Managementul I M M - urilor

C2

„Fiecare poartă asupra sa ordinea lumii, dacă tu faci ce trebuie, pui în ordine şi restul“

Constantin NOICA

SENSURILE MANAGEMENTULUI

Managementul ca proces – ansamblul activităților deconducere, dirijare, administrare a unui sistem cătreatingerea unui scop propus. Disciplină de interferență,integratoare, globală.• Organizația - firma - este un sistem cibernetic.

X = Xi Y = Yi

• Funcțiile managementului

R

X A Y

- planificare - comandă

- organizare - control

- coordonare

MANAGEMENTUL - ŞTIINŢĂ SAU ARTĂ?

Management

STRUCTURIDE

CONDUCERE

Sistem condus

Planificare

Organizare

Coordonare

Comandă-control

Norme

Principii

Legi

Informaţii

Teoria Practicamanagementului managementului

(ştiinţă) (artă)

Generalizări, Activități participative Rezultateabstractizări

ABORDAREA MANAGEMENTULUI

Marketing Producție Financiar – ContabilăCercetare-Dezvoltare Comercial Personal

Funcțiile organizației

Funcţiile managementului

Comandă-ControlCoordonareOrganizarePlanificare

InformareAnaliză

Elaborare varianteDecizie

ImplementareEvaluare decizie

Tehnologia managementului

EVOLUŢIA MANAGEMENTULUI

• Managementul preclasic - bazat pe experiență și intuiție• Managementul tradițional• Management modern

Criterii de clasificare• natura conceptelor şi metodelor utilizate• funcţiile conducerii• funcţiile organizaţiei

Şcoli de administrareşcoala clasică - tradiționalăşcoala relaţiilor umaneşcoala matematic-cantitativăşcoala sistemicășcoala contextuală

ŞCOALA CLASICĂ

Rezultă din : abordarea anglo-saxonă – Frederick W. TAYLOR (SUA);abordarea francofonă – Hanri FAYOL (FR).

Caracterizare:o utilizează concepte şi instrumente economice;o funcţiile sunt tratate în ansamblu cu accentul pe funcţia de organizare;o se accentuează funcţia de producţie.

Contribuţiile lui TAYLOR:➢ acordă importanţă organizării ştiinţifice a locului de muncă;➢ înlocuieşte metodele conservatoriste cu cele ştiinţifice;➢ promovează principii de colaborare şi armonizare;➢ accentuează rolul productivităţii individuale a muncii.

Contribuţiile lui FAYOL:➢ abordarea întreprinderii în ansamblul său;➢ a delimitat 6 activități ale întreprinderii (tehnică, comercială, financiară, desecuritate, contabilă și administrativă);➢ a pus bazele celor 5 funcții generale ale managementului industrial, care suntactuale şi în prezent (planificare, organizare, comandă, coordonare și control).

Limite:

acordarea unei importanţe destul de reduse factorului uman;orientarea rigidă spre maximizarea productivităţii conducătorului

individual;urmărirea cu orice preţ a eficienţei economice;

abordarea întreprinderii ca un sistem închis cu accent pe structura saformală.

ŞCOALA RELAŢIILOR UMANE

- întemeiată de Elton G. MAYO (AU);- contribuții majore Douglas M. McGREGOR (SUA)

Caracterizare:

❑folosirea conceptelor şi metodelor sociologice şi psihologice;❑abordarea cu prioritate a funcţiilor de coordonare, organizare,antrenare, evaluare;

Contribuţia lui MAYO :

❑situarea resursei umane pe primul plan în procesul de conducere;❑stabilirea unor principii, reguli, metode de valorificare superioară a potenţialului uman;

Contribuţia lui McGREGOR:

Teoria X:✓fiinţa umană este predispusă la delăsare;✓oamenii trebuie forţaţi pentru îndeplinirea sarcinilor;✓fiinţa umană medie preferă să fie condusă.

Teoria Y:✓oamenii consideră munca tot atât de necesară ca odihna, sportul;✓pentru realizarea sarcinilor nu este necesară forţa ci un autocontrol sau

motivare;✓omul mediu învaţă în condiţii normale;✓omul demonstrează că dispune de creativitate, imaginaţie în rezolvarea

problemelor.

Limite: exagerarea rolului mişcării sindicale.

ŞCOALA CANTITATIV-MATEMATICĂ

Caracterizare:folosirea conceptelor şi metodelor provenite din matematică şi

statistică;abordarea, în special, a funcţiilor de previziune şi organizarese au în vedere funcţiunile de cercetare-dezvoltare, producţie,

comercială;

Contribuţii:scientizarea conducerii microeconomice pe planul tratării teoretice şi

pe cel al laturii metodico-aplicative;rigurozitatea şi precizia analizării şi conceperii soluţiilor de conducere

de o manieră mult superioară celorlalte şcoli.Limite:

împiedică luarea în considerare a elementelor calitative;imposibilitatea abordării adecvate a tuturor funcţiilor conducerii.

ŞCOALA SISTEMICĂ

Reprezintă:sinteză a aspectelor pozitive specifice şcolilor precedente;curentul dominant în managementul contemporan.

Caracterizare:utilizarea unui ansamblu de concepte şi metode provenite din alte

ştiinţe;abordarea sistemică a relaţiilor de management;acordarea unei atenţii relativ egale celor 5 funcţii ale

managementului;analizarea unităţii ca sistem şi a funcţiunilor ca subsisteme.

Contribuţii:abordarea unităţilor economice într-o optică polidisciplinară,

integratoare, pornind de la obiectivele acesteia;favorizarea conceperii şi implementării de soluţii de management

complexe şi foarte eficiente.

ŞCOALA CONTEXTUALĂ

Reprezintă:adaptarea stilului managerial în funcție de situația dată;respingerea fermă a ideii de formare a unor principii, metode sau

tehnici manageriale universal valabile.

Caracterizare:fiecare manager trebuie să identifice contextul în care evoluează firma

pe care o conduce;se aleg acele principii și instrumente care sunt adecvate situației

economice respective;managerii eficienți acționează diferit în funcție de situația specifică pe

un nr. diferit de niveluri ierarhice sau cu pondere ierarhică diferită;

Contribuţii:se alege soluţia potrivită la momentul potrivit, fără a fi tributar unor regulistricte pe care le recomandă ştiinţa managementului.

ŞCOALA SISTEMELOR SOCIALE

Reprezintă:analiza funcțional-structurală a sistemului;alcătuirea sistemului din elemente componente care funcționează

individual.

Caracterizare:funcționarea corectă a sistemului este condiționată de funcționarea

corectă a fiecărei componente în parte;funcționarea sistemului în ansamblul său este condiționată de

principiul sinergiei funcționale;calitatea rezultatului este în funcție de interacțiunea (comunicarea)

dintre subsisteme în timpul funcționării lor.

Contribuţii:elaborarea deciziei se realizează de sus în jos, dar în anumite cazuri se

pot accepta și informații din eșaloanele inferioare;recompensa materială are un rol stimulativ până la un anumit nivel,

după care recompensa se materializează prin alți factori motivatori.

ŞCOALA NEOCLASICĂ

Reprezintă:gestionarea prin obiective – Peter F. DRUCKER (SUA);abordare empirică a problemelor de management.

Caracterizare:circulația efervescentă a informației;sistem de control extrem de riguros;promovare pe criterii meritocratice

Contribuţii:eficiența unei organizații este dată de motivația echipei manageriale;motivația generează un climat de competitivitate între manageri.

Concluzii

✓ şcoala tradiţională managementul resurselormateriale✓ şcoala relaţiilor umane managementul resurselorumane✓ şcoala cantitativă managementul resurselorfinanciare✓ şcoala sistemică managementul resurselorinformaţionale✓ școala contextuală managementul adaptiv✓ școala sistemelor sociale managementul sinergic✓ școala neclasică managementul obiectivelor