martin nicolae - psihodiagnoza aptitudinilor si inteligentei
TRANSCRIPT
MARTIN NICOLAE
PSmODIAGNOZA
APTITUDINILOR SI INTELIGENTEI
ovmrus UNIVERSITY PRESS
CONSTANTA 2007
CUPRINS
Capitolul
1.
APTITUDINILE SI EV ALUAREA LOR7
2.
PROBLEMATIC A TESTARrr
INTELIGENTEI
48
3.
TESTELE DE DEZVOLTARE SI SC.ARILE
LONGITUDINALE
88
4.
TESTE DE DEZVOLTARE BAZATE PE
DESEN
100
5.
TESTELE DE CUNOSTINTE 109
6.
TESTELE ANALITICE DE INTELIGENTA116
7.
TESTELE NONVERBALE DE
INTELIGENTA
137
8.
PROBE PSIHOGENETICE 171
9.
BffiLIOGRAFIE 181
10.
VERIFICATI- VA CUNOSTlNfELE
DESPRE TESTAREA APTlTUDINILOR SIINTELEGINfEI
185
5
CAPITOLUL I
APTlTUDINILE ~I EVALUAREA LOR
La finalul acestui capitol yeti reu~i:
• Sa dobanditi 0 intelegere larga a notiunii de aptitudine;
• Sa va orientati in ansamblul testelor pentru evaluarea
aptitudinilor;
• Sa va familiarizati cu exigentele privind alegerea,
administrarea ~i interpretarea testului adecvat scopului
urmant
Delimitari conceptuale
"Aptus" in latina inseamna apt pentru ceva Aptitudinile pot
fi definite ca fiind dispozitii naturale sau dobandite in efectuarea
anumitor acpuni. Termenul de capacitate, echivalent, subliniaza
importanta aspectului dobandit at aptitudinii. Aptitudinile se
manifesta spontan ~iantreneaza randamente crescute, atat din punct
de vedere calitativ, cat ~i cantitativ, in conditii de egalitate in ce7
prive~e invatarea ~i alte forme de activitate umana (Schiopu, U.,
1976).
Aptitudinile nu pot fi explicate doar prin condipi favorizante,
subiective, ci trebuie awte in vedere aspectele dobandite prin
invatare, prin exercipu. Trebuie luap in considerare, totodata, ~i
factorii motivaponali.
Ursula Schiopu (op.cit.) subliniazi ca exista un fond uman
aptitudinal foarte larg, iar la nivel individual, 0 structura limitata
care se exprima, de altfel, in conceptul de unicitate al personalitatii,
acest concept implicand ~iaspectul ca 0 persoana poate indeplini cu
succes 0 activitate sau un grup de activitati ~i cu mai putin succes
alte activitati.
Alti autori definesc aptitudinea ca fiind 0 condiJie sau un
grup de caracteristici privite ca simptomatice pentru capacitatea
unui individ de a ctipiga prin exercifiu une/e cuno~tin!e,
indemaniiri sau grup de deprinderi, cum ar fi, de exemplu,
deprinderea de a vorbi 0 limba, de a compune muzica.
P.P.Neveanu prive~e aptitudinea ca pe un alia} a/
ereditaru/ui ~ia/ dobiinditu/ui. Aptitudinea in sine nu este ereditara,
spune el, ci se intemeiazi pe anumite premise native. Deci,
aptitudinea este rezu/tatu/ interacJiuniidintre ereditate # mediu.
8
Teplov eoneepe aptitudinile ca pe ni§tepremise native care
sunt generice, putand /ua diverse configurafii, in funcpe de
solicitlirile mediu/ui, in funcpe de exercipu. Aeel~i autor sustine
existenta unor relatii eompensatori intre diferitele aptitudini la
nivelul structurii personalitapi.
Aptitudine poate deveni once proces psihie care pnn
stereotipizare, pnn exereitiu aJunge sa se obiectiveze in
personalitate.
Deei, eoneeptul de aptitudine impliea trei consecinte:
1) Potentialitatile unui subiect nu sunt dezvoltate la acela~i
nivel - de aceea, spune Teplov, intre ele pot sa existe relatii
eompensatorii, adiea defieitul unei aptitudini poate fi contrabalansat
prin exeesul alteia. De asemenea, subiectul poate lnvata sa
desta~oare eu succes un grup de activitati ~i eu mai putin sueces alt
grup de activitati.
2) Aptitudinea are un earacter diferential, deci diferentiaza
oamenii prin nivelul atins de fiecare individ.
3) Multe din aeeste potentialitati sunt relativ stabile ~itind sa
persiste pe 0 perioada indelungata. Orice schimbare in
potentialitatile unui individ se produce insa in limitele care tin de
eonstitutia sa prezenta.
9
Vorbind despre inteligen~ Plomin, cercetator dedicat
studierii bazei ereditare a inteligentei §i, in general, a personalitatii,
sustine ca datul genetic este atat de important inc3.torice mi§care in
sus sau in jos de-a lungul potentialitatilor unui individ ca urmare a
invatirii, a exercitiului, nu poate dep8.§i limitele care au fost
circumscrise de datul ereditar.
Fati de problema aptitudinilor, in psihologia ultimelor
decenii s-a afirmat 0 atitudine mai umanista, in sensul ca aceste
limite, date de baza biologica, trebuie considerate ca fiind foarte
largi §ica acestea traseaza doar aria de activitate unde succesul va fi
mai mare, dar nu §i magnitudinea lui. in psihologia §tiintifica
actuala pare improbabila 0 perspectiva care limiteaza implacabil
posibilitatile individului la cadrele lui biologice.
Exista, de asemenea, orientarea de a defini aptitudinile ca un
complex de insu~iri relativ stabile care faeiliteazii inviifarea,
conceptie care pome§te de la faptul ca existi posibilitatea de a
efectua predictii privind destl§Urarea unei anumite activitati,
pomind de la acest fond aptitudinal posibil de masurat.
P.P.Neveanu obi§nuia sa defineasca aptitudini1e ca Pe ni~te
sisteme 0Perafionale stabilizate, suPerior dezvoltate ~i de mare
eficienfii. La nivelul personalitatii, aptitudinile constituie latura
instrumentala a acesteia, latura organizata ierarhic §i introdusa
10
intotdeauna in mod original. Aptitudinea este, prin urmare, izvorul
creativitatii.
Interactiunea aptitudinilor pe orizontala implica
compensarea lor reciproca. Existenta unei interactiuni pe verticala
este sustinuta de Spearman, potrivit caruia in toate aptitudinile
exista un factor comun "g", precum ~i factori specifici care Ie
diferentiaza. Spearman a ajuns sa interpreteze corelatiile ridicate
dintre diverseIe variabile ca fiind expresia unui factor comun,
factorul g, iar factorii care nu se suprapuneau prin corelatie au fost
considerati factori specifici.
Thurstone adopta 0 pozitie diferita. EI vorbe~e de factori de
grup, aptitudinile corespunzatoare fiind valabile pentru 0 anumita
clasa de activitati. Cele care corespund factorilor de grup au fost
numite aptitudini intelectuale primare. Ele sunt: intelegerea,
perceptia, gandirea inductiva ~i deductiva, memoria, rationamentul,
spatialitatea ~i fluiditatea verbaIa. Lor Ie corespund teste deja
consacrate.
Clasificarea aptitudinilor
Cea mai generala clasificare este aceea care imparte
aptitudinile in generale ~ispecijice.
11
Anastasi (1976) face remarca, foarte interesanta ~1
pertinenta, ca Inaintea probelor psihologice care sa investigheze
aptitudinile generale ~i specifice au existat testele de inteligenta. S-a
constatat ca s-au Inregistrat diferente Intre scorurile la diferite
subteste ale testelor psihologice. Astfel, un subiect nu obtine acee~i
cota la toate subtestele unei baterii de inteligentA.Acesta a constituit
fundamentul dezvoltarii bateriilor muhiple de aptitudini de mai
tar-ziu.Testele de inteligentAnu fusesera destinate acestui scop, de a
fi fragmentate pe subteste, ci de a fi folosite global. De aceea,
extragerea unui subtest contravenea conceptului care statea la baza
testului In ansamblu, fapt care altera consistenta intema a bateriei
respective. Curand, a devenit evident ca testele de inteligenta lasau
deoparte anumite domenii ale structurii aptitudinale a unei persoane,
ca de exemplu: abilitatile mecanice, abilitatile manuale, fapt care a
constituit un impuls pentru dezvoltarea testelor de aptitudini.
Bineinteles ca toate acestea s-au mtamplat ca urmare a unor
solicitari tot mai frecvente venind din partea societAtii.Necesitatea
de efectuare a selectiei candidatilor In diverse meserii ~iposturi de
munca mcea tot mai presanta necesitatea unor probe destinate
special acestui obiectiv.
Este oportun, In tratatarea problernelor teoretice ale
aptitudinilor, sa ne referim la teoria factoriala a lui Spearman ~i, In
12
general, la factorii pu~i in evidentA printr-un astfel de procedeu
statistic, unde ei au fost de la inceput asimilati aptitudinilor.
Potrivit lui Spearman, toate actvitatile intelectuale implica
un factor general (,,g") ~i numero~i factori care sunt specifici unei
singure activitati. Ulterior, Spearman s-a supus evidentei ~i a
recunoscut existenta unor factori de grup care ar sigura succesul in
anumite domenii: mecanic, lingvistic. Acestei directii care limiteaza
aptitudinile la un numar restrans ~i pe care odata cu Anastasi
(op.cit.) am numit-o directie convergenta, am mai putea include
clasificarea ierarhica a inteligentei sustinuta de psihologii englezi
Burt (1949) ~i Vernon (1960). Lor Ii s-a alaturat psihologul
american Humphreys (1962). in acest model, in v8rfu1ierarhiei, este
situat factorul intelectual general ,,g" al lui Spearman. La un nivel
imediat inferior se afla doi facton majon de grup: verbal
educational (v:ed) ~i practic-mecanic (k:m), care corespund
aptidudinilor cu acelqi nume. La un nivel urmator se situeaza
factorii minori de grup, adiea aptitudinile verbala ~ numeriea
(inglobate in factorul major de grup verbal-educational) ~i
aptitudinile informape mecaniclz, spapalii §i aptitudine manualii
(subordonate factorului major de grup spatial-mecanic). Fiecare din
factorii minori de grup (aptitudini) se subdivide in facton specifici.
o a doua direclie de clasificare a aptitudinilor numita
divergenta multiplica numarul aeestora la opt, in cazullui Thurstone
(1938, 1941) sau la ordinul zecilor, cum este cazul modelului lui
Guilford (1967).
Teoria factorilor multipli a lui Thurstone postuleaza
existenta urmatoarelor aptitudini intelectuale: V (comprehensiune
verbala), W (Word Fluency), N (Numar), S (Spapu; Aici sunt
cuprin~i doi factori, ~i anume: unul care se refera la sesizarea
relaliilor geometrice, iar altul la vizualizarea schimbarilor poziliei
sau transformarilor obiectului), M (Memorie asociativa), P (Viteza
pereeptiva), I (Induclia, raponamentul general).
in 1963, French, Ekstrom ~iPriee au dezvoltat un grupaj de
teste care investigheaza 24 de factori cognitivi (doua pina la cinci
teste sondeaza acela~i factor). De altfel, inca din 1938, Thurstone
publica testele (realizate singur sau cu sopa sa), care au condus prin
analiza factoriala la factorii menponati deja.
Potrivit modelului lui Guilford, am putea vorbi, eel pulin din
punet de vedere teoretic, de un numar de 120 de aptitudini
intelectuale rezultate din combinatia a trei dimensiuni: operatii
(evaluare, produetie convergent!, produetie divergenta, memorie,
cognilie), produse (unitap, clase, relapi, sisteme, transformari,
implicalii), continuturi (figural, simbolic, semantic). Pana in
14
prezent au fost identificati aproximativ 98 de factori, iar in cele
peste doua decenii de cercet8ri intreprinse de autor au fost rea1izate
multe teste pentru masurarea acestor aptitudini (Anastasi, op.cit.).
Aptitudinile simple sunt acelea care conditioneaza succesul
in activitati de complexitate redusa, in meserii simple. Din acest
punct de vedere, aptitudinile sunt imp3rtite in aptitudini: senzorio
motorii (simple) §i intelectuale (cu un caracter mai complex).
Dupa domeniul de exercitare distingem: aptitudini
§tiinlifice, tehnice artistice, sportive, manageriale, etc.
Aptitudinile ~tiintifice reprezinta categoria eea mai inalta
de aptitudini. Ele sunt cele mai complexe datorita complexitatii
proceselor §i operatiilor intelectuale care intervin in calitate de
componente. Aptitudinile §tiintifice reprezinta cea mai mare avere a
unei natiuni. Exista programe experimentale pentru depistarea
conditiilor de formare timpurie a aptitudinilor §tiintifice.
Aptitudinile tehnice au doua componente: g8ndirea tehnica
§i aptitudinea spatiala.
Gindirea tehnici poate fi abordata din perspectiva
rezolvarii problemelor tehniee, ca un proees. Gindirea tehnica este
o cunoa§tere generalizata §i mijlocita a realitatii, la fel ca orice alta
forma de gandire. Ea permite desprinderea relatiilor esentiale,
15
generale §i necesare dintre diversele componente tehniee, faeilitind
intelegerea funeponarii sistemelor tehniee.
G8ndirea tehniea are urmatoarele partieularitati, mai ales in
eeea ee prive§1:econtinutul sau:
• Are un anumit grad de nedeterminare a
domeniului de eautare, eaci acolo unde domeniul
este foarte determinat, rezolvarea de probleme
are loe prin mijlocirea unor niveluri mai seazute
ale eognitiei;
• Impliea mai multe posibilitap de soluponare a
problemelor tehniee pe em diferite.
Gandirea tehniea are, dupa Kudreavtev (1981), trei eomponente
structurale:
1) componenta nofionalll, pentru ca, in calitate de
gandire, ea opereaza eu nopuni, concepte, clasifica, abstraetizeaza,
generalizeaza;
2) componenta imagistica,jiguralll, implicata in eitirea
desenelor tehniee, in deseifrarea schemelor;
3) componenta acfionalll, prin care se duee Ia bun star§it
rezolvarea problemelor tehniee concrete.
Aptitudinea spatiali se refera Ia capaeitatea de a opera in spatiu,
de a intelege modifiearue pe care un corp Ie poate inregistra prin
16
mi~carea sau rotirea sa in spatiu, in absenta perceperii directe a
acestor modifican.
Aptitudinea ,colari este definita de Tiberiu Kulsar drept un
ansamblu de insu§iri care asigura asimilarea cu succes a pro.gramei
~colare.Are un caracter compozit, incluzand, pe langa inteligent3 ~i
gandire, §iaspecte motivaponale.
Dintre aptitudinile artistice trebuie sa amintim, utilizand
o terminologie agreata de U. Schiopu, aptitudinile implicate in
artele spatiului (pictura, sculptura, gravura) ~ in artele timpului (in
arta dramatica, muzica, coregrafie, literatuIi, cinema).
T. Kelley clasifica aptitudinile dupa Ullll3.toarelecriterii:
a) dupa abilitap.lede operare cu relap.ispap.ale;
b) dupa abilitatile de operare cu relapi numerice;
c) dupa abilitatile de operare in plan mental;
d) in functie de memorie;
e) in functie de tempoul mi§canlor §ialperceptiilor.
Dn alt autor, Revers (conf. D., Schiopu, op.cit.), clasifica
aptitudinile dupa formele in care se manifesta inzestrarile native,
distingand:
• aptitudini reproductive;
• aptitudini aplicative;
• aptitudini interpretative;
17
• aptitudini productive;
• aptitudinea §colara.
Acela§i autor imparte aptitudinile in: specifiee (pentru
matematica, muzica, etc.) §i eomp/exe, genera/e, a§a cum ar fi
talentul filosofic.
Aparipa ~i dezvoltarea testelor pentru aptitudini
Dezvoltarea testelor de aptitudini are la baza 0 serle de
evenimente care s-au constituit in conditii facilitante (Anastasi,
op.cit):
• Recuno~terea de catre psihologii deceniilor doi §i trei ale
secolului trecut ca exista 0 anumiti variatie intraindividuala
a performantelor subiectilor la diferite subteste ale testelor
de inteligenta. De aici preocuparea lor pentru a efectua
comparatii intre aceste performante, fapt care a premers
bateriilor de teste pentru aptitudini multiple. Totu§i testele
de inteligenta s-au dovedit inadecvate masurarii
aptitudinilor, datorita logicii lor de constructie care tinde
mai degraba sa estompeze diferentele intraindividuale intre
diferitele subteste din alcatuirea lor.
• Psihologii au realizat· ca testele de inteligenta generala
masurau ele insele 0 combinatie de aptitudini speciale, cum18
sunt cele verbale~ numence~ spatiale. Pe de alta parte,
notiunea de inteligentA s-a fragmentat in inteligentA
academiea - practica, abstracta - mecaniea - sociala, etc.
• Dezvoltarea activitatii de consiliere vocationala ~ide selectie
~i c1asificare a personalului a stimulat din plin construetia
testelor de aptitudini speciale, cum sunt cele pentru
functionari, mecanici etc. Au fost create teste speciale pentru
admiterea in facultatile de medicina, drep~ inginerie, etc.
• Utilizarea tehnicii de analiza factoriala in identificarea unor
factori care desemneaza 0 serie de aptitudini.
Teste pentru aptitudini mentale
Testele de aptitudini sunt instromente consacrate depistarii
~imasurarii aptitudinilor. Ele se clasifica dupa tipurile de aptitudini
masurate sau dupa marile domenii de activitate in: genera/e,
tehnice, artistice, sportive. Literatura anglo-saxona face distinctie
intre testele mentale ~i testele senzorio-motorii. Deosebirea este
doar relativa, deoarece aptitudinile motricitatii au ele insele 0
componenta intelectuala.
Dintre aptitudinile mentale, inteligenta este, desigur, cea
mai generala aptitudine, in sensul ca aceasta ,Jmpregneaza", in
grade diferite, toate tipurile de aptitudini.
19
Una din probele eele mai des utilizate in domeniul
inteligentei este bateria Wechsler pentru adulti (WAIS). Foarte
actuale sunt Matricile Prograsive (standard ~i avansate), Testele
Domino, Bonnardel, testul Kohs - Goldstein (cu variantele sale) etc.
in continuare, Ie trecem in revista pe cele mai reprezentative.
Sealele de abilititi diferentiale (Differential Ability Scales
D.A.S.) reprezinta 0 baterie de aptitudini intelectuale elaborata de
Collin D. Elliot. Este destinata intervalului de v8.rstacuprins intre 2
ani ~i6 luni - 17ani ~i 11 luni. Contine 17 teste cognitive §i alte trei
teste care evalueaza aptitudinea numerica, pronunpa pe silabe ~i
pronuntia de cuvinte. Rezultatele la test sunt interpretate be baza
unor scoruri part:iale privind aptitudinea verbala, rationamentul
nonverbal ~iabilitatea spatiala. Se poate determina un scor general,
care s-a dovedit predictibil pentru reu§ita ~colara§iacademica.
Bateria factoriali PMA (Primary mental aptitude - aptitudine
mentala primara) a fost publicata in SUA, in 1947. Se adreseaza
subiectilor intre 11 §i 17 ani §i este considerata ca fiind destinata
evaluani aptitudinii §colare.
Bateria cuprinde 5 teste destinate evaluani unor factori de
inteligentA:V - semnificatie verbala, S - aptitudine spatiala, R -
20
rationament, N - aptitudine numerica, W - fluiditate verbala. Testul
a inregistrat un declin constant fiind Inlocuit cu alte baterii. In
special eu DAT (Anastasi. 1976).
Bateria D.A.T. (Differential Aptitude Tests)
Bateria a fost, initial. destinata consilierii vocationale a
elevilor de liceu. A fost publicata pentru prima data in 1947 ~i de
atunci a cunoscut numeroase Imbunatatiri (1963, 197, etc.). De~i nu
are la baza analiza factoriala, testulincorporeaza 0 serie de achizitii
privind constructia testelor de aptitudini provenind din orientarea
factorialista (Anastasi, 1976). Normele au fost realizate pe 64.000
de elevi! Are In componenta sa opt probe, pe care 0 serie de studii
Ie-au confirmat ca avand valoare predictiva pentru succesul In
~coala~iin diferite profesiuni. Funetie de abilitatile masurate, aceste
teste poarta denumirile: verbal, pronunpe, gramatical, numeric,
abstract, spapal, mecanic, funcfioniiresc (redactare). ~a cum
observa Cronbach (1970), testele din componenta bateriei masoara
abilitati complexe care au 0 validitate predictiva dovedita pentru
reu~itaprofesionala in diferite arii curriculare. De exemplu, un scor
compozit la abilitatea verbala §i numerica este utilizat In acelea§i
scopuri ca ~i un IQ verbal. Mai trebuie mentionat ca testele din
componenta bateriei nu sunt In mod obi§nuit utilizate pentru
21
masurarea unor aptitudini simple. Testele necesita un timp de
rezolvare cuprins intre 6 ~i30 de minute. Dat fiind ca la unele teste
se aplica timpi aditionali, intreaga baterie necesita un timp de
aproape patru ore. Bateria completa este comercializata in doua
forme: S ~iT.
Exemple de itemi: (Crombach, op.cit., p.356.)
Rationament verbal
.................... este pentru noapte ceea ce micul dejun este
pentru .
A. cina --------- colt
B. ginga~ ------ dimineata
C. u~a-----------colt
D. curgere------bucurie
E. cina---------dimineata
Abilitate numericii
1. Adunare
393
4658
3790
67
22
A. 7908
B. 8608
C.8898
D.8908
E. Nici unul dintre ele
Viteza ~iprecizie de redactare
Subliniati in dreapta simbolurile deja subliniate in stanga!AB
ACADAEAFACAEAFABAD
BA
BaBbaAaBaA
aBBABaBb
7BB7Ab7AA7
A77AB77BAb
Subtestele de rationament mecanic, ,,Relatii spatiale", "Utilizarea
limbajului", cuprind sarcini specifice (Anastasi, op. cit.).
Bateria G.A.T.B (The General Aptitude Test Battery) a fost
elaborata de catre Beatrice Dvorsak ~i colaboratorii. Bateria este
rezultatul unui vast program de cercetare asupra aptitudinilor
implicate in diferite profesii. Programul a debutat in 1940 ~i a fost
initiat ~icondus de United Employment Service, U.S.A. Testele din
componenta bateriei se bazeaza atat pe analiza postului de munca
Gob analysis) - un complex de metode prin care cercetitorii
identifica caracteristicile psihice esentiale pentru reu~ita in profesie
~i asigura astfel validitatea predictiva a testelor desemnate sa
masoare aceste capacitati -, cat ~ipe analiza factoriala care conduce
la teste care evalueaza abilitati fundamentale, numite factori (L.
Tyler, W. Bruce Walace, 1979).
23
Unele teste din componenta bateriei amintesc, prin
constructia lor, de testele vocationale elaborate la Universitatea
Minnesota.
Bateria se adreseaza persoanelor care au ca nivel de
pregatire cel putin ~se clase.
In legatura cu capacitatea testului de a prevedea reu~ita In
diverse ocupatii, au fost elaborate numeroase studii In profesiile:
pilot de avion, contabil, tehnician zootehnist, tehnician de asamblare
a aparaturii medicale etc. (Cronbach, op.cit.).
Este aplicabila persoanelor adulte care se aila In cautarea
unui loc de munca.
GATB-ul investigheaza u.rm3.toriifactori: "g" (prin teste de
vocabular, de spatiu tridimensional ~ide rationament aritmetic), "V"
(aptitudinea verbala- masurata cu teste de vocabular ~ide sinonime
antonime), "N" (aptitudine numerica prin calcule simple ~iprobleme
practice aritmetice), ,,8" (factor spatial tridimensional), "P"
(perceptia formelor - asamblarea unor forme din elemente
disparate), "Q" ( de la qlerical - perceptia scrierii), "F" (dexteritate a
degetelor), ''M'' (dexteritate manuala), ,,1(" (coordonare manuala
test de coordonare). Pentru diferite profesii sunt stabilite grupaje de
factori implicati In reu~ita Impreuna cu pragurile de admisibilitate
pe fiecare proba in parte.
24
Testele din componenta bateriei sunt fie teste de vocabular,
de rationament aritmetic sau de calcul, asemanatoare acelora din
componenta D.A.T., fie teste de performantA care presupun
transferarea a 48 de cuie de pe 0 tabla pe alta, in orificiile
corespunzatoare, lucrand repede cu ambele maini (place and turn
test), sau efectuarea unor semne grafice in eate 0 casut8., eat mai
repede posibil, pe durata a 60 de secunde ( Testul de coordonare
Mark Making). In proba de potrivire (Form Matching), care este tip
creion-hartie, subiectul trebuie sa potriveasca fiecare piesa dintr-o
multime, in partea lacunara a conturului piesei corespondente.
Fiecare test de tip creion-hartie necesita un timp de rezolvare
de 6 minute. Probele psihomotorii necesita un timp de demonstratie
de catre experimentator a modalitatii optime de lucru.
Toate testele bateriei sunt rezolvabile intr-un interval de
timp de aproximativ doua ore §ijumatate. Pentru operativitatea sa in
administrare, care, de altfel, nici nu necesita un nivel de
antrenament al experimentatorului prea ridicat, G.A.T.B. plate§te un
anumit tribut, comparativ cu DAT, privitor la acuratete §iprecizie.
Scorurile individuale la cei noua factori sunt convertite in
scoruri standard cu abaterea standard de 20. Fiind administrata pe
diferite grupuri de profesioni§ti, bateria dispune de modele de
25
scornri care prevad scornl minim acceptabil pentru fiecare ocupape
(Anastasi,op.cit.).
Manualul testului furnizeaza un mare volum de informatii
privitoare la validitate, la rezultatele utilizani testului ~i ale unor
derivate ale sale in consiliere ~i selectie profesionala.
Teste de investigare a aptitudinilor din domeniul
ocupational
Aceste teste s-au dezvoltat in legatura cu cuno~erea
factorilor care stimuleaza capacitatea de munca sau care conduc la
oboseala.
In legatura cu capacitatea de munca ~i fatigabilitatea, testele
pot fi clasificate in: teste de atenpe, teste de dexteritate, teste de
reprezentiiri spapale, teste de aptitudini tehnice speciale.
Testele de atentie
Atentia este unul din procesele psihice eele mai solicitate in
de:ta~urarea activitatilor umane, indiferent de gradul lor de
complexitate. Orice profesiune care implica un anumit potential de
rise nu poate sa faca abstractie de importanta atenpei sub diversele
sale calitati. De aceea s-a dezvoltat un fond considerabil de probe de
atentie, dintre care amintim: proba Toulouse-Pieron(B4), Klazov,
26
Praga, Kraepelin, Bourdon-Amfimov, tabelele Platonov etc. Aceste
probe vizeaza, in primul rand, capacitatea de concentrare,
distributivitatea sau comutativitatea.
Este, totu~i, un fapt ~iut ca testele de atentie nu coreleaza
intre ele. Atentia este operaponalizata intr-o multitudine de
caracteristici care tin de specificul aetivitapi. Rezolvarea acestei
probleme 0 gasim in Neveanu (1976) care defin~e aten/ia ca fiind
un proces informational, jarii con/inut propriu (conpnutul propriu 11
confera activitatea care solicita atentia). Atenpa este mai degraba 0
calitate atribuibila procesului psihic dominant.
Zlate (2000) incadreaza atentia in aspectele favorizante,
facilitante ale activitatii.
Exista ~iaparate de investigare a atenpei care se bazeaza pe
principiul antrenarii subiectului in unele activitati simple, dar
solicitante, fie prin necesitatea schimbarii strategiei de lucru
(flexibilitate), fie prin inregistrarea ~i efectuarea raspunsului la
aparitialdisparitia succesiva, in ritm sustinut, a unor stimuli vizuali,
auditivi (concentrare), fie schimbarea succesiva a planului aparipei
stimulilor (distributivitate, comutativitate) etc. Aceste aparate
inregistreaza diferite aspecte ale performantei. Cele mai relevante
sunt masuratorile efectuate prin simularea conduitei atente implicate
in sarcini specifice de munca.
27
lata in continuare eateva exemplific3ri privitoare la probele
de atentie creion-hartie.
Proba Bourdon-Amfimov consta in a detecta anumite
grupuri de litere, definite ca stimuli, pe 0 pagina care contine 0
multime de nnduri formate din litere dispuse aleator. Exemplu: Se
da instructajul de a bara litera "c" ori de eate ori este precedata de
"a" ~i "a" ori de eate ori este precedata de "n". Oriunde sunt
inta.lnite,aceste perechi se bareaza. Sunt propuse mai multe moduri
de inregistrare a performantei care iau in considerare durata
indeplinirii sarcinii test, numarul de eron, numarul de barm
corecte.
Proba Toulouse- Pieron consta in randuri cu patratele
prevazute cu codite orientate in diverse directii. Deasupra randurilor
sunt date modelele care trebuie urmmte. Acestea au valoare de
stimul.
28
.-cJ .. .,. 'ho~r.::('"~"o •101 if... 6 0....= .~. =- '<:> -CJ t;'J P 0~>6~o--.P"'?6'?p4:lig,.ti-,.$<=J"'''b 6 <=J'"-.;:> Q 0..
..Po-6ct:.r;F"'!6O-',;<:F ••• ·~··0>,'6 ,-,<;:,>p 6"0.00 d-= 'b'-o·l::F9<"'tiif9-,...-.eJC.09,Po,--O'o C\... d'ti .6 P if
d"",,"""'" . e>-P 0 0 0- 6 -a '? "0 cr 6 0-'.--=. 0- c.. ••• A.p$~"Q .., =-.-= "",- ••• 13-0 =-.-= Co 'c<r>o,-o;.:"'a •••••• ",,""pc.. -0 --= '? 6 £:>-- .J=J c c.... 9"l:l 6 -o"l:J 6' >o'-itil
-'CI>6Q~ cr Q..-cJ 'l:J '0 ~ P o....-<:J b 6..~p,-):;:1p..r0>;,;,00--9>6 db -a •••Q,. 't:> -cJo'p -'<:I"i::::Jif.g.t::(t!l"'" >1;;;{' "l;;>--= .0,= .=.. d -<:0 6 '0 0 =-.. '? d",.. .p"'" 9. 6'c'-pA,t#'q---90P if r:o...6 p ~ -(";>..$'; 6 ?d''"(;)lQ-6-.<?P>.'';;;'''''-:"'''?' ""'0 •••.:-pc =... 9 0- d Q "=--0 P P "t,::>O-c>b,? Cl.. c:r 0..--0' <;:> 00.. -e> 6 ~o -c> ~Q 0' 9"",,6
"o.1P~cOt::l..p:cOo-"o 6,'? '? "c o~P =- ::, -06t'<:10..-0 p C:f'o..c;:rc 6 .n..o- 'i' --0 6 g.... r;::> P .::.r-l;;. . (""*', "Q'<':> 'r:;:f" 9):::> 6c-ri ....9t::>-:~ <:r -<:J cfQ- T.>-p, '" ,..,~D' '0 if ...dE~ GJ9c:t:t:j:?~~6="''p c.- C::(.d..;<;;;>o.c ol':i...Pb <;>·d--q"oc;o--dd.c"'o:"t::>.p <;:>6 6. P d ""',Cl- 'D '"P 00....0 t;'Q... 0>'.'-Q. Qcf c-. 'b -C) P b 'b E c:r'-CI n"? ci,oc::J.-ci 'b6-d-ci"p 6 0....d <;> 0- 6 '? f~d '0
-0 0 0--.0... C:T'I:J Q.,..P r:r.... 0 C>-P --<::J '0. =.. -C) 'T'~d "'0C fJ- U, 6 ..P b 0." Q . ....=""O 6 Q,..9 r:r •.Q,.··t:!1-.cT -a 0;:> 0P0P-6?Q..~-"-Q9:W"O""',,¢lA"i;;:>~.)t.i> ,';1'"--= 'n
Fig. 1. Testu1 Toulouse-Pieron
Avand toate modelele (doua, trei sau patru) in minte,
persoana testata pareurge fiecare rand §i bareaza stimulii
semnifieativi.
Performanta la testul Toulouse-Pieron este exprimata intr-un
indiee de exactitate. De exemplu: lex = (nume semne corect
barate/total semne de barat) + semne gre§it barate. Aeeste probe,
numite teste de baraj, se administreaza eu timp impus, standardizat
(3,4 ...10 minute.)
29
Testul Praga este consacrat evaluarii distributivitatii
atenpei. Sarcina de comutare a atenpei consta in a altema doua
campuri perceptive: unul care este reprezentat de un tabel cu
numere de la 1 la 100, dispuse aleator §i nu in ordinea marimii lor,
altul format dintr-o suprafatR caroiata, conpnand de asemenea,
imperecheate aleator, numere de la 1 la 100, dar tiparite cu caractere
mari-accentuate ~i caractere mici. Persoana testata alege un numar
din foaia din dreapta, 11cauta pe foaia din stanga, astfel incat sa fie
tiparit cu caractere marl ~i accentuate. Numarul care 11insote~e, in
coltol din dreapta jos al patratelului, trebuie trecut In dreptul
numarului cautat, pe foaia din dreapta. Proba are diferite modalitati
de administrare, funetie de scopul testarii. in principiu,
30
Fig. 2 Testu1Praga
modalitatea standard de aplicare are loc pe durata a patru secvente
de patru minute, cu pauze intre ele de un minut.
Tabelul Platonov. Este 0 tabela pe care sunt inscrise, cu
caractere mici, mijlocii §i mari, numere de la 11 la 50. in alte
variante, intervalul in care sunt cuprinse numerele poate fi diferit.
Subiectului i se da sarcina sa caute §i sa arate cu un indicator, in
ordine crescatoare, numerele de la 11 la 50. Soot cronometrap
31
timpii realizati pentru identificarea numerelor repartizate in
urmatoarele intervale: 11-15,16-20,21-25, 26-30 ~.a.m.d.
Interpretarea performantei la test se bazeaza pe trasarea unei
curbe a randamentului, de-a lungul ce10r opt intervale. Aceasta
curba poate releva eventualele blocaje sau tluctuatll mari ale
randamentului, conduite relevante pentru eventuale1e dificultati ale
atentiei.
Proba aditionirilor Kraepelin se prezinta ca ni~te ~iruri
de cifre care acopera aproximativ doua pagini obi~nuite. Fiecare
doua cifre formeaza 0 pereche cu care trebuie efectuata operapa de
scadere. Subiectul trebuie sa treaea rezultatul scaderii in intervalul
dintre cifrele fiecarei perechi.
32
Fig. 3. Testul Kraepelin
Atunci cand scaderea nu poate fi efectua~ deoarece
deseazutul este mai mie deeat scazatorul. se efeetueaza adunarea.
deoarece operapile se desI3.§oara in multimea numerelor intregi
naturale. Acest test pune in evidentAdifieultAplede eoncentrare pe
stimulii interni reprezentati de operapile aritmetice. Proba se
administreaza cu timp impus, zeee minute.
V. Ceau§ua realizat 0 varianta pe aparat a probei Kraepelin,
a§a-zisa Probll a microcurbei de lucru. Este yorba de
secventionarea sarcinii de a aduna §i scadea numere, din minut in33
minut, de-a lungul a 10 minute. Se masoara mai multi parametri.
Proba este implementata pe un aparat electronic care afi~eaza
subiectului secvente de eate doua numere care trebuie adunate sau
scazute dupa procedeu1 mentionat. Pentru a face ca secventa
urmatoare sa apara pe ecranul aparatului, subiectu1trebuie sa traga
de 0 maneta. Aceasta maneta este cuplata la un sistem sensibil care
arata in N/mp efortul depus de subiect la fiecare actionare. Pe 0
diagrama sunt reprezentate curbele parametrilor masurati in fiecare
dintre cele 10 minute. Este astfel posibil sa se stabileasca 0
adevarata tipologie a subiectilor, deoarece forta de actionare a
manetei indica excitabilitatea 1anivelul segmentului motor, in timp
ce numaml operatiilor reu~ite de adunare sau scadere ne arata
tonusul activitatii intelectuale. Este de dorit ca amplitudinea curbei
activitatii intelectuale sa 0 devanseze pe aceea a activitatii senzorio
motorii. Atunci cand curba performantei intelectuale este deasupra
celei senzorio-motorii (gratie mediilor pe fiecare minut, mai mari la
activitatea intelectuala), poate fi cazul unei persoane al carei reglaj
comportamental se efectueaza pe baze rationale. Persoanele la care
curba psiho-motorie devanseaza curba intelectuala sunt persoane
impulsive, care, mai degraba, sunt dispuse sa actioneze decat sa
mediteze.
34
Testarea atentiei su$nute se realizaeaza eu ajutorul
aparatelor. Modelul experimental implicat are ca ipoteza
posibilitatea stabilirii unei paralele intre ritm §iatentie.
Un astfel de test este proba psihomotorie Ricossay. Aeeasta
presupune un aparat dotat eu un panou orizontal care are dispuse pe
eate un rand orizontal, respectiv vertical, beeuri electriee. in
interiorul matricii formate, la intersectia fiecirei linii eu fieeare
eoloana.,este dispus un buton sau, mai nou, un senzor. Beeurile de
pe linia orizontala §i de pe eea verieala se aprind aleator. La
interseetia liniilor §i coloanelor semnalizate de becuri, subieetul
trebuie sa atinga senzorul eorespunzator. Aparatul este prevazut eu
ritmuri impuse, eu viteze diferite §i eu ritm liber, propriu
subieetului. (Seeventa urmatoare apare dupa ee a fost corect anulata
preeedenta.). Un panou eu contori electroniei, eu afi§aj numeric sau
digital, inregistreaza urmatorii indici ai performantei: timpul de
exeeutie, viteza de reactie la fiecare stimul, numarul de atingeri
eorecte/gre§ite, omisini, etc.
Testul de atentie BTA (Brief Test of Attention). Este
elaborat de David Sehretlen. Verifica severitatea deficitelor atentiei
la persoanele eu varsta de 17-84 de ani. Cuprinde doua forme
paralele, prezentate pe casete audio. in forma N, sunt eitite 10 liste
35
de litere ~i nume care cresc in lungime de la 4 la 18 elemente.
Sarcina subiectului este de ignora literele ~ide a socoti eate numere
au fost citite cu voce scazuta.
Teste senzorio-motorii
Investigheaza aptitudinile senzorio-motorii. Termenii
"perceptiv-motor" sau "psihomotricitate" au un continut
asemanator. Senzorio-motrlcitatea implica, intotdeauna, 0 latura
perceptiva ~iuna motorie (pitariu, H., in *** 1978).
Probele care testeaza psihomotrlcitatea presupun, in general,
o sarcina standardizatli, care solicitli subiectului unele activitati
musculare care fac obiectul mlisuratorii.
Testele senzorio-motorii masoara, deci, aptitudinile
musculare sau 0 combinatie de aptitudini senzoriale ~i musculare,
cum sunt: dexteritatea, indemanarea, coordonarea oehi-mana etc.
Testul WRA VMA (Wide Range Assessment of Vizual Motor
Abilities) este 0 baterie pentru evaluarea aptitudinii vizual-motorie,
destinatli intervalului de varsta 3-17 ani. A fost realizatli de clitre W.
Adams ~iD. Sheslow. Se aplicli individual, cu un timp de 4-10
minute pentru fiecare subtest. Normele au fost realizate de autori pe
36
un e~tion de 2.600 de subiecti. Are trei subteste care masoara
mi~carilefine (test de fixare a unor cuie in lac8.§Urilelor), abilitati
vizual-spatiale (test de imbinare) ~iabilitati vizual-motorii (test de
desen).
Aptitudinile senzorio-motorii sunt solicitate de 0 serie de
profesiuni, cum sunt cele din domeniul transporturilor terestre,
aeriene sau navale sau cele din domeniul industrial (lacatu~i, sudori,
electricieni, finisori etc.).
Acesta este motivul pentru care aptitudinile senzorio-motorii
sunt considerate aptitudini speciale. 0 serie de teste motorii au fost
elaborate de Mira Stanbak, in 1965. Ea considera ca, prin
motricitate, pot fi studiate diverse aspecte ale dezvoltarii psihice la
copii. A plecat de la 0 sene de cercetari intreprinse la inceputul
secolului trecut asupra sindromului debilitapi motrice. Intre 1920 ~i
1940, au fost identificati mai multi factori specifici ai motricitapi,
cum sunt rapiditatea, precizia, organizarea in spatiu. Se poate stabili
pe baza subtestelor din componenta acestei baterii un anumit nivel
de abilitate manuala.
Testele de dexteritate
Aceste teste evalueaza precizia, rapiditatea, corectitudinea,
cadenta, ritmul executiei. Ele pot fi int31nite atat in forma testelor
37
ereion-hartie, cat ~1 ea probe implementate pe aparate sau pe
computer.
Probe pe aparate
Muite dintre testele de aptitudinisunt implementate pe
aparate. Probele pe aparate prezinta avantajul apropierii sarcinii
experimentale de specificu1 a.ctivititii reale in beneficiul cireia are
loe testarea. Altfel spus, aceste teste au 0 mai mare validitate
ecologiGi, predictiite pe care Ie genereazi putind fi extrapolate
asupra comportamentului real mai mult decit in cazul testelor
creion-bBrtie(Martin, 2004).
Sinusoida Bonnordel. Este utilizata in setectia ~i orientarea
profesionali pentru mate profesiunile ~i aWvit.iPle care .soticlii
mi~earileprecise ale eelor doua maim.
Situatia experimentaJi in care ace toe administtarea probei
permite observatii asupra unor indici comportamentali privind
rabdarea, perseverenta, emotivitatea etc.
38
Fig. 4. Sinusoida Bonnardel
Descriere
Dispozitivul este format dintr-0 placa meta1ici in care este
practicat un traseu (decupaj) sinusoidal. Sub sinusoida evolueaza un
disc electroizolant, prevazut cu 2 pinteni metalici. Prin rotirea
succesiva cu ambele maini a discului, subiectul trebuie sa-l
conduca de la un capat la celaIalt al traseului sinusoid. Subiectul are
grija sa nu atinga marginile sinusoidei cu cei doi pinteni metalici,
fapt considerat eroare ~i care este semnalizat acustic. Performanta,
adica timpul de executie ~i numirul de erori, sunt inregistrati de
catre un contor electronic, cuplat la sinusoida.
39
Desfi$urarea probei
Subiectul se afla in pozitia ~ezat in fata mesei pe care se
afla sinusoida. EI trebuie sa manevreze corespunzator discul pentru
a-I deplasa de la un capat la aItul al sinosidei.
Instructajul prezinta sarcina in mod clar ~i standardizat.
Examinatorul subliniaza ca proba trebuie efectuata bine (corect) ~i
repede. La fel ca ~i in testele de baraj, instructajul urmare~te sa
induca subiectului un anumit tip de montaj, anume acela care
determina un conflict intre orientarea spre calitate (,)ucreaza cat
mai corect") ~i orientarea spre viteza (,)ucreaza cit mai repede").
Eficienta intr-o activitate poate fi descrisa ca un echilibru intre ritm
~iviteza. Daca subiectul depreciaza un aspect in favoarea celulilalt,
atunci, prin diagnostic diferential, este posibil de evidentiat fie
dificultati ale atentiei, fie gestionarea dificila a emotiilor, fie
dificultati in plan senzorio-motor, fie combinatii diverse ale
aspectelor enumerate.
La inceputul probei, subiectul efectueaza un exercitiu
parcurgand prima curba a sinusoidei, exact cat a parcurs anterior, in
mod demonstrativ, examinatorullnsu~i. Traseul va fi parcurs de trei
ori. Pentru interpretare se utilizeaza media pe eele trei administrm a
timpului de executie ~ia numarnlui de gre~li. Exista in randul unor
practicieni parerea ca aeeast test, ca de aItfel toate probele senzorio-
40
motorii, este mai relevant pentru testarea capacitatii de invatare, la
mvel psihomotor, decat pentru testarea aptitudinii lnsqi.
Proba de evaluare a greutitilor
Mai multe greutip eta10nate sunt date subiectului pentru
evaluare, care Ie va ordona dupa greutate. performanta este data de
suma diferentelor me ordinea standard §iaceea propusa de subiect.
Testul este 0 adaptare a greutaplor Klemm utilizate in
experimentarea senzatiilor kinestezice.
Fig. 5. Probe de sensibilitate kinestezica
41
Proba de evaluare a grosimii unor rondele provine, de asemenea,
din categoria experimentelor consacrate senzatiilor tactile.
Fig. 6. Proba de sensibilitate taetiIa
Subiectul are sarcina de a ordona mai muhe rondele meta1ice dupa
grosimea acestora. Performanta se determini aseminAtor probei
pentru evaluarea greutaplor, prezentata mai sus.
Proba de coordonare manuala. In forma originara poarta
denumirea Zweihandprufer. iar modelul sau provine din laboratorul
lui Wundt. Este 0 proba de disociere manuala; de aceea, in
laboratoarele din tara noastra este cunoscuta sub abrevierea .pM".
42
Fig. 7. Proba de disociere manual3, model Hans Rupp
Descriere
Figura precedenta prezinti un aparat conceput de Hans Rupp,
adaptat la noi in tara de Fl. Stef'anescu-Goanga. El este cunoscut sub
denumirea de DM2. Dispozitivul este conectat la un contor electronic
ce permite inregistrarea parametrilor performantei. Subiectul
depIaseaza in plan orizontal eele doua pirghii pentru a determina
deplasarea unui ac meta1ic prin fanta sinusoidala, praeticata intr-o
placa metalica.
43
Fig. 8. Aparat de disociere manuala in varianta "StructuIa", Budapesta
In cabinetele de psihologie este mai des int31nitun alt dispozitiv, mai
complex din punct de vedere constructiv §i mai apropiat de modelul
originar conceput de Wundt. Acest aparat (DM) este format dintru-un
cadru ce poate fi deplasat inainte-inapoi §i stinga-dreapta prin rotirea
in sens orar §i in sens invers a doua manivele. Solidar cu cadrul
mobil este montat un ac meta1ic care poate fi deplasat de-a lungul
unui traseu electroizolant, practicat intr-o placa metalica fixa.
Atingearea acului de marginile metalice ale traseului lnchide un
circuit electric. Acest contact este sesizat de un contor electronic.
44
Desfi~urarea probei
Consti in manevrarea cu ajutorul a doua mamvele a reperului
metalic de-a lungul traseului format din patru POrtiuni lineare ~1
dintr-o portiune de forma circulari cu raza variabili.
Performanta este dati de numirul de gre~eli (de atingeri ale
placii metaliee), de timpul de parcurgere a traseului §i de durata
medie a erorii. Proba reprezinti un izvor de informatii atit cu privire
la coordonarea manuala, eat ~ referitor la alte aspecte ale conduitei,
cum sunt angajarea in sarcina, perseverenta, stabilitatea emotionala,
planificarea activititii.
Teste de reprezentiri spatiale
De obicei, sarcinile de reprezentare spatiali sunt incluse in
testele de inteligenti concret3. Exeeptie fac 0 serie de teste de
inteligenti, cum sunt Matrieile Raven, care sunt saturate in factorul
spatial. Saturatia in factorul spatial este proprie testelor de aptitudine
tehnica.
Testul de combinare in spatiu.
A fost elaborat de Friedrich Moede. Este utilizat ca subtest in
bateriile pentru investigarea aptitudinii mecanice. Se aplica ~i in
consilere vocationala, de la 13 ani in sus. Consti intr-o foaie de
45
hartie pe care sunt reprezentate ~ii de material din care lipsesc
unele bucati. Locurile lipsa sunt reprezentate prin cercuri. in
::rJ;f"j _itf9J it;:
.·S"~;j: •.•·.U"}i.j ••,3. ;,~j""""'/"';;::':'_"_'
S:Z"(~(;-,·.':"-:?~;:':: .:;":".:::'.' ;<..
( .·~)&t:<:1t~m~&~m_
<C>·<;~A
Fig. 9. Testu1 Fr. Moede (BontiIa, G., 1970)
jumatatea inferioara a paginii sunt date. in mod aleator. cele 18
bucati extrase din fl,iile reprezentate in jumitatea superioara a
paginii. Subiectul Inscrie in cercuri literele figurilor pe care Ie
considera ca se potrivesc eel mai bine in spatiile goale.
46
Proba a fost adaptata de G. Bontila pe populatia romanesca ~i
figureaza sub denumirea de "Test 13" in colectia cuprinsa in
"Culegerea de teste psihologice de nivel fi aptitudini" care insote~e
cartea "Aptitudinile fi mlIsurarea lor" (Bontila, 1971).
Testele de aptitudini tehnice speciale sunt probe care includ factori
spatiali, intelegerea ~ judecata tehnica, identificarea unor principii de
funetionare.
o proba clasici de inte1egere tehnici este "Testul 10", din
culegerea mentionata (Bontila, 1971), care solicita capacitatea de a
intui modul de funetionare al unui mecanism cu rop dintate.
Un alt test de aceeqi factura este "Proba de intuitie tehnici"
a lui I. M. Nestor. Testul cuprinde 68 de teme, care vizeaza diverse
probleme tehnice, a caror rezolvare antreneaza capacitatea de a intui
diverse principii, legi, care funqioneaza in domeniul tehnicii.
in eele mai multe cazuri, testele de aptitudini sunt incorporate
in baterii care sunt destinate variatelor domenii ale testarii
aptitudinilor umane.
47
CAPITOLUL nPROBLEMATICA TESTARII
INTELIGENfEI
La finalul acestui capitol:
• Va yeti familiariza cu unele dintre problemele teoretice §i
modelele inteligentei implicate in psihodiagnoza;
• Veti cunoa§te unele strategii §i tipuri de sarcini specifice
testelor de inteligenta;
• Veti putea c1asificatesteIe de inteligent8.dupa eele mai uzuale
criterii.
48
Problemele teoretice ale testarii inteligentei
Testarea inteliget¢ei ridici serioase probleme atit de natura
~tiintifica, dar mai ales de natura deontologici. Este suficient sa
amintim ca refuzul opiniei publice americane fatA de testele
psihologice avea la baza in principal erorile in utilizarea testelor de
inteligenta. Imperatiwl de a nu utiliza testele psihologice in afara
teoriei lor subadiacente sugereaza, in contextul testelor de inteligenta,
necesitatea de a cunoqte problematica teoretici dezvoltata in
legatura cu inteligenta. Nefiind spatiu suficient pentru 0 abordare de
asemenea proportii, ne propunem doar sa-i schitim coordonatele,
uemand ca cititorul interesat de teoria inteligentei sa parcurga
lucrarile dedicate acestei teme.
Etape in istoria testirii inteligentei
Se pare ci psihiatrii au fost primii care s-au ocupat de
evaluarea nivelului de inteligenta. Rieger de la Wurtzburg s-a
preocupat de testarea persoanelor cu handicap mental. Kraepelin ~i
colaboratorii au avut preocupari in domeniul evaluarii inteligentei. in
principiu insa, dezvoltarea psihodiagnosticului inteligentei este
solidara cu dezvoltarea psihologiei diferentiale (U.~chiopu, 1976).
A§a cum remarci Tyller ~i Walsh (1979), mi.surarea
inteligentei a concentrat eforturile psihologilor din toate timpurile
49
intr-0 masura incomparabil mal mare decat oricare alt aspect al
funetionaru psihice.
o alta particularitate a psihodiagnosticului inteligentei 0
constituie faptul ca primele incerciri de mAsurare a acesteia,
determinate de nevoile reale ale societatii in domeniile §colar, militar
§iocupational, au devansat teona ~ a inteligentei. Psihologilor Ie
lipsea, cu aIte cuvinte, 0 idee clara despre natura acestei calitati, iar
acest fapt pare sa nu fi constituit pentru ei un obstacol inswmontabil.
Tyller §i Walsh (op. cit.) observa judicios ca este suficient ca
realizatorul unui test sa aibi 0 idee vaga despre 0 anumita
caracteristica umana pentru a fi astfel ghidat in alegerea itemilor
potriviti pentru masurarea acesteia. Ulterior, el poate intreprinde
studii de validitate §i poate astfel elabora definitii din ce in ce mai
clare ale calitatii misurate. Logic vorbind, autom citati au dreptate,
intrucat problema vaIiditatii in general, nu numai a celei teoretice,
poate fi ridicati ~i solutionati numai dupi ce testul a fost deja
realizat. eu toate acestea, regula de aUf a construcpei testelor
psihologice, indiferent de natura caracteristicii psiho
comportamentale tintite, este aceea de a operationaliza in itemii
instrumentului respectiv conceptele unei toom ~iintifice care descrie
§i explica acea caracteristica. Un exemplu il constituie realizarea
primului test de inteligenti pentru copii de c3.tre Binet ~i Simon.
50
Inainte de a publica acest test, in anul 1905, Binet intreprinsese studii
minutioase pe propriile fiice, cercetase maniera in care profesorii
intelegeau aceasta capacitate mentala ~i obtinuse pe aceasta cale 0
sene de indicii privitoare la ceea ce ar fi trebuit sa rnasoare testul sill
de inteligenta.
Prioritatea in realizarea unor teste consacrate masurarii
abilitatii intelectuale este atribuitli lui Sir Francis Galton, naturalist ~i
matematician englez. Galton a fost preocupat de diferentele
interindividuale, fiind influentat de teoria evolutionista a lui Charles
Darwin. Galton considera ca inteligenta este dependenta de 0
senzorialitate exceptionala ~i de deprinderi perceptuale, ce sunt
transmise de la 0 generatie la alta. EI incearca investigarea
inteligentei urmlirind forta musculara, timpul de reactie, viteza de
mi~care, sensibilitatea.
Intrueat toate informatiile sunt dobandite prin simturi, cu cat
simturile individului sunt mai ascupte, cu atit persoana e mai
inteligenta. Pe baza acestei convingeri, Galton a masurat 0 serie de
variabile cum ar fi mlirimea capului, timpului de reactie, acuitatea
vizuala, pragurile auditive, memoria formelor vizuale, la peste 9.000
de indivizi care vizitau ExpoziPa londoneza din Kensington Park.
Rezultatele acestor mlisurlitori se vor reglisi in cartea sa ,,Hereditary
51
Genius". EI a constatat, totu~i, ca parametrii masurati de el aveau
slabe legawri cu inteligenta (Atkinso~ 2002).
Anul 1905 are 0 semnificatie cu totul speciala pentru testarea
inteligente~ pentru ca, pe de 0 parte, marcheaza aparitia primei scari
metrice, elaborata de Binet ~i Simon, ca urmare a solicitarii
ministerului francez al educatiei de a identifica copiii cu retard
mental pentru a fi indrumati catre ~olile de profil, iar pe de alta
parte, deoarece ofera de aici incolo un model la care se vor raporta
toti constructorii de teste pentru evaluarea inteligentei.
o dezvoltare semnificativa a testelor de inteligenta are loe in
timpul Primului RAzboiMondial, in special in SUA, datorita politicii
foqelor annate americane de a recruta candidati la ~lile de ofiteri
pe baza testelor de inteligenta. Testul American Army Test, cu
formele sale Alpha ~ Beta, utilizabil ~i ast~ dateazA din acea
perioada.
Testele de inteligenta au continuat sa. se dezvolte pe toata
durata perioadei interbelice, cand Scara Metrica a inteligentei trece
prin adaptari succesive in America.
In perioada postbelica apar noi revizii ale Scarii Metrice atat
in SUA, cat ~i in Franta sau sunt dezvoltate noi instrumente de
testare, cum este cazul scarilor lui Wechsler sau al testelor
nonverbale de inteligenta (Rav~ Cattell, Eysenk ~.a.).
52
Fundamentele teoretice ale testelor de
inteligentiNu exista 0 teorie generala a inteligente~ ci mai multe pozitii
teoretice care reprezinta unghiuri de vedere diferite din care este
abordat acela~i atribut psihic. Este oportuna trecerea lor in revista,
deoarece cuno~erea lor asigura validitatea conceptuala a
interpretarli testelor de inteligent3..
Termenul de inteligenta se origineaza in termenul latin
intelligere, care trimite la sensul de a relationa, a organiza informatia,
dar ~i in cuvantul interlegere, care se traduce prin a stabili relatii
intre relatiile deja observate intre lucruri ~ifenomene.
Conceptii privitoare la inteligenta, apaqin3nd mai cu seama
filosofilor, au mers de la recuno~erea rolului ei in cunoa§tere ~ in
invatare, pana la considerarea ei drept epifenomen al conditiei umane
(Zlate, 2000). Astfel, Socrate ,i Platen considerau ci inteligenta
sesizeaza ordinea lumii ,i ne ajuta sa trmm conform principiilor
morale. Dimpotriva, pentru filosofii antici decadenti, apartin3nd
scepticismului, inteligenta ,i cuno~erea lumii pe care ea 0
mijl~e constituiau principalele surse ale nefericirii.
In religia orientala, Budha propavaduia eliberarea omului de
inteligentli pentru a ajunge la cea mai inalta forma de fericire.
53
Mai aproape de zilele noastre, in cultura occidentaIa,
inteligenta, ca atribut esential al omului, este motorul civilizatiei.
"Stim cat putem §i putem cat §tim", reflecta Fr. Bacon, intr-un plan
mai larg, asupra puterii mintii umane. In acela§i registru optimist,
Kant, urmandu-l pe Hume, fundamenteaza cunoa§terea pe
inteligenti ca organizator al datelor simturilor. Inteligenta unui
individ, postula Kant, se masoara prin cantitatea de incertitudini pe
care e capabil sa Ie suporte. Pe aceea§i linie de idei, Hegel sustine ca
doar pe inteligenti se intemeiazi cunoa§terea adevarului §i
rationa1itatealumii.
Dintr-0 perspectiva opusa, Pascal considera ca, de§i omul
este 0 trestie ganditoare, poate cea mai fragila din intreaga natura,
inteligenta sa este inhibata de afectivitate.
Zlate (op.cit.) consideri ca definitia cea mai apropiati de
intelegerea modema a inteligentei a dat-o Descendres, potrivit caruia
inteligenta ar fi "mijlocul de a aehizitiona 0 §tiinti perfecta privitoare
la 0 infinitate de lucruri". in aeeasta definitie, Zlate (op.cit.) crede ca
pot fi identificate doua aeceptiuni actua1e ale notiunii de inteligenti,
§i anume: inteligenta ca sistem complex de operatii §i inteligenta ca
aptitudine genera1a. Inteligenta ca sistem complex, responsabil de
modul general de abordare §i solutionare a celor mai diverse situatii
§i sarcini problematice, are in componenti operatii §i abilitati, cum ar
54
fi adaptarea la situatii noi, deduetia ~i generalizarea, corelarea ~i
integrarea intr-un tot unitar a pirtilor relativ disparate, consecinte1e§i
anticiparea deznodamantului, compararea rapida a variantelor
aetionale §i rqinerea eelei optime, rezolvarea corectl §iu~oara a unor
probleme cu grade crescande de dificultate. Din perspectiva acestor
operapi sunt deductibile eel PuPn trei caracteristici fundamentale ale
inteligentei:
• eapacitatea de a solupona situatiile noi~
• rapiditatea, mobilitatea, supletea, flexibilitatea ei~
• adaptabilitatea adecvata §i eficienta la situatiile problematiee.
Inteligenta apare ca 0 ealitate a intregii activitati mintale, ca
expresia organizarii superioare a tuturor proeeselor psihiee, inclusiv a
celor afectiv - motivationale ~ivolitionale. Pe masura ee se formeaza
~i se dezvolta mecanismele §i operatiile tuturor celorlalte funetii
psihice, yom intalni 0 inteligenta flexibila §i supla.
La inceputul secolului nostru, psihologul englez Ch.
Spearman distingea, a§a cum deja am aratat, printre aptitudinile
umane, un factor G (general), ee participa la efectuarea tuturor
formelor de activitate, §i numero§i factori S (specifici), care
corespund, operational, numai conditiilor concrete ale activitatii
respective (§tiintifiee, artistiee, sportive etc). Factorul general este de
55
ordin intelectual, intrucat intelegerea ~i rezolvarea problemelor este
necesara in orice activitate.
Termenul de inteligenta are 0 dubla acceptiune: pe de 0 parte,
de proces de asimilare §i prelucrare a informatiilor variabile, in
scopul unor adaptari optime, iar pe de a.lta parte, de aptitudine,
constand in structuri operationale dotate cu anumite calitati
(complexitate, fluiditate, flexibilitate, productivitate) prin care se
asigura eficienta conduitei. Aceste calitati sum caracteristice
subiectului, reprezinta invariatii ce pot fi evaluate statistic ~i sunt
situate la un anumit myel sau rang de valoare functionala. Inteligenta
apare astfel ca sistem de inSU§iristabile proprii subieetului individual
~icare, la om, se manifesta in calitatea activititii intelectuale centrata
pe gandire. Procesul central al gandirii este strans legat, chiar imbinat
organic cu toate celelalte (Radu §icolab., 1991).
Pe baza unor cercetari ample, Thurstone stabile~te mai
multi factori ai inteligentei, pe care deja i-am enumerat, §i anume
factorul de rationament (deductiv-inductiv), de memorie, de
capacitate de caIcul, de rapiditate perceptuala, de operare spatiala, de
intelegere a cuvintelor ~ide fluenta verbala.
In psihologia gandirii, s-au operat diverse diferentieri intre
analitic §i sintetic, pragmatic §i teoretic, reproductiv §i productiv,
56
cristalizat !Iifluid (R. B. Cattell), convergent !Iidivergent (Guilford)
etc.
Luind in considerare lateralizarea cerebrala, respectiv faptul
ca ernisfera stanga are 0 specializare verbala !lisemantics, in timp ce
emisfera dreapta controleazii manipularea relatiilor spatia1e !Ii de
configurare a imaginilor, pot fi decelate variante de inteligentii cu
dominanta logico-semantica sau spapo-imagistica.
Piaget, dintr-0 perspectivii functionalists, sustine ea
inteligenta este 0 aptitudine generala, determinata nativ, un mod de
adaptare, 0 forma de echilibru suprern eatre care ar tinde toate
structurile cognitive. Acest echilibru are loc pe baza acomodiirilor, a
restructurarilor sau reorganizirilor mentale care asiguri intelegerea
sarcinii !Iirezolvarea de problerne.
Problematica inteligentei s-a cristalizat in jurul unor terne
care nu arareori au generat pozitii partizane. Le trecern succint in
revistii, in eele ee urmeaza.
Gandirea $i inteligenta
Intre gandire ~ inteligentii exista 0 relatie de
complementaritate. Ele sunt doua concepte care surprind acee~i
realitate psihics, din perspective oarecum diferite, ~i anume,
gandirea, spunea Popescu Neveanu (1978), este mai degraba un
57
concept filosofic, pe cand inteligenta, care exprima latura
operationala a gandirii, este mai degraba aspectul ei aptitudinal. De
aceea, inteligenta a ~i fost ~i este considerata de unii autori drept 0
aptitudine foarte generala.
Rubinstein considera ca gandirea se reg3.se~e in inteligen1i ca
aptitudine, iar Piaget spune ca eel mai important instrument al
inteligentei este gandirea. Inteligenta, ca aptitudine sau, ~a cum
spune Piaget, ca forma de echilibru eatre care tind toate structrurile
intelectuale, nu ramane aceea~ipe tom perioda vietii. Ea cuno~e 0
perioada de constructie care este foarte bioo surprinsa de stadiile
piagetiene, 0 perioada de echilibru care este specifica perioadei de
inseqie activa a persoanei ~ de creativitate ( intre inteligent3. ~i
creativitate exista 0 legatura stransa, dar nu 0 legatura lineara),
precum ~i 0 perioadi de involutie.
Wechsler, autorul eelebrei scari care Ii poarta numele, sustine
ca inteligenta ar evolua pana in jurul v8rstei de 25 de ani, dupa care
ar urma un u~or stadiu de regresie ~i apoi 0 perioadi mai abrupta de
involutie, dupa 60 de ani. in oriee caz, nici micar limita p8ni la care
se poate dezvolta inteligenta nu este a~i la debilii mental ~i la
oamenii normali. Se considera, de exemplu, ci subnormalii
evolueaza pana pe la 14 ani, supradotatii pini pe la aproape 18 ani,
58
iar persoanele din zona rnedie evolueaza pana la 15 ani <$chiopu, D.,
op.cit.).
Anastasi (op. cit.) considera ca inteligenta ar trebui privita,
rnai degraba, ca un concept descriptiv ~i nu explicativ. Ea este 0
cornbinatie de abilitati solicitate de nevoia de a supravietui ~i de a
progresa intr-0 culturi data. Aceasta compozitie se modifica de-a
lungul vietii, urmand sa capete pondere anumite componente care
sunt inalt valorizate de cultura de apartenenti, iar pe de aIta parte,
care sunt stimulate de eatre rota de viati individuala.
Ereditar - dobindit in structura inteligentei
Nu este lipsit de importanta pentru interpretarea testelor de
inteligenta sa ~im ce maSUfamde fapt: bagajul genetic sau calitatea
influentelor sociale §i educationale traite de subiect, inteligenta sa
fluida sau cristalizata.
Pentru Francis Galton, unul dintre pionierii marcanti ai ideii
ca inteligenta este 0 caracteristica diferentiala ee at"putea fi rnasurata,
inteligenta este 0 abilitate rnintalii generaIa, putemic determinata
ereditar.
o serie de clarificiri privind latura ereditaIi a inteligentei au
fost furnizate de cercetiirile §tiintifiee asupra delicientei mentale.
59
Daea spre finele secolului aI XIX-lea era dominanta parerea
ea deficitul mental avea drept cauza majora factorii genetici, astizi se
considera ea influentele mediului prenatal joaea un rol important in
producerea defectelor, iar acestea, funqie de gravitatea lor, pot avea
semnificatie morbida (Oancea Ursu, 1985).
Conceptia actuali larg raspinditi in comunitatea §tiintifiea
este aceea ea defectele mentale sunt rezultatul interaetiunii factorilor
ereditari §ia eelor de mediu §i ea utilizind criterii suficient de sigure,
se poate determina daea defectul mintal se datoreaza unui factor de
mediu. ~ cum observa Oancea-Ursu (op.cit.), mediul extern,
inclusiv eel prenatal, poate fi asemanat cu factorul ereditar, deoarece
multe schimbiri dintre eele ce au loe in el sunt tot • de
dezavantajoase §igreu de repetat ca §i eele din ereditate.
Efectuand distinqia cuvenita intre inniiscut ¥ mo§lenit,
autoarea citata considera ea ceea ce trebuie opus dobtinditu/ui nu este
mo§tenitul, ci inniscutul, ultimii doi termeni nefiind sinonimi.
Informatia ereditara poate fi aIterati in procesul de formare a
gametilor, c3nd out poate sa nu primeasca, • cum este normal, setul
cromozomic intact de la unul sau aItul dintre pirinti, ci unul care are
un cromozom in minus sau in plus. Astfel de aberatii genetiee nu
sunt mo§tenite, intrucat nu sunt prezente la nici unul dintre pirinti.
Cu toate acestea, termenii de inniscut §i mo§tenit sunt utilizati ca
60
fiind echivalenti, deoarece, in lipsa aberatiilor cromozomiale
mentionate, regula este aceea ca bagajul ereditar al antecesorilor este
transmis intact descendentilor.
La finalul acestor consideratii putem vorbi de 0 determinare
a inteligentei de catre ereditate, ~ daci da, in ce propoqii? Aici
parerile sunt imp8rtite. 0 serle de studii care au abordat inteligenta
din perspectiva ereditatii, cercetand evolutia gemenilor monozigoti,
tind sa dea credit pozitiei care accentueazi rolul eredititii in
determinarea comportamentului inteligent. Astfel se consideri ca
700;/0 din variatia Q.I. la scam Stanford - Binet poate fi atribuita
ereditatii §i doar 300;/0 din aceasta variatie este atribuibila mediului
(educatiei ~ experientei). Sunt de notorietate studiile efectuate de
eatre R Plomin §i colaboratorii, care, in ultimii ani, furnizeaz8.
dovezi elocvente pentru un suport at eredit8tii de 50%.
Exista ins! §i pozitii teoretice care indeamna la 0 atitudine de
echilibru, acordand importanti factorilor ereditari, <Jar tara sa
neglijeze, in acel~ timp, factorii cu1turali, intluente1e mediului.
Inteligenta ~i personalitatea
Abordarea fiintei umane ca sistem, ca personalitate, nu poate
sa ocoleasca problema gandirii, a inteligentei, cici inteligenta ca
aptitudine, alaturi de atitudine, constituie 0 axi fundamentaIa a
61
personalitatii. (P. P. Neveanu, 1977). De aceea, problema raportului
dintre subsistemul cognitiv al personalitatii, al Canll corolar II
constituie inteligenta, pe de 0 parte, ~ipersonalitatea, intelegand aici
personalitatea in sens mai restrictiv, ~i anume aspectul conativ
atitudinal al acesteia, pe de alta parte, reprezinta 0 problema
importanta nu numai a psihologiei teoretice, dar §i a
psihodiagnosticului in special. Pentru ca noi investigam inteligenta
nu pentru a eticheta persoana, reducind-o Ia un num3r, la un
coeficient, ci pentru a inte1egemai in adancime structura ~i mai ales
dinamica, procesualitatea ei. De aceea, putem sa considerim ca lntr
o perfoman1A,oricare ar fi ea, se reflecta intreaga personalitate amt
cu aspectul cognitiv, eat §i cu laturiIe ei afective, motivationale,
atitudinale, temperamentale etc. De aceea, predictia dezvoltarii
intelectuale uherioare trebuie sa se fondeze pe combinatia informatiei
la testele de capacitati mentale cu informatiile privind caraeteristiciile
motivationale §i emotionale.
Pe cale experimentala, aceasta problema a fost elaborata de
Plum ~i Minium (1967). Ei colectezi date din cmci studii
longitudinale pe absolventi de colegiu tineri ~i ii aleg pe primii 25%
~i pe ultimii 25% din punct de vedere ale scorurilor la un test de
ineligenta. Cele doua grupuri sunt apoi comparate din punet de
vedere ale unor carecteristici necognitive, ~i anume: atitudini, valori,
62
motive. Grupuri cu scoruri inalte la inteligenta intruneau intr-o mai
mare masura caracteristicile unor personalitati pozitive. Relatia dintre
personalitate §i inteligenta este reciproca, in sensul ca 0 buna
funetionare intelectuala asiguri 0 buna structurare a personalitatii in
jurul valorilor fundamentale ale societitii pe care, gratie inteligentei,
persoana este capabila sa Ie asimileze inauntru §i apoi sa Ie
proiecteze in afara sub forma unor comportamente dezirabile §i bine
integrate. Este adevarat faptul ca 0 persoana care este matura,
echilibrata, bine armonizati social, integrati, cu responsabilitate §i
con§tiinciozitate va face eforturi pentru a se autorealiza, pentru a se
informa, pentru a invita in perioada §COlarititii§i nu numai, pentru
dezvoltarea capacititilor intelectuale.
Inteligenta. de§i este 0 parte, 0 latura a personalitatii, intra in
interactiune nu doar cu fiecare dintre eelelalte parti sau laturi ale
personalititii, ci §i cu intregul, care este insi§i personalitatea (Ro§ca,
1976).
Inteligenta este motorul evolutiei generale §i individuale, care
apare in situatiile vitale ce presupun subordonarea ei unei duble
necesitati: de a evita ee este vatimator, pe de 0 parte, de a reline ceea
ee este bun, util, pe de aIti parte. Alegerea intre util §i vatamator,
intre bine §i rau, specifica inteligentei, devine pe scara evolutiva din
ce in ce mai perfectionata, pentru ca la om sa fie total deliberata.
63
Prescriptiile sunt impuse din exterior, rezultatul este insa un raspuns
venit din interior. Tocmai acest raspuns venit din interior, care nu
este aItul deeat raspunsul inteligentei, este accelerat sau obstructionat
de 0 multitudine de factori de personalitate (dorinte, temeri,
satisfaetii, nemu1tumiri,entuziasm, descurajare etc).
Alain Sarton, anaIizind multiplele relatii dintre inteligenta ~i
personalitate in lucrarea sa L'inte/ligence efficace (1969), desprinde
urmatoarele consecinte:
- Inteligenta conditioneaza performanta, in timp ce calitatea
rezultatului tine de personalitate. Tendintele caracteriale sunt cele
care il fae pe om sa prefere spontan fie securitatea verificarii, fie
riscul progresului. Aceasta explica de ce unii oameni inteligenti fac
mai multe erori decat a1tii,cu nivel de inteligenta mediu.
- Rapiditatea este conditionata de inteligenta, pe cand efortul
depinde de personalitate. Inteligenta determina formularea corecta a
unei sarcini (probleme), in schimb trasaturi de personalitate cum sunt
vointa, perseverenta, capacitatea de ata~e de sarcina, de a-i
consacra cea mai mare parte a timpului vor asigura rea1izarea ei
corespunzatoare. Acest fapt poate explica de ce unii oameni care au
tacut mari descoperiri nu au awt niveluri exceptionale de inteligenta,
in timp ce a1tii, extrem de inteligenti, nu ~i-au dus pana la capat
descoperirile, lasandu-le doar schitate;
64
- Asocierea imaginilor sau ideilor depinde de inteligentA, iar
supletea sau rigurozitatea asocierilor depinde de Pefsonalitate, de
stilul sau: la unii oameni exista un flux de operatii mintale nereglate
de ordinea sau de necesititile faptelor obiective, pe cind la altii
intalnim un lant ordonat de operatii tara de care oPefatia particulara
ramane sterila;
- Nivelul de dezvoltare al inteligentei (inalt, mediu, scazut)
este 0 trasituri intrinseci inteligentei, modul de utilizare al lui este
influentat de personalitate. Sunt Pefsoane cu nivel inalt de inteligenta
pe care it folosesc, insa, in sarcini minore; altii, cu myel mai scazut
de inteligentA, con~tienti ins8. de aceste limite, se orienteaza spre
activititile pe care Ie pot indeplini ~i de aceea sunt mult mai
productivi decat primii;
Tulburarlle personalititii au ecouri asupra inteligentei. Se
considera chiar, dintr-o perspectiva psihanalitica, ca aberatiile
functionirii intelectua1esunt simptome sau travestiri ale unor aberatii
foarte profunde ale personalititii. Dezechilibririle dintre inteligenta
~ipersonalitate duc la regresiunea ambelor, tirania personaJititii duce
la caderea in sclavie a inteligentei, personalitatea inchizandu-se
deliberat intr-0 subiectivitate unde toate erorile ~i toate excesele sunt
posibile. Tirania inteligentei se repercuteaza atit asupra ei in~i~i
(deprivata de orientarea ce vme de la personalitate, ea este
65
debusolata), cat ~i asupra personalitatii care nu mai are dreptul sa-~i
exprime trebuintele, ci doar de a ~iIe camufla (Zlate, 2000).
Inteligentl ~i creativitateS-ar putea crede, la prima vedere, ca me creativitate ~i
inteligenta exista 0 corelape crescuta. Cercetarile nu au confirmat,
insa, 0 asemenea presupunere. Pana in anii '60, relapa creativitate
inteligenta a fost studiata accidental. Terman §i Odell, urmannd copii
cu un Q.I. inalt, au constatat ca doar capva dintre ei s-au realizat in
plan creativ ( Zlate,2ooo).
Adevarata controversa cu privire la raportul dintre cele doua
dimensiuni ale personalitapi incepe odata cu aparipa lucrarii lui J.N.
Getzels ~iP.W. Jackson, "Creativity and Intelligence" (Zlate,2000).
Cei doi autori au selectionat dintr-un e§antion mai mare,
investigat prin teste de inteligenta ~i teste de creativitate, doua
grupuri de subiecti: primul conpnea 26 de subiecti, care se situasera
printre primii 20% la testele de creativitate, tara a fi printre primii
20% la testele de inteligenti; cel de-al doilea grup cuprindea 28 de
subiecti situati printre primii 200.10la testele de inteligenta, tara a fi
printre primii 20% ~i la cele de creativitate. Comparand rezultatele
acestor grupuri, artificial construite, s-a ajuns U§or la ideea
66
independentei absolute ~ichiar a antagonismului intre coeficientul de
inteligenti ~ieel de creativitate.
De~i multe alte constatari tacute de cei doi autori prin
compararea performantelor obtinute la testele de inteligenti ~l
creativitate cu alte variabile (rezultate ~colare, comportament ~i
atitudini, perceptia subiectilor de eatre parinti ~i profesori) au fost
extrem de interesante, din studiul lor s-a impus postularea lipsei de
corelatie dintre inteligenti ~icreativitate. Este poate exemplul eel mai
ilustrativ care arata cum un viciu de e~antionare (inIaturarea din
e~antion a subiectilor cu perfonnante bune la ambele categorii de
probe) a condus la 0 concluzie falsa-.
Dupa publicarea lucririi lui Getzels ~i Jackson, au fost intre
prinse nenumarate alte investigatii, unele infirmand, altele,
dimpotriva, confirmand concluzia eelor doi psihologi.
R.L. Thorndike (1963), reexaminand datele lui Getzels ~i
Jackson, de data aceasta pe un ~tion reprezentativ, a descoperit
existenta unor corelatii la fel de ridicate intre testele de inteligenti ~i
cele de creativitate, ca ~ eele dintre diferitele teste de creativitate
(Thorndike, 1963 apud Zlate, 2000).
Din pacate, constatarile lui Thorndike au ramas singulare,
deoarece multi alti autori au infirmat existenta unui asemenea tip de
corelatie. Astfel, E.P.Torrance (1962), retacand cercetarile lui
67
Getzels §i Jackson, tinde sa exagereze contrastul dintre inteligenti §i
creativitate.
A. Anastasi (1971), F. Barron §i D.M. Harrington (1981),
comparind scorurile la testele de inteligenti cu eele de la creativitate,
au gasit corelatii modeste variind intre +.10 §i+.30 (Anastasi, 1976).
Dupa opinia eelor mai multi psihologi, aeeste rezuhate nici
nu sunt surprinzatoare. Ele se datoreaza., pe de 0 parte, erorilor de
e§afitionarela care ne-am referit mai sus, iar, pe de aIta parte, unor
caracterstici ale instrumentelor de diagnoza folosite. Multe teste de
creativitate erau atit de difuze §i globale incat nu permiteau
diferentierea anumitor tipuri de talente. De asemenea, testele de
inteligenti §i creativitate erau atit de asemanatoare me ele incat se
finalizau prin masurarea aeelora§i atribute. Si totu§i, cauza esentiala
este alta, §i anume faptul ca prin testele de inteligenta se masura
gandirea convergenta, iar prin eele de creativitate, gandirea
divergenta, total opuse intre ele. Se pare ca atributele psihice care
faciliteaza inteligenta nu sunt aeelea§i cu eele implicate in
creativitate (Zlate, 2000).
Controversa cu privire la raportul dintre inteligenti §1
creativitate n-a fost insa gratuita, ea a contribuit la dezvoltarea
cercetarilor asupra creativitatii. A1ti autori, incercand sa corijeze 0
serie de deficiente ale cercetirilor predecesorilor, au descoperit ca nu
68
inteligenta in general conteaza in procesul creator, ci un anumit nivel
al ei. S-a considerat ca pentru a se obtine performante creative este
necesar un nivel minimal de inteligent3-, care variaza de la un
domeniu la altul de activitate. Pentru activitatea §tiintifica, nivelul
minim al coeficientului de inteligenta ar fi de 110, iar pentru
activitatea artistica de 95-100. Peste acest nivel minim, un coeficient
de inteligenta mai ridicat nu garanteaza 0 cre§tere automata a
creativttatii. Cercetarie au descoperit ca scorurile peste medie sau
foarte joase la testele de inteligenta au 0 asociatie scazut3. cu
creativitatea (Moran ~i altii, 1963; Kerscher ~i Ledger, 1985 apud
Zlate, 2000).
Daca 0 inteligenta crescuti nu garanteaza creativitatea, 0
inteligenta scazut3.lucreaza impotriva ei (Scan, Vander Zanden, 1987
apud Zlate, 2000). 0 fiini in calea creativititii 0 poate reprezenta ~i
un nivel foarte inalt al inteligentei. A aparut, astfel, problema
coeficientului de inteligenta optimal pentru activitate.
Studiile lui D.K Simonton (1984) arata ca nivelul optimal al
Q.I. pentru creativitate este de 19 puncte deasupra mediei subieetilor
dintr-un camp de investigatie. Cind persoanele dispun de nivelul
optimal al inteligentei, perfor:mante1elor creative sau non-creative se
datoreaza factorilor nonintelectuali (motivationali ~1 de
69
personalitate). Decurge de aici ideea ca nu amt nivelul de inteligenta
in sine conteaza, ci modullui de utilizare.
Se poate vorbi de 0 utilizare creativll a inteligentei sau de una
necreativa, sterila. Sterilitatea inteligentei nu este 0 consecinta directa
a insuficientei dezvoltiri a inteligentei, ci a absentei sau insuficientei
dezvoltiri a altor atribute specifice creativititii.
AI. Ro~ se intrebll daca existi intr-adevar 0 inteligenta
medie sau peste medie steriia sau este yorba de 0 deficienta a
motivatiei, a caracteruIui, a altor facton nonintelectuali ce tin de
personalitate. Psihologul roman inclina pentru acest punct de vedere
~i aduce drept argument mobilizarea pentru creativitate a unor
persoane pana atunci noncreatoare, prin stimularea motivatiei,
perseverentei, atitudinilor (Ro~ 1981).
De asemenea, foarte importanti. este ~iabordaTeaoperationala
a relatiei dintre creativitate ~i inteligenti, mult mai nuantati, care sa
ia in considerare diferitele niveluri semantice in funetie de domeniul
in care se manifesti capacitatea de creatie (Zlate, 2000).
Abordiri psihometrice ale inteligentei
Testele in general §i cu atit mai mult testele de inteligenta nu
pot fi desprinse de filonul cercetirii teoretice; ele trebuie utilizate
numai in contextul teonei ~iintifice. De aceea, psihoiogul trebuie sa
70
fie in permanentA la curent cu problematica teoretica a inteligentei,
dar §i cu noile teorii care au aparut §i vor mai aparea.
Schiopu, U. (op.cit.) considera ca, in abordarea teoretica a
inteligentei, pot fi deslu§ite UI11W:oareledirectii:
A. Direqia funqionalisti, al carei reprezentant este Eduard
Claparede, teoretician at psihologiei funetionaliste §i al
"Decalogului" psihologiei (a acelor 10 principii sau legi ale
aeestei psihologii). Potrivit lui Claparede, inteligenta este 0
aptitudine generala de a rezolva probleme §i dificu1tati de
adaptare. in aceasta definitie accentul este pus pe
caracteristica inteligentei de a fi subordonata adaptirii. El
sustine ca inteligenta e influentata de planul afectiv §i, din
aceasta cauza, in actul inteligent se reconstituie de fiecare
data, in aceia§i termeni, relatia subiect-obiect. Tot in aeeasta
directie inaugurata de Claparede intra §i contributia lui Jean
Piaget. Dupa eelebrul psiholog, inteligenta reprezinta 0 forma
de autoechilibrare prin asimilare ~i acomodare, 0 forma de
echilibru catre care tind toate structurile cognitive. Cele doua
laturi ale inteligentei, asimilare §i acomodare, permit
elaborarea unei structuri operatorii ~i a unor grupuri de
71
operapi importante in dezvoltarea intelectuala ~iin adaptarea,
pe aceasta baza, la mediu.
B. Directia bazata pe ipoteza nivelurilor de inteligenti. Adeptii
acestei ipoteze accepta ca exista mai multe niveluri de inteligent3, in
sensul ca, a~ cum arata Neisser (Neisser ~icol., 1996), persoanele se
pot deosebi intre ele funqie de capacitatea de a intelege idei
complexe, abstracte ~i de a se adapta eficient la exigentele mediului,
utilizand gandirea in d~irea obstacolelor.
In general, autorii care se incadreaza in aceasta directie
considera ca aptitudinea intelectua1a nu ar coincide cu nivelul de
inteligent3. Ei aduc drept argument cazul persoanelor cu handicap
mental, capabile de unele performante ie~ite din comun, fiind yorba
de pertormante intelectuale, in special de memorie ~i de calcul.
Reprezentanpi acestei directii invocau, de asemenea, cazul "idioplor
savanti": exista 0 serie de autori care considera ca, in momentul in
care "idiotii savanti" retin cu ~nta un volum impresionant de
informatii, comportamentul lor poate fi caracterizat drept un
comportament intelectua1.
Lester Sdorow (1995) crede ca este mai potrivit ca aceste
cazuri sa Ie subsumam denumirii de "savanp auti§ti" pentru ca, spune
72
e~ aceste persoane dispun de anumite "insule" de abilitati, care nu
sunt neaparat legate de inteligenta generala.
c. Directia structuralisti - gestaltisti.
Reprezentntii acestei directii sunt: W. Kohler, K. Koflka, M.
Wertheimer etc. Potrivit teoriei gestahiste a inteligentei, orice situatie
problematica este 0 structura ineompleta ~i tensionata, inteligenta
asigurand prin gasirea solutiei disparitia acestei tensiuni.
Problemele, ca organizari structurale, au aceasta tendinta eatre
completitudine. Otto Selz - reprezentantul ~eolii de la Wiirzburg
sustinea ca, din aceasta cauza, problema pard navaIe~e in
intampinarea propriei ei rezolvan.
D. Directia bazati pe teorii ale mvitirii
o aha directie este cea reprezentat8.de §COala lui Watson, de
behaviorismul mai vechi sau mai noll, potrivit careia inteligenta este
o aptitudine de a opera eu concepte ~ simboluri.
In sinteza, inteligenta reprezinta 0 caraeteristica importanta a
personalitatii umane care mediaza relatiile de tip complex cu mediul
inconjurMor, utilizand maximal experienta ( stocata in euno~tinte ~i
operapi). Din acest punet de vedere, caracteru1operational reprezinta
una dintre caraeteristicile fundamentale ale inteligentei (Sehiopu, D.,
1976).73
Wechsler definea inteligenta (1958) drept 0 capacitate globaUi
de a reaetiona cu discernimant, de a gandi rational §i de integrare
eficienta in mediul de existent8..Inteligenta se specializeaza in timpul
vietii prin dobandirea unor algoritmi de identificare, de lucru §i de
control. Putem astfel vorbi de inteligenta de tip tehnic sau de
inteligenta specifica cercetatorilor san de inteligenta de tip practic,
specifica persoanelor care au preocupan in domeniullucrativ.
Mergand mai departe in problema teoriilor inteligentei,
trebuie sa reamintim teoriile factorialiste al wor reprezentat este
Spearman. EI a administrat teste de inteligent8. pe mai mai multe
e§antioane §i a constatat ca acestea (testele) corelau semnificativ. De
aici a tras concluzia ci elementul comun care Ie face sa coreleze ar fi,
a§a cum am aratat anterior, un substrat psihologic pe care I-a numit
faetorul g. Autorul consideri ca ceea ee este comun
comportamentelor inteligente ar fi 0 forma de energie mentala care
asigura succesul in eele mai variate activititi.
Pe de alta parte insi, el §i-a pus problema ca, totu§i, testele nu
corelau 100 %, ci corelau subunitar §i atunci partea care ramane pana
la I, in conceptia sa, reprezenta elementul de specificitate. Astfel el a
avansat ipoteza unor faetorii speeifici pe langa factorul general,
factori care ar determina succesul in anumite activitati umane bine
precizate.
74
Se observa ca tooria factorialista, cel putin din perspectiva lui
Spearman, este 0 toorie care se concentreaza pe aptitudinile mentale,
restrangandu-le la doua:factorul general ~ifactor specific.
Existi insa ~i teorii divergente care multiplica elementele
componente ale inteligentei. Acesta direetie divergenta 11 are ca
reprezentant pe Thursthone care, in 1935, considera ca inteligenta ar
fi 0 suma de abilitllli. El nu recuno~tea existenta unui factor general,
pentru ca studiile sale factoriale nu i-au relevat existenta unui astfel
de factor. El considera ca exista ~pte factori intelectuali, pe care deja
i-am mentionat anterior. Toli ace~i factorii nu coreleaza intre ei. Tot
in acest context de multiplicare a componentelor inteligentei trebuie
amintit ~iGuilford, autor care a elaborat cunoscutul model factorial
al inteligentei.
Este yorba de modelul cuboid al inteligentei, care are la
baza trei factori: Operapile - evaluare, gandire convergenti, gandire
divergenti, memorie, cognitie; Continuturile - continut figural,
simbolic, semantic, actional; Produsele - unitati, clase, relatii,
implicatii, transform3.ri,sisteme; Prin inmultirea componentelor celor
trei factori rezulta 120 de aptitudini intelectuale.
A. Anastasi considera ca existi doui direetii in cercetarea
inteligentei: una care restringe numarul factorilor (Spearman) ~i alta
75
care are tendinta de a multiplica numarul factorilor (Thurstone ~i
Guilford).
Se pare ca nu poate fi negati existenta unui factor general
care se manifesti ca 0 capacitate intelectuala generala care ar asigura
succesul in diverse activititi ~i nu putine sunt cazurile in care cei
foarte dotap au 0 mare disponibilitate de capacitap pentru domenii
foarte variate. Sunt insa ~i cazuri cand existi anumite specializari
unde succesul este asigurat intr-un grup de profesiuni ~i mai pupn in
altul. Vernon este sustinatorul unei astfel de teorii potrivit careia in
afara de factorul g ar mai exista un factor major de grup, un factor
minor ~ifactori specifici. Modelul sau sugereaza cum are loc aceasta
particularizare a formelor inteligentei functie de contextele de viati.
in ultimele decenii, orientarii care sustine multiplicitatea
formelor de inteligenti is-au mai aliturat douB.teorii originale. Una
dintre ele se nume~e Teoria triarhiea a inteligentei. Este vorba de un
nou model al inteligentei care a fost elaborat de R. J. Sternberg ~i
care a fost publicat in lucrarea Beyond 1.0.: A Triarhic Theory of
Human Intelligence (1986).
Teoria triarhici a inteligentei
Dupa relatarile lui Sdorow (1992), se pare ca Sternberg a
opnut pe tot parcursul §colaritatii Q.I. mici §i daca profesorii s-ar fi
76
ghidat dupa aceste indicii, prognoza despre evolutia lui academica ar
fi trebuit sa fie una foarte proasta. Dar totul s-a petrecut exact invers.
R. Sternberg ajunge doctor in psihologie, specialist in psihologie
cognitiva. Nemultumit de ceea ce 4i amintea privind prognoza
reu~itei sale academice, nemultumit de capacitatea slaba de predictie,
cel putin in cazul sau, a teoriei bazate pe Q.I., a purees la cercetari
concrete. El ~i-apus mai inw problema ce inteleg oamenii obi~nuiti
prin inteligenfi, pentru ca el imparti§ea opinia, larg raspandita in
comunitatea psihologilor ~i fericit exprimata de Pavelcu ~iPopeseu
Neveanu (''lntaiul psiholog a fost poporul"), anume aceea ca limba
vie a unui popor este depozitarul unor experiente indelungate de
euno~ere interpersonala. Aceasti idee extrem de valoroasa se
gase~te ~i in subsidiarul eercetarii care a stat, de asemenea, la baza
elaborarii modelului factorial al personalititii al lui Cattell sau al
modelului Big Five (modelul celor einci factori).
Sternberg a plecat de la aceasta premisa ~ impreuna eu
eoeehipierii sai, a chestionat diverse persoane in tramvaie, metrou, la
intrarea sau la i~irea din supermarket-uri in legatwi. cu ce inteleg ei
prin inteligenti. Apoi a trecut la decodarea acestor informatii, astfel
incat a ajuns la concluzia ca, potrivit conceptiei commune, un
eomportament inteligent adoptA acei oameni care au 0 buna
aptitudine verbala, abilitatea de a rezolva probleme ~i 0 buna
77
judecata sociala. Pe aceasta baza, in 1984, Sternberg i§i incheaga
teoria triarhica asupra inteligentei. Conform acestei teorii, inteligenta
ar fi 0 structura compusa din trei tipuri de inteligentA,§ianume:
1. Inteligenta componentiali - este ceea ce se intelege indeob§te
prin inteligenti de catre adeptii teoriilor clasice. Ea ar viza, in
special, acel tip de inteligenp care ar asigura reu§ita in invatare §i
care ar fi saturata, in primul rand, in abilitati verbale.
2. Inteligenta experenpali sau creativa care ar semnifica abilitatea
de a combina experiente diferite intr-un mod inspirat (insightfull)
pentru a rezolva probleme noi. in aceasta categorie s-ar integra
comportamentul inteligent al arti§tilor, compozitorilor, muzicienilor,
oamenilor de §tiinp.
3. Inteligenp contextu~practici - semnificand abilitatea de a
rezolva probleme practice in contexte sociale zilnice, un fel de
inteligenp a strazii.
Aceasta trihotomizare a aptitudinilor intelectuale este
foarte valoroasa, pentru ca reu§e§te sa explice anumite cazuri
particulare pe care celelalte teorii Ie lasa in afara lor. De exemplu,
cazul persoanei slab instruite care e§Ueaza total la 0 proba
psihologica de inteligenfA,dar care in situatii de viati retl§e§tefoarte
bine sa-§i conduca afacerile §i da dovada de istqime sau de §iretenie.
78
Aceasta este 0 inteligentAspecifiea omului simplu §i este un tip de
inteligentAcare se incadreaza in inteligenta situationala.
Teona inteligentei multiple a fost elaborata de H. Gardner, in 1983.
Aceasta toorie sustine ca inteligenta se compune din mai multe
subsisteme, mai precis din §3pte tipuri de inteligentA: lingvistica,
matematica, spatiali, muzicali, kinestezica, interpersonala ~i
intrapersonala. Ultima se refera la abilitatea cunoa§terii de sine. In
literatura, aceasta abilitate a c3.patat diferite denumiri funetie de
aspeetul psihie autoevaluat: metacogmt1e, metacuno3§tere,
metamemorie etc. Trebuie sa admitem ca metacognitia este, intr
adevar, 0 laturi., un aspect al comportamentului inteligent.
8trategii de investigare a inteligentei
Testele de inteligentA se diferentiaza functie de materialul
utilizat in sarcinile de testare, precum §i din punctul de vedere al
strategiilor urmate.
o prima strategie 0 reprezinta utilizarea vocabularului, a
asoeiatiilor §i a legaturilor verbale. Ea este de origine asociaponista.
Potrivit acestei direetii, memoria reprezinta coloana vertebrala a
inteligentei. In virtutea acestui crez, sunt date subieetiilor spre
79
memorare liste de cuvinte sau de imagini sau Ii se dau cuvinte
asociate. Se cit~e prima coloana de cuvinte §i se testeaza volumul ~i
trmnicia asociatii1or. in general, aceste sarcini de vocabular implica
~iunele activitati de perceptie §ide observatie, mai precis sarcini de a
detecta elementele omise. Tot in acest grup de sorginte asociationista
ar mai putea fi incadrati metoda asodatiei verbale. Asociatiile
verbale sunt considerate in cadrul acestei metode deept forme de
proiectare a structurilor intelectuale. Tot in aceasta categorie
asociationista este inclusa §i strategia structurarii sensului unor
cuvinte din limbi str8ine sau sarcina descoperirii sensului unor
expresii sau cuvinte strmne prin re1atii intre texte bilingve. Aceasta
sarcina este foarte bine ilustrati in testul de inteligenti a lui Lahy.
Un alt grup de sarcini se refera la elasificarea /ogidi, la
silogisme, subiectul av8nd sarcina sa controleze justetea unor
concluzii care decurg din anumite premise. Exemplu de silogism ca
sarcina cuprinsa in cadrul aceluia§i test (Lahy):
• Top locuitorii din Bucure~i sunt inscri§i la politia capitalei
(este prima premisa a silogismului).
• Virgil nu este lnscris la politia capitalei (a doua premisa).
• Deci, Virgil nu este din Bucur~i.
Subiectul trebuie sa incercuiasca raspunsul adevaratlfals, dupa cum
concluzia este adevaratl sau falsa.
80
Alta grupa de sarcini, metode de investigare a inteligentei, 0
reprezinta operatiile cu concepte. Aici avem doui orientari, doua
tipuri de sarcini, ~i anume: Primul tip se bazeaza pe metoda
invitirii: conceptul trebuie sa fie identificat intr-un material
oarecare. De exemplu, se da 0 inlantuire de cuvinte in care unul
dintre cuvinte este deosebit de eelelalte. Daca subiectul descopera
acest cuvint, inseamna ca a realizat coneeptul. Cealalta varianta este
metoda dasifidrii. Aceasta metoda misoara in special nivelul
gandirii abstracte.
Tehnici de sorginte gestaltisti
o serie de tehnici care nu se mai regasesc astazi in testele noastre sau
in situatiile pentru investigarea inteligentei au, totu~i, 0 valoare
principiala. Un exemplu de astfel de tehniea este expunerea de jucarii
inaccesibile copilului. Acesta trebuie sa inventeze sa foloseasca
diverse mijloace uzuale pentru a rezolva neuzual 0 situatie noua.
Tot de traditie gestaltista este ~i metoda studiului
comprehensiunii, al capacitatii de intelegere, it¢elegerea fiind una
dintre componentele principale ale inteligentei. Subiectului i se da 0
fabula, iar el trebuie sa extraga morala, semnificip.ileei multiple. Tot
in acesta categorie intra ~i sarcina de a intelege proverbe, metoda
studiuJuiingeniozitiipi inventive, sesizarea absurditatii unor fraze. Un
81
alt grup de tehnici gestaltiste 11constitue rezo/varea de prob/erne
care antreneaza urmatoarele aspecte particulare: a degaja relatii intre
diferite date sau a degaja 0 relatie noua implicata in alte relatii care
ne sunt date, imaginarea mijloacelor de a depi§i 0 dificultate tara
insa a avea toate datele la dispozilie etc.
Clasificarea testelor de inteligenti
Testele de inteligenta sunt clasificate din punet de vedere at
modului de administrare in: teste individuale §i teste de grup.
Testele de inteligenp cu admiDistrare individuali au 0 mai mare
valoare psihodiagnostica atat prin specificul lor, prin complexitatea
lor, dar ~iprin faptul ea permit efectuarea unor observatii interesante
in timpul dest~urarii probei. Avem posibilitatea sa vedem cum se
integreaza in sarcina subiectu1, daca are capacitatea de a-§i planifica
activitatea, daca persevereaza §i daea este capabil de a profita de pe
urma exercitului ( rezolvam itemilor anteriori).
Testele de grup sau colective sunt utilizate pentru examinarea unor
populatii man. Sunt folositoare pentru ca, avand la baza etalonarii lor
e§antioane foarte man, permit in limitele normalitatii 0 buna
discriminativitate a subiectilor. Dimpotriva, probele individuate sunt
potrivite pentru depistarea intirzierilor mentale §i a nivelurilor de
82
handicap. Probele colective se folosesc mai ales in selectia
profesionala, §COlara§i mai putin in depistarea §i evaluarea nivelului
de handicap mental.
o alia clasificare imparte testele de inteligenta in teste
analitice §iteste sintetice de inteligenta.
Testele analitice pot :fi exemplificate prin Scara Metrica a
inteligentei realizaia de Binet §i Simo~ impreuna cu reviziile
efectuate de Terman, bateriile Wechsler, Lahy, Meilli §.a.
Caracteristic acestor tipuri de teste este faptul ca permit 0 evaluare a
componentelor din structma inteligentei, masurate prin diverse
subteste. A§a de pilda, in cazul bateriei Wechsler sunt evaluate
componenta verbala §i componenta de performanta. La nivelul
fiecareia din cele doua eomponente sunt evaluate, eu teste specifice,
alte tipuri de abilita.ti, ca de exemplu, capacitatea de a sesiza
similitudini sau diferente intre diferite notiuni, capaeitatea de a sesiza
rapid lacune in anumite desene, abilitatea de decela inSU§ireacomuna
anumitor lucruri (componenta verbala) etc.
Unele dintre testele analitice ne dau posibilitatea reprezentarii
grafice a nivelului de dezvoltare a componentelor inteligentei,
respectiv a structurii acesteia.
83
Testele nonverbale de inteligenti au fost gandite sa fie
administrate prin utilizarea cat mai redusa a instuctajului verbal.
Unele dintre aceste probe pot fi administrate subiectilor cu handicap
auditiv, pe baza unui instructaj minim.
Testele clinice de inteligenp. In acesta categorie putem
incadra scarile de maturitate mentala de tip Columbia ~i scarile de
performanta·
in general, testele de inteligenta sunt interpretate pe baza
cuantificarii performantei. Cuantificarea se realizeaza fie sub forma
coeficientului de inteligent3-, fie sub forma decilelor, centilelor,
staninelor ~ia altor forme de etalonare.
Amt in cultura americana, eat ~i in cea europeni, coeficientul
de inteligenta (Q.I.) a st8rnit multe confuzii. A. Anastasi (op.cit.)
atrage atenpa asupra faptului ca multe persoane inteleg prin Q.I.
insa~i inteligenta. Q.I. nu lnseamna inteligenta, ci exprima
performanta la 0 sarcina, la un test de inteligenti. L.Tyler ~i B.
Walsh (1979) subliniaza ca IQ nu reprezinta rezultatul unei
masuratori a ceva anume, ci pur ~ simplu " 0 cale de a indica ritmul
de dezvoltare al unui copil". Cereetarile ulterioare au dovedit ca acest
ritm nu este atit de constant pe eat s-a crezut, pentru a putea permite
o predictie exacta a nivelului de inteligenta la varsta adulta. La
84
persoanele adulte, IQ este 0 cale inadecvata pentru a descrie
inteligenta (Anastasi, op.cit, L.Tyler §i B. Walsh op.cit.). Amintim ca
Q.1. este egal cu raportul dintre varsta mentala §i varsta cronologica,
inmultit cu 0 suta. Dar §i aici au existat foarte multe confuzii, pentru
ca, a§a cum se poate observa, la scara Binet - Simon, determinarea
varstei mentale se realizeaza pe baza numarului de itemi rezolvati
corect.
Alte teste de inteligenta care dqi opereazi cu notiunea de
Q.1. nu masoara acest raport dintre varsta mentala §i varsta
cronologica, ci a§a cum sublinieaza A Anastasi (op.cit.) ele masoara
deviaJia Q.L S-a recurs la aceasta notiune deoarece s-a constatat ca
raportul v8rsta mentaIa / varsti cronologica nu este relevant, devine
inoportun in cazul persoanelor adulte, deoarece dezvoltarea
inteligentei s-a incheiat. Sa ne imaginim ca un subiect rezolva in
scara Binet - Simon, la 15 ani, teste care egaleaza performanta
populatiei de 15 ani. Lui i se va atribui 0 var8ta mentala egala cu 15.
Rezulta ca IQ = 15115x 100=100. Dar sa ne imaginam ca persoana
respectiva este examinat8. din nou peste 10 ani. Ea va rezolva,
probabil, aceia§i itemi, deci va primi varsta mentala 15. Ar rezulta
un QI = 15/25=O.75xloo = 75, ceea ce este un nonsens.
Interpretarea cea mai potrivita a coeficientului de inteligenta.
atit pentru copii, eat §i pentru adulti, pare a fi aceea de SCOT standard.
85
Un IQ ne spune, de fapt, la cate deviatii standard deasupra sau
dedesubtul mediei se situeaza un individ .
Coeficientul de inteligenti are 0 distributie aproximativ normala,
asemanator altor caracteristici umane, fizice §ipsihice.
Fig.lO. Adjective asociate diferitelor arii ale distnDutici coeficientului de
inteligen(3 (Atkinson ~ cot, 2002, p.541)
Probleme pentru autoevaluare
- Definiti inteligenta din perspectiva behaviorista, gestaltista,
cognitivista etc.
- Explicati relatiile dintre conceptele de personalitate, gandire §1
inteligenti·
- Argumentati Insu§irea inteligentei de a fi 0 aptitudine generala.86
_ Cum este posibila, in teoria inteligentei, existenta unor orientari
care restrang inteligenta la 0 aptitudine generala ~ia a1torpozitii care
postuleaza existenta mai multor tipuri de inteligenti?
_ Enumerati ~i exemplificati strategiile obiectivate in testele de
inteligenti·
_ Care sunt implieatiile, in psihometria inteligentei, a dezbaterii
privitoare la re1atiamo~enit-dob8ndit?
87
CAPITOLUL m
TESTELE DE DEZVOLTARE SI SCARILE
LONGlTUDINALE
La finalul acestui capitol este previzibil ca:
• Veti cuno~e acele aspecte ale dezvoltirii copilului care sunt
operationalizate in scarile de dezvoltare;
• Va yeti familiariza cu specificul baby-testelor;
• Veti cuno~e strategiile de baza cele mai frecvent utilizate in
evaluarea inteligentei la varstele mici
Metodele de psihodiagnostic prezentate in acest capitol sunt
destinate varstelor mici. Copilul mic prezima 0 serle de caracteristici
care 11definesc ca pe 0 entitate de sine statatoare in raport cu
celelalte etape ale vietii. De la Maria Montessori (1977) incoace se
~tie ca nu este yorba de un ,,adult mic", ci de 0 individualitate88
caracterizata prin amploarea achizitiilor §i prin ecoullor spectaculos
asupra dezvoItarii in ansamblu. Pentru evaluarea acestor achizitii
majoritatea scalelor de dezvoltare au in vedere urmatoarele axe: a)
dezvoltarea in plan cognitiv; b) achizitii in planul limbajului; c)
dezvoltarea psihomotorie; d) dezvoltarea capacitatii de adaptare in
plan social. Ca atare, metodologia psihodiagnostica focalizata pe
copilul mic s-a deta§at ca un domeniu distinct al psihodiagnosticului
(Mitrofan, 1997). in principal, instrumentele de psihodiagnostic
pentru varstele mici se clasifica in: scale de dezvoltare §i teste pentru
miisurarea inteligentei.
Un exemplu de astfel de instrument, care opereaza insa in
domeniul antropometriei (disciplina nepsihologica), il reprezinta
sciirile de antropometrie §Colara. Invocam acest exemplu pentru
caracterul sau reprezentativ pentru metoda aflati in discutie. Aceste
scan cuprind bareme pe varste pentru trei categorii de masuratori, §i
anume: masuratori staturale §i ponderale (iniltime, perimetrul
toracic, capacitate pulmonara, greutate, circumferinta craniana etc.);
masuratori ale foqei musculare (mana stanga, mana dreapta,
amandoua miinile deodata); masuratori complexe, care vizeaza
coeficientul vital, capacitatea respiratorie, foarte importanti in
corectarea unor logopatii amplificate de 0 respiratie defectuoasa §.a.
89
Scarl longitudinale psihologice
Evaluarea longitudinaIa a diverselor caracteristici psihologice
are ca precursori pe W. Stern, H. Wallon, Thorndike, Piaget ~i
colaboratorii. AceastA tehnica cuno~e doua variante: varianta
individuala ~i varianta de grup (care se aplica simultan mai multor
subieeti). Dupa Renne Zazzo, metoda longitudinala nu este totu~i
omnipotenta, de~i permite evidentierea dinamicii dezvoltarii
conduitelor masurate. Sc3rile longitudinale i~i gisesc utilitatea in
efectuarea psihodiagnozei la varste mici. Cand utilizim metode
longitudinale, in aceste limite de varsta foarte mici, instrumentele se
numesc "baby teste".
Un instrument din aceasti categorie a fost elaborat de Chaine
in 1887. El a fost prevazut sa investigheze copii intre cateva
saptamani pana la trei ani. Instrumentu1 se adreseazi in special
pirintilor care pot sa constate cu ajutorul instrumentului daca
dezvoltarea copilului decurge normal. Testu1consti in itemi pe care
parintele, pe baza observatiilor efectuate asupra copilului, ii bifeaza
~iin felul acesta stabile~e in ce masura dezvoltarea copilului intr-o
etapa dati se conformeazA caracteristicilor copiilor normali de
acee~i v3.rsta.
90
A. Descendres (1921) a realizat 0 baterie de probe tot cu
carater de "baby test", probe aplicate din jumatate in jumatate de an,
intre 2 ~i7 ani.
Testul Denver
Este 0 proba de tip "screening" care s-a inspirat din inventarul
lui Gessel. (Denumirea completa: Denver Developmental
Screening Test-Revised, DDST-R). Testu1 a fost adaptat pe un
e~antion romanesc cuprinzand 2.000 de copii, sub coordonarea
Centrului Universitar Bucur., prof dr. Nicolae Mitrofan (Yezi N.
Mitrofan, 1997).
Testul cuprinde 105 itemi, repartizat.i pe urmitoarele patru
caracteristici investigate:
Comportamentul social, comportaInentul de adaptare (coordonare
ocm - mana, manipularea de obiecte, etc.), comportamentul verbal
(extensia vocabularului activ, pasiv), comportaJnentul motor
(controlul posturii, mersului, siritului etc). Pe fiecare din eele patru
tipuri de comportamente se obtine un SCOT in baza ciruia copilul
investigat este clasificat ca fiind normal, suspect, anormal sau
instabil.
91
Datorita duratei scazute a valabilitatii psihodiagnosticului la
varstele mici. testul trebuie repetat la intervale de 6 lurn pana la
varsta de doi ani ~ila intervale de un an pana la varsta de cinci ani.
Materialele utilizate in test sunt. in general. obiecte foarte
apropiate "universului obiectual" al copilului mic: jucarii pentru
sugari. minge. creion, cuburi colorate etc.
Studiile efectuate privitor la calitatile psihometrice ale testului
indica 0 buna fidelitate §i sunt contradictorii relativ la validitatea
instrumentului. Totu~i. un studiu citat de N. Mitrofan (op. cit.) a
relatat ca 890-10 dintre copii diagnostieati ca anormali au e§uat.
ulterior. in ciclul primar. Se considera ca testu1 este sensibil la
potenpalul de risc in dezvoltarea ulterioari a copilului.
Alte teste din categoria probelor de tip screening sunt : testele
Brigance pentru pre§COlari§i §COlariimici. Testu1McCharthy §.a.
ScaIele de dezvoltare Bayeley
Testu1 a fost publicat de Nancy Bayley in 1969; a suferit 0
revizie in 1993 sub denumirea de Baby Scales of lrifant Development
-II. Este destinat evaluarii dezvoharii copiilor me 0 Ii 42 de luni.
Este yorba de 0 baterie de teste care cuprinde trei scari: scara
mentala. motorie §i scam de evaluare a comportamentului.
92
Materialul testului consta din obiecte familiare copilului:
cuburi, carte, minge, creion, clopotel etc.
Testul are un numar de 185 de itemi care sondeaza:
coordonarea mi~c3rilor, vocalizarea, apucarea, intoarcerea de pagini,
denumirea de obiecte familiare. Itemii testului sunt ordonati dupa
varsta copiilor care au rezolvat itemii in proportie de 500/0.
Testul poate fi utilizat doar de persoane care au calificarea ~i
experienta necesara in testarea copiilor mici Administrarea incepe
cu itemii destinati unei varste cronologiee inferioare varstei copilului
cu 0 luna. Funetie de performanta la test se determini 0 wirstli
bazalli ~i0 wirstiiplafon. Varsta bazala este data de numarul de itemi
succesivi trecuti de eatre copil. V3.rstaplafon este dati de numarul de
itemi succesivi e~uati. Scorul brut de copil, care consti in numarul de
itemi trecuti, plus numarul de itemi situati sub varsta bazala, se
transforma intr-un Index al dezvoltiirii cu jutorul tabelelor de norme.
Se determina un Index al dezvoltiirii mentale ~i un Index al
dezvoltlirii psihomotorii. Testul a fost experimentat pe un e~tion
normativ care a cuprins 1.262 de copii, distribuip pe 14 nivele de
varsta, cu limitele 2-30 de luni.
Este unu1 dintre eele mai eficiente ~i mai utilizate teste de
dezvoltare. Date privitoare la performantele psihometrice excelente
ale testului sunt menPonate de N. Mitrofan (1999).
93
Sealele de dezvoltare Gessel
Au fost elaborate in 1925 de eatre Arnold Gesell cu intentia
de a deeeia copiii cu potential de deteriorare neurologiea ~i de
retardare mentala.
Este yorba de un test destinat varstei pre~eolare ~i primei
~eolaritati. eu ajutorul acestui instrument sunt observate §i evaluate
eu + ~i- aehizitiile copiilor eu varsta intre 0 ~i60 de luni, eu privire
la urmatoarele aspecte ale dezvoItarii: limbaj, comportament
adaptativ, eomportament motrie general, comportament motrie fin,
eomportament social.
Testul euprinde 144 de itemi bazati pe observarea direeta a
comportamentului provocat de 0 serie de situatii standardizate.
Autorul eonsidera ea evolutia psihiea in eopilarie este 0 treeere prin
anumite nivele reprezentate ca un arbore. Primul myel, psihomotor,
euprinde intr-un mod nediferentiat aspectele biologice ~ipsihologiee.
Nivelul al doilea cuprinde conduitele psihologice, dar ~i eele
biologice, aecentul eazand pe cele psihologice. Nivelul al treilea
euprinde conduite deja structurate ca atitudini.
Testul permite calcularea unui eoeficient de dezvoltare
separat pentru: comportamentul adaptativ, motrie general, motrie fin,
pentru limbaj ~i pentru comportamentul social, conform formulei :
DQ= varsta de maturizare I virsta cronologica x 100. Varsta de
94
maturizare este data de reperele de dezvoltare pe care copilul le-a
trecut, pentru fiecare aspect comportamental evaluat. Varsta
cronologica se transforma in lurn.
Datele fumizate de unii autori (vezi N. Mitrofan, op.cit.) cu
privire la calitatile psihometrice ale testului sunt oarecum
descurajatoare (fidelitate test-retest = .73), motiv pentru care scalele
Gesell trebuie ~isunt, in general, utilizate cu 0 tot mai mare prudenta.
Testul prezinta pentru publicul larg avantajul ea poate fi
utilizat ~ide eatre nespeciali~i, pannti, tutori etc.
Baterla Brunet - Lesine
O. Brunet ~ I. Lesine au adoptat acest instrument pentru
Franta. Autoarele au eleborat 0 scara franceza, compusa din zece
probe pentru fiecare etapa de varsta ; 6 dintre aceste probe sunt teste
care situeaza copilul in conditii experimentale controlate.
Chestionarele din componenta bateriei permit evaluarea
conditiilor sociale ~i afective in care se dezvolta copilul, precum ~i
influenta acestor conditii asupra copilului. Chestionarele §i testele
acestei baterii pot fi completate de nepsihologi ~i, din aceasti cauza,
bateria este utila pirintilor pentru a face observatii sistematice asupra
dezvoltarii copiilor lor.
95
Autoarele au emis ipoteza ca Intre Q.1 al parintilor ~i Q.I de
dezvoltare al copiilor existi 0 anumita relape.
Testele bateriei Brunet - Lesine sunt grupate in patru
categorii, ~i anume: categoria P - vizeazi contolul postural ~i
motricitatea; categoria C - vizeaza coordonarea oculomotorie (sau
conduita de adaptare la obiecte prin vaz ~ mi~care, deplasarea
membrelor); categoria 0 - se refera la manuirea obiectelor
(comprehensiunea); categoria L - vizeazi achizitiile verbale.
Examinarea cu aceasta scara implica, la fel ca in testele
piagetiene, utlizarea metodei clinice. Aceasta consti in experimente
~iIntrebari care sunt adresate mamei sau copilului.
De asemenea, in categoria baby - testelor mai poate fi menponata
bateria R. Spitz. Ea este specializata pe decelarea aspectelor
carenpale ale mediului afectiv ~ia influentelor acestui mediu carentat
asupra dezvoltarii copilului.
Bateria Cunningham - Pintner. A fost realizata in 1932 ~i
revizuita In 1947. Este formati din trei variante: A, B, C. Fiecare
varianta are In componenti ~pte teste:
1. Testul de observatie presupune identificarea unor obiecte familiare
copilului, cum sunt animale, plante etc.
96
2. Testul de perceptie. Copilul trebuie sa diferentieze care dintre
aspectele aceluia~i obiect este mai frumos.
3. Testul de asociatie implica sarcina de a identifica dintre patru
obiecte pe acele doua care pot fi puse intr-o anumita relape.
4. Testul de propoqii consta in a repartiza, unor personaje, inf3.ti~ate
in desene, respect3nd propoqiile, anumite obiecte de vestimentatie.
5. Testul de completare de desene lacunare presupune alegerea paqii
decupate ce se potriv~te paqii lipsa din desen.
6. Testul de completare de scene. Anumite desene sunt completate de
copil cu anumite elemente lipsa. Spre deosebire de testul cinci, acesta
presupune desprinderea semnificapei elementelor puse in relatie.
7. Testul de reproducere a unui desen dupa model, pe baza a 16
puncte reper.
De 0 mare utilitate sunt testele de dezvoltare realizate prin
activitatea de desenare. Prin desen pot fi evidenpate diverse aspecte
privind perceppa, reprezentarea, capacitatile intelectuale
caracteristici ale dezvoltarii psihice ~i chiar trasaturi ale
personalit3.tii. Ca exemple de astfel de probe menponam modelul
celor zece figuri al lui Wallon ~i Lurcat, instrument ce evalueaza
aptitudini intelectua1e ~i flexibilitatea reprezent3.rilor. Tot aici mai
poate fi menponat ~i testul lui Piaget ~i Inhelder, care este compus
97
din trei coloane a cate §8.ptedesene care trebuie reproduse intr-un
spatiu liber alaturat de eatre capit.
Scala de inteligenti Cattell pentru copii mici
Acest test este destinat preevaluarii abilititilor mentale ale
copiilor mici cu varsta intre doua §i 30 de lurn. Testul fumizeaza un
scar pentru v8.rsta mentala care, la rmOOI ei, permite calculul QI.
Scara este difuzata de "Psychological Corporation", S.U.A.
Administrarea testului nu se bazeaza pe un timp limrta.
Validitatea teoretica a acestei probe este asigurata de
conceptia potrivit careia inteligenta ar fi un proces genetic care
presupune mai multe etape de maturatie. Cei 95 de itemi ai testului
care operationalizeaza aceasti conceptie sunt repartizati pe tran§e de
varsta astfel: cinci itemi pentru fiecare luna a primului an de viata,
cinci itemi pentru fiecare doua turn ale celui de-al doilea an §i cinci
itemi pentru fiecare sfert al primei jumatati a celui de-al treilea an.
Ca modalitate de administare, testul ace particularitatea ca nu
top itemii sunt aplicati odata, ci numai acei itemi cu care se poate
obtine varsta mentala.
98
Caracteristici psihometrice
in literatura de specialitate sunt menponati indici de fidelitate
split-half de 0.56 pentru primele trei lurn, dar 0 validitate predictiva
de doar 0.1 prin corelarea cu scara Stanford-Binet. Fidelitatea ~i
validitatea predictiva a testului pare sa devina acceptabila de abia
peste limita superioara a intervalului de varsta, respectiv la trei ani.
Normele testului au fost realizate pe un e~tion de 2.346 de
examinan efectuate pe 274 de copii cupri~i 1ntr-un program de
studii intreprins la Universitatea Harvard. Deoarece acest e~ion nu
a inclus copii din cadrul minorititilor, testu1 are 0 arie de
aplicabilitate redusa chiar in SUA Utilizarea lui este recomandata
pentru domeniile clinic, educational ~ipentru cercetare.
99
CAPITOLUL IV
TESTE DE DEZVOLTARE BAZATE PE
DESEN
Testullui F. Goodenough
Acest test mai este denumit ,,Deseneaza un om"(din engl.
Drow a man) sau "testul omuletului". Este 0 proba de dezvoltare
genetica bazata pe desen, proba ce poate fi administrata atat
individual, cat ~i colectiv. Copiii pnmesc sarcina de a desena pe 0
foaie de hirtie un om, conform instruetiunii: "Pe aceostii foaie vei
desena un om. Deseneaza cat mai frumos po!i tu. Nu pierde timpul
~i deseneaza ciit mai bine." Copilul poate fi incurajat sa deseneze
bine, dar in nici un caz nu trebuie sa fie influentat, fiind foarte
important sa se evite once sugestie. E bine ca testul sa se desfa~oare
astfel incat copilul sa nu aiba in preajma ilustratii, desene, gravuri
pe perete, tablouri cu oameni ~i altele asemenea. La once intrebare
ii vom spune: "Faci tot ce vrei tu!". Testul poate fi aplicat
pre~colarilor~i~larilor mici.
100
Cotarea desenului: se realizeaza intr-o prima etapa,
elasifieandu-l in doua categorii, A ~iB. in categoria A yom incadra
desenele nerecognoseibile, aeele desene unde nu putem sa
descifram intentia copilului de a desna un om. eu toati bunavointa,
eeea ee se vede in pagina nu seamana a om. Daea totu~i liniile au 0
anumita aliura ~ipar sa fie ghidate intr-0 anumita masura de intentia
de a fi rea1izat un om, ehiar daca aeesta nu i-a reu~it, yom eota
desenul cu un punet ~ il yom considera incadrabil in categoria A.
Celelate desene care sunt cotabile Ie consideram ca meand parte din
categoria B. Aici incadram desenele care pot fi recunoscute ea
tentative de reprezentare a corpului uman, oriciit de groso/ane ar .fi
ele.
in eotarea desenelor din categoria B, psihologul parcurge un
numar de 51 de itemi. Pentru fiecare item, in masura in care acesta
este prezent in desenul eopilului, se acorda un punet, daca nu zero
puncte. Fiecare item este descris amanuntit in manualul testului. De
exemplu, desenul prime~e inca un punet, alaturi de eelelate, daea la
ambele maini sunt desenate toate degetele ~i daea aceastea sunt
realizate in doua dimensiuni, adiea daea se poate distinge, pentru
fiecare deget, latimea ~i lungimea lui. Itemii sunt evaluati in ordinea
eomplexitatii lor, complexitate care trimite la un anumit myel al
varstei mentale. Daca la primii itemi punctul este acordat pentru
101
simpla indicare a prezentei ochilor prin doua puncte, la itemii finali
exigentele merg pana la a constata dad la oehii, indicati
bidimensional, este indicata retina.
in urma scorarii desenului, copilul poate sa primeasca 51 de
puncte maxim. Acest punctaj se raporteaza la un etalon prin care se
determina varsta mentala a copilului ~i se calculeaza apoi Q.I. ca
fiind raportul dintre varsta mentala ~ivarsta cronologica. Rezultatul
este inmultit eu 100 pentru a fi exprimat procentual.
A. Anastasi (op.cit) considera ca, intrucat abaterile standard
ale cotelor pe care s-au efectuat adapt8rile ~i experimentele proprii
diverselor teste psihologice sunt diferite, ~ele Q.I-Ior ata~ate
unor calificative, ca de exemplu, inteligenta slabi, medie pot sa
difere de la un test la altu!. Florance Goodenough nu prezinta
abaterea standard ~i media datelor obtinute de pe ~tionul
normativ. Totu~i, in manualul testului este data urmatoarea
clasificare a nivelurilor QI:
peste 140 - inteligenta exceptionala
120-138 - inteligent8.superioara
110-119 - inteligenta lejer superioara
90-109 - inteliget¢a normala sau mijlocie
80-89 - incetineali intelectuali nonasimilabili debilititii
102
70-79 - zona marginaIa a insuficientei (cupnnde cazuri de
incetineala intelectuaUipana, eel mai adesea, la cazun de debilitate)
78 -69 - este granita interioara a normalitapi; mai jos de 69;
intarziere mentala
50-68 - debilitate mentala
20-49 - imbecilitate
sub 20 - idiotie
Testu1se aplica de la 4 - 5 ui (In jurul acestei varste, copiIuI
poate inchide conturul unei linii, cand are intentia de a desena un
cere).
Proba Bender - Santucci
Este un test bazat pe desen ~iconsta in reproducerea de catre
copil a cinci desene. Proba a fost rea1izata in 1938 de Lauretta
Bender, pe baza a noua desene simple, imprumutate de autoare din
sena originala de desene utilizata de Wertheimer pentru
demonstrarea legilor psihologiei configurationiste. Desenele erau
administrate copiilor in mod succesiv ~i ace~ia trebuiau sa Ie
reproduca cat mai exact. Este un instrument destinat studierii
perceppei, motricitatii ~i a nivelului mental (Kulcsar, T, Preda, V.,
1977).
103
Lauretta Bender a utilizat acest test mai inw pentru a
detenmna unele forme clare de tulburiiri psihice, apoi a folosit-o ~i
caproba de Performanlii pentru determinarea nivelului mental.
E. M Koppitz, un alt cercetitor care a utilizat proba lui
Bender, a constatat ca acest test, format din noua desene, numit ~i
Bender - Gestalt, poate fi utlizat pentru evaluarea dislexiei intre 6 ~i
14 ani, dar ~ia inteligentei intre 4-11 ani.
RI. Barkeley, in 1949, r~e sa puna in evidenti leziunile
cerebrale cu ajutorul acestui test, rotatia desenelor fiind criteriul
acceptat de clinicieni in evidentierea leziunilor cerebrale. Testul a
mai fost utilizat ca proba pentru evidentierea trasaturilor de
personalitate. M.L. Hutt (1969) considera ca aceasti probi este chiar
o proba proiectiva. El constata ca, pe baza acestui test, nevroticii ~i
schizofrenii se diferentiaza net de grupul subieqiilor normali.
Varianta Bender Santucci prezentati acum este rezultatul
unor cercetari efectuate de citre psihologii H. Santucci ~i Galifret
Granjon (1969), prin care numarul desenelor este redus la cinci ~i se
adopti a modalitate de cotare muIt mai simpla. Desenele copiilor
sunt evaluate din trei unghiuri de vedere: corectitudinea unghiurilor,
orientareafigurilor, pozipa relativii afigurilor.
104
Caracteristici psihometrice
Validitatea conceptuala a acestui test rezida in faptul ea
evidentiaza maturizarea funcfiei vizual-motorie, in jurul aeelui
atribut al dezvoltarii psihogenetice existand 0 intreaga teorie
psihologiea. Potrivit acestei teorii, una din eonditiile interne ale
insu~irii limbajului scris n reprezinta integrarea relatiilor multiple
dintre pereeppe ~i motrieitate. Coordonarea spatiului vizual ~i al
celui manual reprezinta un aspect important al interactiunii
elementelor perceptiv - kinesteziee. Reu~ita la acest test este in
stransa legatura cu nivelul de integrare perceptiv-motorie, in sensul
ca depinde de aptitudinea de a percepe cu exactitate configuratii
spatiale, de a Ie compara lntre ele, deci de capacitatea de a vedea
spatiul ~i forma (Kulesar, T, Preda, V., op. cit.). Copilul i~i poate
forma aceasta capacitate numai prin contactul nemijlocit eu
obiectele. Cuno~terea nivelului psihogenetie ~i a caracteristieilor
funqiei vizua.1-motorie este importanta in evaluarea nivelului de
dezvoltare psihica.,mai ales la intrarea copilului in elasa intii.
105
Testul are 0 buna capacitate de prediqie a reu~itei ~colare in
ciclul elementar. Prezentam un tabel at corelatiilor dintre scorurile la
test ~ireu~ita ~olara, realizat in 2006 pe un ~antion de 111 elevi din
ciclul elementar, de catre absolventa facuItatii noastre AnaMaria
Avrarn, in cadrul temei de licent3..
Scoruri la Reu$ita$colari(mediigenerale)latestul
clasele:Bender
a I-aa II-aa III-aa VI-aSantucci la clasele:a I-a
.654**---a II-a
-.843** --a III-a
--.598**-a VI-a
-- .859**
Tab. 1 Cordatille scorurilor la Bender-8antuci en reu¢t $COIara
Tehnica apliciirii testului
Copilul trebuie sa aibi un creion ascutit ~i 0 foaie de hirtie.
Nu i se da nici rigli ~i nici guma, fiind de preferat sa se lucreze
individual, intr-o incipere familiari. Instruetajul este urmMorul: "Am
sa-Ii cer sa copiezi desene. Sa te stradue§ti sa Ie copiezi cat mai
exact, chiar Cl§l1 cum Ie vezi". Punem in fata subiectului primul desen
~iii spunem: "IatlIprimul desen, in total sun! cinei, incePe aici" ~ii106
se arata coltul superior stanga sus, dupa care adaugam: "Trebuie sa
ai loc pentro toate" (Kulcsar, T, Preda, V., op.cit.). Apoi, se pun in
fata subiectului succesiv toate celelalte patru desene. Timpul de
executie nu trebuie limitat, dar poate fi insa cronometrat §inu in mod
ostentativ. Este nu numai util, dar este §i impenos necesar sa se
observe comportamentul copilului in timpul lucrului. Intereseaza
aspecte legate de modul in care copilul reu§e§te sau nu desenul,
dificultatile pe care Ie intimpina §i mijloacele pe care Ie utilizeaza,
daca are dominant8. laterala dreapta, daca are ambidextrie sau
dominanta laterala stanga.
Va10rificarea Ii interpretarea rez.ultaJelor testuilli
Fiecare desen este apreciat pe baza unui punctaj acordat din
trei perspective: calitatea unghiurilor, onentarea figurilor §i pozitia
lor relativa. Se constituie un punctaj total care se raporteaza la
etaloane. in general, etaloanele sunt realizate in percentile, mai precis
in centile. Prezentam un etalon realizat in 2006, pe un e§aUtionIII
elevi din ciclul elementar, de catre absolventa facultatii noastre
Anamaria Avram, in cadrul temei de licenta.
107
Tab. 2 Tabelul de norme at testu1ui Bender-Santuci. pentru clelul pimar
108
CAPITOLULV
TESTELE DE CUNO~TINTE
Odata cu parcurgerea acestui capitol yeti reu~i:
• sa sesizati specificitatea testelor de cuno~ ~i sa
faceti diferenta intre ele ~itestele psihologice propriu-
Zlse;
• sa intelegeti modullor de construqie ~ide
functionare;
• sa cuno~teti avantajele testelor de cuno~inte In
procesul de instruqie
109
in afara de testele psihologice care sondeaza atribute ~i
caracteristici psihice, sunt utilizate teste care opereaza cu cuno~inte.
Aceste instrumente apaqin domeniului interdisciplinar al psihologiei,
pedagogiei, statisticii etc. Ele s-au dezvoltat in general in tarile
anglofone, ca instrument de evaluare a nivelului de asimilare a
cuno¢intelor din programele ~colare. Aceste teste reprezinta, cu alte
cuvinte, un alt mod de a aprecia rezultatele oricarui tip de invatare
deeat prin sistemul clasic de notare.
Aceste instrumente au avantajul ca limiteaza interventia
factorului subiectiv in evaluarea nivelului de cuno¢nte ~i fumizeaza
un feedback util persoanei care invat3..Aparitia lor a fost stimulata de
utilizarea pe scara tot mai larga a metodei de instruetie programata,
mai des in S.U.A., dar ~iin Europa. Ele au avantajul, in primul rand,
ca pot fi administrate rapid unei mase mati de oameni ~i pot fi
corectate rapid.
in tiindul publicului larg, aceste instrumente sunt cunoscute
sub denumirea aproape pleonastica de "teste gri/ii". Aceasta
denumire este neadecvati, deoarece once colectie de itemi care
merita denumirea de test, ca urmare a indeplinirii unor exigente
teoretico-metodologice, presupune obligatoriu 0 grila a raspusurilor
corecte.
110
Testele de cuno~inte se clasifici in: teste de educape, teste de
instrucfie, teste de cuno§tinfe propriu-zise.
Testele de instruetie investigheaza nivelul cuno~intelor
prevazute de programa §Colara. Ele se clasifica. funcpe de aria
cuno~tintelor investigate, in teste de: matematicii, istorie, geografie,
psihologie etc. Pe baza criteriului organizirii interne, testele de
instructie pot fi nestructurate sau structurate ~i, in acest din urma
caz, pun in luminii .funcfionalitatea cuno§tintelor, respectiv
amploarea ~istabilitatea conexiunilor lor (Schiopu, D., op.cit.).
Testele nestructurate sum focalizate mai mult pe unele
secvente ale unor domenii de cuno~inte, fara sa se intereseze de
funetionalitatea lor, adici de masura in care acestea sunt operative §i
pot servi cu succes unor situatii problema (D. Schiopu, 1978).
Testele de cuno~e se adreseazi §i altor cuno§tinte,
dobandite in alte contexte de viati decit pe parcursul curriculum-ului
§COlar.Pe Iangi lacune, dificultiti de asimilare, ele pot dezvwui
unele aspecte ale inteligentei.
Construetia testelor de cuno~nte are la bazi urmitoarele
procedee:
Se analizeazi programa §COlara;
Pe baza rezultatelor analizei programei §colare se redacteaza
itemii, in care sum condensate cuno~intele pe care elevul
HI
trebuie sa Ie asimileze. Testul astfel rezultat trebuie sa
sondeze gradul de atingere a obiectiveioT~lare cuprinse in
programa, ~i anume: capacitatea de generalizare a
cuno¢ntelor, discemamintul, spiritul critic, spirtul
observatiei etc~
In continuare sunt parcurse etapele specifice constructiei
testelor psihologice, respectiv verificarea caracteristicilor
psihometrice ~ietalonarea.
Aceste teste evalueaza nu doar nivelul cuno~intelor, Cl ~l
gradul de operationalizare, obiectivat in dobindirea unor capacitati
de clasificare, comparare, operare cu sisteme, implicatii,
desprinderea regulilor, analiza conform unuia sau a mai multor
criterii.
In general, aceste teste opereaz3. cu doua coloane. Pe 0
coloana sunt notate cuno~tintele, iar pe alta capacitatile. Aceste
coloane pot sa fie ponderate, in sensul ci fiecare trebuie sa primeasca
un punctaj anume, nu neaparat egal, ci in funetie de importanta care
se acorda cuno§tinte1or sau capacititilor in cadrul programei
respective.
Testele de cuno¢nte trebuie sa sondeze nivelul de
creativitate in utilizarea cuno~teloT ~i sa depisteze lacunele in
112
structurarea cuno§tintelor prevazute de programa. In categoria
testelor de cuno§tinte sunt, de obicei, incadrate:
Teste de citire, scriere ~ide calcul elementar
Aceste instrumente se aplica copiilor intre 4 ~i 8 ant.
Testele de citire cuprind materiale fonetice, literare, silabe ~i
propozitii. Ele au la bazAideea unui colaborator allui Binet, pe nume
Yaney, dupa care ar exista cinci niveluri ale capacitatll de lectura:
lectura subsilabici, caracterizata prin indentificari incomplete de
litere (copilul nu recunoa§te toate literele); lectura silabici,
caracterizata prin pauze intre silabe (clasa I); lectura ezitanti, in care
se separa unele cuvinte sau grupuri de cuvinte (copii din clasa a
doua); lectura curenti cu oprire la semnele de punctuatie, dar cu
accentuare monotona.; lectura expresivi (Iectura actorului) (Schiopu,
u.,op.cit.). Un exemplu de astfel de test it reprezinta testul S.C.G.T.,
care este format din mai multe seqiuni, destinate determinarii varstei
de lectura, calcul ~i scriere. EI permite stabilirea sigurantei ~ipuritatii
lecturii. De exemplu: subtestul de numere consta in citirea unor
numere din ce in ce mai marl, incepand de la 1.500 pana la 15
milioane, 680 de milioane.
Testul opereaza cu 7 varste de numeratie. Exemplu: (1)
numeratie pana la 10; (II) numeratie pana la 20; (III) numeratie
crescanda, de la 1 la 100, dar cu unele mtreruperi etc. Ultimele varste
vizeaza numeratia cor~ ascendema-descendenti, §i numeratia "pe
sarite".
Testele aritmetice UflDiresc sa evidentieze dificultitile de
calcul, de inmu1tire, dificultati1e in insu§irea tablei inmu1tirii §l a
operatiilor de impaqire.
Bateriile de Teste de Progres educativ. Din aceasta
categorie este ilustrativa bateria STEP (Secvential Tests of
Educational Progress). Cuprinde teste secventiale privind
programul educational. Este compusa din patru caiete; fiecare caiet
cuprinde doua paq.i care dureazi eate 35 de minute. Daca sunt
aplicate la un anumit interval de timp, se determini un coeficient de
progres educativ. Caietele cuprind cuno§tinte1e§rolare generale din
domeniul §tiintelor naturii, aritmetiea, limbi moderni, cuno§tinte
clvlce.
Alte baterii, cum sunt S.C.A.T, Oseretski Motor Proficiency
~.a., sondeazi comprehensiunea, adica mtelegerea frazelor, calculul,
semnificapa cuvintelor, solutii la probleme numerice, respectiv cum
este cazul ultimei baterii, cuno§tinte din domeniul geografiei, istoriei,
limbilor straine sau achizitiile motorii.
114
Testele pentru cuno~tintede nivel universitar
Aici putern aminti testele din domeniul medicinii. Exista ~iun
test de cuno§tiinte pentru psihologie, HARRIMAN - este yorba
despre 0 baterie for:mata din 11 teste care investigheaza cuno§tinte
din arii diverse ale psihologiei, ~ianume: istoria psihologiei, metode,
psihologia conduitei, afectivitate, invatare, inteligenta, personalitatea
etc. in general, sunt bazate pe metoda raspunsurilor inchise, cu
variante la alegere.
Prin aceste teste se obpne operativitate, obiectivitate,
posibilitatea sondarii intregului bagaj de cuno§tinte specificat de
programa, spre deosebire de metoda clasica, unde evaluarea este mai
mult influentat3 de hazard.
o prezentare mai in detaliu a acestor instrumente poate fi
consultata in U. Schiopu, 1976, p.202-226.
115
CAPITOLUL VI
TESTELE ANALITICE DE INTELIGENTA
Dupa parcurgerea acestui capitol este de a§teptat:
• Sa fiti familiarizap cu principalele categorii de teste
psihologice pentru evaluarea inteligentei;
• Sa apreciati in mod critic valoarea diagnostica ~i prognostica
a unor teste de inteligent!;
• Sa dobandip abilitatea de a alege acel test de inteligent! care
este adecvat scopului unei anumite interventii psihologice;
116
Testele analitice de inteligenti
Sunt teste de nivel intelectual §i se disting printr-un anumit
model de structurare a sarcinilor, model care permite relevarea
comparativa, intr-un profil, a nivelurilor de dezvoltare ale diferitelor
componente ale inteligentei.
Scara Metrici a Inteligentei
Un prim exemplu, mai ales in ordine cronologica, de test de
nivel intelectual il reprezinta Scara Metrici a Inteligentei a lui Binet
§i Simon. A fost publicata in 1905 §i este rezultatul unei munci
§tiintificede echipa care a durat mai bine de un an. Totu§i, dincolo de
aceast8.perioadi, mai trebuie amintite cercet8.rileanterioare care s-au
intins pe 0 perioada de mai bine de un deceniu, cercet8.ricare i-au
conferit lui Alfred Binet convingerea ca masurarea functiilor
generale intelectuale este posibila. La inceput, Binet §i colaboratorii
s8.iau intreprins masur8.tori craniene, faciale, ale miinii §i chiar ale
scrisului (A. Anastasi 1976).
Ipoteza sc8.riimetrice a avut 1a baz8.observatiile efectuate
de Binet asupra celor doua fiice ale sale, observapi pe care le-a
publicat in 1903 in "Studiul experimental asupra inteligentei". Binet
considera ca inteligenta poate fi definita ca 0 achizitie progresiva de
mecamsme intelectuale de bazi, care sunt: maturitatea,
117
comprehensiunea (lntelegerea), inventia, cenzura. Scara publicata de
el in 1905 continea 30 de itemi care erau aranjati in ordinea
dificultatii lor. Nivelul de dificultate a fost determinat prin
administrarea testului pe 50 de copii normali, cu varste cuprinse intre
3 - 11 ani, ~i, de asemenea, prin aplicarea aceluia~i test pe cativa
retardati mental, copii ~i adulti. Autorii au incercat sa masoare in
mod special urmatoarele functii intelectuale: judecata, rationamentul
~icomprehensiunea.
La acea data, scara nu avea grope de varste ~inu dispunea de
o metoda precisa pentru a detennina un SCOT total. Primul test a
constat din sarcini simple de ordonare ~i de imitatie de gesturi. El
avea, in intentia autorilor, memrea de a evidentia limita superioara a
idiotiei la adulti.
Un alt test era de repetitie de cuvinte ~1 propozitii:
examinatorul ii spunea copilului un cuvant sau 0 propozitie scurta ~i
el trebuia sa 0 reproduca. Alt test de repetitie de cuvinte ~i propozitii
care trebuiau reproduse dintr-o singura ascultare punea in evidenta
limita imbecililor. Un alt test ficea demareatia intre intelectul la
limita ~i intelectul normal adult. Scara cuprindea ~i alte teste pentru
detectarea idiotiei sau a limitei superioare a intelectului normal
pentru copii de 5 ani.
118
Testul sufera 0 prima revizie in 1908, prilej cu care autorii au
eliminat 0 serie de itemi care se dovedisera improprii, nesensibili,
nediscriminativi §i au adaugat alpi noi. De data aceasta, subtestele
au fost grupate pe nivele de varsta, luindu-se in studiu un lot de 300
de copii, cu varsta cuprinsa intre 3 - 13 ani. Pe aeest lot s-au mcut
experimentele, gruparile de varsta, determinarea scorurilor pe nivele
de varsta, adica varsta mentala etc.
Tot in cadrul acestei revizii din 1908 a fost extinsa perioada
de varsta de la 3 la 13 ani. De exemplu, la nivelul de 3 ani au fost
inc1use testele care au fost rezolvate de 80%-9QO.Io dintre oopii
normali de 3 ani. 800rul total obtinut de un oopil a fost exprimat ca
nivel mental corespunzator varstei copiiIor a caror performanti
subiectul reu§ea sa 0 egaleze.
Termenul a fost inlocuit cu eel de nivel mental care Ii se
pare autorilor anglo-saxoni ca ar fi un termen mai neutru. lata
exemple de itemi care ficeau parte din acea scara pentru 6 ani:
cunoa§terea mainii drepte §i stangi, repetarea unei propozipi de 16
silabe, alegerea figurii care i se pare copilului cea mai ftumoasa din
eele trei perechi de grupe, definirea obiectelor familiare in funqie de
utilizarea lor, capacitatea de a rosti trei consoane, cuno.erea varstei,
cuno.erea deosebirii dintre dimineati §i dupi-amiaza.
119
Pentru 8 ani, scara cuprinde urmatorii itemi: citirea unui pasaj
~1 reamintirea lui, insumarea valorii a patru monede diferite,
denumirea culorilor ro~u, galben, albastru, verde (culorile tari),
numararea inversa de la 20 la 0, sesizarea catorva deosebiri dintre
doua obiecte. Testul a mai suferit 0 a treia revizie in 1911, anul
mortii premature a lui Binet. Scara a fost extinsa cu acest prilej la
varsta adulta ~i, de asemenea, au mai fost adaugati itemi pentru
anumite nivele de v8rsti, dar aceste modificiri au fost minore.
Aceasta scara a constituit modelul dupa care au fost
dezvoltate celelalte sc3ri de inteligent8..Ea a fost repede tradusa ~i
adaptati in foarte multe tiri, dar dintre traducerile facute la vremea
respectiva cea mai notabila a fost traducerea ~ adaptarea facuti de
Terman ~icolabolatorii sm la Universitatea Standford.
Scara Stanford-Bind ~ireviziilesale ameriane
Prima varianta a sc3rii Stanford-Binet a fost publicata in 1916
~i,de atunci ~ipana acum, a fost cunoscuta sub aceasta denumire. in
acesta forma, scara cuprindea 90 de itemi, la intervale de varsta intre
3-19 ani, plus doua nivele pentru v3rsta adulta. Revizia a fost
efectuata pe 2.300 de persoane - copii, dintre care 1.700 copii
normali, 200 superiori ~i deficienti, iar restuI de 400 au fost adulti.
Scara Standford - Binet incepe ~i ea sa cunoasca 0 serie de revizii.
120
Aceste revizii sunt necesare, pentru ell, pe pareursul administririi ~i
prelucr3.rii, se constata anumite defieiente, anumite nepotriviri eu
earacteristieile popu1atiei, dar ~i pentru faptul ca unele caracteristiei
ale populatiei, potrivit principiului dezvoItarii societitii, se modifica
de la 0 generatie la alta.
Tocmai datorita acestui £apt, scara Standford - Binet sufera 0 noua
revizie in 1937, data de la care este eunoscuta sub numele de
Terman - MeniIL in aceast8.variantS.,ea a awt doui forme paralele
- forma L ~i forma M -, fiecare compusa din 129 de itemi, seara
fiind aplicabila pentru toate vamele.
in 1960, scara Terman - Merrill este revizuita doar de eatre
Merrill (Terman decedase in 1956). Aceast8.revizie a fost efectuata
pe 4.498 de subiecp, eu varste euprinse intre 2 §i 18 ani. Gradarea
tipurilor de deficit intelectua1 §i a nivelurilor inteligentei normale in
funet:iede Q.I. se datoreaza lui Terman.
Trebuie retmut faptul ea reviziile americane ale scarilor
metriee de inteligenta, incepind de la forma originala Binet - Simon
~i pana la Terman - Merrill, au modificat ponderea componentelor
scarllor, in sensul ca, treptat, au diminuat ponderea sareinilor pe
informapi ~i de memorare in favoarea sareinilor de i$legere ~i
operare logiea. Trebuie ~iut faptul ca existS.§i 0 revizie franceza a
scarli Binet - Simon, din 1966. Ea a fost efectuata de eatre Michel
121
Gilly ~i Zazzo. Aeeasta scara se compune din 74 de itemi ~i este
eunoscuta sub denumirea de Noua sari metrici a inteligentei,
prescurtata eu initialele H.E.L.T. Bateria a fost destinata sa faea, la
fel ea predecesoarea ei din 1905,0 departajare foarte ~ta intre
normalitate ~i debilitate mentala. Administrarea acestei seari ineepe
eu un test de vocabular, motiv pentm care permite din start 0 buna
diferentiere a nivelurilor de dezvoltare. Nivelul de re~ita la aeeasta
proM detennina traseul ulterior al examinarii care poate uza astfel de
probe mai u~oare sau probe difieile.
in general, probele contin sareini de repetare a UDorserii de
eifre, de descriere a UDor grupuri - picturi, probleme de logiea
verbala ~i numarare de jetoane. Alte probe, mai difieile, constau in
desprinderea de asemanan sau probe bazate pe completarea de
sareini, probe complexe de vocabular.
Ultima revizie a scarii de inteligenta Sanford-Binet dateaza
din 1986.
Trebuie ~tiut faptul ca ~i in Romania, inca din 1940, Florin
Stetanescu-Goanga de la Univ. din Cluj (reputat psiholog roman, eu
doctoratul efectuat sub indrumarea lui Woodt, la renumita ~coala de
psihologie germana de la Leipzig) a realizat 0 revizie a scarii
Standford - Binet ~i, in aceasta varianta, scara este destinata
intervalului de varsta 3 - 11 ani.
122
Fig. 11Materialele Sciirii Stanford-Binet, revizia 1980 (Atkinson si col., 1001)
Adaptatil pe diverse sisteme astfel ineat deficitul mental sa
poata fi scos in evident8. §i in condipile in care exista anumite
probleme, scara Binet - Simon a constituit prin reviziile §i adapt3rile
ei repetate un exemplu de instrument intelectual. Scara Binet
Simon este 0 proba cu administrare individuala.
Bateria Wechsler
Acesta scara are un principiu diferit de scara Binet - Simon,
privind evaluarea performantei, §i anume ea nu utilizea.za.criteriul
varstei mentale, ci puncta.jele (notele) obtinute de subiecti. Si scara123
Wechsler este tot 0 proba individula. Ea operationeaza (inglobeaza)
o intreaga conceptie de inteligenta a lui Wechsler, pe care 0 putem
rezuma astfel: el credea ca inteligenta este 0 form.a de energie
mentala (asemanatoare, de exemplu, cu electricitatea, obiectivabila la
fel ca electricitatea prin efectele sale, in rezultatele la teste).
Wechsler define~ inteligenta ca pe 0 capacitate globala.de a aqiona
cu discernamant sau ca pe 0 capacitate globala de a gandi rational §i,
in sfiqit, <keptcapacitatea de integrare eficienta a subiectului uman
in mediul sau de viata. Testele bateriei, in conceptia lui Wechsler,
masoara atat energia mentala, obiectivata in probele sc3rii verbale,
cat §i capacitatea de a utiliza aceasta energie, adica motivatia
implicata in reu§M. Aceasta capacitate 0 masoara prin probele de
performanti·
In 1939, David Wechsler publica prima varianti a acestei
scirii pentru adulti, numita BELLEVUE INTELLIGENCE SCALE,
denumire derivata de la spitalul Be/evue, unde Wechsler era psiholog
§ef Scara a fost destinata aduItilor §i, in parte, §i adolescenplor. In
1949, Wechsler elaboreazi scara pentru copii, numita WECHSLER
INTELlIGENCE SCALE FOR CHILDREN, cunoscuta sub
denumirea de W.I.S.C.
124
I'.··Fig. 12 Exemple de itemi din structura subtestelor de performanta ale Bateriei
Wechsler (Crombach, 1970. p. 332).
in 1946, Wechsler face revizia scirii BELLEVUE pentru
adulti ~i aceasti fonna va capita denumirea de W.AI.S. AceastA
revizie a fost mcuta pe 1.700 de subiecti adu1ti ~i ea cuprinde doua
grope de teste, verbale ~ nonverbale. Scara verbal! cuprinde teste
de: informatie, intelegere (comprehensiune), rationament aritmetic,
analogii, memoria cifrelor ~ivocabular.
Scara nonverbala cuprinde teste de: codificare, completare de
imagini, cuburile Kohs, ordonarea de imagini ~i asamblarea de
obiecte.
125
Fig. 13. Tabelul rezumativ al scorurilor la Scara Wechsler iJ:npreuna en profilul
grafic al unui adolescent de 16 ani (Atkinson ~ col. 2002)
in anul 1970, W.AI.S. este tradus in Franta cu modificari ~i,
in general, cu completari minore, fiind destinata grupelor de virstA de
la 13 la 64 ani. in sfiir~it,in 1985, incepe 0 noua revizie franceza a
acestei sem, care dureazi pana in 1989, iar in aceasta fon:na,
structura s-a modificat in sensul ca ea cuprinde 6 subteste,
apaqinind semi verbale, §i 5 subteste de performanta, apartinand
sdirii de performanta. Se calculeazi Q.I.-ul verbal, un Q.I de
performanta §i un Q.I. total. Aceasta scam a inlocuit itemii formu1ati
ambiguu sau pe cei nediscriminativi din vechiul W.AI.S., pentru a
nu aparea distorsion3ri in masurarea inteligentei. Testele verbale
alterneaza cu testele de performanta in timpul administrarii. Revizia
franceza in deceniul 9 a fost ficuti pe 1.000 de persoane. Aceasta
126
revIZle contine ~i scan prescurtate, formate din InlfilmUm doua
subteste originale pentru situatiile cand se doresc scurte evaluan.
Scara W.A.I.S. permite, in general: decelarea handicapului
intelectual, stabilirea Q.I. individual, diagnosticul diferential al
nivelului intelectual pentru diferite grope clinice, cum sunt leziunile
cerebrale, nevrozele, psihozele, psihopatiile. Aceasti scara permite
stabilirea gradului de deteriorare mental8..Este foarte important de
detenninat gradul de uzuri pentru anumite boli psihiee unde nivelul
intelectual (nivelul inteligentei) se depreciaza odatAcu evolutia bolii.
Gradul de deteriorare se stabile§te misuriind nivelul actual ~i
raportandu-Ila nivelul anterior pe care il putem estima pe principiul
ca anumite teste rnasoara caracteristici psihice, care sunt mai groo
perimabile, iar altele sunt sensibile la declin.
in 1967, autorul face ultima revizie, care poarti denumirea
W.W.P.P.S.I.W. pentru pre§COlari~i ciclul primar. Este ultima scara
realizata de Wechsler. Ea este tot 0 varianti a W.I.S.C., msi is-au
mai adaugat 3 noi teste care difera in forma ~i continut de eelelalte.
Aceasta varianti are la bazi, ca ~i W.I.S.C., 11 subteste care sunt
divizate in dona scan, de performanti ~iverbala.
in legitura cu ultima revizie americana, WAI8-R, Wechsler (1981)
mentioneaza obtinerea unui coeficient de fidelitate de .95 la
persoanele cu varsta 25 - 35 de ani, prin metoda test-retest.
127
Testul Dearborn
Testul Dearborn este un test colectiv, nonverbal, care
masoara inteligenta generala la copiii cu varste cuprinse intre 7 ~i
14 ani. A fost creat de W.F. Dearborn ~i urmare~te surprinderea
individului pe multiple planuri. Realizarea lui reclama abilitap
motorii, perceptiv-motorii, judecata, capacitatea adaptativa,
cuno~tinte~iexperient! anterioara.
Testul este construit din 17 probe independente, pentru
aplicarea carora este necesara utilizarea creionului ~iintelegerea
Fig. 14. Itemi din testu1 Dearbon (BontilA, op.cit.)
128
unor indicatii verbale simple. Am sa trec in revista succint cateva
probe:
Proba nr. 1: se cere copilului sa deseneze 0 aI!! "cutie"
(pitrat), asemanatoare cu cea care este desenati pe foaia de r&spuns.
In "cutie" trebuie sa puna 0 "minge", la fel cu cea desenata pe foaie.
Proba nr. 4 cere copilului sa inconjoare cu un cerc cifra care
arm virna Iui.
Proba nr. 14 cere copilului sa indentifice ~i sa insemneze (cu
un cerc ~i, respectiv, cu 0 cruce) cele roai scumpe marci po§tale ~i
eele roai ieftine.
Se remarca faptul ca, de~i diferite, probele sunt ierarhizate in
raport cu gradul de dificultate pe care it implica fiecare.
Dupa fiecare explicatie a probei, examinatoru1 va avea grija
sa se asigure ca aceasta a fost bine inteleasa de toti copiii. Nuroai
dupa ce a verificat acest lucru, el poate da comanda "lncepe!i". Daca
insa constat8.ca nu toti copiii au inte1es,va repeta explieatiile a doua
oara. Dupa aceasta now explicatie, se incepe lucru1propriu-zis.
Pentru executarea fiecirei probleme din test, cu exceptia
ultimei ( 2 minute), nu se folose~e un timp standard. Examinatorul
129
va cere copiilor ca atunci cand au rezolvat problema data sa ridice
mana; in momentul cand va aprecia ca 75% din copii au terminat
proba, va trece la urmatoarea.
Testul analitic de inteligenti Meilli
Si scarile precedente au fost instrumente analitice de
inteligent8-.Scara Wechsler, in toate formele sale, introduce gruparea
probelor constituite in teste de performanfii. ~i teste verbale ~i
permite, deci, evaluarea unui Q.I. de performant8-,a unuia verbal ~ia
unui QI total. Este primul pas spre 0 perspectiva analitica a
inteligentei.
130
f.,579" 12
141315•2.
876!i4:J 12_292826'2319It.
3.
!i9"172125 IJ181417131612
4.
~IJ1/975 ,I,.435465
5.
2"JI4 l!j •201715It.1/I}
8.
112123191916 16.IB17/518It.19
7.
8912'"t6/7 17.5647j8
Its
/41/96 18-4"162536
g.
5110.315 19.J(j816183ff
2
:35812/7 20.4581316
. s'1'b'!>
Fi~.13
lMle Pl/flcteO(X'tIe
C,fre
-
[1/
Imagifil
Ill. Analoqll
-.----
IV.
Lacune "-----V
IJesene ._._------VI
Fraze -'---'-Media
-
Fig. 15. Exemple de itemi ~i foaia de profil a testu1ui Meilli
(Bontila, op.cit)
131
Testul lui Meilly este de tip creion-hartie ~i, spre deosebire de
precedentele, este aplicabil atat individual, cat ~i In grup. Autorul a
intentionat inca din 1922, cand a probat testul, sa obiectiveze
aspectele calitative ale inteligentei, care, dupa el, ar fi: inteligenti
concreti, inteligenti abstracti, inteligenti analitici, inteligenti
inventivi etc:. 8ateria este formata din 6 teste, care sunt prezentate
intr-un caiet. Aeestea sunt: aranjarea de imagini, testul de cifre, testul
de fraze, de lacune, de desen, de analogie.
Pentru interpretare, notele brute sunt convertite in decile
pentru v8rste cuprinse intre 11 ~ 17 ani ~i separat - pentru 18 ani ~i
varsta adulta. Decilele obtinute la eele 6 teste sunt reprezentate pe un
profil cu ~ axe radiale, asemenea spitelor unei roli. Prin unirea
performantelor intrunite de un subiect la aptitudinile intelectuale din
structura inteligentei se obtine un profil grafic destul de
individualizat, acesta constituind baza interpretativa a testului.
132
Alte teste de inteligen1i
Destinatia speciala a acestor teste 0 constituie selectia
persoanelor adulte pentru diverse posturi, cicluri de instruire, formare
~i'intretinere profesionala etc. Ele sunt justificate teoretic prin faptul
ca, a~a cum s-a observat, notiunea de varsta mentala este absurda 'in
cazul evaluarii inteligentei adultilor.
La baza acestor teste de inteligenta stau bateriile Alpha ~i
Beta, instrumente care au fost construite in timpul Primului lUzboi
Mondial ~i care au stat la baza seleetiei recrutilor pentru ~colile de
ofiteri. Dintre multele exemple de teste de inteligenta pentru adulti
am ales spre prezentare pe cele mai reprezentative ~imai des utilizate
in psihologia aplicatR.
Testul nonverbal de inteligenti R. B. Cattell
Acest test este considerat de eatre autoru1 lui ca fiind de tip
"culture free", lucru mai degarba ideal decat posibil, pentru ca este
foarte greu sa izolezi influenta factorilor de natura culturala. eu toate
acestea, testul, prin structura sa, implica la nivelul eel mai scazut, atat
in forma administrarii, cat ~i in ceea ee prive~e raspunsurile,
componenta verbala.
Testul este format din 3 subteste saturate 'in factorul g. In
aceasta forma de trei subteste se aplica copiilor 'intre 13-14 ani,
133
precum ~iadultilor cu nivel de instruetie inferior. In varianta cu doua
subteste se aplica subiectilor intre 8-14 ani. Pe noi ne intereseaza
bateria cu trei subteste care este destinata adultilor. Timpii de
administrare sunt: 3 minute pentru primul subtest, 4 minute pentru al
doilea ~i3 minute pentru al treilea.
Primul subtest este format din matrici, serii de elemente, serii
grafice construite dupa un criteriu pe care subiectul trebuie sa-l
descifreze, completand astfel seria cu unul din elementele propuse de
test in partea dreapta a foii. Subtestul 1 contine 12 itemi.
Subtestul doi este compus din 14 itemi construiti din randuri,
din serii de desene, figuri geometrice, puncte, linii, din care un
element se deosebe§t:ede celelahe 4 printr-o caracteristica ce Ie face
pe cele 4 asemanatoare. Sarcina subiectului este sa descopere in
fiecare rand, in fiecare serie, elementul care se deosebe~te de
celelalte, aceasta fiind 0 modalitate de a descoperi notiunea prin
clasificare.
Subtestul trei este format din configuratii de patru patrate,
dispuse in perechi. In trei dintre ele se aHa incadrate desene. AI
patrulea patrat este liber. Completarea cu elementul lipsa se
realizeaza prin alegerea lui din partea dreapta a paginii dintr-o serie
de desene. Acest subtest este compus din 12 itemi.
134
Testul Pieron este 0 baterie de teste verbale ~inonverbale; are, deci,
o compozitie eterogena. Aceasta baterie deceleaza nivele medii ~i
superioare ale inteligentei, nefiind folosit pentru depistarea
handicapurilor. Subtestele sale sunt saturate puternic in factorul g.
Sarcinile de baza constau in serii verbale numerice ~i grafice. De
asemenea, el masoara ~i un factor R, raponare, care se descompune
in doi factori: un factor deductiv ~iun factor inductiv.
Thurstone, lucrand cu acest test, a constatat ca este saturat in
caracteristica fluiditate, care este foarte sensibila la deteriorarea
psihica. Este u~or de observat ca fluiditatea, aceasta capacitate de a
forma cat mai multe enunturi, idei in legamra cu un fapt, se
diminueaza 0 data cu cre§terea unei alte componente, vascozitatea
mentala.
Testele lui Eysenck. Bateria lui Eysenck cuprinde 10 teste, fiecare
avand 40 de itemi; bateria este saturata in factorul verbal, numeric ~i
spatial. Are in componenta sa teste verbale, teste formate din serii de
cifre ~i teste care contin probleme aritmetice. Alte teste din aceasta
baterie contin probe cu imagini, sarcini de seriere pe baza mai multor
criterii, precum ~i sarcini de completari de lacune, sarcini de a sesiza
strategii de rezolvare a unor probleme. Unele teste solicita, prin
diverse sarcini, sensibilitatea intelectuala. Exista, de asemenea, ~i 0
135
varianta prescurtata a acestei baterii, format! numai din 5 teste.
Ambele teste pot fi utilizate fara a avea 0 pregatire psihologica, la fel
ca unele baby-teste.
Bateria de inteligenti Lahy
Lahy a elaborat 0 baterie de teste de inteligent! care se afta de
multa vreme in uzul laboratoarelor de psihologie. Este yorba de 0
baterie care este structurata pe sarcini verbale: identificarea dintre
cinci lucruri, cuvinte, pe acela care se deosebe~e de celelalte patru
(identificarea notiunii prin clasificare), stabilirea corectitudinii unor
silogisme, probe de raponamement, probe de genealogie care constau
in stabilirea relapilor de rudenie. Urmeaza apoi ~a-zisa proba de
limba straina, in care sunt date doua texte, unul fiind formulat intr-o
limba imaginara, celalalt in limba roman!. Sarcina subiectului consta
in a deduce intelesul unor cuvinte din "limba strain!".
Aceata baterie este de tip creion-hirtie §i a fost adaptat! de I.
M. Nestor in Romania. Bateria permite stabilirea numarului total de
raspunsuri corecte, precum §i punctajul la subteste. Se aplica
subiecplor de la 15 ani in sus.
136
CAPITOLUL VII
TESTELE NONVERBALE DE
INTELIGENTA,
La finalul acestui capitol este de a$eptat:
• Sa cunoa¥eti specificul, utilitatea, meritele §i limitele testelor
nonverbale de inteligenti;
• Sa puteti decide in mod adecvat cu privire la oportunitatea
utilizarii unui anumit test de inteligenti;
• Sa alegeti in mod util proba de inteligenti care este adecvata
subiectilor testati, din punctul de vedere at varstei, nivelului
de instruqie, mediului cultural de provenienti etc.
137
Nu exista un criteriu exhaustiv de clasificare a testelor in
general §i a celor de inteligent8-,in special. Astfel. un test nonverbal
poate fi sau nu un test de performanta, poate fi un test analitic sau
unul sintetic. poate fi administrat fie individual, fie in grup, fie in
ambele modalitati §.a.m.d. Clasificanle in acest domeniu sunt
relative, dar necesare. pentru ca ofed 0 anumita orientare intr-o arie
a psihologiei aplicate extrem de diversificata.
Caracteristica cea mai generala a testelor nonverbale este
aceea ca nu implica nici in administrare §i nici in raspunsurile
subiectilor conduita verbala sau. in ori ce caz. nu 0 implica de 0
maniera care sa angajeze aspecte mai dificile ale vocabularului. Ele
au fost gandite tocmai in aceasta idee, de a izola, de a tine sub control
aceasta variabila, respectiv aptitudinea verbala, care ar putea sa-i
dezavantajeze, pe de 0 parte, pe subiectii care provin din medii
culturale defavorizate, iar pe de alta parte, pe cei cu handicap auditiv.
in principiu, unele teste nonverbale ar putea fi administrate pe baza
unui instructaj foarte sumar. Atunci cand se adreseaza surdo-mutilor,
multe dintre aceste teste pot fi administrate uzand de un limbaj
gestual.
Unele dintre aceste teste intra in categoria probelor de grup,
insa marea lor majoritate este formata din teste care trebuie
administrate individual. modalitate care are avantaje incomparabile
138
cu examinarea de grup. La aceasta din urma, apelam doar in conditile
in care costurile unei astfel de aetiuni sunt mari, iar numarul de
psihologi disponibili este redus. Marea majoritate a testelor
nonverbale sunt astfel construite incn sunt teste de performanta, in
sensul ca implica manipularea de obiecte, plan~e, cuburi etc. Acest
gen de teste prezinta 0 saturatie semnificativa in factorul "g".
Labirinturile Porteus
S.D Porteus, in 1914, a prezentat pentru prima data acest test
bazat pe labirinturi. in 1919, publica forma definitiva ~i revizuita a
testului care era destinat copiilor eu virste cuprinse intre 3 ~i 12 ani
pana la 13 ani. in 1924, testul sufera a treia revizie, in cadrul careia ii
sunt adaugate inca douRnivele. Este vorba de Adult 1 §i Adult 2, in
felul acesta intervalul de varsta fiind extins. in 1955- 1959, scara
capata noi probe de labirint care se aplica subieetilor de peste 14 ani,
avand un grad de dificultate mai mare.
Administrarea acestui test, care este, de fapt, 0 baterie,
dureaza intre 10-30 de minute. Testul consta intr-o coleetie de
labirinte, realizate fiecare pe foi diferite, eate unul pentru fiecare
nivel de varsta, fiind administrate in ordinea crescanda a dificultatii
lor. Sarcina subiectului consta in a parcuge cu creionul un traseu
labirintic, de la punctul de pornire paM la punctul ie~ire din labirint,
139
lara sa ridice crionul ~i tara sa faca reveniri sau sa schiteze in aer
drumul de parcurs. Sunt cotate ca gr~eli lncaIcarea liniilor care
marginesc culoarul, conducerea creionului pe un drum inchis. In
situatile in care subiectuli§i corecteaza singur gre~la, examinatorul
Ii da 0 alta foaie de hlrtie pentru a lua sarcina de la inceput.
Subiectilor din cadrul fiecarei varste Ii se permite un numar
prestabilit de astfel de lncerc3.ri. Trecerea la un alt nivel de
dificultate, care reprezinta, de fapt, un alt nivel de varsta mentala,
este conditionata de rezolvarea corecta a probelor precedente.
Testarea se incheie daea subiectul nu rezolva doua niveluri succesive.
Testul releva, pe la.nganivelul de inteligent!, capacitatea de
planificare a activitiipi, a rezultatului final reprezentat de ie~irea din
labirint, capacitatea de a valorifica in item;; care urmeaza
experienfa acumulatii din rezolvarea itemilor precedenp, capacitatea
de a restructura stilul de lucru in caz de nereu~it3., precum §1
prudenfa # vivacitata mentaw. Vorbind de prudent!, inseamna ca
testul este sensibil ~i la aspecte care tin de temperament:
inpulsivitate, nervozitate, iritabilitate, in general echilibrul emotional.
S-a constatat ca testu1 este un bun predictor pentru adaptabilitatea
social!, deoarece in contextele sociale sunt foarte indicate trasaturile
amintite, lncepand cu inteligenta, dar §i aspecte temperamentale §i
caracteriale. S-au obtinut coeficienti de corelatie pentru baieti de
140
peste 0,68 ~i 0,76 pentru fete, intre cotele la acest test ~inivelul de
adaptabilitate sociala, nivel care a fost evaluat de eatre persoane care
cuno~teausubiectii pe tot intervalul de la 5 la 20 de ani. Se considera
ca nereu~ita la test este mai predictibila chiar decit reu~ita. De
asemenea, proba este sensibila la cazurile de trauma cerebrala. Proba
prezinta avantajul ca are un anumit grad de atractivitate pentru
subiecti ~i nu necesita un instructaj special. Sarcina este u~or de
transmis subieetilor.
Prin anii 60', 70', proba a fost foarte mult utilizata in
laboratoarele de psihologie industriala din tara noastra. Astazi este
mai rar utilizata, aceasta nemsemnind ea testul a pierdut din
capacitatea sa de sondare atit a nivelului de inteligentA.,cit ~i a
aspectelor emotionale ~itemperamentale deja enuntate.
Trebuie repnut faptul ea foile tipante cu labirinte, care
reprezinta setu1de probe, sunt ~zate in ordinea dificultatii ~i fiecare
grad de dificultate echivaleaza cu un nivel de varsta mentala.
Scara Pintner-Paterson. Este 0 scara de performanta care contine
probe standardizate in care nici materialul testului, dar nici reactiile
subieetului nu sunt verbale. Ea cuprinde atit teste consacrate de alti
autori, cit ~ teste realizate de chiar autorii acestei scAri,PINTNER ~i
PATERSON. Pe de alta parte, multe din subtestele acestei baterii au
141
intrat ulterior In componenta unor scan de performantA. Autorii au
awt la baza trei criterii cmd au elaborat aceasta scara: eterogenitatea
probelor (mai multe tipuri de teste: verbale, nonverbale, cu lntrebari
lnchise - deschise etc; teste care sa contina materiale noi - care sa
solicite capacitatea subiectilor de a se adapta la situatii nOl;
eliminarea totala a instructiei verbale (Schiopu, D., op.cit.).
Initial, s-a dorit ca testul sa fie un instrument pentru
investigarea nivelului mental al copiilor normali, apoi a capatat
utilizari ~ipentru nivelurile de inteligentAmai scazuta. Proba nu este
selectiva pentru copii foarte inteligenti sau pentru cei care trec
deasupra nivelului mediu.
Sistemul de cotare este diferentiat pe probe, ~1 anume: la unele
probe conteaza numarul de mi~cari prin care s-a realizat sarcina, la
altele conteaza numarul de erori, iar pentru altele timpul de executie.
Exista ~iprobe la care performantele subiectilor sunt cotate simultan
pe baza a doua criterii. Scara contine 15 teste care constau din
diferite plan~e, incastre sau din itemi ce contin sarcini de constructie
sau de completare a unor imagini. Scara mai cuprinde un test de
cuburi ~i 0 plan~ de adaptare. Toate probele trebuie administreate
individual lntr-o ordine prestabilita. in valorificarea performantelor
sunt lnregistrate patru tipuri de etalonan, ~i anume: pe ani de varsta
mentala; pe varste mentale mediane (rezultatele mediane privesc
142
timpul, numarul de mi§can §i numarul de erori pe fiecare an §i pe
fiecare test. Inteligenta subiectului este evaluata pe baza mediei
mentale in care s-au incadrat toate testele; etalonare in centile,
etalonare pe puncte.
Pe langa unele avantaje eerte, scara prezinta §i unele
inconveniente, §i anume are 0 fidelitate redusa. Se preteaza mai bine
in domeniul handicapului mental sau, in orice caz, este sensibila la
nivelurile scazute ale inteligent.ei, fiind mai putin discriminativa in
randul subieetilor normali §i, mai ales, in randul aeelora care sunt
superiori dotap.
Testul desenului de cuburi - Testul Cuburilor Kohs
Este tot un test nonverbal de performant8..Metoda cuburilor
a fost prezentata in 1920 de catre Kohs care considera ca un astfel de
test poate masura urmatoarele componente ale inteligentei:
capacitatea de analiza, capacitatea combinatorie, compararea,
deliberarea, completarea, judecata, criticismul §i decizia (Kulcsar,
Preda, op. cit.).
La originile sale, testul consta in reproducerea a 17 modele
desenate pe cartoane care trebuiau reproduse cu cuburi colorate.
Cuburile erau colorate astfel: patru fete cu 0 singura culoare
ro§ie, albastra sau galbena, iar doua fete aveau suprafata imp8.I1ita
143
Fig. 16 Variante ale testu1ui Kohs.
pe diagonala astfel: un triunghi ro~u, iar celaIat alb sau un triunghi
galben, iar eelaIalt albastru. Se folosea, de la un numar de plan~e la
altul, eatre finalul probei, un numar variabil de cuburi. Primele patru
plan~e puteau fi reprodese eu patru euburi, iar ultima plan~a eu 16
euburi. Se trecea gradual de la reprodueerea de la desene
monoeolore, la desene bieolore. Plan~ele aveau 0 difieultate
ereseanda, atat din punct de vedere al numarului de cuburi necesare,
cat mai ales din punetul de vedere al complexitapi ereseande a
desenelor.
144
Etaloanele originale erau realizate pentru intervalul de varsta
5-16 ani. Testul nu s-a impus in forma sa originala datorita unor
dezavantaje, dintre care eele mai importante sunt:
Necesita un timp foarte mare de aplicare;
Prezenta dificultati la limita sa inferioara;
Ayea un sistem greoi de cotare care 1ua simultan in
consideratie timpul de executie §i numarul de mi§cari,
inclusiv de rotiri ale cuburilor pentru realizarea plan§ei.
Procedand astfel, examinatoru1 era sustras de la observarea
pertinenta a comportamentului subiectu1ui.
in general, probele de performantA permit efectuarea de
observatii valoroase asupra comportamentului in timpul lucrului
Subiectul angajeaza 0 conduit! foarte complexa care implica atat
palierul bazal al personalititii ce tine de temperament §i se exprima
ca ritm, viteza, cat §i nivelurile superioare ale aeesteia care se
exprima in calitate de camp al co~iintei, de capacitate de
concentare a atentiei, de capacitate de a opera prompt §i de a vedea
esentialul, de capacitate de a anticipa rezuhatul final fatAde care i§i
ajusteaza conduita. Intervin, de asemenea, aspecte cognitive care tin
de pereeptia subliminala, de capacitatea de a observa eficient campul
sarcinii, spiritul de observatie, precum §i aspecte care privesc
emotivitatea indicata de tremurul mainilor, imprecizia mi§carilor,
145
preclpltarea, lucrul haotic sau, din contra, angajarea cu rabdare,
caracterul planificat al mi§carilor. De asemenea, intereseaza daca
subiectul are deja in minte reprezentarea exacta a sarcinii, a
desenului in asamblul lui sau daca el are 0 perceptie falsa §i, de
aceea, nu alege cuburile potrivite.
Urmatoarele revizii au redus numarul de plan§e §i au
simplificat modalitatea de cotare a performantei. Varianta Maxfield a
introdus modalitatea de administrare a ultimelor doua desene din
memorie, dupa ce acestea erau privite timp de 10 secunde.
Varianta Kent contine 12 plan§e §i are etalonul realizat pe
timp de executie. Testul devine foarte cunoscut dupa ce a fost utilizat
in scara Grace Arthur.
o varianta foarte raspandita a fost varinata Goldstein §i
Scheerer, care a preluat primele 9 modele din varianta originala
Kohs. Ea contine 12 modele, iar modalitatea de administrare prezinta
urmatoarea noutate: daca subiectul nu r~e sa reproduca desenul
pe baza modelului initial, i se ofera 0 serie de ajutoare care fac
sarcina din ce in ce mai concreta. Se revine la modelul initial pentru a
se vedea in ce masura subiectul profita de pe urma ajutoarelor
acordate. in general, afazicii, spre deosebire de debilii mental, nu
reu§esc acest transfer. Se coteaza gradul de concretizare de care are
nevoie subiectul pentru reu~.
146
Exista 0 alta varianta, a lui Galifret-Granjon, care contine noi
ajutoare date subiectului §i prezinta 0 sirnplificare a probei. in
aceasta varianta, testul contine 10 plan§e preluate din setul Goldstein
care sunt reproduse cu ajutorul a patru cuburi.
Prezentarea acestor variante nu epuizeaza nici pe departe
marea varietate a testelor bazate pe cuburi. 0 serie de teste realizate
de Bonnardel, cum sunt B20 - forma a §i b, BIOI reprezinta un
exemplu, printre multe altele, de probe consacrate rnasurarii
inteligentei a§a-zis concreta, operand pa baza de cuburi (Vezi
Indrumar psihodiagnostic, vol. I-IV, Univ. Babe§-Bolyai, Cluj).
Bateria Wechsler - Hamburg. Pe langa testele de informare,
similitudini §ide lacune, Incorporeaza §i0 varianta Kohs cu 9 plan§e,
dintre care primele doua sunt de antrenament, cotabile fiind doar
§apte. Primele patru plan§e, adica pimele doua din cele de
antrenament §i primele doua din cele §3.ptede lucru, sunt realizabile
cu patru cuburi, urmatoarele sunt realizabile cu noua cuburi (trei a cat
trei, mereu conturul irnaginii este un patrat) §i ultima - a §3.ptea- cu
16 cuburi.
Cotarea rezultatelor se face pe baza tirnpilor realizati de subiecti
pentru efectuarea cornpleta a desenului §i se exprima In puncte ca In
modelul urmator: daca la plan§a I subiectul a realizat desenulIntr-un
147
interval 1-5 secunde, va primi 6 puncte, pentru intervalul 6-10
secunde va primi 5 puncte, 11-15 secunde va primi 4 puncte, 16-75
secunde va primi 3 puncte, iar daca subiectul nu a terminat plan~a in
75 secunde, atunci ii luam pla~ intrucat timpul acordat a expirat.
Punctajul total la cele ~apte plan~e se aduna ~i se transforma in note
standard (note T). Notele standard astfel obtinute la toate eele trei
subteste se insumeaza laoalta cu nota standard obtinuta la Kohs. La
aceasta nota totaIa se mai adauga 0 coreqie §i intr-un tabel, realizat
pe varste, se cauta in dreptul punctajului total Q.I.-ul subiectului.
Fiecare plan~a are un timp limita, timp corespunzator punctajului eel
mai mic. Daca e dep3.§ittimpul de 75 secunde, cat se acorda la prima
plan~ subiectul obtine punctajul zero.
Mai exista a alta varianta a testului Koks care face parte dintr-o
baterie elaborata de eatre Ministerul Invatarnintului.
Testul Kohs, in ansamblu, a corelat foarte putemic, in jur de 0,70, cu
scara Binet - Simon, §i cu unele subteste din scara Weschler. Testul
nu discrimineaza suficient de bine grupele de varsta, ins3.este 0 buna
proba clinica ee permite observatii pretioase in timpul examenului.
Se considera ca pot fi evaluate prin observatii urmatoarele aspecte ale
conduitei: capacitatea de apreciere a numarului de cuburi
(reprezentare spatiala), capacitatea de restrueturare a metodei de
148
lucru dovedita ineficace, aspecte legate de stabilitatea emotionala,
nivelul de expectantA,nivelul de motivare §i angajare in sarcina.
Probe nonverbale de inteligenp, de grup
A§a cum Ie spune §i denumirea sunt probe care pot fi administrate
eolectiv, Insa eu exeeptia probei Lahy, marea lor majoritate intra §iIn
categoria probelor individuale. In aceasta categorie a probelor de
grup intra teste care prin structura lor sunt foarte diferite. Chiar daea
pot fi administrate in grup, administrarea lor individuala nu este
exc1usa, Intrucat valoarea diagnostica este inferioara probelor
individuale. Aceste teste §i-au dovedit utilitatea in examinarea unei
populatii mai largi, avand avantajul ca pot fi etalonate pe populatii
mari §i ca permit efectuarea operativa a unor examinan numeroase.
Aeeste probe nu sunt recomandate administrani copiilor inainte de 6
7 ani, deoarece copiii au dificult8.ti in a-§i organiza §i planifica
activitatea in baza unor instrucpuni. Probele de grup pentru testarea
inteligentei sum atat verbale, cat §inonverbale.
Testul Raven a cunoscut de la aparitia sa §i pana in 1956 mai multe
variante.
Prima variantA, Matricile Progresive Standard ( prescurtat: MP (s))
apare in 1938, dupa ce I.C. Raven elaborase in 1936 principiul
149
"matricilor progresive" care sta la baza acestui test (T. Kulcsar,
1975). Teoria subadiacenta testului se bazeaza pe cercetarile
factoriale ale lui Spearman ~i Burt, precum ~i pe principiile
psihologiei configurationiste.
I.C. Raven a precizat, la data apritiei testului, ca acesta nu masoara
inteligenta, ci 0 capacitate generala de organizare a gestaltului ~i de
integrare a relatiilor. Autorul considera ca testul masoara in primul
rand capacitatea de observatie ~ide gindire clara. Uherior, cercetarile
au aratat ca testu1 este saturat semnificativ in factorul "g" ~i "k:m".
Astfel, P.E. Vernon obtine prin anaiza factoriala urmatoarea saturape
a testului MP(s): g - .79; k - .15; Comentand aceste rezultate, Pitariu
(1975) este de pirere ca testul este saturat intr-o serie de alti factori
slab identificati, preeum ~i intr-un factor perceptiv-spatial de grup.
Masurarea functiei inteleetuale se realizeaza prin antrenarea
aptitudinii oculo-motorii. De asemenea, in performanta la test sunt
antrenate rationamentul inductiv, mtelegerea relatiilor spatiale,
precum ~i unii factori nonintelectuali, cum sunt temperamentul,
afectivitatea, motivatia.
Matrieile Progresive Standard M P (s)
Testul contine 60 de itemi, fiecare avind alocata 0 pagina separata.
Fiecare item consta dintr-un desen dreptunghiular care contine
150
diferite figuri dispuse intr-o ordine determinat8.. Din dreptunghi
(matrice) lipse~te 0 parte, 0 anumita bucata. in jumatatea inferioara a
fiecarei pagini sunt date 6 sau 8 figuri care au acela~i contur ~i
aceea~i suprafat8.cu a elementului decupat din matrice. Subiectul are
sarcina sa aleaga acea figura care se potrive~te cel mai bine in locul
lipsa.
B[ffi)cID
ITlD[J)ffi>
Fig. 17 Item din Testu1 Matricilor Progresive Standardizate, Mp(s)
151
Cei 60 de itemi sunt grupati in cinci serii: A, B, C, D, E.
Fiecare serie contine 12 matrici, respectiv 12 pagini. Fiecare serie
lncepe cu un item mai u~r in ordinea dificultatii care mregistreaza 0
cre~ere pe parcursul eelorlalti 11 itemi din serie. Se poate vorbi ~ide
o cre~tere graduala a dificultatii privitoare la ultimii itemi ai fiecarei
serii, de la seria A care este cea mai putin dificila, la seria E ai carei
ultimi trei itemi au frecventa cea mai scazuta de rezolvare corecta.
Ordinea gradata a dificultatii itemilor angajeaza din partea
subiectului capacitatea de invatare ~i de transfer a strategiilor
rezolutive de la itemii precedenti la itemii consecventi. Trecerea de
la 0 serie la alta antreneaza capacitatea de restructurare a strategiei de
rezolvare, deoarece fiecare serie dezvolta 0 tematiea diferita, care
solicita aspecte diferite ale procesualitatii gindirii, dupa cum
urmeaza:
Seria A este formata din matrici continue, statice care solicita
stabilirea de relatii intre elementele matricii prin angajarea
capacitatii de analiza, de diferentiere {"ma a elementelor
componente ~i de comparare a marginilor partii lacunare cu
fiecare din cele 6 figuri (raspunsuri posibile).
Seria B contine matrici compuse din 2 perechi de cate doua
elemente, al patrulea element fiind !ipsa. Pentru alegerea figurii
152
corecte, subiectul trebuie sa descopere relatia dintre figuri pe baza
intelegerii simetriei dintre acestea.
Seria C contine matrici formate din 9 elemente (al noualea element
este lipsa ~i se afla in una dintre eele 8 figuri (raspunsuri) date in
subsolul paginii). Elementele matricii sunt grupate in trei triplete ~i
sunt dispuse in relatii dinamice de schimbare progresivi pe care
subiectul trebuie sa 0 sesizeze pentru a putea alege solutia corecta.
Relatiile dintre elemente pot fi reprezentate in algebra booleana ca
relatii de incluziune, diferenta (intersectie), compunere etc.
Seria D este formata din matrici care au in componenta 9 figuri
ordonate dupa tema (criteriul) regrupirii in plan orizontal ~i
vertical. Alegerea figurii (dintre eele 8) care complecteaza in mod
corect matricea presupune descoperirea aeestor doua criterii ale
reordonarii figurilor componente.
Seria E contine, pe fiecare pagina, 9 figuri aflate in relatii de
interseqie booleani. Fiecare a treia figura, pe orizontala sau pe
verticala, este rezultatul interseqiei multimii de elemente care intra
in componenta primelor doua figuri (se pastraza elementele
necomune). Rezolvarea corecta presupune operap.ile de abstractizare
~isinteza dinamici (Kulcsar, 1975).
153
Exista doua variante MP(s), §l anume: varianta monocolora §l
varianta color. Aceasta vesrsiune este destinata testarii copiilor de la
6 ani in sus.
Administrarea testului MP(s)
Proba este aplicabila incepand eu 8 ani. in practica curenta, pentru
varstele mici ineepand eu 6 ani pana la 13 ani, se administreaza
Raven-ul color. Incepand eu 14 ani, se administreaza MP(s)
monocolor. Testul se administreaza atat individual, cat §i eoleetiv, eu
timp impus (30 min.) §i cu timp liber.
Apliearea testului impliea 0 faza de instruetaj §i de exersare a
modului adecvat de luem. Instruetajul este standard §i trebuie sa fie
eitit, imprimat pe banda magnetiea sau invatat de eatre examinator in
eele mai miei detalii (este varianta recomandati). La administrarea in
grup (sau la unele apliean individuale), subiectul noteaza solutiile pe
o foaie de ri.spuns, special conceputa.
Cotarea rispunsurilor
Seorarea se efectueaza cu ajutorul unei grile de coreetie,
aloeandu-se un punet pentru fiecare item rezolvat eorect.
Performanta este intotdeauna exprimati in punete, §i anume: pentru
fieeare item rezolvat corect, subiectul prime§te un punet. Exista §i
154
autori care mentioneaza cotarea diferentiata a performantei, in
functie de gradul de dificultate al itemului respectiv.
Cornel Cotor, psiholog roman, mentioneaza un astfel de
sistem de cotare, care merge de la 0.5 punete acordate pentre primele
opt teme ale seriei MP(s), pana la 5 punete acordate ultimilor doi
itemi ai seriei D ai aceluia~i test. Puntajul total pentru top itemii
rezolvati corect este egal cu 100. C3.ndcotarea se face in mod clasic,
acordand un punet pentru fiecare item, totalul este 60.
Coreetarea raspunsurilor subiectilor se face in concordanta cu cheia
raspunsurilor corecte
Prezentam in continuare cheia raspunsurilor la 0 secventa de itemi:
Itemul SERIA
A
BCDE
1
42837
2
56246
3
11338
4
22872
5
61781
6
33465
7
5551
8
146
9
155
Interpretarea performantelor la testul MP(s)
Interpretarea cantitativa se efectueazi pe bazA de tabele de nonne.
Kulcsar (1975) prezintA tabelele de nonne in decile realizate pentru
Rom3nia de catre I. Holban. Potrivit acestui eta1on, inteligenta de
nivel mediu se situeazi intre centilele 25-75. Inteligenta superioara
corespunde performantelor care dep3.§esc centilul 95. Deficitul
mental corespunde unei perfonnante care nu dep3.§e~e centilul 5.
L. Repan, psiholog ceh, a elaborat 0 metoda de transfonnare
a punctajului la test in QI. lata procedura:
Punctaj total Nivelul deScorul totallaNivelul de
inteligenta
testinteligentA
1
463184
2
473285
3
493386
4
503487
5
513589
6
523690
7
543791
8
553892
9
563994
10
574095
11
594196
12
604297
13
614399
156
14 6244100
15
6445102
16
6546105
17
6647107
18
6748110
19
6949112
20
7050115
21
7151117
22
7252120
23
7453122
24
7554123
25
7655127
26
7756130
27
7957132
28
8058134
29
8159137
30
8260139
Nivelului de inteligentAdeterminat astfel i se aplica 0 corectie
functie de varst8. §i se determina in final 0 deviatie IQ. Pe baza
coeficientului de inteligentA, subiectul este inc1us in c1asificarea
intelectuala prezentata in continuare:
157
IQ Nivel de inteligenta
Peste 140
Inteligenta extrem de ridicata
120-140
Inteligenta superioara
110-119
Inteligenta deasupra nivelului mediu
100-109
Inteligenta de mvel mediu (buna)
90-99
Inteligenta de nivel mediu (slaOO)
80-89
Inteligenta sub medie
70-79
Inteligenta de limita
50-69
Deficienta mintala usoara (de gradull)
(debilitate mintala)20-49
Deficienta mintala medie (de gradul al 11-
lea) (imbecilitate)0-19
Deficienta mintala grava (de gradul a1 ill-
lea) (idiotie)
Mai multe studii au relevat ca persoanele cu scoruri scazute la
teste, comparativ cu persoanele cu performante bune, au mai frecvent
tendinta de a rezolva itemii prin ghicire; de aceea scorurile joase sunt
mai putin fidele decat cele ridicate. Pentru a controla acest aspect, T.
Kulcsar a calculat scoruri partiale ~eptate pentru fiecare din seriile
A,B,C,D,E. Din scorul partial realizat de subiect se scade scorul
partial a~teptat, obtinandu-se discrepanta fiecarei serii. Scorurile
totale compuse din scoruri papale, a caror discrepanti este mai mare
de 2, trebuie interpretate cu prudentA.
158
Indieele de variabilitate se obtine insumand valorile absolute ale
discrepantelor. Daea indicele de variabilitate este mai mare de 7, se
acorda 0 lncredere redusa rezultatului examenului cu acest test.
Interpretarea calitativi presupune luarea in considerare a
influentelor pe care tipul temeperamental ~i de personalitate, nivelul
de motivare in sarcina Ie exercita asupra conduitei rezolutive ~i,deci,
asupra performantei. Pentru aceasta este neVOle ca
psihodiagnosticianul sa apeleze la alte surse de informatie (pe care
Ie-am numit nepsihometrice) pentru a putea individualiza
performanta ~ipentru a 0 interpreta in lumina semnificatiilor pe care
i Ie confera aceste informatii colaterale.
in continuare sunt prezentate tabele de norme realizate in 2004, pe
e~antioane din mediul urban ~i rural, de catre absolventa Luminita
Mangiurea, in cadrullucrarii de licenta:
159
E~antion urban
Decile ProcentajeProcentajeIntervalulNr.teoretice
reale cumulate subiecticumulate 10
l00A! 150-29.002020
2()O/O3029.00 - 35.001525
25% 37,535.00 - 37.00830
30% 4537.00 - 38.00540
40% 6038.00 - 41.001650
50% 754100-43.001460
60% 9043.00 - 44.601270
700A!10544.00 - 46.001775
75% 112,546.00 - 48.001280
80% 12048.00 - 49.001590
90% 13549.00 - 51.007100
100% 15051.00 - 60.009Media
41,018,95N
150 150
1E~$antIonruraDecile
ProcentajeProcentajeIntervalulNt. deteoretice
reale subiecticumulate
cumulate10
1()OA!150-31.001620
20% 3031,00 - 34.201425
25% 37,534,20 - 35.00830
30% 4535,00 - 37.001340
40% 6037.00 - 39.001250
50% 7539.00-41.002060
600.419041,00 -42.001070
10% 10542,00 - 44.001175
15%112,544,00 - 45.00780
8()OA!12045.00 - 46.00590
90% 13546.00 - 48.9013100
100%15048.00 - 60,0015Media
39,986,82N
150 150
160
Matriciile Progresive Avansate MP(a), revizia 1947
Forma experimentala a acestui test dateaza din 1941_
Justificarea acestei variante, utilizata In 1943, rezida In intentia
autorului de a spori sensibilitatea metodei matricilor pentru nivelurile
de inteligentA situate deasupra mediei. MP(s) are dezavantajul ea 0
performantA medie poate fi ob~inuta ~i de persoane eu un potetial
intelectual modest.
-.. ••••
A-A••.&.
••••••0
Fig_ 18. Item din testu1 Raven, Revizia 1947
161
Revizia din 1943 a fost utilizata pentru testarea personalului
de conducere din aramata britanica. Revizia din 1947, realizata de
J.e. Raven in colaborare cu C.A. Foulds, capata 0 utilizare generala
ca proba de eficienti intelectuala (Kulcsar, 1975), oarecum
independenta de factorii educativi. Revizia din 1967 a acestei
variante cuprinde tot 60 de itemi, dar grupap in doua serii. Prima
serie, formata din primii 12 itemi (matrici cu un grad mai inalt de
abstractizare deeat MP(s», este utilizata pentru familiarizarea
subiectului cu specificul testului. Totu~i, cu acest prilej se poate
stabili daca persoana are deficit intelectual (mai pupn de 6 itemi
rezolvati corect), daca are 0 inteligenti medie sau superioara. Seria a
doua, compusa din 48 de itemi, se administreaza persoanelor care au
rezolvat mai mult de jumatate din itemii primei serii. Pentru
persoanele cu studii superioare, prima serie este pentru exercitiu, iar
performanta se inregistreaza doar pentru itemii din seria a doua care
sunt mai dificili. Seria a doua se poate administra cu timp impus (40
minute) sau cu timp nelimiatat care, raroori, depa~e~te0 ora.
Studiile de validitate (concurenta ~i de construct), intreprinse
de J.e.Raven (1948) in Anglia ~ide Kulcsar (1975) in Romania, au
obtinut coeficienp de corelape semnificativi intre scorurile la MP(s)
~i: scara Terman-Merrill (.86) pentru subiecti cu varsta
cronologici de 6-13 ani; WISe (.42 - .72), Binet-Simon (.72),
162
Bender-Santucci (.42), Probe piagetiene (.72) pentru subiec!i de 11
12 ani.
Tiberiu Kulcsar (1974) obtine urmatorii coeficienti de
validitate predictiva pentru subiecti de clasa a VIII-a: Lb. romana
.61; matematica .67; biologie .68. Coeficientii de validitate predictiva
pentru elevii de clasa aVIII-a erau mai mari decat pentru clasa a V-a.
Testul Domino (D 48)
Este un test omogen care utilizezaza aeela§i principiu aplicat
asupra aceluia~i tip de material - placute de domino. Studii
intreprinse de Spearman, apoi de W. Stepenson, au dovedit ca testele
care intruchipeaza in itemi principiul eductiei corelatelor, bazat in
aeela§i timp pe material neverbal, au cea mai mare saturatie in
factorul g (inteligenta generala). Principiul in discutie are forma:
daca A => B atunci C => D, unde D este un element lipsa ce
trebuie identificat de catre subiect astfel incat acesta sa se gaseasca in
aceea~irelatie ca A fata de B.
In 1943, Anstey elaboreaza acest test, care are urmatoarele saturatii
determinate de P.E. Vernon: in g .86; in k(factor spatial), v(factor
verbal), n(factor numeric), testul a avut saturapi nesemnificative.
Testul D48 este varianta franceza, realizata de Pichot, a testului
Domino.
163
Cei care cunosc jocul nu sunt avantajati. Masoara inteligenta
generala, §i anume: nivelul mental superior varstei de 12 ani. dar §i
deteriorarea mentala (utilizat in asociatie cu un test de vocabular).
Testul este astfel realizat incat elimina aproape total hazardul in
acordarea raspunsurilor corecte. spre deosebire de Matricile
Progresive unde probabilitatea unor raspunsuri corecte date prin
ghicire este de 1/6 sau de 1/8. functie de numaml variantelor de
raspuns (pitariu. 1974).
Se compune din 44 de itemi. grupaje de placute de domino. plus alte
patru grupaje necotabile utilizate pentru acomodare. tiparite la
inceputul testului. Fiecare grupaj presupune completarea de catre
subieet a unei placute libere (iara punete) care se deosebe§te de
placuta zero/zero prin conturul san punetat. Completarea corecta
presupune descoperirea de citre subiect a principiului de grupare a
placutelor. Raspunsul se da pe 0 foaie de raspuns. Cotarea testului se
rea1izeaza prin acordarea unui punet pentru fiecare item rezolvat
coreet.
Itemii sunt dispu§i in ordinea dificuItapi. Raspunsurile. care se dau
de citre subiect pe 0 foaie special intocmita, se coteaza cu un punct
daca sunt valide. Exista autori care prefera cotarea ponderata a
itemilor rezolvaf,icorect §i/sau analiza calitativa a erorilor .
164
Date privind caracteristicile psihometrice ale testului.
J. Drevillon (conf. Pitariu. 1975) obtine pe un e~ntion de 556
subieeti un coeficient de fidelitate de .89 (Spearman- Brown) prin
metoda injumatatirii ~i un coeficient de fidelitate de . 69 (Bravais
Pearson) prin metoda test-retest.
Validitatea a fost studiati prin trei metode:
1. analiza factoriala. Vernon obtine 0 staurape mare in g.
2. corelatiile cu alte teste de inteligenti. S-au obpnut corelatii
semnificativ inalte.
3. corelarea cu diferite criterii cum sunt: medii la tebnologie. tebnica.
~tiinte.atelier, matematica. Corelatiile s-au situat intre .04 ~i .53.
Pitariu (1974) obpne coeficienti de validitate de .40 cu performantele
la testele de cuno~inte asimilitate prin cursuri de initiere In
informatica la disciplina scheme logice.
Aplicarea testului D48
Testul poate fi adminisrat individual sau in grup. Aplicarea este
precedata de un instructaj standardizat ~i de un antrenament In
rezolvarea celor patru itemi destinati acestui scop. Instructajul
detaliaza urmatoarele idei:
- independenta performante1or la test de familiaritatea jocului de
domino.
165
- nu trebuie sa se scne nimic pe caiet.
-deosebirea dintre placuta libera, reprezentata cu linie intrerupta, care
trebuie completata, ~i placuta necompletata, reprezentata cu linie de
contur continua. care face parte din logica joeului.
-completarea foii de raspuns la numaml de ordine al itemului
respectiv se face cu eifre. nu cu puncte.
- este voie sa se treaea peste itemii care i se par subiectului mai
difieili ~isa revina asupra lor dupa ce a terminat testul, dar in limitele
timpului impus (25 min.).
Durata de aplieare pentru varianta eu timp impus este de 25 de
minute.
Testul este utilizat pe larg in ~li ~iin industrie.
Prezentam doua tabele de norme realizate de absolventa
Luminita Mangiurea:
E~antionurbanDecile ProcentajeProcentajeIntervalul
teoreticereale
cumulatecumulate
1010%15 0-16.00
2020%30 16.00-19.00
2525%37,5 19.00-20.00
303001045 19.00-20.00
404001060 20.00-22.00
5050%75 22.00-24.00
6060%90 24.00-25.00
7070%105 25.00-28.00
166
75 75%112,5 28.00-29.0080
80%120 29.00-30.0090
90%135 30.00-31.00100
100%15031.00-44.00Media
23,985,88N
150
IE~$antIonruraDecile
ProcentajeProcentaje1nterva1ulteoretice
realecumulate
cumulate10
10%150-10.0020
20%3010.00 - 13.0025
25%37,513.00 - 14.0030
30%4513.00 - 14.0040
400106014.00 - 15.0050
50%7515.00 - 17.0060
60%9017.00 - 18.6070
70%10518.60 - 20.0075
75%112,520.00 - 21.0080
80%12021.00 - 22.0090
90%13522.00 - 26.00100
100%15026.00 - 44.00Media
17,31575N
150
167
Utilizarea testului Domino in evaluarea deteriorarii mintale
Se masoara ceea ee se nume§te deterioarare psihometrica, pe
care 0 consideram un indiciu al deteriorarii mentale.
Principiul de determinare al deteriorarii psihometrice este
urmatorul: Testul D48 este sensibilIa agresiunea patologica. El ne
fumizeaza 0 masuratoare acceptabila a nivelului mintal actual. Este
necesar sa cunoa§tem perforrnanta probabila la D48 inainte de
agresiunea patologica. Ea poate fi estimata prin ecuatia de regresie.
Pentru aceasta avem nevoie sa masuram performanta actuala a
subiectului la un test care este "rezistent" (Pitariu, 1974) la efectele
maladiei. Un astfel de test este eel de vocabular. Intre testul de
vocabular ~i048 trebuie sa existe 0 corelatie acceptabila. Ea rezulta
(se calculeaza) pe baza administrarii ambelor teste pe loturi de
subiecti constituite pe niveluri de instructie, de la nivelul elementar la
nivelul universitar. eu alte cuvinte, avem tot at8.tia coeficienti de
corelatie cite niveluri de instruetie am luat in considerare. Se
construiesc ecuatiile de regresie pe niveluri de instructie ale
performantelor probabile anterioare bolii la testu1 domino pe baza
perforrnantelor medii ~i a coeficientului de corelatie al eelor doua
teste.
Deteriorarea mintala este raportul dintre diferenta scorului estimat ~i
a scorului actual la D48, pe de 0 parte, ~ varianta scorurilor la D48,
168
in e~antionul normativ, pe de alta parte. Diferenta care este un
rezultat proeentual se raporteaza la un tabel care ne ajuta sa estimam
probabilitatea ea deteriorarea eonstatata sa fie patologiea.
Aha varianta, eonstruita dupa 20 de ani, este testul Domino
'70. Este yorba despre 0 proba paralela, care are aeela~i numar de
itemi, eonstruiti dupa acela~i prineipiu, dar gradati mai sistematie ~i
eu altemanta prineipiilor de rezolvare pentru a-i face mai difieil de
rezolvat. Cele doua teste coreleaza inalt semnificativ.
Testul Bonnardel 53 (B53)
Este 0 proba nonverbala colectiva. Testul este saturat puternie in
faetoru1g ~i evidentiaza aspectul dinamie al inteligentei. Itemii sunt
ordonati dupa gradul de dificultate, se administreaza cu timp impus
(15'), dar poate fi dat ~i eu timp liber. Este u~or de administrat,
subiectii nu obosese, fiind u~r de corectat eu 0 grila in maximum
trei minute. Testul B53 este alcatuit dintr-o serie de itemi tipariti sub
forma unui eaiet, care contine 65 de itemi, dintre care primii einei
sunt destinati antrenamentului. in timpul probei, subiectul nu
prime~teniei un fel de lamurire. Rezuhatele de la acest test au eorelat
eu alte probe de combinare spatiala (0,70-0,60). Testul are ~i 0 serie
de limite. in primul rand, autorii nu au precizat care este fidelitatea
testului, precum ~i alte date referitoare la eonstruetia lui. In viitor,
169
trebuie sa se realizeze un studiu aprofundat in ceea ce prive~te
analiza de itemi.
170
CAPITOLUL vm
PROBE PSmOGENETICE
1. Fundamentele teoretice ale probelor psihogenetice
operatorii
Spre deosebire de alte metode psihodiagnostice, aceste probe
au un fundament teoretic mai complet ~i mai unitar: sunt construite
pe baza unui model teoretic sistematic, experimentat printr-o serie
indelungata de cercetari fundamentale. Aceste teste sunt, de fapt,
experimentele psihogenetice concepute de Piaget, care au fost
standardizate sub aspectul materialului, al tehnicii de aplicare ~i al
interpretarii de catre colaboratorii sm. Ele au 0 bum validitate
conceptuaIa, deoarece conceptele lor explicative sunt preluate din
teoria psihologica generati de cercetarile experimentale care s-au
constituit in perspectiva psihogenetica a inteligentei. De aceea,
utilizarea ~i interpretarea acestor teste face indispensabila
cuno~erea acestei teorii, a ~fodajului lor conceptual.
171
Printre aceste concepte, nopunile de inteligentA,functie intelectuaUi,
conpnut intelectual de dezvoltare, stadiu §.a. ocupa un loe privilegiat
in sistemul conceptual piagetian.
- Continut mintal = conduita verbala sau neverbala, adica reaetiile
subiectului care i se prezinta experimentatorului intr-o forma bruta.
Exemplu: continutul mintal at subiectului se dezvwuie
experimentatorului atunci cand primul afirma ca un obiect se
scufunda in apa fiindca este mai greu sau mai u§Or.
- Functia mintali = aeele caraeteristici generale ale activitatii
intelectuale care la toate varstele asigura cunoa§terea, intelegerea,
inventia; acele proprietati abstraete ale inteligentei care
caracteriazeaza toate organismele inteligente. Aceste proprietati sunt
organizarea ~i adaptarea, ultima fiind definita ca echilibru Intre
asimilare §i acomodare. Organizarea # adaptarea sunt invariantele
func!ionale ale inteligen!ei. In timp ce continutul activitapi mentale
se schimba de la 0 varma la alta, proprietatile funetionale generale ale
procesului adaptativ ramdn neschimbate de-a lungulontogenezei.
- Structura cognitivi, asemenea continutului, se schimba odata cu
varsta. Dezvoltarea inteligentei este conceputa de Piaget ca un proces
de elaborare a unor structuri din ce In ce mai echilibrate. Structurile
cognitive sunt concepute ca proprietap de organizare a experientei.
Ele determina In fiecare moment al dezvoItarii felul conpnutului,
172
adica tipul de conduita adoptat de copil. De aceea, conlinuturile
mintale, adidi ce spune, ce poate face un copil intr-o situalie
experimentala, sunt surse ale ~terii proprietalilor de
organizare a inteligentei. De exemplu, conduita verbala a copilului
de 5-6 ani este detenninata de anumite trasaturi ale structurii
cognitive, §i anume: conduiti fenomenisti, adiea dominarea
judecapi de eatre impresiile perceptive. Copilul erede ea un obiect
care §i-a schimbat forma sau pozitia, §i-a schimbat cantitatea,
volumul, greutatea etc. Gandirea eopilului nu a ajuns la un
echilibru intre asimilare ,i acomodare. De aceea, el invoca
suecesiv argumente opuse. El e§Ueaz8. in relatarea logiea a
impresiilor sale cognitive, deoarece actiunile sale mintale sunt inca
ireversibile, ceea ee inseamna ea subiectul, copilul, nu poate reface
inapoi, mintal, actiunea sa cu obiectele. Daea i se prezinta doi bulgan
de plastelina, egali ca forma §i greutate, §i daca unul este deformat,
copilul spune ea nu mai sunt egale deoarece eel deformat este mai
lung sau mai intins. Pana la varsta de 5-6 ani, conservarea cantitatii
pe plan mental nu are loc. <>datacu varsta de 6-7 ani, are loe treeerea
de la actiunea imediata la operatie (acpune mintala reversibila).
Intuitiaarticulati lasa Joe, odata cu interiorizarea aqiunii, operatiei
caracterizata prin reversibilitate. La 6-7 ani se constituie logica
operatorie. Conservarea cantitapi se bazeaza pe revenirea la punctul
173
de plecare, jara ca efectuarea ac!iunii externe sa fie necesara.
Gdndirea ajunge sa depii§easca limitele perceppei. Devenind capabil
sa clasifice, sa serieze obiectele, copilul dobande~e nopunea de
numar ca expresie a aspectului cantitativ al realii8.pi. Numarul
obiectelor devine 0 caracteristica independenta de pozitia lor in
spatiu.
- Conservarea = odata cu stadiul operator concret, copilul realizeaza
ca anumite propriei8.pale obiectelor, cum sunt cantitatea ~inumarul,
faman neschimbate cand acele obiecte sunt supuse unor transformari
privind forma sau pozitia sau alte atribute specifice (Anastasi, 1968).
Aceasta este posibila datorii8.mobilitatii ~i reversibilii8.tiioperatiilor
mintale. Copilul ajunge sa inteleaga tranzitivitatea unor relatii de
marime. Treptat, spre 10 ani, se conserva mental greutatea, tar
volumul -abia pe la 11-12 ani. De asemenea, notiunea de
probabilitate se desavar~e~e abia pe la 11-12 ani.
Odata cu stadiul operapilor formale, care se instaleazi la 14-16 ani,
adolescentul rationeaza abstract, prin ipoteze, viz3nd toate cazurile
posibile. Operatiile se structureazi in grupuri distincte de clase ~i
relatii (gandire la puterea a doua), care sunt coordonate de gindire
dupa modelul grupului INRC. Caracteristica esentiala a gandirii ~i
inteligentei este ca ambele se realizeazi prin operatii. Acestea provin
din interiorizarea actiunilor exteme cu obiectele.
174
- Stadiile dezvoltarii inteligentei reflecta caracterul nelinear al
dezvoltarii ei. Exista pentru fiecare stadiu anumite caracteristici de
organizare manifestate in conduite specifice. Au loc stagnari ~i
reveniri curioase. Varstele stadiilor nu au deeat valoare orientativa,
dar parcurgerea lor este obligatorie.
Decalajul transversal = semnifica faptul ca 0 structur3. cognitiva,
speeifiea unui anumit stadiu functional, poate fi aplieata cu sucees
sareinii A, dar nu ~i sarcinii B, d~i ~i acesta din urma apartine
aeeluia~i stadiu de dezvoltare. De exemplu, conservarea volumului
are loe eu 1-2 ani mai tarziu deeat conservarea greutatii. adica la 11
12 ani fata de 10-11 ani, de~i ambele implica acee~i struetura
cognitiva. Este yorba de un decalaj al nivelurilor de dezvoltare ale
unor structuri cognitive care apaqin aceluia~i stadiu de dezvoltare.
Decalajul vertical apare la nivele funqionale diferite. De exemplu,
un copil nu poate inca exprima in cuvinte operatiile deja posibile in
planul aqiunilor concrete. Este yorba de un decalaj intre planul
aetiunii senzorio-motorii ~i eel al reprezentarii, planuri funqionale
diferite care implica operatii mintale de natura diferita.
Ca forma de echilibru catre care tind toate structurile cognitive,
inteligenta are in funqionarea sa 0 continuitate care nu exclude
diversitatea ~ieterogenitatea structurilor. Dar ~a cum am aratat, unul
dintre invariantii funqionali ai inteligentei este echilibrul. Activitatea
175
mentala tinde spre realizarea unor structuri de ansamblu,
caracterizate printr-o anumita stare de echilibru.
- Echilibru = intre acomodare ~iasimilare. In stadiu preoperator este
un echilibru instabil. Orice achizitie noua modifica notiunile
anterioare sau risca sa duca la 0 contradictie in afirmatiile
subiectului. In stadiu operator concret este un echilibru mobil
deoarece operapile de clasificare, seriere, comparare, evaluare,
numeratie se organizeaza in sisteme operatorii de ansamblu,
grupuri, care se supun unor legi de functionare ~i in virtutea carora
informatiile noi sum asimilate, iar structura cognitiva se acomodeaza
la aceste noi informatii rara dezechilibre. Inteligenta operatorie ne
apare astfel ca un concept operational care desemneaza formele
superioare de organizare ~iechilibru a structurilor cognitive.
1. senzorio-motorie (0-2 ani) Uzgiris ~ Hunt (1975):
The Ordinal Scale of Psychological Development (2spt.
- 2 ani)
I Preoperatorie 2. preconceptuala (2-4 ani)
3. intuitivii (4-6n ani) Go1dschmid!li Bentler (1968):
Cocept Assessment Kit - Conservation (4-7 ani)
1. concretii (617-11/12 ani) Probe psihogenetice
operatorii de eva1uare ~ conservare a cantitiitilor (6- 9
ani)
176
nOperatorie Nassefat M(l963): Proba compunerii depIasarilor, a
conserv3rii volumului, proba de rap.onam verbal (II
13 ani)
2. formala (11/12-14/16 ani) Langeot P (1970):
Teste operatorii formale de combinare (fOFC), de
propozitil-probabilitap. (TOFP), propozitfilor
(fOFLP) (11 probe, 14 -16 ani) Laurendeau §i Pinard
(1962,1964,1970) Baterie de teste cu sarcini
piagetiene (4 - 12 ani).
Stadiile psihogenetice §i unele dintre testele care Ie suntconsacrate
Anastasi (1968) subliniaza ca scalele piagetiene se disting
prin flexibilitate ~i interpretare calitativa. Examinatorul se
concentreaza mai mult asupra procesului de rezolvare a problemei
deeat pe rezultatul final. Se preteazi exeelent psihodiagnozei clinice.
2. Teste psihogenetice
Contributia lui Laurendeau ,i Pinard. La Universitatea din
Montreal, cei doi autori au adminstrat pe 700 de copii (2 - 12 ani) 0
haterie de 57 de teste, din care unele noi, iar altele seleetionate din
scale conventionale care evaluau caracteristicile atribuite de Piaget
acestei perioade de dezvoltare: cauzalitatea (explieatiile copiilor
privind natura ~i cauzele unor fenomene, cum sunt visele, altemanta
177
zi-noapte, diferentele dintre fiinte ~i lucruri, scufundarea ~i plutirea
obiectelor, etc), spatiul (recuno~terea obiectelor prin atingere ~i
recunoa~terea lor in desene, distingerea pozitiei stanga - dreapta a
propriului corp sau a elementelor propriului corp sau ale
examinatorului, probleme de perspectiva, etc.)
Scirile ordinale ale dezvoltirii psihologice ale lui Uzgiris ,i Hunt
Aceste instrumente sunt aplicabile copiilor mici cu varsta
cuprinsa intre doua saptamani ~i doi ani, aflati in stadiul senzorio
motor. Autorii au clasificat raspunsurile subiectilor in mai multe
niveluri, de la 7 la 14, de la 0 scala la alta. Sunt ~se scale care
investigheaza:
• Obiectul permanent (na~erea perceppei obiectului
permanent este indicata de urmanrea obiectelor cu privirea ~i
cautarea lor pe masura ce sunt ascunse).
• Dezvoltarea mijloacelor de producere a efectelor dorite
(apucarea obiectelor cu propriile maini).
• lmitatia (gestuala ~ivocala).
• Cauzalitatea operaponala (recunoa~terea ~i adaptarea la
cauzalitatea obiectiva, mergind de 1a observarea vizuala a
propriilor maini pana la obtinerea comportamentului adult
dorit).
178
• Relatii obiectuale 'in spatiu (coordonarea schemelor vazului ~i
auzului 'in localizarea obiectelor In spatiu).
• Dezvoltarea schemelor pentru relationarea cu obiectele
(conducerea unei ~ini-juc3rie, construirea cu ajutorul
cuburilor, denumirea obiectelor).
Testul de evaluare a conservirii obiectelor (Concept Assessment
Kit-Conservation). Este aplicabil copiilor cu varsta Intre 4 §i7 ani.
Conservarea obiectelor este un indicator al tranzitiei copilului
de la stadiul preoperational la stadiul operational concret, fenomen
care, dupa Piaget, se produce la varsta de 6 -7 ani. Testul are trei
forme, dintre care A §iB sunt forme paralele, ambele continand cinci
sarcini: spatiu bidimensional, numar, substanta. cantitate continua,
greutate §i cantitate discontinua. Forma C cuprinde doua situatii
problema deosebite: aria §i lungimea. Testul este 'insotit de norme
realizate pe 560 de copii, cu varste cuprinse intre 4 §i 8 ani, dupa
metoda percentilelor.
179
VERIFICATI- VA CUNOSTINTELE DESPRE TESTAREA
APTITUDINILOR SI INTELEGINTEI
1. Definitiile funetionaliste ale iteligentei pun accent pe :
a) creativitate
b) adaptabilitate.
c) structura.
d) inteligenta artifieiala.
2. Factorul "g", evidentiat de cereet3rile lui Spearman, releveaza:
a) inteligenta ca un factor aptitudinal general.
b) inteligenta ca 0 combinatie de abilitati solicitate de nevoia
de a supravietui ~ide a progresa Intr-o eultura data.
c) inteligenta ca multiplicitate de aptitudini intelectuale.
d) inteligenta ea trasatura experentiala.
3. Varsta mentala utilizata in determinarea coefieientului de
inteligenta reprezinta:
a) varsta subieqilor din *ntionul normativ, a earor
performanta la test este egalata de subiectul testat.
b) varsta subiectului la data efectuarii testului.
c) performanta subieetilor de ~i varsta eronologiea eu
subiectul testat, dar cu coefieienti de inteligenta inegali.
185
d) varsta subiectului exprimata pnn numarul de itemi
nerezolvati corect
4. Coeficientul de inteligenta exprima:
a) inteligenta insa~i a subiectului testat.
c) raportul dintre varsta mentala §i varsta cronologica a
subiectului.
d) raportul dintre numarul itemilor rezolvati corect §i varsta
cronologica a subiectului testat.
e) raportul dintre varsta cronologica ~l numarul itemilor
nerezolvati de catre subiectu1testat.
5. Chestionarele ~i scarile longitudinale sunt destinate:
a) exclusiv uzului psihologilor.
b) exclusiv uzului nepsihologilor.
c) ambelor categorii de la a) ~ib).
d) exclusiv medicilor de medicina infantila.
6. Baby-testele sunt destinate evaluarii:
a) nivelului de inteligenta at copiilor.
b) ritmului de cr~ere at elevilor de gimnaziu.
c) nivelului de handicap mental.
d) normalitatii dezvoltarii copiilor mici.
186
7. Testul Goodenough, in calitate de proba de dezvoltare bazata pe
desen, se adreseaza copiilor de:
a) peste 13 ani.
b) 7 - 13 ani.
c) 4-13 ani
d) peste 1an §ijumatate
8 Testul Bender-Santucci i§i bizuie validitatea conceptuala pe
cercetarile teoretice privind:
a) rolul informatiilor in dezvoltarea psihogenetica.
b) relatia dintre dezvoltarea psihica §i capacitatea de a vedea
spatiul §i forma.
c) relatia dintre tipul de personalitate §itipul perceptiv.
d) rolul atitudinii mateme fata de copil.
9. Performantele la testu1 Bender-Santucci sunt evaluate din trei
perspective:
a) culoarea utilizata eel mai frecvent, marimea desenelor §i
localizarea lor in pagina.
b) grosimea, orientarea §idirectia liniilor.
c) manmea, orientarea §ipozitia unghiurilor.
d) calitatea unghiurilor, orientarea figurilor §1 pozitia lor
relativa
187
10. Testele de cuno~tinte ~colaresunt destinate evaluarii:
a) gradului de atingere a obiectivelor §COlarecuprinse in
programa. *
b) nivelului de retard mental.
c) preferintelor vocationale ale elevilor.
d) gradului de stabilitate a intereselor ~colare.
11. Labirinturile Porteus au ca scop central punerea in evidenta a
capacitatilor:
a) de coordonare oculo-motorie, preCIZla mi~carilor fine,
stabilitatea emotionala, stima de sine etc.
b) nivelul de expectanta. trebuinta de realizare, capacitatea de
efort etc.
c) de planificare a activitatii, de a profita de pe urma
exercitu1ui, de a restructura stilul de lucru in caz de
nereu~ita,precum ~iprudenta ~ivivacitatea mentala etc
d) Creativitatea, ingeniozitatea, insight-ul, perseverarea,
nivelul motivatiei in sarcina etc.
12. Scara Pintner - Paterson are ca zona de maxima sensibilitate:
a) handicapul mental.
b) nivelurile superioare ale inteligentei.
188
c) nivelurile superioare mediei inteligentei.
d) nivelurile extreme ale inteligentei (superioare-inferioare).
13. Varinata Goldstein §i Scherer a testului Kohs introduce urmatorul
element de noutate fata de variantele precedente:
a) Ofera subiectului un feed-back cu privire la fiecare rezultat.
b) Ofera subiectului 0 serie de ajutoare care fac sarcina din ce in ce
mai concreta.
c) Ofera subiectului posibilitatea de a reproduce plan§e mal VlU
colorate, deci mai motivante.
d) in caz de nereu§it8., ofm subiectului §ansa de a relua proba la 0
alta data.
14. Testul tlMatricile Progresive Standardtl (MPs) este puternic
saturat in:
a) factoru1 spatial.
b) factorul emotional
c) factoru1 verbal
d) factorul motivational.
15. Testul "Matricile Progresive Standardtl (Mps) contine:
a) 50 de itemi.
b) 55 de itemi.
c) 110 de itemi
d) 60 de itemi.
189
16. Probele psihogenetice operatorii au 0 buna validitate conceptuala
deoarece:
a) sunt elaborate de psihologi de prestigiu.
b) sunt prevazute cu itemi de natura mai intuitiva, fapt care Ie
confera 0 mai buna rezolutivitate.
c) conceptele lor sunt preluate din cercetarile experimentale
intreprinse din perspectiva psihogenetica a inteligentei.
d) nu sunt elaborate din perspectiva psihometrica.
17. Conceptele privilegiate cu care opereaza testele psihogenetice
operatorii sunt:
a) inteligent!, funetie intelectuala, continut intelectual,
stadiu.
b) inteligent!, motivatie, echilibru emotional, maturatie,
progreso
c) introversiune-extraversiune, spatialitate, senzono-
motricitate.
d) performant!, stadialitate, mentorat, ciclicitate, decalaj.
190
Bibliografie
ATKINSON, R., ATKINSON, R., SMITH, E., BEM, D.,
NOLEN-HOEKSEMA, S., 2002 - Introducere in psihologie, Ed.
tehnidi
ALBU, M., 2000 - Metode si instrumente de evaluare in
psihologie, Cluj-Napoca, Ed. Argonaut, 2000
ANASTASI, A., 1976 - Psychological testing, Mac Millian Publish,
Co., Inc., New York.
ANASTASI, A., 1979 - Field of applied psychology, sec. ed. Mc.
Graw-Hill Company.
BONTILA, G., 1971 - Culegere de teste psihologice de nivel ~i
aptitudini, Centrul de documentare ~i publicatii al Ministerului
Muncii.
CARTER, Ph., 1998 - Teste de inteligenta, vol. I, II, Bucuresti,
Ed. Aldo Press.;
CORSINI, J. ( Ed.) 1994 - Enciclopedia of psychology, second
edition.
CRONBACH, L., J. 1970 - Essentials of Psychological Testing,
Third edition, Harper & Row, Publishers, New York
181
BIRCH, A., HAYWARD, S., 1999 - Diferente interindividuale,
Ed. Tehnica, Colectia Psihologie
EYSENCK, H., 2002 - I Q - Teste de inteligenta, Bucuresti,
Ed. Queen;
EYSENCK, H. J., 1982 - Introduction. In H. J. Eysenck (Ed.), A
modelfor intelligence, New York: Springer-Verlag.
GARDNER, H. 1983 -Frames of mind: The theory of multiple
intelligences. New York: Basic Books.
GOLD SCHMID, M., L, BENTLER, P., M., http : II www. edits.
net / CAK.html
KULCSAR, T., 1975 - Testul Raven §i variantele sale, in Indrumar
psihodiagnostic, vol. II, Univ. "Babe§-Bolyai ", Cluj-Napoca, p. 62
103.
KULCSAR, T., PREDA, V., 1977 - Indrumar psihodiagnostic,
Univ. Babe§-Bolyai, Cluj-Napoca
KUDREA VTEV, T.,V., 1981 - Psihologia gandirii tehnice, E.D.P.,
Bucure~ti.
MANU, P., TOMA, N., 1978 - Practica medicinii muncii, Ed.
Medicala, Bucure§ti
KULCSAR, T., 1976 - Leqii de psihodiagnostic, Univ. Cluj-Na
MARTIN, N., 2004a - Elemente de psihologie experimentala,
Ed. Muntenia.
182
MARTIN, N., 2004b - Introducere in psihologia compensarii,
Ed. Muntenia.
MITROFAN, N., 1999 - Testarea psihologica a copilului mic, Ed.
Press Mihaela SRL
MONTESSORI, M., 1977 - Descoperirea copilului, E.D.P.,
Bucure~ti
OANCEA URSU, G., 1985 - Ereditatea ~i mediul in formarea
personalitatii, Ed. FacIa
PIAGET, J., 1998 - Psihologia inteligentei, Bucuresti, Ed.
Stiintifica.
PIAGET, J., 1973 - N~terea inteligentei la copit, Bucuresti,
E.D.P.
PLOMIN, R., SPINATH., F.,M., 2004 Intelligence: genetics,
genes, and genomics. Journal of personality and social psychology.
86(1), 112-129.
POPESCU, NEVEANU, 1976 - Curs de psihologie generala, vol. I
~iII, Bucure~i.
~cmopu,U., 1976 - Introducere in psihodiagnostic, C. M. Dniv.
Bucure~ti.
TYLER, L.,E., BRUCE WALSH, 1979 - Test and
Mesurement 3rd edition, Prentice-Hall., Enghewood Clifs, New
Jersey.
183
ZLA TE, M., 1994 - Introducere in psihologie, Bucure~i.
*** 1976 - Indrumar psihodiagnostic, vol. I-N, Univ. Babe~-
Bolyai, Cluj.
184