1

Lupta

împotriva propriului

sine

care te împinge la a

face rau

2

Lupta

împotriva propriului

sine

care te împinge la a

face rau

Daniela Dinu

2014

3

Dunia ne învârte, ne amăgeşte şi de multe ori ne rătăcim pe

drum, însă cel mai important este să ne întoarcem întotdeauna la

calea cea dreaptă şi să ştim că întotdeauna există o poartă de a ieşi

din rătăcire şi a ne întoarce spre ceea ce este drept şi bun, şi aceasta

este poarta căinţei – at-tauubah. Şi dintre cei mai mari adversari ai

noştri în drumul nostru către Paradis se număra de cele mai multe ori

chiar propriul nostru sine, împotriva căruia trebuie să ne luptăm cu

cea mai mare îndârjire, şi aceasta prin a îl educa intru căutarea

Paradisului şi detaşarea de efemeritatea şi nimicnicia Vieţii Lumeşti.

Tocmai pentru aceasta am ales subiectul nostru de astăzi

“Lupta împotriva propriului sine care te împinge la a face rău”.

Şi dacă ar fi să începem cu aceasta, oare ce înseamnă a lupta

împotriva propriului sine care te împinge la a face rău?!

Simplu şi pe scurt spus, a lupta împotriva propriului sine care te

împinge la a face rău înseamnă a te păstra pe tine insuti pe

drumul tău către Rai, a face ceea ce este permis şi a te opri de la

ceea ce este interzis, a îndemna la ceea ce este bun şi a te opri de la

ceea ce este rău.

Şi îmi amintesc că de mai multe ori, întâlnindu-ne cu persoane

care s-au născut din părinţi musulmani obişnuiau să ne considere pe

noi, cei care trecuserăm la islam, după ce mai înainte aparţinuserăm

altor religii ca fiind exemple vii ale luptei împotriva propriului sine

care te împinge la rău, în sensul că te împinge la a te lega de viaţa

lumească. - Şieiconsiderau aceasta întrucât părăsisem noi familile

noastre, şi obiceiurile noastre şi tot ceea ce fusesem mai înainte de

aceasta doar de dragul lui Allah, mărturisind Măreţia şi Unicitatea

Acestuia şi crezând în răsplata cea veşnică a Vieţii de Apoi.

Îl rugăm pe Allah, Preaslăvitul şi Preaînaltul, ca, cu adevărat, să

putem fi noi astfel de exemple de luptă şi izbândă asupra propriului

sine care ne împinge la a face rău.

Însă fiecare dintre noi, dacă se va apleca cu sinceritate asupra

propriei poveşti de acceptare a islamului, va descoperi, cu siguranţă

că, departe de a fi vorba doar despre lupta împotriva propriului sine

pentru a îl menţine pe Calea cea Dreaptă, acceptarea islamului, a fost

pentru fiecare dintre noi, mai curând, o imensă binecuvântare şi un

4

măreţ privilegiu al lui Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul asupra noastră,

alegându-ne tocmai pe noi să ne salveze de flăcările Iadului destinate

pentru necredincioşi şi să ne dăruiască Grădinile Paradisului în care

vom găsi din binecuvântări ceea ce nici ochiul nu a văzut, nici

urechile nu au auzit, şi nici măcar nu au trecut prin mintea vreunei

fiinţe umane, pregătite pentru dreptcredincioşi.

Slava şi lauda I se cuvin numai lui Allah pentru acest minunat şi

neasemuit dar, şi pe El, Cel cu putere peste toate şi Căruia nu îi este

nimic în imposibilitate, Îl rugăm să le dăruiască acest preţios cadou şi

celor dragi nouă dintre părinţii, fraţii, rudele, prietenii noştri…şi să nu

îi sfârşească pe ei, şi pe noi, din această viaţă decât fiind musulmani,

şi în cel mai înalt grad de credinţă şi împăcare sufletească, amin.

Şi revenind la subiectul luptei împotriva propriului sine care te

împinge la a face rău, aşa cum vedeam, teoretic, şi aşa… pe scurt

spus… subiectul pare simplu şi uşor… însă în realitate, punerea în

aplicare a acesteia, presupune o întreagă strategie, un mod de viaţă

complet, ordonat şi sistematizat, care de cele mai multe ori cere nu

puţin din efort si inversunare.Însă, subhan Allah, deşi de multe ori pe

cale lui Allah se cere un consum imens atât fizic, cât şi psihic, cât şi

material, subhan Allah, atunci când munca respectiva, sau faptă

respectiva este făcută de dragul lui Allah, oboseala dispare, bani şi

timpul cheltuiţi par lucruri neînsemnate, şi Allah uşurează şi

facilitează lucrurile de unde nici nu te aştepţi, iar răsplata, în această

Viaţă Lumească, înainte de Viaţă de Apoi, este un confort şi o

bunăstare sufletească de neimaginat.Slavă lui Allah!

Şi fiecare dintre noi poate privi la propria lui viaţă – de câte

lucruri pe care le făceam înainte deislam ne-am delăsat şi ni se par

acum străine şi ca şi cum nici n-ar fi făcut vreodată parte din noi; şi

câte lucruri noi ne-am obişnuit să facem şi nu ne-am fi imaginat

vreodată că ne-ar sta în putinţă să facem aceasta.

Nu îmi face plăcere să discut despre mine, dar pur şi simplu ca

un exemplu pentru ceea ce tocmai spuneam… în ceea ce mă priveşte,

deşi îmi plăcea foarte mult (la şcoală vorbind) limba romana, atât

literatură şi mai ales gramatica, nu am fost niciodată un talent în

învăţarea limbilor străine…. Întotdeauna totul mi se părea prea greoi

întrua învăţa o nouă limbă, şi deşi am învăţat an la rând şi germană

5

şi franceză şi un pic de spaniolă şi engleza….nu mă pot lăuda că aş

putea excela în vreuna dintre aceste limbi… sau că aş stapani-o într-

un mod îmbucurător.

Cu limba arabă însă, povestea sta cu totul altfel – atunci când

mi-am propus să învăţ limba arabă, aceasta a fost cu desăvârşire de

dragul lui Allah şi pentru islam, şi Allah, Slava şi Lauda I se cuvin

numai Lui mi-a uşurat mie drumul şi mi-a facilitat aceasta şi,

Alhamdulillah, şi am mai spus aceasta, ştiu de unde am început, dar

cum şi cand şi în ce fel am ajuns să ştiu….aceasta numai din

binecuvântarea lui Allah asupra mea şi facerea de către El,

Preaînaltul, uşoară a acestui demers. Alhamdulillah – Lauda lui Allah!

Şi nu spun că pe drum… nu au fost încercări, şi că nu am

întâmpinat greutăţi şi că nu m-am străduit pentru a învaţa, însă,

subhan Allah – slavă lui Allah, atunci când intenţia ta prin ceea ce

faci este de a te apropia de Allah şi iubeşti tu ceea ce este iubit de

Allah, vei simţi tu aceasta străduinţă şi acest efort, ca pe ceva

natural, care în loc sa te obosească va fi o delectare şi un prilej de

încântare pentru tine – subhan Allah.

Atunci când ţi-ai supus sinele tău adorării lui Allah, şi te-ai

delăsat de plăcerile rătăcitoare ale Vieţii Lumeşti, vei regăsi cele pe

care ni le-a binevestit Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântare alui

Allah fie asupra sa!) spunându-ne: “Cine s-a delăsat de ceva de

dragul lui Allah, Allah îi va da lui (în locul acestuia) ceva mai bun

decât el.”Şi când te-ai delăsat tu de ceea ce este interzis de dragul lui

Allah, va face Allah halal-ul (ceea ce este permis) plăcut şi dulce

pentru inima ta.

Atunci când te-ai delăsat de ceva de dragul lui Allah, şi ai făcut

altceva de dragul lui Allah, acesta este, cu siguranţă, indiciul că tu Îl

iubeşti pe Allah, iar atunci când iubeşti tu pe cineva, iubeşti tu să îl

mulţumeşti şi iubeşti să faci tot ce îţi stă în putinţă pentru a îl

mulţumi şi eşti tu fericit intru aceasta, oricât de multe ar trebui să

faci pentru el. Şi deşi nimeni şi nimic nu se compară cu Allah – putem

privi chiar şi numai la cele pe care o impulsionează întru a da curs pe

o mamă iubirea pentru fiul ei.

6

Gândind astfel, niciun musulman, fie el mai nou, sau mai vechi

convertit, sau provenind dintr-o familie de musulmani, nu va simţi

greutate întru a trăi islamul, şi aceasta, cu atât mai mult cu cât

islamul nu opreşte şi nici nu refuză nimic din ceea ce este normal şi

natural în om, ci doar pune reguli şi îndreptare care să îl ajute pe om

intru menţinerea lui pe Calea cea Dreaptă, Calea către fericirea Vieţii

Lumeşti, cât şi a Vieţii de Apoi.

Şi revenind la subiectul nostru de bază, şi anume luptă

împotriva propriului sine care te împinge la a face rău, şi întrucât

întotdeauna vorbele învăţaţilor au o înţelepciune şi o aromă aparte,

să ne oprim în continuare asupra celor menţionate de marele învăţat

Ibn Al-Qayyem (Allah să aibă milă de el!) cu privire la acest subiect si

care spunea că “gihaad”-ul (straduinta pe Calea lui Allah) are patru

nivele, patru trepte, şi anume:

“gihaad an-nafs” (lupta împotriva propriului sine care te

împinge la a face rău)

lupta împotriva amăgirilor lui Sheitaan

lupta împotriva necredincioşilor

lupta împotriva ipocriţilor

În ceea ce priveşte însă “gihaad an-nafs”(lupta împotriva

propriului sine)acesta are la rândul lui patru paşi, patru nivele de

parcurs, după cum urmează:

1. să pui sinele tău în situaţia de a se strădui întru a învăţa ceeace

presupune călăuzirea care a fost pogorâta de Allah şi religia

adevărată; şi nu există izbândă şi nici fericire în convieţuirea lui şi

nici în întoarcerea lui (la viaţă în Viaţa de Apoi) decât prin această

cunoaştere (adică prin cunoaşterea religiei) şi dacă a omis el aceasta,

va fi el nefericit în cele două case – cea a Vieţii Lumeşti şi cea a Vieţii

de Apoi.

2. să pui sinele tău în situaţia de a se strădui întru a face cele pe

care le-a învăţat în privinţa religiei şi a călăuzirii pogorâte de Allah

Preaînaltul, şi aceasta întrucât cunoaşterea fără a fi pusă în aplicare,

dacă nu-i este ea nociva, deasemenea nu-i va fi ea nici folositoare.

3. să pui sinele tău în situaţia de a se strădui intru chemarea

celorlalţi la Calea cea Dreaptă şi la călăuzire şi de a îi învăţa

despre aceasta pe cei care nu ştiu, căci altfel vei fi tu asemenea celor

7

cărora au cunoscut adevărul şi călăuzirea ce a fost revelata, dar le ţin

ei ascunse, fără a le împărtăşi şi altora, şi astfel, cunoaşterea de care

ei au beneficiat, nu le este lor folositoare şi nici nu îi fereste pe ei de

pedeapsa lui Allah.

4. să pui sinele tău în situaţia de arăbda greutăţile şi încercările

invitării celorlalţi la islam (da‟uuah) şi la credinţa îl Allah şi

aversiunile din partea oamenilorsi a suporta toate acestea de dragul

lui Allah.

Şi a spus Ibn al-Qayyem că dacă un om a completat toate

aceste patru nivele, a devenit el dintre “rabbaniyyn”.

Şi au spus deasemenea învăţaţii în islam, cum că “gihaad”-ul

(străduinţa pe calea lui Allah) presupune mai multe nivele,

categorii, încadrări precum:

obligatoriu/impus oricărui musulman în deplinătatea facultăţilor

mintale şi care a ajuns vârsta pubertăţii;

obligatoriu/impus comunităţii musulmane în ansamblul ei, şi

dacă au împlinit câţiva dintre mebrii comunităţii această

obligaţie, au fost scutiţi de aceasta restul acestora;

preferabil.

Şi au catalogat învăţaţii în islam“gihaad an-nafs” (lupta

împotriva propriului sine care te împinge la a face rău) ca fiind “fard

„ain” – adică obligatoriu /impus pentru fiecare musulman în

deplinătatea facultăţilor mintale şi care a ajuns vârsta pubertăţii.

In ceea ce priveşte hadisul care spune că cel mai mare “gihaad”

este “gihaad an-nafs”, deşi învăţaţii au apreciat acest hadis ca nefiind

autentic, au acceptat corectitudinea sensului acestuia şi anume că

“gihaad an-nafs” (lupta împotriva propriului sine care te împinge la a

face rău) precede şi se constituie la baza oricărei alte forme de

străduinţa pe calea lui Allah, şi aceasta întrucât cel care nu are

puterea de a subjuga dorinţele şi rătăcirea spre care îl împinge

propriul sine, oare cum ar putea să fie cu putere asupra altora?! – Si

Allah Preaînaltul ştie cel mai bine!

Şi subhan Allah în această Viaţă Lumească omul trăieşte într-o

situaţie primejdioasa înconjurat de duşmani care mai de care mai

puternici, unii văzuţi şi alţii nevăzuţi, şi de aceea trebuie să trăiască el

8

într-o continuă stare deaparare, adică fiind întotdeauna pus în situaţia

de a se apăra.

Invăţaţii în islamau spus că dintre cei mai mari duşmani ai

omului nu este altul decât chiar propriul sine care se afla

înăuntrul lui.Pentru că tocmai acest sine este cel care îl împinge pe

el spre tot şi spre toate şi el este motorul tuturor acţiunilor sale şi

dacă omul a pus stăpânire pe sinele lui şi l-a direcţionat spre ceea ce

e bun, atunci va fi el dintre cei care merg pe calea cea dreaptă.Însă

dacă omul se va supune dorinţelor propriului sine atunci va fi el

subjugat de acesta şi va fi pierdut el calea cea dreaptă si va fi el

astfel rătăcit şi distrus pentru că sinele îl va împinge pe el să îşi

alimenteze în continuu poftele şi dorinţele care de multe ori pot veni

în contradictie cu regulile şi prescripţiile şi legile pe care Allah

Preaslăvitul şi Preaianltul ni le-a impus.

Dar aşa cum spuneam, dacă omul se va lupta împotriva

rătăcirilor propriului sine şi îl va subjuga şi îl va îngrădi pe el cu ceea

ce ingradeste credinţa şi supunerea şi ascultarea faţă de Allah şi îl va

înfrumuseţa şi îl va conduce pe el prin teama de Allah, cu adevărat

aceasta este cea mai mare izbândă pe care o poate atinge un bun

musulman si, cu adevărat, aceasta este cea mai înaltă formă de jihad

si acesta este nivelul la care dacă un om a ajuns poate fi considerat

cu adevarat dreptcredincios.

Şi a aspus trimusul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah

fie asupra sa!):“Oare să nu va instintez eu pe voi despre cel care este

dreptcredincios?! – Dreptcredincios este acela în care oamenii au avut

încredereîn privinţa bunurilor lor şi a sufletelor lor (adică a sinelor

lor); iar musulmanul este acela cu care oamenii au fost în siguranţă

(în pace) atât din punctul de vedere al limbii lui cât şi al mâinii lui;

iar “al-mujeahed” cel care se straduieste pe calealui Allah este cel

care s-a străduit să pună sinele său sub stăpânirea (prescriptiilor) lui

Allah; şi oare să nu vă înştiinţez pe voi despre “al-muhager” (cel care

emigreaza, face “hijrah”) – el este cel care a părăsit greşelile şi

păcatele.”Aşadar in acest hadis “hijrah” are şi senul de a părăsi ceea

ce esterau şi greşit din punctul de vedere al islamului si a se întoarce

la calealui Allah.

9

Învăţaţiiîn islamau spus că “jihad an-nafs” este cea mai buna

şicea mai completa formă de jihad.Si a spus Allah:“Iar în ce-l priveste

pe cel care se teme de Ziua când se va înfãtisa Domnului sãu si si-a

oprit sufletul de la pofte, /Raiul îi va fi sãlas!”[surat an-nazi‟at, 40,

41]

Aşadar Allah ne-a promis nouă Paradisul pentru ţinerea în frâu

a propriilor noastre pofte şi dorinţe.Şi dreptcredincios este acela care

crede şiştie că îşi opreşte sinele de la a da curs celor la care îl

împinge poftele şi dorinţele proprii pentru a atinge o biencuvantata

răsplata în Viaţa de Apoi; iar dreptcredinciosul ştie că binecuvântările

şi răsplăţile Vieţii de Apoisunt mai mari şi mai însemnate decat

satisfacţia imediată pe care ar putea-o obţine prin satisfacerea

poftelor şi dorinţelor şi s-a delăsat de plăcerea efemeră a Vieţii

Lumeşti tinzând spre plăcerea absolută şi veşnică a Vieţii de Apoi.

Aşa cum aminteam deja am văzut că nivele sau paşii de urmat

împotriva propriului sine ce te împinge la a face rău sunt:

a te stradui întru a îţi învăţa religia

a te stradui să faci cele pe care le-ai învăţat

a te strădui intru a îi învaţa pe ceilalţi religia

a-i chema la credinţa în unicitatea lui Allah

a răbda greutăţilor şi încercărilor şi aversiunilor oamenilor

pe calea chemării la credinţa în Unicitatea lui Allah.

Invăţatii în islam au vorbit despre armele luptei împotriva

propriului sine care te impinge la a face rausi despre ce provizii

ar trebui să ne luăm în străduinţa noastră importiva propriului sine si

spuneau că cea mai puternică armă împotriva propriului sine care te

îndeamnă la a face rău este tocmai răbdarea. Pentru că acela care a

suportat şi şi-a făcut el sinele să suporte importiva amăgirilor lui

Şeitan şi împotriva dorinţelor şi amăgirii propriului sine, cu adevărat a

izbândit el şi a făcut ca dorinţele şi poftele lui lumeşti să fie pierdute,

adică safie distruse şi să nu îl mai împinga pe el la ce e rău.

Însă acela care nu a avut puterea de a răbda, nu a reuşit el

saţină piept amăgirilor lui şeitan şi a amăgirilor şi dorinţelor propriului

sine si au pus stăpânire pe el poftele şi dorinţele şi a iesit invingator

din aceasta propriul lui sine care îl împinge la a face rău.

10

Şi au spus învăţaţii în islam cu că “as-saber” (răbdarea) are

mai multe aspecte/forme:

1. “as-saber „ala at-ta‟aah” - a fi răbdător intru supunerea ta

faţă de Allah. Si există o mare înţelepciune intru aceasta pentru că

de obicei actele de adorare vin împotriva sau în contradicţie cu

poftele şi plăcerile noastre. Aşa cum spre exemplu deşi ne place să

dormim mult şi îndelung într-o saltea confortabilă, ni s-a cerut sa ne

trezim foarte devreme în noapte pentru a ne ruga rugăciunea de fajr;

şi ne-au fost facute plăcute luxul, banii, casele şi hainele frumoase,

dar în acelaşi timp ne-a fost prescris să dăm milostenii pe calea lui

Allah şi să-i ajutăm pe cei nevoiaşi; si tot astfel este în natura

bărbatului să gaseasca placerea intru a privi la o femeie frumoasa si

atragatoare,dar i s-a impus să îşi plece privirea.

Şi aşa cum spuneam în aceasta se afla o mare înţelepciune

întrucât cel care a reuşit să îşi ţină în frâu poftele şi dorinţele pe calea

supunerii faţă de Allah, va fi el pentru aceasta răsplătit.

2. O altă formă a răbdării este “as-saber „an al-ma‟asi” – a fi

răbdător întru a te feri de păcate – adică a fi împăcat si a te

mulţumi tu cu cele pe care le poţi obţine pe un drum drept fără a

păcătui. Şi aceasta pentru că subhan Allah aşa cum observă de obicei

ceea ce poate fi obţinut prin păcat şi căi iliciteeste în această Viaţă

Lumească mult mai rapid si îl putem vedea mult mai repede în faţa

ochilor, în vreme ce pentru răsplată pentru supunerea pe calealui

Allah ne va fi nouă dată inshaAllah în Viaţa de Apoi. Şi tocmai pentru

aceasta mulţi oameni se rătăcesc şi cad ei în păcat căutând satisfacţia

în ceea ce este palpabil şi imediat şi pentru că doresc să obtina o

răsplata imediata.

3. A răbda la încercările propriului destin şi a accepta cele ce

ţi-au fost scrise, iar aceasta te va ajuta in izbândă şi este o formă

de adorare şi de tinere în frâu a sinelui pentru că atunci când eşti

răbdător la cele pe care Allah ti le-a scris aceasta este o formă de

recunoaşterea a faptului că Allah nu ţi-a dat ţie decât ceea ce este

mai bun şi mai potrivit pentru tine şi in acelasi timp o recunoastere

afaptului că Allah a cuprins cele pe care El ţi le-a dat cu Stiinta,

Intelepciunea şi Indurarea Sa şi tot ce ţi-a fost prescris nu este decât

ceea ce este cel mai potrivit şi mai bun pentru tine.

11

Şi vorbind despre acceptarea a ceea ce ţi-a fost predestinat şi

de răbdare să nu uităm ca, cheia izbândei, atat în această Viaţă, cât

şi în Viaţa de Apoi, cât şi intru obtinerea a tot ce este mai bun în

această Viaţă este tocmai ruga (du‟aa), care aşa cum se spune ea

poate chiar schimba destinul atrăgând asupra ta binecuvantarea lui

Allah în aceastaViaţa cât şi în Viata de Apoi.

Aşadar, cea mai puternică armă împotriva propriului sine care

te împinge la a face rău este tocmai răbdarea, în formele sale:

a răbda intru supunerea faţă de Allah

a răbda prin a te ţine departe de ceea ce este interzis

a rabada şi a fi împăcat cu cele pe care Allah Preaslăvitul

şi Preaînaltul ţi le-a predestinat.

Invăţaţii în islamau spus că o altă armă împotriva propriului

sine care te împinge la a face rău este a avea o părere rea despre

propriul sine care te împinge la a face rău.

De ce? Pentru că dacă noi am considera că propriul nostru sine

ne-ar împinge numai la a face bine, atunci aceasta ne-ar pune pe noi

în imposibilitatea de a mai putea lupta împotriva lui. Si aceasta

pentru că în general vorbind atunci când ai o părere foarte bună

despre cineva aceasta te va pune în imposibilitatea de a lupta

împotriva sa. Pentru că de cear trebui să lupt eu împotriva cuiva care

îmi vrea doar binele?! Şi tot aşa şi cu propriul nostru sine - dacă noi

nu vom fi conştienţi de faptul că propriul nostru sine prin dorinţele pe

care le are şi prin cele spre care ne împinge să le facem ne poate

rătăci atunci putem cădea în capcana lui.

Aşadar este absolut necesara conştiinţa faptului că propriul sine

ne poate împinge la a face rău şi ca ne poate rătăci.Şi a spus Allah

Preaslăvitul şi Preaînaltul în Nobilul Coran:“Cãci sufletul este înclinat

cãtrerãu, afarã de cel pe care îl pãzeste Domnul meu prin îndurarea

Lui,cãci Domnul meu este Iertãtor si Îndurãtor [Ghafur,

Rahim]!”[Coran, 12:53]. Aşadar Allah ne înştiinţează că unul dintre

cei mai mari duşmani ai noştri este insusi propriul nostru sine.

Si sa ne amintim si de sfatul care i-a fost dat lui Abu Bakr de

către Omar ibn Khattab (Allah sa fie multumit de ei!) atunci când el a

preluat conducerea musulmanilor şi cand i-a spus:“Primul lucru

12

asupra caruia te avertizez este tocmai propriul tău sine care se afla în

lăuntrul tău.”

De asemenea foarte important, printre armele împotriva

propiriului sine care te impinge la a face rau se numără şi a îţi

preocupa sinele intru adorarealui Allah şi intru cele care sunt

plăcute şi cerute de islam, precum a învăţa ceva legat de religie, a

face rugăciunea, a citi Coran, a face fapte bune etc.Şi aceasta pentru

că se spune că sinelui îi place să fie activ şi să fie ocupat şi dacă tu nu

l-ai ocupat cu ceea ce este bun, îşi va găsi el de lucru şi se va ocupa

cu ceea ce este rău.

Alaturi de acestea există şi alte arme împotriva propriului sine,

una dintre acestea şi foarte importanta fiind ceea ce în limba arabă se

numeşte “suhbah tayybah” adică a avea prieteni şi însoţitori

dintre cei buni si dreptcredincioşi care te pot ajuta să creşti în

islam, şi nu dintre aceia care să te tragă şi mai mult înapoi si care te

pot împinge la a face rău; iar un prieten bun si cu teama de Allah te

poate ajuta salupti împotriva propriului sine care te impinge la a face

rau.

Dacă ar fi să privim la propria noastră viaţa tuturor, de multe

ori ni se intampla să fim puşi în situaţii in care simţim că tot şi toate

s-au închis şi s-au terminat şi eşti atât de nervos şi inversunat încât

nu vezi tu altă cale de a petrece această situaţie decât răspunzând cu

un rău asemenea raului care ti-a fost facut sau cu unul şi mai mare

decât acesta. Aşadar, sinele tău, nafsul tău aşa te-ar împinge să faci.

Insa, Subhan Allah şicred că fiecăruia dintre noi i s-a întâmplat

sa dai fuga sa te descarci si să ceri sfatul şi să vorbesti cu un priten

despre cele ce ti s-au întâmplat.Şi prin binecuvantarea lui Allah

asupra ta gasesti acolo o inima cu teama de Allah si cu multa iubire

pentru Viata de Apoi, iar prin sfatul intelept al acestui bun prieten si

prin intelepciunea sa dintr-o data întreaga imagine a situaţiei va fi

schimbata. Si astfel, un prieten bun, printr-un sfat bun te va ajuta pe

tine salupti împotriva propriului sine ce te împinge la a face rău. Si se

intampla aceasta pentru că, ca şi o chestiune de psihologie, dacă

atunci când ne aflăm într-o situaţie deranjantă ne-am opri foarte

puţin sau am număra aşa cum se spune până la 10 înainte de a

reacţiona putem observa cum reacţia va deveni mult mai dreaptă şi

13

cu mult mai multă înţelepciune, decât primul impuls inflacarat şi cum

totul se rezolvă uneori aproape ca de la sine doar find răbdători şi

abţinându-ne de la a da curs primului impuls pe care ni-l dictează

propriul nostru sine, pentru ca reactia imediata este puternic afectiv

incarcata, in vreme ce reactia intarziata in mod normal este incarcata

cu o mai mare doza de ratiune.

Dându-ţi prilejul de a gândi inainte de areactiona si punând în

balanta cele cărora vrei să le dai curs reactia ta va fi cu siguranta mai

inteleapta, cu voia lui Allah.Insa pentru a fi capabili intru a avea cea

mai buna reactie si pentru a fi actiunea noastra actiunea unui

dreptcredincios, cuadevarat balanţa noastră nu ar trebui safie

alta decât urmarea învăţămintelor Coranului şi ale tradiţiilor

nobilului nostru Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra

sa!).

O altă armă împotriva propriului sine care te împinge la a face

rău este şi cunoaşterea pe calea lui Allah şi cunoaşterea lui

Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul pentru că această cunoaştere te

va apropia pe tine de Allah Preaînaltul intru adorare site va ajuta pe

tine să lupţi împotriva propriului sine care te impinge la a face

rău.Pentru că cunoscându-l pe Allah vei ajunge să Il iubeşti si să te

supui Lui şi te vei strădui tu să Îl mulţumeşti pe Acesta şi să faci doar

ceea ce îi este Lui, Preaînaltul, plăcut site vei depărta tu astfel site vei

opri de la ceea ce esterau şi neplăcut si spre care poftele si dorintele

propriului tau sine te-ar putea impinge.

Şi aşa cum spuneam deja, ruga (ad-du‟a) este una dintre cheile

izbândei şi a Îl rugape Allah şi a Îl implora pe El întru a te

călăuzi pe calea ce adreapta şi intru a te ţine departe de tot ce

e rău poate fi o formă de a lupta împotriva propriului sine care te

împinge la a face rău.Astfel, străduinţa pe calea lui Allah pentru a

lupta importiva propriului sine care te impinge la a face rau este

dintre cele mai bune fapte pe care le poate face un om pentru că din

ea decurg totate celelalte fapte bune.

Pentru că dacă omul a reuşit să îşi subjuge si sa ţină în frâu

propriul lui sine care îl împinge la a face rău şi propriile pofte şi

dorinte, atunci cu adevărat a izbândit el, iar dacă nu a reuşit aceasta

şi poftele şi dorintele lui de a face rău şi de a câştiga doar această

14

Viaţă Lumească au pus stăpânire pe el, atunci cu adevărat a pierdut

el şi a fost pierdut având parte de cea mai mare şi tragicapierdere

pentru că s-a pierdut pe sine însuşi.

Fie că Allah sane ajute pe noi toţi, să ne păzească de ceea ce e

rău şi să ne raspalteasca cu tot ce e mai bun.

Apropiindu-ne de sfârşit să nu uităm sa ne reamintim cum că

viaţa noastră este limita. Ea nu este nesfârşită, contoarul nu sta pe

loc şi nu ştie nimeni când acesta se va opri.

Aşadar, să nu ne minţim pe noi înşine şi sacredem că “mugehadat

an-nafs” ar fi doar pentru cei bătrâni sau pentru asceticii delăsaţi de

viaţa lumească. Nu, mugeahadet an-nafs, lupta impotriva propriului

sine care te impinge la a face rau este atât pentru cei bătrâni, cât şi,

mai ales pentru cei mai tineri ale caror pofte si dorinte sunt

efervescente.

Şimugeahadet an-nafsnu este pentru cei care doresc a se delăsa

de dunia, ci, mai mult este pentru cei care iubind eiViaţa Lumească,

iubesc deasemenea şi Viaţă de Apoi şi pentru că se iubesc pe ei înşişi

nu doresc ei ca bucuria şi bunastarea lor să se termine în această

viaţă lumească ci doresc ei ca bunăstarea şi fericirea lor să se

continue şi în Viaţa de Apoi.Pentru că cel care îşi iubeşte sineleeste

cel care lupta importivalui atunci cand il impinge la rau si aceasta

tocmai pentru a îi putea oferi lui bunăstarea şi în Viaţa de Apoi.

Aşa cum spuneam mujeahadet an-nafs este un fapt firesc şi

obligatoriu pentruoricine doreşte să obţină bucuria în Viaţa lumească

fără a o pierde în Viaţa de Apoi.Aşadar daca doresti tu să te bucuri de

aceasta viaţa lumeasca fără a pierde bucuriaVieţii de Apoiatunci

trebuie să lupţi tu împotriva propriului sine care te impinge la a face

rau.

Şi ar trebui ca noi sa incepem noi aceasta lupta putin cate puţin

înainte de a a junge la mai mult.Şi să incepem prin a ne socoti si

masura si judeca pe noi înşine şi prin a invata religia noastră pentru a

ne putea astfel conduce propriile noastre sine pe drumul care este

cerut pentru atingerea binecuvântărilor promise noua în

Paradis.Aşadar să începem cu cât de putin învăţand cele placute lui

15

Allah pentru ca aceastea sunt cele care paveaza calea cea Dreapta

spre Paradis.

Să nu uităm aşadar înţelepciunea cuprinsa în cuvintele care spun

că cu fiecare zi care a trecut cine nu este în surplus este un pierdere,

şi aceasta pentru că a pierdut el ocazia de a se indrepta catre Paradis

si a pierdut el ocazia de a se depărta cu încă un pas de iad şi de a se

apropia cu încă un pas de Grădinile Paradisului, in care pregătite

pentru dreptcredincioşi ii asteapta dintre binecuvântări cele pe care

nici ochii nu le-au văzut şi nici urechile nu le-au auzitşi nici măcar nici

măcar nu a trecut prin mintea vreunei fiinţe umane.

Aşadar de ce să pierdem noi aceste binecuvantari veşnice în

schimbul unor binecuvantari minuscule şi efemere şi alergând după

cele spre care ne împinge propriul nostru sine şi uitand

binecuvantarile pe care Allah ni le-a promis în Viaţa de Apoi.

Fie caAllah să ne ajute pe noi toţi dintre aceia care îşi vor putea

ţine în frâu propriile lor sine şi vor atinge fericirea atât în această

Viaţă Lumeasca cât şi în Viata de Apoi şi să ne binecuvânteze cu

Paradisul, amin!