozele zilnice de Izoniazida recomandate pentru tratamentul initial al tuberculozei pulmonare la adult sunt:

15 mg/Kg, maxim 1 gA. 15-25 mg/KgB. 5 mg/Kg, maxim 300 mgC.10 mg/Kg, maxim 600 mgD.15-30 mg/Kg, maxim 2 gE.

(pag. 1117)

G1503029. Printre medicamentele de prima linie folosite in tratamentul tuberculozei pulmonare sunt mentionate si urmatoarele cu exceptia unuia. Care este acesta:

IzoniazidaA. RifampicinaB. CiprofloxacinaC.PirazinamidaD.EtambutolulE.

(pag. 1117)

G1503030. Tuberculoza pulmonara postprimara (secundara) se caracterizeaza prin:Se intalneste frecvent la copiiA. Rezulta din infectia strict exogena cu agenti patogeniB. Este localizata de obicei in segmentele apicale si posterioare ale lobilor superioriC.Leziunile se vindeca spontan, fara tratamentD.Prezenta sputei perlateE.



(pag. 1112)

G1503031. Tuberculoza pulmonara primara are urmatoarele caractere principale:Se intalneste frecvent la copiiA. Rezulta din reactivarea unei infectii latenteB. Leziunea ce ia nastere dupa infectie este de obicei centralaC.Se asociaza cu limfadenopatie perifericaD.in majoritatea cazurilor leziunea nu se vindeca spontanE.

(pag. 1112)

G1603032. Diagnosticul tuberculozei la pacientii infectati cu HIV in stadii avansate se stabileste pe baza urmatoarelor elemente:

Absenta determinarilor extrapulmonareA. Infiltrate difuze sau miliareB. Absenta adenopatiei intratoraciceC.Meningita putin frecventaD.Prezenta constanta a cavernelor extinseE.

(pag. 1115)

G1603033. Imunitatea din tuberculoza are urmatoarele caracteristici:Imunitatea celulara confera protectie partiala fata de M. tuberculosisA. Imunitatea umorala are un rol bine definit in protectieB. Imunitatea celulara asigura o protectie totala fata de M. tuberculosisC.Limfocitele B asigura productia de limfokineD.Macrofagele si eozinofilele asigura fagocitarea bacililor tuberculosiE.

(pag. 1111)

G1603034. Intradermoreactia la PPD:Are valoare considerabila in diagnosticul tuberculozei activeA. Nu are importanta deosebita in screening – ul infectiei cu M.tuberculosisB. Asigura un argument suplimentar pentru diagnosticul tuberculozei in cazurile cu culturi negativeC.Reactiile fals negative sunt rare la pacientii imunodeprimatiD.Reactiile fals negative sunt rare la pacientii cu tuberculoza agresivaE.

(pag. 1116)

G1603035. Leziunile granulomatoase din tuberculoza - tuberculii, contin:Celule stemA. Fibre elasticeB. Macrofage activateC.Necroza fibrinoidaD.EozinofileE.

(pag. 1111)

G1603036. Medicamentele antituberculoase de linia doua sunt:GentamicinaA. EtionamidaB. NorfloxacinaC.DapsonaD.ColistinaE.

(pag. 1106)

G1603037. Tratamentul tuberculozei cuprinde:



CefalosporineA. CiclosporinaB. StreptomicinaC.GentamicinaD.AmfotericinaE.

(pag. 1117)

G2303038. Despre tuberculoza pulmonara primara se pot afirma urmatoarele, cu exceptiain zonele cu prevalenta scazuta se intalneste mai frecvent la copiiA. poate fi localizata in campurile pulmonare mijlociiB. leziunea se asociaza cu limfadenopatie paratrahealaC.poate determina aparitia de empiemD.leziunea este de obicei perifericaE.

(pag. 1112)

G2303039. Agentii de prima linie in tratamentul tuberculozei sunt, cu exceptiapirazinamidaA. streptomicinaB. etionamidaC.rifampicinaD.isoniazidaE.

(pag. 1117)

G2303040. Aspectul radiologic in tuberculoza pulmonara poate evidentia urmatoarele, cu exceptiaaspect normalA. aspect de nodul solitarB. aspect de leziune localizata frecvent la nivelul lobului inferiorC.infiltrate alveolare difuzeD.imagine de cavernaE.

(pag. 1115)

G2303041. La inceputul evolutiei bolii tuberculoase pot apare, cu exceptiatranspiratii nocturneA. astenieB. dispnee severaC.alterarea starii generaleD.febraE.

(pag. 1112)

G2303042. In evolutia tuberculozei pulmonare pot apare urmatoarele , cu exceptiadurere toracicaA. hemoptizie masivaB. sputa purulentaC.febra cel mai frevent in platouD.sindrom de detresa respiratorieE.

(pag. 1116)

G2503043. Cea mai frecventă cale de transmitere a tuberculozei pulmonare în prezent este:Aspirarea agenţilor patogeni care colonizează orofaringeleA. Diseminare hematogenăB. Inhalarea particulelor infectanteC.Laptele crud infectatD.



Calea transcutanatăE.

(pag. 1110)

G2503044. Global se apreciază că dintre persoanele infectate cu Mycobacterium tuberculosis vor dezvolta boala aproximativ:

50%A. 40%B. 20%C.30%D.10%E.

(pag. 1110)

G2503045. Riscul de apariţie a tuberculozei active la persoanele infectate cu bacili tuberculoşi este crescut în caz de tratament cu:

Antibiotice prelungiteA. AntimicoticeB. ImunosupresoareC.AntiaritmiceD.AntihipertensiveE.

(pag. 1111)

G2503046. Caracterele principale ale tuberculozei pulmonare primare sunt:Frecvenţa crescută la copiiA. Apariţia ca urmare a reactivării unei infecţii latenteB. Apariţia după infecţie a unor leziuni centraleC.Asocierea cu limfadenopatii perifericeD.Lipsa de vindecare spontană în majoritatea cazurilorE.

(pag. 1112)

G2503047. Caracterele principale ale tuberculozei pulmonare postprimare (secundare) sunt:Localizarea în segmentele apicale şi posterioare ale lobilor superioriA. Frecvenţa crescută la copiiB. Vindecarea spontană fără tratamentC.Absenţa sputei hemoptoiceD.Originea din infecţia strict exogenă cu agenţi patogeniE.

(pag. 1112)

G2503048. Tuberculoza primară se caracterizează prin următoarele aspecte cu excepţia:Rezultă în urma unei infecţii iniţiale cu bacili tuberculoşiA. Se întâlneşte frecvent la copiiB. Este localizată adesea în câmpurile pulmonare mijlocii şi inferioareC.Leziunea se vindecă numai sub tratamentD.Diseminare hematogenă frecventăE.

(pag. 1112)

G2503049. O persoană cu infecţie cu M. tuberculosis dovedită prin testare cutanată, care dobândeşte şi infecţia cu HIV prezintă un risc anual de dezvoltare a tuberculozei active de:

1%A. 3 - 15%B. 20 - 25%C.40%D.50%E.



(pag. 1115)

G2503050. Folosirea chimioterapiei profilactice cu Izoniazidă are drept contraindicaţie majoră:Boala hepatică activăA. Ulcerul duodenal cronicB. GutaC.Nevrita opticăD.Tulburările gastrointestinaleE.

(pag. 1120)

G2503051. În tratamentul iniţial al tuberculozei pulmonare la adult se recomandă următoarea doză zilnică de izoniazidă:

5 mg/Kg, maxim 300 mgA. 15 mg/Kg, maxim 1 gB. 15 - 25 mg/KgC.10 mg/Kg maxim 600 mgD.15 - 30 mg/Kg, maxim 2 gE.

(pag. 1117)

G2603052. Tratamentul TBC cuprinde:BetalactamineA. CiclosporinaB. StreptomicinaC.GentamicinăD.AmfotericinăE.

(pag. 1117)

G2603053. TBC primară pulmonară este caracterizată prin:Se întîlneşte frecvent la adulţiA. Radiologic apare polimorfism lezionalB. Este localizată în câmpurile pulmonare apicaleC.Leziunea se asociază cu limfadenopatie hilară sau paratrahealăD.În majoritatea cazurilor leziunea nu se vindecă spontanE.

(pag. 1112)

G2603054. Intradermoreacţia la PPD este:Reacţia de hipersensibilitate de tip IIA. Este cel mai larg utilizată pentru screeningul infecţiei cu M. TuberculosisB. Are o sensibilitate şi o specificitate crescutăC.Este o reacţie de hipersensibilitate tip IIID.Reacţiile fals negative nu sunt frecvente la pacienţii imunodeprimaţiE.

(pag. 1116)

G2603055. Contraindicaţiile profilaxiei cu Izoniazidă includ prezenţa:Astmului bronşicA. BPOCB. Infarctului miocardic acutC.Bolii hepatice activeD.Neoplasmului bronhopulmonarE.

(pag. 1120)

G2803056. Tuberculoza genitourinara se caracterizeaza prin:reprezinta 90% din totalul cazurilor de tuberculoza extrapulmonaraA.



sumar de urina patologic cu hematurie si cilindri hialiniB. piurie cu urocultura negativa si urina acidaC.nu raspunde la tratamentD.face parte din formele clinice de tuberculoza primaraE.

(pag. 1113)

G2803057. Dintre reactiile adverse ale tratamentului tuberculozei, fac parte:hepatitaA. hiperuricemia si artralgiile-cea mai importanta reactie medicamentoasaB. nevrita optica produsa de rifampicinaC.tulburari psihiceD.ulcer gastricE.

(pag. 1118)


G1103058. Care din afirmatiile urmatoare privind medicamentele de prima linie in tratamentul tuberculozei sunt adevarate:

Realizeaza concentratii serice maxime la 2-4 ore si eliminarea aproape completa in 24 oreA. Asocierea lor permite scaderea dozelor individuale cu pastrarea efectuluiB. Sunt recomandate pe baza activitatii lor bactericide si de sterilizareC.Administrarea asociata, dar intermitenta, mareste riscul chimiorezistenteiD.Se caracterizeaza printr-o rata scazuta de inducere a chimiorezistenteiE.

(pag. 1117)

G1103059. Care din afirmatiile urmatoare privind monitorizarea raspunsului la tratament in tuberculoza sunt adevarate:

Evaluarea bacteriologica este metoda preferata de monitorizare a raspunsului la tratamentA. Evaluarea radiologica este metoda preferata de monitorizare a raspunsului la tratamentB. La sfarsitul celei de-a treia luni, aproape toti pacientii trebuie sa prezinte culturi negativeC.La unii pacienti conversia (negativarea) frotiului poate urma conversiei culturilor; acest fenomen se datoreaza probabil expectoratiei si vizualizarii microscopice a bacililor morti

D.

Prezenta frotiurilor pozitive dupa 5 luni trebuie considerata un indiciu al esecului terapeuticE.

(pag. 1118)

G1103060. Care din afirmatiile urmatoare privind vaccinarea BCG sunt adevarate:Vaccinarea BCG realizeaza profilaxia tuberculozei secundareA. Estimarile eficacitatii in cadrul studiilor randomizate a variat intre 80% si 0%B. Studiile au descoperit existenta unor rate mai inalte ale eficacitatii protectiei la nou nascuti si copii mici fata de meningita tuberculoasa si tuberculoza miliara

C.

Efectele secundare cele mai frecvente sunt ulceratia la locul vaccinarii si limfadenita regionalaD.Vaccinarea BCG induce reactivitate la PPDE.

(pag. 1120)

G1103061. Care din afirmatiile urmatore, privind tuberculoza secundara, sunt adevarate:Este localizata de obicei in segmentele apicale si posterioare ale lobilor superioriA. Gradul afectarii parenchimului pulmonar variaza in limite largi, de la mici infiltrate la boala cavitara extinsaB. Ganglionii limfatici hipertrofiati pot comprima bronhiile cauzand atelectazie segmentara sau lobaraC.Diseminarea hematogena este frecventa si poate induce cele mai severe manifestariD.Dupa formarea cavernelor, continutul necrotic lichefiat este descarcat in caile respiratorii, determinand leziuni satelite

E.



(pag. 1112)

G1103062. Imunitatea mediata celular are un rol critic in tuberculoza. Principalii efectori sunt:Limfocitele TA. NeutrofileleB. Macrofagele alveolareC.Limfocitele BD.PlasmociteleE.

(pag. 1111)

G1103063. In tratamentul pacientilor cu tuberculoza rezistenta la medicamentele din prima linie sunt utilizate urmatoarele medicamente din linia a doua, cu EXCEPTIA

KanamicinaA. PirazinamidaB. CicloserinaC.EtambutolulD.SparfloxacinaE.

(pag. 1117)

G1103064. Sunt considerate medicamente de prima linie in tratamentul tuberculozei, urmatoarele, cu EXCEPTIA:

CicloserinaA. IzoniazidaB. PirazinamidaC.EtionamidaD.RifampicinaE.

(pag. 1117)

G1103065. Sunt creditate cu hepatotoxicitate, punand probleme speciale la pacienti cu boala hepatica activa, urmatoarele medicamente:

StreptomicinaA. RifampicinaB. PirazinamidaC.IzoniazidaD.EtambutolulE.

(pag. 1119)

G1103066. Tuberculoza este cauzata de bacterii apartinand complexului Mycobacterium tuberculosis. Din acest complex fac parte:

Mycobacterium lepraeA. Mycobacterium tuberculosis hominisB. Mycobacterium bovisC.Mycobacterium aviumD.Mycobacterium africanumE.

(pag. 1109)

G1203067. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate in legatura cu tuberculoza pericardica (pericardita tuberculoasa):

debutul este, mai adesea, subacutA. revarsatul pericardic poate fi hemoragicB. la examenul obiectiv se poate constata frecatura pericardicaC.pot fi prezente simptome cardiovasculare si semne de tamponada cardiacaD.are manifestari electrocardiografice tipiceE.



(pag. 1113)

G1203068. Cele mai frecvente localizari extrapulmonare ale tuberculozei sunt:ganglionii limfaticiA. pleuraB. tractul urogenitalC.oasele si articulatiileD.urecheaE.

(pag. 1113)

G1203069. Clasificarea tuberculozei pulmonare recunoaste, in prezent, urmatoarele tipuri:tuberculoza primaraA. tuberculoza postprimara (secundara)B. tuberculoza pleuralaC.tuberculoza cailor respiratorii superioareD.tuberculoza ganglionaraE.

(pag. 1112)

G1203070. Factorii endogeni care favorizeaza riscul de a dezvolta tuberculoza, dupa infectare, pot fi reprezentati de:

varstaA. coinfectia cu virusul imunodeficientei umane (HIV)B. silicozaC.malnutritiaD.ulcerul gastricE.

(pag. 1110-1111)

G1203071. Factorii exogeni care influenteaza transmiterea bacilului tuberculozei pot fi reprezentati de:contactul cu un caz-sursa de infectie cu Mycobacterium tuberculosisA. intimitatea si durata contactuluiB. infectiozitatea cazului-sursaC.aglomerarile umaneD.coinfectia cu virusul hepatitic B (VHB)E.

(pag. 1110)

G1203072. Factorii implicati in cresterea actuala a incidentei tuberculozei pot fi reprezentati de:cresterea prevalentei infectiei cu virusul imunodeficientei umane (HIV)A. imigrarea din tari cu prevalenta inalta a tuberculozeiB. abuzul de droguriC.status-ul socio-economic scazutD.cresterea prevalentei infectiei cu virus hepatitic B (VHB)E.

(pag. 1110)

G1203073. In tuberculoza pleurala se poate (pot) constata:febraA. durere toracica cu caracter pleuriticB. dispneeC.revarsat pleural cu caracteristici de exsudatD.revarsat pleural cu caracteristici de transsudatE.

(pag. 1113)

G1203074. Simptomele care pot sugera tuberculoza pulmonara pot fi:febraA.



transpiratiile nocturneB. scaderea din greutateC.hemoptiziaD.durerea precordialaE.

(pag. 1112)

G1203075. Tuberculoza primara prezinta una sau mai multe dintre urmatoarele caracteristici:rezulta in urma unei infectii initiale cu bacilul tuberculosA. rezulta din reactivarea endogena a unei infectii latenteB. este localizata, de obicei, in campurile pulmonare mijlocii si inferioareC.este localizata, de obicei, in segmentele apicale si posterioare ale lobilor pulmonari superioriD.este mai frecventa la copilE.

(pag. 1112)

G1303076. Despre manifestarile tuberculozei la adult se poate afirma:cel mai frecvent afecteaza segmentele anterioare ale lobilor superioriA. frecvent sunt afectate segmentele superioare ale lobilor inferioriB. la imunodeprimati pot aparea infiltrate in regiunile inferioare fara formare de caverneC.frecvent sunt afectate segmentele inferioare ale lobilor superioriD.leziunile pulmonare se pot fibroza si calcificaE.

(pag. 1112,1115)

G1303077. Despre tratamentul tuberculozei urmatoarele afirmatii sunt false, cu exceptia:la pacientii cu culturi negative, durata tratamentului poate fi redusa la 4 luniA. tratamentul intermitent este mai putin eficient decat cel continuuB. in general, in prima faza a tratamentului se administreaza izoniazida, rifampicina, pirazinamidaC.rifampicina, izoniazida, pirazinamida si etambutolul se administreaza de regula pe cale oralaD.tiacetazona este un tuberculostatic de prima linieE.

(pag. 1117)

G1303078. Despre vaccinul BCG sunt false urmatoarele afirmatii:poate prezenta ca si complicatie limfadenita regionalaA. poate prezenta ca si complicatie infectie diseminata si decesB. nu prezinta ca si complicatie osteomielitaC.dimensiunea reactiei la testul PPD efectuat ulterior poate prezice gradul de protectieD.raspunsul tisular local incepe la 2 - 3 zile dupa vaccinareE.

(pag. 1120)

G1303079. Hemoptizia poate surveni, in tuberculoza ca o consecinta a:aspergilomuluiA. anevrism RasmussenB. anevrism micoticC.histoplasmozaD.erodarea unui vas din peretele unei caverneE.

(pag. 1112)

G1303080. In legatura cu tuberculoza pulmonara se poate afirma, cu exceptia:se poate intalni hipernatremie datorita secretiei inadecvate de hormon antidiureticA. majoritatea pacientilor prezinta modificari patologice la examenul fizic toracicB. boala extensiva poate fi cauza de sindrom de detresa respiratorie a adultuluiC.in unele cazuri la examenul fizic se poate observa hipocratism digitalD.ralurile inspiratorii pot aparea mai frecvent dupa tuseE.



(pag. 1112-1113)

G1303081. Intre medicamentele de linia a doua in tratamentul tuberculozei se includ:amoxicilina+acid clavulanicA. clofaziminaB. sparfloxacinaC.tiacetazonaD.ciclosporinaE.

(pag. 1117)

G1303082. Intre medicamentele de linia a doua in tratamentul tuberculozei se includ, cu exceptia:amitiozonaA. tiacetazonaB. amoxicilinaC.clofaziminaD.ciclosporinaE.

(pag. 1117)

G1303083. Piridoxina se adauga obligator regimului terapeutic ce contine izoniazida la urmatoarele categorii de pacienti:

femei care alapteazaA. pacienti cu SIDAB. vegetarieniC.pacienti infectati HIVD.pacienti cu insuficienta renala cronicaE.

(pag. 1117)

G1303084. Se recomanda utilizarea cu prudenta sau evitarea utilizarii in caz de insuficienta hepatica severa a urmatoarelor medicamente utilizate in tratamentul tuberculozei, cu exceptia:

claritromicinaA. pirazinamidaB. rifampicinaC.etambutolulD.izoniazidaE.

(pag. 1102)

G1303085. Sunt tuberculostatice de prima linie:pirazinamidaA. etionamidaB. rifampicinaC.PASD.streptomicinaE.

(pag. 1117)

G1403086. Agent de prima linie in tratamentul tuberculozei este:kanamicinaA. rifampicinaB. etionamidaC.cicloserinaD.isoniazidaE.

(pag. 1117)

G1403087. Diagnosticul de boalã micobacterianã netuberculoasã este susþinut de:



absenta factorilor de risc pentru tuberculozãA. IDR la PPD negativãB. prezenta de bronsiectaziiC.provenienţa pacientului dintr-o zonã cu incidenţã crescutã a tuberculozeiD.examenul de sputã pozitiv pentru BAARE.

(pag. 1116)

G1403088. IDR la tuberculinã:este utilizatã in screening-ul infecþiei cu M. tuberculosisA. are valoare limitatã in diagnosticul tuberculozei active, datoritã sensibilitãtii si specificitãtii sale reduseB. pot apare reactii fals negative la pacientii imunodeprimati sau la cei cu tuberculozã agresivãC.pot apare reacţii pozitive si dupã infecţii cu micobacterii netuberculoase sau dupã vaccinarea BCGD.testul pozitiv confirmã diagnosticul de boalã activãE.

(pag. 1116)

G1403089. in tuberculoza postprimarã:leziunile pulmonare sunt polimorfeA. localizãrile predilecte sunt in segmentele apicale si posterioare ale lobilor superiori si in segmentele superioare ale lobilor inferiori

B.

nu se poate vorbi de remisiune spontanãC.rãspunsul la tratament este nefavorabil in majoritatea cazurilorD.aproximativ 1/3 din pacienþii netrataþi decedeazã prin tuberculozã pulmonarã severã in decurs de cateva sãptãmani sau luni

E.

(pag. 1112)

G1403090. Medicamentele de linia doua in tratamentul tuberculozei:au un grad mare de intolerantã si toxicitateA. nivel mai scãzut de eficientãB. sunt recomandate in formele severe de boalãC.se administreazã pe o duratã scurtã de timpD.sunt utilizate in cazul pacientilor cu chimiorezistentã la medicamentele din linia intaiE.

(pag. 1117,1118)

G1403091. Mediile de culturã utilizate pentru izolarea micobacteriilor in diagnosticul tuberculozei sunt:mediul SabouraudA. mediul MiddlebrookB. mediul Lowenstein - JensenC.mediul gelozã - sangeD.mediul PikeE.

(pag. 1116)

G1403092. Referitor la monitorizarea tratamentului tuberculozei prin evaluare bacteriologicã:presupune douã examene de sputã (la inceputul si sfarsitul tratamentului)A. peste 80% dintre pacienti vor avea culturile din sputã negative la sfarsitul lunii a 2-a de tratamentB. la sfarsitul celei de-a 3-a luni de tratament aproape toti pacientii trebuie sã prezinte culturi negativeC.persistenţa culturilor pozitive la 3 luni de tratament sau peste aceastã perioadã ridicã suspiciunea de esec terapeutic

D.

conversia (negativarea) frotiului BAAR se produce inaintea conversiei culturilorE.

(pag. 1118)

G1403093. Regimul terapeutic de electie in majoritatea cazurilor de tuberculozã, atat la adulti cat si la copii presupune:

o fazã initialã de 2 luni cu administrarea numai a isoniazidei si rifampicineiA.



o fazã de consolidare de 4 luni cu administrarea de isoniazidã si rifampicinãB. fazã initialã de 2 luni cu administrarea de isoniazidã, rifampicinã, pirazinamidã +/- etambutol sau streptomicinã

C.

asocierea piridoxinei la pacienţii cu risc crescut de deficienţã a acestei vitamineD.administrare zilnicã obligatorie pe toatã durata tratamentuluiE.

(pag. 1117)

G1403094. Se suspicioneazã un esec terapeutic:cand culturile din sputa pacientului sunt pozitive la o lunã de tratamentA. cand culturile din sputa pacientului sunt pozitive la 3 luni de tratamentB. frotiul BAAR rãmine pozitiv la 5 luni de tratamentC.este necesarã testarea chimiosensibitãţii doar la medicamentele din a doua linieD.necesitã modificarea schemei terapeutice cu cel putin douã medicamente noi (nefolosite anterior in tratament)

E.

(pag. 1119)

G1403095. Tuberculoza pulmonarã primarã evolueazã spre boalã manifestã clinic:in special la copiii cu deficite imune, malnutrisie sau infecþie HIVA. frecvent sub forma unui revãrsat pleuralB. in formele severe poate apare cavitatia acutãC.prin diseminare hematogenãD.vindecarea se obtine in putine cazuriE.

(pag. 1112)

G1403096. Tuberculoza pulmonarã primarã:se intilneste frecvent la copii in zonele cu prevalentã inaltã a tuberculozeiA. este localizatã de obicei in campurile pulmonare mijlocii si inferioareB. se asociazã frecvent cu limfadenopatie hilarã sau paratrahealãC.leziunea Ghon reprezintã forma activã a boliiD.leziunile sunt de oicei perifericeE.

(pag. 1112)

G1503097. Afectarea nervului optic in timpul tratamentului chimioterapic al tuberculozei pulmonare ne sugereaza implicarea anumitor antituberculoase. Care sunt acestea:

StreptomicinaA. PirazinamidaB. EtambutolulC.IzoniazidaD.RifampicinaE.

(pag. 1118)

G1503098. Care dintre medicamentele urmatoare folosite in tratamentul tuberculozei pulmonare fac parte din agentii terapeutici de prima linie utilizati in aceasta afectiune:

KanamicinaA. IzoniazidaB. PASC.PirazinamidaD.EtionamidaE.

(pag. 1117)

G1503099. Diagnosticul definitiv al tuberculozei pulmonare depinde de izolarea si identificarea Mycobacterium tuberculosis intr-o proba de sputa. Probele trebuie:

Inoculate pe un mediu pe baza de agar sau cu ouA.



Incubate la 20 °C in atmosfera de CO2 5%B. Inoculate pe mediul Lowenstein-JensenC.Supravegheate 4-8 saptamani pe medii solide deoarece au o crestere lentaD.Incubate la 37 °C in atmosfera de CO2 5%E.

(pag. 1116)

G1503100. Izolarea si identificarea Mycobacterium tuberculosis intr-o proba de sputa se face modern prin utilizarea mediilor lichide. Aceasta presupune:

Detectarea radiometrica a cresteriiA. Identificarea prin teste biochimice a tulpinilor micobacteriene izolateB. Identificarea tulpinilor izolate prin probe pentru acizii nucleiciC.Timp scazut necesar pentru izolarea si stabilirea speciei la 2-3 saptamaniD.Timp necesar pentru izolarea si stabilirea speciei de 4-6 saptamaniE.

(pag. 1116)

G1503101. La pacientii cu boala hepatica severa este contraindicata folosirea urmatoarelor medicamente tuberculostatice:

IzoniazidaA. RifampicinaB. EtambutolulC.PirazinamidaD.StreptomicinaE.

(pag. 1119)

G1503102. La pacientii cu insuficienta renala cronica chimioterapia antituberculoasa trebuie sa respecte anumite reguli suplimentare:

Nu se recomanda utilizarea aminoglicozidelorA. Etambutolul este utilizat in toate schemele terapeutice fara restrictiiB. Izoniazida, rifampicina si pirazinamida pot fi administrate in dozele uzuale in cazurile de insuficienta renala usoara pana la moderata

C.

Dozele de izoniazida si pirazinamida trebuie reduse la toţi pacienţii cu insuficienţa renala cronica in program de hemodializa

D.

Pirazinamida se administreaza in doze reduse la toti pacientii cu insuficienta renala cronica severa, cu exceptia celor ce sunt supusi hemodializei

E.

(pag. 1119)

G1503103. Modalitatile de administrare ale tratamentului in tuberculoza pulmonara sunt:Zilnic pe toata durata cureiA. O data pe lunaB. De trei ori pe saptamanaC.De doua ori pe saptamanaD.SaptamanalE.

(pag. 1117)

G1503104. Monitorizarea raspunsului la tratament al tuberculozei pulmonare prin examen microscopic al frotiului BAAR se realizeaza:

Daca efectuarea de culturi micobacteriene nu are valoare practicaA. La 2, 5 si 6 luniB. LunarC.La un anD.Daca TBC este chimiorezistentaE.

(pag. 1118)



G1503105. Tuberculoza chimiorezistenta este rezultatul:MonoterapieiA. Terapiei combinate, adica in regimuri de 2-3 chimioterapice antituberculoaseB. Lipsei de complianta a pacientului care nu a luat terapia prescrisa in mod curentC.Folosirii curelor de 6-9 luniD.Folosirii curelor de 12-18 luniE.

(pag. 1119)

G1603106. Factorii de risc pentru dezvoltarea tuberculozei dupa infectare sunt:Varsta adolescenteiA. LeucemiileB. Coinfectia cu HIVC.Infectiile streptocociceD.Insuficienta renala cronica si hemodializaE.

(pag. 1110, 1111)

G1603107. in tarile cu prevalenta inalta de tuberculoza programele de control al tuberculozei trebuie sa se bazeze pe urmatoarele elemente cheie:

Detectarea cazurilor predominant prin detectare activaA. Detectarea cazurilor predominant prin detectare pasivaB. Administrarea unei cure standard de chimioterapie de scurta durata la toti pacientii cu frotiuri din sputa pozitive

C.

Administrarea supravegheata a medicamentelorD.Depistare prin test PPDE.

(pag. 1121)

G1603108. Lichidul pleural in tuberculoza pleurala se caracterizeaza prin:Exudatul este sarac in proteine, sub 50% din concentratia proteinelor sericeA. Contine celule mezoteliale numeroaseB. Punctia biopsie pleurala este frecvent necesara pentru diagnosticC.Lichidul este uneori hemoragicD.in stadiile initiale pot predomina polimorfonuclearele neutrofileE.

(pag. 1113)

G1603109. Meningita tuberculoasa se caracterizeaza printr-un lichid cefalorahidian - LCR cu urmatoarele caracteristici:

Bacilii alcoolo-acido-rezistenti BAAR sunt vizualizati pe frotiul direct din sedimentul LCR in doar 20% din cazuri

A.

HiperglicorahieB. HiperproteinorahieC.Eozinofile in numar crescutD.Numar mare de leucocite cu predominanta limfocitelorE.

(pag. 1115)

G1603110. Procedurile diagnostice suplimentare din tuberculoza sunt:Inducerea productiei de sputa prin nebulizare ultrasonica de ser hipertonA. Tomografia computerizataB. Bronhoscopia fibroscopicaC.Probe prelevate prin lavaj gastric matinalD.HemoculturaE.

(pag. 1116)

G1603111. Tuberculoza gastrointestinala prezinta:



Formatiuni abdominale palpabile la debutul boliiA. Afectarea doar a stomacului, ileonului terminal si a rectuluiB. Durere abdominala uneori similara celei asociate cu apendicitaC.HematocheziaD.DiareeaE.

(pag. 1114)

G1603112. Tuberculoza miliara prezinta:Tuberculi coroidieni pana in 30% din cazuriA. HepatomegalieB. Granuloame de culoare galbuie de 1 - 2 cmC.Testul PPD constant pozitivD.Poliglobulie adaptativaE.

(pag. 1114)

G1603113. Tuberculoza primara se poate complica cu:Tuberculoza miliaraA. Comprimare bronsica cu obstructie si atelectazie segmentara sau lobaraB. Meningita tuberculoasaC.Bronsita cronicaD.Emfizem obstructiv prin obstructie partiala a bronsiilor de catre ganglionii hipertrofiatiE.

(pag. 1112)

G1603114. Tuberculoza vertebrala - morbul Pott are urmatoarele caracteristici:Determina polidiscopatieA. in fazele avansate determina aparitia cifozeiB. Nu necesita confirmare biopticaC.Rezonanta magnetica nucleara sugereaza etiologia leziunilor vertebraleD.Poate determina un abces paravertebralE.

(pag. 1114)

G2303115. Despre tuberculoza postprimara se poate afirma in mod fals:leziunea poate fi localizata in segmentele superioare ale lobilor inferioriA. nu determina in general boala cavitara extensivaB. determina leziuni satelite in interiorul plamanilorC.poate produce pneumonia tuberculoasaD.aproximativ 67% din pacientii netratati decedeazaE.

(pag. 1113)

G2303116. Modificarile de laborator frecvente in tuberculoza pulmonara sunt, cu exceptiaanemie severaA. limfocitozaB. hipernatremieC.leucocitozaD.secretie inadecvata de SIADHE.

(pag. 1113,1114)

G2303117. Despre examenul clinic in tuberculoza pulmonara nu se pot afirma urmatoarelemajoritatea pacientilor au modificari detectabile la examenul fizicA. pot prezenta raluri expiratorii, mai ales dupa tuseB. apare suflu tubar in zonele cu caverne mariC.paloare in unele cazuriD.



se pot auzi raluri ronflanteE.

(pag. 1114)

G2303118. Despre diagnosticul tuberculozei pulmonare sunt adevarate urmatoarele, cu exceptiase pot utiliza frotiuri de sputa colorate auramina-rodaminaA. se poate utiliza examenul microscopic al probelor colorate KinyounB. coloratia cu fucsina bazica Ziehl-Neelsen este nesatisfacatoareC.pentru detectarea cresterii micobacteriei pe cultura sunt necesare 2-3 saptamaniD.detectarea cresterii se poate face si prin utilizarea mediilor lichideE.

(pag. 1115)

G2303119. Tratamentul tuberculozei pulmonare include:etambutol 10 mg/kg zilnicA. lobectomiaB. rifapentin administrat o data pe saptamanaC.isoniazida 15mg/kg zilnicD.amikacina injectabilaE.

(pag. 1117)

G2303120. Pacientii cu afectiuni hepatice pun probleme in cazul administrarii:isoniazideiA. aminoglicozideB. etambutolC.pirazinamidaD.rifampicinaE.

(pag. 1119)

G2303121. Despre tuberculoza pulmonara nu se pot afirma urmatoareleintradermoreactia cu PPD este cea mai larg utilizata metoda de screeningA. in absenta unui istoric de vaccinare BCG un test cutanat negativ poate furniza un argument in plus pentru diagnostic

B.

IDR la tuberculina are sensibilitate si specificitate mareC.testarea PPD se face cu 5 unitati injectate subcutanatD.intradermoreactia este citita la 48-72 ore, urmarind diametrul longitudinal al reactieiE.

(pag. 1116)

G2303122. Despre tuberculoza pulmonara se poate afirmarezistenta dobandita se dezvolta in timpul curei cu un regim adecvatA. tratamentul tuberculostatic nu reprezinta contraindicatie pentru alaptareB. pacientii pot fi tratati pana la 24 luniC.tratamentul cu pirazinamida nu trebuie intrerupt daca apare artrita gutoasaD.in cazul aparitiei tulburarilor gastro-intestinale tratamentul trebuie intreruptE.

(pag. 1119)

G2303123. Despre vaccinarea BCG nu se pot afirma:raspunsul tisular local incepe la 2-3 saptamaniA. nu poate cauza complicatii graveB. nu poate determina osteomielitaC.limfadenita regionala apare la 1-10% din cei vaccinatiD.induce reactivitate la PPDE.

(pag. 1120)



G2303124. Despre tuberculoza pulmonara se poate afirma, cu exceptiasilicotuberculoza necesita prelungirea tratamentului cu cel putin 3 luniA. pacientii cu boala hepatica severa pot fi tratati cu streptomicinaB. pacientii pot fi asimptomatici in cazul cresterii de 3 ori a aminotransferazelorC.streptomicina nu determina afectare ocularaD.vindecarea trebuie confirmata pritr-o proba de sputaE.

(pag. 1119)

G2303125. Urmatoarele medicamente nu determina in general afectiuni oculare:pirazinamidaA. streptomicinaB. isoniazidaC.etambutolD.rifampicinaE.

(pag. 1117)

G2303126. Despre tuberculoza pulmonara sunt false, cu exceptia:tuberculoza este clasificata de obicei in tuberculoza pulmonara si extrapulmonaraA. gradul afectarii parenchimului variaza in limite largiB. la inceputul bolii apar semne specificeC.imaginea radiologica tipica este de infiltrat in lobii superioriD.prezenta frotiurilor pozitive dupa 4 luni de tratament este considerata esec terapeuticE.

(pag. 1112)

G2303127. Despre tuberculoza pulmonara nu se pot afirma urmatoarele:evaluarea bacteriologica este metoda preferata de monitorizare a tratamentuluiA. in timpul tratamentului pacientii trebuie monitorizati pentru toxicitatea medicamentoasaB. la pacientii cu varsta inaintata transaminazele serice trebuie masurate in mod repetatC.rifampicina nu necesita intrerupere in cazul aparitiei trombocitopenieiD.in cazul insuficientei renale cronice, pirazinamida nu poate fi administrata in doze uzualeE.

(pag. 1118)

G2303128. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate privind tuberculoza pulmonara:regimul terapeutic pentru gravide cuprinde: isoniazida, pirazinamida, suplimentate cu etambutolA. se poate practica pneumectomie ca tratamentB. artralgiile produse de pirazinamida sunt tratate cu fenilbutazonaC.intoleranta la medicamente se poate manifesta ca pruritD.hepatita este reactia adversa cea mai de temut in timpul tratmentuluiE.

(pag. 1118)

G2303129. Medicamente incluse in tratamentul tuberculozei pulmonare sunt:ciclosporinaA. clofaziminaB. amoxicilina+acid clavulanicC.ofloxacinaD.capreomicinaE.

(pag. 1117)

G2503130. Dintre speciile patogene aparţinând complexului Mycobacterium tuberculosis cele care pot determina infecţie la om sunt:

Mycobacterium tuberculosisA. Mycobacterium bovisB.



Mycobacterium africanumC.NocardiaD.RhodococcusE.

(pag. 1109)

G2503131. Factorii determinanţi ai riscului de dezvoltare a bolii după infecţia tuberculoasă sunt:Vârsta - în special adolescenţa şi adultul tânărA. Coinfecţia cu HIVB. SilicozaC.HemofiliaD.Infarctul miocardic acutE.

(pag. 1110 - 1111)

G2503132. În tuberculoza primară se întâlnesc frecvent ca forme de manifestare:PleureziaA. Limfadenopatia hilară sau mediastinalăB. Peritonita TBCC.Tuberculoza miliarăD.Meningita tuberculoasăE.

(pag. 1112)

G2503133. Probele de spută prelevate pentru izolarea şi identificarea Mycobacterium tuberculosis trebuie:

Incubate la 37 grade C în atmosferă de CO2 5%A. Inoculate pe un mediu pe bază de agar şi ouB. Incubate la 26 grade C în atmosferă de CO2 5%C.Inoculate pe mediul Löwenstein - JensenD.Supravegheate 4 - 8 săptămâniE.

(pag. 1116)

G2503134. Utilizarea mediilor lichide pentru izolarea şi identificarea M. tuberculosis presupun:Identificarea tulpinilor micobacteriene izolate prin teste biochimiceA. Detectarea radiometrică a creşteriiB. Identificarea tulpinilor izolate prin probe pentru acizii nucleiciC.Timp necesar pentru izolarea şi stabilirea speciei de 4-6 săptămâniD.Timp necesar pentru izolarea şi stabilirea speciei de 2 - 3 săptămâniE.

(pag. 1116)

G2503135. Medicamentele de primă linie folosite în tratamentul tuberculozei pulmonare cuprind:IzoniazidaA. RifampicinaB. CiprofloxacinaC.PirazinamidaD.EtambutolulE.

(pag. 1117)

G2503136. Agenţii terapeutici de primă linie folosiţi în tratamentul tuberculozei pulmonare cuprind:IzoniazidaA. KanamicinaB. PASC.EtionamidaD.PirazinamidaE.



(pag. 1117)

G2503137. Afectarea nervului optic poate apare sub tratamentul cu următoarele chimioterapice antituberculoase:

IzoniazidaA. RifampicinaB. StreptomicinaC.PirazinamidaD.EtambutolulE.

(pag. 1118)

G2503138. Apariţia chimiorezistenţei în terapia tuberculozei este favorizată de:Folosirea curelor scurte de 6 - 9 luniA. Folosirea curelor lungi de 12 - 18 luniB. Lipsa de complianţă a pacienţilor care nu au luat terapia prescrisă în mod curentC.MonoterapieD.Terapia combinată, adică în regimuri de 3 - 4 chimioterapice antituberculoaseE.

(pag. 1119)

G2503139. Regulile suplimentare care trebuie respectate în prescrierea chimioterapiei antituberculoase la pacienţii cu insuficienţă renală cronică sunt:

Evitarea folosirii aminoglicozidelorA. Utilizarea în doze reduse a pirazinamidei la toţi pacienţii cu insuficienţă renală cronică severă cu excepţia celor ce sunt supuşi hemodializei

B.

Izoniazida, rifampicina şi pirazinamida se administrează în doze uzuale în cazurile de insuficienţă renală uşoară până la moderată

C.

Etambutolul se poate folosi fără restricţie în toate schemele terapeuticeD.Dozele de izoniazidă şi pirazinamidă trebuie reduse la toţi pacienţii cu insuficienţă renală cronică în program de hemodializă

E.

(pag. 1119)

G2503140. Chimioterapia profilactică în tuberculoza pulmonară este justificată la:Contacţii apropiaţi ai cazurilor contaginoase care prezintă reacţii pozitive la testarea cutanată la PPD cu un diametrul mai mare sau egal cu 15 mm al suprafeţei indurate

A.

Sugarii şi copii care au venit în contact cu cazuri contagioase şi au test PPD negativB. Persoanele infectate cu HIV cu test cutanat la PPD negativ şi care au un risc crescut de dezvoltare a tuberculozei şi sunt anergice la testarea cu alte antigene ce provoacă hipersensibilitate de tip întârziat, cum ar fi Candida şi cele de oreion

C.

Reacţii pozitive la testarea cutanată PPD cu un diametru mai mare sau egal cu 10 mm la persoanele cu infecţie cu HIV

D.

Persoane cu risc foarte scăzut de dezvoltare a tuberculozei în caz de infecţie cu diametrul de 10 mm sau mai mic al suprafeţei de induraţie

E.

(pag. 1120)

G2503141. În tuberculoza pulmonară se pot folosi următoarele modalităţi de administrare a tratamentului:

O dată pe lunăA. Zilnic pe toată durata cureiB. De 3 ori pe săptămânăC.SăptămânalD.De 2 ori pe săptămânăE.

(pag. 1117)

G2503142. Reacţiile fals negative la intradermoreacţia PPD pot să apară la:Pacienţii imunodeprimaţiA.



Pacienţii cu tuberculoză agresivăB. Pacienţii vaccinaţi BCGC.Pacienţii infectaţi cu M. tuberculosis, dar fără boală activăD.Pacienţi sensibilizaţi prin infecţii cu micobacterii netuberculoaseE.

(pag. 1116)

G2503143. Reacţiile pozitive la intradermoreacţia la PPD apar la:Pacienţii vaccinaţi BCGA. Pacienţii imunodeprimaţiB. Pacienţii infectaţi cu M. tuberculosis, dar fără boală activăC.Pacienţi sensibilizaţi prin infecţie cu micobacterii netuberculoaseD.Pacienţii cu tuberculoză activăE.

(pag. 1116)

G2503144. La bolnavii hepatici următoarele chimioterapice antituberculoase trebuie folosite cu prudenţă datorită hepatotoxicităţii:

IzoniazidaA. EtambutolulB. RifampicinaC.PirazinamidaD.CiprofloxacinaE.

(pag. 1119)

G2503145. Următoarele chimioterapice antituberculoase pot fi administrate în siguranţă deplină la gravide:

IzoniazidaA. RifampicinaB. EtambutolulC.StreptomicinaD.VincristinaE.

(pag. 1119)

G2503146. Eşecul tratamentului antituberculos trebuie suspectat atunci când:Culturile din spută ale pacientului rămân pozitive după 2 luni de tratamentA. Frotiurile BAAR rămân pozitive după 5 luni de tratamentB. Culturile din spută ale pacientului rămân pozitive după 3 luni de tratamentC.Frotiurile BAAR rămân pozitive după 3 luni de tratamentD.Culturile din spută ale pacientului rămân pozitive după 5 luni de tratamentE.

(pag. 1119)

G2503147. Rifampicina folosită în terapia tuberculozei pulmonare poate determina următoarele efecte adverse:

Afectare hepaticăA. Trombocitopenie autoimunăB. Nevrită opticăC.Afectare renalăD.Tulburări cardiaceE.

(pag. 1118 - 1119)

G2603148. Speciile aparţinând complexului M. Tuberculosis sunt:M. tuberculosisA. M. aviumB. M. bovisC.



M. scrofulaceumD.M. AfricanumE.

(pag. 1109)

G2603149. Bacili acido-alcoolo-rezistenţi sunt:M. tuberculosisA. NocardiaB. Streptococcus pneumoniaeC.Haemophylus influenzaeD.Pseudomonas aeruginosaE.

(pag. 1109)

G2603150. Următoarele forme de tuberculoză sunt contagioase:Tuberculoza osteo-articulară fără fistulă cutanatăA. Tuberculoză pulmonară cavitarăB. Tuberculoză pulmonară cu frotiu din spută negativ şi culturi pozitiveC.TuberculomD.Tuberculoza pericardicăE.

(pag. 1110)

G2603151. Următoarele afirmaţii sunt corecte în tuberculoza pleurală:Afectarea pleurală este frecventă în tuberculoza secundarăA. Lichidul pleural în tuberculoza pleurală poate fi hemoragicB. Lichidul pleural este exudat, cu predominenţa celulelor mezotelialeC.PH-ul lichidului pleural peste 7,2D.Se poate rezolva spontanE.

(pag. 1113)

G2603152. Următoarele afirmaţii sunt adevărate în tuberculoza post primară:Rezultă în urma unei infecţii iniţiale cu bacili tuberculoşiA. Rezultă din reactivarea endogenă a unei infecţii recurenteB. Este localizată de obicei în lobul mediu dreptC.Apare frecvent spută striată cu sângeD.Semnele fizice sunt importanteE.

(pag. 1112-1113)

G2603153. Meningoencefalita TBC se caracterizează printr-un lichid cefalorahidian:BAAR sunt vizualizaţi pe frotiul direct efectuat din sedimentul LCR în 80% din cazuriA. HiperglicorahieB. HiperproteinorahieC.Eozinofile în număr crescutD.Elemente celulare cîteva sute/mm3 iniţial predominant PMN ulterior înlocuite cu limfociteE.

(pag. 1115)

G2603154. Agenţi de prima linie în tratamentul tuberculozei:IzoniazidăA. PenicilinăB. CicloserinăC.RifampicinăD.EtambutolE.

(pag. 1117)



G2603155. Metode de diagnostic pozitiv în tuberculoză pulmonară:Examen microscopic al BAARA. BCGB. Proceduri radiologiceC.Intradermoreacţia CassoniD.Cultura micobacterianăE.

(pag. 1115-1116)

G2603156. Manifestări clinice în tuberculoza pulmonară:FebrăA. DispneeB. Transpiraţii nocturneC.ArtralgiiD.HemoptizieE.

(pag. 1112-1113)

G2603157. Celule esenţiale implicate în imunitatea celulară în TBC:EuzinofileA. PneumociteB. Limfocite TC.Limfocite BD.Celule mezotelialeE.

(pag. 1111)

G2803158. Tuberculoza primara pulmonara se caracterizeaza prin:vindecare spontana in majoritatea cazurilorA. poate evolua spre tuberculoza miliara la imunodeprimatiB. este tuberculoza de tip adultC.imaginea radiologica sechelara este de mic nodul calcificatD.afectarea pleurala este frecventa in tuberculoza primara.E.

(pag. 1112)

G2803159. Toracocenteza in tuberculoza pleurala evidentiaza:caracter de transudatA. este tipica prezenta mononuclearelor in stadii avansateB. lichid de culoare galbuie sau hemoragicC.frecvente celule mezotelialeD.caracter de exudat.E.

(pag. 1113)

G2803160. Diagnosticul in meningita TBC necesita:punctie lombara-facultativA. culturi din LCRB. CT,RMNC.punctie lombara- obligatoriuD.biopsie in caz de tuberculomE.

(pag. 1115)

G2803161. Diagnosticul radiologic in tuberculoza pulmonara se bazeaza pe:infiltrat la nivelul lobului superior pulmonarA. caverna la nivelul lobului superior pulmonarB. topografia apicala are caracter exclusivC.



poate fi intalnit orice aspect radiologicD.un film normal nu exclude diagnosticulE.

(pag. 1116)

G2803162. Intradermoreactia la PPD se caracterizeaza prin:are cea mai mare valoare in diagnosticul tuberculozei activeA. sensibilitate si specificitate reduseB. nu exista reactii fals negativeC.reactiile fals negative sunt frecvente la pacientii imunodeprimatiD.reactia pozitiva inseamna obligatoriu tuberculoza activaE.

(pag. 1116)

G2803163. Dintre agentii de prima linie in tratamentul tuberculozei fac parte:kanamicinaA. izoniazidaB. amikacinaC.rifampicinaD.etambutolulE.

(pag. 1117)

G2803164. Medicamentele de linia a doua in tratamentul tuberculozei au urmatoarele caracteristici:un grad ridicat de intoleranta si toxicitateA. includ si antibiotice chinoloniceB. include si amoxicilina/ acid clavulanicC.un nivel ridicat al eficienteiD.include streptomicinaE.

(pag. 1117)

G2803165. Monitorizarea raspunsului la tratamentul tuberculozei se bazeaza pe:evaluarea radiologica este metoda preferataA. in regimurile de 6 luni, 20% din pacienti vor avea culturi din sputa negativeB. prezenta frotiurilor pozitive dupa 5 luni inseamna esec terapeuticC.evaluarea bacteriologica nu este recomandataD.urmarirea toxicitatii medicamentoaseE.

(pag. 1118)



Tema nr. 4Astmul bronsic



G1104001. Corpii Creola din lumenul bronsic provin din:epiteliul cailor aerieneA. distructie limfocitaraB. proteine granulare ale polimorfonuclearelor neutrofileC.membrane macrofagiceD.hipersecretie de mucusE.

(pag. 1567)

G1204002. Cromoglicatul de sodiu este utilizat in tratamentul astmului bronsic datorita efectului (efectelor):

de inhibare a degranularii mastocitelorA. bronhodilatatorB. antiinfectiosC.expectorantD.mucoliticE.

(pag. 1572)

G1204003. Diagnosticul de astm bronsic se stabileste prin unul sau mai multe dintre urmatoarele teste:demonstrarea obstructiei reversibile a cailor aerieneA. demonstrarea existentei reactiilor cutanate pozitive la diversi alergeniB. demonstrarea eozinofiliei in sangeC.demonstrarea eozinofiliei in sputaD.Demonstrarea cresterii IgE sericeE.

(pag. 1570)

G1204004. Dintre catecolaminele utilizate in tratamentul astmului bronsic, cel mai puternic efect bronhodilatator il are (au):

izoproterenolulA. epinefrinaB. izoetarinaC.rimiterolulD.hexoprenalinaE.

(pag. 1571)

G1204005. In astmul bronsic cu crize rare, tratamentul de electie este reprezentat de:administrarea de simpaticomimetice inhalatorii, la nevoieA. adminitrarea cronica de simpaticomimetice inhalatoriiB. administrarea cronica de glucocorticoizi pe cale inhalatorieC.administrarea cronica de simpaticomimetice, glucocorticoizi si agenti stabilizatori ai mastocitelorD.administrarea cronica de glucocorticoizi pe cale oralaE.

(pag. 1573)



G1204006. La un pacient cu astm bronsic, hiperinflatia marcata a toracelui, folosirea muschilor respiratori accesori si prezenta pulsului paradoxal semnifica:

obstructia severa a cailor respiratoriiA. un tablou obisnuit intalnit in criza de astm bronsicB. pneumoniaC.embolia pulmonaraD.asocierea infectieiE.

(pag. 1570)

G1204007. Calea preferata de administrare a medicamentelor stimulatoare a receptorilor beta-adrenergici, utilizate in tratamentul astmului bronsic, este:

inhalatorieA. intravenoasaB. intramuscularaC.subcutanataD.oralaE.

(pag. 1571)

G1404008. Insuficienta ventilatorie franca se intalneste la pacientii cu astm bronsic in proportie de:<10%A. intre 10% si 15%B. >15%C.intre 15% si 25%D.>25%E.

(pag. 1569)

G1404009. Mecanismele imunologice par a fi legate cauzal de dezvoltarea astmului in proportie de:<25%A. intre 25% si 35%B. >35%C.intre 35% si 45%D.>45%E.

(pag. 1568)

G1404010. Obstructia reversibila a cailor aeriene, ca diagnostic pentru astmul bronsic, este definita conventional ca o crestere a VEMS-ului, dupa 2 pufuri dintr-un agonist beta-adrenergic. Cu cate procente creste VEMS-ul:

<5%A. intre 5% si 10%B. >10%C.intre 10% si 15%D.>15%E.

(pag. 1570)

G1504011. Bromura de ipratropiu produce bronhodilatatie la bolnavii cu astm bronsic prin:Efect anticolinergicA. Stimularea receptorilor beta-adrenergiciB. Diminuarea inflamatiei mucoasei bronsiceC.Inhibiţia fosfodiesterazeiD.Inhibarea degranularii mastocitelorE.

(pag. 1571-1572)

G1504012. Cel mai eficace tratament al episoadelor acute de astm se realizeaza folosind:



Agentii stabilizatori ai mastocitelorA. Corticoterapia inhalatorieB. Medicatia anticolinergicaC.Corticoterapia oralaD.Beta-2-agonistii sub forma de aerosoliE.

(pag. 1572)

G1504013. Cromolynul de sodiu actioneaza prin:Reducerea inflamatiei cailor aerieneA. Efect anticolinergicB. Stimularea receptorilor beta-adrenergiciC.Inhibiţia degranularii mastocitelorD.Inhibitia fosfodiesterazeiE.

(pag. 1572)

G1504014. Diagnosticul de astm necesita obligatoriu demonstrarea:Eozinofiliei din sputa si sangeA. IgE serice crescuteB. Hiperinflatiei pulmonare la radiografia toracicaC.Obstrucţiei reversibile a cailor aerieneD.Reactiilor cutanate pozitive la diversi alergeniE.

(pag. 1570)

G1504015. Diagnosticul diferential dintre bronsita cronica si astmul bronsic necesita, in primul rand sa evidentieze:

Absenta expectoratiei mucopurulenteA. Lipsa perioadelor pur asimptomaticeB. Dispneea permanentaC.Eozinofilia din sangeD.Hiperinflatia pulmonara la examenul radiologicE.

(pag. 1570)

G1504016. Urmatoarele medicamente folosite in astmul bronsic sunt foarte selective pentru tractul respirator si sunt lipsite practic de efecte adverse cardiace notabile la doze uzuale cu exceptia:

MetaproterenoluluiA. TerbutalineiB. FenoteroluluiC.AlbuteroluluiD.SaligenineleE.

(pag. 1571)

G1604017. Anticolinergicele utilizate in tratamentul astmului bronsic au ca dezavantaj:actiunea lenta-in 60-90 de minuteA. aparitia tahicardiei excesive,mai mult de 120 batai/minutB. existenta numai ca preparate injectabileC.hepatotoxicitateaD.contraindicatiile administrarii in afectiuni renale asociateE.

(pag. 1571)

G1604018. Diagnosticul diferential dintre astmul bronsic si insuficienta ventriculara stanga acuta are la baza prezenta:

stridoruluiA. efortului muschilor respiratori accesoriB.



ralurile umede la bazeC.expectoratia perlata,aderentaD.degetele hipocraticeE.

(pag. 1570)

G1604019. La examenul clinic la un pacient astmatic in criza gasim:wheezingA. hipersudoratieB. hipersecretie apoasa nasoconjunctivalaC.jugulare turgescenteD.bradiaritmieE.

(pag. 1570)

G1604020. La pacientul astmatic in criza trebuie evitata administrarea de:diureticeA. sedativeB. betaadrenergiceC.antibioticeD.antipireticeE.

(pag. 1557)

G1604021. Medicamentele cele mai frecvent asociate cu inducerea unor episoade de astm sunt:Inhibitorii enzimei de conversieA. Blocantii de calciuB. Antiinflamatoarele nesteroidiceC.Antibioticele betalactamiceD.Antiinflamatoare steroidiceE.

(pag. 1568)

G1604022. Reversibilitatea obstructiei cailor aeriene in astm este definita conventional ca o crestere cu cate procente dupa administrarea de betamimetic:

5%A. 10%B. 15%C.20%D.25%E.

(pag. 1570)

G2504023. Pentru susţinerea diagnosticului de astm bronşic este obligatoriu să se demonstreze:Obstrucţia reversibilă a căilor aerieneA. Eozinofilia din spută şi sângeB. IgE serică crescutăC.Hiperinflaţia pulmonară la radiografia toracicăD.Pozitivitatea reacţiilor cutanate la diverşi alergeniE.

(pag. 1570)

G2504024. Pentru a susţine diagnosticul diferenţial dintre bronşita cronică şi astmul bronşic trebuie să se evidenţieze în primul rând:

Lipsa perioadelor pur asimptomaticeA. Dispneea permanentăB. Eozinofilia din sângeC.Absenţa expectoraţiei mucopurulenteD.



Hiperinflaţia pulmonară la examenul radiologicE.

(pag. 1570)

G2504025. Utilizarea bromurii de ipratropiu în astmul bronşic este justificată de producerea bronhodilataţiei prin:

Stimularea receptorilor beta - adrenergiciA. Diminuarea inflamaşiei mucoasei bronşiceB. Inhibiţia fosfodiesterazeiC.Inhibarea degranulării mastocitelorD.Efect anticolinergicE.

(pag. 1571 - 1572)

G2504026. Cu excepţia unuia singur următoarele medicamente folosite în terapia astmului bronşic sunt foarte selective pentru tractul respirator şi sunt lipsite practic de efecte cardiace adverse:

TerbutalinaA. FenoterolulB. SaligenineleC.AlbuterolulD.MetaproterenolulE.

(pag. 1571)

G2504027. Mecanismul de acţiune al cromolynului de sodiu este:Inhibiţia degranulării mastocitelorA. Reducerea inflamaţiei căilor aerieneB. Efect anticolinergicC.Stimularea receptorilor beta - adrenergiciD.Inhibiţia fosfodiesterazeiE.

(pag. 1572)

G2504028. Tratamentul cel mai eficient al episoadelor acute de astm se realizează prin folosirea:Beta - 2 - agoniştilor sub formă de aerosoliA. Agenţilor stabilizatori ai mastocitelorB. Corticoterapiei inhalatoriiC.Medicaţiei anticolinergiceD.Corticoterapiei oraleE.

(pag. 1572)

G2504029. Următoarele medicamente sunt recomandate pentru terapia de durată a astmului bronşic cu excepţia:

MetotrexatuluiA. Beta - 2 - agoniştilorB. Corticoterapiei inhalatoriiC.Agenţii stabilizatori ai mastocitelorD.Corticoterapiei oraleE.

(pag. 1572 - 1573)

G2504030. Următorii stimuli interacţionează cu reactivitatea căilor aeriene şi produc episoade acute de astm bronşic cu excepţia:

AlergenilorA. Stimulilor farmacologiciB. Infecţiilor respiratoriiC.FumatuluiD.Efortului fizicE.



(pag. 1567 - 1569)

G2504031. Menţionaţi care din următorii stimuli nu produc episoade acute de astm bronşic prin interacţiunea cu reactivitatea căilor aeriene:

Oxidul de carbonA. Efortul fizic intensB. OzonulC.Infecţiile viraleD.Stresul emoţionalE.

(pag. 1568 - 1569)

G2504032. Demonstrarea reversibilităţii obstrucţiei căilor aeriene în astmul bronşic presupune:O creştere cu 15 procente sau mai mult a VEMS după 2 puff-uri dintr-un agonist beta - adrenergicA. Dispariţia dispneei după tratamentB. Dispariţia tusei după tratamentC.O creştere cu 5 procente sau mai puţin a VEMS după 2 puff-uri dintr-un agonist beta - adrenergicD.O creştere cu 10 procente sau mai puţin a VEMS după 2 puff-uri dintr-un agonist beta - adrenergicE.

(pag. 1570)

G2604033. Medicamentele cele mai frecvent asociate cu inducerea unor episoade de astm sunt:Inhibitorii enzimei de conversieA. Antiinflamatoarele nesteroidiceB. Blocanţii de calciuC.Antibioticele betalactamiceD.Antiinflamatoare steroidiceE.

(pag. 1568)

G2604034. La examenul clinic la un pacient astmatic în criza,in mod caracteristic constatamwheezingA. hipersudoraţieB. hipersecreţie apoasa nasoconjunctivalaC.jugulare turgescenteD.bradiaritmieE.

(pag. 1570)

G2604035. Reversibilitatea obstrucţiei cailor aeriene în astm este definita convenţional ca o creştere procentuala dupa administrarea de betamimetic cu:

5%A. 10%B. 15%C.20%D.25%E.

(pag. 1570)

G2604036. Diagnosticul diferential dintre astmul bronsic si insuficienta ventriculara stanga acuta are la baza prezenţa:

stridoruluiA. efortului muşchilor respiratori accesoriB. ralurile umede la bazeC.expectoraţia perlata,aderentaD.degetele hipocraticeE.

(pag. 1570)



G2604037. Anticolinergicele utilizate în tratamentul astmului bronşic au ca dezavantaj:hepatotoxicitateaA. apariţia tahicardiei excesive,mai mult de 120 batai/minutB. existenţa numai ca preparate injectabileC.D acţiunea lenta-în 60-90 de minuteD.contraindicaţiile administrarii în afecţiuni renale asociateE.

(pag. 1571)

G2604038. La pacientul astmatic în criza trebuie evitata administrarea de:diureticeA. sedativeB. betaadrenergiceC.antibioticeD.antipireticeE.

(pag. 1572)

G2604039. Terapia medicamentoasă a astmului este reprezentată de:MineralocorticoiziA. Agenţi stabilizatori ai neutrofilelorB. AnticolinergiciC.Antagonişti beta adrenergiciD.Alfa blocanteE.

(pag. 1571)

G2804040. In timpul unei crize de astm prezinta alterari:exclusiv capacitatea vitalaA. rezistenta la flux si volumul rezidualB. exclusiv FEV1 (VEMS)C.FEV1, volumul rezidual si rezistenta la fluxD.Toti parametrii spirometriciE.

(pag. 1569)

G2804041. Diagnosticul de astm bronsic se stabileste prin demonstrarea:hipersensibilitatii la alergeniA. scaderii FRV1B. scaderii capacitatii vitaleC.cresterii volumului rezidualD.obstructiei reversibile a cailor aerieneE.

(pag. 1570)

G2804042. Cel mai eficient tratament al episoadelor acute de astm este administrarea de:beta2 agonistiA. corticoiziB. metilxantinaC.antibioticeD.antialergiceE.

(pag. 1572)




G1104043. Astmul bronsic indus de effort este caracterizat prin:lipsa modificarii reactivitatatii cailor aerieneA. aparitia unor contractii pasagere ale musculaturii netedeB. hiperemie termic indusa la nivelul mucoasei bronsiceC.congestia microvascularizatiei mucoasei bronsiceD.lipsa producerii unor sechele in timp indelungatE.

(pag. 1569)

G1104044. Functionalitatea ventilatorie a pacientului astmatic este caracterizat prin:VEMS (FEV) scazutA. hipoxieB. hipercapnieC.alcaloza respiratorieD.volum rezidual crescutE.

(pag. 1569)

G1104045. In astm se elibereaza urmatorii mediatori cu rol in reactia inflamatorie:leucotriene C, D, EA. factorul de activare plachetarB. fosfolipaza A2C.serotoninaD.bradichininaE.

(pag. 1567)

G1104046. In astmul bronsic idiosincrazic pot apare:teste cutanate pozitiveA. nivel seric al Ig E in limite normaleB. paroxisme de wheesing ca manifestare initialaC.accese de dispnee persistenta tardiveD.rinitaE.

(pag. 1567)

G1104047. Infectiile pulmonare care induc exacerbarea acuta a astmului bronsic, sunt mai frecvent determinate de:

Haemophilus influenzaeA. Chlamydia pneumoniaeB. RhinovirusuriC.Virusul sincitial respiratorD.Mycoplasma pneumoniaeE.

(pag. 1569)

G1104048. Intre simptomele caracteristice crizei de astm, se numara:dispnee paroxistica respiratorieA. junghi toracicB. wheezingC.puls paradoxalD.hemoptizieE.

(pag. 1570)



G1104049. La pacientul cu astm bronsic eliberarea IL-4 si IL-5 are ca actiune:activarea macrofagelorA. stimularea secretiei de imunoglobulineB. proliferarea eozinofilelorC.stimularea cooperarii celulareD.activarea apoptozeiE.

(pag. 1567)

G1104050. Lichidul de lavaj bronho-alveolar, la pacientul cu astm bronsic contine:celule epitelialeA. mastociteB. celule mezotelialeC.polimorfonucleare neutrofileD.polimorfonucleare eozinofileE.

(pag. 1567)

G1104051. Morfopatologic in astmul bronsic se poate evidentia:hipertrofia musculaturii netede bronsiceA. atrofia vaselor mucoasei si submucoasei bronsiceB. edem al mucoasei bronsiceC.infiltrate limfocitare in peretele bronsicD.ingrosarea marcata a membranei bazale a mucoasei bronsiceE.

(pag. 1569)

G1104052. Poluantii atmosferici implicati in astm pot fi:monoxidul de carbonA. dioxidul de azotB. ozonC.benzenD.dioxid de sulfE.

(pag. 1568)

G1104053. Reactia inflamatorie precoce din astm determina local:bronhoconstrictieA. hipersecretie de mucusB. proliferare celulara epitelialaC.congestie vascularaD.edem localE.

(pag. 1567)

G1104054. sindromul respirator declansat de aspirina se caracterizeaza prin:rinita vasomotorie pasageraA. rinosinuzita hiperplazicaB. episoade acute de obstructie a cailor respiratoriiC.xeroftalmieD.congestie ocularaE.

(pag. 1568)

G1104055. Tratamentul in accesul acut de astm cuprinde:terbutalinaA. salbutamolB. salmeterolC.



aminofilinaD.glucocorticoiziE.

(pag. 1571)

G1104056. Urmatoarele medicamente pot fi asociate cu inducerea unor episoade acute de astm:indometacinA. naproxenB. captoprilC.atenololD.amlodipinaE.

(pag. 1568)

G1204057. Astmul profesional poate apare dupa expunerea la una sau mai multe dintre urmatoarele noxe:

pulberi de lemn sau vegetaleA. agenti farmaceuticiB. chimicale industriale si mase plasticeC.enzime biologiceD.effortE.

(pag. 1568)

G1204058. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate in legatura cu rezorcinolii (terbutalina, fenoterol) si saligeninele (albuterol-salbutamol) utilizati in terapia astmului bronsic:

sunt selective pentru tractul respiratorA. sunt lipsite de efecte cardiace notabile, cu exceptia dozelor mariB. sunt active pe toate caile de administrareC.au efect prelungit (4-6 ore)D.nu se adeministreaza la copilE.

(pag. 1571)

G1204059. Cele mai eficace mijloace de tratament in astmul bronsic sunt reprezentate de:eliminarea agentilor cauzali din mediul unui astmatic alergicA. medicamente care inhiba contractia musculaturii netede bronsiceB. medicamente care diminueaza si/sau previn inflamatiaC.antibioticeD.expectoranteE.

(pag. 1570-1571)

G1204060. Clasificarea etiologica a astmului bronsic recunoaste, in prezent, urmatoarele forme:astm alergicA. astm idiosincrazicB. astm profesionalC.astm infectiosD.astm de effortE.

(pag. 1566)

G1204061. Diagnosticul diferential al astmului bronsic presupune excluderea urmatoarelor entitati:insuficienta ventriculara stanga acutaA. obstructia cailor aeriene superioare prin tumoriB. Edemul laringianC.embolia pulmonara recurentaD.pneumoniaE.



(pag. 1570)

G1204062. Glucocorticoizii sunt indicati in terapia astmului bronsic in urmatoarele situatii:la orice pacient la care boala nu este controlata prin bronhodilatatoare inhalatoriiA. in criza de astm usoaraB. in criza de astm severaC.in astmul bronsic cu crize frecventeD.in criza de astm bronsic care evolueaza concomitent cu pneumonieE.

(pag. 1572)

G1204063. In astmul alergic se pot constata unul sau mai multe dintre urmatoarele aspecte clinice sau de laborator:

antecedente personale sau familiale de boli alergiceA. leucocitozaB. eozinofiliaC.cresterea IgE in serD.Teste de provocare pozitive la inhalarea unui antigen specificE.

(pag. 1566-1567)

G1204064. Stimulii care interactioneaza cu reactivitatea cailor aeriene si care pot induce episoade acute de astm, pot fi reprezentati de:

alergeniA. infectiiB. factori profesionaliC.medicamente - aspirinaD.medicamente - digoxinE.

(pag. 1567-1569)

G1304065. Agentii stabilizatori ai mastocitelor (cromolynul de sodiu si nedocromilul de sodiu) se folosesc in tratamentul astmului bronsic pentru ca:

influenteaza tonusul cailor aerieneA. inhiba degranularea mastocitelorB. impiedica eliberarea mediatorilor chimici ai inflamatieiC.imbunataţesc funcţia pulmonaraD.reduc reactivitatea cailor aeriene distale la astmaticiE.

(pag. 1572)

G1304066. Astmul alergic se asociaza cu:istoric personal sau familial de boli alergice (rinite, urticarie, eczema)A. reactie cutanata de tip papula eritematoasa pozitiva la injectarea intradermica de extracte din antigenele aerogene

B.

niveluri crescute de IgE in serC.teste de provocare pozitiva prin inhalarea unui antigen specificD.niveluri scazute de IgE in serE.

(pag. 1566)

G1304067. Cei mai folositi rezorcinoli in tratamentul astmului bronsic, cu actiune selectiva pentru tractul respirator sunt:

metaproterenolulA. terbutalinaB. fenoterolulC.metilxantineleD.lidocainaE.



(pag. 1571)

G1304068. Episoade recurente de bronhospasm, care trebuie diferentiate de astmul bronsic, se pot intalni in:

tumori carcinoideA. embolii pulmonare recurenteB. bronsite croniceC.tromboflebita profundaD.tahicardie paroxisticaE.

(pag. 1570)

G1304069. Forma nesezoniera de astm bronsic poate fi consecinta alergiei la:peneA. fanerele animalelorB. praf cu parazitiC.fungi si alte antigene din mediul inconjuratorD.oxigenE.

(pag. 1568)

G1304070. Glucocorticoizii se folosesc in tratamentul astmului bronsic pentru efectul lor:bronhodilatatorA. de a reduce inflamatia cailor aerieneB. benefic in suferintele acute, cand obstructia severa a cailor aeriene nu cedeaza la alte tratamenteC.bronhoconstrictorD.antitusivE.

(pag. 1571)

G1304071. Mecanismele obstructiei cailor aeriene din astmul bronsic profesional sunt:formarea de IgE specifice determinate de agentii agresoriA. eliberarea directa de substante vasoconstrictoareB. stimulare directa sau reflexa a cailor respiratorii la persoanele cu astm latent sau boala francaC.formarea de IgA specifice la acţiunea agentului agresorD.eliberarea de substante vasodilatatoare la contactul cu substantele incriminateE.

(pag. 1568)

G1304072. Medicamentele asociate frecvent cu inducerea unor episoade acute de astm bronsic sunt:aspirinaA. coloranti (tartrazina)B. antagonisti ß adrenergiciC.agenţi de sulfitareD.norfloxacinE.

(pag. 1568)

G1304073. Pacientii cu astm bronsic pot dezvolta crize de astm severe in prezenta urmatorilor poluanti atmosferici:

ozonulA. dioxidul de azotB. dioxidul de sulfC.oxigenulD.apaE.

(pag. 1568)

G1304074. Pacientii cu astm idiosincrazic se recunosc dupa:



lipsa unui teren alergic in antecedentele personale si heredocolateraleA. teste cutanate negativeB. niveluri normale de IgE in serC.bradicardieD.modificari ale TAE.

(pag. 1567)

G1304075. Pacientii cu simptome remanente sau continue de astm bronsic si functie pulmonara instabila sunt tratati cu:

steroizi orali in doza unica zilnicaA. teofilina retardB. parasimpatoliticeC.ß2 agonisti inhalatori cu durata lunga de acţiuneD.antibioticeE.

(pag. 1573)

G1304076. Severitatea obstructiei in astmul bronsic este data de:wheezingA. bradicardieB. disparitia murmurului vezicularC.prezenţa murmurului vezicularD.puls paradoxalE.

(pag. 1570)

G1304077. Simptomele astmului constau in:dispneeA. tuseB. wheezingC.tahicardieD.TA crescutaE.

(pag. 1570)

G1304078. Simptomele persistente de astm bronsic pot fi tratate cu:ß 2 agonisti inhalatori cu durata lunga de actiuneA. teofilina retardB. parasimpatoliticeC.diureticeD.propranololE.

(pag. 1573)

G1304079. Terminarea unui episod de astm bronsic este frecvent marcata de:tuse cu expectoratie groasa, filantaA. spirale Curshman (sputa ia forma cailor aeriene distale)B. la examenul microscopic - eozinofile si cristale Charcot-LeydenC.scadere TAD.bradicardieE.

(pag. 1570)

G1404080. Astmul bronsic alergic se asociaza adesea cu:urticariaA. reactii cutanate de tip sclerodermieB. niveluri crescute de IgA in serC.



EczemaD.istoric familial de boli alergiceE.

(pag. 1566)

G1404081. Astmul idiosincrazic se caracterizeaza prin:antecedente heredocolaterale alergice prezenteA. antecedente personale alergice absenteB. testele cutanate sunt negativeC.nivelurile de IgE sunt crescuteD.nivelurile de IgE sunt normaleE.

(pag. 1567)

G1404082. Care din urmatoarele afirmatii privind prevalenta astmului bronsic sunt adevarate:aproape jumatate din cazuri apar peste varsta de 10 aniA. o treime din cazuri apar pana la varsta de 40 de aniB. la copii, raportul intre sexe este 2:1, feminin/masculinC.raportul pe sexe se egalizeaza pana la varsta de 30 de aniD.apare la toate varstele dar predominant la varstele tinereE.

(pag. 1566)

G1404083. Care dintre urmatoarele afirmatii privind anticolinergicele in tratamentul astmului bronsic sunt false:

au actiune lentaA. au potenta foarte mareB. sunt necesare 60 pana la 90 de minute pana la atingerea bronhodilatatiei maximeC.bromura de ipratropiu este contraindicata la pacienţii cu afecţiuni cardiaceD.bromura de ipratropiu este un compus cuaternar de amoniu neabsorbabilE.

(pag. 1571)

G1404084. in lichidul de lavaj bronhoalveolar se gasesc un numar crescut de:leucotriene FA. eritrociteB. limfociteC.neutrofileD.celule epitelialeE.

(pag. 1567)

G1404085. Medicamentele cele mai frecvent asociate cu inducerea unor episoade acute de astm bronsic sunt:

tartrazinaA. agonistii beta-adrenergiciB. agentii de hidroxilareC.agenţii de sulfitareD.paracetamolulE.

(pag. 1568)

G1504086. Astmul alergic se asociaza adesea cu:Un istoric personal si/sau familial de rinite, urticarie si eczemaA. Reactii cutanate de tip papula eritematoasa pozitiva la injectare intradermica de extracte din antigenele aerogene

B.

Niveluri crescute de IgE in serC.Teste de provocare pozitive prin inhalarea unui antigen specificD.Rinoree purulentaE.



(pag. 1566, 1567)

G1504087. Cei mai frecventi agenti infectiosi implicati in exacerbarea acuta a astmului la copiii mici sunt:

Virusul sincitial respiratorA. Virusul gripalB. Virusul paragripalC.RhinovirusurileD.AdenovirusurileE.

(pag. 1569)

G1504088. Efortul fizic provoaca crize de bronhoconstrictie la astmatici in urmatoarele circumstante:Efortul fizic mai intens (de exemplu alergarea)A. Temperatura aerului inhalat scazutaB. Temperatura si umiditatea aerului inhalat crescutaC.Efortul fizic usorD.Umiditatea aerului crescutaE.

(pag. 1569)

G1504089. in tratamentul de durata al astmului bronsic sunt recomandati:Beta-2-agonistiiA. Corticoterapia inhalatorieB. Agentii stabilizatori ai mastocitelorC.Corticoterapia oralaD.MetotrexatulE.

(pag. 1572, 1573)

G1504090. Medicamentele cel mai frecvent asociate cu inducerea unor episoade acute de astm bronsic sunt:

AspirinaA. Antagonistii beta-adrenergiciB. Colorantii, precum tartrazinaC.Agenţii de sulfitareD.Antibioticele betalactamineE.

(pag. 1568)

G1504091. Mentionati care din medicamentele urmatoare sunt evitate categoric in astmul bronsic:OpiaceeleA. Sedativele si tranchilizanteleB. MetotrexatulC.Sarurile de aurD.Blocantele beta-adrenergiceE.

(pag. 1572)

G1504092. Mentionati care din stimulii urmatori produc episoade acute de astm bronsic prin interactiunea cu reactivitatea cailor aeriene:

Efortul fizic intensA. OzonulB. Oxidul de carbonC.Infecţiile viraleD.Stresul emotionalE.

(pag. 1568-1569)



G1504093. Parametrii clinici care atrag atentia asupra riscului de agravare a epidoadelor acute de astm bronsic sunt:

Prezenta pulsului paradoxalA. Folosirea muschilor respiratori accesoriB. Hiperinflatia marcata a toraceluiC.Prezenţa de raluri subcrepitante pe ambele arii pulmonareD.Prezenta de raluri sibilante pe ambele arii pulmonareE.

(pag. 1572)

G1504094. Printre stimulii care interactioneaza cu reactivitatea cailor aeriene si produc episoade acute de astm bronsic se numara:

AlergeniiA. Stimulii farmacologiciB. Infectiile respiratoriiC.FumatulD.Efortul fizicE.

(pag. 1567-1569)

G1604095. Astmul se caracterizeaza prin:crize episodiceA. exacerbari acute intercalate cu perioade asimptomaticeB. dispnee exclusiv nocturnaC.durata atacurilor de dispnee este de cateva secundeD.pot exista episoade de evolutie cu dispnee continua timp de cateva zileE.

(pag. 1566)

G1604096. Care din urmatoarele elemente fac parte din definitia astmuluise manifesta prin ingustarea localizata a unei bronsiiA. este o afectiune caracterizata prin reactivitate crescuta a arborelui traheo-bronsicB. bronhospasmul cedeaza intodeauna spontan si rapidC.bronhospasmul se manifesta prin accese de dispnee, tuse si wheezingD.crizele sunt declansate prin expunere la o multitudine de stimuliE.

(pag. 1566)

G1604097. Care sunt caracteristicile etiologice ale astmului bronsic:este o boala heterogenaA. astmul alergic se asociaza cu istoric personal / familial de boli alergiceB. apare mai frecvent la pacientii mari fumatoriC.astmul idiosincrazic implica evidentierea de nivele serice crescute de IgED.poate aparea in urma unor infecsii respiratorii, cu aparitia wheezing si dispneeE.

(pag. 1567)

G1604098. Diagnosticul diferential al astmului bronsic trebuie sa includa:TBC pulmonar miliarA. Septicemie cu Gram negativiB. tumori / edem laringianC.neoplasm / stenoza bronsicaD.tumori carcinoideE.

(pag. 1570)

G1604099. in situatiile de urgenta in astmul bronsic se administreaza:corticosteroizi inhalatori doze mariA.



beta 2 agonsti aerosoliB. aminofilina inhalatorC.aminofilina injectabilD.glucocorticoizi injectabiliE.

(pag. 1572, 1573)

G1604100. Mecanismul inflamator din astm implica participarea esentiala a urmatoarelor celule:eritrociteA. eozinofileB. mastociteC.macrofageD.limfociteE.

(pag. 1567)

G1604101. Principalii mediatori inflamatori implicati in patogenia astmului bronsic sunt:tromboxanul A2A. bradikininaB. prostaciclina I2C.leucotrienele C,D,ED.prostaglandine E,F,GE.

(pag. 1567)

G1604102. Tratamentul antiinflamator al astmului bronsic include:GlucocorticoiziA. cromolynul de sodiuB. nedocromilul de sodiuC.epinefrinaD.salbutamolulE.

(pag. 1571, 1572)

G1604103. Tratamentul bronhodilatator al musculaturii netede in astmul bronsic include:oxigenoterapiaA. izoproterenolulB. metaproterenolulC.antileukotrieneleD.albuterolulE.

(pag. 1571)

G2304104. Severitatea obstructiei in astmul bronsic este data de:wheezingA. bradicardieB. disparitia murmurului vezicularC.prezenta murmurului vezicularD.puls paradoxalE.

(pag. 1570)

G2304105. Simptomele persistente de astm bronsic pot fi tratate cu:ß 2 agonisti inhalator cu durata lunga de actiuneA. teofilina retardB. parasimpatoliticeC.diureticeD.propranololE.



(pag. 1573)

G2304106. Pacientii cu simptome remanente sau continui de astm bronsic si functie pulmonara instabila sunt tratati cu:

steroizi orali in doza unica zilnicaA. teofilina retardB. parasimpatoliticeC.beta 2 agonisti inhalatori cu durata lunga de actiuneD.antibioticeE.

(pag. 1573)

G2304107. Astmul alergic se asociaza cu:istoric personal sau familial de boli alergice (rinite, urticarii, eczeme)A. reactie cutanata de tip papula eritematoasa pozitiva la injectarea intradermica de extracte din antigenele aerogene

B.

niveluri crescute de IgE in serC.teste de provocare pozitive prin inhalarea unui antigen specificD.niveluri scazute de IgE in serE.

(pag. 1566)

G2304108. Pacientii cu astm idiosincrazic se recunosc dupa:lipsa unui teren alergic in antecedente personale si heredocolateraleA. teste cutanate negativeB. niveluri normale de IgE in serC.bradicardieD.modificari ale TAE.

(pag. 1567)

G2304109. Forma nesezoniera de astm bronsic poate fi consecinta alergiei la:peneA. fanerele animalelorB. praf cu parazitiC.fungi si alti antigeni din mediul inconjuratorD.oxigenE.

(pag. 1568)

G2304110. Mecanismele obstructiei cailor aeriene din astmul profesional sunt:formarea de IgE specifici determinata de agentul agresorA. eliberarea directa de substante vasoconstrictoareB. stimularea directa sau reflexa a cailor respiratorii la persoanele cu astm lent sau cu boala francaC.formarea de IgA specifici la actiunea agentului agresorD.eliberarea de substante vasodilatatoare la contactul cu substanta incriminataE.

(pag. 1568)

G2304111. Simptomele astmului bronsic constau in:dispneeA. tuseB. wheezingC.tahicardieD.TA crescutaE.

(pag. 1570)

G2304112. Terminarea unui episod de astm bronsic este frecvent marcata de:



tuse cu expectoratie groasa, filantaA. spirale Curshmann (sputa ia forma cailor aeriene distale)B. la examinarea microscopica - eozinofile si cristale Charcot - LeydenC.scaderea TAD.bradicardieE.

(pag. 1570)

G2304113. Episoade recurente de bronhospasm, care trebuie diferentiate de astmul bronsic, se pot intalni in:

tumori carcinoideA. embolii pulmonare recurenteB. bronsite croniceC.tromboflebita profundaD.tahicardie paroxisticaE.

(pag. 1570)

G2304114. Cei mai folositi rezorcinoli in tratamentul astmului bronsic,cu actiune selectiva pe tractul respirator sunt:

metaproterenolulA. terbutalinaB. fenoterolulC.metilxantineleD.lidocainaE.

(pag. 1571)

G2304115. Glucocorticoizii se folosesc in tratamentul astmului bronsic pentru efectul lor:bronhodilatatorA. de a reduce inflamatia cailor aerieneB. benefic in suferintele acute, cand obstructia severa a cailor aeriene nu cedeaza la alte tratamenteC.bronhoconstrictorD.antitusivE.

(pag. 1571)

G2304116. Agentii stabilizatori ai mastocitelor (cromoglicatul de sodiu si nedocromilul de sodiu) se pot folosi in tratamentul astmului bronsic pentru ca:

influenteaza tonusul cailor aerieneA. inhiba degranularea mastocitelorB. impiedica eliberarea mediatorilor chimici ai anafilaxieiC.imbunatatesc functia pulmonaraD.reduc reactivitataea cailor aeriene distale la astmaticiE.

(pag. 1572)

G2304117. Simptomatologie asemanatoare cu a astmului bronsic poate fii intalnita in:insuficienta ventriculara stanga acutaA. afectiune endobronsicaB. embolie pulmonara recurentaC.pacienti cu eozinofilieD.litiaza biliaraE.

(pag. 1570)

G2304118. Reducerea diametrului cailor aeriene reprezinta trasatura fiziopatologica de baza in astmul bronsic si se realizeaza prin:

contractia musculaturii netedeA.



congestie vascularaB. edem al peretelui bronsicC.secretie vascoasa, trenantaD.relaxarea musculaturii netedeE.

(pag. 1570)

G2304119. Sputa bolnavilor cu astm bronsic microscopic prezinta:cristale Charcot - LeydenA. eozinofileB. spirale CurschmannC.limfociteD.rozete lupiceE.

(pag. 1570)

G2304120. Atacul de astm bronsic se manifesta clinic la debut prin:senzatie de constrictie toracicaA. tuse neproductivaB. wheezingC.tahipnee, tahicardieD.varsaturiE.

(pag. 1570)

G2304121. In criza de astm bronsic trebuie evitate categoric datorita riscului de deprimare a ventilatiei alveolare:

opiaceeleA. sedativeleB. tranchilizanteleC.corticoiziiD.metilxantineleE.

(pag. 1572)

G2304122. Medicamentele asociate frecvent cu inducerea unor episoade acute de astm bronsic sunt:aspirinaA. colorantii (tartrazina)B. antagonistii ß adrenergiciC.agentii de sulfatareD.norfloxacinE.

(pag. 1568)

G2304123. Pacientii cu astm bronsic pot dezvolta crize de astm severe in prezenta urmatorilor poluanti atmosferici:

ozonulA. dioxidul de azotB. dioxidul de sulfC.oxigenD.apaE.

(pag. 1568)

G2504124. Diagnosticul diferenţial al insuficienţei ventriculare stângi faţă de astmul bronşic este sprijinit de evidenţierea:

Ralurilor sibilante pe ambele arii pulmonareA. Ralurilor umede la bazeB. Ritmului de galopC.



Sputei cu striuri de sângeD.Asteniei fizice şi psihiceE.

(pag. 1570)

G2504125. Sindromul respirator tipic declanşat de aspirină:Începe prin rinită vasomotorie cronicăA. Determină în timp o rinosinuzită hiperplazică cu polipi nazaliB. Este specific numai copiilorC.Determină astmD.Asociază congestii nazale şi oculareE.

(pag. 1568)

G2504126. Absorbţia sistemică crescută care acompaniază dozele mari de steroizi inhalatori folosiţi în terapia astmului bronşic poate determina:

Candidoză orală şi disfonieA. CataractăB. Încetinirea creşterii la copiiC.PurpurăD.AlopecieE.

(pag. 1572)

G2504127. Astmul alergic se caracterizează prin asocierea cu:Un istoric personal şi/sau familial de boli alergiceA. Reacţii cutanate de tip papulă eritematoasă pozitive la injectarea intradermică de extracte din antigenele aerogene

B.

Niveluri de IgE normaleC.Teste de provocare pozitive prin inhalarea unui antigen specificD.Niveluri de IgG crescute în serE.

(pag. 1566 - 1567)

G2504128. Astmul idiosincrazic se caracterizează prin:Lipsa antecedentelor heredocolaterale sau personale pentru teren alergicA. Teste cutanate negative la injectarea intradermică de extracte din antigenele aerogeneB. Niveluri crescute de IgE în serC.Teste de provocare pozitive prin inhalarea unui antigen specificD.Niveluri de IgG crescute în serE.

(pag. 1567)

G2504129. Atât la subiecţii astmatici cât şi la cei normali reactivitatea bronşică creşte după:Infecţiile virale ale tractului respiratorA. Expunerea la poluanţi atmosferici oxidanţi precum ozonul şi dioxidul de azotB. Tratamentul cu inhibitori calciuC.Folosirea preparatelor antialergiceD.Folosirea teofilinei intravenosE.

(pag. 1567)

G2504130. Medicamentele cel mai frecvent asociate cu inducerea unor episoade acute de astm sunt:AspirinaA. Coloranţi precum tartrazinaB. Antagonişti beta adrenergiciC.Agenţii de sulfitareD.RomerganulE.



(pag. 1568)

G2504131. Reactivitatea încrucişată între aspirină şi alte inflamatoare nonsteroidiene este importantă pentru recunoaşterea riscului de inducere a unor episoade de astm. Există un grad mare de reactivitate încrucişată între aspirină şi:

IndometacinA. FenoprofenB. IbuprofenC.AcetaminofenD.Salicilatul sodicE.

(pag. 1568)

G2504132. Mecanismele obstrucţiei căilor aeriene în astmul profesional sunt:Formarea de IgE specificeA. Eliberarea directă de substanţe vasoconstrictoareB. Stimularea directă sau reflexă a căilor respiratorii la persoanele cu astm latent sau boală francăC.Formarea de IgG specificeD.Inhibarea eliberării de endotelinăE.

(pag. 1568 - 1569)

G2504133. Exacerbarea acută a astmului bronşic la copii mici este realizată cel mai frecvent de următorii agenţi infecţioşi:

Virusurile gripaleA. Virusurile paragripaleB. AdenovirusurileC.Virusul sinciţial respiratorD.RhinovirusurileE.

(pag. 1569)

G2504134. Exacerbarea acută a astmului bronşic la copii mari şi la adulţi este realizată cel mai frecvent de următorii agenţi infecţioşi patogeni:

Virusul gripalA. Virusul paragripalB. AdenovirusurileC.RhinovirusurileD.Virusul sinciţial respiratorE.

(pag. 1569)

G2504135. Crizele de bronhoconstricţie la astmatici pot fi declanşate de efortul fizic în următoarele circumstanţe:

Efort fizic intens (exemplu alergarea)A. Temperatura aerului inhalat scăzutăB. Temperatura şi umiditatea aerului inhalat crescutăC.Efortul fizic uşorD.Umiditatea aerului crescutăE.

(pag. 1569)

G2504136. Medicamentele contraindicate categoric în astmul bronşic sunt:MetotrexatulA. Sărurile de aurB. OpiaceeleC.Sedativele şi tranchilizanteleD.Blocantele beta - adrenergiceE.



(pag. 1572)

G2504137. Riscul de agravare al episoadelor acute de astm bronşic este evidenţiat de următorii parametrii clinici sugestivi:

Prezenţa de raluri subcrepitante pe ambele arii pulmonareA. Prezenţa de raluri sibilante pe ambele arii pulmonareB. Prezenţa pulsului paradoxalC.Folosirea muşchilor respiratori accesoriD.Hiperinflaţia marcată a toraceluiE.

(pag. 1572)

G2504138. Principalele dezavantaje ale compuşilor cuaternari de amoniu neabsorbabili (metilnitratul de atropină şi bromura de ipratropiu) folosiţi în terapia astmului bronşic sunt:

Acţiunea lentăA. Acţiunea rapidăB. Potenţa relativ modestăC.Acţiunea inotrop negativăD.Acţiunea proaritmicăE.

(pag. 1571)

G2504139. Clearance-ul teofilinei, utilă în terapia astmului bronşic, scade odată cu utilizarea concomitentă a următoarelor medicamente:

EritromicinaA. ChinoloneleB. CimetidinaC.PropranololulD.FenobarbitalulE.

(pag. 1571)

G2504140. Clearance-ul teofilinei, utilă în terapia astmului bronşic, creşte odată cu utilizarea concomitentă a următoarelor medicamente:

FenobarbitalA. FenitoinaB. EritromicinaC.ChinoloneD.CimetidinaE.

(pag. 1571)

G2504141. Specifice pentru diagnosticul clinic pozitiv al astmului bronşic sunt:DispneeaA. Wheezing-ulB. Tusea cu expectoraţie groasă filantăC.Tusea cu expectoraţie mucopurulentăD.Durerile toraciceE.

(pag. 1570)

G2504142. Examenul microscopic al sputei la bolnavii cu astm bronşic prezintă următoarele aspecte specifice pentru diagnosticul pozitiv:

Frecvente polimorfonucleareA. Frecvente eozinofileB. Cristale Charcot - LeydenC.Frecventă floră microbiană Gram pozitivăD.Frecventă floră microbiană Gram negativăE.



(pag. 1570)

G2504143. Diagnosticul diferenţial al bronşitei cronice faţă de astmul bronşic presupune evidenţierea:Lipsei perioadelor pur asimptomaticeA. Episoadelor de dispnee şi wheezingB. Tusei cronice cu expectoraţieC.Durerii toracice la efortD.Degetelor hipocraticeE.

(pag. 1570)

G2604144. Care din următoarele elemente fiziopatologice fac parte din definiţia astmului bronsic:se manifestă prin îngustarea localizată a unei bronşiiA. este o afecţiune caracterizată prin reactivitate crescută a arborelui traheo-bronşicB. bronhospasmul cedează întodeauna spontan şi rapidC.bronhospasmul se manifestă prin accese de dispnee, tuse şi wheezingD.crizele sunt declanşate prin expunere la o multitudine de stimuliE.

(pag. 1566)

G2604145. Astmul bronsic se caracterizează prin:crize episodiceA. exacerbări acute intercalate cu perioade asimptomaticeB. dispnee exclusiv nocturnăC.durata atacurilor de dispnee este de cateva secundeD.pot exista episoade de evoluţie cu dispnee continuă timp de cateva yileE.

(pag. 1566)

G2604146. Care sunt caracteristicile etiologice ale astmului bronşic:este o boală heterogenăA. astmul alergic se asociază cu istoric personal/familial de boli alergiceB. apare mai frecvent la pacienţii mari fumătoriC.astmul idiosincrazic implică evidenţierea de nivele serice crescute de IgED.poate apărea în urma unor infecşii respiratorii,cu apariţia wheezing şi dispneeE.

(pag. 1567)

G2604147. Mecanismul inflamator din astm implică participarea esenţială a următoarelor celule:eritrociteA. eozinofileB. mastociteC.macrofageD.limfociteE.

(pag. 1567)

G2604148. Principalii mediatori inflamatori implicaţi în patogenia astmului bronşic sunt:tromboxanul A2A. bradikininaB. prostaciclina I2C.leucotrienele C,D,ED.prostaglandine E,F,GE.

(pag. 1567)

G2604149. Diagnosticul diferenţial al astmului bronşic trebuie să includă:TBC pulmonar miliarA.



Septicemie cu Gram negativiB. tumori/edem laringianC.neoplasm/stenoză bronşicăD.tumori carcinoideE.

(pag. 1570)

G2604150. Tratamentul antiinflamator în astmul bronşic constă din administrarea de:GlucocorticoiziA. cromolynul de sodiuB. nedocromilul de sodiuC.epinefrinaD.salbutamolulE.

(pag. 1571-72)

G2604151. Tratamentul bronhodilatator al musculaturii netede în astmul bronşic include:oxigenoterapiaA. izoproterenolulB. metaproterenolulC.antileukotrieneleD.albuterolulE.

(pag. 1571)

G2604152. În situaţiile de urgenţă în astmul bronşic se administrează:corticosteroizi inhalatori doze mariA. beta 2 agonşti aerosoliB. aminofilină inhalatorC.aminofilină injectabilD.glucocorticoizi injectabiliE.

(pag. 1572-73)

G2604153. Substanţele cel mai frecvent asociate cu inducerea unor episoade acute de astm sunt:Agenţi de sulftitrareA. TartrazinaB. AmiodaronaC.Salicilatul sodicD.Agoniştii beta-adrenergiciE.

(pag. 1568)

G2604154. Cei mai mulţi astmatici au:HipercapnieA. Alcaloză respiratorieB. Acidoză respiratorieC.HipocapnieD.Acidoză metabolicăE.

(pag. 1569)

G2604155. Semne care indică severitatea obstrucţiei în astmă sunt următoarele, cu excepţia:Sibilante şi ronflante bazal bilateralA. Pulsul paradoxalB. Tusea dispenizantăC.Dispariţia murmurului vezicularD.Senzaţia de constricţie toracică internăE.



(pag. 1570)

G2604156. Următoarele medicamente folosite în astmă sunt stimulante adrenergice:Bromura de ipratropiuA. SaligenineleB. RezorcinoliiC.MetilxantineleD.IzoproterenolE.

(pag. 1571)

G2604157. Efectele adverse cele mai frecvente ale teofilinei sunt:HipersalivaţiaA. AnorexiaB. CefaleeaC.TremorulD.SomnolenţaE.

(pag. 1751)

G2604158. Următoarele afirmaţii privitor la glucocorticoizi nu sunt adevărate:Streoizii sistemici se folosesc, depreferinţă, în suferinţele acuteA. Doar glucocorticoizii injectabili sunt şi bronhodilatatoriB. Doza uzuală de început în SUA este de 40-60mg metilprednisolon la fiecare 12 oreC.Dexametazona se foloseşte în continuarea terapiei cu corticosteroiziD.Glucosteroizii inhalatori produc efect benefic după 2 până la 4 săptămâniE.

(pag. 1572)

G2604159. Dintre efectele adverse ale GS inhalatori se numără:CataractaA. Stimularea creşterii la copiiB. PurpuraC.Stimularea glandelor suprarenaleD.DisfonieE.

(pag. 1572)

G2604160. Următoarele afirmaţii privind agenţii stabilizatori ai mastocitelor nu sunt adevărate:Efectul major al acestora este creşterea concentraţiei de AMPc prin inhibiţia fosfodiesterazeiA. Inhibă degranularea bazofilelorB. Sunt de elecţie folosiţi în astmul infecţiosC.Blochează doar reacţia tardivă la antigenD.Necesită o probă terapeuticăE.

(pag. 1572)

G2604161. Sunt adevărate următoarele afirmaţii referitor la prognosticul şi evoluţia clinică în astm:Rata mortalităţii este de 50000 decese pe an la 10 milioane pacienţi cu riscA. Evoluţia clinică sugerează un pronostic bun la aproximativ 60% din pacienţiB. Numărul copiilor care mai au astmă la 7 sau 10 ani variază între 26%-78%C.Astmul ca şi BPOC progreseazăD.Remisiuni spontane pot apărea la 40% din cei la care boala apare la vârsta adultăE.

(pag. 1573)

G2804162. In astmul alergic, expunerea la antigene poate produce:Un raspuns imediat, dezvoltat in cateva minuteA.



Un raspuns imediat, urmat la 6-10 ore de un al doilea val = reactia intarziataB. O reactie intarziata la 6-10 oreC.Un raspuns imediat, la aproximativ o oraD.Un raspuns intarziat la aproximativ 2 zileE.

(pag. 1568)

G2804163. Se numeste "astm idiosincrazic"astmul la persoane cuantecedente alergiceA. teste cutanate negativeB. teste cutanate pozitiveC.Ig E normaleD.Ig E crescuteE.

(pag. 1567)

G2804164. Stimulantele adrenergice folosite in terapia astmului bronsic sunt:catecolamineleA. rezorcinoliiB. saligenineleC.metilxantineleD.atropinaE.

(pag. 1571)

G2804165. Folosirea anticolinergicelor in tratamentul astmului bronsic este limitatade:efectele adverse sistemiceA. actiunea lentaB. potenta relativ modestaC.efectul bradicardizantD.contraindicatia asocierii cu simpaticomimeticeE.

(pag. 1571)

G2804166. In astmul bronsic glucocorticoizii se folosesc:pentru a produce bronhodilatatieA. pentru efectul lor antiinflamatorB. cand obstructia se agraveaza sub terapie intensiva cu bronhodillatatoareC.numai inhalatorD.numai parenteralE.

(pag. 1571)

G2804167. Cromolynul si nedocromilul de sodiu au efect:bronhodilatatorA. de inhibare a degranularii mastocitareB. curativC.profilacticD.de reducere a reactivitatii cailor aeriene distaleE.

(pag. 1572)



Tema nr. 5Pleureziile



G1105001. Analiza biochimica a revarsatului din chilotorax arata in general un nivel al trigliceridelor:<100mg/dlA. <80mg/dlB. >110mg.dlC.<50mg/dlD.Nici una din aceste valoriE.

(pag. 1626)

G1105002. Cand la punctia toracica se obtine un lichid hemoragic, determinarea hematocritului in lichidul pleural permite afirmarea existentei hemotoraxului daca valoarea sa este:

20%A. 30%B. >50% fata de cel din sangele perifericC.<50%fata de cel din sangele perifericD.Oricare din aceste valoriE.

(pag. 1626)

G1105003. Cea mai frecventa cauza de revarsat pleural la pacienti cu SIDA este:Pleurezia parapneumonicaA. TuberculozaB. Sarcomul KaposiC.LimfoameleD.CriptococcozaE.

(pag. 1626)

G1105004. Diagnosticul revarsatului pleural malign se face de cele mai multe ori prin:Evidentierea caracterului de exudat al revarsatuluiA. Citologia lichidului pleuralB. Biopsia pleuralaC.ToracoscopieD.Toracotomie exploratorieE.

(pag. 1625)

G1105005. Mecanismul predominant in revarsatul pleural cu caracter de transudat din ciroza hepatica cu ascita este:

Lichidul din interstitiul pulmonar strabate pleura visceralaA. Blocarea limfaticelor pleurei parietaleB. HipoproteinemiaC.Miscarea lichidului peritoneal prin mici orificii transdiafragmaticeD.Ruperea canalului toracicE.

(pag. 1624)



G1205006. Agentii sclerozanti utilizati pentru tratamentul intrapleural al pleureziilor sunt:doxiciclinaA. gentamicinaB. amoxiciclinaC.eritromicinaD.ser fiziologicE.

(pag. 1625)

G1205007. Cresterea revarsatului pleural din trombembolismul pulmonar sub tratament anticoagulant sugereaza urmatoarele complicatii:

emfizemul pulmonarA. hemotoraxB. insuficienta cardiaca dreaptaC.atelectazie pulmonaraD.insuficienta cardiaca stingaE.

(pag. 1625)

G1205008. In mezotelioamele pleurale examenul radiografic toracic evidentiaza:ingrosarea generalizata a pericarduluiA. hemitorace maritB. absenta revarsatului pleuralC.hemitorace micsoratD.largirea mediastinuluiE.

(pag. 1625)

G1205009. Lichidul exsudat indeplineste una dintre conditiile de mai jos:proteine lichid pleural / proteine ser > 0,5A. LDH lichid pleural / LDH ser > 6B. LDH din lichidul pleural mai mica de 2/3 din valoarea maxima din serC.raportul LDH lichid pleural / LDH ser < 5D.raportul LDH lichid pleural / LDH ser >5E.

(pag. 1624)

G1205010. Revarsatele pleurale maligne metastatice sunt:prima cauza de exsudatA. a doua cauza de exsudatB. cauza rara de exsudatC.a doua cauza de transsudatD.prima cauza de transsudatE.

(pag. 11625)

G1205011. Toracocenteza diagnostica in cazul revarsatelor pleurale din insuficienta cardiaca este necesara cand:

revarsatele pleurale sunt bilateraleA. revarsatele pleurale sunt in cantitati comparabileB. pacientul este afebrilC.pacientul acuza durere toracica pleuriticaD.pacientul prezinta emfizem pulmonarE.

(pag. 1624)

G1305012. Cea mai frecventa cauza de revarsat pleural la pacientii cu SIDA este:CriptococcozaA.



Sarcomul KaposiB. LimfoameleC.TuberculozaD.Pneumocystis cariniiE.

(pag. 1626)

G1305013. Este falsa urmatoarea afirmatie despre pleurezii:Ruptura de esofag se insoteste de amilaze crescute in lichidul pleuralA. In pleurezia lupica sunt prezenti anticorpi antinucleari in lichidul pleuralB. Sidromul Meigs presupune tumora benigna de uter cu ascita si revarsat pleuralC.Pleureziile induse de administrarea de medicamente prezinta in general eozinofile crescute in lichidD.Atitudinea pentru stabilirea diagnosticului in cazul revarsatelor pleurale secundare infectiilor virale nu este una agresiva

E.

(pag. 1625-1626)

G1305014. Nu este o cauza principala de exudat pleural:Infectiile viraleA. Pneumonia bacterianaB. MixedemulC.Embolismul pulmonarD.NeoplaziileE.

(pag. 1624)

G1305015. Referitor la chilotorax sunt adevarate, cu EXCEPTIA:Poate sa apara in urma rupturii ductului toracicA. Poate insoti tumori mediastinaleB. Biochimia lichidului pleural arata colesterol > 1000 mg/dlC.Poate fi diagnosticat prin limfangiografieD.Cea mai frecventa cauza este traumaticaE.

(pag. 1626)

G1305016. Urmatoarele afectiuni si conditii gastro-intestinale dau in general revarsate pleurale de tip exsudat, cu EXCEPTIA

Scleroterapia endoscopica a varicelor esofagieneA. Post transplant ficatB. Abcese intraabdominaleC.Ciroza hepaticaD.Hernia diafragmaticaE.

(pag. 1626)

G1405017. Cauza cea mai frecventa de pleurezie la pacientii cu SIDA este:pleurezia tuberculoasaA. pleurezia parapneumonicaB. Pneumocystis cariniiC.Sindromul KaposiD.limfoameleE.

(pag. 1626)

G1405018. Diagnosticul de certitudine in pleurezia tuberculoasa se pune pe baza:tabloului clinicA. prezentei limfocitelor in lichidul pleuralB. LDH -ului din lichidul pleural si a raportului LDH pleural/LDH sericC.



raportului proteine pleurale/proteine serice > 0,5D.biopsiei pleurale, cu identificarea granulomului pleuralE.

(pag. 1625 - 1626)

G1405019. In etiologia mezoteliomului malign, cel mai frecvent se incrimineaza:fumatulA. poluarea atmosfericaB. expunerea la siliciuC.expunerea la azbestD.factori geneticiE.

(pag. 1625)

G1405020. In pneumonia bacteriana cu anaerobi si exsudat pleural, tabloul clinic asociaza urmatoarele, cu exceptia:

debutul este subacutA. istoric de factori care predispun la bronhoaspiratieB. febra inaltaC.anemieD.scadere ponderalaE.

(pag. 1624)

G1405021. Lichidul pleural transsudat indeplineste urmatoarele conditii:proteine lichid pleural/proteine ser > 0,5A. LDH lichid pleural/ LDH ser > 0,6B. LDH lichid pleural > 2/3 din valoarea maxima din serC.apare in pneumonii, neoplasme, tbcD.nici una din acesteaE.

(pag. 1624)

G1405022. Mecanismul cel mai frecvent implicat in etiopatogenia pleureziei tuberculoase este:alterarea drenajului lichidului pleural de catre limfaticeA. scaderea presiunii oncotice in capilarul pulmonar prin hipoproteinemieB. hipersensibilizare la proteinele tuberculoase din spatiul pleuralC.deversare de continut cazeos din focarul pulmonarD.alterarea structurii peretelui capilarelor pulmonareE.

(pag. 1625)

G1405023. Urmatoarele metode pot fi utile in terapia revarsatului pleural din ciroza hepatica:tratament medicalA. tratamentul chirurgical al comunicarii dintre cele doua cavitatiB. toracostomia cu drenaj si instilarea unui agent sclerozantC.insertia unui sunt peritoneo-venosD.toate cele de mai susE.

(pag. 1624)

G1505024. Care este cel mai frecvent simptom al revarsatelor pleurale din embolia pulmonara:tuseaA. hemoptiziaB. junghiul toracicC.dispneeaD.febraE.

(pag. 1625)



G1505025. Care este procentul minim de la care raportarea hematocritului din lichidul pleural fata de hematocritul din sangele periferic pune diagnosticul de hemotorax:

10%A. 20%B. 30%C.50%D.80%E.

(pag. 1626)

G1505026. Empiemul reprezinta un revarsat pleural:de tip transudatA. bogat in limfaB. intens purulentC.predominent cu limfociteD.predominent cu eozinofileE.

(pag. 1624)

G1505027. Lichidul din spatiul pleural este drenat de:capilarele pleurei parietaleA. capilarele pleurei visceraleB. limfaticele pleurei parietaleC.venele intercostaleD.venele peritonealeE.

(pag. 1624)

G1505028. Revarsatele pleurale de tip transudat din insuficienta cardiaca se trateaza cel mai bine cu:antibioticeA. chimioterapiceB. diureticeC.anticoagulanteD.corticoterapieE.

(pag. 1624)

G1505029. Revarsatul pleural de tip exsudat din tuberculoza contine predominant urmatorul tip de celula:

polimorfonucleareA. hematiiB. limfociteC.celule mezotelialeD.celule maligneE.

(pag. 1625-26)

G1605030. Aparitia mezotelioamelor maligne este mai strans legata de expunerea la:Pudra de talcA. PolenB. Vapori toxiciC.Pulberi de siliciuD.Pulberi de azbestE.

(pag. 1625)

G1605031. Pacientii cu revarsate pleurale aparute in contextul unor pneumonii bacteriene aerogene prezinta cel mai frecvent:



Scadere ponderalaA. Anemie moderataB. Durere toracicaC.LeucopenieD.SubfebrilitatiE.

(pag. 1624)

G1605032. Principala cauza de un exsudat pleural in SUA este reprezentata de:Insuficienta ventriculara stangaA. Pneumonia bacterianaB. NeoplaziiC.Infectiile viraleD.Traumatisme toraciceE.

(pag. 1624)

G1605033. Unul din elementele de mai jos mai jos nu caracterizeaza exsudatul:Proteine lichid pleural/proteine serice ? 0,5A. LDH lichid pleural/LDH ser ? 0,6B. LDH lichid pleural/LDH ser ? 0,6C.LDH din lichidul pleural ? 2/3 din valoarea maxima din serD.Apare in contextul unor pneumonii bacterieneE.

(pag. 1624)

G1605034. Urmatoarele elemente constituie indicatii pentru practicarea toracostomiei pe tub, cu exceptia unei:

Prezenta puroiului vascos in spatiul pleuralA. Frotiuri Gram pozitive pentru microorganisme din lichidul pleuralB. Glucoza mai mica de 50 mg/dl in lichidul pleuralC.Lama de lichid care separa plamanul de peretele toracic mai mica de 10 mmD.pH-ul lichidului pleural mai mic de 7.00 si mai mic cu 0,15 unitati decat cel arterialE.

(pag. 1625)

G2305035. Diagnosticul de pleurezie lupica se sustine pe cresterea in lichidul pleural a:nivelului anticorpilor antinucleari (ANA)A. ASLOB. nivelului amilazelorC.fibrinogenuluiD.proteinei C reactiveE.

(pag. 1626)

G2305036. Diagnosticul de hemotorax se apreciaza prin determinarea hematocritului in lichidul pleural hemoragic care trebuie sa fie:

> 50% fata de cel din sangele perifericA. > 30% fata de cel din sangele perifericB. < 50% fata de cel din sangele perifericC.egal cu cel din sangele perifericD.< 30% fata de cel din sangele perifericE.

(pag. 1626)

G2505037. Revărsatele pleurale maligne secundare afecţiunilor metastatice sunt, în ordinea frecvenţei:cea mai frecventă cauză de exudatA. cea mai rară cauză de exudatB.



a doua cauză de exudatC.a treia cauză de exudatD.la fel de frecventă ca şi pleurezia tuberculoasăE.

(pag. 1625)

G2505038. Pleurodezia apare:în urma toracocentezei diagnosticeA. prin invadarea pleurei de către un cancer pulmonarB. în urma toracotomieiC.prin instilarea talcului sau a unui agent similar în cavitatea pleuralăD.în urma mediastinoscopieiE.

(pag. 1625)

G2505039. Simptomul cel mai frecvent întâlnit în revărsatele pleurale secundare trombembolismului pulmonar este:

tusea iritativăA. durerea toracicăB. febraC.dispneeaD.hemoptiziaE.

(pag. 1625)

G2505040. Revărsatele pleurale din tuberculoză se datorează în principal:prezenţei bacilului Koch în limfaticele pleuraleA. prezenţei bacilului Koch în parenchimul pulmonarB. obstrucţiei venoase la nivelul venei azygosC.reacţiei de sensibilizare la proteinele tuberculoase din spaţiul pleuralD.prezenţei bacilului Koch în sângeE.

(pag. 1625)

G2505041. Tratamentul adecvat al pleuritei tuberculoase se face cu:300 mg/zi izoniazidă plus 600 mg/zi rifampicină timp de 6 luniA. 300 mg/zi izoniazidă plus 600 mg/zi rifampicină timp de 12 luniB. 300 mg/zi izoniazidă plus 600 mg/zi rifampicină plus 1400 mg/zi etambutol timp de 6 luniC.300 mg/zi izoniazidă plus 600 mg/zi rifampicină plus 1400 mg/zi etambutol timp de 12 luniD.300 mg/zi izoniazidă plus 600 mg/zi rifampicină plus 1400 mg/zi etambutol plus 2500 mg/zi pirazinamidă timp de 6 luni

E.

(pag. 1626)

G2505042. Cea mai frecventă cauză de revărsat pleural la pacienţii cu SIDA este:pleurezia parapneumonicăA. tuberculozaB. criptococozaC.sarcomul KaposiD.limfomulE.

(pag. 1626)

G2505043. În mod normal, lichidul intră în spaţiul pleural din:spaţiile interstiţialeA. capilarele pleurei parietaleB. limfaticele pleurei parietaleC.capilarele pleurei visceraleD.



cavitatea peritonealăE.

(pag. 1624)

G2505044. Principalele cauze de exudate pleurale sunt următoarele, cu EXCEPŢIA:pneumoniei bacterieneA. infecţiilor viraleB. neoplaziilorC.cirozei hepaticeD.colagenozelorE.

(pag. 1624)

G2505045. Cea mai frecventă cauză a revărsatelor pleurale este:pneumonia bacterianăA. infecţiile viraleB. neoplaziileC.insuficienţa ventriculară stângăD.ciroza hepaticăE.

(pag. 1634)

G2505046. Cea mai frecventă cauză de exudat pleural este:pleurezia parapneumonicăA. pleurezia tuberculoasăB. trombembolismul pulmonarC.mezoteliomul pleuralD.neoplasmul pulmonarE.

(pag. 1624)

G2505047. Prezenţa lichidului pleural liber, concomitent cu o pneumonie bacteriană, poate fi pusă în evidenţă printr-o radiografie pulmonară de incidenţă:

antero-posterioarăA. lateralăB. decubit dorsalC.decubit lateral de partea pneumonieiD.decubit lateral de partea opusă pneumonieiE.

(pag. 1625)

G2605048. Principala cauza de transsudat pleural in SUA este reprezentata de:Pneumonia bacterianăA. NeoplaziiB. Infectiile viraleC.Traumatisme toraciceD.Insuficienţa ventriculara stangaE.

(pag. 1624)

G2605049. Unul din elementele de mai jos mai jos nu este caracteristic exsudatului:Proteine lichid pleural/proteine serice > 0,5A. LDH lichid pleural/LDH ser > 0,6B. LDH lichid pleural/LDH ser < 0,6C.LDH din lichidul pleural > 2/3 din valoarea maxima din serD.Apare in contextul unor pneumonii bacterieneE.

(pag. 1624)



G2605050. Pacientii cu revarsate pleurale aparute in contextul unor pneumonii bacteriene aerogene prezinta cel mai frecvent:

Scadere ponderalaA. Anemie moderataB. LeucopenieC.Durere toracicaD.SubfebrilitatiE.

(pag. 1624)

G2605051. Urmatoarele elemente constituie indicatii pentru practicarea toracostomiei pe tub, cu exceptia:

Frotiuri Gram pozitive pentru microorganisme din lichidul pleuralA. Glucoza mai mica de 50 mg/dl in lichidul pleuralB. Lama de lichid care separa plamanul de peretele toracic mai mica de 10 mmC.pH-ul lichidului pleural mai mic de 7.00 si mai mic cu 0,15 unitati decat cel arterialD.Prezenta puroiului vascos in spatiul pleuralE.

(pag. 1625)

G2605052. Una din urmatoarele neoplazii determina foarte frecvent revarsate pleurale:Neoplasmul de colonA. Neoplasmul de col uterinB. Neoplasmul pulmonarC.Neoplasmul gastricD.Neoplasmul pancreaticE.

(pag. 1625)

G2605053. Aparitia mezotelioamelor maligne este mai strans legata de expunerea la:Pulberi de azbestA. PolenB. Vapori toxiciC.Pulberi de siliciuD.Pudra de talcE.

(pag. 1625)

G2605054. Care din elementele de mai jos caracterizeaza transsudatul:proteinele din lichidul pleural/proteinele serice< 0,5A. LDH lichid pleural/LDH ser> 0,6B. LDH lichid pleural/LDH ser> 0,5C.LDH lichid pleural> 2/3 din valoarea maxima din serD.apare frecvent in contextul pneumoniilor bacterieneE.

(pag. 1624)

G2605055. Toracocenteza diagnostica in cadrul unei insuficiente cardiace este necesara cand:revarsatele nu sunt bilateraleA. pacientul este febrilB. pacientul acuza durere toracica pleuriticaC.pentru a verifica daca pacientul are intr-adevar transsudatD.toate cele de mai susE.

(pag. 1624)

G2605056. Revarsatul parapneumonic are caracteristica:se asociaza cel mai frecvent cu insuficienta cardiacaA.



nu se asociaza cu pneumonia bacterianaB. constituie cea mai frecventa cauza de revarsate pleurale in SUAC.nu apare niciodata in contextul unui abces pulmonarD.toracostomia cu drenaj este obligatorieE.

(pag. 1624)

G2605057. Revarsatul pleural aparut in pmneumoniile bacteriene aerogene se prezinta cu:febraA. durere toracicaB. tuse productivaC.leucocitozaD.toate cele de mai susE.

(pag. 1624)

G2605058. Revarsatul pleural din pneumoniile cu germeni anaerobi nu prezinta:anemie moderataA. scadere ponderalaB. leucocitoza frustaC.durere toracicaD.istoric de factori care predispun la aspiratieE.

(pag. 1625)

G2605059. Care din urmatoarele elemente constituie indicatie pentru practicarea toracostomiei pe tub?:prezenta puroiului vascos in spatiul pleuralA. glucoza mai mica de 50 mg/dl in lichidul pleuralB. frotiuri Gram pozitive pentru microorganisme din lichidul pleuralC.pH-ul lichidul pleural mai mic de 7,00 si mai mic cu 0,15 unitati decat cel arterialD.toate cele de mai susE.

(pag. 1625)

G2605060. Revarsatele secundare afectiunilor maligne se caracterizeza prin:reprezinta prima cauza de exsudatA. cel mai des sunt cauzate de cancerul pulmonar, mamar si limfoameB. nu produc niciodata dispneeC.citologia lichidului pleural nu ajuta la elucidarea dignosticuluiD.cel mai frecvent sunt reprezentate de transsudatE.

(pag. 1625)

G2605061. Mezotelioamele se caracterizeaza prin:sunt legate de expunerea la pulberi de azbestA. radiografia toracica prezinta revarsat pleural, ingrosarea pleurei, hemitorace micsoratB. pacientii prezinta durere toracica, dispneeC.necesita toracoscopie, biopsie pleuralaD.toate cele de mai susE.

(pag. 1625)

G2605062. Pleurezia tuberculoasa nu se caracterizeaza prin:lichidul este de tip exsudatA. limfocitele mici predomina in lichidul pleuralB. este foarte frecventa in SUAC.se datoreaza reactiei de sensibilizare la proteinele tuberculoase din lichidul pleuralD.pacientii prezinta febra, scadere ponderala, durere toracica pleuriticaE.



(pag. 1625)

G2605063. In cazul trombembolismului pulmonar nu sunt adevarate urmatoarele afirmatii:lichidul pleural poate fi transsudat sau exsudatA. dispneea apare foarte rarB. dispneea este cel mai frecvent simptomC.tratamentul anticoagulant este esentialD.scintigrafia si/sau arteriografia pulmonara sugereaza diagnosticulE.

(pag. 1626)

G2805064. Cauza cea mai frecventa de revarsate pleurale este:insuficienta ventriculara stangaA. ciroza hepaticaB. tuberculozaC.pneumoniaD.tumora pulmonaraE.

(pag. 1624)

G2805065. Revarsatele pleurale din tuberculoza se datoreaza in principal:invaziei pleurale cu bacili KochA. reactiei de sensibilizare la proteinele tuberculoaseB. suprainfectiei cu germeni banaliC.ocluziei limfaticelor pleuraleD.compresiei prin adenopatiiE.

(pag. 1625)

G2805066. Tratamentul de electie in chilotorax este:toracocentezaA. toracostomia cu drenaj permanentB. toracoplastiaC.abraziunea pleuralaD.suntul pleuroperitonealE.

(pag. 1626)

G2805067. Pacientul are hemotorax daca:hematocritul lichidului pleural este mai mare de 50% fata de cel din sangele perifericA. lichidul obtinut la punctia toracica este hemoragicB. lichidul pleural contine hematiiC.lichidul pleural contine microcheaguri de sangeD.are revarsat pleural si embolie pulmonaraE.

(pag. 1626)




G1105068. Caracterul de exudat al unui revarsat pleural e definit de urmatorii parametri, cu EXCEPTIA:LDH lichid pleural <200U/dlA. Proteine lichid pleural/proteine ser >0,5B. LDH lichid pleural/LDH ser >0,6C.LDH din lichidul pleural >2/3 din valoarea maxima din serD.Glucoza pleurala <50mg/dlE.

(pag. 1624)

G1105069. Care din urmatoarele afirmatii privind chilotoraxul sunt adevarate:Apare prin intreruperea ductului toracic si acumularea limfei in spatiul pleuralA. Cauzele cele mai frecvente sunt traumatismele si tumorile mediastinuluiB. Toracocenteza evidentiaza o mare cantitate de lichid cu aspect adesea laptosC.Epansamentul are tendinta la rezolutie spontanaD.Tratamentul de electie este toracotomia cu drenaj prelungitE.

(pag. 1626)

G1105070. Care din urmatoarele afirmatii privind formarea si acumularea lichidului pleural, sunt adevarate:

Lichidul intra in spatiul pleural din capilarele pleurei parietaleA. Lichidul poate intra in spatiul pleural si din interstitiul pulmonar prin intermediul pleurei visceraleB. Lichidul poate intra din cavitatea peritoneala prin orificii diafragmaticeC.Lichidul este drenat de limfaticele situate in pleura visceralaD.Limfaticele pot sa absoarba o cantitate de lichid de 20 ori mai mare decat cea care se formeaza in mod obisnuit

E.

(pag. 1624)

G1105071. Cauza cea mai frecventa a revarsatelor pleurale cu caracter de transudat este insuficienta ventriculara stanga. In care din urmatoarele situatii este necesara toracocenteza diagnostica:

Revarsatele nu sunt bilateraleA. Revarsatele nu sunt in cantitati comparabileB. Revarsatul diminua sub tratament diureticC.Pacientul este febrilD.Pacientul acuza durere toracica pleuriticaE.

(pag. 1624)

G1105072. In revarsatele parapneumonice, oricare din urmatoarele constituie o indicatie pentru practicarea toracotomiei pe tub, cu EXCEPTIA:

Prezenta puroiului vascos in spatiul pleuralA. Izolarea agentului etiologic al pneumoniei in sputaB. Glucoza <50mg/dl in lichidul pleuralC.Durerea severa cu caracter pleureticD.Ph-ul lichidului pleural <7,00 si mai mic cu 0,15 unitati decat cel arterialE.

(pag. 1625)

G1105073. Pleurezia tuberculoasa prezinta urmatoarele caractere, cu EXCEPTIA:ExudatA. Predominenta limfocitelorB. LDH<200 U/dlC.Prezenta granulomului pleural la biopsia pe acD.Adenozindezaminaza nedetectabilaE.



(pag. 1626)

G1105074. Revarsatele pleurale maligne secundare sunt in proportie de 75% determinate de 3 tipuri de tumori. Aceste sunt:

LimfoameleA. Cancerul pulmonarB. MelanomulC.Cancerul mamarD.SeminomulE.

(pag. 1625)

G1105075. Revarsatul pleural are caracter de exudat in urmatoarele afectiuni, cu EXCEPTIANeoplaziiA. MixedemB. TuberculozaC.Sindrom nefroticD.Pneumonii bacterieneE.

(pag. 1626)

G1105076. Revarsatul pleural are caracter de transudat in urmatoarele afectiuni, cu EXCEPTIA:CirozaA. Insuficienta cardiaca congestivaB. MezoteliomC.TuberculozaD.Sindrom nefroticE.

(pag. 1626)

G1105077. Sindromul Meigs asociaza urmatoarele elemente, cu EXCEPTIA:FebraA. Tumora ovariana benignaB. Tumora ovariana malignaC.AscitaD.Revarsat pleural cu caracter de exudatE.

(pag. 1626)

G1205078. Indicatiile pentru toracostomia pe tub sunt:Prezenta puroiului vascos in spatiul pleuralA. Frotiuri Gram negative pentru microorganismele din lichidul pleuralB. Glucoza in lichidul pleural < 50 mg / dlC.ph- ul lichidului pleural < 7 si mai mic cu 0,15 unitati decat cel arterialD.Glucoza in lichidul pleural > 50 mg / dlE.

(pag. 1624)

G1205079. Cand calitatea vietii pacientilor cu revarsate pleurale de natura maligna este alterata prin dispnee, ea poate fi ameliorata prin:

Toracostomia prin tub de dren cu instilarea de agent sclerozantA. Toracoscopia cu abraziunea pleurei sau cu insuflare de talcB. Montarea unui shunt pleuro-peritonealC.Montarea unui shunt peritoneo-venosD.ChimioterapieE.

(pag. 1625)

G1205080. Cele trei tumori care determina 75 % din revarsatele pleurale maligne sunt:



LimfoameleA. Cancerul pulmonarB. Cancerul ovarianC.Cancerul mamarD.MelanomulE.

(pag. 1625)

G1205081. Pleurezia parapneumonica din infectiile cu anaerobi evolueaza cu:Tablou clinic de boala subacutaA. LeucopenieB. Anemie moderataC.Istoric de factori care predispun la aspiratieD.Crestere ponderalaE.

(pag. 1624)

G1205082. Tratamentul pleureziilor inchistate, incomplet drenate prin tub, mai cuprinde:Administrarea intrapleurala de streptokinaza (250.000 unitati)A. Administrarea intrapleurala de urokinaza (100.000 unitati)B. Toracotomia cu decorticareC.OxigenoterapieD.Toracoscopia cu desfacerea aderentelorE.

(pag. 1625)

G1205083. Principalele cauze de exsudat sunt:infectiile viraleA. ciroza hepaticaB. pneumoniile bacterieneC.neoplaziileD.insuficienta ventriculara stangaE.

(pag. 1624)

G1205084. Principalele cauze de transsudat sunt:insuficienta ventriculara stangaA. ciroza hepaticaB. embolismul pulmonarC.neoplaziileD.pneumotoraxulE.

(pag. 1624)

G1205085. Revarsatul pleural provine din:pleura parietalaA. spatiile interstitiale pulmonareB. cavitatea peritonealaC.peretele toracicD.pericardE.

(pag. 1623)

G1205086. Tratamentul hidrotoraxului de origine hepatica necontrolat medicamentos presupune:tratamentul medicalA. toracostomia cu drenaj, cu injectarea unui agent sclerozantB. insertia unui shunt peritoneo-venosC.insertia unui shunt peritoneo-vezicalD.



paracentezaE.

(pag. 1624)

G1305087. Constituie indicatii de toracostomie pe tub:pH pleural mai mic de 7.00A. Lichid purulent in spatiul pleuralB. pH arterial mai mic cu 0.15 decat cel pleuralC.glicopleurie > 60 mg/dlD.LDH pleural < 100 UI/lE.

(pag. 1625)

G1305088. Exclud calitatea de transudat a unui revarsat pleural urmatoarele analize de laborator:LDH lichid pleural / LDH seric <0,6A. LDH pleural mai mic de 2/3 din valoarea maxima din serB. LDH lichid pleural / LDH seric>0,6C.LDH pleural mai mare de 2/3 din valoarea maxima din serD.Proteine lichid pleural / proteine ser <0.5E.

(pag. 1624)

G1305089. Principalele cauze de exsudat includ:Embolismul pulmonarA. Ciroza hepaticaB. Insuficienta ventriculara stangaC.Pneumonia bacterianaD.Sindromul nefroticE.

(pag. 1624)

G1305090. Principalele cauze de exudat includ:MixedemA. CirozaB. Infectii viraleC.Sindrom nefroticD.NeoplaziiE.

(pag. 1624)

G1305091. Principalele cauze de transudat includ:Embolismul pulmonarA. Neoplasm bronhopulmonarB. Pneumonia bacterianaC.Insuficienta ventriculara stangaD.Pancreatita acutaE.

(pag. 1624)

G1305092. Se intalnesc, in general, valori ale glicopleuriei < 60 mg/dl in urmatoarele afectiuni:CirozaA. Infectii bacterieneB. Poliartrita reumatoidaC.MezoteliomD.Sindrom nefroticE.

(pag. 1624)

G1305093. Se intalnesc, in general, valori crescute ale amilazelor in lichidul pleural in urmatoarele



afectiuni, cu EXCEPTIA:Poliartrita reumatoidaA. NeoplaziiB. Ruptura de esofagC.Pancreatita acutaD.Sindrom Churg-StraussE.

(pag. 1624)

G1305094. Urmatoarele afirmatii despre pleurezii la pacientii cu SIDA sunt adevarate:Revarsatele pleurale apar frecvent la aceasta categorie de pacientiA. Cea mai frecventa cauza de pleurezie este sarcomul KaposiB. Cea mai frecventa cauza este parapneumonicaC.Pleurezia apare des la pacientii cu Pneumocystis cariniiD.Pleurezia apare rar la pacientii cu Pneumocystis cariniiE.

(pag. 1626)

G1305095. Urmatoarele afirmatii despre pleurezii sunt adevarate:Lichidul provine din capilarele pleurei visceraleA. Lichidul poate proveni din spatiul interstitial pulmonarB. Lichidul poate proveni din cavitatea peritonealaC.Lichidul se poate drena prin limfaticele pleurei visceraleD.Lichidul se poate drena prin limfaticele pleurei parietaleE.

(pag. 1624)

G1405096. Cele mai frecvente tumori care dau revarsat pleural sint:cancerul pulmonarA. cancerul de colonB. cancerul mamarC.limfoameleD.hamartomulE.

(pag. 1625)

G1405097. Chilotoraxul are urmatoarele caracteristici:cantitate mica de lichidA. lichid laptos, cu trigliceride crescuteB. cauza cea mai frecventa este traumatismulC.tratamentul de electie este suntul pleuro-peritonealD.toracostomia cu drenaj prelungit are rezultate bune pe termen lungE.

(pag. 1626)

G1405098. In pleurezia maligna, pentru a impiedica refacerea lichidului pleural, se pot aplica urmatoarele procedee:

toracoscopia cu abraziunea pleurei sau insuflare de talcA. tratament cu diureticeB. toracostomia pe tub, cu instilare de agent sclerozantC.efectuarea unui sunt pleuro - peritonealD.efectuarea unui sunt pleuro - pericardicE.

(pag. 1625)

G1405099. In revarsatul pleural din insuficienta cardiaca, toracenteza diagnostica este recomandata in urmatoarele situatii:

pacient febrilA.



durere pleuriticaB. revarsatul pleural este unilateral sau asimetricC.revarsatul pleural este bilateralD.cand nu se remite sub tratament diureticE.

(pag. 1624)

G1405100. Indicatiile toracostomiei pe tub de dren in revarsatele pleurale parapneumonice sint:puroi viscos in spatiul pleuralA. identificarea germenilor Gram pozitivi in lichidul pleuralB. pH -ul lichidului pleural mai mic de 7,00C.glucoza mai mica de 50 mg/dl in lichidul pleuralD.nici una din cele de mai susE.

(pag. 1625)

G1405101. Pentru diagnosticul revarsatelor pleurale din neoplazii sint utile:frotiuri Gram din lichidul pleuralA. citologie din lichidul pleuralB. biopsie pleuralaC.pleurodezaD.toracoscopiaE.

(pag. 1625)

G1405102. Pentru hemotorax sint valabile urmatoarele afirmatii:este secundar unor traumatisme, rupturi de vase sanguine, tumoriA. apare cel mai frecvent in embolia pulmonaraB. hematocritul din lichidul pleural este mai mare de 50% fata de cel din singele perifericC.tratamentul de electie consta in administrarea de anticoagulanteD.toracotomia se indica daca debitul singerarii depaseste 200 ml/oraE.

(pag. 1626)

G1405103. Revarsatul pleural de origine hepatica:este mai frecvent localizat pe dreaptaA. apare la majoritatea bolnavilor cu ciroza hepatica si ascitaB. este exsudatC.este in cantitate micaD.se produce prin transfer direct al lichidului peritoneal in cavitatea pleuralaE.

(pag. 1624)

G1405104. Revarsatul pleural parapneumonic se asociaza cu:bronhopneumopatia cronica obstructivaA. bronsiectaziaB. pneumoconiozaC.pneumonia bacterianaD.abcesul pulmonarE.

(pag. 1624)

G1405105. Revarsatul pleural secundar tromboembolismului pulmonar se caracterizeaza prin:este intotdeauna transsudatA. poate fi exsudat sau transsudatB. pentru diagnostic necesita scintigrafie pulmonara si/sau arteriografie pulmonaraC.nu este influentat de tratamentul anticoagulantD.este in cantitate mare si se reface dupa toracentezaE.



(pag. 1625)

G1405106. Revarsatul pleural tuberculos are urmatoarele caracteristici:este exsudatA. predomina polimorfonucleareleB. pacientul poate prezenta dispnee, scadere ponderalaC.nu se insoteste de durere toracicaD.de obicei este afebrilE.

(pag. 1625)

G1405107. Tabloul clinic in pneumonia bacteriana cu germeni aerobi si revarsat pleural cuprinde:durere toracicaA. febraB. tuse seacaC.leucocitozaD.leucopenieE.

(pag. 1624)

G1405108. Un nivel ridicat de amilaze in lichidul pleural sugereaza ca etiologie:afectarea pancreasuluiA. ciroza hepaticaB. hernia diafragmaticaC.Sindromul MeigsD.perforatia esofaguluiE.

(pag. 1626)

G1505109. Care din conditiile urmatoare pot pune diagnosticul de exsudat in cazul unui revarsat pleural:

proteine lichid pleural/proteine ser > 0,5A. proteine lichid pleural/proteine ser < 0,5B. LDH lichid pleural/LDH ser > 0,6C.LDH lichid pleural/LDH ser < 0,6D.LDH din lichidul pleural mai mare de 2/3 din valoarea maxima din serE.

(pag. 1624)

G1505110. Care din urmatoarele afectiuni pot reprezenta cauze de chilotorax:traumatismele toraciceA. tuberculozaB. tumorile mediastinuluiC.mezoteliomulD.pneumonia bacterianaE.

(pag. 1626)

G1505111. Care din urmatoarele afectiuni sunt cauze de revarsat pleural de tip transudat:insuficienta cardiaca congestivaA. cirozaB. sindromul nefroticC.tuberculozaD.lupusul eritematos sistemicE.

(pag. 1626)

G1505112. Care dintre urmatoarele situatii constituie indicatii pentru practicarea toracostomiei si drenajului pleural pe tub:



prezenta puroiului vascos in spatiul pleuralA. frotiuri Gram pozitive pentru microorganismele din lichidul pleuralB. glucoza mai mica de 50mg/dl in lichidul pleuralC.pH-ul lichidului pleural mai mic de 7,00 si mai mic cu 0,15 unitaţi decat cel arterialD.limfocite in lichidul pleural in procent de peste 80%E.

(pag. 1625)

G1505113. La pacientii cu chilotorax nu se practica de regula toracotomie cu drenaj prelungit deoarece ar putea duce la:

malnutritieA. anemie feriprivaB. deficienta imunaC.hipertrigliceridemieD.atelectazieE.

(pag. 1626)

G1505114. Revarsatul pleural exsudativ parapneumonic este asociat cu urmatoarele afectiuni:bronsita cronicaA. bronsiectaziaB. astmul bronsicC.pneumonia bacterianaD.abcesul pulmonarE.

(pag. 1624)

G1505115. Tratamentul revarsatelor pleurale de natura maligna la care toracocenteza terapeutica amelioreaza dispneea se poate face prin mai multe metode:

toracostomia pe tub de dren cu instilarea unui agent sclerozant, precum talc 5g sau doxiciclina 500mgA. radioterapie localaB. injectarea pe tub de dren a unui agent fibrinolitic de tipul streptokinaza 250.000 unitatiC.toracoscopia cu abraziunea pleureiD.montarea unui sunt pleuroperitonealE.

(pag. 1625)

G1505116. Un abces intraabdominal poate fi luat in consideratie drept cauza a unui revarsat pleural de tip exsudat daca prezinta unele din urmatoarele trasaturi:

pacientul este febrilA. tuseste si expectoreaza mucopurulentB. lichidul pleural contine predominant polimorfonucleareC.pacientul nu are o patologie pulmonara a parenchimuluiD.lichidul pleural prezinta trigliceride peste 110mg/dlE.

(pag. 1626)

G1505117. Unele din urmatoarele situatii pot fi cauze de revarsat pleural tip exsudat:mezoteliomulA. mixedemulB. abcesele intraabdominaleC.sindromul MeigsD.scleroterapia endoscopica a varicelor esofagieneE.

(pag. 1626)

G1605118. Cateva din elementele de mai jos sunt specifice pentru hemotorax:Hematocritul din lichidul pleural > 50% fata de cel din sangele perifericA. Hematocritul din lichidul pleural < 50% fata de cel din sangele perifericB.



Cauzele cele mai frecvente sunt traumatismele toracice si neoplaziileC.Tratamentul specific este antibioterapia ascociataD.Tratamentul specific este toracostomia, cu amplasarea unui tub toracicE.

(pag. 1626)

G1605119. Cauzele cele mai frecvente ale pneumotoraxului traumatic sunt:FumatulA. ToracocentezleB. BPOCC.Biopsiile transtoraciceD.Montarea cateterelor centrale intravenoaseE.

(pag. 1627)

G1605120. Diagnosticul pneumotoraxului in tensiune se pune pe baza:Hemitoracele maritA. Evacuarea unui lichid pleural laptos prin toracocentezaB. Evacuarea unei cantitati mari de aer dupa punctie toracicaC.impingerea mediastinului catre partea opusaD.Absenta murmurului vezicular pe partea afectataE.

(pag. 1627)

G1605121. In cazul chilotoraxului, care din afirmatiile de mai jos sunt adevarate:Cea mai frecventa cauza este tuberculozaA. insoteste cateodata tumorile mediastinaleB. Toracocenteza arata un lichid serocitrinC.Toracocenteza deceleaza un lichid laptosD.Daca etiologia este un traumatism, indicatia de electie este limfangiografiaE.

(pag. 1626)

G1605122. in cazul mezoteliomului forme avansate, tratamentul se rezuma la:Chirurgia radicalaA. RadioterapiaB. Opiacee pentru durerea toracicaC.ChimioterapiaD.Oxigen pentru dispneeE.

(pag. 1925)

G1605123. in cazul revarsatelor pleurale secundare trombembolismului pulmonar, sunt adevarate urmatoarele afirmatii:

Lichidul pleural poate fi exsudat sau transsudatA. Dispneea este cel mai frecvent simptomB. Dispneea apare foarte rarC.Diagnosticul este sugerat de scintigrafia pulmonara si/sau arteriografia pulmonaraD.Tratamentul anticoagulant este total contraindicatE.

(pag. 1625)

G1605124. In cazul unui pacient la care nu s-a decelat o patologie pulmonara a parenchimului iar in lichidul pleural s-a pus in evidenta un nivel crescut de amilaze, ne orientam in primul rand catre:

Pleurezie lupicaA. Pleurezie in cadrul unei pancreatiteB. Pleurezie in cadrul unui abces intraabdominalC.Pleurezie in cadrul unei rupturi de esofagD.



Pleurezie in cadrul azbestozeiE.

(pag. 1626)

G1605125. Pneumotoraxul spontan primar se caracterizeaza prin:Se caracterizeaza printr-un debut bruscA. Recurentele apar foarte rarB. Tratamentul initial este aspiratia simplaC.Tratamentul de electie este implantarea unui sunt pleuroperitonealD.Pentru prevenirea recurentelor se practica toracotomia cu abraziune pleuralaE.

(pag. 1926)

G1605126. Urmatoarele elemente sunt caracteristice pentru pleurita tuberculoasa:Scaderea ponderalaA. Lichidul pleural este de tip transsudatB. Lichidul pleural este de tip exsudatC.In lichidul pleural predomina limfocitele miciD.in lichidul pleural se deceleaza un nivel crescut de triglicerideE.

(pag. 1625)

G2305127. In care din urmatoarele situatii pot apare revarsate pleurale:scleroterapie endoscopica a varicelorA. transplant de plaman sau hepaticB. injectii subcutanateC.by pass-urile arterelor coronareD.catetere venoase centraleE.

(pag. 1626)

G2305128. Amilazele crescute in lichidul pleural pot sugera:afectarea pancreasuluiA. pneumonie bacterianaB. ruptura esofaguluiC.pneumotoraxD.neoplaziiE.

(pag. 1626)

G2305129. Principalele cauze de transsudat sunt:insuficienta ventriculara stangaA. embolismul pulmonarB. ciroza hepaticaC.tuberculoza pulmonaraD.mezoteliomulE.

(pag. 1624)

G2305130. Principalele cauze de exsudat sunt:pneumonia bacterianaA. neoplaziileB. infectiile viraleC.embolismul pulmonarD.insuficienta cardiaca globalaE.

(pag. 1624)

G2305131. Pentru a considera lichidul pleural exsudat acesta trebuie sa indeplineasca cel putin una



din conditiile de mai jos:raportul proteine lichid pleural/proteine ser > 0,5A. LDH lichid pleural/LDH ser > 0,6B. LDH din lichidul pleural > de 2/3 din valoarea maxima din serC.LDH lichid pleural/LDH ser < 0,6D.raport proteine lichid pleural/proteine ser < 0,5E.

(pag. 1624)

G2305132. Referitor la hidrotoraxul de origine hepatica urmatoarele afirmatii sunt adevarate:apare la 5% din pacienti cu ciroza hepatica si ascitaA. mecanismul consta in miscare directa a lichidului peritoneal catre spatiul pleural prin orificii mici din diafragm

B.

este mai frecvent localizat pe partea dreaptaC.produce dispnee severa cand este in cantitate mareD.apare la toti bolnavii cu ciroza hepaticaE.

(pag. 1624)

G2305133. Urmatoarele afirmatii privind revarsatul pleural din insuficienta cardiaca sunt adevarate:cauza cea mai frecventa este insuficienta ventriculara stangaA. revarsatul apare deoarece cantitatea mare de lichid din spatiul interstitial pulmonar strabate in parte pleura viscerala

B.

capacitatea limfaticelor pleurei parietale de a drena lichidul este depasitaC.tratamentul cel mai bun este cu diureticeD.tratamentul cel mai bun este cu tuberculostaticeE.

(pag. 1624)

G2305134. Revarsatul parapneumonic se asociaza cel mai frecvent cu:pneumonia bacterianaA. abcesul pulmonarB. bronsiectaziaC.bronsita cronicaD.emfizem pulmonarE.

(pag. 1624)

G2305135. Bolnavii cu revarsat pleural asociat unei pneumonii bacteriene aerogene prezinta clinic:durere toracicaA. tuse productivaB. leucocitozaC.tablou de boala febrila acutaD.scadere ponderalaE.

(pag. 1624)

G2305136. Bolnavii cu revarsat pleural asociat unei infectii anaerobe prezinta clinic:tablou de boala subacutaA. scadere ponderalaB. leucocitoza frustaC.anemie moderataD.febraE.

(pag. 1624)

G2305137. Intr-un revarsat pleural urmatoarele caracteristici constituie indicatii pentru practicarea toracostomiei pe tub:

prezenta puroiului vascos in spatiul pleuralA.



frotiuri Gram pozitive pentru microorganismele din lichidul pleuralB. glucoza mai mica de 50 mg/dl in lichidul pleuralC.pH-ul lichidului pleural mai mic de 7 si mai mic cu 0,15 unitati decat cel arterialD.glucoza mai mare de 50 mg/dl in lichidul pleuralE.

(pag. 1625)

G2305138. Daca lichidul pleural este inchistat se poate practica:injectare de 250.000 u streptokinaza in cavitatea pleuralaA. injectare de 100.000 u urokinaza pentru dizolvarea membranelor de fibrinaB. toracoscopie cu desfacerea aderentelorC.toracotomie cu decorticareD.injectare de streptomicinaE.

(pag. 1625)

G2305139. Revarsatele pleurale maligne sunt determinate in 75% din cazuri de:cancerul pulmonarA. cancerul mamarB. limfoameC.infarctul pulmonarD.cancerul hepaticE.

(pag. 1625)

G2305140. Cand dispneea determinata de revarsatul pleural malign altereaza calitatea vietii bolnavului se pot practica urmatoarele:

toracostomie pe tub de dren cu instilare de agent sclerozant precum talc 5 g sau doxiciclina 500 mgA. toracoscopie cu abraziunea pleurei sau cu insuflare de talcB. montarea unui şunt pleuroperitonealC.toracocentezaD.nu se intervineE.

(pag. 1625)

G2305141. Diagnosticul radiologic al mezotelioamelor maligne se bazeaza pe:prezenta revarsatului pleuralA. ingrosarea generalizata a pleureiB. hemitorace micsoratC.absenta revarsatului pleuralD.bombarea hemitoracelui afectatE.

(pag. 1625)

G2305142. Diagnosticul chilotoraxului se face pe urmatoarele elemente:dispneeA. lichid in cantitate mare pe radiografia toracicaB. la toracenteza lichid laptos, cu trigliceride > 110 mg/dlC.traumatism in antecedenteD.lichid serocitrin la toracentezaE.

(pag. 1626)

G2305143. Cauzele care pot produce hemotorax sunt:traumatismul toracicA. tumorile pulmonareB. ruptura vaselor sanguineC.punctie pleuralaD.



fibrilatie auricularaE.

(pag. 1626)

G2305144. Pleurita tuberculoasa se recunoaste dupa:febra, scadere ponderalaA. lichid de tip transsudat, in care predomina polimorfonucleareB. dispnee si/sau durere toracica pleuriticaC.lichid de tip exsudat, in care predomina limfocite miciD.prezenta granulomului pleural la biopsia pe acE.

(pag. 1626)

G2505145. Cele trei tumori care determină aproximativ 75% din revărsatele pleurale maligne maetastatice sunt:

cancerul pulmonarA. cancerul hepaticB. cancerul mamarC.limfoameleD.cancerul de colonE.

(pag. 1625)

G2505146. Caracteristicile clinico-biologice ale revărsatelor pleurale metastatice sunt:durerea pleurală este pe primul plan al tabloului clinicA. dispneea este direct proporţională cu nivelul de lichid existent în pleurăB. dispneea este disproporţională faţă de cantitatea de lichidC.revărsatul este un exudatD.titrul glucozei din lichid este scăzut proporţional cu mărimea tumorii de la nivelul spaţiului pleuralE.

(pag. 1625)

G2505147. Următoarele afirmaţii cu privire la caracteristicile revărsatelor pleurale secundare afecţiunilor maligne sunt adevărate:

revărsatul este exudatA. titrul glucozei este superior valorilor glicemieiB. titrul glucozei poate fi scăzutC.citologia este întotdeauna pozitivăD.toracoscopia este indicată în cazul în care pacientul este cunoscut cu un neoplasmE.

(pag. 1625)

G2505148. Metodele terapeutice care pot ameliora dispneea din cadrul revărsatelor pleurale metastatice sunt:

toracocenteze terapeutice repetitiveA. montarea unui şunt pleuro-venosB. toracostomia pe tub de dren, cu instilarea unui agent sclerozantC.montarea unui şunt pleuro-peritonealD.toracoscopia cu abraziunea pleurei sau cu insuflare de talcE.

(pag. 1625)

G2505149. Care din următoarele afirmaţii referitoare la mezotelioamele pleurale sunt false:au originea în celulele mezoteliale care tapetează pleuraA. sunt legate de expunerea la arsenicB. se manifestă prin durere toracică şi dispneeC.durerea toracică se tratează cu antialgiceD.dispneea se tratează cu oxigen sau/şi opiaceeE.



(pag. 1625)

G2505150. Semnele radiologice caracteristice mezotelioamelor pleurale sunt:revărsatul pleuralA. îngroşarea generalizată a pleureiB. deplasarea de partea opusă a mediastinuluiC.atelectaziile bazaleD.hemitoracele micşorat de partea afectatăE.

(pag. 1625)

G2505151. Pentru precizarea diagnosticului de mezoteliom pleural sunt utile:radiografia toracicăA. bronhoscopiaB. toracoscopiaC.biopsia pleuralăD.computertomografiaE.

(pag. 1625)

G2505152. Mijloacele terapeutice aplicate în tratamentul mezotelioamelor pleurale sunt:oxigenoterapiaA. kineziterapiaB. opiaceeleC.chimioterapia locală şi sistemicăD.decorticarea pulmonarăE.

(pag. 1625)

G2505153. Dacă într-un trombembolism pulmonar sub tratament anticoagulant volumul revărsatului pleural creşte, pacientul ar putea avea:

pleurezie cu eozinofileA. embolie recurentăB. hemotoraceC.infecţie pleuralăD.mezoteliomE.

(pag. 1625)

G2505154. Tabloul clinic al pleuritei tuberculoase include:febra înaltăA. scăderea ponderalăB. dispneeaC.durerea toracică pleureticăD.hemoptizieE.

(pag. 1625)

G2505155. Într-o pleurită tuberculoasă următoarele afirmaţii privind lichidul pleural sunt adevărate:lichidul este de tip exudatA. rapotul LDH lichid pleural/LDH sânge este mai mic de 0,6B. raportul proteine lichid pleural/proteine sînge mai mare de 0,5C.predomină leucociteleD.predomină limfocitele miciE.

(pag. 1625)

G2505156. În chilotorace, care din următoarele afirmaţii referitoare la revărsatul pleural sunt FALSE:cea mai frecventă cauză este reprezentată de tumorile mediastinaleA.



lichidul este lăptosB. analiza biochimică arată un nivel crescut de peste 110 mg/dl colesterolC.tratamentul de elecţie este implantarea şuntului pleuro-peritonealD.de regulă se practică toracotomia cu drenaj prelungitE.

(pag. 1626)

G2505157. Cele mai frecvente cauze de hemotorace sunt:traumatismeleA. tumorileB. ruptura vaselor sangvineC.sindromul post-infarct miocardicD.tratamentul anticoagulantE.

(pag. 1626)

G2505158. Revărsatul pleural apare atunci când:creşte cantitatea de lichid provenit din pleura parietalăA. creşte cantitatea de lichid provenit din spaţiile interstiţiale pulmonareB. scade drenajul lichidului de către limfaticele pleurei parietaleC.creşte cantitatea de lichid provenit din cavitatea peritonealăD.creşte drenajul limfatic de către limfaticele pleurei parietaleE.

(pag. 1624)

G2505159. Principalele cauze ale unui lichid pleural de tip transsudat sunt:insuficienţa ventriculară stângăA. mixedemulB. cirozaC.neoplaziileD.embolismul pulmonarE.

(pag. 1624)

G2505160. Caracteristicile biochimice ale exudatului pleural sunt următoarele:raportul proteine lichid pleural / proteine serice < 0,5A. raportul LDH lichid pleural / LDH seric > 0,6B. LDH lichidului pleural este mai mare de 2/3 din valoarea LDH sericC.nivelul glucozei din lichidul pleural este mai mare de 60 mg%D.raportul proteine lichid pleural / proteine serice > 0,5E.

(pag. 1624)

G2505161. Mecanismele producerii revărsatului pleural din insuficienţa ventriculară stângă sunt:creşterea cantităţii de lichid provenit din pleura parietalăA. creşterea cantităţii de lichid provenit din spaţiile interstiţiale pulmonareB. creşterea cantităţii de lichid provenit din cavitatea peritonealăC.scăderea capacităţii limfaticelor pleurei parietale de a drena lichidul pleuralD.depăşirea capacităţii limfaticelor pleurei parietale de a drena lichidul pleuralE.

(pag. 1624)

G2505162. Toracocenteza diagnostică este necesară în insuficienţa ventriculară stângă dacă:revărsatul este unilateralA. revărsatul este bilateralB. cantităţile de lichid din cavităţile pleurale nu sunt comparabileC.pacientul este afebrilD.pacientul are durere pleureticăE.



(pag. 1624)

G2505163. Următoarele afirmaţii despre lichidul pleural acumulat în insuficienţa ventriculară stângă sunt adevărate:

este numai unilateralA. nu se însoţeşte de durere pleureticăB. se tratează cu diureticeC.tratamentul diuretic poate modifica caracteristicile biochimice ale lichidului pleuralD.dacă revărsatul persistă în ciuda tratamentului diuretic, se recomandă toracocenteza diagnosticăE.

(pag. 1624)

G2505164. Revărsatul pleural la pacienţii cu ciroză hepatică şi ascită:apare la majoritatea pacienţilorA. se produce prin mişcarea directă a lichidului peritoneal către spaţiul pleuralB. este localizat, mai frecvent, în pleura dreaptăC.este controlat întotdeauna de tratamentul medicalD.presupune asocierea hipoalbuminemieiE.

(pag. 1624)

G2505165. Dacă tratamentul medical nu reuşeşte să controleze ascita şi lichidul pleural la pacienţii cu ciroză hepatică, vom lua în considerare:

inserţia unui şunt peritoneo-venosA. dializa peritonealăB. toracotomia cu realizarea unei comunicări între cavitatea pleurală şi cea peritonealăC.drenajul cavităţii pleurale prin toracostomieD.injectarea în cavitatea pleurală a unui agent sclerozantE.

(pag. 1624)

G2505166. Revărsatul pleural parapneumonic se asociază cu:pneumonia bacterianăA. pneumonia viralăB. bronşiectaziaC.bronşitele croniceD.abcesul pulmonarE.

(pag. 1624)

G2505167. Pneumonia bacteriană aerogenă asociată cu revărsat pleural se caracterizează prin:febră mareA. dispneeB. durere toracicăC.tuse iritativăD.leucocitozăE.

(pag. 1624)

G2505168. Pneumonia bacteriană cu germeni anaerobi care asociază revărsat pleural se manifestă prin:

febră mareA. scădere ponderalăB. anemie moderatăC.leucocitoză importantăD.istoric de factori care predispun al aspiraţieE.

(pag. 1624)



G2505169. Următoarele situaţii reprezintă indicaţii pentru practicarea toracostomiei pe tub la un pacient cu pleurezie parapneumonică:

prezenţa puroiului vâscos în spaţiul pleuralA. nivelul glucozei în lichidul pleural peste 50 mg/dlB. pH-ul lichidului pleural mai mic de 7C.pH-ul lichidului pleural mai mare cu 0,15 unităţi decât cel arterialD.frotiuri Gram pozitive pentru microorganismele din lichidul pleuralE.

(pag. 1625)

G2505170. În cazul pleureziei parapneumonice închistate se poate apela la:drenajul pe un singur tub de drenA. injectarea intrapleurală a 250.000 unităţi streptokinază sau 100.000 unităţi urokinazăB. toracostomie cu desfacerea aderenţelorC.injectarea intrapleurală a agenţilor sclerozanţiD.toracotomie cu decorticareE.

(pag. 1625)

G2505171. Care din următoarele medicamente pot produce revărsate pleurale:nitrofurantoinA. dantrolenB. metisergidC.bromazepamD.amiodaronaE.

(pag. 1626)

G2605172. In cazul revarsatelor pleurale secundare trombembolismului pulmonar, sunt false urmatoarele afirmatii:

Lichidul pleural poate fi exsudat sau transsudatA. Dispneea este cel mai frecvent simptomB. Dispneea apare foarte rarC.Diagnosticul este sugerat de scintigrafia pulmonara si/sau arteriografia pulmonaraD.Tratamentul anticoagulant este total contraindicatE.

(pag. 1625)

G2605173. Urmatoarele elemente sunt caracteristice pentru pleurita tuberculoasa:Scaderea ponderalaA. Lichidul pleural este de tip transsudatB. Lichidul pleural este de tip exsudatC.In lichidul pleural predomina limfocitele miciD.In lichidul pleural se deceleaza un nivel crescut de triglicerideE.

(pag. 1625)

G2605174. In cazul chilotoraxului, care din afirmatiile de mai jos nu sunt adevarate:Cea mai frecventa cauza este tuberculozaA. Insoteste cateodata tumorile mediastinaleB. Toracocenteza arata un lichid serocitrinC.Toracocenteza deceleaza un lichid laptosD.Daca etiologia este un traumatism, indicatia de electie este limfangiografiaE.

(pag. 1626)

G2605175. Cateva din elementele de mai jos sunt specifice pentru hemotorax:Hematocritul din lichidul pleural 50% fata de cel din sangele perifericA.



Hematocritul din lichidul pleural 50% fata de cel din sangele perifericB. Cauzele cele mai frecvente sunt traumatismele toracice si neoplaziileC.Tratamentul specific este antibioterapia ascociataD.Tratamentul specific este toracostomia, cu amplasarea unui tub ţoracicE.

(pag. 1626)

G2605176. In cazul unui pacient la care nu s-a decelat o patologie pulmonara a parenchimului iar in lichidul pleural s-a pus in evidenta un nivel crescut de amilaze, ne orientam in primul rand catre:

Pleurezie lupicaA. Pleurezie in cadrul unei pancreatiteB. Pleurezie in cadrul unui abces intraabdominalC.Pleurezie in cadrul unei rupturi de esofagD.Pleurezie in cadrul azbestozeiE.

(pag. 1626)

G2605177. Pneumotoraxul spontan primar se caracterizeaza prin:Apare in special la fumatoriA. Recurentele apar foarte rarB. Tratamentul initial este aspiratia simplaC.Tratamentul de electie este implantarea unui sunt pleuroperitonealD.Pentru prevenirea recurentelor se practica toracotomia cu abraziune pleuralaE.

(pag. 1626)

G2605178. In cazul mezoteliomului, tratamentul cel mai eficient este:Chirurgia radicalaA. RadioterapiaB. Opiacee pentru durerea toracicaC.ChimioterapiaD.Oxigen si opiacee pentru dispneeE.

(pag. 1625)

G2605179. Cauzele cele mai frecvente ale pneumotoraxului traumatic sunt:FumatulA. BPOCB. Biopsiile transtoraciceC.Montarea cateterelor centrale intravenoaseD.ToracocentezleE.

(pag. 1627)

G2605180. Diagnosticul pneumotoraxului in tensiune se pune pe baza:Evacuarea unui lichid pleural laptos prin toracocentezaA. Evacuarea unei cantitati mari de aer dupa punctie toracicaB. Impingerea mediastinului catre partea opusaC.Absenta murmurului vezicular pe partea afectataD.Hemitoracele maritE.

(pag. 1627)

G2805181. Lichidul pleural poate proveni din:capilarele pleurei parietaleA. tesutul subcutanatB. spatiile interstitiale pulmonareC.cavitatea peritonealaD.



apeductul lui SylviusE.

(pag. 1624)

G2805182. Exsudat pleural apare in:insuficienta ventriculara stangaA. ciroza hepaticaB. embolia pulmonaraC.pneumonia bacterianaD.infectii viraleE.

(pag. 1624)

G2805183. Lichidul exsudat indeplineste urmatoarele conditii:proteine lichid pleural/proteine ser>0.5A. proteine ser/proteinelichid pleural>0.5B. LDH lichid pleural/LDHser>0.6C.LDH lichid pleural mai mare de 2/3din valoarea maxima din serD.LDH lichid pleural mai mica de 2/3 din valoarea minima din serE.

(pag. 1624)

G2805184. Indicatii de toracostomie pe tub sunt:prezenta puroiului vascos in sptiul pleuralA. pleurita tuberculoasaB. frotiuri Gram pozitive pentru microorganisme din lichidul pleuralC.glucoza mai mica de 50mg/dl in lichidul pleuralD.pH-ul lichidului pleural mai mic de 7,00 si mai mic cu 0,15 unitati decat cel arterialE.

(pag. 1625)

G2805185. Daca sub tratament anticoagulant volumul lichidului pleural din trombembolismul pulmonar creste,pacientul are probabil:

embolie recurentaA. hemotoraxB. infectie pleuralaC.diabet zaharatD.hemodilutieE.

(pag. 1625)

G2805186. Transsudate pleurale se intalnesc in:obstructia de vena cava superioaraA. obstructia de vena cava inferioaraB. dializa peritonealaC.boli vasculare de colagenD.radioterapieE.

(pag. 1626)



Tema nr. 6Insuficienta respiratorie



G1106001. Care dintre urmatorele afectiuni este restrictiv-parenchimatoasa:bronsiectazieA. sarcoidozaB. obezitateC.spondilita anchilopoieticaD.miastenia gravisE.

(pag. 1559)

G1106002. In timpul oxigenoterapiei, relatia ventilatie-perfuzie se modifica prin:deschiderea sunturilor arteriovenoaseA. foramen ovale patentB. disparitia vasoconstrictiei arteriale pulmonareC.decompensarea cardiacaD.emfizem subcutanatE.

(pag. 1608)

G1106003. In tratamentul insuficientei respiratorii acute, crestera la inceput de FlO2 se recomanda sa fie:

0,40A. 0,35B. 0,28C.0,26D.0,24E.

(pag. 1608)

G1106004. Principalele mecanisme ale hipoxemiei sunt, cu o exceptie:Scaderea PO2 inspiratA. hipoventilatiaB. SuntulC.Bronsita acutaD.Dereglarea raportului V/QE.

(pag. 1562)

G1106005. Unul dintre urmatorii parametri este semn de insuficienta respiratorie acuta la un pacient cu obstructie cronica a cailor respiratorii:

PaO2 = 70 mmHgA. PaCO2 = 50 mmHgB. Scaderea PaO2 cu 10-15 mmHgC.Cresterea PaCO2 cu 5-10 mmHgD.nici unulE.

(pag. 1608)



G1106006. Urmatoarele eventualitati pot precipita insuficienta respiratorie acuta la BPOC in afara de:PneumoniaA. emfizem pulmonarB. Trombembolism pulmonarC.IVSD.PneumotoraxE.

(pag. 1608)

G1206007. Cea mai frecventa aritmie cardiaca ce poate complica tratamentul insuficientei respiratorii acute din BPCO este:

extrasistolia ventricularaA. tahicardia supraventriculara multifocalaB. tahicardia ventricularaC.fibrilatia atrialaD.blocul atrioventricular gr. IIE.

(pag. 1609)

G1206008. Hipoventilatia alveolara din afectiunile restrictive ale peretelui toracic poate fi controlata eficient prin:

traheostomie simplaA. antibioterapieB. exercitii de respiratieC.efort fizic controlatD.ventilatie nocturna cu presiune intermitent pozitiva pe masca nazala sau traheostomaE.

(pag. 1630)

G1206009. In hipoventilatia alveolara, alterarea gazelor din singele arterial se amplifica:in conditii de polipneeA. in timpul diminetiiB. prin administrare de oxigenC.in timpul somnuluiD.postprandialE.

(pag. 1628-9)

G1206010. Intre mijloacele terapeutice controversate in cazul pacientilor cu insuficienta respiratorie acuta pe fond de boala respiratorie cronica obstructiva se numara:

agonisti beta2-adrenergiciA. anticolinergice pe cale inhalatorieB. antibiotice (in prezenta infectiei dovedite)C.teofilinaD.oxigenE.

(pag. 1609)

G1206011. Sindromul obezitate-hipoventilatie se caracterizeaza printr-un tablou de insuficienta respiratorie in care se constata:

cresterea compliantei peretelui toracicA. scaderea compliantei peretelui toracicB. cresterea capacitatii functionale rezidualeC.scaderea diferentei PO2 alveolo-arterialeD.hiperventilatia bazelor pulmonareE.

(pag. 1631)

G1306012. Complicatiile aparute in cursul tratamentului insuficientei respiratorii din cadrul BPOC



includ, cu exceptia:tahicardia supraventriculara multifocalaA. hemoragia gastrointestinalaB. embolia pulmonaraC.pneumonie pneumococicaD.insuficienta ventriculara stangaE.

(pag. 1609)

G1306013. Despre tratamentul SDRA este falsa urmatoarea afirmatie:glucocorticoizii pot aduce beneficii in etapa tardiva a SDRAA. glucocorticoizii au efect benefic in stadiile initiale ale SDRA din menigococcemia copiilorB. glucocorticozii au efect benefic in stadiile precoce ale SDRA din pneumonia cu Pneumocystis cariniiC.glucocorticoizii au efect benefic in stadiile precoce ale SDRAD.solutiile cristaloide sunt preferabile celor coloidale in vederea repletiei volemiceE.

(pag. 1638)

G1306014. Factori precipitanti ai insuficientei respiratorii acute la pacienti cu BPOC sunt, cu exceptia:pneumotoraxA. insuficienta ventriculara dreaptaB. pneumonieC.tromboembolismulD.poluarea atmosferica intensaE.

(pag. 1608)

G1306015. Perturbari ale ventilatiei prin afectari ale sistemului respirator neuromuscular cuprind urmatoarele, cu exceptia:

hiperventilatie voluntara scazutaA. complianta pulmonara scazutaB. reducerea raspunsurilor EMG ale diafragmului la stimularea transcutanata a nervului frenicC.debite scazuteD.desaturarea marcata in oxigen intimpul somnului cu miscari rapide oculareE.

(pag. 1629)

G1306016. Sindromul Pickwick nu presupune:policitemieA. somnolenta diurnaB. hipertensiune pulmonaraC.insuficienta cardiaca stangaD.hipoxemieE.

(pag. 1631)

G1306017. Una din urmatoarele clase de medicamente si manevre nu si-a demonstrat eficienta in tratamentul insuficientei respiratorii din BPOC:

agonisti ß2 adrenergiciA. sonde de aspiratie la nivelul traheeiB. teofilina + agonisti ß2 adrenergiciC.mucoliticeD.anticolinergiceE.

(pag. 1609)

G1406018. In formele hipoxemice de insuficienta respiratorie aportul de O2 se face cu:10-20l/min O2 in concentratie de 100%A.



5-10l/min O2 in concentratie de 100%B. 5-10l/min O2 in concentratie de 98%C.10-20l/min O2 in concentraţie de 98%D.2l/min O2 in concentratie de 100%E.

(pag. 1638)

G1406019. Insuficienta respiratorie acuta este indicata de:scaderea cu cel mult 10-15mmHg a PAO2A. scaderea cu cel putin 10-15mmHg a PAO2B. scaderea cu 5mmHg a PAO2C.cresterea cu 5mmHg a PAO2D.nici un raspuns nu e corectE.

(pag. 1608)

G1406020. La un pacient cu detresa respiratorie acuta secundara unei pneumonite virale severe aspectul radiografie e similar cu cel din:

tuberculoza cavitaraA. bronhopneumonieB. edemul pulmonar prin insuficienta cardiaca stangaC.cardiomiopatii dilatativeD.cancerul pulmonarE.

(pag. 1637)

G1406021. Precizati cel mai precoce semn clinic ce apare in sindromul de detresa respiratorie acuta:bradipneeA. cresterea frecventei respiratorii urmata la scurt timp de dispneeB. cianozaC.pierderea constienteiD.encefalopatie hipoxicaE.

(pag. 1637)

G1506022. Aparitia insuficientei respiratorii acute la bolnavii cu bronsita cronica, emfizem si obstructie de cai aeriene este indicata de:

Scaderea acuta a PaO2 cu cel putin 10-15 mmHgA. Cresterea pH-ului sanguin peste 7,30B. Hipercapnia cu pH-ul normal daca nu exista concomitent acidoza metabolicaC.PaO2 mai mica de 70 mmHgD.PaO2 mai mica de 60 mmHgE.

(pag. 1608)

G1506023. in alcaloza metabolica severa din insuficienta respiratorie acuta care complica bronsita cronica si emfizemul pulmonar se poate folosi ca stimulent respirator pe perioada inlocuirii saline (NaCl):

AcetazolamidaA. BetaserculB. PiracetamulC.Clorura de potasiuD.Glucoza hipertonaE.

(pag. 1609)

G1506024. Oxigenoterapia in insuficienta respiratorie acuta la bolnavii cu bronsita cronica, emfizem si obstructie de cai aeriene urmareste:

Mentinerea PaO2 la valori de 60-70 mmHgA.



Mentinerea PaO2 la valori de cel putin 45-50 mmHgB. Scaderea vascozitatii sanguineC.Fluidificarea secreţiilor bronsiceD.Inhibarea tuseiE.

(pag. 1608)

G1506025. Pentru diagnosticul riscului de tromboembolism pulmonar la bolnavii cu insuficienta respiratorie acuta asociata bronsitei si emfizemului poate fi de ajutor:

Efectuarea scintigramei cardiace de perfuzieA. Efectuarea radiografiei pulmonareB. Evaluarea neinvaziva a membrelor inferioareC.Dozarea pH-ului sanguinD.Determinarea gazelor sanguineE.

(pag. 1609)

G1506026. Probabilitatea aparitiei episoadelor de insuficienta respiratorie acuta la bolnavii cu Boala obstructiva cronica (BPCO) cu "predominanta emfizem" creste cand:

VEMS scade sub 50% din normalA. VEMS scade sub 25% din normalB. Apare dispneea de efortC.Expectoraţia devine abundentaD.Pacientul prezinta perioade de agitatieE.

(pag. 1610)

G1506027. Profilaxia cu doze mici de heparina trebuie folosita in insuficienta respiratorie acuta la pacientii cu bronsita cronica si emfizem pulmonar pentru prevenirea:

Insuficientei de ventricul stangA. Emboliei pulmonareB. HipercapnieiC.Scaderii pH-ului sanguinD.Aritmiilor cardiaceE.

(pag. 1609)

G1606028. Apneea de somn este considerat importanta daca are durata de cel putin:1 secundaA. 2 secundeB. 3 secundeC.5 secundeD.10 secundeE.

(pag. 1632)

G1606029. Care dintre urmatorii parametrii nu sunt urmariti de catre polisomnografie in suspiciunea de apnee de somn obstructiva:

variabilele electrografice(EEG,electrooculograma,electromiograma)A. enzime de citoliza:CPK,LDH,transaminazeB. variabile ventilatoriiC.saturatia arteriala in O2D.frecventa cardiacaE.

(pag. 1634)

G1606030. Ce situatii clinice nu pot induce apneea de somn prin mecanisme centrale:hipochinezia muschilor respiratoriA. interventiile chirurgicale la nivelul toraceluiB.



inceputul somnuluiC.afectare SNCD.hipocapnia indusa de hiperventilatieE.

(pag. 1634)

G1606031. Glucocorticoizii s-au dovedit eficienti in tratamentul SDRA in cazul:pneumonie pneumocociceA. pneumoniei cu Pneumocystis cariniiB. septicemie cu Gram negativiC.infectiei cu virusul sincitial respiratorD.infectiei cu virusuri gripaleE.

(pag. 1638)

G1606032. In tratamentul apneei de somn obstructive usoare/moderata se folosesc:traheostomieA. analeptice respiratoriiB. alcoolC.sedativeD.evitarea decubitului dorsalE.

(pag. 1634)

G1606033. Ventilatia mecanic prelungit in cadrul terapiei sindromului de detresa respiratorie acut predispune la:

pneumotoraxA. pneumoconiozaB. pneumonie nozocomialaC.pleurezie tip exudativD.piotoraceE.

(pag. 1638)

G2306034. In sindromul de detresa respiartorie acuta suntul aparut se datoreaza urmatoarelor, cu exceptia:

alterarea surfactantuluiA. colaps alveolarB. atelectaziiC.oboseala muschilor respiratoriD.atenuarea vasoconstrictiei hipoxiceE.

(pag. 1637)

G2306035. In cadrul sindroamelor de hipoventilatie cronica care din urmatoarele presupune o deficienta a chemoreceptorilor

administrare cronica de medicamenteA. neuropatie perifericaB. spondilita ankilopoeticaC.hipoxie prelungitaD.sindrom primar alveolar de hipoventilatieE.

(pag. 1628)

G2306036. In cadrul sindroamelor de hipoventilatie cronica, presupune afectarea neuronilor respiratori din trunchiul cerebral

alcaloza metabolicaA. neuropatia perifericaB. boala neuronului motorC.



sindrom primar alveolar de hipoventilatieD.miastenia gravisE.

(pag. 1628)

G2306037. Hipoventilatia alveolara cronica are urmatoarele consecinte fiziologice si clinice, cu exceptiacresterea concentratiei de bicarbonatA. vasodilatatia cerebralaB. poliglobuliaC.scaderea concentratiei de ClD.vasodilatatia pulmonaraE.

(pag. 1629)

G2306038. Care din urmatoarele nu se intalneste in sindroamele de hipoventilatie din afectiunile neuro-musculare

reducerea presiunilor transdiafragmaticeA. ortopneeaB. hiperpneea in timpul somnului REMC.miscarea paradoxala a diafragmuluiD.miscarea paradoxala a abdomenului in decubitE.

(pag. 1630)

G2506039. Următorul semn biologic poate atrage atenţia asupra apariţiei insuficienţei respiratorii acute la un bolnav cu bronşită cronică sau emfizem pulmonar:

PaO2 mai mică de 70 mmHgA. PaO2 mai mică de 80 mmHgB. Hipercapnia cu pH-ul normal dacă nu există concomitent acidoză metabolicăC.Creşterea pH-ului sanguin peste 7,30D.Scăderea acută a PaO2 cu cel puţin 10 - 15 mmHgE.

(pag. 1608)

G2506040. Folosirea oxigenoterapiei ca metodă terapeutică la bolnavii cu insuficienţă respiratorie acută survenită pe fondul bronşitei cronice, emfizemului sau distrucţiei de căi aeriene este motivată de:

Menţinerea PaO2 la valori de cel puţin 45 - 50 mmHgA. Menţinerea PaO2 la valori de peste 70 mmHgB. Fluidificarea secreţiilor bronşiceC.Scăderea vâscozităţii sanguineD.Inhibarea tuseiE.

(pag. 1608)

G2506041. Dozele mici de heparină se folosesc profilactic la pacienţii cu insuficienţă respiratorie acută pe fond de bronşită cronică şi emfizem pulmonar pentru prevenirea:

Emboliei pulmonareA. Decompensării cardiace stângiB. HipercapnieiC.Aritmiilor cardiaceD.Decompensării cardiace drepteE.

(pag. 1609)

G2506042. Riscul de tromboembolism pulmonar la bolnavii cu insuficienţă respiratorie acută pe fond de bronşită cronică sau emfizem pulmonar poate fi apreciat prin:

Evaluarea neinvazivă a membrelor inferioareA. Efectuarea radiografiei pulmonareB. Dozarea pH-ului sangvinC.



Determinarea gazelor sangvineD.Efectuarea probelor funcţionale ventilatoriiE.

(pag. 1609)

G2506043. Stimulentul respirator care se poate folosi pe perioada înlocuirii saline (NaCl) în alcaloza metabolică severă din insuficienţa respiratorie acută pe fond de bronşită cronică şi emfizem pulmonar este:

BetaserculA. PiracetamulB. Clorura de potasiuC.Glucoza hipertonăD.AcetazolamidaE.

(pag. 1609)

G2506044. La bolnavii cu insuficienţă respiratorie acută survenită pe fond de boală obstructivă cronică cu predominanţă emfizem riscul de apariţie a episoadelor de insuficienţă respiratorie acută creşte când:

VEMS scade sub 25% din normalA. VEMS scade sub 75% din normalB. Apare dispneea de efortC.Expectoraţia devine mucopurulentăD.Apare dispneea de repausE.

(pag. 1610)

G2506045. În insuficienţa respiratorie acută din bronşita cronică şi emfizem creşterea acută a PaCO2 se poate exprima prin valoarea pH-ului sanguin dacă:

Nu există concomitent acidoză metabolicăA. Nu există concomitent alcaloză metabolicăB. Valoarea PaO2 este normalăC.Valoarea PaO2 este scăzutăD.Nu există semne de decompensare cardiacă stângăE.

(pag. 1608)

G2506046. Insuficienţa respiratorie acută din bronşita cronică şi emfizem se defineşte practic prin:Orice grad de hipercapnie care asociază un pH mai mic de 7,30A. Orice grad de hipercapnie care asociază un pH mai mare de 7,40B. Creşterea pH-ului sanguin peste 7,30C.Creşterea pH-ului sanguin peste 7,40D.PaO2 constant sub 70 mmHgE.

(pag. 1608)

G2606047. Ventilaţia mecanic prelungit în cadrul terapiei sindromului de detresa respiratorie acut predispune la:

pneumotoraxA. pneumoconiozaB. pneumonie nozocomialaC.pleurezie tip exudativD.piotoraceE.

(pag. 1638)

G2606048. Glucocorticoizii s-au dovedit eficienţi în tratamentul SDRA în cazul:pneumonie pneumocociceA. pneumoniei cu Pneumocystis cariniiB.



septicemie cu Gram negativiC.infecţiei cu virusul sincitial respiratorD.infectiei cu virusuri gripaleE.

(pag. 1638)

G2606049. Apneea de somn este considerat importantă dacă are durata de cel puţin:1 secundaA. 2 secundeB. 3 secundeC.5 secundeD.10 secundeE.

(pag. 1632)

G2606050. In tratamentul apneei de somn obstructive usoare/moderata se folosesc:traheostomieA. analeptice respiratoriiB. alcoolC.sedativeD.evitarea decubitului dorsalE.

(pag. 1634)

G2606051. Care dintre urmatorii parametrii nu sunt urmariti de catre polisomnografie în suspiciunea de apnee de somn obstructiva:

variabilele electrografice(EEG,electrooculograma,electromiograma)A. enzime de citoliza:CPK,LDH,transaminazeB. variabile ventilatoriiC.saturaţia arteriala în O2D.frecvenţa cardiacaE.

(pag. 1634)

G2606052. Ce situaţii clinice nu pot induce apneea de somn prin mecanisme centrale:hipochinezia muşchilor respiratoriA. intervenţiile chirurgicale la nivelul toraceluiB. începutul somnuluiC.afectare SNCD.hipocapnia indusă de hiperventilaţieE.

(pag. 1634)

G2806053. Hipoventilatia alveolara apare cand paco2 creste peste:43mmHgA. 50mmHgB. 80mmHgC.90mmHgD.95mmHgE.

(pag. 1628)

G2906054. In sindromul de detresa respiratorie acuta, semnul cel mai precoce este de obicei reprezentat de:

cianoza perioronazalaA. agitatie psihomotorieB. cresterea frecventei respiratoriiC.bradipneeD.



tahicardieE.

(pag. 1637)


G1106055. Complicatiile ce pot apare in cursul tratamentului insuficientei respiratorii acute sunt:Embolia pulmonaraA. Aritmii cardiaceB. Bronsita acutaC.IVSD.HDSE.

(pag. 1609)

G1106056. Faza acuta exudativa a sindromului de detresa respiratorie acuta se caracterizeaza prin modificarea urmatoarelor celule:

epitelialeA. endotelialeB. fibroblasteC.cuboidale tip IID.limfociteE.

(pag. 1637)

G1106057. Glucocorticoizii sunt benefici la cei cu SDRA din:traumatismA. aspiratieB. meningococemia copiluluiC.hipertransfuzieD.pneumonia cu Pneumocystis cariniiE.

(pag. 1638)

G1106058. Hipoxemia poate fi urmarea unor sunturi arterio-venoase printr-o anomalie cum ar fi:Rendu-OslerA. Ciroza hepaticaB. Coarctatie de aortaC.Canal arterialD.Atrezie de artera pulmonaraE.

(pag. 1563)

G1106059. Prognosticul prost in SDRA se coeleaza cu aparitia unora dintre urmatoarele:fibroza pulmonaraA. hipertensiune pulmonara reversibilaB. insuficienta multipla de organC.PaO2=60 mmHgD.Niciuna dintre eleE.

(pag. 1638)

G1106060. Sindromul de hiperventilatie poate fi indus de:IECAA. salicilatiB. derivati metilxantiniciC.agonisti ß-adrenergiciD.



progesteronE.

(pag. 1631)

G1106061. Ventilatia mecanica prelungita in SDRA predispune la:pneumonie nosocomialaA. fistula bronhopulmonaraB. anemie microangiopaticaC.CIDD.nici una dintre eleE.

(pag. 1638)

G1206062. Capacitatea de difuziune (DPCO) scade in urmatoarele afectiuni:boli ale interstitiului pulmonarA. insuficienta cardiaca congestivaB. sindrom GoodpastureC.emfizem pulmonarD.boli vasculare pulmonareE.

(pag. 1563)

G1206063. Diagnosticul insuficientei respiratorii acute la pacientii cu obstructie cronica a cailor respiratorii se stabileste pe baza urmatoarelor criterii:

prezenta cianozeiA. scaderea PaO2, indiferent de nivelul acesteiaB. scaderea PaCO2C.scaderea PaO2 cu cel putin 10-15 mmHgD.hipercapnie asociata cu pH mai mic de 7,30E.

(pag. 1608)

G1206064. Disfunctia ventilatorie de tip obstructiv se caracterizeza prin:CPT normala sau crescutaA. cresterea volumului rezidualB. scaderea raportului VR/CPTC.cresterea raportului VR/CPTD.scaderea capacitatii vitaleE.

(pag. 1558)

G1206065. Elementul patognomonic al hipoventilatiei alveolare consta in cresterea PCO2 alveolar si a PCO2 arteriala. Intre consecintele acestor modificari se numara:

acidoza respiratorieA. scaderea bicarbonatului plasmaticB. cresterea bicarbonatului plasmaticC.vasodilatatie pulmonaraD.vasoconstrictie pulmonara cu eventuala hipertensiune arteriala pulmonaraE.

(pag. 1628)

G1206066. Hipoxemia care poate aparea in bolile insotite de insuficienta respiratorie produce:scaderea rezistentelor vasculare pulmonareA. vasodilatatie arteriala pulmonaraB. vasoconstrictie arteriala pulmonaraC.cresterea rezistentelor vasculare pulmonareD.hipertensiune arteriala pulmonaraE.

(pag. 1560)



G1206067. In cursul terapiei insuficientei respiratorii acute la pacientii cu BPCO, oxigenoterapia poate conduce la cresterea PaCO2 prin:

disparitia stimulului hipoxic al ventilatieiA. cresterea frecventei ventilatoriiB. alterarea schimburilor gazoase la nivel alveolarC.modificarea relatiei ventilatie-perfuzieD.cresterea ventilatiei ineficienteE.

(pag. 1608)

G1206068. In tratamentul insuficientei respiratorii prin hipoventilatie alveolara, administrarea de oxigen produce:

ameliorarea hipoxemieiA. corectarea policitemieiB. corectarea retentiei CO2C.ameliorarea simptomelor neurologice legate de hipercapnieD.scaderea hipertensiunii pulmonareE.

(pag. 1630)

G1206069. Insuficienta respiratorie din afectiunile respiratorii neuro-musculare se caracterizeaza prin:hipoventilatie alveolara cronica, in absenta afectarii diafragmuluiA. hipoventilatie alveolara cronica, de obicei in prezenta afectarii severe a activitatii diafragmuluiB. ortopnee si miscare paradoxala a diafragmului in cazul hipotoniei bilaterale a diafragmuluiC.exacerbarea raspunsului EMG ale diafragmului la stimularea transcutanata a nervului frenicD.reducerea raspunsului EMG ale diafragmului la stimularea transcutanata a nervului frenicE.

(pag. 1630)

G1206070. Intre factorii precipitanti ai insuficientei respiratorii acute la pacientii cu boli obstructive pulmonare cronice se numara:

insuficienta cardiacaA. exacerbarea infectiei bronsiceB. administrarea de sedative sau narcoticeC.administrarea de bronhodilatatoareD.episoade de poluare intensa a atmosfereiE.

(pag. 1608)

G1206071. Pacientii cu insuficienta respiratorie prin hipoventilatie alveolara secundara afectarii sistemului de control al respiratiei:

pot hiperventila voluntarA. nu pot genera volume si debite normale la spirometria de rutinaB. prezinta rezistente si complianta respiratorie alterateC.prezinta diferenta PO2 alveolo-arteriala normalaD.au o diferenta PO2 alveolo-arteriala mareE.

(pag. 1629)

G1306072. Complicatiile SDRA si tratamentului sau includ:coagulare intravasculara diseminataA. pneumonie nosocomialaB. fistula bronhovascularaC.barotraumaD.fibroza pulmonaraE.

(pag. 1638)

G1306073. Despre sindromul obezitate - hipoventilatie se poate afirma:



capacitatea functionala reziduala este crescuta in decubitA. respiratia se desfasoara la un volum pulmonar crescutB. surplusul de greutate determina o scadere a compliantei peretelui toracicC.se intalneste inchiderea cailor respiratorii din bazele plamanilorD.majoritatea prezinta hipercapnie cronicaE.

(pag. 1631)

G1306074. Factori de prognostic negativ in SDRA nu sunt:varsta de 56 aniA. sepsis severB. tulburari severe ale schimburilor gazoaseC.hipoventilatia alveolaraD.varsta de 61 aniE.

(pag. 1637 , 1638)

G1306075. Hipoventilatia alveolara primara se caracterizeaza prin urmatoarele,cu exceptia:Stimularea electrofrenica a diafragmului poate aduce beneficii excelente pe termen lungA. Defectul primar este la nivelul motoneuronilor din trunchiul cerebralB. Majoritatea cazurilor sint la femei cu virsta intre 20 si 50 de aniC.Dispneea este un simptom frecventD.Cresterea bicarbonatului in plasma poate fi un element de diagnosticE.

(pag. 1630)

G1306076. Masurile terapeutice in sindromul obezitate - hipoventilatie nu cuprind urmatoarele, cu exceptia:

intrerupere fumatA. scadere in greutateB. administrarea de estrogeniC.agonisti ai glutamatuluiD.administrarea de progesteronE.

(pag. 1631)

G1306077. Prevenirea hemoragiei gastrointestinale la pacientii cu insuficienta respiratorie acuta si BPOC cuprinde:

sucralfatA. glucagonB. atropinaC.antiacideD.blocanti H1E.

(pag. 1609)

G1306078. Referitor la clinica SDRA se pot afirma, cu exceptia:semnul cel mai precoce este dispneeaA. pacientul poate fi initial asimptomaticB. mecanismul hipoxiei in stadiile initiale este suntul dreapta stangaC.initial diferenta alveoloarteriala in oxigen este maritaD.semnul cel mai precoce este bradipneeaE.

(pag. 1637)

G1306079. Trasaturile caracteristice ala hipotoniei bilaterale a diafragmului, in sindroamele de hipoventilatie sunt:

miscare paradoxala a abdomenului in pozitie de decubitA. ascensionarea unui hemidiafragm la radiografia toracicaB.



miscarea paradoxala a abdomenului in ortostatismC.miscare paradoxala a diafragmului la examenul fluoroscopicD.ortopneeaE.

(pag. 1630)

G1306080. Urmatoarele afirmatii despre sindromul de detresa respiratorie sunt adevarate cu exceptia:se intalneste scaderea rezistentei la flux in caile aerieneA. presupune presiune crescuta in atriul stangB. colapsul alveolar este exacerbat de lezarea pneumocitelor de tip 2C.traumatismele nontoracice pot determina SDRAD.hipoxemia rezultata provoaca o crestere a volumului curentE.

(pag. 1636 , 1637)

G1406081. Din punct de vedere morfopatologic in faza fibroasa a SDRA:spatiile aeriene se largesc pentru a forma chisti si modificari in fagure de miereA. bronhiile periferice se dilataB. apare proliferare intimala fibrocelularaC.se produce necroza extensiva a pneumocitelor de tip ID.are loc denudarea membranei bazaleE.

(pag. 1637)

G1406082. Glucocorticoizii nu au nici un beneficiu in stadiile precoce ale SDRA cu exceptia celor din:meningita adultuluiA. meningococemia copiilorB. pneumonia stafilicocicaC.pneumonia cu Pneumocystic CariniiD.pneumonia cu legionellaE.

(pag. 1638)

G1406083. Mentionati principalele caracteristici ale fazei exudative din SDRA:acopera primele 3 zileA. apare la 3-4 saptamani de la leziunea pulmonaraB. caracteristica e formarea de membrane hialine in ductele alveolare si spatiile aerieneC.exudatul alveolar sufera un proces de reorganizareD.apare proliferarea intimala fibrocelularaE.

(pag. 1637)

G1406084. Oprirea ventilatiei mecanice la un pacient cu insuficienta respiratorie acuta se face in urmatoarele conditii:

raportul dintre frecventa respiratiilor si volumul curent < 105A. CV >10ml/kgcorpB. presiunea maximala inspiratorie orala >20cm H2OC.CV <10ml/kgcorpD.volumul curent spontan <5ml/kgcorpE.

(pag. 1609)

G1406085. Precizati cele trei faze distincte ce caracterizeaza modificarile patologice din sindromul de detresa respiratorie acuta:

faza secretorieA. faza exudativaB. faza fibroasaC.faza proliferativaD.



faza vascularaE.

(pag. 1637)

G1406086. Printre factorii precipitanti ai insuficientei respiratorii acute se numara:Insuficienta ventriculara stangaA. Trombembolismul pulmonarB. PneumoniaC.PneumotoraxD.Insuficienta ventriculara dreaptaE.

(pag. 1608)

G1506087. Aritmiile cardiace aparute in cursul tratamentului insuficientei respiratorii acute la pacientii cu bronsita sau emfizem pot fi determinate de:

Scaderea rapida a oxigenariiA. Cresterea pH-ului sanguin prin hiperventilatieB. Scaderea pH-ului sanguinC.Nivelul teofilinei sanguine mai mare de 20 mg/lD.Excesul de beta-agonisti neselectiviE.

(pag. 1609)

G1506088. Factorii precipitanti ai insuficientei respiratorii acute la pacientii cu bronsita, emfizem si obstructie de cai aeriene sunt:

Cresterea obstructiei cailor respiratorii cu inflamarea acestoraA. Aparatia pneumotoraxului spontan secundarB. Episoadele de poluare intensa a atmosfereiC.Folosirea nejustificata a sedativelor sau narcoticelorD.Folosirea nejustificata a corticoterapiei oraleE.

(pag. 1608)

G1506089. Imposibilitatea mentinerii schimbului gazos dupa intreruperea ventilatiei mecanice in insuficienta respiratorie acuta din BPOC poate fi determinata de:

Administrarea de sedative si tranchilizanteA. Agravarea obstructiei prin cresterea secretiilor bronsiceB. Alcaloza metabolicaC.Administrarea de bronhodilatatoareD.Aspirarea secretiilor bronsiceE.

(pag. 1609)

G1506090. in cursul terapiei insuficientei respiratorii acute survenita la pacientii cu bronsita cronica, emfizem si obstructie de cai aeriene pot apare urmatoarele complicatii:

Aritmii cardiaceA. Embolie pulmonaraB. Insuficienta ventriculara stangaC.Hemoragie gastrointestinalaD.Infarct enteromezentericE.

(pag. 1609)

G1506091. in insuficienta respiratorie acuta la pacientii cu bronsita, emfizem si obstructie de cai aeriene se indica intubatia endotraheala si ventilatia mecanica in caz de:

Hipoxemie severa fara hipercapnieA. Hipercapnie cu obnubilare evidentaB. Lipsa de raspuns la tratamentul conservatorC.Scaderea pH-ului sub 7,30D.



Aparitia aritmiilor cardiaceE.

(pag. 1608)

G1506092. in intubatia endotraheala cu ventilatie mecanica din insuficienta respiratorie acuta la pacientii cu bronsita, emfizem si obstructie de cai aeriene scaderea pana la valori apropiate sau mai mici decat cele normale ale PaCO2 poate duce la:

Acidoza metabolicaA. Alcaloza metabolica semnificativaB. Convulsii generalizateC.Tahiaritmii severeD.Vasodilatatie cerebralaE.

(pag. 1608, 1609)

G1506093. Insuficienta respiratorie acuta aparuta la pacientii cu bronsita sau emfizem poate fi precipitata de:

Tromboembolismul pulmonarA. Aparitia insuficientei ventriculare stangiB. Folosirea de antialgice neopiaceeC.Apariţia unui pneumotoraxD.Folosirea de antihipertensiveE.

(pag. 1608)

G1506094. La pacientii cu insuficienta respiratorie acuta secundara bronsitei cronice, emfizemului si obstructiei de cai aeriene, minimul de investigatii recomandat cuprinde:

Radiografia toracicaA. ElectrocardiogramaB. Examinarea sputeiC.Scintigrama pulmonara de perfuzieD.Masuratorile gazelor sanguineE.

(pag. 1608)

G1506095. Urmatoarele stimulente respiratorii sunt utilizate in insuficienta respiratorie acuta din bronsita cronica si emfizemul pulmonar fiind lipsite de efecte secundare:

MedroxyprogesteronulA. AlmitrinaB. BetaserculC.SermionulD.PiracetamulE.

(pag. 1609-1610)

G1606096. Caracteristicile clinice ale detresei respiratorii acute sunt reprezentate de:bradicardieA. bradipneeB. dispneeC.cianozaD.aluri fine in inspirE.

(pag. 1637)

G1606097. Care din urmatoarele situatii poate duce la detresa respiratorie acuta:aspiratieA. infectii difuze, septicemiiB. risc de inecC.inhalare de toxineD.



insuficienta cardiaca congestivaE.

(pag. 1636)

G1606098. Dintre afectiunile care pot produce hipoventilatie cronica prin actiune la nivelul cailor respiratorii si al plamanilor fac parte:

disfunctia corpului carotidianA. poliomielita bulbaraB. miastenia gravisC.stenoza laringianaD.fibroza chistica pulmonaraE.

(pag. 1628)

G1606099. Dintre afectiunile respiratorii neuro-musculare care pot produce hipoventilatie alveolara cronica fac parte:

alcaloza metabolicaA. traumatism cervical inaltB. poliomielitaC.boala neuronului motorD.obezitateE.

(pag. 1628)

G1606100. Hiperventilatia alveolara se caracterizeaza prin:PaCO2<37-43 mmHgA. PaO2 crescutaB. hipoxemia creste ventilatia prin stimularea chemoreceptorilor perifericiC.creste ventilatia prin stimularea receptorilor vagali aferenti din plamani si caile respiratoriiD.acidoza metabolica creste sensibilitatea chemoreceptorilor periferici la hipoxemieE.

(pag. 1631)

G1606101. Hiperventilatia poate sa apara in urmatoarele circumstante:miastenia gravisA. sarcinaB. criza hipertensivaC.insuficienta cardiaca congestivaD.acidoza(diabetica,renala,lactica)E.

(pag. 1631)

G1606102. Hipoventilatia alveolara este caracterizata prin:cresterea PaO2A. cresterea PACO2B. scaderea HCO3-C.cresterea Cl-D.cresterea PaCO2E.

(pag. 1628)

G1606103. Hipoventilatia alveolara primara este caracterizata prin:hipercapnie cronicaA. hipoxemieB. absenta unei afectari neuromusculare/mecanice evidenteC.majoritatea pacientilor sunt femei tinereD.beneficii obtinute prin stimularea electrofrenica a diafragmuluiE.

(pag. 1630)



G1606104. Tratamentul hipoventilatiei cronice poate cuprinde:oxigenoterapieA. fenobarbituriceB. benzodiazepiniceC.miorelaxanteD.ventilatie asistata mecanicE.

(pag. 1630)

G2306105. Despre sindromul de detresa respiratorie acuta sunt adevarate:in fazele initiale pacientul poate fi asimptomaticA. rezistenta vasculara pulmonara este in general scazutaB. o caracteristica fiziopatologica o reprezinta cresterea permeabilitatii vasculare pentru proteineC.poate apare o reducere a sintezei de surfactant ca urmare a lezarii pneumocitelor tip ID.rezistenta cailor aeriene poate fi crescutaE.

(pag. 1636,1637)

G2306106. Despre sindromul de detresa respiratorie acuta sunt adevarateapare proliferare intimala fibrocelulara la nivelul arterelor mari, venelor si limfaticelor pulmonareA. pacientii cu sepsis au un risc de 13% de a dezvolta SDRAB. pacientii cu sepsis au un risc de 53% de a dezvolta SDRAC.in general, travaliul respirator se maresteD.exista unii factori de crestere implicati in patogenezaE.

(pag. 1636,1637)

G2306107. In sindromul de detresa respiratorie acuta precoce netratat, se intalnesc urmatoarele date gazometrice, cu exceptia:

PCO2 scazutA. PCO2 crescutB. PO2 scazutC.PO2 crescutD.PO2 normalE.

(pag. 1637)

G2306108. Despre clinica sindromului de detresa respiratorie sunt false cu exceptiainitial pacientul poate fi asimptomaticA. initial ascultatia se limiteaza la rare raluri expiratoriiB. semnul cel mai precoce este dispneeaC.ascultatia poate sa includa si suflu tubarD.cand radiografia toracica arata infiltrate extinse este necesara ventilatia mecanicaE.

(pag. 1637)

G2306109. Despre sindromul de detresa respiratorie acuta nu sunt false:initial PCO2 este scazutaA. efectul vasoconstrictor pulmonar al NO poate fi util in terapeuticaB. valoarea ridicata a PO2 din sangele venos mixt exclude hipoxia tisulara severaC.solutiile coloidale sunt de preferat cristaloidelor pentru repletia volemicaD.varsta de 70 ani este un element de prognostic negativE.

(pag. 1636-1638)

G2306110. Nu sugereaza un prognostic prost in sindromul de detresa respiratorie urmatoarele:SDRA prin supradozare medicamentoasaA. fibroza pulmonaraB.



sepsisulC.functia pulmonara anterioara bunaD.SDRA prin aspiratieE.

(pag. 1638)

G2306111. Despre terapia SDRA sunt false urmatoareledebitul ventilator trebuie sa produca un pH peste 7,30A. pentru repletia volemica se prefera solutiile cristaloideB. pentru repletia volemica se prefera solutiile coloideC.pentru evitarea barotraumei se folosesc volume curente relativ miciD.se urmareste marirea volumului sangvin atat timp cat PCP nu depaseste 12 mmHgE.

(pag. 1638)

G2306112. In cadrul sindroamelor de hipoventilatie cronica care din urmatoarele nu presupune afectarea sistemului neuromuscular respirator:

hipoxie prelungitaA. poliomielitaB. administrare cronica de medicamenteC.neuropatie perifericaD.disfunctie a corpului carotidianE.

(pag. 1628)

G2306113. In cadrul sindroamelor de hipoventilatie cronica, despre pacientii cu afectare a sistemului neuro-muscular respirator se poate afirma:

PImax si PEmax sunt normaleA. PImax si PEmax sunt scazuteB. au raspuns alterat la stimulii chimiciC.au raspuns normal la stimulii chimiciD.diferenta PO2 alveolo-arteriala este crescutaE.

(pag. 1629)

G2306114. In cadrul sindroamelor de hipoventilatie cronica apar urmatoarele tulburari:alcaloza metabolicaA. cresterea concentratiei de ClB. hipocapnieC.hipoxemieD.hipercapnieE.

(pag. 1628)

G2306115. In cadrul sindroamelor de hipoventilatie cronica sunt false afirmatiile:hipercapnia nocturna determina vasodilatatie cerebralaA. la pacientii cu afectare neuro-musculara se indica stimulare electro-frenicaB. encefalita determina afectarea sistemului neuro-muscular respiratorC.hipoxemia si hipercapnia determina in general vasodilatatie pulmonaraD.diureticele si steroizii determina in general acidoza metabolicaE.

(pag. 1628-1630)

G2306116. Despre sindromul obezitate-hipoventilatie sunt adevarate, cu exceptia:majoritatea pacientilor dezvolta insuficienta cardiaca dreaptaA. varfurile pulmonare sunt ventilate mai bineB. la majoritatea pacientilor eferentele centrale sunt crescuteC.majoritatea pacientilor prezinta conducerea centrala respiratorie crescuta ereditarD.



bazele pulmonare sunt ventilate mai bineE.

(pag. 1631)

G2306117. In cadrul afectiunilor respiratorii neuro-musculare sunt false urmatoarele afirmatii, cu exceptia

in boala neuronului motor interesarea respiratorie este precoceA. in timpul somnului REM respiratia depinde exclusiv de diafragmB. la stimularea transcutanata a frenicului apare cresterea raspunsurilor EMG ale diafragmuluiC.stimularea electrofrenica este contraindicataD.interesarea respiratorie apare tardiv in cazul miopatiei cu deficienta de maltaza a adultuluiE.

(pag. 1630)

G2306118. In cadrul hipoventilatiei alveolare primare nu sunt adevarate urmatoarele afirmatii:afectiunea se caracterizeaza prin acidoza respiratorie cronicaA. dispneea este un simptom majorB. cel mai adesea este prezenta oboseala muschilor respiratoriC.raspunsul ventilator la stimuli chimici este normalD.unii pacienti raspund la administrarea de stimulente ale respiratieiE.

(pag. 1630)

G2306119. Despre sindromul de detresa respiratorie acuta se poate afirma, cu exceptia:mentinerea prelungita a unui trasport sistemic supranormal de oxigen imbunatateste supravietuireaA. PEEP porneste in general de la o presiune de 5 cm apaB. ventilatia mecanica este indicata la o PaO2 sub 60 mmHgC.complicatiile terapiei SDRA nu includ pneumonia nozocomialaD.glucocorticoizii sunt eficienti in majoritatea cazurilor in etapa precoce a SDRAE.

(pag. 1638)

G2506120. Factorii precipitanţi ai insuficienţei respiratorii acute la bolnavii cu bronşită cronică şi emfizem pulmonar pot fi:

PneumoniaA. Tromboembolismul pulmonarB. Insuficienţa ventriculară stângăC.Tratamentul bronhodilatatorD.PneumotoraxulE.

(pag. 1608)

G2506121. Minimul de investigaţii recomandat bolnavilor cu insuficienţă respiratorie acută survenită la bolnavii cu bronşită cronică şi emfizem pulmonar cuprinde:

Măsurătorile gazelor sangvineA. Radiografia toracicăB. ElectrocardiogramaC.Examinarea sputeiD.Scintigrafia pulmonarăE.

(pag. 1608)

G2506122. Indicaţia intubaţiei endotraheale şi instituirea ventilaţiei mecanice la bolnavii cu insuficienţă respiratorie acută pe fond de bronşită cronică şi emfizem pulmonar este:

Hipoxemia uşoară sau medie fără hipercapnieA. Scăderea pH-ului sub 7,30 fără hipercapnieB. Apariţia aritmiilor cardiaceC.Hipercapnie cu obnubilare evidentăD.Lipsa de răspuns la tratamentul conservatorE.



(pag. 1608)

G2506123. Scăderea PaCO2 până la valori apropiate sau mai mici decât cele normale prin ventilaţia mecanică folosită la bolnavii cu insuficienţă respiratorie acută pe fond de bronşită cronică sau emfizem pulmonar poate determina:

Alcaloză metabolică semnificativăA. Convulsii generalizateB. Tahiaritmii severeC.Acidoză metabolicăD.Vasodilataţie cerebralăE.

(pag. 1608 - 1609)

G2506124. Complicaţiile survenite în timpul terapiei insuficienţei respiratorii acute la bolnavii cu bronşită cronică şi emfizem sunt:

Colecistita acutăA. Aritmiile cardiaceB. Emboliile pulmonareC.Insuficienţa ventriculară stângăD.Hemoragia gastrointestinalăE.

(pag. 1609)

G2506125. Mecanismele aritmiilor cardiace care apar în timpul tratamentului insuficienţei respiratorii acute la pacienţii cu bronşită cronică sau emfizem sunt:

Scăderea pH-ului sangvinA. Scăderea rapidă a oxigenăriiB. Creşterea pH-ului sangvin prin hiperventilaţieC.Nivelul teofilinei sangvine mai mare de 20 mg/lD.Excesul de beta - agonişti neselectiviE.

(pag. 1609)

G2506126. Stimulentele respiratorii utilizate în insuficienţa respiratorie acută pe fond de bronşită cronică şi emfizem sunt:

BetaserculA. SermionulB. PiracetamulC.MedroxyprogesteronulD.AlmitrinaE.

(pag. 1609 - 1610)

G2506127. Imposibilitatea menţinerii schimbului gazos după întreruperea ventilaţiei mecanice la bolnavii cu insuficienţă respiratorie acută pe fond de bronşită cronică şi emfizem pulmonar poate fi dată de:

Administrarea de bronhodilatatoareA. Administrarea de doze mici de heparinăB. Administrarea de sedative sau tranchilizanteC.Agravarea obstrucţiei prin creşterea secreţiilor bronşiceD.Alcaloza metabolicăE.

(pag. 1609)

G2506128. Printre factorii precipitanţi ai insuficienţei respiratorii acute la bolnavii cu bronşită cronică şi emfizem pot fi:

Perioadele de poluare intensă a atmosfereiA. Folosirea de sedative sau narcoticeB. Suprainfecţiile arborelui traheobronşicC.



Folosirea de bronhodilatatoareD.Utilizarea stimulentelor respiratoriiE.

(pag. 1608)

G2506129. Creşterea PaCO2 la bolnavii cu insuficienţă respiratorie acută pe fond de bronşită cronică şi emfizem pulmonar poate determina:

Vasodilataţie cerebralăA. Edem papilarB. Creşterea presiunii intracranieneC.Scăderea presiunii intracranieneD.Stupor şi chiar comăE.

(pag. 1608)

G2506130. Hipofosfatemia care se întâlneşte în insuficienţa respiratorie acută pe fond de bronşită cronică şi emfizem pulmonar se poate trata prin:

Administrare parenterală de fosfaţiA. Administrare enterală de lapte smântânitB. Administrare de aminofilinăC.Administrare de beta-2-agoniştiD.Administrare de stimulente respiratoriiE.

(pag. 1609)

G2506131. Fatigabilitatea musculară în special a diafragmei întâlnită în insuficienţa respiratorie acută pe fond de bronşită cronică sau emfizem poate fi remisă prin:

Administrarea de amniofilinăA. Administrarea de beta-2-agonişti precum fenoterolulB. Administrarea de doze mici de heparinăC.OxigenoterapieD.Ventilaţie mecanicăE.

(pag. 1609)

G2606132. Dintre afecţiunile care pot produce hipoventilaţie cronica prin acţiune la nivelul cailor respiratorii şi al plamanilor fac parte:

disfuncţia corpului carotidianA. poliomielita bulbaraB. miastenia gravisC.stenoza laringianaD.fibroza chistica pulmonarăE.

(pag. 1628)

G2606133. Hipoventilaţia alveolara este caracterizata prin:creşterea PaO2A. cresterea PACO2B. scaderea HCO3-C.creşterea Cl-D.creşterea PaCO2E.

(pag. 1628)

G2606134. Tratamentul hipoventilaţiei cronice poate cuprinde:oxigenoterapieA. fenobarbituriceB. benzodiazepiniceC.miorelaxanteD.



ventilaţie asistata mecanicE.

(pag. 1630)

G2606135. Hipoventilaţia alveolara primara este caracterizata prin:hipercapnie cronicaA. hipoxemieB. absenţa unei afectari neuromusculare/mecanice evidenteC.majoritatea pacientilor sunt femei tinereD.beneficii obţinute prin stimularea electrofrenica a diafragmuluiE.

(pag. 1630)

G2606136. Dintre afecţiunile respiratorii neuro-musculare care pot produce hipoventilaţie alveolara cronica fac parte:

alcaloza metabolicaA. traumatism cervical inaltB. poliomielitaC.boala neuronului motorD.obezitateE.

(pag. 1628)

G2606137. Hiperventilaţia alveolara se caracterizeaza prin:PaCO2<37-43 mmHgA. PaO2 crescutaB. hipoxemia creşte ventilaţia prin stimularea chemoreceptorilor perifericiC.creşte ventilaţia prin stimularea receptorilor vagali aferenţi din plamani şi caile respiratoriiD.acidoza metabolica creşte sensibilitatea chemoreceptorilor periferici la hipoxemieE.

(pag. 1631)

G2606138. Hiperventilaţia poate sa apara în urmatoarele circumstanţe:miastenia gravisA. sarcinaB. criza hipertensivaC.insuficienta cardiaca congestivaD.acidoza(diabetica,renala,lactica)E.

(pag. 1631)

G2606139. Care din urmatoarele situatii poate duce la detresa respiratorie acuta:aspiraţieA. infecţii difuze, septicemiiB. risc de înecC.inhalare de toxineD.insuficienţa cardiaca congestivaE.

(pag. 1636)

G2606140. Caracteristicile clinice ale detresei respiratorii acute sunt reprezentate de:bradicardieA. bradipneeB. dispneeC.cianozaD.raluri fine în inspirE.

(pag. 1637)



G2606141. Hipoventilaţia alveolară cronică poate avea ca şi cauze respiratorii:Pneumonia pneumococicăA. Stenoza laringeală/trahealăB. Apneea obstructivă de somnC.Fibroza chisticăD.BPOCE.

(pag. 1628)

G2606142. Din punct de vedere fiziopatologic în hipoventilaţia alveolară, datorită creşterii PAO2 apar ca fenomene secundare:

creşterea cloremieiA. creşterea bicarbonatului sericB. insomnieC.desaturarea Hb,creşterea eritropoiezeiD.vasoconstricţie pulmonarăE.

(pag. 1629)

G2606143. În definiţia hipoventilaţiei alveolare primare sunt incluse următoarele noţiuni:hipercapnie cronicăA. hipoxemieB. absenţa unie afectări primare neuromusculareC.prezenţa unei afectări ventilatorii mecanice decelabileD.cauza este necunoscutăE.

(pag. 1630)

G2606144. Sindromul de obezitate-hipoventilaţie are ca şi caracteristici:surplusul de greutate duce la scăderea complianţei peretelui toracicA. capacitatea funcţională reziduală este crescutăB. o parte a căilor respiratorii,mai ales la baze, în respiraţiile curenteC.apare o hipoventilaţie la baza pulmonilorD.creşte diferenţa (A-a)Po2E.

(pag. 1631)

G2606145. Dintre cauzele hiperventilaţiei alveolare pot fi enumerate:ingestie de medicamente:salicilaţi,metilxantine,progesteronA. febraB. durereaC.insuficienţa cardiacă congestivăD.hipotensiuneaE.

(pag. 1631)

G2606146. În tratamentul hipoventilaţiei alveolare inhalarea de CO2 poate fi benefică în:acidozaA. alcaloză cu vasoconstricţie cerebrală semnificativăB. alcaloza cu paresteziiC.alcaloza cu tetanieD.anxietateE.

(pag. 1632)

G2606147. În diagnosticul apneei de somn sunt utilizateanamneza cu somnolenţă diurnă,sforăitA. electrooculogramaB.



EEG în stare de vegheC.electromiograma submentalăD.oximetriaE.

(pag. 1634)

G2606148. În leziunile pulmonare acute apar următoarele componente fiziopatologice:pedispoziţia geneticăA. iniţierea:evenimentul declanşator iniţiază cascada celulară inflamatorieB. amplificarea cu recrutarea celulelor efectoareC.leziunea produsă de neutrofile,macrofage,monocite,limfocite şi produsii lor proinflamatoriD.manifestări de SDRAE.

(pag. 1636)

G2606149. Caracteristicile clinice ale SDRA sunt reprezentate de:afecţiunea respiratorie cronică preexistentăA. bradipneeB. dispnee moderatăC.cianozăD.raluri subcrepitante/crepitante predominant de inspirE.

(pag. 1637)

G2606150. Complicaţiile tratamentului SDRA pot fi:barotraumăA. deshidratareB. pneumonie nosocomialăC.fistulă bronhopulmonarăD.coagulare intravasculară diseminatăE.

(pag. 1638)

G2806151. Mecanismele hipoxemiei sunt:cresterea pCO2 inspiratA. scaderea pO2 inspiratB. hipoventilatiaC.suntulD.dereglarea raportului ventilatie-perfuzieE.

(pag. 1562)

G2806152. Valorile indicate de puls-oximetru nu sunt exacte cand:exista methemoglobinemie semnificativaA. SaO2 este sub 90%B. SaO2 este peste 90%C.exista vasoconstrictie puternicaD.exista carboxihemoglobinemie semnificativaE.

(pag. 1561)

G2806153. Mecanisme ale hipercapniei pot fi:anemiaA. productia crescuta deCO2B. scaderea travaliului respiratorC.cresterea rezistentei cailor respiratoriiD.ineficienta schimbului respiratorE.

(pag. 1563)



G2806154. In sangele venos amestecat,recoltat din artera pulmonarapO2 are valoarea normala 40 mm HgA. pO2 are valoarea normala peste 90 mm HgB. variatii foarte mici ale pO2 pot reflecta variatii mari ale saturatiei cu O2C.variatii mari ale pO2 pot reflecta variatii mici ale saturatiei cuO2D.masurarea saturatiei O2 permite calcularea debitului cardiacE.

(pag. 1561)

G2806155. Disfunctia ventilatorie restrictiva se caracterizeaza prin:VR crescutA. CV scazutaB. CPT scazutaC.VEMS scazutD.PEM crescutaE.

(pag. 1558)

G2806156. Tratamentul hipoxemiei se face:cu cea mai mica fractie de oxigen inspiratA. pentru a atinge paO2 de 60%B. pentru a atinge paO2 de 95%C.pentru a atinge paO2 de 80%D.pentru a atinge paO2 de 100%E.

(pag. 1637)

G2806157. Hipoventilatia alveolara duce la:alcaloza respiratorieA. acidoza respiratorieB. hipoxemieC.vasodilatatie cerebrala si cefaleeD.afectarea calitatii somnuluiE.

(pag. 1629)

G2806158. Combinatia dintre hipoxemia cronica si hipercapnie poate produce:alcaloza respiratorieA. vasoconstrictie pulmonaraB. hipertensiune pulmonaraC.hipertrofie ventriculara dreaptaD.insuficienta cardiaca congestivaE.

(pag. 1628)

G2906159. Minimul de investigatii la toti pacientii cu insuficienta respiratorie cuprinde:examinarea sputeiA. CT toracicB. radiografie toracicaC.electrocardiogramaD.masurarea gazelor sanguineE.

(pag. 1608)

G2906160. Factorii precipitanti ai insuficientei respiratorii acute sunt:pneumoniaA. pneumotoraxulB.



scaderea volumului secretiilorC.poluarea atmosferica intensaD.insuficienta ventriculara dreaptaE.

(pag. 1608)

G2906161. Ventilatia neinvaziva este recomandata in absenta:disfagieiA. anxietatiiB. instabilitatii hemodinamiceC.suferintei abdominale croniceD.hipoxiei severeE.

(pag. 1608)

G2906162. Care dintre urmatoarele pot fi complicatii survenite in cursul tratamentului insuficientei respiratorii acute?

embolia pulmonaraA. infarctul miocardicB. aritmiile cardiaceC.hemoragia gastrointestinalaD.alcaloza metabolica hipokalemicaE.

(pag. 1609)



Tema nr. 7Angina pectorala stabila si instabila



G1207001. Angioplastia coronariana transluminala percutana (PTCA) este indicata in urmatoarele situatii cu exceptia:

angina pectorala stabila sau instabila cu testul de efort pozitivA. a pacientii asimptomatici cu test de efort negativB. dilatarea stenozelor arterelor coronare native si ale grefelor de bypass la pacientii care prezinta angina recurenta dupa chirurgie coronariana

C.

la pacientii cu ocluzie totala recenta a unei artere coronare si angina severaD.la pacientii cu boala trivasculara asociata cu alterarea functiei ventricolului stangE.

(pag. 1514)

G1207002. Arteriografia coronariana este indicata in urmatoarele situatii, cu exceptia uneia:la pacientii cu angina pectorala stabila sau instabila care sunt luati in considerare pentru revascularizareA. la pacientii cu disfunctie diastolica de VS izolataB. la pacientii cu simptome severe care prezinta dificultati de diagnosticC.la pacientii cu angina pectorala la care testele neinvazive evidentiaza semne de ischemie severaD.la pacientii care prezinta risc crescut dupa infarct miocardic datorita recurentelor de angina, insuficientei cardiace

E.

(pag. 1510)

G1207003. Planul de tratament al anginei pectorale stabile cuprinde urmatoarele obiective cu exceptia:informarea si linistirea pacientuluiA. identificarea si tratarea conditiilor agravante, adaptareaB. tratamentul factorilor de riscC.terapia medicamentoasa cu nitrati, blocante ale receptorilor beta-adrenergici, blocante ale canalelor de calciu

D.

tratamentul anticoagulantE.

(pag. 1511,1512,1513)

G1207004. Urmatoarele tratamente medicamentoase sunt eficiente in angina pectorala cu exceptiatratament anticoagulantA. tratament antiagregantB. tratament cu blocanti ai receptorilor de Angiotensina IIC.tratament cu beta –blocante si antagonistii canalelor de calciuD.tratament cu nitratiE.

(pag. 1516)

G1207005. Examinarile de laborator utile in diagnosticul de cardiopatie ischemica sunt urmatoarele, cu exceptia:

glicemieA. HDL, LDL colesterol, trigliceride, lipide totale, lipidogramaB. uree, creatinina, acid uricC.hematocritD.proteine totale, proteinogramaE.



(pag. 1509)

G1207006. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate cu exceptia:pacientul tipic cu angina este un barbat in varsta de 50-60 ani sau o femeie in varsta de 65-75 aniA. episoadele de angina sunt tipic determinate de eforturi fizice, mersul rapid, activitate sexuala, emotii, pot aparea si in repaus sau noaptea

B.

pragul de efort care determina aparitia anginei pectorale variaza de la o persoana la alta, cu starea emotionala a ei si cu momentul din zi

C.

pacientul acuza durere retrosternala cu caracter constrictiv crescendo-descrescendo, cu durata de 1-5 minute care iradiaza spre umarul stang, in special pe fata ulnara a antebratului si a mainii

D.

ischemia este precipitata de scaderea necesarului de oxigen al miocarduluiE.

(pag. 1508)

G1407007. Cand angina pectorala este insotita de semne electrocardiografice obiective de ischemie miocardica tranzitorie:

Se recomanda tratamentul anticoagulant obligatoriu.A. Este asociata intotdeauna cu disfunctie ventriculara stanga.B. Prognosticul este extrem de rezervat.C.Pacientul necesita internarea intr-un serviciu de terapie intensiva.D.Este asociata aproape intotdeauna cu stenoze critice ale uneia sau mai multor artere coronare epicardice mari.

E.

(pag. 1516)

G1407008. in angina varianta Prinzmetal apare pe electrocardiograma:Supradenivelare de segment ST intr-o singura derivatie.A. Supradenivelare de segment ST in mai multe derivatii.B. Subdenivelare de segment ST in precordiale.C.Unda Q.D.Interval PR scurtat.E.

(pag. 1516)

G1407009. Tratamentul atacului de angina varianta consta din:Multiple doze de nitroglicerina sublingual si nifedipina cu actiune scurta.A. Administrarea de oxigen pe masca.B. Alfa si betablocare.C.Digitalizare.D.Angioplastie coronariana percutana.E.

(pag. 1516)

G1507010. Angina Prinzmetal se caracterizeaza electrocardiografic prin:aparitia undei QA. complex QRS largit peste 0,13 secundeB. subdenivelarea segmentului STC.supradenivelarea segmentului STD.aparitia undei uE.

(pag. 1509,1516)

G1507011. Care clasa de medicamente este utilizata in terapia initiala a anginei Prinzmetal:antagonistii canalelor de calciuA. blocantele beta-adrenergiceB. inhibitorii enzimei de conversieC.aminele simpatomimeticeD.diureticele de ansaE.



(pag. 1514,1516-17)

G1507012. Care dintre urmatoarele situatii reprezinta o contraindicatie absoluta de angioplastie coronariana transluminala percutana la pacientii cu cardiopatie ischemica:

stenoza trunchiului arterei coronare stangiA. stenoza arterei coronare circumflexe stangiB. stenoza arterei coronare descendente anterioare stangiC.stenozele grefelor de by-pass la pacienţii care prezinta angina recurentaD.diabetul zaharatE.

(pag. 1514)

G1507013. Care este cea mai obisnuita reactie adversa la administrarea nitroglicerinei:palpitatiileA. cefaleeaB. durerea retrosternalaC.varsaturileD.constipatiaE.

(pag. 1513)

G1507014. Care este doza de atenolol care se administreaza in tratamentul anginei pectorale stabile:1-2mg/ziA. 5-10mg/ziB. 50-150mg/ziC.0,5-1g/ziD.1-3g/ziE.

(pag. 1512)

G1507015. Care este durata durerii in angina pectorala stabila:5-10 secundeA. 10-30 secundeB. 1-5 minuteC.15-30 minuteD.4-6 oreE.

(pag. 1508)

G1607016. Angina varianta (Prinzmetal) raspunde bine in special la:BetablocanteA. CalciublocanteB. Inhibitori ECAC.DiureticeD.AnticoagulanteE.

(pag. 1513)

G1607017. Care din urmatorii antagonisti de Ca NU apartin generatiei II:NicardipinaA. AmlodipinaB. NifedipinaC.FelodipinaD.IsradipinaE.

(pag. 1513)

G1607018. Doza uzuala a ntroglicerinei administrata sublingual in angina pectorala este:80 – 120 mgA.



0,3 – 0,6 mgB. 0,4 – 1, 2 mgC.20 - 30 mgD.60 – 240 mgE.

(pag. 1512)

G1607019. Principalele efecte adverse ale nifedipinei NU include:intirzierea conducerii AVA. HipotensiuneB. Congestia feteiC.EdemeD.Agravarea angineiE.

(pag. 1512)

G1607020. Referitor la efectele betablocantelor urmatoarele afirmatii sunt false:Scad necesarul de oxigen al miocarduluiA. Scad frecventa cardiacaB. Scad contractilitatea miocardicaC.Au efect vasodilatator perifericD.Efectele secundare include oboseala, impotenta, claudicatie intermitenta, bradicardieE.

(pag. 1513)

G1607021. Verapamilul NU trebuie asociat in mod obisnuit cu:NitratiA. BetablocanteB. DiureticeC.Inhibitori ECAD.AntiagreganteE.

(pag. 1513)

G2207022. Examinarile de laborator utile in diagnosticul de cardiopatie ischemica sunt urmatoarele, cu exceptia:

glicemieA. HDL, LDL colesterol trigliceride lipide totale, lipidogramaB. Uree, creatinina, acid uricC.HematocritD.Proteine totale, proteinogramaE.

(pag. 1509)

G2207023. In angina pectorala, urmatoarele afirmatii sunt corecte, cu exceptia:tulburarile de conducere intraventriculare nu sunt specificeA. evidentierea calcifierii lor arterelor coronare pot sustine diagnosticul de boala coronarianaB. ECG cu 12 derivatii in repaus poate fi normal la pacientii coronarieniC.Modificarile segmentului ST si a undei T persista dupa cedarea crizei de anginaD.In angina Prinzmetal, segmentul ST este mult supradenivelatE.

(pag. 1509)

G2207024. Arteriografia coronariana este indicata in urmatoarele situatii, cu exceptia uneia:la pacientii cu angina pectorala stabila sau instabila care sunt luati in considerare pentru revascularizareA. la pacientii cu disfunctie diastolica de VS izolataB. la pacientii cu simptome severe care prezinta dificultati de diagnosticC.la pacientii cu angina pectorala la care testele neinvazive evidentiaza semne de ischemie severaD.



la pacientii care prezinta risc crescut dupa infarct miocardic, datorita recurentelor de angina, insuficientei cardiace

E.

(pag. 1510)

G2207025. Planul de tratament al anginei pectorale stabile cuprinde urmatoarele obiective, cu exceptia:Informarea si linistirea pacientuluiA. identificarea si tratarea conditiilor agravante, adaptarea activitatii pacientuluiB. tratamentul factorilor de riscC.terapia medicamentoasa cu nitrati, blocante ale receptorilor -adrenergici, blocante ale canalelor de calciuD.tratamentul anticoagulantE.

(pag. 1511, 1512, 1513)

G2207026. La pacientii cu angina pectorala, nitratii produc:venoconstrictie sistemicaA. cresc tensiunea peretelui miocardicB. cresc necesarul de oxigenC.dilata arterele coronare epicardiceD.scad fluxul sanguin prin vasele colateraleE.

(pag. 1512)

G2207027. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate, cu exceptia:pacientul tipic cu angina este un barbat in varsta de 50-60 ani sau o femeie in varsta de 65-75 aniA. episoadele de angina sunt tipic determinate de eforturi fizice, mersul rapid, activitate sexuala, emotii, pot aparea si in repaus sau noaptea

B.

pragul de efort care determina aparitia anginei pectorale variaza de la o persoana la alta, cu starea emotionala a ei si cu momentul din zi

C.

pacientul acuza durere retrosternala cu caracter constrictiv crescendo-descrescendo, cu durata de 1-5 minute care iradiaza spre umarul stang, in special pe fata ulnara a antebratului si a mainii

D.

ischemia este precipitata de scaderea necesarului de oxigen al miocarduluiE.

(pag. 1508)

G2207028. Efectele adverse ale blocantelor receptorilor beta-adrenergici, sunt:tuseA. extremitati caldeB. tahicardieC.insuficienta ventriculara stangaD.hiperglicemieE.

(pag. 1513)

G2207029. Antagonistii canalelor de calciu actioneaza prin:cresterea presiunii arterialeA. cresterea contractilitatii miocardiceB. cresterea necesarului de oxigen al miocarduluiC.vasodilatatie coronarianaD.cresterea glicemieiE.

(pag. 1513)

G2207030. Angioplastia coronariana transluminala percutana (PTCA) este indicata in urmatoarele situatii, cu exceptia:

angina pectorala stabila sau instabila cu testul de efort pozitivA. la pacientii asimptomatici cu testul de efort negativB. dilatarea stenozelor arterelor coronare native si ale grefelor de bypass la pacientii care prezinta angina recurenta dupa chirurgie coronariana

C.



la pacientii cu ocluzie totala recenta a unei artere coronare si angina severaD.la pacientii cu boala trivasculara asociata cu alterarea functiei ventriculului stangE.

(pag. 1514)

G2207031. Eficacitatea bypassului coronarian cu grefon consta in:Angina este abolita la toti pacientii cu bypass coronarianA. Scade mortalitatea la pacientii cu stenoza trunehiului coronarei stangiB. Mortalitatea este 0, la pacientii cu boala coronariana trivascularaC.ocluzia grefoanelor venoaseD.scaderea reactiei de ejectieE.

(pag. 1515)

G2207032. Urmatoarele afirmatii sunt reale:Angina pectorala instabila poate fi primaraA. Angina pectorala instabila nu poate fi precipitata de anemieB. In angina pectorala instabila nu putem avea zgomotul III cardiac.C.Spasmul segmentar nu are nici un rol in angina pectorala instabilaD.Dupa infarct miocardic nu poate aparea angina pectoralaE.

(pag. 1516)

G2207033. Urmatoarele tratamente medicamentoase sunt eficiente in angina pectorala instabila, cu exceptia:

tratament anticoagulantA. tratament antiagregantB. tratamentul cu blocanti ai receptorilor de Angiotensina IIC.tratament cu beta-blocante si antagonisti ai canalelor de calciuD.tratament cu nitratiE.

(pag. 1516)

G2207034. Dezavantajele bypassului coronarian cu grefon:procedeu insuficient la pacientii cu disfunctie ventriculara stangaA. rezultate slabe la pacientii coronarieni diabeticiB. cost mareC.procedeu limitat la subseturile anatomice specificeD.mortalitate crescutaE.

(pag. 1516)

G2507035. Testul de efort poate fi fals negativ la:Bărbaţii asimptomatici sub 40 aniA. Bolnavii care primesc droguri cardioactiveB. Boală obstructivă limitată la artera coronară circumflexăC.Femei în premenopauză fără factori de risc pentru ateroscleroză prematurăD.Hipertrofie miocardicăE.

(pag. 1509)

G2507036. Care este doza de atenolol care se administrează în tratamentul anginei pectorale stabile:1-3 g/ziA. 0,5- 1,5 g/ziB. 50-150 mg/ziC.50- 150 mg de două ori /ziD.1-3 mg/ziE.

(pag. 1512)



G2507037. Care este doza de metoprolol care se administrează în tratamentul anginei pectorale stabile:1-2 g/ziA. 0,5-1,5 g/ziB. 50-150 mg/ziC.25-200 mg de două ori /ziD.25-200 mg/ziE.

(pag. 1512)

G2507038. Care este doza de verapamil care se administrează în tratamentul anginei pectorale stabile:1-2 g/ziA. 0,1-0,2 g/ziB. 180-240 mg/ziC.180-240 mg de două ori /ziD.25-200 mg/ziE.

(pag. 1512)

G2507039. Care este doza de diltiazem care se administrează în tratamentul anginei pectorale stabile:1-2 g/ziA. 0,1-0,2 g/ziB. 60-120 mg/ziC.60-120 mg de două ori /ziD.25-200 mg/ziE.

(pag. 1512)

G2607040. Urmatoarele grupe de pacienti pot fi considerate a avea angina pectorala instabila cu exceptia:

Angina cu debut recent sub 2 luniA. Angina de efortB. Angina agravataC.Angina de repausD.Angina nocturnaE.

(pag. 1515)

G2607041. Verapamilul NU trebuie asociat in mod obisnuit cu:NitratiA. DiureticeB. Inhibitori ECAC.BetablocanteD.AntibioticeE.

(pag. 1513)

G2607042. Urmatoarele reprezinta contraindicatii relative pentru PTCA cu exceptia:Virsta inaintataA. Stenoza cu trombusB. Stenoze excentrice si neregulateC.Placile calcificateD.Stenoza trunchiului arterei coronare stangiE.

(pag. 1514)

G2607043. Principalele efecte adverse ale metoprololului NU includ:DepresieA. TahicardieB.



BronhospasmC.ConstipatieD.ImpotentaE.

(pag. 1512)

G2607044. Doza uzuala de isosorbid dinitrat administrata in angina pectorala este:80 – 120 mgA. 0,3 – 0,6 mgB. 0,4 – 1, 2 mgC.20 - 30 mgD.60 – 240 mgE.

(pag. 1512)

G2607045. Angina varianta (Prinzmetal) raspunde bine in special la:BetablocanteA. Inhibitori ECAB. NitratiC.Antiagregante plachetareD.CablocanteE.

(pag. 1513)


G1207046. Indicatiile tratamentului cu antagonistii canalelor de calciu sunt:pacientii cu angina pectorala si istoric de astm sau boala cronica obstructiva pulmonaraA. sindromul sinusului bolnav sau afectarea importanta a conducerii atrio-ventriculareB. angina PrinzmetalC.boala vasculara periferica simptomaticaD.in angina postinfarct miocardic cu unda QE.

(pag. 1514)

G1207047. Angina pectorala instabila poate fi precipitata de:hipoxemieA. tratament beta –blocantB. anemieC.tahiaritmieD.infectieE.

(pag. 1514)

G1207048. Angina varianta Prinzmetal se caracterizeaza prinatacuri de ischemie severa recurente, prelungite, cauzate de spasmul focal episodic al unei artere coronare epicardice

A.

subdenivelare de segment ST in mai multe derivatiiB. se datoreaza spasmului tranzitor ce apare spontan sau dupa administrarea intravenoasa de ergonovina, la arteriografia coronariana

C.

durerile anginoase nu raspund la nitroglicerinaD.se asociaza cu aritmii ventriculare severeE.

(pag. 1514)

G1207049. Complicatiile majore ale angioplastiei coronariene transluminale percutane(PTCA) suntdisectia arterei coronare stenozateA.



tromboza acuta cu obstructie vascularaB. ischemia necontrolata cu insuficienta ventricularaC.moarteaD.bradicardie sinusalaE.

(pag. 1514)

G1207050. In angina pectorala, EKG de repaus - 12 derivatii evidentiaza:anomalii de repolarizareA. subdenivelare a segmentului ST de 0,1 mVB. unda P bifazica, largitaC.modificari ascendente ale segmentului STD.tulburari ale conducerii intraventriculareE.

(pag. 1509)

G1207051. In boala cardiaca ischemica, angiografia radioizotopica cu Tehnetiu 99m, evidentiaza:perfuzia miocardicaA. volumul ventricularB. fractia de ejectie in repausC.fractia de ejectie in timpul efortuluiD.calcificarea arterelor coronareE.

(pag. 1510)

G1207052. Incidenta testelor de efort fals pozitive este crescuta:la barbatii asimptomatici sub varsta de 40 aniA. la femei tinereB. la pacientii digitalizatiC.la femeile in premenopauza, fara factori de risc pentru ateroscleroza prematuraD.la pacientii cu niveluri serice anormale de natriuE.

(pag. 1509)

G1207053. La auscultatia cordului in timpul unei crize anginoase se poate evidentia ;zgomotul I de intensitate crescutaA. zgomot IIIB. zgomot IVC.suflu diastolic apicalD.suflu sistolic apicalE.

(pag. 1508)

G1207054. Semnele de pronostic nefavorabil la testul de efort sunt:cresterea insuficienta a presiunii sanguine in timpul testuluiA. scaderea presiunii sistolice cu peste 10mmHg in timpul exercitiuluiB. prezenta subdenivelarii > 0,2mV a segmentului ST la un efort micC.modificari ascendente sau jonctionale ale segmentului STD.subdenivelarea segmentului ST care persista mai mult de 2 minute dupa terminarea efortuluiE.

(pag. 1510-1511)

G1307055. Antagonistii canalelor de calciu sunt indicati la pacientii cu:angina si istoric de astm sau boala cronica obstructiva pulmonaraA. sindromul sinusului bolnav sau afectare importanta a conducerii atrio-ventriculareB. edeme la membrele inferioareC.angina PrinzmetalD.boala vasculara periferica simptomaticaE.



(pag. 1514)

G1307056. Arteriografia coronariana este indicata:la pacientii cu angina pectorala stabila sau instabila care sunt luati in considerare pentru revascularizare (PTCA sau by-pass aortocoronarian)

A.

la pacientii cu simptome tipice de angina de efort, cu raspuns bun la tratament medicamentosB. la pacientii cu simptome severe la care este necesara confirmarea sau excluderea diagnosticului de boala coronariana

C.

la pacienţii care, pe baza semnelor de ischemie severa furnizate de testele noninvazive, sunt suspectaţi a avea risc crescut de evenimente coronariene susţinute

D.

la pacientii cu stenoza aortica sau cardiomiopatie hipertrofica si angina, la care durerea ar putea fi determinata de boala coronariana

E.

(pag. 1510)

G1307057. Au risc crescut pentru evenimentele coronariene nefavorabile:angina pectorala cu debut recentA. angina instabilaB. angina pectorala de efort, stabilaC.angina care raspunde slab la tratamentul medicalD.angina insotita de simptome de insuficienta cardiaca congestivaE.

(pag. 1510)

G1307058. Clasele de medicamente utilizate in tratamentul anginei pectorale sunt:blocantele receptorilor alfa-adrenergiciA. nitratiB. blocantele receptorilor beta-adrenergiciC.antagonistii calciuluiD.simpaticomimeticeleE.

(pag. 1512-1513)

G1307059. Durerea in criza de angina pectorala este descrisa de pacient ca:o greutateA. o intepaturaB. presiuneC.strivireD.rareori ca durere francaE.

(pag. 1508)

G1307060. Electrocardiograma de repaus in angina pectorala tipica:include subdenivelarea segmentului ST in criza anginoasaA. nu este niciodata normalaB. poate arata semne ale unui infarct vechiC.arata modificari ale undei T si segmentului ST care nu sunt specifice cardiopatiei ischemiceD.arata in mod specific pentru cardiopatia ischemica tulburari de ritm ventricular (extrasistole ventriculare)E.

(pag. 1509)

G1307061. Examenul fizic la pacientii cu angina pectorala:nu este niciodata normalA. poate evidentia semne ale factorilor de risc asociati cu ateroscleroza coronariana: xantelasma, leziuni cutanate diabetice

B.

poate arata semne de marire a cordului si contractia anormala a inimiiC.poate evidenţia semne de anemie sau boala tiroidianaD.in timpul unui acces anginos poate evidentia aparitia tranzitorie a unui zgomot III la nivelul corduluiE.



(pag. 1509)

G1307062. Factorii de risc majori ai aterosclerozei sunt:LDL plasmatic scazutA. fumatulB. HDL plasmatic crescutC.diabetul zaharatD.hipertensiunea arterialaE.

(pag. 1507)

G1307063. in legatura cu durerea din angina pectorala stabila sunt corecte urmatoarele afirmatii:are caracter crescendo-descrescendo si dureaza 1-5 minuteA. episoadele de angina pot aparea noaptea, in timp ce pacientul este culcatB. pragul de efort care determina aparitia anginei pectorale este fix si nu variaza cu momentul din zi sau starea emotionala

C.

poate fi precipitata de activitaţi neobisnuite, un pranz bogat sau expunerea la frigD.poate avea localizare atipica si poate sa nu fie legata de factorii declansatoriE.

(pag. 1508)

G1307064. in legatura cu testul de efort in angina pectorala urmatoarele afirmatii sunt adevarate:testul implica inregistrarea ECG cu 12 derivatii inainte, in timpul si dupa efortul fizic pe un covor rulant sau utilizand o bicicleta ergonomica

A.

testul se intrerupe daca apar semne de discomfort toracicB. modificarile ECG ascendente sau jonctionale ale segmentului ST constituie un test pozitivC.tulburarile de ritm si conducere au valoare diagnosticaD.nu au valoare diagnostica testele negative in care frecventa cardiaca tinta nu este atinsaE.

(pag. 1509)

G1307065. Planul de tratament al anginei pectorale cuprinde:informarea si linistirea pacientilorA. identificarea si tratarea conditiilor agravanteB. adaptarea activitatiiC.evaluarea funcţiei ventriculare stangiD.terapie medicamentosaE.

(pag. 1511)

G1307066. Referitor la angina varianta Prinzmetal urmatoarele afirmatii sunt adevarate:este o forma de angina stabilaA. apare de obicei in repaus sau trezeste pacientul din somnB. este cauzata de spasmul focal episodic al unei artere coronare epicardiceC.se caracterizeaza prin supradenivelare de segment ST in multe derivaţiiD.tratamentul atacului acut consta in nitroglicerina sublingual si nifedipina cu actiune scurtaE.

(pag. 1516)

G1307067. Referitor la tratamentul anginei instabile sunt valabile urmatoarele afirmatii:pacientii nu necesita calmante si sedativeA. se administreaza heparina intravenos pentru 3-5 zile asociata sau urmata de aspirina oral in doza de 325 mg/zi

B.

nu este necesara administrarea nitroglicerinei sublingualC.nitroglicerina se incepe de la o doza de 10 micrograme/minutD.se pot administra beta/blocanteE.

(pag. 1516)



G1307068. Restenozarea dupa angioplastie coronariaa transluminala percutana este mai frecventa la pacientii cu:

diabet zaharatA. hipertensiune arterialaB. angina instabilaC.dilatare incompleta a stenozeiD.dilatare a arterei coronare descendente anterioare stangiE.

(pag. 1514)

G1307069. Urmatoarele afirmatii referitoare la angina instabila sunt adevarate:angina instabila se poate dezvolta la scurt timp dupa infarctul miocardicA. angina instabila poate fi precipitata de o afectiune extrinseca patului vascular coronarian care a intensificat ischemia miocardica (anemie, febra, infectii)

B.

angina instabila se asociaza cu risc scazut de decesC.pacienţii cu durere in repaus dezvolta frecvent un zgomot III sau IVD.in dezvoltarea anginei instabile un rol important il joaca spasmul segmentar din vecinatatea placilor de ateroscleroza

E.

(pag. 1515-1516)

G1407070. Angina pectorala instabila cuprinde:Angina cu debut recent sub 2 luni care este severa si/sau frecventa.A. Angina cu debut sub 2 ani cu episoade rare anginoase.B. Angina de repaus.C.Angina la eforturi fizice mari.D.Angina postprandiala.E.

(pag. 1515)

G1407071. Angina varianta Prinzmetal:Este cea mai raspandita forma de angina.A. Se caracterizeaza prin atacuri de ischemie severe recurente, prelungite.B. Este cauzata de spasmul focal episodic al unei artere coronare epicardice.C.Se intalneste frecvent la persoane cu varsta peste 60 aniD.Durerea ischemica apare in repaus.E.

(pag. 1516)

G1407072. Arteriografia coronariana este indicata la:Pacienti cu angina pectorala cronica stabila sau instabila cu simptomatologie severa in ciuda tratamentului medical si care sunt luati in considerare pentru revascularizatie.

A.

Pacienti cu simptome minore si diagnostic cert.B. Pacienti cu multiplii factori de risc asociati.C.Pacienţi care sunt suspectaţi a avea risc crescut de evenimente coronariene susţinute indiferent de prezenţa sau severitatea simptomelor.

D.

Pacienti cu test de efort maximal negativ pentru boala coronariana.E.

(pag. 1510)

G1407073. By-pass-ul coronarian cu grefon:Este un procedeu neinvaziv de tratament in cardiopatia ischemica.A. Foloseste un segment al unei vene pentru anastomoza intre aorta si artera coronara distal de leziunea obstructiva.

B.

Scade mortalitatea la pacientii cu boala coronariana trivasculara si functie ventriculara stanga deteriorata.C.Are o rata de mortalitate de 50%.D.Reprezinta optiunea terapeutica de prima intentie in boala coronariana.E.

(pag. 1515)



G1407074. Clasele de medicamente utilizate in mod obisnuit in angina pectorala sunt:Nitratii.A. Betablocantele.B. Blocantele canalelor de calciu.C.Antiagregantele plachetare.D.Inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei.E.

(pag. 1512, 1513)

G1407075. Ecocardiografia de stres (efort sau dobutamina) poate vizualiza:Regiuni de akinezieA. Tulburari minore de conducere intraventriculareB. Regiuni de diskinezieC.Prolaps de valva mitralaD.Depunere de amiloid in miocardE.

(pag. 1510)

G1407076. Efectele secundare ale medicatiei beta-blocante in boala coronariana sunt:Oboseala.A. Claudicatia intermitenta.B. Impotenta.C.Tahicardia.D.Accentuarea hipoglicemiei produsa de hipoglicemiantele orale si insulina.E.

(pag. 1513)

G1407077. Electrocardiograma de repaus in angina pectorala de efort:Evidentiaza supradenivelarea segmentului ST.A. Este normala la aproximativ jumatate din pacienti.B. Poate evidentia semne ale unui infarct miocardic vechi.C.Nu se efectueaza de rutina.D.Se efectueaza dupa coronarografie.E.

(pag. 1509)

G1407078. Examenul fizic la pacientii cu angina pectorala stabila:Este adesea normal.A. Evidentiaza splenomegalieB. Evidentiaza cianoza.C.Poate evidenţia xantelasma sau xantom.D.Poate evidentia leziuni cutanate diabetice.E.

(pag. 1508)

G1407079. in angina pectorala stabila de efort:Episoadele anginoase sunt tipic determinate de efort sau emotie.A. Episoadele anginoase sunt accentuate de repaus.B. Pragul de efort care determina aparitia anginei pectorale variaza de la persoana la persoana.C.Durerea este localizata intru-un punct fix.D.Durerea este exacerbata de miscarile respiratorii.E.

(pag. 1508)

G1407080. Indicatorii principali de prognostic la pacientii cu cardiopatie ischemica sunt:Starea functionala a ventriculului stang.A. Localizarea si severitatea stenozarii arterelor coronare.B. Severitatea sau evolutia ischemiei miocardice.C.



Sediul durerii.D.Asocierea patologiei digestive.E.

(pag. 1510)

G1407081. La instituirea tratamentului ischemiei miocardice asimptomatice se tine seama de:Gradul de pozitivitate al testului de efort.A. Varsta pacientului.B. Profesia.C.Starea medicala generala.D.Prezenta undei U.E.

(pag. 1516)

G1407082. Nitratii in tratamentul anginei pectorale:Nu sunt recomandati.A. Se folosesc numai in administrare parenterala.B. Reprezinta o clasa de medicamente de mare utilitate.C.Acţioneaza prin dilatarea arterelor coronariene epicardice si cresterea fluxului sanguin prin vasele colaterale.

D.

Actioneaza prin producerea venodilatatiei sistemice.E.

(pag. 1512)

G1407083. Planul de tratament in cardiopatia ischemica ar trebui sa cuprinda:Informarea si linistirea pacientilor.A. Identificarea si tratarea conditiilor agravante.B. Numai terapia medicamentoasa.C.Adaptarea activitaţii.D.Revascularizatia mecanica de prima intentie.E.

(pag. 1511)

G1407084. Testul de efort poate avea o sensibilitate mai mare prin administrarea intravenoasa de:Esmolol.A. Taliu 201B. Digoxin.C.Tehneţiu 99m.D.Dobutamina.E.

(pag. 1516)

G1407085. Testul de efort:Este cel mai larg utilizat in diagnosticul de cardiopatie ischemica.A. Implica inregistrarea unui ECG cu 3 derivatii inainte, in timpul si dupa efortul fizic pe covor rulant sau bicicleta ergometrica.

B.

Nu se efectueaza la femei cu varsta peste 60 ani.C.Nu necesita prezenţa medicului, ci doar a personalului mediu.D.Poate fi efectuat la 7 zile dupa infarctul miocardic.E.

(pag. 1509)

G1407086. Verapamilul in cardiopatia ischemica se poate administra:in doza de 10-50 mg de 2 ori pe zi.A. in doza de 80-120 mg de 3 ori pe zi.B. in angina varianta.C.in asociere cu betablocante la pacienţii cu disfuncţie ventriculara stanga.D.in asociere cu nifedipina.E.



(pag. 1513)

G1507087. Angina pectorala instabila cuprinde urmatoarele situatii:angina cu debut recent (<2 luni) care este severa si frecventa (mai mult de 3 episoade pe zi)A. angina stabila cronica la care crizele anginoase devin mai frecvente, mai prelungite sau precipitate de eforturi mai mici decat anterior

B.

angina de repausC.angina cu prag fix de apariţie a durerii dupa un anumit efortD.angina varianta PrinzmetalE.

(pag. 1515-16)

G1507088. Angina pectorala instabila poate fi consecinta urmatoarelor aspecte morfopatologice:leziuni aterosclerotice cu tromboza supraadaugataA. spasm segmentar in vecinatatea placilor de aterosclerozaB. ocluzia persistenta a unei artere coronare epicardiceC.striuri lipidice multipleD.dilatarea sinusului coronarE.

(pag. 1516)

G1507089. Ascultatia cordului in timpul unui acces anginos poate decela:zgomot III sau IVA. clacment de deschidere al mitraleiB. suflu sistolic apical de insuficienta mitralaC.suflu diastolic de regurgitaţie Graham-SteelD.frecatura pericardicaE.

(pag. 1508-09)

G1507090. Beta-blocantele scad necesarul de oxigen al miocardului prin urmatoarele mecanisme:inhibarea cresterii frecventei cardiaceA. inhibarea cresterii contractilitatii miocardice produse de stimularea adrenergicaB. venodilatatia sistemicaC.dilatarea arterelor coronare epicardiceD.bronhodilatatieE.

(pag. 1513)

G1507091. Care dintre urmatoarele clase de medicamente sunt utilizate obisnuit in tratamentul anginei pectorale:

nitratiiA. biguanideleB. blocantele receptorilor beta-adrenergiciC.blocantele canalelor de calciuD.aminele simpatomimeticeE.

(pag. 1512-13)

G1507092. Care dintre urmatoarele trasaturi sunt tipice pentru durerea anginoasa din angina pectorala stabila:

durere retrosternala ca o senzatie de constrictieA. durere precordiala sub forma de intepaturaB. durata de 5-10 secundeC.iradiere spre umarul stang, faţa ulnara a antebraţului si mainiiD.declansata de efort sau emotieE.

(pag. 1508)



G1507093. Combaterea urmatorilor factori de risc reduce circumstantele de aparitie ale infarctului miocardic si ale decesului la subiectii cu angina cronica:

hipertensiunea arterialaA. diabetul zaharatB. nivelul crescut al LDL-colesteroluluiC.nivelul crescut al HDL-colesteroluluiD.fumatulE.

(pag. 1511-12)

G1507094. Durerea anginoasa in absenta bolii coronariene poate aparea in urmatoarele situatii:insuficienta mitralaA. stenoza aorticaB. insuficienta aorticaC.cardiomiopatia hipertroficaD.defectul septal interatrialE.

(pag. 1509)

G1507095. Un test de efort pozitiv pentru diagnosticul de cardiopatie ischemica corespunde urmatoarelor modificari electrocardiografice:

subdenivelare orizontala sau descendenta a segmentului STA. modificari ascendente sau jonctionale ale segmentului STB. subdenivelare a segmentului ST cu mai mult de 0,1mVC.apariţia de tulburari de conducereD.aparitia de aritmii ventriculareE.

(pag. 1509)

G1607096. Antagonistii canalelor de calciu sunt indicati la pacientii cu:Angina si istoric de astmA. Combinatie intre angina pectorala si insuficienta cardiacaB. Sindromul sinusului bolnavC.Angina PrinzmetalD.Reactii alergice cunoscute la calciublocanteE.

(pag. 1514)

G1607097. Arteriografia coronariana este indicata la:Pacienti cu AP cronica stabila sau instabila cu simptomatologie severa in ciuda tratamentului medicalA. Pacienti cu simptome severe care prezinta dificultati de diagnosticB. in toate cazurile de hipercolesterolemieC.Pacientii care au fost internati repetat pentru suspiciune de IMA dar la care acest diagnostic nu a fost stabilit

D.

Pacientii cu stenoza aortica sau CMH si anginaE.

(pag. 1510)

G1607098. Candidatul ideal pentru bypass aortocoronarian:Barbat, peste 75 ani, care nu are alte boli asociateA. Barbat, sub 75 ani, care nu are alte boli asociateB. Simptome invalidante necontrolate corespunzator de tratamentul medicalC.Intoleranta la tratamentul medicalD.Disfunctia ventriculara cu fractie de ejectie sub 40%E.

(pag. 1515)

G1607099. Care din urmatoarele grupe de pacienti pot fi considerate a avea angina pectorala instabila:Angina cu debut recent sub 2 luniA.



Angina de effortB. Angina agravataC.Angina de repausD.Angina nocturnaE.

(pag. 1515)

G1607100. Care sunt cele mai importante semne de disfunctie VS la cateterismul cardiac:Cresterea presiunii telediastolice a VSA. Cresterea volumului ventricularB. Scaderea volumului ventricularC.Fractie de ejectie VS scazutaD.Scaderea presiunii telediastolice a VSE.

(pag. 1511)

G1607101. Care sunt cele mai obisnuite reactii adverse ale nitroglicerinei:VertijulA. CefaleeaB. LipotimiaC.Senzatia de pulsatie in capD.ParesteziiE.

(pag. 1513)

G1607102. Indicatorii principali de prognostic la pacientii cu cardiopatie ischemica sunt:Starea functionala a ventriculului stangA. Starea functionala a ventriculului dreptB. Localizarea stenozarii arterelor coronareC.Severitatea sau evolutia ischemiei miocardiceD.Raspunsul la tratamentul medicamentosE.

(pag. 1510)

G1607103. Urmatoarele reprezinta contraindicatii relative pentru PTCA:Stenoza trunchiului arterei coronare stingiA. Virsta inaintataB. Stenoze excentrice si neregulateC.Placile calcificateD.Stenoza cu trombusE.

(pag. 1514)

G1607104. Urmatoarele semne aparute in timpul testarii neinvazive indica un risc mare de evenimente coronariene:

Subdenivelarea ST pentru mai mult de 15 minute dupa incetarea efortuluiA. Cresterea presiunii sistolice cu peste 10 mmHg in timpul efortuluiB. Dezvoltarea unei tahiaritmii ventriculare in timpul efortuluiC.Subdenivelarea segmentului ST >= 0,2 mV in orice stadiuD.Scaderea fractiei de ejectie a VS in timpul efortului pe ventriculografia radioizotopicaE.

(pag. 1511)

G2207105. In angina pectorala, EKG de repaus – 12 derivatii evidentiaza:anomalii de repolarizareA. subdenivelare permanenta a segmentului ST de 0,1 mVB. poate fi normalaC.modificari ascendente ale segmentului STD.



tulburari ale conducerii intraventriculare.E.

(pag. 1508)

G2207106. Examinarile paraclinice efectuate la pacientii cu angina pectorala sunt:dozare de hormoni tiroidieniA. radiografie toracicaB. uroculturaC.fluoroscopie toracicaD.exudat faringianE.

(pag. 1509)

G2207107. Incidenta testelor de efort fals pozitive este crescuta:la barbatii asimptomatici sub varsta de 40 aniA. la femei tinereB. la pacientii digitalizatiC.la femeile in premenopauza , fara factori de risc pentru ateroscleroza prematuraD.la pacientii cu niveluri serice anormale de natriuE.

(pag. 1509)

G2207108. Afirmatiile urmatoare sunt corecte:testul de efort este utilizat in diagnosticul cardiopatiei ischemicaA. testul de efort nu este intrerupt cand apare ameteala, oboseala, senzatie de sufocareB. testul de efort este intrerupt cand apare subdenivelare a segmentului STC.testul de efort urmareste sa evidentieze limitarea performantei cardiace la effortD.modificarile ascendente ale segmentului ST sunt specifice testului pozitivE.

(pag. 1509)

G2207109. Pentru diagnosticul de cardiopatie ischemica:testele de efort negative, cand frecventa cardiaca tinta nu este atinsa, nu au valoare diagnosticaA. rezultate fals pozitive sau fals negative pot aparea in 50% din cazuriB. testul de efort pozitiv la barbatii peste 50 ani sugereaza diagnosticul de cardiopatie ischemica in procent de 98%

C.

gradul subdenivelarii segmentului ST aparute in timpul testului de efort nu sunt importanteD.la testul de efort, nu sunt riscuri de aparitie a complicatiilor cardiace.E.

(pag. 1509)

G2207110. Urmatoarele afirmatii sunt corecte:in timpul testului de efort, nu poate aparea discomfort toracicA. raspunsul normal la efort nu include o crestere progresiva a frecventei cardiace si a presiunii sanguineB. medicul ar trebui sa fie prezent pe tot parcursul testului de effortC.bolala obstructiva a arterei coronare circumflexe poate determina un test de efort fals negativD.testul de efort are o sensibilitate mai mare prin administrarea intravenoasa de taliu 201 in timpul exercitiuluiE.

(pag. 1509)

G2207111. Semnele de prognostic nefavorabil la testul de efort sunt:cresterea insuficienta a presiunii sanguine in timpul testuluiA. scaderea presiunii sistolice peste 10 mmHg in timpul exercitiuluiB. prezenta subdenivelarii > 0,2 mV a segmentului ST, la un efort micC.modificari ascendente sau jonctionale ale segmentului STD.subdenivelarea segmentului ST care persista mai mult de 2 minute dupa terminarea efortuluiE.

(pag. 1510, 1511)



G2207112. In boala cardiaca ischemica, angiografia radioizotopica cu Tehnetiu 99m, evidentiaza:perfuzia miocardicaA. volumul ventricularB. fractia de ejectie in repausC.fractia de ejectie in timpul efortuluiD.calcificarea arterelor coronareE.

(pag. 1510)

G2207113. Indicatorii principali de prognostic la pacientii cu cardiopatie ischemica sunt:starea functionala a ventriculului stangA. localizarea stenozarii arterelor coronareB. severitatea stenozarii arterelor coronareC.severitatea ischemiei miocardiceD.starea functionala a rinichilorE.

(pag. 1510)

G2207114. La testul de efort apar urmatoarele semne, care indica un risc mare la evenimente coronariene:

aparitia ischemiei la efort fizic mic 0,1 mV, subdenivelarea segmentului ST in stadiul I a testului de effortA. subdenivelarea segmentului ST>0,2mV in orice stadiuB. subdenivelarea ST pentru mai mult de 2 minute, dupa incetarea efortuluiC.scaderea presiunii sistolice peste 5 mmHg in timpul exercitiuluiD.cresterea fractiei de ejectie a ventricului stang in timpul efortuluiE.

(pag. 1511)

G2207115. Urmatoarele afirmatii sunt reale:disfunctia ventriculara stanga, la pacientii coronarieni, are un prognostic severA. prognosticul este influentat de suprafata miocardului irigat de vasele cu obstructie criticaB. leziunile obstructive proximale ale arterei coronare drepte au cel mai mare risc de mortalitateC.Placile arterosclerotice segmentare din arterele epicardice trec prin 2 faze de activitateD.Debutul tardiv a simptomelor, un test de efort negativ la pacientii coronarieni, reflecta evolutia rapid progresiva a leziunilor coronariene.

E.

(pag. 1511)

G2207116. La cateterismul cardiac, cele mai importante semne de disfunctie ventriculara stanga, sunt:cresterea presiunii sistolice in ventriculul stangA. cresterea presiunii telediastolice a ventriculului stangB. scaderea volumului ventriculului stangC.Fractia de ejectie scazutaD.Fractia de ejectie crescutaE.

(pag. 1511)

G2207117. Adaptarea activitatii pacientului coronarian consta in:restrangerea activitatii dupa amiazaA. mese frecvente si abundenteB. controlul stressului fizicC.controlul stressului psihicD.evitarea unui program specific de exercitiuE.

(pag. 1511)

G2207118. Tratarea conditiilor agravante, la pacientii coronarieni, consta in:tratamentul obezitatiiA.



tratamentul hipertiroidismuluiB. tratamentul ulcerului gastricC.corectarea afectiunilor osteo-articulareD.tratamentul polineuropatiei toxiceE.

(pag. 1511)

G2207119. Factorii de risc aterogeni, la femeile dupa menopauza, sunt:scaderea LDL colesteroluluiA. cresterea HDL colesteroluluiB. fumatulC.hipertensiunea arterialaD.diabetul zaharatE.

(pag. 1512)

G2207120. Reactiile adverse ale nitroglicerinei sunt:cefaleeaA. senzatie de pulsatie in capB. tuseC.hematurieD.proteinurieE.

(pag. 1513)

G2207121. Disconfortul toracic poate fi cauzat de:hipertensiunea pulmonaraA. angina pectorala stabilaB. colica renala dreaptaC.cardiomiopatie hipertroficaD.bursita subacromialaE.

(pag. 66)

G2207122. In angina pectorala stabila putem avea:ischemie miocardica permanentaA. disconfort retrosternal centralB. durere in gat la mers rapidC.durere in epigastru, determinata de stress, de suparareD.dispnee.E.

(pag. 1508)

G2207123. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate cu exceptia:Episoadele de angina sunt determinate de effortA. Angina de decubit apare in timp ce pacientul este culcatB. Angina nocturna este produsa de o scadere a dimensiunilor cordului si a miocarduluiC.Pragul de efort care determina aparitia anginei pectorale nu variaza de la persoana la persoanaD.Fiziopatologia anginei nocturne este asemanatoare cu cea a dispneei paroxistice nocturne.E.

(pag. 1508)

G2207124. Bolnavii cu angina pectorala pot avea:prag fix de effortA. prag variabil de la o zi la ziB. simptome dimineata, dupa un efort minorC.discomfort toracic determinat de un pranz bogatD.durere surda prelungita peste 30’ in regiunea submamala stanga.E.



(pag. 1508)

G2207125. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate:angina pectorala poate aparea la barbati in proportie de aproximativ 70% din totalul de pacientiA. episoadele de angina nu sunt atenuate de repausB. la pacientii cu angina pectorala pot aparea variatii ale aportului de oxigen datorate modificarilor tonusului vascular coronar

C.

angina pectorala poate sa nu fie strict legata de factorii declansatoriD.angina pectorala nu este precipitata de expunerea la frig.E.

(pag. 1508)

G2207126. Pentru diagnosticul de angina pectorala este important:anamneza amanuntita a pacientului cu suspiciunea de cardiopatie ischemicaA. antecedentele familiale de cardiopatie ischemica prematura la rudele de gradul intai barbati, peste 45 aniB. o durere toracica ascutita de scurta durata 2-3 secundeC.anamneza pacientului sa cuprinda diabet, hiperlipidemie, hipertensiuneD.antecedentele familiale de cardiopatie ischemica prematura la rudele, de gradul intai de sex feminin sub 55 ani.

E.

(pag. 1508)

G2207127. La pacientii cu angina pectorala putem avea:examen fizic normalA. leziuni cutanate diabeticeB. semne de anemieC.xantelasmaD.dureri toracice osoase.E.

(pag. 1508)

G2207128. Examenul fizic la pacientii cu angina pectorala poate evidentia:pete nicotinice pe varfurile degetelorA. cardiomegalieB. raluri bronsice romflanteC.murmur vezicular cu expir prelungitD.puls absent la arterele pedioase.E.

(pag. 1508)

G2207129. La auscultatia cordului in timpul unei crize anginoase se poate evidentia:zgomotul I de intensitate crescutaA. zgomotul IIIB. zgomotul IVC.suflu diastolic apicalD.suflu sistolic apicalE.

(pag. 1508)

G2207130. Examenul fundului de ochi la pacientii cu angina pectorala:poate fi normalA. poate evidentia reflexe luminoase accentuateB. poate aparea inelul Hayser-FleischerC.nu poate aparea edem papilarD.nu pot aparea incrucisari arteriovenoaseE.

(pag. 1508)

G2207131. In tratamentul anginei pectorale, blocantele receptorilor beta-adrenergici produc:



scaderea necesarului de oxigen al miocarduluiA. cresterea frecventei cardiaceB. cresterea contractilitatii miocardiceC.ameliorarea ischemieiD.scaderea fluxului sanguin prin arterele coronare epicardiceE.

(pag. 1513)

G2207132. Indicatiile tratamentului cu antagonistii canalelor de calciu sunt:la pacientii cu angina pectorala si istoric de astm sau boala cronica obstructiva pulmonaraA. sindromul sinusului bolnav sau afectarea importanta a conducerii atrio-ventriculareB. angina PrinzmetalC.boala vasculara periferica simptomaticaD.in angina postinfarct miocardic cu unda QE.

(pag. 1514)

G2207133. Antagonistii canalelor de calciu sunt:NifedipinaA. MolsidominaB. AmlodipinaC.IndapaminaD.DiltiazemulE.

(pag. 1513)

G2207134. Tratamentul insuficientei cardiace congestive, la pacientii cu angina pectorala se face cu:digitalaA. agenti antiadrenergici centraliB. inhibitori ai enzimelor de conversieC.diureticeD.nitratiE.

(pag. 1513)

G2207135. Complicatiile majore ale angioplastiei coronariene transluminale percutane (PTCA) sunt:disectia arterei coronare stenozateA. tromboza acuta cu obstructie vascularaB. ischemia necontrolata cu insuficienta ventricularaC.moarteD.bradicardie sinusalaE.

(pag. 1514)

G2207136. Eficacitatea angioplastiei coronariene transluminale, la pacientii coronarieni consta in:cresterea diametrului luminal > 20%A. asigurarea unui diametru de obstructie reziduala < 50%B. ameliorarea anginei pectoraleC.restenozarea vaselor dilatateD.aparitia dispneeiE.

(pag. 1514)

G2207137. Indicatiile bypassului coronarian sunt:barbat coronarian, simptomatic, sub 75 de ani cu stenoze severe ale catorva artere coronare epicardiceA. la pacientii coronarieni controlati prin tratament medicalB. la pacientii diabetici si boala trivascularaC.pacientii cu boala bi sau trivasculara si fractie de ejectie a ventriculului stang < 45%D.



pacienti cu boala univasculara, asimptomatica fractie de ejectie >50%E.

(pag. 1515)

G2207138. Angina pectorala instabila poate fi precipitata de:hipoxemieA. tratament beta-blocantB. anemieC.tahiaritmieD.infectieE.

(pag. 1514)

G2207139. Angina pectorala instabila apare la urmatoarele grupe de pacienti:pacientii cu angina, cu debut recent (< 2luni), care este severa si sau frecventa 3 episoade pe ziA. pacientii cu disconfort toracic cu durata de 1’ – 5’ determinat de efort fizic, atenuat in repausB. pacientii cu durere toracica ascutita, declansata de tuse, de 1-2 secundeC.pacientii cu crize anginoase frecvente severe, prelungite, la eforturi mai miciD.pacientii cu angina de repausE.

(pag. 1515)

G2207140. Avantajele angiopastiei coronariene transluminale percutane in angina pectorala instabila, consta in:

procedeu putin invazivA. obtinerea unei revascularizari completeB. Eficace in ameliorarea simptomelorC.rezultate excelente pe termen lungD.nu exista risc de restenozareE.

(pag. 1516)

G2207141. Angina pectorala Prinzmetal se caracterizeaza prin:atacuri de ischemie severa recurente, prelungite, cauzate de spasmul focal episodic al unei artere coronare epicardice

A.

subdenivelare de segment ST in multiple derivatiiB. se datoreaza spasmului tranzitor ce apare spontan sau dupa administrarea intravenoasa de ergonovina, la arteriografia coronariana

C.

durerile anginoase nu raspund la nitroglicerinaD.se asociaza cu aritmii ventriculare severeE.

(pag. 1514)

G2507142. Aspectul general al pacientului cu angină pectorală stabilă poate dezvălui:XantoameA. XantelasmeB. Pete nicotinice pe vârfurile degetelor datorate fumatuluiC.Semne de anemieD.Steluţe vasculareE.

(pag. 1508)

G2507143. Pe parcursul testului la efort este important să se măsoare:Timpul până la apariţia disconfortului toracicA. Durata totală a efortuluiB. Intensitatea disconfortului toracicC.Lucrul mecanic internD.Lucrul mecanic externE.



(pag. 1509)

G2507144. Semne importante de prognostic nefavorabil la testul de efort sunt:Creşterea presiunii sanguineA. Scăderea presiunii sanguineB. Prezenţa durerii la efort micC.Subdenivelarea mare a segmentului ST la efort micD.Subdenivelarea segmentului ST, care persistă mai mult de 5 minute după terminarea efortului.E.

(pag. 1510)

G2507145. Risc crescut pentru evenimente coronariene nefavorabile au:Angina pectorală vecheA. Angina pectorală cu debut recentB. Angina instabilăC.Semne ecografice de mărire a corduluiD.Angina pectorală care răspunde slab sau deloc la tratamentul medicalE.

(pag. 1510)

G2507146. Nitriţii acţionează prin:VenodilataţieA. Dilatarea arterelor coronare epicardiceB. ArteriodilataţieC.Scăderea frecvenţei cardiaceD.Scăderea contractilităţiiE.

(pag. 1512)

G2507147. Efectele secundare ale blocantelor receptorilor beta adrenergici sunt:Agravarea tulburărilor de conducereA. Claudicaţie intermitB. TahicardieC.ImpotenţăD.Extremităţi reciE.

(pag. 1513)

G2507148. Verapamilul şi diltiazemul pot produce:TahiaritmiiA. BradiaritmiiB. Efect inotrop negativC.Efect inotrop pozitivD.Perturbări simptomatice ale conducerii cardiaceE.

(pag. 1513)

G2507149. Amlodipina este un antagonist de CaBine tolerat de pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângăA. Nu e tolerat de pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângăB. Folosit în tratamentul anginei la pacienţii cu insuficienţă cardiacăC.Nu e folosit în tratamentul anginei la pacienţii cu insuficienţă cardiacăD.Are foarte multe efecte adverse, motiv pentru care este foarte rar folosit.E.

(pag. 1514)

G2507150. Agoniştii canalelor de calciu sunt indicaţi la pacienţii cu:Angină PrinzmetalA.



Sindromul sinusului bolnavB. Lipsa istoricului de boală cronică obstructivă pulmonarăC.Reacţii adverse la betablocanţiD.Boală vasculară periferică simptomaticăE.

(pag. 1514)

G2507151. Următoarele grupe de pacienţi pot fi considerate a avea angină pectorală instabilă:Pacienţii cu angină cu debut recent (sub 2 săpt.)A. Pacienţii cu angină agravatăB. Pacienţii cu angină de efortC.Pacienţii cu angină stabilă cronică la care crizele anginoase devin mai frecventeD.Pacienţii cu angină de repusE.

(pag. 1515)

G2507152. Avantajele angioplastiei coronariene percutane transluminale sunt:Puţin invazivăA. Uşor de repetatB. Posibilitatea de a obţine o revascularizare completăC.Îmbunătăţirea supravieţuirii la anumite subcD.Incidenţă crescută a revascularizării incompleteE.

(pag. 1515)

G2507153. Dezavantajele by-pass-ului coronarian cu grefon sunt:Creşterea riscului de repetare a procedeului datorită închiderii grefonuluiA. RestenozareB. Rezultate slabe la diabeticii cu boală bicoronarianăC.CostulD.Aplicabilitate largăE.

(pag. 1515)

G2507154. Angina variantă Prinzmetal:Este frecventă la bătrâniA. Durerea ischemică apare în repausB. Pe EKG apare subdenivelare de segment ST în mai multe derivaţiiC.Este cauzată de spasmul focal episodic al unei artere coronare subendocardiceD.Pe EKG apare supradenivelare de segment ST în mai multe derivaţiiE.

(pag. 1516)

G2507155. Tratamentul anginei variante Prinzmetal cuprinde:Nitroglicerină sublingual în atacul acutA. Nifedipină cu acţiune scurtă în tratamentul cronicB. Antagoniştii de calciu pentru atacul acutC.Nitraţii cu acţiune prelungită pentru tratamentul cronicD.Revascularizarea mecanică la pacienţii cu leziuni obstructive severeE.

(pag. 1516)

G2507156. Ascultaţia cordului în timpul unui acces anginos nu poate decela:Zgomot III sau IVA. Clacment de deschidere al mitraleiB. Suflu diastolic de regurgitaţie Graham- SteelC.Suflu sistolic apical de insuficienţă mitralăD.Frecătura pericardicăE.



(pag. 1508-1509)

G2507157. Care clasă de medicamente nu este utilizată în terapia iniţială a anginei Prinzmetal:Aminele simpatomimeticeA. Inhibitorii enzimei de conversieB. Blocantele beta adrenergiceC.Agoniştii canalelor de calciuD.Diureticele de ansăE.

(pag. 1516-1517)

G2507158. Care sunt reacţiile adverse ale diltiazemului:ConstipaţiaA. EdemulB. Blocurile atrioventriculareC.Agravarea insuficienţei cardiaceD.BronhospasmulE.

(pag. 1512)

G2507159. Reacţiile adverse ale propanololului sunt:DepresieA. ConstipaţieB. ImpotenţăC.BronhospasmD.Toleranţă după 24 de oreE.

(pag. 1512)

G2507160. Reacţiile adverse ale nitroglicerinei administrate transdermic sunt:BronhospasmulA. Congestia feţeiB. CefaleeaC.Toleranţă după 24 de oreD.ImpotenţăE.

(pag. 1512)

G2507161. Contraindicaţiile administrării diltiazemului sunt:Bloc de conducere AVA. Funcţia VS deterioratăB. BadicardieC.TahicardieD.AstmE.

(pag. 1512)

G2507162. Contraindicaţiile administării propranololului sunt:CefaleeA. ConstipaţieB. AstmC.Blocuri atrioventriculareD.Insuficienţă cardiacăE.

(pag. 1512)

G2507163. Contraindicaţiile adminisrării nitroglicerinei transdermice sunt:ConstipaţieA.



Intoleranţă la reacţiile adverseB. ImpotenţăC.Agravarea ischemiei la întreruperea medicamentuluiD.BradicardieE.

(pag. 1512)

G2507164. Manevra de stress cu injectare de radiotrasor arată un defect de perfuzie când apare ca:O imagine de stress anormalăA. O imagine de stress normalăB. O imagine de repaus anormalăC.O imagine de repaus normalăD.O imagine înârziată de repausE.

(pag. 1510)

G2507165. Pacientul tipic cu angină este:Un bărbat în vârstă de 20-30 aniA. Un bărbat în vârstă de 50-60 aniB. O femeie în vârstă de 65-75 aniC.O femeie în vârstă de 50-60 aniD.O femeie în vârstă de 40-50 aniE.

(pag. 1508)

G2507166. Durerea din angina pectorală stabilă este:Durere ca o greutate, presiune, strivireA. Iradiază spre umărul stângB. Iradiază spre gât, maxilar, epigastru, dinţiC.Iradiază spre ambele braţeD.Durere în punct fixE.

(pag. 1508)

G2607167. Care din urmatorii antagonisti de Ca apartin generatiei II:NicardipinaA. AmlodipinaB. NifedipinaC.FelodipinaD.IsradipinaE.

(pag. 1513)

G2607168. Referitor la efectele betablocantelor urmatoarele afirmatii sunt adevarate:Scad necesarul de oxigen al miocarduluiA. Scad frecventa cardiacaB. Scad contractilitatea miocardicaC.Au efect vasodilatator perifericD.Efectele secundare include oboseala, impotenta, claudicatie intermitenta, bradicardieE.

(pag. 1513)

G2607169. Indicatorii principali de prognostic la pacientii cu cardiopatie ischemica sunt:Starea functionala a ventriculului stangA. Severitatea stenozarii arterelor coronareB. Starea functionala a ventriculului dreptC.Severitatea sau evolutia ischemiei miocardiceD.Raspunsul la tratamentul medicamentosE.



(pag. 1510)

G2607170. Care sunt cele mai importante semne de disfunctie VS la cateterismul cardiac:Scaderea presiunii telediastolice a VSA. Scaderea volumului ventricularB. Cresterea volumului ventricularC.Fractie de ejectie VS scazutaD.Cresterea presiunii telediastolice a VSE.

(pag. 1511)

G2607171. Testul de efort este interupt in urmatoarele situatii.Cind apar semne de discomfort toracicA. AmetealaB. Subdenivelare ST mai mare de 0,1 mVC.Aparitia unei tahiaritmii ventriculareD.Cresterea presiunii sanguine sistolice cu 10mm HgE.

(pag. 1509)

G2607172. Avantajele angioplastiei coronariene percutane transluminale sunt:Este putin invazivaA. Se obtin rezultate bune la diabeticii cu boala bicoronarianaB. Este usor de repetatC.Incidenta scazuta a revascularizarii incompleteD.Necesita spitalizare scurtaE.

(pag. 1516)

G2607173. Care din urmatoarele nu reprezinta contraindicatie absoluta pentru PTCA:Stenoza trunchiului arterei coronare stingiA. Disfunctia ventriculara stingaB. Stenoza cu trombusC.Stenozele excentriceD.Virsta inaintataE.

(pag. 1514)

G2607174. Complicatiile majore ale PTCA sunt datorate:Ischemiei necontrolateA. Insuficientei ventriculareB. Eliberarea CK-MB in circulatieC.Trombozei cu obstructie vascularaD.Complicatii ale cateterismului cardiacE.

(pag. 1514)

G2607175. Cresterea necesarului de oxigen al miocardului apare in:HipertiroidieA. AnemieB. ObezitateC.Boala pulmonaraD.HipertensiuneE.

(pag. 1515)

G2807176. Ecocardiografia poate identifica:prezenta infarctului ventriculului dreptA.



gradul de obstructie a arterei infarctizateB. infarctul miocardic non-QC.anevrismul ventricularD.revarsatul pericardicE.

(pag. 1)



Tema nr. 8Infarctul miocardic acut



G1108001. Clasa Killip III de disfunctie ventriculara stinga din infarctul miocardic acut se caracterizeaza prin:

absenta semnelor de congestie venoasa pulmonaraA. raluri de staza la bazele pulmonareB. prezenta zgomotului de galop IV si a semnelor de insuficienta ntriculara dreaptaC.edem pulmonar acutD.soc cardiogenE.

(pag. 1501)

G1108002. Urmatoarele afirmatii sunt adevarata legate de betablocante administrate postinfarct miocardic acut, cu EXCEPTIA:

scad mortalitatea globalaA. previn reinfarctareaB. previn moartea subitaC.betablocantele sunt indicate la majoritatea pacientilor postinfarctD.istoricul de astm bronsic nu este o contraindicatie istoricul de astm bronsic nu este o contraindicatieE.

(pag. 1500)

G1108003. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate legate de angioplastia coronariana percutana transluminala (PTCA) primara in infarctul miocardica acut (IMA), cu EXCEPTIA:

se face in loc de tromboliza medicamentoasaA. este la fel de eficienta ca si tromboliza medicamentoasa in IMA cu hipotensiunea arterialaB. este superioara tromboliticelor in soc cardiogenC.este superioara tromboliticelor in IMA la virstniciD.este o alternativa terapeutica in contraindicatii la tromboliticeE.

(pag. 1498)

G1108004. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate legate de infarctul miocardic acut de ventricul drept, cu EXCEPTIA:

se asociaza cu infarctul anteriorA. clinic sunt semne de insuficienta cardiaca dreapta cu sau fara hipotensiune arterialaB. segmentul ST este supradenivelat in V4RC.disfunctia ventriculara dreapta este detectata ecograficD.tratamentul este de expansiune volemicaE.

(pag. 1502)

G1108005. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate legate de tratamentul medicamentos in infarctul miocardic acut (IMA), cu EXCEPTIA:

La debutul IMA, aspirina 160-325 mg trebuie mestecata pentru o absorbtie bucalaA. Este bine sa se evite administrarea nitratilor in IMA de ventricul dreptB. Inhibitorii enzimei de conversie trebuie administrati in IMA si insuficienta cardiacaC.Inhibitorii enzimei de conversie trebuie administrati in IMA si BRSD.Antagonistii canalelor de calciu trebuie administrati de rutina in IMAE.



(pag. 1500)

G1108006. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate, legate de complicatiile mecanice ale infarctului miocardic acut (IMA), cu EXCEPTIA:

ruptura peretelui liber miocardic apare mai frecvent in IMA intins, cu unda QA. defectul septal ventricular se caracterizeaza prin aparitia insuficientei cardiace severe, fara ca auscultatia cardiaca sa se modifice

B.

disociatia electromecanica este caracteristica rupturii peretelui liber miocardicC.ecocardiografia doppler color este utila in diagnosticul diferential dintre ruptura septului intraventricular si insuficienta mitrala severa

D.

balonul de contrapulsatie intraaortic poate stabiliza temporar din p.d.v. hemodinamic pacientii cu insuficienta mitrala acuta severa

E.

(pag. 1503)

G1108007. Creatinfosfokinaza totala creste in urmatoarele afectiuni, cu EXCEPTIA:boli musculare si traumatisme musculareA. cardioversie electricaB. hipotiroidismC.pancreatita acutaD.atacul vascular cerebralE.

(pag. 1494)

G1108008. Urmatoarele afirmatii sunt adevarata legate de betablocante administrate in faza acuta a infarctului miocardic acut, cu EXCEPTIA:

reduc incidenta aritmiilor severeA. reduc ischemia recurentaB. nu reduc reinfarctareaC.reduc mortalitatea in absenta trombolizeiD.controleaza durereaE.

(pag. 1500)

G1108009. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate, legate de preventia secundara in infarctul miocardic acut, cu EXCEPTIA:

aspirina administrata postinfarct reduce riscul de mortalitateA. betablocantele administrate cronic postinfarct scad rata mortalitatiiB. antagonistii canalelor de calciu sunt recomandati de rutina in tratamentul pe termen lungC.inhibitorii enzimei de conversie sunt indicati indefinit postinfarct cu insuficienta cardiacaD.factorii de risc ai aterosclerozei trebuie modificati in sens favorabilE.

(pag. 1506)

G1208010. Analgezicul extrem de eficient pentru durerea asociata cu infarctul miocardic este reprezentat de:

morfinaA. padudenB. ibuprofenC.diclofenacD.indometacinE.

(pag. 1495)

G1208011. Cea mai obisnuita acuza de prezentare a bolnavilor cu infarct miocardic acut este reprezentata de:

durereA. palpitatiiB. jena precordialaC.



intepaturi precordialeD.lesinE.

(pag. 1493)

G1208012. Tranzitor, in timpul tratamentului trombolitic (in momentul reperfuziei) se poate intalni:tahicardia paroxistica ventricularaA. ritmul idioventricular acceleratB. flutterul ventricularC.fibrilatia ventricularaD.blocul atrioventricular completE.

(pag. 1405)

G1208013. Cea mai frecventa modalitate de imagistica folosita la pacientii cu infarct miocardic acut este reprezentata de:

ecocardiografia bidimensionalaA. ecografia unidimensionalaB. rezonanta magnetica nuclearaC.tomografia computerizataD.ventriculografia radioizotopicaE.

(pag. 1495)

G1208014. In infacrtul miocardic acut, creatinfosfokinaza creste in:12-14 oreA. 16-18 oreB. 10-12 oreC.4-8 oreD.20-24 oreE.

(pag. 1494)

G1208015. Un element esential in tratamentul pacientilor cu suspiciune de infarct miocardic acut il reprezinta:

digoxinulA. chinidinaB. xilinaC.diltiazemulD.aspirinaE.

(pag. 1495)

G1308016. Care este agentul antiplachetar standard in infarctul miocardic acut?dipiridamolulA. ticlopidinaB. aspirinaC.clopidogrelulD.antiinflamatoriile nesteroidieneE.

(pag. 1499)

G1308017. Care este rata mortalitatii pacientilor cu infarct miocardic acut in clasa functionala Killip IV?10-20 %A. 30-40 %B. 60-75 %C.85-95 %D.100%E.



(pag. 1501)

G1308018. Dopamina antreneaza efecte cronotrop si inotrop pozitive la doza de:< 2mcg/kgc/minA. 2-10mcg/kgc/minB. 10-20mcg/kgc/minC.20-30mcg/kgc/minD.>30mcg/kgc/minE.

(pag. 1502)

G1308019. Indicati cel mai elocvent semn fizic in diagnosticul anevrismului apical ventricular stang post infarct miocardic:

hipotensiunea arterialaA. aparitia zgomotului IIIB. suflu sistolic apexianC.dublu impuls apicalD.suflu diastolic apexo-axilarE.

(pag. 1505)

G1308020. Marea majoritate a deceselor datorate fibrilatiei ventriculare in infarctul miocardic acut apar in:

primele 24 oreA. primele 3 zileB. prima saptamanaC.in prima lunaD.in primele 3 luniE.

(pag. 1495)

G1408021. Cea mai frecventa si potential cea mai serioasa complicatie a trombolizei este:reactii alergice la streptokinazaA. hipotensiune arterialaB. fibrilatie ventricularaC.hemoragieD.hipertensiune arterialaE.

(pag. 1498)

G1408022. Contraindicatiile relative ale terapiei trombolitice sunt:istoric de hemoragie cerebrovasculara in urma cu 10 aniA. diateza hemoragica cunoscutaB. accident vascular nehemoragic in ultimul anC.suspiciune disectie de aortaD.hemoragii interne activeE.

(pag. 1498)

G1408023. Despre CK totala in IMA sunt adevarate urmatoarele cu exceptiacreste in 4-8 ore de la debutul IMAA. este lipsita de specificitateB. o crestere de 2-3 ori poate urma unei injectii intramusculareC.revine la normal dupa 48-72 oreD.nivelurile de CK totala pot ramane crescute 7-10 zile dupa IMAE.

(pag. 1494)

G1408024. Despre insuficienta de pompa in IMA sunt adevarate urmatoarele cu exceptia:



reprezinta principala cauza de deces in spitalA. se coreleaza bine cu extensia necrozei ischemiceB. cele mai frecvente semne clinice sunt ritmurile de galop Z3 si Z4C.nu se coreleaza cu mortalitatea precoceD.se coreleaza bine cu mortalitatea tardivaE.

(pag. 1500)

G1408025. Dopaminala doze de 2 – 10 (µg/Kg)/min are efect cronotrop negativA. nu este utila la pacientii cu insuficienta de pompaB. la doze de 2 – 10 (µg/Kg)/min are efect inotrop pozitivC.este o amina sintetica parasimpatico-mimeticaD.la doze mici (<2 (µg/Kg)/min) are efect vasoconstrictor renal si splahnicE.

(pag. 1502)

G1408026. Morfina administrata in controlul durerii din IMA se caracterizeaza prin urmatoarele cu exceptia

este un analgezic extrem de eficient pentru durerea asociata cu IMAA. poate reduce constrictia arteriolara si venoasa mediata simpaticB. scaderea debitului cardiac si a tensiunii arteriale contraindica folosirea morfineiC.are efect vagotonic si poate cauza bradicardiaD.staza venoasa rezultata poate scadea debitul cardiac si tensiunea arterialaE.

(pag. 1495)

G1408027. Terapia trombolitica:reduce riscul relativ de mortalitate intraspitaliceasca pana la 50% cand este administrata in primele 12 ore de la debutul IMA

A.

nu influenteaza dimensiunea infarctuluiB. limiteaza disfunctia VSC.nu reduce incidenta aritmiilor ventriculare maligneD.se administreaza de electie la pacientii cu subdenivelare de segment STE.

(pag. 1497)

G1408028. Una din urmatoarele afirmatii despre PTCA este falsapoate fi aplicata si la pacientii cu contraindicatii la terapia tromboliticaA. nu e mai eficienta decat trombolizaB. aplicabilitatea sa este serios limitata de considerente logisticeC.se asociaza cu un prognostic mai bun pe termen lung decat trombolizaD.asigura un beneficiu special la pacientii cu soc cardiogenE.

(pag. 1498)

G1508029. in diagnosticul infarctului miocardic acut determinarea troponinei T-cardiac-specifica (cTnT) si troponinei I-cardiac-specifica (cTnI) este utila din mai multe motive:

Se determina cu usurinta folosind reactii radioimunologiceA. Pot creste dupa infarctul miocardic la niveluri de peste 20 de ori mai mari decat valoarea de repausB. Nivelurile lor raman crescute maxim 24-48 de ore dupa debutul infarctului miocardic acutC.Nu este util in diagnosticul infarctului miocardic acut la pacienţii care se prezinta la examenul medical dupa mai mult de 24-48 de ore de la debutul simptomelor

D.

Cresc dupa afectarea musculaturii scheletice secundara traumatismelorE.

(pag. 1494)

G1508030. Mioglobina este utila pentru diagnosticul infarctului miocardic acut deoarece:Este eliberata in sange doar in cateva ore de la debutul infarctului miocardicA.



Este foarte specifica pentru diagnosticB. Nivelurile ei pot ramane crescute timp de 7-10 zile dupa debutul infarctului miocardicC.Este utila pentru diagnosticul infarctului miocardic la pacienţii care se prezinta la examenul medical dupa mai mult de 24-48 de ore de la debutul simptomelor

D.

Are o specificitate superioara troponinei T cardiac-specifice (cTnT) si troponinei I cardiac-specifice (cTnI)E.

(pag. 1494)

G1508031. Ocluzia trombotica a arterei coronare din infarctul miocardic acut este declansata de:Eliberarea de oxid nitricA. Fisura, ruperea sau ulcerarea unei placi de ateromB. Dezvoltarea unui anevrismC.Eliberarea de prostaglandina E2D.Eliberarea de endotelina 1E.

(pag. 1492)

G1508032. Reactia nespecifica la injuria miocardica din infarctul miocardic acut se manifesta prin:Leucocitoza cu limfocitozaA. Leucocitoza polimorfonucleara care apare la cateva ore de la debutul durerii si persista timp de 3-7 zileB. Viteza de sedimentare a hematiilor creste mult atingand varful la 24-48 de ore de la debut si revine la normal dupa 3-4 zile

C.

Leucocitoza polimorfonucleara atinge foarte rar niveluri pana la 8-9.000 leucocite pe microlitruD.Leucocitoza polimorfonucleara care apare la 24-48 de ore de la debutul infarctului si persista 10-14 zileE.

(pag. 1495)

G1508033. Tratamentul initial al infarctului miocardic acut in departamentul de urgenta nu presupune utilizarea:

AspirineiA. MorfineiB. NitroglicerineiC.Inhibitorilor enzimei de conversieD.Beta-blocantilorE.

(pag. 1495-1496)

G1508034. Ventriculografia radioizotopica realizata cu hematii marcate cu 99mTc este utila in diagnosticul infarctului miocardic acut deoarece:

Demonstreaza frecvent afectarea cineticii parietale si scaderea fractiei de ejectie ventriculareA. Este foarte specifica pentru diagnosticB. Poate distinge infarctele acute de cicatricile croniceC.Apreciaza dimensiunile infarctuluiD.Pune in evidenta prezenta revarsatului pericardicE.

(pag. 1495)

G1608035. Activarea plachetara - etapa a trombozei din patogeneza IMA este stimulata de urmatorii agonisti, cu exceptia:

EpinefrinaA. SerotoninaB. ColagenC.BradikininaD.ADPE.

(pag. 1492)

G1608036. Durerea anginoasa din IMA este absenta mai ales la bolnavii cu:IMA anteriorA.



Bolnavi tineriB. Diabet zaharatC.IMA lateralD.IMA de VDE.

(pag. 1493)

G1608037. IMA care prezinta numai modificari dinamice, tranzitorii ale segmentului ST si ale undei T, pot fi considerate ca:

Infarct cu unda QA. Infarct trans muralB. Infarct non trans muralC.Infarct non – QD.nici una de mai susE.

(pag. 1493)

G1608038. La debutul IMA, sindromul clinic de hiperactivitate parasimpatica constand din bradicarie si ? sau hipotensiune atriala are o incidenta de pana la 50% la bolnavii cu:

IMA anteriorA. IMA inferiorB. Clasa hemodinamica IIC.IMA asociat cu TVD.IMA antero - septalE.

(pag. 1493)

G1608039. Tratamentul antitrombotic - anticoagulant cu heparina in IMA este controlat si ajustat in functie de:

Timpul de protrombinaA. Timpul partial de tromboplastina activatB. Indice de protrombinaC.Timp QuickD.Timp de sangerareE.

(pag. 1499, 1500)

G1608040. Durerea anginoasa din IMA poate fi localizata sau iradiaza in urmatoarele zone, cu exceptia:EpigastruA. Brate bilateralB. Umarul stangC.MandibulaD.Inferior de ombilicE.

(pag. 1493)

G2308041. Infarctul miocardic inferior se vizualizeaza electrocardiografic in derivatiile:V1,V2, V3A. DI,aVL, V5,V6B. DII, DIII, aVFC.V7, V8, V9D.V1-V6E.

(pag. 1173)

G2308042. Care din urmatoarele medicamente influenteaza remodelarea ventriculara postinfarct?betablocantiiA. blocantii canalelor de calciuB. inhibitorii enzimei de conversie a angiotensineiC.



diureticeleD.nitratiiE.

(pag. 1190)

G2308043. Bradicardia sinusala in cursul infarctului muicardic acut se tratateaza prin adminitrarea de:adrenalinaA. atropinaB. izoproterenolC.dopaminaD.noradrenalinaE.

(pag. 1189)

G2308044. Infarctul miocardic de ventricul drept se asociaza cu:infarct miocardic anteroextensivA. infarct miocardic inferoposteriorB. infarct miocardic anteroseptalC.infarct miocardic anterolateralD.infarct miocardic anteriorE.

(pag. 1193)

G2308045. Cea mai frecventa cauza a infarctului miocardic acut este:embolia coronarianaA. tromboza coronarianaB. spasmul coronarianC.anomalii congenitale ale arterelor coronarieneD.boli inflamatorii sistemiceE.

(pag. 1182)

G2308046. Ritmul idioventricular accelerat se asociaza mai frecvent cu:Infarctul miocardic anteriorA. Infarctul miocardic inferoposteriorB. Infarctul miocardic anteroseptalC.Infarctul miocardic de ventricul dreptD.Infarctul miocardic anterolateralE.

(pag. 1189)

G2308047. Infarctul miocardic inferior se vizualizeaza electrocardiografic in derivatiile:V1,V2, V3A. DI,aVL, V5,V6B. DII, DIII, aVFC.V7, V8, V9D.V1-V6E.

(pag. 1173)

G2308048. Care din urmatoarele medicamente influenteaza remodelarea ventriculara postinfarct?betablocantiiA. blocantii canalelor de calciuB. inhibitorii enzimei de conversie a angiotensineiC.diureticeleD.nitratiiE.

(pag. 1190)



G2308049. Bradicardia sinusala in cursul infarctului muicardic acut se tratateaza prin adminitrarea de:adrenalinaA. atropinaB. izoproterenolC.dopaminaD.noradrenalinaE.

(pag. 1189)

G2308050. Infarctul miocardic de ventricul drept se asociaza cu:infarct miocardic anteroextensivA. infarct miocardic inferoposteriorB. infarct miocardic anteroseptalC.infarct miocardic anterolateralD.infarct miocardic anteriorE.

(pag. 1193)

G2308051. Cea mai frecventa cauza a infarctului miocardic acut este:embolia coronarianaA. tromboza coronarianaB. spasmul coronarianC.anomalii congenitale ale arterelor coronarieneD.boli inflamatorii sistemiceE.

(pag. 1182)

G2308052. Ritmul idioventricular accelerat se asociaza mai frecvent cu:Infarctul miocardic anteriorA. Infarctul miocardic inferoposteriorB. Infarctul miocardic anteroseptalC.Infarctul miocardic de ventricul dreptD.Infarctul miocardic anterolateralE.

(pag. 1189)

G2508053. Rata mortalităţii prin infarct miocardic acut este actual de aproximativ:10%A. 20%B. 30%C.50%D.80%E.

(pag. 1492)

G2508054. Infarctul miocardic acut este declanşat de:Fisura, ruperea sau ulcerarea unei plăci de ateromA. Dezvoltarea unui anevrism aorticB. Eliberarea de prostaglandină E2C.Eliberarea de endotelină 1D.Eliberarea de angiotensină 2E.

(pag. 1492)

G2508055. Determinarea nivelului seric al troponinei T - cardiac specifică (c TnT) şi troponinei I - cardiac - specifică (c TnI) este utilă în diagnosticul infarctului miocardic acut pentru că:

Prezintă creşteri după afectarea musculaturii scheletice secundară traumatismelorA. Se determină cu uşurinţă folosind reacţii radioimunologiceB.



Pot creşte la niveluri de peste 20 de ori mai mari decât valoarea de repausC.Nivelurile lor rămân crescute maxim 24 - 48 de ore după debutul infarctului miocardic acutD.Au valoare numai în diagnosticul în primele 24 ore de la debutul infarctuluiE.

(pag. 1494)

G2508056. Determinarea nivelului seric al mioglobinei în infactul miocardic acut este utilă pentru că:Are o specificitate superioară troponinei T cardiac specifică (c TnT) şi troponinei I cardiac specifică (c TnI)A. Este eliberată în sânge doar în câteva ore de la debutul infarctuluiB. Este utilă pentru diagnosticul infarctului miocardic acut după 24 - 48 ore de la debutul simptomelorC.Nivelurile ei serice pot rămâne crescute timp de 7 - 10 zile după debutul infarctului miocardicD.Este foarte specifică pentru diagnosticE.

(pag. 1494)

G2508057. În infarctul miocardic acut are loc o reacţie inflamatorie nespecifică manifestată prin:Leucocitoză cu limfocitozăA. Leucocitoză polimorfonucleară care apare la câteva ore de la debutul durerii şi persistă timp de 3 - 7 zileB. Leucocitoză polimorfonucleară care apare la 24 - 48 de ore de la debutul infarctului şi persistă 10 - 14 zileC.Viteza de sedimentare a hematiilor crescută mult, atingând vârful la 24 - 48 ore de la debut şi revine la normal după 3 - 4 zile

D.

Leucocitoză polimorfonucleară atingând foarte rar niveluri până la 8 - 9000 leucocite pe microlitruE.

(pag. 1495)

G2508058. Utilizarea ventriculografiei radioizotopice cu hematii marcate cu 99mTc este justificată de:Aprecierea precisă a dimensiunilor infarctuluiA. Evidenţierea cantităţilor chiar reduse de revărsat pericardicB. Posibilitatea diferenţierii infarctelor acute de infarctele cicatricialeC.Înalta specificitate pentru diagnosticD.Evidenţierea frecventă a afectării cineticii parietale şi a scăderii fracţiei de ejecţie ventriculareE.

(pag. 1495)

G2508059. În departamentul de urgenţă nu se folosesc în tratamentul iniţial al infarctului miocardic acut:

Inhibitorii de calciuA. AspirinaB. Beta-blocanţiiC.MorfinaD.NitroglicerinaE.

(pag. 1495 - 1496)

G2508060. Izoenzima MB a creatinfosfokinazei (CK - MB) atinge un vârf în infarctul miocardic acut după debutul ocluziei coronariene la:

Aproximativ 20 de oreA. 2 - 4 oreB. În prima orăC.3 - 4 zileD.4 - 5 zileE.

(pag. 1494)

G2508061. Raportul CK - MB2 : CK - MB1 este înalt specific pentru diagnosticul infarctului miocardic acut după 4 - 6 ore de la producerea ocluziei coronariene la o valoare de:

< 1A. < 1,5B. > 1,5C.



> 15D.< 0,5E.

(pag. 1494)

G2508062. Un raport CK - MB2 : CK - MB1 de > 1,5 este înalt specific pentru diagnosticul de infarct miocardic după o perioadă de la producerea ocluziei coronariene de:

1 orăA. maxim 1 - 2 oreB. 4 - 6 oreC.24 oreD.72 oreE.

(pag. 1494)

G2508063. Utilizarea aspirinei în tratamentul iniţial în departamentul de urgenţă a infarctului miocardic acut se face în doze de:

130 - 160 mg/ziA. 160 - 325 mg/ziB. 400 - 500 mg/ziC.50 - 100 mg/ziD.425 - 500 mg/ziE.

(pag. 1495)

G2608064. Activarea plachetară – etapă a trombozei din patogeneza IMA este stimulată de următorii agonişti, cu excepţia:

EpinefrinăA. SerotoninăB. ColagenC.BradikininăD.ADPE.

(pag. 1492)

G2608065. Durerea anginoasă din IMA poate fi localizată sau iradiază în următoarele zone, cu excepţia:EpigastruA. Braţe bilateralB. Umărul stângC.MandibulăD.Inferior de ombilicE.

(pag. 1493)

G2608066. Durerea anginoasă din IMA este absentă mai ales la bolnavii cu:IMA anteriorA. Bolnavi tineriB. Diabet zaharatC.IMA lateralD.IMA de VDE.

(pag. 1493)

G2608067. La debutul IMA, sindromul clinic de hiperactivitate parasimpatică constând din bradicarie şi sau hipotensiune atrială are o incidenţă de până la 50% la bolnavii cu:

IMA anteriorA. IMA inferiorB. Clasă hemodinamică IIC.IMA asociat cu TVD.



IMA antero - septalE.

(pag. 1493)

G2608068. IMA care prezintă numai modificări dinamice, tranzitorii ale segmentului ST şi ale undei T, pot fi considerate ca:

Infarct cu undă QA. Infarct trans muralB. Infarct non trans muralC.Infarct non – QD.nici una de mai susE.

(pag. 1493)

G2608069. Tratamentul antitrombotic – anticoagulant cu heparină în IMA este controlat şi ajustat în funcţie de:

Timpul de protrombinăA. Timpul parţial de tromboplastină activatB. Indice de protrombinăC.Timp QuickD.Timp de sângerareE.

(pag. 1499-1500)

G2808070. Placile coronare predispuse la ruptura sunt:cele cu miezul bogat in lipide si capsula fibroasa subtireA. cele calcificate intensB. cele fibroase,sarace in lipideC.cele vechiD.cele care realizeaza stenoze de grad inaltE.

(pag. 1429)

G2908071. Placile coronariene dispuse la tromboza au urmatoarele caracteristici:miez sarac in lipideA. capsula fibroasa groasaB. miez bogat in proteineC.capsula fibroasa subtireD.miez bogat in glucideE.

(pag. 1492)


G1108072. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate legate de manifestarile clinice din infarctul miocardic acut:

durerea debuteaza cel mai frecvent dupa –amiazaA. infarctul inferior se poate insoti semne de hiperactivitate parasimpaticaB. durerea poate lipsi la diabeticiC.distensia venelor jugulare fara raluri pulmonare ridica suspiciunea de infarct miocardic de perete anterior al ventriculului stang

D.

dispneea poate fi simptomul dominant la varstniciE.

(pag. 1493)

G1108073. Heparina urmata de anticoagulante orale sunt indicate in infarctul miocardica acut cand exista:

istoric de embolismA.



fibrilatie atrialaB. insuficienta cardiaca congestivaC.infarct inferiorD.tromb intraventricular detectat ecograficE.

(pag. 1499)

G1108074. Indicatiile tratamentului fibrinolitic in infarctul miocardic acut cu ST supradenivelat sunt urmatoarele:

In primele 3 ore de la debutul simptomelor este optimA. In primele 6 ore de la debutul simptomelorB. pina la 12 ore de la debutul simptomelor daca persista durerea si supradenivelarea de segment ST in derivatiile fara noi unde Q

C.

absenta durerii si prezenta undelor QD.supradenivelare de segment ST tranzitorieE.

(pag. 1497)

G1108075. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate legate de aritmiile din infarctul miocardic acut:tratamentul tahicardiei sinusale asociata cu sindromul hiperadrenergic este cu digoxinaA. electrosocul se administreaza in fibrilatia atriala cu hipotensiune arterialaB. ritmul idioventricular accelerat are o frecventa > 100 b/minC.ritmul idioventricular accelerat apare tranzitor in momentul repefuzieiD.betablocantele sunt alternativa la digoxin in fibrilatia atriala fara insuficienta cardiacaE.

(pag. 1503)

G1108076. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate legate de examenul ecocardiografic in infarctul miocardic acut:

Diferentiaza infarctul acut de infarctul sechelarA. Evalueaza functia ventriculului stangB. Identifica infarctul de ventricul dreptC.Detecteaza complicatiile mecaniceD.Detecteaza tromboza intraventricularaE.

(pag. 1495)

G1108077. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate legate de tratamentul trombolitic in infarctul miocardic acut (IMA):

obiectivul terapiei este obtinerea unui flux de grad TIMI 1A. dintre trombolitice, streptokinaza are cel mai mare risc de hemoragie intracranianaB. reduc riscul relativ de mortalitateC.par sa reduca dimensiunea infarctului si disfunctia ventriculara stangaD.sunt mai eficiente in IMA anterior decat in IMA inferiorE.

(pag. 1497)

G1108078. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate, legate de bradiaritmii din infarctului miocardic acut (IMA):

bradicardia sinusala fara deteriorare hemodinamica nu necesita tratamentA. blocul atrioventricular total permanent se asociaza cu IMA anterior intinsB. blocul atrioventricular total din IMA inferior are o mortalitate mai mare decit cel din IMA anteriorC.in IMA posteroinferior cu bloc atrioventricular complet si insuficienta cardiaca, pacing-ul electric temporar pare a fi util

D.

daca IMA de ventricul drept se asociaza cu IMA posteroinferior si bloc atrioventricular complet, raspunsul la pacing-ul ventricular este mai putin eficient

E.

(pag. 1504)



G1108079. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate, legate de tratamentul antiaritmic in infarctul miocardic acut:

betablocantele scad extrasistolele ventriculare, dar nu previn fibrilatia ventricularaA. tratamentul profilactic cu antiaritmice este recomandat de rutinaB. lidocaina creste riscul de bradicardie si asistolieC.torsada virfurilor este o forma de tahicardie supraventricularaD.electrosocul se aplica de urgenta in tahicardia ventriculara sustinuta cu hipotensiune arterialaE.

(pag. 1504)

G1108080. Diagnosticul ECG al infarctului miocardic transmural se bazeaza pe:prezenta undei Q de necrozaA. amputarea undelor RB. modificari tranzitorii de segment STC.modificari persistente ale undei TD.modificari tranzitorii ale undei TE.

(pag. 1493)

G1208081. Agentii antitrombotici utilizati in terapia infarctului miocardic acut sunt reprezentati de:aspirinaA. blocantii receptorilor glicoproteici II b/III aB. heparinaC.xilinaD.procainamidaE.

(pag. 1499)

G1208082. Cauze mecanice de insuficienta cardiaca in infarctul miocardic acut sunt reprezentate de:asistolieA. disociatia electromecanicaB. ruptura de perete liberC.defectul septal ventricularD.insuficienta mitralaE.

(pag. 1503)

G1208083. Contraindicatiile clare (absolute) la agentii trombolitici in infarctul miocardic acut sunt reprezentate de:

istoric de hemoragie cerebrala in orice momentA. suspiciunea de disectie de aortaB. hemoragiile interne active (exclusiv menstrele)C.graviditateaD.diateza hemoragica cunoscutaE.

(pag. 1498)

G1208084. Contraindicatiile relative la terapia trombolitica in infarctul miocardic acut sunt reprezentate de:

resuscitarea cardiopulmonara prelungita (> 10 minute)A. diateza hemoragica cunoscutaB. conditia oftalmica hemoragicaC.boala ulceroasa peptica activaD.istoric de hemoragie cerebrovasculara in orice momentE.

(pag. 1498)

G1208085. Controlul durerii din infarctul miocardic acut se realizeaza cu:morfinaA.



nitroglicerinaB. betablocanteC.xilinaD.chinidinaE.

(pag. 1496)

G1208086. Durerea din infarctul miocardic acut poate simula durerea din:pericardita acutaA. embolia pulmonaraB. disectia acuta de aortaC.costocondritaD.sindromul cardiovascular hiperkineticE.

(pag. 1493)

G1208087. In aproximativ jumatate din cazuri se identifica un factor precipitant anterior infarctului miocardic, cum ar fi:

eforul fizic sustinutA. stresul emotionalB. bolile medicaleC.bolile chirurgicaleD.somnulE.

(pag. 1493)

G1208088. In infarctul de ventricul drept, semnificativ din punct de vedere clinic, constatam:hipertensiune arterialaA. hipotensiune arterialaB. distensia venelor jugulareC.semnul KussmaulD.hepatomegaliaE.

(pag. 1502)

G1208089. In infarctul miocardic acut, ca semne de disfunctie ventriculara, ce pot fi prezente sunt - in ordine descrescatoare a incidentei:

zgomotul IVA. zgomotul IIIB. intensitatea diminuata a zgomotelor cardiaceC.dedublarea paradoxala a zgomotului IID.hipertensiunea arteriala sistemicaE.

(pag. 1493)

G1308090. Activarea plachetara consecutiva rupturii placii de aterom va initia:generarea de tromboxan A2A. activarea factorilor VII si XB. cresterea cantitatii de trombinaC.cresterea cantitatii de fibrinaD.modificari la nivelul receptorului glicoproteic IIb/IIIaE.

(pag. 1492)

G1308091. Angiografia coronariana dupa tromboliza este indicata in urmatoarele situatii:de rutinaA. exista semne de reperfuzie insuficientaB. reocluzie a arterei coronareC.



ischemie recurenta (angina precoce)D.persoane varstnice (peste 70 ani)E.

(pag. 1498)

G1308092. Disfunctia ventriculara stanga in infarctul miocardic acut se poate traduce prin urmatoarele semne fizice:

prezenta zgomotului IVA. prezenta zgomotului IIIB. dedublarea paradoxala a zgomotului IIC.frecatura pericardicaD.intensitate diminuata a zgomotelor cardiaceE.

(pag. 1493)

G1308093. Enumerati cauzele mecanice ale insuficientei cardiace in infarctul miocardic acut.ruptura de perete liberA. pericardita exudativaB. perforarea septului interventricularC.insuficienta mitrala prin disfunctia valvei mitraleD.tromboembolismul pulmonarE.

(pag. 1503)

G1308094. Folosirea adecvata a terapiei trombolitice urmareste:reducerea dimensiunii infarctuluiA. restabilirea permeabilitatii arterei coronareB. controlul dureriiC.scaderea necesarului miocardic de oxigenD.limitarea disfunctiei ventriculare stangiE.

(pag. 1497)

G1308095. In absenta insuficientei cardiace, care din urmatoarele droguri pot fi folosite pentru controlul frecventei cardiace in cursul unor aritmii supraventriculare (fibrilatie/flutter) survenite in infarctul miocardic acut?

beta blocanteA. digoxinB. verapamilC.lidocainaD.diltiazemE.

(pag. 1504)

G1308096. Indicati alternativele terapeutice in cazul unei bradicardii sinusale simptomatice in cursul infarctului miocardic acut.

izoproterenolA. atropinaB. pacing electric temporarC.aminofilinaD.efedrinaE.

(pag. 1504)

G1308097. Nivelul seric al izoenzimei MB a CK, poate fi influentat, in afara infarctului miocardic acut si de:

conversia electricaA. hipotiroidismB. miocarditeC.



chirurgia cardiacaD.polimioziteE.

(pag. 1494)

G1308098. Socul cardiogen in infarctul miocardic acut este caracterizat prin:index cardiac > 1,8l/min/m2A. TA sistolica < 80 mmHgB. index cardiac < 1,8l/min/m2C.presiune de umplere VS > 18 mmHgD.presiune de umplere VS < 18 mmHgE.

(pag. 1501)

G1308099. Tromboembolismul in infarctul miocardic acut se intalneste cel mai frecvent in asociere cu:infarcte intinse (in special anterioare)A. infarct nontransmuralB. insuficienta cardiacaC.infarct al ventriculului dreptD.tromb in ventriculul stangE.

(pag. 1505)

G1408100. Amrinona:din punct de vedere farmacologic se aseamana cu dobutaminaA. este un agent inotrop pozitiv cu structura catecolaminicaB. actioneaza prin inhibarea fosfodiesterazeiC.doza initiala este de 0,25 mg/KgD.are actiune vasoconstrictoareE.

(pag. 1502)

G1408101. Cauzele mecanice de insuficienta cardiaca in IMA sunt:ruptura de perete liberA. pericarditaB. insuficienta mitralaC.DSVD.Aritmiile supraventriculareE.

(pag. 1503)

G1408102. Despre imagistica cardiaca in IMA se poate spune:ecocardiografia bidimensionala este cea mai frecventa modalitate imagistica in IMAA. anomaliile de cinetica parietala sunt aproape general prezenteB. infarctul acut poate fi diferentiat ecocardiografic de o cicatrice miocardica vecheC.anomaliile de cinetica parietala se evidentiaza doar atunci cand exista supradenivelare de segment STD.ecocardiografia bidimensionala poate identifica prezenta infarctului de VDE.

(pag. 1495)

G1408103. Despre tratamentul IMA sunt adevarate urmatoarele:repausul la pat este obligatoriu in primele 24 de oreA. absenta alimentatiei orale cu exceptia lichidelor limpezi in primele 4-12 oreB. in absenta complicatiilor pacientii pot sta in pozitie sezanda in primele 24 de oreC.in jurul zilei 4-5 postinfarct, plimbarile nu trebuie sa depaseasca 600 de pasi pe ziD.sedarea cu tranchilizante este contraindicata in primele 24 de oreE.

(pag. 1499)



G1408104. Factorii asociati cu o crestere a riscului cardiovascular dupa recuperarea initiala in urma IMA sunt:

tahicardie sinusala prelungitaA. hipertensiune arterialaB. aparitia modificarilor ST in repaus fara anginaC.o electrocardiograma semnal – mediata anormalaD.aritmii ventriculare asimptomaticeE.

(pag. 1495)

G1408105. Factorii de risc pentru dezvoltarea in spital a socului cardiogen sunt:varsta inaintataA. fractia de ejectie a VS scazuta la internareB. insuficienta renala cronicaC.diabetul zaharatD.infarct miocardic in antecedenteE.

(pag. 1501)

G1408106. Inhibitorii enzimei de conversie:nu influenteaza mortalitatea secundara infarctului miocardicA. au beneficiu maxim la pacientii cu IMA in antecedenteB. scad rata recurentei infarctuluiC.sunt utili si la pacientii cu IMA dar fara modificari a segmentului STD.determina reducerea remodelarii ventriculare dupa infarct scazand riscul insuficientei cardiace congestiveE.

(pag. 1500)

G1408107. La pacientii cu infarct de ventricul dreptclinic poate aparea semnul KUSSMAULA. EKG arata frecvent in primele 12 ore subdenivelare ST in precordialele drepteB. Ecocardiografia bidimensionala este utila in stabilirea gradului de disfunctie ventriculara dreaptaC.Expansiunea volemica cu mentinerea presarcinii VD este contraindicataD.Cateterismul VD evidentiaza un model hemodinamic asemanator cu pericardita constrictivaE.

(pag. 1502)

G1408108. Nivelele markerilor serici cardiaci pot ramane crescute:cTnI timp de 10-14 zileA. cTnT timp de 10-14 zileB. cTnT revine la normal dupa 48-72 oreC.cTnI timp de 7-10 zileD.mioglobina revine la normal in 24 de ore de la debutul infarctuluiE.

(pag. 1494)

G1408109. Socul cardiogen asociat IMA se caracterizeaza prin:tensiune arteriala sistolica mai mica de 80 mmHgA. indexul cardiac mai mare de 1,8 L/min/m2B. presiunea de umplere a VS mai mica de 18 mmHgC.indexul cardiac mai mic de 1,8 L/min/m2D.o rata a mortalitatii de > 70%E.

(pag. 1501)

G1408110. Toti pacientii cu suspiciune de IMA cu unda Q (respectiv supradenivelare de segment ST pe EKG) trebuie sa primeasca:

aspirinaA.



betablocantB. heparina obligatorie la pacientii tratati cu streptokinazaC.antitrombinicD.glucocorticoiziE.

(pag. 1496)

G1408111. Urmatorii agenti trombolitici au fost aprobati de administratia FOOD AND DRUG pentru utilizarea i.v. in IMA:

streptokinazaA. activatorul tisular al plasminogenuluiB. urokinazaC.complexul activator streptokinaza plasminogen anisoilar (APSAC)D.prourokinazaE.

(pag. 1497)

G1508112. Beta-blocantii administrati intravenos sunt utili in controlul durerii din infarctul miocardic acut si pot reduce mortalitatea intraspitaliceasca in special la pacientii cu risc inalt. Pentru folosirea lor in deplina siguranta trebuie sa se asigure pacientului urmatorii parametri:

Un puls mai mare de 60 batai pe minutA. O presiune sistolica mai mare de 100 mmHgB. Un interval PR mai mic de 0,24 secundeC.Raluri care sa nu fie mai sus situate decat la 10 cm de la diafragmD.Un puls mai mic de 60 batai pe minutE.

(pag. 1496)

G1508113. Blocul AV complet care complica evolutia infarctului miocardic acut:Apare in infarctul miocardic acut anteriorA. Apare in infarctul miocardic acut inferiorB. Are o mortalitate mare indiferent de localizarea infarctului miocardic acutC.Are o mortalitatea mai mare in infarctul miocardic acut anteriorD.Este determinat intotdeauna si indiferent de localizare numai de disfunctia ischemica a sistemului de conducere

E.

(pag. 1504)

G1508114. Contraindicatiile majore ale folosirii agentilor trombolitici in infarctul miocardic acut includ:Un istoric de hemoragie cerebrovasculara in orice momentA. Suspiciunea de disectie de aortaB. Boala ulceroasa peptica activaC.GraviditateaD.Istoric de hipertensiune severa care este in mod obisnuit controlata adecvatE.

(pag. 1498)

G1508115. Creatinfosfokinaza izoenzima MB (CK-MB) este utila in diagnosticul infarctului miocardic acut deoarece:

Creste in 4-8 ore si in general revine la normal dupa 48-72 de ore de la debutul infarctuluiA. Nu este prezenta in concentratii semnificative in tesutul extracardiacB. Cardioversia electrica si miocarditele nu determina cresterea nivelului ei sericC.Eliberarea ei in infarctul miocardic produce o crestere care atinge un varf la aproximativ 20 de ore dupa debutul ocluziei coronariene

D.

Raportul CK-MB2:CK-MB1<1,5 este inalt specific pentru diagnosticul de infarct miocardic, in special dupa 4-6 ore de la producerea ocluziei coronariene

E.

(pag. 1494)



G1508116. Ecocardiografia bidimensionala este utila la pacientii cu infarct miocardic acut pentru ca:Depisteaza precoce anomaliile de cinetica parietalaA. Evalueaza functia ventriculului stangB. Identifica prezenta infarctului ventriculului dreptC.Apreciaza dimensiunile infarctuluiD.Diferentiaza infarctul acut de o cicatrice miocardica veche sau de ischemia acuta severaE.

(pag. 1495)

G1508117. in faza de tratament spitalicesc a infarctului miocardic acut pacientii beneficiaza de utilizarea de rutina a urmatorilor agenti terapeutici cu eficienta favorabila dovedita:

AspirinaA. Antagonistii de calciuB. Beta-blocanteleC.Inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensineiD.GlucocorticoiziiE.

(pag. 1499,1500)

G1508118. Mentionati care dintre agentii medicamentosi enumerati trebuie evitati in conditiile unui bolnav cu infarct miocardic acut, deoarece pot altera vindecarea infarctului si pot creste riscul de ruptura miocardica:

Blocantii de calciuA. Beta-blocanteleB. GlucocorticoiziiC.Agenţii antiinflamatori nesteroiziD.AspirinaE.

(pag. 1497)

G1508119. Preventia secundara a infarctului miocardic acut presupune folosirea de rutina a:AspirineiA. Beta-blocantelor pe cale orala pentru cel putin doi aniB. Antagonistilor de calciu pe cale orala pentru cel putin doi aniC.Warfarinei la pacienţii cu risc crescut de embolieD.AmrinoneiE.

(pag. 1506)

G1508120. Tratamentul socului cardiogen, care complica infarctul miocardic acut, presupune folosirea:NitroglicerineiA. DopamineiB. DobutamineiC.GlucocorticoizilorD.AmrinoneiE.

(pag. 1502)

G1608121. Cateterismul cardiac si angiocoronarografia se impun dupa tromboliza IMA la bolnavii care prezinta:

Unda QA. Durere toracica persistentaB. Supradenivelarea segmentului ST > 90mmC.Recurenta supradenivelarii STD.Unda T negativa, asociata undei QE.

(pag. 1498)

G1608122. Contraindicatiile absolute ale tratamentuli trombofibrinolitic includ:



Accident vascular cerebral hemoragicA. AVC nehemoragic in ultimul anB. Suspiciune de disectie de aortaC.Varsta avansataD.Istoric de hipertensiune arterala severa, controlata terapeuticE.

(pag. 1498)

G1608123. In cursul IMA, izoenzima MB a Creatinin fosfokinazei (CK - MB) prezinta urmatoarele caracteristici:

Specificitate miocardica superioara CK totalA. Atinge varful maxim la aproximativ 20 h dupa debutul anginei coronarieneB. Raportul CK-MB2/CK-MB1> 1,5 este specific pentru IMAC.Cardioversia nu determina cresteri ale CK-MBD.Reperfuzia coronariana determina un varf enzimatic precoce la 8-12 hE.

(pag. 1494, 1495)

G1608124. Procesul de vindecare, cicatrizare si remodelare al IMA poate fi influentat negativ de unele categorii de droguri care trebuie evitate. Acestea includ:

Betablocantele neselectiveA. Blocantii receptorilor angiotensinei IIB. GlucocorticoiziiC.TrimetazidinaD.Antiinflamatoarele nesteroidieneE.

(pag. 1497)

G1608125. Semnele stetacustice relevante pentru disfunctia ventriculara stanga in cursul IMA cuprind:Zgomotul IV (Z 4)A. Zgomotul III (Z 3)B. Frecatura pericardicaC.Dedublarea paradoxala a zgomotului IID.Suflu continuuE.

(pag. 1493)

G1608126. Terapia cu nitrati trebuie evitata sau temporizata la bolnavii cu IMA care prezinta:Suspiciune de IMA de VDA. TA sistolica < 100 mmHgB. Absenta stazei pulmonareC.Jugulare turgescenteD.TA sistolica > 200 mmHgE.

(pag. 1496)

G1608127. Tratamentul trombofibrinolitic in IMA este recomandat in urmatoarele conditii:Simptome clinice tipice de IMAA. Supradenivelarea segmentului ST cu > 1 mm in cel putin 2 derivatii adiacenteB. Subdenivelarea segmentului ST cu cu > 1 mm in cel putin 2 derivatii adiacenteC.Unda T negativaD.Numai in primele 4 ore de la debutE.

(pag. 1497)

G1608128. Troponina T (cTnT) si troponina I (cTnI):Nu sunt detectabile in singele indivizilor sanatosiA. Pot aparea cresteri dupa injuria musculaturii scheleticeB.



Nivelul cTnI ramane crescut 3 - 5 zile dupa IMAC.Nivelul cTnT ramane crescut 10 - 14 zile dupa IMAD.Sunt markeri enzimatici ai necrozei miocardice superior LDH la cazurile cu IMA la 24 - 48 ore de la debutE.

(pag. 1494)

G1608129. CM) Mioglobina ca marker al necrozei miocardice:Este eliberata in singe la citeva ore de la debutul IMAA. Are specificitate miocardica ridicataB. Este rapid excretata in urinaC.Nivelul sanguin ramane la normal in 24 ore de al debutul IMD.Nu are specificitate miocardicaE.

(pag. 1494)

G2308130. Diagnosticul diferential al durerii din infarctul miocardic acut se face cu:pericardita acutaA. embolia pulmonaraB. hernia hiatalaC.disectia de aortaD.pancreatita acutaE.

(pag. 1182)

G2308131. Creatinfosfokinaza poate creste in:infarctul miocardic acutA. boli hepaticeB. mioziteC.cardioversia electricaD.chirurgia cardiacaE.

(pag. 1183)

G2308132. Administrarea morfinei in infarctul miocardic acut antreneaza:calmarea dureriiA. reducerea vasoconstrictiei arterialeB. profilaxia tulburarilor de ritmC.reducerea vasoconstrictiei venoaseD.efect antitromboticE.

(pag. 1186)

G2308133. Care din urmatorii agenti trombolitici este antigenic:APSACA. activatorul tisular al plasminogenuluiB. streptokinazaC.reteplazaD.urokinazaE.

(pag. 1185)

G2308134. Care sunt contraindicatiile absolute ale utilizarii tromboliticelor?hipotensiunea arterialaA. resuscitarea cardiorespiratorie prelungitaB. accidentul vasccular carebral hemoragic in antecedenteC.varsta sub 70 aniD.ulcer peptic activE.

(pag. 1185)



G2308135. Socul cardiogen se caracterizeaza prin:index cardiac peste 2,2/min/m2A. TA sistolica sub 80 mmHgB. index cardiac sub 1,8/min/m2C.presiune capilara pulmonara sub 18 mmHgD.presiune capilara pulmonara peste18 mmHgE.

(pag. 1190)

G2308136. Ruptura cardiaca in infarctul miocardic acut se asociaza cu:primoinfarctulA. varsta tanaraB. antecedente de hipertensiune arterialaC.infarctul nonQD.infarctul intinsE.

(pag. 1192)

G2308137. Complicatiile anevrismului de ventricul stang sunt:insuficienta cardiacaA. ruptura cardiacaB. embolii arterialeC.aritmii ventriculareD.bloc atrioventricular totalE.

(pag. 1193)

G2308138. Sindromul Dressler se caracterizeaza prin:febraA. pleuritaB. angina pectoralaC.pericarditaD.tulburari de ritmE.

(pag. 1193)

G2308139. Factori asociati cu cresterea riscului cardiovascular post infarct miocardic sunt:simptome persistente de ischemieA. FE peste 40%B. aritmiile ventriculareC.varsta sub 70 aniD.istoric de diabet zaharatE.

(pag. 1194)

G2308140. factorii de risc pentru de4zvoltarea socului cardiogen in infarctul miocardic acut sunt:infarct intinsA. FE crescutaB. varsta inaintataC.istoric de angina pectoralaD.istoric de diabet zaharatE.

(pag. 1190)

G2308141. Betablocantele sunt contraindicate in infarctul miocardic acut in urmatoarele situatii:bloc atrioventricularA. hipertensiune arterialaB.



hipotensiune arterialaC.bradicardieD.insuficienta cardiaca congestiva severaE.

(pag. 1188)

G2308142. Insuficienta de pompa clasa II Killip se caracterizeaza prin:absenta semnelor de congestie venoasa pulmonara/venoasaA. prezenta semnelor de congestie venoasa pulmonara/venoasaB. galop ventricularC.edem pulmonarD.TA sistolica sub 90 mmHgE.

(pag. 1184)

G2308143. Infarctul miocardic acut nedureros se intalneste mai frecvent la:tineriA. varstniciB. femeiC.barbatiD.diabeticiE.

(pag. 1182)

G2308144. Diagnosticul diferential al durerii din infarctul miocardic acut se face cu:pericardita acutaA. embolia pulmonaraB. hernia hiatalaC.disectia de aortaD.pancreatita acutaE.

(pag. 1182)

G2308145. Creatinfosfokinaza poate creste in:infarctul miocardic acutA. boli hepaticeB. mioziteC.cardioversia electricaD.chirurgia cardiacaE.

(pag. 1183)

G2308146. Administrarea morfinei in infarctul miocardic acut antreneaza:calmarea dureriiA. reducerea vasoconstrictiei arterialeB. profilaxia tulburarilor de ritmC.reducerea vasoconstrictiei venoaseD.efect antitromboticE.

(pag. 1186)

G2308147. Care din urmatorii agenti trombolitici este antigenic:APSACA. activatorul tisular al plasminogenuluiB. streptokinazaC.reteplazaD.urokinazaE.

(pag. 1185)



G2308148. Care sunt contraindicatiile absolute ale utilizarii tromboliticelor?hipotensiunea arterialaA. resuscitarea cardiorespiratorie prelungitaB. accidentul vasccular carebral hemoragic in antecedenteC.varsta sub 70 aniD.ulcer peptic activE.

(pag. 1185)

G2308149. Socul cardiogen se caracterizeaza prin:index cardiac peste 2,2/min/m2A. TA sistolica sub 80 mmHgB. index cardiac sub 1,8/min/m2C.presiune capilara pulmonara sub 18 mmHgD.presiune capilara pulmonara peste18 mmHgE.

(pag. 1190)

G2308150. Ruptura cardiaca in infarctul miocardic acut se asociaza cu:primoinfarctulA. varsta tanaraB. antecedente de hipertensiune arterialaC.infarctul nonQD.infarctul intinsE.

(pag. 1192)

G2308151. Complicatiile anevrismului de ventricul stang sunt:insuficienta cardiacaA. ruptura cardiacaB. embolii arterialeC.aritmii ventriculareD.bloc atrioventricular totalE.

(pag. 1193)

G2308152. Sindromul Dressler se caracterizeaza prin:febraA. pleuritaB. angina pectoralaC.pericarditaD.tulburari de ritmE.

(pag. 1193)

G2308153. Factori asociati cu cresterea riscului cardiovascular post infarct miocardic sunt:simptome persistente de ischemieA. FE peste 40%B. aritmiile ventriculareC.varsta sub 70 aniD.istoric de diabet zaharatE.

(pag. 1194)

G2308154. factorii de risc pentru de4zvoltarea socului cardiogen in infarctul miocardic acut sunt:infarct intinsA. FE crescutaB.



varsta inaintataC.istoric de angina pectoralaD.istoric de diabet zaharatE.

(pag. 1190)

G2308155. Betablocantele sunt contraindicate in infarctul miocardic acut in urmatoarele situatii:bloc atrioventricularA. hipertensiune arterialaB. hipotensiune arterialaC.bradicardieD.insuficienta cardiaca congestiva severaE.

(pag. 1188)

G2308156. Insuficienta de pompa clasa II Killip se caracterizeaza prin:absenta semnelor de congestie venoasa pulmonara/venoasaA. prezenta semnelor de congestie venoasa pulmonara/venoasaB. galop ventricularC.edem pulmonarD.TA sistolica sub 90 mmHgE.

(pag. 1184)

G2308157. Infarctul miocardic acut nedureros se intalneste mai frecvent la:tineriA. varstniciB. femeiC.barbatiD.diabeticiE.

(pag. 1182)

G2508158. În infarctul miocardic acut determinarea nivelului seric al creatinfosfokinazei izoenzima MB (CK - MB) este utilă pentru că:

Este specifică, nefiind prezentă în concentraţii semnificative în ţesutul extracardiacA. Creşte în 4 - 8 ore şi revine la normal după 48 - 72 de ore de la debutul infarctuluiB. Cardioversia electrică şi miocarditele nu determină creşterea nivelului ei sericC.Atinge un vârf la aproximativ 20 de ore după debutul ocluziei coronarieneD.Raportul CK - MB2 : CK - MB1 < 1,5 este înalt specific pentru diagnosticul de infarct miocardic, în special după 4 - 6 ore de la producerea ocluziei coronariene

E.

(pag. 1494)

G2508159. Folosirea ecocardiografiei bidimensionale la pacienţii cu infarct miocardic acut este utilă pentru:

Diferenţierea infarctului miocardic acut de o cicatrice miocardică veche sau de ischemia acută severăA. Aprecierea dimensiunilor infarctuluiB. Identificarea prezenţei infarctului ventriculului dreptC.Evaluarea funcţiei ventriculului stângD.Depistarea precoce a anomaliilor de cinetică perietalăE.

(pag. 1495)

G2508160. Utilizarea în deplină siguranţă a beta-blocantelor în infarctul miocardic acut presupune respectarea următorilor parametrii clinici şi electrocardiografici:

Puls mai mic de 60 de bătăi pe minutA. Puls mai mare de 60 de bătăi pe minutB. Presiunea sistolică mai mare de 100 mmHgC.



Intervalul RR mai mic de 0,24 secundeD.Absenţa ralurilor de stază situate mai sus de 10 cm de la diafragmE.

(pag. 1496)

G2508161. Următorii agenţi medicamentoşi trebuie evitaţi în terapia infarctului miocardic acut deoarece alterează vindecarea şi favorizează ruptura miocardică:

GlucocorticoiziiA. Agenţii inflamatori nesteroiziB. Blocanţii de calciuC.Beta - blocanteleD.AspirinaE.

(pag. 1497)

G2508162. Folosirea terapiei trombolitice în infarctul miocardic acut prezintă contraindicaţii clare în următoarele situaţii clinice:

Istoric de hipertensiune severă, care este în mod obişnuit controlată adecvatA. GraviditateaB. Boala ulceroasă peptică activăC.Un istoric de hemoragie cerebrovasculară în orice momentD.Suspiciunea de disecţie de aortăE.

(pag. 1498)

G2508163. Următorii agenţi terapeutici au eficienţă dovedită în tratamentul spitalicesc al infarctului miocardic acut:

GlucocorticoiziiA. Antagoniştii de calciuB. AspirinaC.Beta - blocanteleD.Inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensineiE.

(pag. 1499 - 1500)

G2508164. Şocul cardiogen din infarctul miocardic acut beneficiază de terapia cu:DopaminăA. DobutaminăB. AmrinonăC.NitroglicerinăD.GlucocorticoiziE.

(pag. 1502)

G2508165. Caracterele specifice ale blocului AV complet din infarctul miocardic acut sunt:Este determinat întotdeauna şi indiferent de localizare numai de disfuncţia ischemică a sistemului de conducere

A.

Are o mortalitate mare indiferent de localizarea infarctului miocardic acutB. Apare în infarctul miocardic acut anteriorC.Apare în infarctul miocardic acut inferiorD.Are o mortalitate mai mare în infarctul miocardic acut anteriorE.

(pag. 1504)

G2508166. Pentru realizarea prevenţiei secundare a infarctului miocardic acut se folosesc de rutină:AmrinonaA. Antagoniştii de calciu pe cale orală pe o perioadă de cel puţin 2 aniB. AspirinaC.Beta - blocantele pe cale orală pentru cel puţin 2 aniD.



Warfarina la pacienţii cu risc crescut de embolieE.

(pag. 1506)

G2508167. În cazuri rare infarctul miocardic acut se poate datora ocluziei arterei coronare determinată de:

Embolii coronarieneA. Anevrisme aorticeB. Anomalii congenitaleC.Spasm coronarianD.Tromboembolismul pulmonar recurentE.

(pag. 1493)

G2508168. Următorii markeri serici cardiaci cresc în primele 4 - 8 ore de la debutul infarctului miocardic acut:

CreatinfosfokinazaA. MioglobinaB. GPTC.GamaglutamiltranspeptidazaD.Fosfataza alcalinăE.

(pag. 1494)

G2508169. Următorii markeri serici cardiaci se menţin la niveluri crescute timp de cel puţin 7 - 10 zile de la debutul infarctului miocardic acut:

Creatinfosfokinaza (CK)A. Troponina T cardiac - specifică (c TnT)B. Troponina I cardiac - specifică (c TnI)C.MioglobinaD.Fosfataza alcalinăE.

(pag. 1494)

G2508170. Tratamentul iniţial în departamentul de urgenţă al infarctului miocardic acut presupune utilizarea:

AspirineiA. MorfineiB. NitroglicerineiC.Antiinflamatoarelor steroideD.Beta - blocantelorE.

(pag. 1495 - 1496 - 1497)

G2508171. Contraindicaţiile utilizării nitroglicerinei în tratamentul iniţial în departamentul de urgenţă a infarctului miocardic acut sunt:

Presiunea arterială sistolică scăzută < 100 mmHgA. Suspiciunea de infarct de ventricul dreptB. Presiunea arterială diastolică scăzută < 80 mmHgC.Suspiciunea de bloc AV gradul IID.Suspiciunea de infarct posteroinferiorE.

(pag. 1496)

G2508172. Efectele adverse ale utilizării morfinei în tratamentul iniţial în departamentul de urgenţă a infarctului miocardic acut sunt:

Hipotensiunea arterialăA. GreaţaB. BradicardiaC.



Grade avansate de blocuri cardiace în special la bolnavii cu infarct posteroinferiorD.TahicardiaE.

(pag. 1495 - 1496)

G2508173. Utilizarea beta - blocantelor în departamentul de urgenţă pentru terapia iniţială a infarctului miocardic acut este justificată de:

Controlul dureriiA. Reducerea mortalităţii intraspitaliceşti la pacienţii cu risc înaltB. Efectul de scădere a TAC.Evitarea complicaţiilor tromboemboliceD.Efectul de reducere a nivelului de tromboxan A2E.

(pag. 1496)

G2508174. Subgrupele de pacienţi la care PTCA (Angioplastia coronariană percutană transluminală primară) directă poate asigura un beneficiu special faţă de terapia trombolitică în infarctul miocardic acut includ:

Pacienţii cu şoc cardiogenA. Pacienţii cu risc înalt datorită vârstei avansate > 70 de aniB. Pacienţii tineri 25 - 40 de aniC.FemeileD.Pacienţii cu infarct de ventricul dreptE.

(pag. 1498)

G2508175. Factorii de risc pentru dezvoltarea în spital a şocului cardiogen ca o complicaţie a infarctului miocardic acut includ:

Vârsta înaintatăA. Fracţia de ejecţie a ventriculului stâng scăzută la internareB. Infarct mareC.Lipsa unui infarct miocardic în antecedenteD.Istoric de diabet zaharatE.

(pag. 1501)

G2508176. Ritmul idioventricular accelerat (RIVA) întâlnit ca o complicaţie a infarctului miocardic acut:Este un ritm ventricular cu o frecvenţă de 60 - 100 bătăi / minutA. Se întâlneşte la 25% din pacienţii cu infarct miocardic acutB. Adesea se întâlneşte tranzitor în timpul tratamentului trombolitic în momentul reperfuzieiC.Întotdeauna este malign şi prevesteşte dezvoltarea tahicardiei ventriculare clasiceD.Necesită terapie de urgenţă datorită riscului major de degenerare într-o aritmie mai severăE.

(pag. 1504)

G2608177. In cursul IMA, izoenzima MB a Creatinin fosfokinazei (CK – MB) prezintă următoarele caracteristici:

Specificitate miocardică superioară CK totalA. Atinge vârful maxim la aproximativ 20 h după debutul anginei coronarieneB. Raportul CK-MB2/CK-MB1> 1,5 este specific pentru IMAC.Cardioversia nu determină creşteri ale CK-MBD.Reperfuzia coronariană determină un vîrf enzimatic precoce la 8-12 hE.

(pag. 1494-1495)

G2608178. Troponina T (cTnT) si troponina I (cTnI):Nu sunt detectabile în sîngele indivizilor sănătoşiA. Pot apărea creşteri după injuria musculaturii scheleticeB. Nivelul cTnI rămâne crescut 3 - 5 zile după IMAC.



Nivelul cTnT rămâne crescut 10 - 14 zile după IMAD.Sunt markeri enzimatici ai necrozei miocardice superior LDH la cazurile cu IMA la 24 - 48 ore de la debutE.

(pag. 1494)

G2608179. Mioglobina ca marker al necrozei miocardice:Este eliberată în sînge la cîteva ore de la debutul IMAA. Are specificitate miocardică ridicatăB. Este rapid excretată în urinăC.Nivelul sanguin revine la normal în 24 ore de al debutul IMD.Nu are specificitate miocardicăE.

(pag. 1494)

G2608180. Terapia cu nitraţi trebuie evitată sau temporizată la bolnavii cu IMA care prezintă:Suspiciune de IMA de VDA. TA sistolică < 100 mmHgB. Staza pulmonară masivăC.Jugulare turgescenteD.TA sistolică > 200 mmHgE.

(pag. 1496)

G2608181. Tratamentul trombofibrinolitic în IMA este recomandat în următoarele condiţii:Simptome clinice tipice de IMAA. Supradenivelarea segmentului ST cu > 1 mm în cel puţin 2 derivaţii adiacenteB. Subdenivelarea segmentului ST cu cu > 1 mm în cel puţin 2 derivaţii adiacenteC.Unda T negativăD.Numai în primele 4 ore de la debutE.

(pag. 1497)

G2608182. Contraindicaţiile absolute ale tratamentuli trombofibrinolitic includ:Accident vascular cerebral hemoragicA. AVC nehemoragic în ultimul anB. Suspiciune de disecţie de aortăC.Vârstă avansatăD.Istoric de hipertensiune arterală severă, controlată terapeuticE.

(pag. 1498)

G2608183. Cateterismul cardiac şi angiocoronarografia se impun după tromboliza IMA la bolnavii care prezintă:

Undă QA. Durere toracică persistentăB. Aplatizarea undei TC.Recurenţa supradenivelării STD.Unda T negativă, asociată undei QE.

(pag. 1498)

G2608184. Procesul de vindecare, cicatrizare şi remodelare al IMA poate fi influenţat negativ de unele categorii de droguri care trebuie evitat Acestea includ:

Betablocantele neselectiveA. Blocanţii receptorilor angiotensinei IIB. GlucocorticoiziiC.TrimetazidinaD.Antiinflamatoarele nesteroidieneE.



(pag. 1497)

G2808185. Angioplastia coronara percutana transluminala primara in primele ore de infarct miocardiceste mai putin eficienta decat trombolizaA. se asociaza cu un prognostic mai bun decat trombolizaB. este mai ieftina decat trombolizaC.este de ales in socul cardiogenD.este contraindicata peste 70 aniE.

(pag. 1498)

G2808186. Creatinfosfokinaza totala are drept surse potentiale extracardiace, urmatoarele:cateterismul cardiacA. cardioversia electricaB. infarctul non-QC.hipotiroidismulD.atacul vascular cerebralE.

(pag. 1494)

G2808187. Contraindicatiile relative la folosirea agentilor trombolitici includ:accident nehemoragic in ultimul anA. resuscitarea cardiopulmonara prelungitaB. suspiciunea de disectie de aortaC.graviditateaD.hemoragiile interne activeE.

(pag. 1498)

G2808188. Angioplastia coronariana percutanata transluminala se caracterizeaza prin:posibilitatea de aplicare de rutina in practica clinicaA. beneficiu special fata de terapia trombolitica la pacientii cu soc cardiogenB. se asociaza cu un prognostic clinic mai bun pe termen scurt decat trombolizaC.are exclusiv caracter primarD.se poate efectua PTCA de salvareE.

(pag. 1498)

G2808189. Contraindicatiile utilizarii beta-blocantelor la pacientii cu infarct miocardic acut includ:pacienti cu angina restantaA. pacienti cu bloc atrioventricularB. prezenta de complexe ventriculare ectopiceC.istoric de astmD.hipotensiune.E.

(pag. 1500)

G2808190. Cauzele mecanice de insuficienta cardiaca in infarctul miocardic acut sunt:aritmiile supraventriculareA. insuficienta mitralaB. defectul septal ventricularC.blocul atrioventricularD.ruptura de perete liber.E.

(pag. 1502)

G2808191. In preventia secundara a infarctului se vor folosi:beta-blocante oralA.



antagonistii calciuluiB. un agent antiplachetarC.IECD.CordaroneE.

(pag. 1506)

G2808192. Tulburarile de ritm ventriculare din infarctul miocardic acut pot fi tratate cu:tratament profilactic de rutina cu antiaritmiceA. ChinidinaB. AmiodaronaC.Lidocaina intravenosD.DigoxinE.

(pag. 1506)

G2808193. Ecocardiografia poate identifica:prezenta infarctului ventriculului dreptA. gradul de obstructie a arterei infarctizateB. infarctul miocardic non-QC.anevrismul ventricularD.revarsatul pericardicE.

(pag. 1495)

G2908194. Supravietuirea în infarctul miocardic acut:este mai mare la pacientii varstniciA. mortalitatea a scazut cu 30% in ultimele doua decadeB. mortalitatea este de aproximativ 10%C.mortalitatea este de aproximativ 30%D.este marcat redusa la varstniciE.

(pag. 1492)

G2908195. Urmatoarele afirmatii sunt FALSE:stenozele coronariene dezvoltate lent precipita de obicei infarctul miocardic acutA. scaderea brusca a fluxului sanguin sta la baza producerii infarctului miocardic acutB. in stenozele dezvoltate lent exista o retea colateralaC.ocluzia trombotica a coronarelor nu produce infarct miocardic acut, ci angina stabilaD.la nivelul arterelor stenozate anterior prin ateroscleroza nu se poate produce infarct miocardic acut ci doar angina stabila

E.

(pag. 1498)

G2908196. Care din urmatorii factori faciliteaza injuria vasculara din infarctul miocardic acut:scaderea concentratiei de lipide sanguineA. alcoolulB. fumatulC.hipertensiuneaD.stressul emotionalE.

(pag. 1492)

G2908197. Infarctul miocardic acut se produce in urmatoarele conditii:fisurarea unei placi ateroscleroticeA. formarea unui tromb mural la locul injuriei vasculareB. ulcererarea unei placi ateroscleroticeC.in prezenta conditiilor locale care favorizeaza trombogenezaD.



niciuna de mai susE.

(pag. 1492)

G2908198. Agonistii care promoveaza activarea plachetara la nivelul coronarelor in infarctul miocardic acut sunt:

ATPA. elastinaB. colagenC.epinefrinaD.epinefrinaE.

(pag. 1492)

G2908199. Tromboxanul A2 are urmatoarele caracteristici:produce vasodilatatieA. este produs si eliberat in urma stimularii agonisteB. determina rezistenta potentiala la trombolizaC.inhiba agregarea plachetara suplimentaraD.induce vasoconstrictieE.

(pag. 1492)

G2908200. Fibrinogenul are urmatoarele propietati:este o molecula multivalentaA. se poate lega simulttan la patru plachete difB. are rol in agregarea plachetaraC.lantul sau beta este implicat in legarea de receptorul IIb/IIIaD.lantul alfa contine o secventa dodeE.

(pag. 1492)


medfam_part1

Documents