PROIECT

LA

CULTURA PAJIŞTILOR

Îndrumător,

Student,

2003/2004

1

CAPITOLUL I. INTRODUCRE

CAPITOLUL II. CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL

CAPITOLUL III. MĂSURI DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A PAJIŞTILOR

a. măsuri de suprafaţă

b. măsuri radicale

CAPITOLUL IV. ORGANIZAREA PĂŞUNATULUI RAŢIONAL

CAPITOLUL V. APLICAŢII PRACTICE

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1. Importanţă, clasificare, răspândire

Pajiştea reprezintă suprafaţa de teren acoperită cu vegetaţie ierboasă, alcătuită

în cea mai mare parte din plante perene, ce aparţin diferitelor familii botanice, a căror

producţie este utilizată în alimentaţia animalelor, prin păşunat sau cosit.

2

Congresul Internaţional al Pajiştilor, defineşte termenul de pajişte ca finnd

teren agricol exploatabil, utilizat pentru cultură mai mulţi ani sau permanent, cu

graminee perene dominante în vegetaţie.

Pentru pajiştea folosită ca fâneaţă s-a utilizat şi termenul de livadă, acesta fiind

teren înierbat pe care sunt plantaţi şi pomi.

Importanţa economică şi ecologică a pajiştilor

permanente este

deosebită. Total

-

508,4 451,7 56,7

1999-2000

IXXXIXII

IIIIIIIVVVIVIIVIII

39,239,518,036,416,520,527,423,919,915,950,333,2

37,233,634,528,625,023,422,530,050,063,059,050,3

2,05,9

-16,57,8-8,5-2,94,9-6,1-48,1-47,1-8,7-17,9

Total - 322,7 451,7 -129

2000-2001

IXXXIXII

IIIIIIIVVVIVIIVIII

65,72,450,814,79,416,724,154,238,266,952,47,8

37,233,634,528,625,023,422,530,050,063,059,050,3

28,5-31,216,3-13,9-15,6-6,71,624,2-11,83,9-6,6-42,5

Total - 403,3 451,7 -48,8

3

Fig.2 Precipitaţii (mm) în anii agricoli 1998-2001

Tabelul 3.4.1

Frecvenţa şi viteza vânturilor la Staţia Meterologică Bârlad

IX X XI XII I II III IV V VI VII VIII0

20

40

60

80

100

120

140

160

1999

2000

2001

Normala

(mm)

4

Staţia N NE E SE S SV V NV Calm

Frecvenţa % 30,9 8,5 1,4 4,4 13,5 10,1 4,0 6,3 20,5

Viteza m/s 3,1 2,2 1,2 2,8 3,8 2,4 2,0 2,3 -

5

6

Fig. 3 Roza vânturilor în zona Bârlad

3.5 Aspectul pedologic

7

Din punct de vedere litologic, în toate formaţiunile au o mare răspândire

argilele şi nisipurile. Numai la partea superioară a depozitelor sarmaţionului, se află

un orizont de gresie calcaroasă, pe alocuri cu o grosime de 10-12 m. Un orizont

mai subţire de calcar fosilifer se află şi în cuprinsul sarmaţianului superior.

În depozite, există un strat de cenuşă vulcanică andezitică uşor consolidată,

ca şi un orizont de blocuri de gresie nisipoasă.

Depozitele cuaternare sunt alcătuite din luturi loessoide, aluviuni argilo-

nisipoase, prundişuri de terase şi lunci.

Condiţiile variate de relief, climă, vegetaţie, la care se adaugă local, excesul

de umiditate şi acţiunea omului, au determinat apariţia unei game variate de soluri

zonale şi interzonale.

Zona cuprinde un număr de 17 unităţi de sol, clasificate în 5 grupe

ameliorative: grupa solurilor de tip cernoziom cu profil normal, având structura

orizonturilor A, A/C, C/D şi grupa solurilor slab spre moderat erodate, cu structura

orizonturilor A, B, C, D ocupă cea mai mare parte a suprafeţei zonei. Celelalte

grupe ocupă suprafeţe mici şi izolate.

Grupa cernoziomurilor cuprinde: cernoziomuri tipice şi cernoziomuri

carbonatice, caracteristica formării acestor tipuri de sol constituind-o influienţa

directă a factorilor climatici a celor două unitaţi geomorfologice: versanţi şi lunci.

Astfel, pe versanţii cu roca mamă argila, în condiţii de temperatură scăzută,

ierni cu zăpadă puţină, spulberată de vânt şi temperaturi ridicate, cu precipitaţii

moderate în timpul verii, precum şi o vegetaţie tipică de silvostepă, au dus la

formarea acestor tipuri de sol.

Cernoziomurile tipice ocupă sectoarele cu climat şi vegetaţie propriu-zisă.

Din cauza reliefului frământat, a pantelor pronunţate şi datorită aplicării în

trecut a unei agrotehnici necorespunzătoare, stratul de sol fertil a fost transportat la

8

piciorul pantelor, în momentul de faţă orizontul A prezentând grosimi foarte

variabile sau uneori lipsind, ajugând la profilul de tip B şi C.

Solurile aluviale au răspândire largă pe şesurile şi luncile tuturor arterelor

hidrgrafice. Ele s-au format pe aluviunile luto-argiloase, cu drenaj slab.

3.6 Aspectul geomorfologic

Din punct de vedere geomorfologic unitatea este situată în zona colinară a

Podişului Bârladului, caracterizată printr-o pătură groasă de depozite cuaternare de

loessuri, care ating uneori grosimea de până la 20-40 m. Colinele se caracterizează

prin versanţi parţial afectaţi de alunecări şi au coamele în general rotunde.

Înălţimea maximă a colinelor se apropie de 300 m, iar diferenţa între văi şi

coline este de circa 150 m.

Colinele şi văile sunt orientate pe direcţia nord-est, sud-vest cu un puternic

caracter de paralelism.

Roca generatoare de sol o constituie materialul loessoid depus la începutul

cuaternarului.În consecinţă, dinamica procesului geomorfologic este foarte activă,

apărând versanţi liniari puternic erodaţi, (acolo unde roca dominantă este nisipul

compact) sau versanţi cu alunecări de teren unde printre nisipuri apar intercalaţii de

argilă.

De aceea, în aceleaşi condiţii de relief se întâlnesc depozite de luturi grele

roşcate, argile gălbui sau nisipuri cu petriş şi prundiş.

3.7 Aspectul hidrologic

Din punct de vedere hidrografic S.C. "Prodagro" S.A. Zorleni, face parte din

bazinul râului Bârlad.

9

Reţeaua hidrografică din zonă este densă şi păstrează acelaşi paralelism

consecvent cu înclinarea generală a podişului. Ea este alcătuită dintr-o serie de ape

curgătoare, din care cea mai importantă este râul Bârlad.

a) Apele de suprafaţă

Apele de suprafaţă provin din ploi şi zăpezi şi datorită pantei mici a

terenului, curg cu o viteză redusă, iar stratul de sol de la suprafaţă este afectat, într-

o foarte mică măsură, de eroziune.

Din datele existente, rezultă că regimul anual al acestor ape este foarte

neuniform. Variaţiile de debit şi nivelul sunt foarte mari, iar contrastele apar şi mai

evident când se iau în vedere debitele minime şi maxime. Astfel, în timp ce vara şi

iarna majoritatea râurilor scad foarte mult, primăvara, datorită ploilor torenţiale,

debitele depăşesc adesea 66 m3/s la râurile Tutova, în timp ce debitul râului Bârlad

depăşeşte sute de m3/s în timpul ploilor torenţiale. Ca urmare a faptului că albiile

sunt puţin adânci, nu pot fi evacuate în timp scurt fapt ce determină o frecvenţă

mare a inundaţiilor în zonele limitrofe.

Ca debit specific (1/s/km2), scurgerea medie anuală are valori cuprinse între

1-2 l/s/km2. De la un an la altul, debitele medii variază foarte mult, în raport cu

variaţia cantitativă a elementelor climatice.

Debitele medii lunare maxime se produc frecvent în luna martie. Debitul

mediu din luna martie este de 2-3 ori mai mare decât debitul mediu multianual şi

reprezintă 22-27% din volumul scurgerii anuale. Anotimpul cu cea mai mică

scurgere este toamna (7-10%).

Scurgerea maximă a râurilor este mai ales de provenienţă pluvială (76%) sau

mixtă (ploi şi zăpezi 24%).

Scurgerea minimă a arterelor hidrografice se produce atât în timpul iernii,

datorită îngheţului şi micşorării aportului de apă de suprafaţă, cât şi în perioada de

10

vară-toamnă, când cantitatea mică de precipitaţii nu compensează pierderile mari

ale evapotranspiraţiei.

Turbiditatea depăşeşte în numeroase cazuri media anuală, de 100 g/m3.

Scurgerea medie specifică a aluviunilor prezintă valori care variază în jur de 0,5

t/ha/an.

b) Apele subterane

Pânza de apă freatică variază in funcţie de relief, după cum urmează:

- pe cumpenele de apă, adâncimea pânzei freatice variază de la 5-20m;

- pe văi, apa freatică este la adâncimea minimă de 0,07 m şi maximă de 1,5

m.

Sub aspectul compoziţiei chimice, în general apa de pe cumpene are un

conţinut mai mic de săruri (sulfaţi), fiind potabilă, faţă de pe văi, iar conţinutul de

săruri este mult mai mare pe văi, neputând fi folosită decât pentru adăpatul

animalelor.

Legătura apelor de suprafaţă cu cele subterane şi rolul acestora din urmă se

practică, îndeosebi în alimentarea centrelor populaţiei, a industriei şi a unităţilor

agrozootehnice, şi fac necesară cunoaşterea atât a straturilor acvifere de adâncime,

cât şi a celor freatice.

Sursa principală de apă potabilă pentru această exploataţie agricolă este apa

din râul Bârlad.

3.8 Vegetaţia

Din punct de vedere geobotanic, zona Bârlad, judeţul Vaslui se găseşte

situată în zona vegetaţiei de silvostepă. Caracteristic pentru această regiune sunt

asociaţiile de vegetaţie ierboasă cu mici masive şi pâlcuri de pădure.

Vegetaţia lemnoasă este reprezentată de pădurea Sachelariu, ce ocupă cea

mai înaltă zonă a interfluviului Valea Seacă.

11

Compoziţia vegetaţiei lemnoase este următoarea: Carpinus betulus, Tillia

parviflora, Tillia tomentosa, Acer campestris, Fraxinus excelsior, Ulmus

campestris, Prunus spinosa.

Vegetaţia ierboasă spontană din păşunile situate pe versanţi cuprind

următoarele specii: Poa pratensis, Bromus tectorum, Bromus inermis, Agropyron

repens, Festuca sulcata, Trifolium arvense, Medicago lupulina.

În jurul izvoarelor de coastă, se dezvoltă o vegetaţie tipică excesului de

umiditate: Phragmites comunis, Carex rigoria. Dintre buruienile răspândite pe

pajişti menţionăm: Euphorbia cyparissias, Carduus achanthoides, Xanthium

spinosum, Eringium campestre, Daucus carota.

Pe terenurile cultivate se întâlnesc adesea: Cirsium arvense, Sinapis arvensis,

Capsella bursa-pastoris, Agropyron repens.

De aici rezultă că cea mai mare parte a plantelor cultivate sunt infestate cu

diferite specii de buruieni. Aceasta constituie un important factor diminuator al

producţiei agricole.

Condiţii bune de climă şi sol găsesc în această zonă plante cultivate ca: grâu,

porumb, mazăre, fasole, in pentru ulei, ierburi perene (Bromus inermis, Dactylis

glomerata, Medicago sativa), precum şi viţa de vie.

12