INTERVIUL

Caracteristici generale

Termenul de interviu este imprumutat din limba englezd, qi semnificd in limba romdnd

una dintre cele mai obiqnuite qi normale activitafl umane: comunicarea, convorbirea,

discufia,transmiterea verbald de informalii etc. Dar interviul nu este doar o simplE disculie ci

qi o metodd de investigalie gtiinlificd aplicat[ in vederea cunoaqterii unui fenomen din

domeniulsocial, cdpdtAnd in acest fel valenle noi qi deosebite de interviul jurnalistic, de

exemplu, saude convorbirile care au loc intre medic-pacient, procuror-martor, profesor--elev

etc(V.Miftode, Metodolo gia sociolo gicd I99 5, p.232-233).

Rezulti aqadar cd interviul este comparabil cu intrevederea, conversafia, dialogul sau

interogatoriul dar nu se confundl cu nici unul dintre acestea, fiind suficient de multe

argumente care sd suslini aceasta afirmalie:

-oamenii se int6lnesc nu doar din raliunea de a schimba informafii, ci qi

pentru simpla pl[cerede a se vedea, de a fi impreund;

-nu orice conversafie se constituie intr-un interviu; intr-oconversa!ie rolurile de emilStor qireceptor se schimbd frecvent, fdrd, a exista

un conducdtor al disculiei, un sens spre care estedireclionatd informafia;

-nu intotdeauna prin dialog se oblin informalii (ex: Ce zi frumoasd este

astd,zi ! intr-adevdr) ;

-in interogatoriu informaliile sunt obfinute prin presiune qi constrdngere

exterioard, pe c6nd ininterviu intervine libertatea de expresie gi chiar pldcerea oamenilor

de a-gi expune pdrerile giconcepliile (S.Chelcea, I.M5rginean, I.Cauc, Cercetarea sociologicS,

1998,p.269).

2. Clasificarea interviurilor

Modalitatea de clasificare a interviurilor este una dintre cele mai vaste, av6nd la

dispozilieun mare numdr de criterii de ordonare. Cele mai importante gi mai des int6lnite

astfel de criterii in literatura de specialitate sunt cele care au condus la cdteva

grupaje de clasificare a interviurilor din careprezentdmc6teva:

l.Un prim grupaj are in vedere urmltoarele tipuri de interviu:

a)interviurile de opinie qi de personalitate, folosind atAt tehnici intensive

c6t qi extensivede cercetare;

b)interviurile documentare (utiliz6nd tehnicile extensive de

cercetare) (V. Mi ftode, op.cit., p.235)

2.Un al doilea grupaj se referl la urmltoarele tipuri de interviu:

a) dupd genul convorbirii, distingem intre: interviuri fald in fatd qi

interviuri prin telefon;

b) dupd gradul de libertate al cercetdtorului in formularea intrebdrilor,

av em : interviur i structurate, semistructurate qi nestructurate;

c)dupd numdrul de participanli, avem: interviu individual gi de grup

(T.Rotariu, P.Iluf,Ancheta sociologicd qi sondajul de opinie, 1997,p.62)

3.Ce-al de-al treilea qi ultimul grupaj al interviurilor din perspectiva

clasificirii lor, la care ne-am oprit, se prezintd,astfel:

a)dupd conlinutul comunicdrii, avem: interviul de opinie sau de

personalitate gi interviudocumentar;

b)dupa calitatea informaliilor ob!inute, exist[: interviul extensiv qi

interviul intensiv;

c)dupa gradul de libertate de care dispune sociologul, distingem

intre: interviul clinic,interviul de profunzime, interviul centrat (ghidat sau focalizat) qi

interviul structurat;

d)dupA repetabilitatea convorbirilor, sunt: interviuri unice qi interviuri

repetate;

e)dupi numdrul per;ntinelor. participante, amintim: .interviul

personal Ei interviul je{up:f)dupA staturlul socio-demografic al subieclilor, dispunem

de : interviul cu diferitecategorii demografice (copii, tineri, maturi, v6rstnici), qi

interviul cu personalitdli sau persoane defavorizate;

g)dupd modalitateq.M comunicarea, se remarc6: interviurile falFt

in fa{A qi interviurilgt66onice;

h)dupd func!ia pe care o indeplinesc in investigalie, pot fi:interviuri de preanchetd, interviuri de co-anchetd, qi interviuri de post-anchetd

(V.Miftode, op.cit., pp.235-236;S.Chelcea, I.Cauc, I.Mdrginean, op.cit., pp.278-279;

P.Ilu!, Abordarea calitativl asocioumanului, 1997, pp.97 -98).

Interviul calitativ (nestructurat, non directiv sau de profunzime)

1. Specificul interviului calitativ. Este o metodd bazatd pe disculie, fondatd pe

empatia celui care face interviul in raport cusubiectul intervievat (individ sau grup),

care igi propune culegerea de informalii ce depind desubiectivrtatea proprie celui

supus interviului ( sunt expuse de cdtre subiect o serie de puncte devedere, descrieri ale

unor situafii aqa cum le vede qi le infelege el, sentimente pe care le are inlegdturd

cu anumite persoane, obiecte,.?nt0mpldri etc). Esenla gi specificul interviului

calitativrezidd,in atitudinea nc:: lirectivd ce domin[ de la un cap la altul acest tip

de metodd, ldsdndsubiectului intervievat libertatea de a rdspunde aqa cum a in{eles el la

intrebarea deschisd care i-afost adresatS. Una dintre cerin!ele fundamentale ce

trebuie respectatd in desfdqurarea unuiinterviu calitativ este aceea de a fievitate orice fe1 de intervenf ii asupra subiectului, care sdmodifice sau sd

introducd in cdmpului lui de experienf d, inf eleg6nd prin acesta valorile,

ideile, percep!iile pe care 1e are, scopurile propuse etc, noi valori, idei, conceplii

sau scopuri care ar modifica profund sensul original al rispunsurilor pe care le-

am primi in cazul in care nu i-am fi perturbat mentalitatea cu noi informalii, multe dintre

ele contrare celor inifiale.Atitudinea non directiv6 nu trebuie infeleasd insd ca una de

tip laisser faire, ea fiind unansamblu de tehnici de comunicare interpersonald qi

de procedee nonverbale care scot in relief munca susfinutd depusl de cel care

intervieveazd,.Existd, o serie intreagd de tehnici de provocarea exprimdrii: tdcerea atent6,

incurajarea fdrd, cuvinte, pa.-l,,nbajul de inlelegere (mimica felei,tonul vocii,

privirea etc) toate concretizdndu-se in empatie. De multe ori, in interviu, apar situaliiin care

se fac remarcate anumite neinlelegeri ale cuvintelor sau ale sensurilor anumitor

fraze,aceasta fiind una dintre dificultalile sau limitele majore ale metodelor directe verbale:

inlelesul diferit pe care subieclii ?1 atribuie unuia qi aceluiaqi cuvAnt. Aici se face simlit

aportul pozitiv, qinemijlocit, al reformul6rilor, ele permildnd inlelegerea autenticd a

celor transmise verbal cdtreinterlocutor. Reformularea se gdseqte sub mai multe forme:

reformularea reflectare; reformulareasintez[; reformularea prin inversiunea

raporturilor figurd fond; reformularea clarificare;reformulareaparalimbajului

(A.Mucchielli, Diclionar al metodelor calitative, 2002, pp.l99-200; P.Ilu!, Sinele qi

cunoaqterea lui, 2001, p. 1 8a).

Interviul calitativ (nestructurat) presupune ca cercetdtorul sd aibd

disculii total libere cumembrii comunitalii sau populafiei vizate, pe una sau mai

multe probleme de interes. Ds multeori se intdlneqte qi situalia in care nici temele

interviului nu sunt prestabilite, urmdrindu-se gisirea problemelor in urma disculiilorpurtate. De obicei, aceste discu!ii, aceste interviuri libere,nestructurate,

de profunzime se desfdqoard pe mai multe ore qi in mai multe intdlniri, o

singurdint6lnire putdnd sd dureze c6teva ore.

Tipuri de interviuri calitative.

Degi interviul calitativ are un specific care nu poate fi inldturat (atitudinea

non directivd), indiferent de situafie, confinutul qi forma lui pot sd difere in func{ie de

problemele analizate, decaracteristicile celor intervievali (sex, vArst6, stare civil6, nivel de

instruire etc), de locul in carese desfdqoard (acas6, loc de muncd, qcoalS, sindicat

etc), de numdrul de persoane ce participa la interviu.

LuAndu-se in calcul multitudinea de criterii anterior mentionate au rezultat

mai multe tipuri de interviu cu specific non directiv:

a) interviul calitativ de tip clasic - este utilizat in cercetdrileetnografice, antropologice qisociologice insolind observafia participativd, fiindu-i

consubstan!ial;

b) studiile de istorie orall - se bazeazd, aproape in totalitate, metodologic

vorbind, pe interviulnestructurat doar cd elementul de noutate care intervine

consistd in reconstituirea, pe caleverbald", a unor episoade de via{5, intdmplSri sau

portrete ale unor oameni cu influenld inviata economicS, politicd, sociald etc, pe baza

relatdrilor participanlilor la aceste evenimente.in acelaqi timp, studiile de istorie oralS ajut6la

surprinderea biografiilor celor care relateazdfaptele centrale, precum qi la infelegerea

aspectelor din viala cotidiand a oamenilor obiqnuilidar trditori in contextul istoric la care se

r ap orte azd, intervi evatul ;

c) interviul creativ are ca punct de plecare interviulnestructurat, dar se recomandd atdtintervievatorului cdt qi

intervievatului sd renun!e 1a modalitSlile de g0ndire qi conduitdformale.

Interviul creativ se apropie de metoda istorisirii vie!ii personale, sau de

povesteavielii;

d) migcarea postmodernisti, adeptd a prezentdrii cdt mai crude, mai

autentice a celor relatate desubiec!i a suslinut qi promovat doud astfel de

tipuri de interviuri: interviul polifonic qiinterviul interpretativ. Interviul

polifonic, care iqi propune inregistrarea cdt mai fideld aspuselor fiecdrui subiect,

particularitAtile fiecdruia, din perspectiva celor gAndite qi vorbite,trebuind sd se

regiseascd in raportul final de cercetare. Interviul interpretativ se axeazd

pemomentele apreciate ca majore in existenla lor, care au avutputerea sd 1e model ezetraiectoriade viatig

e) interviul de grup, care chiar qi in varianta lui structuratd (focus grup)

este o metodd calitativ6. Nici una dintre consideratiile specialiqtilor pe marginea

interviului nestructurat nu au inconlinutul lor nici mlcar odatd o referire cu privire la

fazele qi regulile lui de desfrgurare, ci doar enunluri cu caracter general. Aceasta deoarece in

viziunea calitativigtilor interviul nu trebuie sd sesupunl unor reguli qi principii fixe ci

sd dea dovad6 de flexibilitate qi sd fie bine condus, ugor adaptabil la imprejur[rile si

persoanele concrete cu care se in?i in contact. Pare de la sine infelescd aplicarea unui

astfel de interviu pe teren solicitd din plin cunoqtinlele, talentul qi

experienfasociologului (P.I1u!,Sinele qi cunoaqterea lui, 2001, pp.I71-173).3. Interviul de

grup nestructurat qi focus grupula)

Interviul de grup nestructurat. Interviul de grup nestructurat implicd de

cele mai multe qi mai dificile probleme deorganrzare, plasAndu-se, dupd

R.Mucchielli, la intersectia a patru condifii:

-grupul sd fie natural (indivizii si se cunoascd intre ei);-sd se

discute liber (sd nu existe intrebdri prestabilite);-discu!iile sd graviteze ?n jurul unei probleme din via!a grupului;-sd fie conduse de o persoand competentd. Acest tip de interviu se

mai numeqte qi interviu clasic de grup qi este precedat de o serie deconversalii

preparatorii particulare intre cercetdtor gi viitorii participanfi, cu ocazia cdrora liseexplicd tema interviului, dut'*i* gi importanla opiniilor lor.

in acelaqi timp trebuie asigurate oserie de condilii:

-locul unde se desf[qoar6 qi numdrul de participan!i;-ora 1a care se tealizeazd;-caracteristicile participan!ilor (este de dorit sa nu fie prezente

persoane cu o inaltd pozigiesocial6 deoarece au un efect inhibant asupra

c e I o rl a I ! i ) ( P . I 1 u!, Abordarea calitativd asociumanuhi, 1997, p.93) b)

Interviul de grup focaltzat sau focus grupul.

Caracteristici generale ale focus grupului. Focus grupul este un tip special

de grup, scopul lui fiind acela de a asculta gi adunainformalii despre o

anumitd problem[, f4a de un produs sau un serviciu, participanfii fiind aleqi pe baza unor

caracteristici comune, cum ar fi de exemplu afectarea lor de un anumit fenomen etc.Una

dintre regulile de bazd a focus grupurilor este aceea cd nu fofieazd pe nimeni sd rdspundd,

eifiind doar incurajafi sa-qi expuna p[rerile. De asemenea, discufia de grup are loc de mai

multe ori,cu tipuri similare de participanli pentru a se crea posibilitatea ca cercetltorul sI

surprind6 anumitereguli gi curente de idei in legdtura cu problema ce face obiectul discufiei.

Un studiu bine realizat prin aceasta metodd presupune ca disculiile s5 fie planificate cu mare

atenlie gi desfrqurate intr-un mediu primitor, neamenin!5tor. Focus grupurile cunosc

diferite tipuri de aborddri. O primd abordare s-a dezvoltat instudiulpielei qi comportamentul consumatorului. O a doua abordare s-a concretizat in

mediuluniversitar qi gtiinfific, iar cea de-a treia in mediul public nonprofit. Se

poate spune cd focus grupurile au de obicei 5 caracteristici care prin enumerarea

lor se pot transforma ?ntr-o definilieale acestui tip de interviu: persoane care au anumite

caracteristici qi care furnizeazd, informalii de calitate intr-o disculie ghidat6 pentru a aluta la

inlelegerea temei de discufie.

Detalierea caracteristicilor:

l.Focus grupurile presupun lucrul cu oamenii - numdrul participanfilor trebuie sd fie

suficient demic pentru ca toatd lumea s6-qi poate expune ideile, dar suficient de

mare pentru a se asiguradiversitatea punctelor de vedere. Atunci cdnd sunt mai mulli de 12

participanfi aparltendinladefragmentare a grupului, ceea ce este un element negativ.

Limita normalS a focus grupurilor, din punctul de vedere al numdrului de participan{i,

este de 5 pdnd la 10 persoane.

2.Oamenii au anumite caracteristici - grupurile sunt alcdtuite din persoane care se

aseamdnd intreele din perspectiva unui factor important pentru cercetdtor (exemplu: sd fie

adulli, sau locuitori aiaceluiaqi cartier) dar pot sd difere din punctul celorlalte caracteristici:

ocupafie, nivel de instruire,sex etc. in mod tradifional focus grupurile au fost

alcdtuite din persoane care nu se cunogteauintre ele, fiind considerat drept ideal

ca participan{ii sd nu se cunoascd absolut deloc. in ultima vreme cercetdtorii au

inceput sd pund la indoiald aceastd regulS, mai ales in studiul comunitSlilor unde este aproape

imposibil sd gdseqti persoane care nu se cunosc intre ele.

3.Focus grupurile furnizeazd informalii - cercetdtorul analizeazd asemdnlrile qi

deosebirile dintreinformaliile adunate din cel pulin trei focus grupuri pe aceiagi temd, pentru a

determina manierain care diferd opiniile persoanelor aparfin6nd acestor grupuri.

4.Focus grupurile au o discufie direclionatd - intrebdrile folosite intr-un focus grup

sunt stabilitedinainte, formulate qi ordonate de o asemenea manier6 inc6t s5 fie uqor de in{eles

gi logice pentru participanli.

5.Utilizdrile focus grupurilor - ajutd la inlelegerea punctelor de vedere, a sentimentelor

gi pdreriioamenilor legat de anumite probleme, fenomene sau proces sociale,

produse sau servicii etc(R.A.Krueger, M.A.Casey, Metoda focus grup, 2005 , pp.2l-29)