MIX DE MARKETING – PROMOVAREA

Muzeul Național de Muzică, București

1. Elemente de tema

În cadrul acestui proiect se urmăreşte realizarea unui MUZEU NAȚIONAL DE MUZICĂ care să constitue un pol de atracţie şi semnificaţie urbană atât prin scenografia arhitecturală cât şi prin activităţile ce le va adaposti. Tema de bază a proiectului este de a găsi destinaţii valabile (plauzibile), rezolvări funcţionale corecte subordonate unei viziuni formale capabile să ofere oraşului un LOC SEMNIFICATIV ca ambianţă de spaţii publicE conviviale. In acest sens, în afara funcţiunilor sugerate mai jos, ar putea fi acceptate orice alte propuneri de funcţiuni care să fie plauzibile pentru amplasamentul studiat. Terenul ales ( fig. 2 ) pentru construirea Muzeului Național de Muzică se invecineaza cu Calea Mosilor la est, cu strada Lipscani la nord, , strada Sfanta Vineri la sud, și strada J. Elias.“Optaros” la vest.

Țesutul existent este dens construit cu o arhitectură cu caracter monumental, variată stilistic (preponderent eclectism francez, dar şi neoromânesc, neogotic, neorenaştere), care mai păstrează câteva biserici, mărturii ale arhitecturii de tradiţie bizantină (Sf.Gheorghe).

În trama stradală a nucleului comercial Moșilor au fost introduse clădiri reprezentative, în majoritate sedii de bănci.

La propunerea muzeului ( fig. 2 ,,legenda” ) se vor include si alte spatii pentru galerii comert, galerii instrumente muzicale, sali pentru spectacole si spatii multifunctionale, comert. Constructia propusa ( fig. 3) va mai fi dotata cu o sala multifunctionala pentru spectacole dar si pentru piese de teatru sau alte evenimente neconventionale.

2

,, Arta dirijorala. Daca vrei sa privesti muzica in fata, trebuie sa intorci spatele la public.” Valeriu Butulescu

fig. 1: Încadrarea în oraș

fig. 2: Plan situație propunere

fig. 3: Muzeul Național de Muzică, BucureștI

3

2. Prezentare a pieţei ţintă aleasă

Marketingul este o activitate care a pătruns incet dar consistent in multe dintre muzeele romaneşti. Interesul pentru acest domeniu şi importanţa tot mai mare care ii este acordată sunt dovedite de infiinţarea de departamente de marketing, precum şi de angajarea de specialişti in marketing sau apelarea la consultanţi externi pentru marketing cultural. Aplicat in cadrul unui muzeu, marketingul respectă principiile, strategiile şi instrumentele generale ale domeniului. Ceea ce diferă este scopul urmărit: realizarea misiunii culturale, sociale şi educative a muzeului in condiţii optime, in primul rand in beneficiul publicului specific, ca şi al societăţii sau comunităţilor pe care muzeul respectiv le slujeşte. Cu ajutorul metodelor şi instrumentelor de marketing, un muzeu poate atinge o serie de obiective vitale pentru buna desfăşurare a activităţii, cum ar fi: atragerea unui public numeros şi variat, realizarea şi punerea la dispoziţia publicului a celei mai potrivite oferte culturale, atragerea de fonduri, realizarea unor parteneriatepe termen lung etc. O importanţă deosebită pentru buna desfăşurare a activităţii muzeale o are şi cunoaşterea cat mai bună a vizitatorilor. Acest lucru se poate face in mod adecvat numai prin intermediul unor studii variate şi adecvate de marketing. Cercetarea de marketing, prin intermediul analizei rezultatelor obţinute şi luarea unor decizii in concordanţă cu acestea, permite rezolvarea a numeroase probleme ale muzeului (cum ar fi eliminarea unor aspecte care influenţează negativ opinia vizitatorilor, imbunătăţirea ofertei, mai buna organizare a spaţiului, depistarea unor modificări nefavorabile in mediul organizaţiei etc.) sau atragerea unor noi segmente de public. Prin construirea muzeului pe acest sit, în centrul Bucurestiului ( fig. 1 ) este o destinaţie tentante pentru turişti români şi străini. Oraş multisecular, centru economic şi cultural Bucurestiul a cunoscut o permanentă afirmare în planul vieţii culturale şi economice a României. Relaţia unui muzeu cu publicul său este cu totul specială. Cei care trec pragul muzeului intră intr-un alt univers, in care au posibilitatea să se dezvolte personal, să se r ecreeze și să se distreze, să deruleze activităţi cu totul deosebite de cele cotidiene, de rutină. Viaţa lor este modificată de experienţele muzeale, cel puţin in acele momente de interacţiune directă. Muzeul, la randul său, depinde de public. El are misiunea de a dezvolta, conserva, studia şi prezenta patrimoniul deţinut, in beneficiul publicului său, al comunităţii, al societăţii. Fără public, muzeul ar fi o organizaţie fără viaţa, ar fi un conservator-cercetător rupt de comunitatea umană – retras intr-un turn de fildeş, ar fi un seif al cărui conţinut nu ar vedea lumina zilei. Publicul are anumite aşteptări de la un muzeu. Doreşte să fie un loc relaxant, interesant.Vrea să poată invăţa de la un muzeu. Muzeul are, la randul său, anumite pretenţii de la vizitatorii săi. Doreşte ca aceştia să respecte colecţiile, să aibă un anumit comportament, să fie activ in timpul vizitei. Vrea ca vizitatorii să plece de la muzeu cu bucuria unor noi descoperiri, cu mai multe informaţii, cu o dorinţă mai mare de cunoaştere. Toate aceste aşteptări nu pot fi indeplinite decat dacă muzeul oferă un spaţiu adecvat, expoziţii şiprograme interesate şi incitante, personalizate pentru publicul său. Prin urmare, este important ca muzeul să işi cunoască publicul, să ştie ce nevoi, interese şi dorinţe areacesta şi să ţină seama de ele la proiectarea ofertei sale. Cunoaşterea publicului presupune o intensă muncă de investigare a acestuia. Lucrareade faţă işi propune să analizeze cadrul de derulare a unor studii privind publicul muzeului. De asemenea oferă muzeului instrumentele necesare pentru a realiza studii sistematice privind publicul, bazate pe metodologia adecvată fiecărei situaţii, astfel incat rezultatele obţinute să fie corecte şi utile, să poată sta la baza dezvoltării activităţii publice a muzeului in concordanţă cu publicul său.

4

Prin promovare Muzeul îşi aduce „produsele” în atenţia consumatorilor.Muzeul îşi popularizează activitatea printr-un sistem complex de mijloace care se pot încadra în trei direcţii principale: publicitate, contact personal, relaţii publice. Publicitatea utilizează orice formă pentru a răspândi mesaje despre un program cultural, o manifestare sau eveniment şi poate fi direcţionată către una sau mai multe categorii sociale sau către publicul larg. Mijloacele mass-media sunt cele mai importante mijloace de răspândire a informaţiei. Radioul şi televiziunea sunt de departe cele mai importante surse de informaţii, la fel ziarele şi periodicele sunt potrivite pentru a difuza mesaje cu valoare de actualitate. În acest sens există o preocupare atentă pentru transmiterea corectă şi eficientă a informaţiilor legate de întreaga activitate a instituţiei: − Comunicate de presă cu articole de prezentare a fiecărei manifestări – articole descriptive, însoţite de imagini elocvente şi de copie după afiş; − Organizarea de conferinţe de presă cu participarea conducerii instituţiei şi ai coordonatorilor unor evenimente. Publicul muzeului (format din vizitatori şi participanţi la programele publice ale acestuia) urmăreşte ca prin intermediul vizitei la muzeu să işi satisfacă anumite nevoi, dorinţe, curiozităţi, doreşte să aibă o experienţă plăcută şi instructivă. Atragem atenţia că nu toţi vizitatorii urmăresc acest din urmă obiectiv, deşi reprezentanţii muzeului tind să creadă că principalul mobil al celui care vizitează un muzeu este dezvoltarea personală sub diverse aspecte. Pentru a avea vizitatori intr-un muzeu, iar numărul şi varietatea acestora să fie in permanentă creştere, este necesar ca muzeul să le ofere ocazia unei experienţe pe placul lor, care să ii satisfacă. Oricat de valoroase ar fi colecţiile unui muzeu, oricat de ridicată ar fi valoarea cultural-educativă a programelor propuse publicului, acesta nu va veni decat dacă percepe că muzeul ii oferă o valoare in concordanţă cu interesele sale, cu nevoile şi dorinţele pe care le are. Este din ce în ce mai important ca publicul să fie întâmpinat într-un mod profesionist. Nu este vorba numai despre calitatea activităţilor ce ţin de conţinut, dar şi despre facilităţi, acestea determinând gradul de satisfacţie al vizitatorilor. Această cale este cea mai sigură şi durabilă metodă pentru îmbunătăţirea promovării Muzeului. Realizarea unei strategii anuale de promovare a activităţilor instituţiei; � Realizarea de acorduri de colaborare cu parteneri din mass-media. � Acorduri de colaborare, în scopul promovării reciproce, cu Teatrul National din zona respectiva.� Întâlniri şi negocieri directe cu colaboratori din cadrul altor instituţii.�Conturarea unui cerc de prieteni ai muzeului (vizitatori fideli, studenţi, oameni de cultură etc. care� să promoveze acţiunile Muzeului). Muzeele atrag diverse categorii de public: populaţia locală, elevi, studenţi, vizitatori individuali, familii cu copii, turişti şi alte categorii. Făcând o analiză a structurii şi provenienţei publicului un muzeu îşi poate schiţa o imagine a situaţiei sale actuale. Publicul muzeal, ca entitate abstractă, a existat dintotdeauna, încă de la apariţia muzeului ca instituţie publică. Interesul publicului pentru actul cultural muzeal s-a manifestat cu o intensitate graduală, într-o evoluţie permanentă, în funcţie de nivelul de educaţie. Integrarea Muzeului în societate se exprimă prin relaţiile de colaborare cu alte organizaţii. Atunci când schiţezi portretul beneficiarului ţintă al acţiunilor culturale ale muzeului trebuie să faci distincţie între mai multe categorii de vizitatori, cu trăsăturile lor specifice. Vizitatorul local individual vine cu regularitate la muzeu pentru a vedea noile expoziţii temporare sau noutăţile. Acest vizitator poate să aducă şi invitaţi care se pot transforma în vizitatori fideli. Prin urmare organizatorii de expoziţii şi programe publice trebuie să „negocieze” tematica şi forma de prezentare a ofertei muzeale. Pe de o parte ei trebuie să urmărească transmiterea unor informaţii de valoare, la un standard ştiinţific şi cultural ridicat. Pe de altă parte ei trebuie să facă aceste informaţii interesante şi atractive pentru cat mai mulţi vizitatori, diferiţi din punct de

5

vedere al nevoilor, dorinţelor şi intereselor. Astfel ei creează premizele necesare nu numai pentru a determina publicul să viziteze muzeul, ci şi pentru a-i determina pe cei care vizitează muzeul să fie mai atenţi, mai interesaţi şi deci să reţină mai multe informaţii. Cele două rezultate importante ale unei astfel de abordări ar fi intensificarea vizitării muzeului şi creşterea impactului cultural-educaţional al ofertei muzeului. Turiştii din afara localităţii vin pentru cunoaşterea Muzeului sau pentru o manifestare sau expoziţie specială. Aceştia nu au mult timp la dispoziţie şi solicită cele mai importante atracţii. Ei doresc să cumpere un suvenir sau sa primească informaţii. Se observă deci că satisfacerea reală a nevoilor, dorinţelor şi intereselor publicului este un element necesar pentru ca muzeul să poată să işi indeplinească cu succes rolul cultural-educaţional. Pentru a putea satisface publicul, muzeul trebuie să ii cunoască cu exactitate caracteristicile, nevoile, dorinţele şi interesele. O atenţie deosebită ar trebui să se acorde şi comportamentului publicului in timpul vizitei la muzeu sau in timpul participării la diversele programe publice pe care un muzeu le oferă. Cunoaşterea comportamentului facilitează proiectarea unor programe mai adecvate, care să fie mai atractive pentru public, deci care să contribuie la creşterea satisfacţiei acestuia in legătură cu experienţa avută la muzeu. Familiile cu copii vin în grupuri de câte 2-6 persoane, şi au vârste diferite. Familiile preferă destinderea într-o ambianţă plăcută, un spectacol sau acumularea de cunoştinţe pentru copii. Pentru familii sunt importante facilităţile oferite de muzeu: parcare, acces uşor cu cărucioarele, restaurant, magazin etc. Punctul central al studiilor privind publicul este totuşi calitatea experienţei avute in muzeu, in timpul vizitei. In funcţie de aceasta vizitatorul va mai reveni la muzeu, va sfătui şi pe alţii să il viziteze şi, mai ales, influenţează eficienţa cultural-educativă a muzeului. Acest din urmă aspect depinde de calitatea experienţei muzeale deoarece numai un vizitator relaxat, care se simte bine şi este interesat şi implicat pe parcursul vizitei la muzeu va fi mai atent la exponate, la mesajele transmise, va fi mai activ mental şi cresc şansele să reţină mai multe informaţii.

Adulţilor le face plăcere dacă Muzeul are organizate spaţii sau activităţi destinate copiilor . Pentru vizitatorii cu dizabilităţi trebuie să existe facilităţi speciale (căi de acces, rampe, toalete adecvate etc.) Beneficiul principal pe care un muzeu il are in urma studiilor de marketing este, aşa cum am arătat, creşterea eficienţei cultural-educaţionale a activităţii sale, deci indeplinirea misiunii publice pe care o are. Acest lucru se realizează prin dezvoltarea de expoziţii şi programe mai atractive, conform nevoilor, dorinţelor şi intereselor publicului. Tot pe baza cunoaşterii caracteristicilor specifice şi complexe ale unei anumite categorii de public, muzeul ar putea dezvolta o ofertă personalizată in funcţie de acest public. Ar fi astfel posibil să atragă un tip de vizitatori care nu vizitează muzeul, care este dezinteresat sau chiar sceptic la oferta unui muzeu. Şcolarii vin în grupuri conduşi de cadre didactice care preferă să le predea copiilor lecţii cu caracter practic-aplicativ. Vizita copiilor în muzeu o decid cadrele didactice, copii nefiind întotdeauna motivaţi să vină la muzeu. Cadrele didactice preferă un tur ghidat sau un traseu prestabilit de vizitare. Studenţii pot veni în grupuri, dar sunt interesaţi de teme individuale în vederea pregătirii un tematici documentare. Persoanele în vârstă caută relaxarea şi petrecea plăcută a timpului liber în compania altor persoane de vârstă apropiată. Acțiunea de promovare, înțeleasă de cele mai multe ori drept articol de presă, afiș, clip publicitar, este, de fapt, greșită. Marketingul în muzeu înseamnă un sitem, o strategie, în care care scopul nu este de a vinde un produs, ci printr-un produs, de a vinde o imagine, în vederea creării unui stil de viață. În acest context, canalele de comuncare devin articolul de presă, afișul, clipul publicitar.

6

ANEXE LA PREZENTA DOCUMENTATIE.

Plan încadrarea în zonă .........................................................Planșa nr. 01Plan de situație propus ..........................................................Planșa nr. 02Fațade .....................................................................................Planșa nr. 03Perspective .............................................................................Planșa nr. 04

Întocmit,Student arh. Muraveli Paul Cristian

7