drept civil - andrei savescu - an 1 sem 1 rau

Drept civilNotiunea dreptului civilBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010

Sintagma “drept civil” are mai multe

acceptiuni: stiinta, ramura de drept, drept

subiectiv civil

Dreptul civil este acea ramura a dreptului

privat alcatuita din ansamblul normelor

juridice care reglementeaza raporturi

juridice patrimoniale si nepatrimoniale

stabilite intre persoane fizice si persoane

juridice aflate pe pozitii de egalitate juridica.

Raporturile patrimoniale pot fi:

- raporturi reale

- raporturi obligationale

Raporturile nepatrimoniale pot fi:

- raporturi juridice care privesc existenta si

integritatea subiectelor de drept

- raporturi juridice de identificare a

persoanelor

http://dreptcivil.ro/?author=1

http://dreptcivil.ro/?p=1

http://dreptcivil.ro/

- raporturi juridice derivand din creatia

intelectuala

Posted in 1. Caracterizare generala a dreptului civil roman | 2 Comments

Rolul dreptului civilBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010

Dreptul civil:

- contribuie la ocrotirea valorilor

patrimoniale si nepatrimoniale

- dreptul civil reprezinta o garantie a formarii

unei constiinte juridice corecte

- ocupa pozitia de ”drept comun” fata de alte

ramuri ale dreptului

Posted in 1. Caracterizare generala a dreptului civil roman | Leave a comment

Principiile fundamentale ale dreptului civilBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010

Principiul proprietatii

Principiul egalitatii in fata legii civile

Principiul imbinarii intereselor individuale cu




http://dreptcivil.ro/?p=10#comments

http://dreptcivil.ro/?cat=1







cele generale

Principiul ocrotirii si garantarii drepturilor

subiective civile


Principiile institutiilor dreptului civilBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010

Institutia juridica reprezinta o grupare de

norme juridice care reglementeaza o anumita

categorie de relatii sociale (ex. institutia

juridica a proprietatii, institutia juridica a

contractelor, etc.).

Principiile institutiilor de drept civil sunt

acele idei (reguli) de baza care calauzesc

anumite institutii ale acestei ramuri a

dreptului si care sunt concordante cu

principiile fundamentale.

Cele mai importante principii ale institutiilor

de drept civil sunt:







- principiul fortei juridice obligatorii (pacta

sunt servanda), principiul irevocabilitatii si

principiul relativitatii efectelor actului juridic

civil, in materia contractelor

- principiul consensualismului, privind forma

actului juridic civil

- principiul ocrotirii bunei credinte, in

materia dreptului de proprietate si a altor

drepturi reale

- principiul raspunderii civile, in materia

actelor sau faptelor juridice.


Delimitarea dreptului civil de alte ramuri ale dreptuluiBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010

Delimitarea fata de dreptul constitutionalin dreptul constitutional predomina

raporturile personale nepatrimoniale, in timp

ce in dreptul civil majoritatea raporturilor

juridice au un caracter patrimonial







in dreptul constitutional subiectele trebuie sa

aiba o calitate speciala, aceea de organ al

statului, ele aflandu-se, de regula, intr-o

situatie de supraordonare, pe cand in dreptul

civil subiectele participante la raporturile

juridice civile sunt persoane fizice si juridice

care se gasesc pe pozitie de egalitate juridica

normele dreptului constitutional sunt in

general norme imperative, in timp ce

majoritatea normelor juridice civile sunt

dispozitive

atat dreptul civil cat si cel constitutional au

sanctiuni specifice.

Delimitarea fata de dreptul administrativ

dreptul administrativ reglementeaza in cea

mai mare parte raporturile juridice personale

nepatrimoniale, pe cand dreptul civil

reglementeaza in cea mai mare parte

raporturile juridice patrimoniale

in dreptul administrativ este necesar ca cel

putin un subiect sa aiba calitatea de organ al

administratiei de stat, in vreme ce in dreptul

civil subiectele nu au o calitate speciala

in dreptul administrativ subiectele se afla in

raporturi de supra si subordonare; in dreptul

civil subiectele se gasesc pe pozitie de

egalitate juridica

dreptul administrativ este alcatuit in cea mai

mare parte din norme juridice imperative;

dreptul civil este alcatuit in marea majoritate

din norme juridice dispozitive

dreptul administrativ are sanctiuni proprii,

cum ar fi amenda contraventionala si

confiscarea; sanctiunile de drept civil sunt:

repararea prejudiciului cauzat prin plata de

despagubiri, nulitatea actelor juridice,

rezilierea contractelor etc.

Delimitarea fata de dreptul financiar

in dreptul financiar subiectele raportului

juridic se afla pe pozitii de supra si

subordonare; in dreptul civil subiectele

participante la raportului juridic se afla in

situatie de egalitate juridica;

in raporturile judiciare de drept financiar cel

putin o parte are o calitatea specifica, aceea

de organ financiar al statului;

normele dreptului financiar in marea lor

majoritate sunt imperative; normele

dreptului civil in cele mai multe cazuri sunt

dispozitive;

dreptul financiar are sanctiunile sale proprii,

altele decat dreptul civil: majorarile sumelor

platite cu titlu de taxa sau impozit, amenzi

etc.

Delimitarea fata de dreptul comercial

ambele ramuri ale dreptului reglementeaza

raporturile juridice patrimoniale si personale

nepatrimoniale

subiectele raporturilor juridice se afla pe

pozitii de egalitate juridica

ambele ramuri contin norme juridice cu

caracter dispozitiv in cea mai mare masura

in dreptul comercial cel putin una dintre

parti trebuie sa aiba calitatea de comerciant,

in vreme ce in dreptul civil subiectele nu au o

calitate speciala

intre contractul comercial si cel civil ca

institutii de baza ale celor doua ramuri exista

deosebiri de regim juridic.

Delimitarea fata de dreptul muncii

ambele reglementeaza raporturile juridice

patrimoniale si personale nepatrimoniale

in dreptul muncii pozitia de egalitate a

subiectelor este prezenta numai la incheierea

contactului; in dreptul civil pozitia de

egalitate este prezenta in mod constant

in ambele ramuri exista raspunderea

patrimoniala, dar in dreptul muncii exista si

raspunderea disciplinara

minorii sub varsta de 14 ani nu pot fi

subiecte ale raporturilor juridice de munca.

Delimitarea fata de dreptul familiei

in dreptul familiei preponderente sunt

raporturile juridice personale

nepatrimoniale; in dreptul civil intalnim in

mod special raporturi juridice patrimoniale

in dreptul familiei subiectele trebuie sa aiba

o calitate speciala: parinte, copil, sot, ruda,

infiat etc.

dreptul familiei are sanctiuni proprii ca:

decaderea din drepturile parintesti,

indepartarea tutorelui de la exercitarea

tutelei etc.

Delimitarea fata de dreptul procesual

civil

dreptul procesual civil cuprinde norme

juridice care reglementeaza modul de

judecata si solutionare a litigiilor civile

(procedura judecarii lor)

intre dreptul civil si drept procesual civil

exista o deosebire de la continut la forma;

dreptul procesual civil reprezinta aspectul

sanctionator al dreptului civil.

Delimitarea fata de dreptul international

privat

dreptul international privat reglementeaza

raporturi juridice civile care cuprind un

element de extraneitate, respectiv cetatenia

straina, nationalitatea straina, aflarea in

strainatate a unor bunuri, incheierea ori

executarea in strainatate a unor contracte

normele dreptului international privat

solutioneaza conflictul de legi ori de

jurisdictii, precum si conditia juridica a

strainului.


Izvoare de drept civilBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010

Izvoarele formale ale dreptului civil sunt

actele normative in care sunt cuprinse

normele dreptului civil.

Obiceiul si morala nu sunt izvoare distincte

ale dreptului civil. Prin ele insele nu

constituie izvoare de drept civil, ci doar cand

norma juridica trimite la ele.

Doctrina nu este izvoar de drept civil.






Practica judecatoreasca nu constituie, in

principiu, izvor de drept civil.

Norme de drept civil se gasesc in acte

normative de la toate nivelurile: Constitutia

Romaniei, Codul civil, legi, acte normative

emise de Guvern si conducatorii organelor

administratiei publice centrale si locale.


Tipuri de norme de drept civilBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010

Dupa caracterul conduitei pe care o prescriu

normele juridice civile sunt imperative

si dispozitive.

Normele imperative sunt acelea care impun

subiectelor de drept o anumita conduita sub

sanctiune. Normele juridice civile imperative

sunt prohibitive sau onerative. Normele

prohibitive interzic categoric o anumita







conduita. Normele onerative prevad expres

obligatia pentru parti de a avea o anumita

conduita.

Normele de drept civil dispozitive sunt acelea

care suplinesc sau interpreteaza vointa

neexprimata sau insuficient exprimata a

partilor raportului juridic civil, ingaduind sa

se deroge de la dispozitiile pe care le

cuprind. Normele juridice civile dispozitive

sunt permisive sau supletive. Normele

permisive permit ca subiectele sa aiba o

anumita conduita. Normele supletive

stabilesc o conduita care este obligatorie

numai in cazul in care acestea nu si-au

manifestat vointa altfel.

Dupa natura interesului ocrotit normele

juridice civile sunt de ordine privata sau de

ordine publica.

Dupa campul de aplicare normele juridice

civile sunt generale si speciale. Normele

juridice civile sunt generale daca se aplica in

toate cazurile si in orice materie,

reglementeaza situatia de drept

comun. Normele speciale reglementeaza

exceptii de la cele generale. Norma speciala

deroga de la norma generala si se aplica

prioritar fata de norma generala, este de

stricta interpretare si aplicare.


Aplicarea normelor de drept civilBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010

Aplicarea in timp

Normele juridice civile se aplica in intervalul

de timp cat sunt in vigoare.

Intrarea in vigoare a normelor juridice civile

are loc fie la data publicarii lor in Monitorul

Oficial, fie la o data certa stabilita de

legiuitor si mentionata in cuprinsul lor.







Iesirea din vigoare a normelor juridice civile

se produce prin abrogarea lor. Abrogarea

normelor juridice poate fi: expresa directa,

cand actul normativ nou mentioneaza in mod

expres (formal) abrogarea unei norme

juridice, capitole sau articole din

aceasta; expresa indirecta, cand nu se

nominalizeaza direct actul normativ abrogat,

dar se prevede expres ca ‘’dispozitiile

contrare se abroga’’; tacita (implicita), cand

in textul noii legi nu se mentioneaza

abrogarea normelor juridice mai vechi, insa

abrogarea rezulta in mod implicit din faptul

ca actuala reglementare contravine

reglementarilor anterioare.

Caderea in desuetudine, respectiv

neaplicarea indelungata a unei legi, nu

constituie un mod de iesire din vigoare a ei.

Legile temporare, respectiv legile care au

fixat de la inceput momentul iesirii lor din

vigoare, se considera abrogate la implinirea

termenului.

Actiunea in timp a normelor juridice civile

este guvernata de doua principii: principiul

neretroactivitatii legii civile noi; principiul

aplicarii imediate a legii civile noi.

Principiul neretroactivitatii legii civile noi

este regula de drept potrivit careia legea

civila se aplica numai situatiilor care survin

dupa intrarea ei in vigoare nu si celor

petrecute anterior. Acest principiu este

consacrat de art. 1 Cod civil: ’’Legea dispune

numai pentru viitor, ea n-are putere

retroactiva‘’ si de art. 15 din Constitutie care

prevede ca ‘’Legea dispune numai pentru

viitor, cu exceptia legii penale mai

favorabile’’. Principiul neretroactivitatii

ocroteste drepturile subiective castigate sub

imperiul legilor vechi si asigura stabilitatea

ordinii de drept.

Principiul aplicarii imediate a legii noi este

regula de drept civil potrivit careia legea

noua se aplica de indata ce a fost adoptata la

toate situatiile aparute dupa intrarea ei in

vigoare, cu excluderea legii vechi. Acest

principiu nu este consacratexpressis

verbis de Codul civil, insa el decurge in mod

implicit din principiul neretroactivitatii

legilor si se justifica prin faptul ca legea noua

reprezinta un progres economic si tehnico-

juridic fata de legea veche. De la principiul

aplicarii imediate a legii noi exista exceptia

de ultraactivitate a legii civile vechi,

respectiv de supravietuire a ei, care trebuie

insa prevazuta in mod expres de legea noua.

Pentru a determina legea aplicabila se are in

vedere regula tempus regit actum, potrivit

careia o situatie juridica produce efectele

prevazute in legea civila in vigoare la data

producerii ei.

Aplicarea in spatiu

Se intemeiaza pe principiul teritorialitatii

legii potrivit caruia legea civila, de regula, se

aplica pe teritoriul statului al carui organ a

edictat-o. Aplicarea legii civile in spatiu si

principiul care o guverneaza se discuta sub

doua aspecte: unul intern si altul

international. Aspectul intern se refera la

raporturi juridice stabilite pe teritoriul

Romaniei intre subiecte de drept civil cu

cetatenie sau de nationalitate romana.

Aceasta situatie se rezolva potrivit regulii

conform careia actele normative care emana

de la organele centrale se aplica pe intreg

teritoriul tarii, iar actele normative care

emana de la organele locale se aplica in raza

unitatii administrativ teritoriale

respective. Aspectul international priveste

raporturi juridice cu elemente de

extraneitate (cetatenie, nationalitate straina)

si se rezolva de catre normele conflictuale ale

dreptului international privat (Legea nr.

105/1992).

Aplicarea legii civile asupra persoanelor

Persoanele fizice si juridice pot fi subiecte ale

raporturilor juridice civile.

Principiul care guverneaza aplicarea legii

civile asupra persoanelor este egalitatea lor

in fata legii civile. Egalitatea in fata legii

civile nu trebuie inteleasa in sensul ca toate

normele dreptului civil se aplica tuturor

persoanelor. Exista legi civile cu vocatie

generala de aplicare atat pentru persoane

juridice cat si pentru cele fizice (de ex.

Decretul nr. 31/954 privind persoanele fizice

si cele juridice). Exista legi civile cu vocatie

de aplicare numai pentru persoane fizice si

legi cu vocatie de aplicare numai pentru

persoane juridice.


Interpretarea normelor de drept civilBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010







Interpretarea normelor juridice civile inseamna

lamurirea sensului exact si complet al normelor in

scopul aplicarii cat mai corecte.

In functie de forta ei juridica interpretarea

este oficiala sau neoficiala. Interpretarea

oficiala este aceea facuta de organele de stat

carora li s-a conferit o asemenea competenta,

respectiv organele apartinand puterii

legislative, executive sau

judecatoresti. Interpretarea oficiala este de

doua feluri: interpretare legala sau autentica,

facuta chiar de organul care a emis norma

juridica, si interpretarea cazuala, care se

realizeaza cu prilejul solutionarii de catre

organele competente a diferitelor cazuri

concrete. Interpretarea neoficiala, care se

mai numeste si doctrinara, este facuta de

specialisti care nu actioneaza oficial. In

consecinta, ea nu are forta juridica

obligatorie, fiind lasata la aprecierea

organului de aplicare a legii spre a fi

adoptata sau respinsa.

In functie de rezultatul la care se ajunge prin

interpretare interpretarea este literala

(declarativa), extensiva sau

restrictiva. Interpretarea literala (in litera

legii) este acea forma a interpretarii care

conduce la concluzia ca formularea normei

juridice coincide cu sensul real al normei,

existand o identitate intre formulare si

continut. Aceasta forma de interpretare este

specifica textelor normelor juridice precis si

clar formulate. Interpretarea extensiva (in

spiritul legii) este aceea care ajunge la

concluzia ca norma juridica civila acopera

mai multe cazuri decat lasa sa se inteleaga

textul ei. Nu se admite interpretarea

extensiva in cazurile in care legea face

enumerari limitative, in caz de exceptii sau in

cazul normelor juridice care stabilesc

prezumtii. Interpretarea restrictiva (in

sprijinul legii) este acea forma de

interpretare in care se ajunge la concluzia ca

prin continut norma juridica este mai

restransa decat lasa sa se inteleaga

formularea ei.

In functie de metodele folosite interpretarea

normelor juridice civile

este gramaticala, logica, sistematica, istorica

si teleologica. Interpretarea gramaticala

consta in lamurirea sensului normei juridice

pornind de la semantica termenilor folositi,

apoi procedandu-se la analiza morfologica si

sintactica a textului. Interpretarea logica

consta in lamurirea intelesului normei

juridice prin folosirea regulilor si principiilor

logicii formale precum: rationamentele

inductive, rationamentele deductive

(silogismele), procedeele de demonstratie,

etc. Interpretarea sistematica se realizeaza

prin compararea normei interpretate cu alte

norme din acelasi act normativ sau din alte

acte normative si stabilirea unor corelatii

care sa conduca la deslusirea sensului

normei respective. Normele juridice dintr-un

stat formeaza un sistem unitar care se

intemeiaza pe principiile inscrise in

Constitutie ca lege fundamentala a statului.

In acest sens se vorbeste despre

constitutionalitatea legilor si a celorlalte acte

normative. Altfel spus, normele juridice

trebuie raportate in primul rand la normele

constitutionale in conformitate cu care

trebuie sa fie. Interpretarea istorica

urmareste stabilirea intelesului normei prin

analizarea conditiilor concrete care au

determinat adoptarea ei (respectiv

examinarea lucrarilor pregatitoare, a

expunerii de motive, a discutiilor si

dezbaterilor pe marginea legii) precum si

prin raportarea normei juridice supuse

interpretarii la alte norme care au existat in

decursul timpului privind acelasi obiect de

reglementare. Interpretarea teleologica

presupune stabilirea sensului unei dispozitii

legale tinandu-se seama de finalitatea

urmarita de legiuitor la adoptarea normei

respective.


Notiunea raportului juridic civilBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010

Raportul juridic civil este o relatie sociala

reglementata de norma juridica civila.

Pentru nasterea unui raport juridic civil este

necesara prezenta cumulativa a trei premise:

subiectele de drept civil, norma de drept

civil, un fapt sau un act juridic de care norma

de drept conditioneaza nasterea, modificarea,

transmiterea sau stingerea de drepturi si de

obligatii concrete intre subiectele

determinate. Faptele juridice sunt acele

imprejurari de fapt, evenimente sau actiuni

omenesti, de care legea leaga producerea

unor efecte juridice. Evenimentele sunt

imprejurari care se produc independent de

vointa oamenilor si de care norma juridica

leaga consecinte juridice. Actiunile omenesti

sunt fapte comisive sau omisive savarsite cu







sau fara intentia de a produce efecte juridice,

efecte care insa se produc in virtutea legii.

Actele juridice sunt manifestari de vointa

facute cu intentia de a naste, modifica sau

stinge raporturi juridice.

Raportul juridic civil are are un caracter

social, volitional si ideologic. Partile

raportului juridic civil sunt pe pozitie de

egalitate juridica. Unele norme de drept civil

pot fi inlocuite de parti cu propria lor

reglementare.

Raportul juridic civil este alcatuit din

subiecte, continut si obiect.

Posted in 2. Raportul juridic civil | Leave a comment

Subiectele raportului juridic civilBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010

In dreptul civil exista doua mari categorii de

subiecte si anume: persoanele fizice si

persoanele juridice. Persoanele fizice sunt






oamenii consideratii in individualitatea lor,

ca titulari de drepturi si obligatii civile.

Persoanele juridice sunt subiecte colective de

drept civil, titulare de drepturi subiective si

de obligatii civile. Conditiile ce trebuiesc

indeplinite pentru ca un colectiv de oameni

sa aiba calitatea de persoana juridica:

organizare de sine statatoare; patrimoniu

propriu, distinct de al altor persoane; scop

determinat, in acord cu interesele societatii.

Pluralitatea subiectelor raportului

juridic civil

In cele mai multe cazuri raportul juridic civil

se stabileste intre doua persoane: una ca

subiect activ, titular de drepturi si alta ca

subiect pasiv, titular de obligatii. Acesta este

un raport juridic simplu, care constituie

regula in materie. Prin exceptie, exista

raporturi juridice complexe care intervin

intre mai multe subiecte sau, altfel spus cu

pluralitate de subiecte. Pluralitatea poate fi

activa, pasiva si mixta.

Schimbarea subiectelor raportului

juridic civil

Problema schimbarii subiectelor raportului

juridic civil se pune numai in cazul

raporturilor patrimoniale. In raporturile

juridice civile personale nepatrimoniale nu se

poate pune problema schimbarii subiectelor

de drept, deoarece drepturile subiective care

intra in continutul lor sunt inalienabile. In

cazul raporturilor juridice patrimoniale

trebuie sa facem distinctie intre raporturile

juridice reale si raporturile juridice

obligationale. Raporturile juridice reale sunt

acele raporturi juridice care au in continut un

drept real (ex. raportul juridic de

proprietate). In aceste raporturi juridice se

pune problema numai a schimbarii

subiectului activ, nu si a subiectului pasiv.

Raporturi juridice obligationale sunt

raporturi juridice care au in continutul lor un

drept de creanta si care sunt stabilite intre

subiectul activ ce are calitatea de creditor si

subiectul pasiv ce are calitatea de debitor. In

aceste raporturi juridice, in principiu se

poate schimba atat subiectul activ cat si cel

pasiv. Schimbarea se poate realiza prin

transmiterea sau transformarea obligatiilor.

Capacitatea civila a subiectelor

raportului juridic civil

Capacitatea juridica civila reprezinta

calitatea persoanelor fizice si juridice de a fi

subiecte de drept civil. Capacitatea de

folosinta este aptitudinea generala si

abstracta a persoanei de a avea drepturi si

obligatii civile. Capacitatea de exercitiu este

aptitudinea persoanei de a-si exercita

drepturile si de a-si asuma obligatii civile,

prin incheierea de acte juridice civile.

Capacitatea juridica civila a persoanei

fizice

Inceputul capacitatii de folosinta il constituie

momentul nasterii fiintei umane. Drepturile

copilului sunt recunoscute de la conceptie,

insa numai daca el se naste viu.

Continutul capacitatii de folosinta il formeaza

toate drepturile si obligatiile civile cu

exceptia celor oprite de lege.

Incetarea capacitatii de folosinta are loc

odata cu decesul persoanei fizice cand

inceteaza calitatea sa de subiect de drept.

Data mortii este data trecuta in certificatul

de deces sau, dupa caz, data trecuta in

hotararea judecatoreasca declarativa de

moarte.

Capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice

este aptitudinea de a dobandi drepturi

subiective civile si de a-si asuma obligatii

civile prin acte juridice in nume propriu.

Sunt lipsiti in totalitate de capacitatea de

exercitiu minorii care nu au implinit varsta

de 14 ani si persoanele puse sub interdictie

judecatoreasca. Pentru aceste persoane,

actele juridice se incheie de reprezentantii

lor legali (parinti sau, dupa caz, tutore).

Minorul intre 14 si 18 ani are capacitatea de

exercitiu restransa. El participa personal la

incheierea actelor juridice, dar avand

incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal.

Incetarea capacitatii de exercitiu a

persoanelor fizice are loc odata cu incetarea

capacitatii de folosinta (adica odata cu

decesul persoanei fizice) sau prin punerea

sub interdictie judecatoreasca.

Capacitatea juridica civila a persoanei

juridice

Dobandirea capacitatii de folosinta a

persoanelor juridice are loc la data

inregistrarii sau la o alta data stabilita in

conformitate cu distinctiile facute de lege.

Continutul capacitatii de folosinta a

persoanelor juridice este determinat de

obiectul lor de activitate. Persoana juridica

nu poate avea decat acele drepturi care

corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul

de infiintare sau statut (principiul

specialitatii capacitatii de folosinta a

persoanei juridice).

Incetarea capacitatii de folosinta a persoanei

juridice are loc fie ca urmare a reorganizarii

sale, fie ca urmare a dizolvarii persoanei

juridice.

Capacitatea de exercitiu a persoanelor

juridice reprezinta aptitudinea acestora de a

exercita drepturile si de a-si asuma si

indeplini obligatiile prin incheierea de acte

juridice civile.

Capacitatea de exercitiu a persoanelor

juridice se realizeaza prin intermediul

organelor sale de conducere. Persoana

juridica isi exercita drepturile si isi

indeplineste obligatiile prin organele sale‘.

Inceputul capacitatii de exercitiu a

persoanelor juridice il constituie momentul

infiintarii persoanelor juridice, insa, in

practica se realizeaza in mod efectiv odata cu

alegerea organelor de conducere.

Sfarsitul capacitatii de exercitiu a

persoanelor juridice corespunde incetarii

capacitatii de folosinta a acesteia.


Continutul raportului juridic civilBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010

Prin continut al raportului juridic civil se

intelege totalitatea drepturilor subiective si

obligatiilor civile ce revin partilor raportului

juridic civil.

Drepturile

Dreptul subiectiv civil este posibilitatea

juridica a titularului sau de a desfasura in

limitele legii o anumita conduita, in virtutea

careia poate pretinde subiectului pasiv o

comportare corespunzatoare care la nevoie






poate fi impusa prin forta de constrangere a

statului.

In functie de gradul de opozabilitate

drepturile subiective civile se clasifica in

drepturi absolute si drepturi relative. Dreptul

absolut este acel drept subiectiv in temeiul

caruia titularul sau poate avea o anumita

conduita, fara a avea nevoie de concursul

altor persoane pentru a-l exercita. In

categoria drepturilor absolute intra

drepturile personale nepatrimoniale (dreptul

la viata, nume, domiciliu) si drepturile reale

(dreptul de proprietate, dreptul de uzufruct,

dreptul de uz, dreptul de habitatie, dreptul

de superficie). Dreptul relativ este dreptul

subiectiv civil in temeiul caruia titularul sau

poate pretinde subiectului pasiv determinat o

anumita conduita fara de care dreptul nu se

poate realiza. Categoria drepturilor relative

include drepturile de creanta.

In functie de continutul lor drepturile

subiective civile se clasifica in drepturi

patrimoniale si drepturi personale

nepatrimoniale. Dreptul patrimonial este

dreptul subiectiv care are un continut

economic si in consecinta poate fi exprimat in

bani. Drepturile subiective civile patrimoniale

se impart in drepturi reale si drepturi de

creanta. Dreptul real este dreptul subiectiv

civil in virtutea caruia titularul sau poate

exercita singur atributele asupra unui lucru

determinat fara concursul altor persoane.

Drepturile reale sunt absolute, limitate ca

numar si sunt insotite de prerogativele

urmaririi si preferintei. Dreptul de creanta

este dreptul subiectiv civil in virtutea caruia

subiectul activ numit creditor are

posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv

numit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca

ceva. Dreptul de creanta sunt relative si

nelimitate ca numar. Drepturile personal

nepatrimonial sunt drepturi subiective civil

ale caror continut nu poate fi exprimat in

bani, el fiind strans legat de persoana omului.

Drepturile personale nepatrimoniale pot fi

grupate in trei categorii: drepturi care

privesc existenta si integritatea fizica si

morala a persoanei (dreptul la viata, dreptul

la sanatate, dreptul la onoare, dreptul la

reputatie, dreptul la demnitate etc.); drepturi

care privesc identitatea persoanei (dreptul la

nume, pseudonim, domiciliu, resedinta,

denumire, sediu etc.); drepturi care decurg

din creatia intelectuala (dreptul de autor,

inventator, inovator).

In functie de corelatia dintre drepturile

subiective civile, acestea se clasifica in

drepturi principale si drepturi accesorii.

Dreptul subiectiv principal este acel drept

care are o existenta de sine statatoare.

Majoritatea drepturilor subiective sunt

drepturi principale. Dreptul subiectiv

accesoriu este dreptul a carui soarta juridica

depinde de existenta altui drept civil, acesta

din urma fiind un drept principal. Sunt

drepturi reale accesorii dreptul de ipoteca,

dreptul de gaj, privilegiile, dreptul de

retentie. Este drept de creanta accesoriu

dreptul creditorului de a pretinde de la

debitori dobanda aferenta creantei sale,

dreptul de a incasa clauza penala, dreptul de

a pretinde arvuna etc. Soarta juridica a

dreptului accesoriu depinde de dreptul

principal (accesorium sequitur principale).

In functie de gradul de certitudine conferit

titularilor, drepturile subiective se clasifica

in: drepturi pure si simple si drepturi

afectate de modalitati. Dreptul subiectiv pur

si simplu este acela care confera maxima

certitudine titularului sau in exercitarea lui,

producandu-si efectele imediat si irevocabil.

Marea majoritate a drepturilor subiective

sunt pure si simple (ex. dobandirea dreptului

de proprietate de catre donatar ca urmare a

unui ‘’dar manual’’. Dreptul subiectiv civil

afectat de modalitati este un drept subiectiv

a carui existenta sau exercitiu este afectata

de modalitati, respectiv evenimente viitoare:

termen, conditie sau sarcina.

Obligatiile

Prin obligatie civila se intelege indatorirea

subiectului pasiv al raportului juridic civil da

a avea o anumita comportare,

corespunzatoare dreptului subiectiv

corelativ, care in caz de nevoie poate fi

impusa prin forta de constrangere a statului.

In functie de obiectul raportului juridic din

care fac parte obligatiile civile sunt pozitive

sau negative. Obligatiile pozitive sunt acele

obligatii care implica o actiune. In aceasta

categorie intra obligatiile de a da ceva si de a

face ceva. Obligatiile negative sunt acele

obligatii care constau dintr-o abtinere, deci

sunt incluse in aceasta categorie obligatiile

de a nu face ceva.

In functie de indatorire obligatiile sunt de

rezultat sau de diligenta. Obligatiile civile de

rezultat (numite si determinate) sunt acele

obligatii civile in care debitorul isi asuma

indatorirea de a obtine un rezultat

determinat in favoarea creditorului sau.

Obligatii civile de diligenta (numite si

obligatii de mijloace sau obligatii de

prudenta) sunt obligatii civile care constau in

indatorirea debitorului de a depune toata

diligenta, toata staruinta, in vederea obtinerii

unui rezultat, fara insa a se obliga la insusi

rezultatul preconiza.

In functie de sanctiunea ce asigura

respectarea lor obligatii civile sunt perfecte

sau imperfecte. Obligatiile perfecte sunt

acele obligatii civile care se bucura integral

de sanctiunea juridica, in sensul ca la nevoie

creditorul poate face apel la forta de

constrangere a statului pentru a-l sili pe

debitor la executare (majoritatea obligatiilor

civile sunt perfecte). Obligatiile civile

imperfecte sunt acele obligatii care nu se pot

obtine pe cale silita, prin folosirea fortei de

constrangere a statului. Ele nu se bucura de

sanctiune juridica. Exemplu de obligatie

imperfecta: art. 20 al. 1 din Decretul nr.

167/1958 cu privire la prescriptia extinctiva

stabileste ca ‘’debitorul care a executat

obligatia dupa ce dreptul la actiune al

creditorului s-a prescris nu are dreptul sa

ceara inapoierea prestatiei, chiar daca la

data executarii nu stia ca termenul

prescriptiei era implinit’’. Un alt exemplu il

constituie contractul de joc sau prinsoare, in

care castigatorul – creditor – nu are actiune

in justitie pentru a-si reclama castigul (art.

1683 Cod civil).

Posted in 2. Raportul juridic civil | 1 Comment

Obiectul raportului juridic civilBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010

Prin continut al raportului juridic civil se

intelege conduita partilor raportului juridic.

In raporturile juridice patrimoniale conduita

partilor se referă adesea la lucruri, lucruri






care sunt considerate obiect derivat al

raportului juridic civil: bunurile.

In sens economic este bun orice lucru

susceptibil sa fie util omului. In sens juridic

este bun un lucru care este susceptibil sa fie

util, are valoare economica si este susceptibil

de apropriere sub forma unor drepturi

patrimoniale. Cuvantul “bun” este folosit si

intr-un sens mai larg, vizand atat lucrul cat si

dreptul referitor la el. In acest sens, bunurile

fac parte din activul patrimoniului, vazut ca

totalitatea drepturilor si obligatiilor cu

valoare economica ale unei persoane.

Clasificarea bunurilor

In functie de criteriul circulatiei lor juridice

- bunuri aflate in circuitul civil

- bunuri exceptate circuitului civil

- bunuri cu circuit civil conditionat

In functie de natura bunurilor si de

calificarea data de lege

- bunuri imobile

- bunuri mobile

Bunurile imobile sau nemiscatoare sunt

bunurile care au o asezare fixa si stabila,

fiind legate de sol.

a) bunuri imobile prin natura lor

- terenurile si cladirile

- morile de vant sau apa

- recoltele prinse de radacini si fructele

neculese.

b) bunuri imobile prin destinatie; din aceasta

categorie fac parte anumite bunuri mobile

prin natura lor care insa sunt accesorii

pentru serviciul si exploatarea unui bun

imobil

- bunuri destinate pentru exploatarea

agricola (animale, unelte agricole, pestele din

iaz, stupii etc.)

- bunuri destinate exploatarii industriale sau

comerciale (mobilier, instrumente, unelte,

utilaje etc.)

- bunuri mobile asezate pe un fond cu

afectatiune perpetua (statui, tablouri, oglinzi,

ornamente etc.)

c) bunuri imobile prin obiectul la care se

aplica

- uzufructul lucrurilor imobile, servitutile,

actiunile care tind a revendica un imobil

- drepturile reale, cu exceptia dreptului de

proprietate (ex. dreptul de uz, uzufruct,

servitutile)

- drepturile de creanta carora le corespunde

obligatia de a da un bun imobil

- actiunile in justitie privind valorificarea

drepturilor imobiliare (actiunea in

revendicare, actiunea in reclamatia unei

servituti etc.)

- actiunile in justitie privind nulitatea

instrainarii unui imobil, revocarea donatiei

unui imobil etc.).

Bunurile mobile sau miscatoare sunt acele

bunuri care pot fi deplasate dintr-un loc in

altul fie cu ajutorul propriei forte, fie cu

ajutorul unei forte straine.

a) bunuri mobile prin natura lor, care se pot

transporta dintr-un loc in altul fie prin

propria forta, fie cu ajutorul unei forte

straine (ex. animalele, lucrurile neinsufletite)

b) bunurile mobile prin determinarea legii,

care sunt considerate mobile prin obiectul la

care se aplica (adica, sunt incorporate in

obiect)

- drepturile reale asupra mobilului cu

exceptia dreptului de proprietate (dreptul de

uz, dreptul de uzufruct, dreptul de gaj etc.)

- drepturile de creanta care au ca obiect un

bun mobil

- actiunile in justitie privind bunurile mobile

etc.

c) bunurile mobile prin anticipatie, care

cuprind bunuri care prin natura lor sunt

imobile, dar prin anticipatie sunt considerate

de parti printr-un act juridic ca bunuri

mobile; ex.: fructele si recoltele neculese

inca, produsul neextras al unei cariere,

materialele provenite din daramarea unei

constructii

In functie de modul de determinare si de

vointa partilor

- bunuri certe

- bunuri generice

In functie de posibilitatea sau imposibilitatea

inlocuirii cu prilejul executarii unei obligatii

civile

- bunuri fungibile

- bunuri nefungibile

In functie de faptul daca folosirea implica sau

nu instrainarea sau consumarea bunului,

distingem:

- bunuri consumptibile

- bunuri neconsumptibile

In functie de faptul ca anumite bunuri produc

fructe si altele nu produc fructe, bunurile se

clasifica in:

- bunuri frugifere

- bunuri nefrugifere

In functie de posibilitatea divizarii lor,

bunurile se clasifica in:

- bunuri divizibile

- bunuri indivizibile

Bunurile divizibile sunt acele bunuri care

prin impartire nu isi schimba destinatia

economica (ex. o cantitate de alimente, un

cupon de stofa).

Bunurile indivizibile sunt acele bunuri care,

daca ar fi impartite, si-ar schimba destinatia

(ex. o masa, un autoturism etc.).

Importanta clasificarii este relevanta in

materie de partaj si in materie de obligatii cu

pluralitate de subiecte:

- in materie de partaj, daca bunul este

indivizibil, fie se atribuie unuia dintre

proprietari, cu obligatia de a plati o sulta

celorlalti, fie se scoate la vanzare urmand sa

se imparta pretul;

- in materie de obligatii cu pluralitate de

subiecte distingem doua situatii:

a. daca obligatia are ca obiect un bun

indivizibil, fiecare debitor este tinut pentru

intreaga datorie;

b. daca obligatia are ca obiect un bun

divizibil, fiecare debitor este tinut numai

pentru partea lui.

In functie de corelatia dintre ele

(determinata de insusirile bunului sau de

vointa partilor)

- bunuri principale

- bunuri accesorii

In functie de modul lor de percepere

- bunuri corporale

- bunuri necorporale

In functie de posibilitatea urmaririi silite

pentru plata datoriilor

- bunuri sesizabile

- bunuri insesizabile




Notiunea prescriptiei extinctiveBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010

Prescriptia extinctiva este pierderea

dreptului de a obtine o hotarare

judecatoreasca in temeiul careia sa se poata

efectua executarea silita a obligatiilor, ca

urmare a neexercitarii actiunii in justitie in

termenul prevazut de lege.

In mod obisnuit prescriptia extinctiva este

definita ca fiind modul de stingere a

dreptului la actiune ca urmare a neexercitarii

acestuia in termenul prevazut de lege.

Prescriptia nu stinge dreptul la actiune in

sens procesual.

Prescriptia extinctiva este reglementata prin

norme imperative. Judecarea unei pricini se

face dupa cercetarea obligatorie si din oficiu

a problemei prescriptiei.




Posted in 4. Prescriptia extinctiva | Leave a comment

Natura juridica a prescriptiei extinctiveBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010

Prescriptia extinctiva nu stinge dreptul

subiectiv civil, ci dreptul material la actiune.

Prescriptia transforma raportul juridic civil:

obligatia corelativa dreptului subiectiv devine

obligatie imperfecta; dreptul subiectiv civil

poate fi aparat doar pe cale de exceptie. Se

considera si ca dreptul prescris nu poate fi

aparat nici pe cale de exceptie.


Delimitarea prescriptiei extinctiveBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010

Prescriptia extinctiva se aseamana dar se si

diferentiaza de alte institutii de drept civil, precum:

prescriptia achizitiva (uzucapiunea), termenul

extinctiv si termenul de decadere.














Efectele prescriptiei extinctiveBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010

Stingerea dreptului la actiune privind un

drept subiectiv principal stinge si dreptul la

actiunea privind drepturile subiective

accesorii. Se considera ca

imprescriptibilitatea dreptului la actiune

privind un drept principal face

imprescriptibila si dreptul la actiune privind

drepturile accesorii.

Termenul de prescriptie curge distinct

pentru fiecare dintre prestatiile unei obligatii

cu executare succesiva (exemple: chirii,

dobanzi, ratele de renta viagera).


Termenele prescriptiei extinctive












By ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010

Sunt prescriptibile extinctiv, de regula, drepturile relative (de

creanta). Drepturile absolute (drepturile reale si drepturile

nepatrimoniale) sunt de regula imprescriptibile extinctiv.

Sunt citate exceptii de la prescriptibilitatea

drepturilor de creanta: restituirea sumelor

depuse la C.E.C. si drepturile asiguratilor

asupra sumelor rezultand din rezervele

tehnice ce se constituie la asigurarile de

viata pentru obligatii de plata scadente in

viitor, drepturile de pensie.

Termenul general de prescriptie in materia

drepturilor de creanta este de 3 de ani.

Exemple de termene speciale: termenul de 6

luni aplicabil cererii de raspundere civila

pentru viciile ascunse fara viclenie, termenul

de 6 luni aplicabil dreptului de optiune

succesorala, termenul de 1 an aplicabil

actiunii vanzatorului pentru complinirea

pretului si a cumparatorului pentru scaderea

pretului sau pentru stricarea vanzarii,

termenul de 1 an pentru actiunile posesorii.


Drepturile reale sunt, de regula,

imprescriptibile extinctiv. Exemple:

revendicarea imobilelor, granituirea,

actiunea negatorie imobiliara, actiunea

confesorie a superficiarului, revendicarea

bunurilor mobile proprietate publica. Exista

totusi prescriptie extinctiva in ce priveste

revendicarea bunurilor mobile proprietate

privata (30 ani), actiunea negatorie pentru

mobilie proprietate privata (30 ani), actiunea

confesorie de uz, uzufruct, habitatie si

servitute pentru imobile proprietate privata

(30 ani), revendicarea bunurilor adjudecate

(3 ani), revendicarea avulsiunilor (1 an).

Termenul general de prescriptie in materia

drepturilor reale este de 30 de ani.

Unele drepturi nepatrimoniale sunt

prescriptibile extinctiv: actiunea in nulitatea

relativa a unui act juridic civil (3 ani),

actiunea in nulitatea relativa a casatoriei (6

luni), actiunea in tagada paternitatii (6 luni),

actiunea in stabilirea paternitatii (1 an).


Calculul prescriptiei extinctiveBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010

Termenele de prescriptie stabilite pe ani, luni

si saptamani se sfarsesc in ziua

corespunzatoare zilei de plecare. Daca ultima

luna nu are o zi corespunzatoare, atunci

terenul se sfarseste in ultima zi a acestei luni.

Termenele de prescriptie stabilite pe zile se

socotesc cu ziua urmatoare primei zile si se

implinesc la sfarsitul ultimei zile.


Inceputul prescriptiei extinctiveBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010













Prescriptia incepe sa curga de la data de

cand se naste dreptul la actiune.

Precizari si reguli speciale:

In obligatiile care urmeaza sa se execute la

cererea creditorului precum si in acelea al

caror termen de executare nu este stabilit,

prescriptia incepe sa curga de la data

nasterii raportului de drept.

Daca dreptul este sub conditie suspensiva

sau cu termen suspensiv, prescriptia incepe

sa curga de la data cand s-a implinit conditia

sau a expirat termenul.

Prescriptia dreptului la actiune in repararea

pagubei pricinuita prin fapta ilicita, incepe sa

curga de la data cand pagubitul a cunoscut

sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si

pe cel care raspunde de ea. Aceasta regula se

aplica si in cazul actiunii intemeiata pe

imbogatirea fara justa cauza, actiunii

intemeiate pe gestiunea de afaceri, actiunii

revocatorii si actiunii in restituire ca urmare

a anularii (constatarii nulitatii absolute) a

unui act juridic.

Prescriptia dreptului la actiune in anularea

unui act juridic pentru violenta, incepe sa

curga de la data cand aceasta a incetat.

In caz de viclenie ori eroare sau in celelalte

cazuri de anulare, prescriptia incepe sa

curga de la data cand cel indreptatit,

reprezentantul sau legal sau persoana

chemata de lege sa-i incuviinteze actele, a

cunoscut cauza anularii, insa cel mai tarziu

de la implinirea a 18 luni de la data incheierii

actului.

Prescriptia dreptului la actiune privind viciile

ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei

lucrari executate, incepe sa curga de la data

descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu de la

implinirea unui an de la predarea lucrului sau

lucrarii. (…) Prin dispozitiile prezentului

articol nu se aduce nici o atingere termenelor

de garantie, legale sau conventionale.

Prescriptia actiunii privind viciile unei

constructii, incepe sa curga de la data

descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu de la

implinirea a trei ani de la predare, fara a se

aduce atingere termenelor de garantie,

legale sau conventionale.

Prescriptia dreptului de optiune succesorala

incepe sa curga de la data deschiderii

succesiunii, care este data mortii.

Prescriptia dreptului la actiune privitoare la

sumele de bani incasate din vanzarea

biletelor la spectacolele care nu au mai avut

loc.

Prescriptia dreptului la actiune in tagada

paternitatii incepe sa curga de la data cand

tatal a cunoscut nasterea copilului.

Prescriptia actiunii in stabilirea paternitatii,

incepe sa curga de la data nasterii copilului.

Dacaun copil a pierdut calitatea de copil din

casatorie prin efectul unei hotarari

judecatoresti, termenul de un an pentru

pornirea actiunii in stabilirea paternitatii din

afara casatoriei va curge de la data cand

acea hotarare a ramas definitiva. In cazul in

care mama a convietuit cu pretinsul tata ori

daca acesta din urma a prestat copilului

intretinere, termenul de un an va curge de la

incetarea convietuirii ori a intretinerii.

Prescriptia actiunii posesorii incepe sa curga

de la primul act de tulburare a posesiei.


Suspendarea prescriptiei extinctiveBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010

Suspendarea inseamna oprirea cursului

prescriptiei pe timpul cat dureaza cauzele,







limitativ prevazute de lege, care il pun pe

titularul dreptului in imposibilitatea de a

actiona in justitie.

Prescriptia nu curge:

- cat timp cel impotriva caruia ea curge este

impiedicat de un caz de forta majora sa faca

acte de intrerupere;

- pe timpul cat creditorul sau debitorul face

parte din Fortele Armate ale Romaniei, iar

acestea sunt puse pe picior de razboi;

- pana la rezolvarea reclamatiei

administrative facuta de cel indreptatit, cu

privire la despagubiri sau restituiri, in

temeiul unui contract de transport sau de

prestare a serviciilor de posta si

telecomunicatii, insa cel mai tarziu pana la

expirarea unui termen de 3 luni socotit de la

inregistrarea reclamatiei; se considera,

pentru identitate de ratiune, ca aceeasi

solutie se aplica si in cazul reclamatiei

administrative prevazute de Legea nr.

29/1990

- intre parinti sau tutor si cei ce se afla sub

ocrotirea lor, intre curator si acei pe care ii

reprezinta precum si intre orice alta

persoana care, in temeiul legii sau al

hotararii judecatoresti, administreaza

bunurile altora si cei ale caror bunuri sant

astfel administrate, cat timp socotelile nu au

fost date si aprobate

- impotriva celui lipsit de capacitate de

exercitiu, cat timp nu are reprezentant legal

si nici impotriva celui cu capacitate

restransa, cat timp nu are cine sa-i

incuviinteze actele.

- intre soti in timpul casatoriei.

Dupa incetarea suspendarii, prescriptia isi

reia cursul, socotindu-se si timpul curs

inainte de suspendare. Prescriptia nu se va

implini totusi inainte de expirarea unui

termen de 6 luni, socotit de la incetarea

cauzei de suspendare, cu exceptia

prescriptiilor mai scurte de 6 luni care nu se

vor implini decat dupa expirarea unui termen

de o luna de la suspendare.


Intreruperea prescriptiei extinctiveBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010

Intreruperea prescriptiei extinctive consta in

stergerea prescriptiei incepute inainte de

ivirea unor cauze prevazute de lege si

inceperea unei noi prescriptii la incetarea

acestor cauze de intrerupere.

Prescriptia se intrerupe:

- prin recunoasterea dreptului a carui actiune

se prescrie, facuta de cel in folosul caruia

curge prescriptia; recunoasterea trebuie sa

fie neindoielnica, indiferent daca este

expresa sau tacita

- prin introducerea unei cereri de chemare in

judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea

a fost introdusa la o instanta judecatoreasca







ori la un organ de arbitraj, necompetent;

prescriptia nu este intrerupta, daca s-a

pronuntat incetarea procesului, daca cererea

de chemare in judecata sau executare a fost

respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori

daca cel care a facut-o a renuntat la ea.


Repunerea in termenul de prescriptie extinctivaBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010

Repunerea in termen reprezinta un beneficiu

acordat de lege titularului dreptului la

actiune care, din motive temeinice, nu a

putut formula actiunea in justitie, astfel ca

organul de judecata este indreptatit sa

solutioneze cererea de chemare in judecata,

desi a fost introdusa dupa implinirea

termenului de prescriptie.

In practica au fost considerate cauze

‘’temeinic justificate’’: executarea unor







pedepse privative de libertatea care n-a

permis darea unei imputerniciri pentru

intreruperea prescriptiei, imprejurarile

speciale in care s-a aflat mostenitorul care l-

au impiedicat sa afle despre deschiderea

mostenirii la care avea vocatie, spitalizarea

indelungata, repetata, parasirea minorului.

Cererea de repunere in termen va putea fi

facuta numai in termen de o luna de la

incetarea cauzelor care justifica depasirea

termenului de prescriptie.


Capacitatea de folosinta a persoanei fiziceBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010

Notiunea capacitatii de folosinta a

persoanei fizice

Capacitatea de folosinta a persoanei fizice

este capacitatea acesteia de a avea drepturi

si obligatii.








este caracterizata de legalitate, generalitate,

universalitate, egalitate si inalienabilitate.

Inceputul capacitatii de folosinta a

persoanei fizice


incepe la nastere. Drepturile copilului nascut

viu sunt recunoscute de la conceptiune (300-

180 zile inainte de nastere).

Incetarea capacitatii de folosinta a

persoanei fizice

Capacitatea de folosinta inceteaza la data

mortii. Proba mortii fizic constatate se face

cu certificatul de deces, care se completeaza

pe baza certificatului medical constatator sau

pe baza declaratiei celui care anunta decesul.

Disparutii pot fi declarati morti prin hotarare

judecatoreasca daca de la data ultimelor stiri

despre disparut au trecut 4 ani si de la

afisarea extrasului din hotararea

judecatoreasca de declarare a disparitiei au

trecut 6 luni. Daca disparitia s-a petrecut in

imprejurari care indreptatesc a se presupune

decesul, termenul este de 1 an si nu este

necesara declararea judecatoreasca a

disparitiei. Declararea judecatoreasca a

disparitiei poate face daca de la data

ultimelor stiri despre disparut a trecut 1 an.

Hotararea de declarare a mortii, ramasa

definitiva va fi comunicata serviciului de

stare civila pentru a fi inscrisa in registrul

actelor de stare civila.

Rectificarea datei mortii este permisa daca se

va dovedi ca adevarata o alta data.

Continutul capacitatii de folosinta a

persoanei fizice

Capacitatea de folosinta a persoanei fizice se

face prin raportare la actele normative in

vigoare.

Stabilirea continutului capacitatii de folosinta

a persoanelor fizice se face cu luarea in

considerare numai a aptitudinilor omului de a

fi titular de drepturi si obligatii civile, nu si

de alta natura, apartinand altor ramuri ale

dreptului.

Ingradirile capacitatii de folosinta a

persoanei fizice

Ingradiri cu caracter de sanctiune

1. Prin hotarare judecatoreasca in materie

penala faptuitorului ii poate fi aplicata

pedeapsa accesorie a interzicerii unor

drepturi, precum si pedeapsa complimentara

a interzicerii unor drepturi (aceleasi). Pot fi

interzise: drepturile parintesti, dreptul de a fi

tutore sau curator, dreptul de a ocupa o

functie, de a exercita o profesie sau de a

desfasura o activitate de natura aceleia de

care s-a folosit condamnatul pentru

savarsirea infractiunii.

2. Prin hotarare judecatoreasca in materie

civila persoana fizica poate fi decazuta din

drepturile parintesti, daca sanatatea sau

dezvoltarea fizica a copilului este primejduita

prin felul de exercitare a drepturilor

parintesti, prin purtarea abuziva sau prin

neglijenta grava in indeplinirea indatoririlor

de parinte, ori educarea, invatatura sau

pregatirea profesionala a copilului nu se face

in spirit de devotament fata de Romania.

Parintele decazut este lipsit de dreptul de a

reprezenta pe minorul de 14 ani in actele

juridice civile, dreptul de a incuviinta actele

juridice civile ale minorului de 14 – 16 ani si

dreptul de a fi tutore.

3. Sunt nedemni de a succede cel condamnat

pentru ca a omorat sau a incercat sa omoare

pe defunct, majorul care n-a denuntat omorul

defunctului, desi avea cunostinta de el, cel

care a facut fata de defunct o declaratie

capitala, declarata drept calomnioasa de

instanta.

4. Erezii care au dat la o parte, sau au ascuns

lucruri ale unei succesiuni nu mai au

facultatea de a se lepada de dansa, cu toata

renuntarea lor, ei raman erezi si nu pot lua

nici o parte din lucrurile date la o parte sau

ascunse.

Ingradiri cu caracter de ocrotire

5. Minorul nu poate dispune prin donatie sau

testament, cu exceptia celui cu varsta

cuprinsa intre 16 si 18 ani poate dispune prin

testament doar de jumatate din bunurile de

care ar putea dispune daca ar fi major.

6. Minorul de 16 ani nu poate dispune prin

testament in favoarea tutorelui sau afara

numai daca tutorele a fost ascendentul sau.

7. Nu se poate dispune prin donatie sau

testament in favoarea fostului tutore, daca

socotelile definitive n-au fost in prealabil date

si primite, afara numai daca tutorele este un

ascendent.

8. Tutorele, sotul sau, rudele lui in linie

dreapta, fratii si surorilor tutorelui nu pot

incheia acte juridice cu minorul.

9. Minorul nu poate garanta obligatia

altcuiva.

10. Medicii si farmacistii nu pot primii

liberalitati facute de cei ingrijiti.

11. Judecatorii, procurorii si avocatii nu pot fi

cesionari de drepturi litigioase care sunt de

competenta tribunalului in a carei raza

teritoriala isi exercita functiile lor.

Posted in 5. Persoana fizica | Leave a comment

Capacitatea de exercitiu a persoanei fiziceBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010

Notiunea capacitatii de exercitiu a

persoanei fizice






Capacitatea de exercitiu este capacitatea

persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si

asuma obligatiile savarsind acte juridice.

Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice

este caracterizata de legalitate, generalitate,

egalitate si inalienabilitate.

Capacitatea de exercitiu deplina

Inceputul capacitatii de exercitiu depline

Capacitatea de exercitiu deplina incepe de la

data cand persoana a devenit majora. Ea

consta in aptitudinea persoanei fizice de a

exercita drepturile si de a-si asuma obligatii

prin incheierea personal si singura a actelor

juridice.

Incetarea capacitatii de exercitiu depline

Capacitatea de exercitiu deplina inceteaza

prin moarte, declararea judecatoreasca a

mortii sau punere sub interdictie.

Continutul capacitatii de exercitiu

depline

Persoanele fizice pot incheia orice fel de acte

juridice civile cu exceptia celor interzise de

lege care au ca efect ingradirea capacitatii

de folosinta si implicit a celei de exercitiu.

Capacitatea de exercitiu restransa

Inceputul capacitatii de exercitiu

restranse

Minorul care a implinit varsta de

patrusprezece ani are capacitatea de

exercitiu restransa.

Incetarea capacitatii de exercitiu

restranse

Capacitatea de exercitiu restransa inceteaza

la majorat, data cand incepe capacitatea de

exercitiu deplina, prin punere sub interdictie

si deces.

Continutul capacitatii de exercitiu

restranse

Actele juridice ale minorului cu capacitate

restransa se incheie de catre acesta, cu

incuviintarea prealabila a parintilor sau a

tutorelui, ori, dupa caz, a curatorului. Daca

actul pe care minorul urmeaza sa-l incheie

face parte dintre acelea pe care tutorele nu

le poate incheia decat cu incuviintarea

autoritatii tutelare, va fi necesara si

prealabila incuviintare a acesteia.

Incuviintarea prealabila are caracter de

regula. Ea se aplica tuturor actelor de

administrare. Prin exceptie, nu este necesara

incuviintarea pentru acte juridice marunte,

acte de conservare, acte de administrare

care nu sunt lezionare, precum si pentru

testament (daca minorul a implinit 16 ani).

Prin exceptie, este nevoie si de incuviintarea

autoritatii tutelare pentru actele de

instrainare, constitutire a unui drept real

accesoriu si renuntarea la drept.

Lipsa capacitatii de exercitiu

Sunt lipsiti de capacitate de exercitiu minorii

care nu au implinit varsta de 14 ani si

interzisii. Reprezentantii legali ai celor lipsiti

de capacitate de exercitiu sunt parintii

pentru copilul minor, tutorele pentru minorul

al carui ocrotitor legal este, tutorele pentru

cel pus sub interdictie. Prin exceptie, nu este

necesara reprezentarea pentru acte juridice

marunte si acte de conservare.

Posted in 5. Persoana fizica | Leave a comment



drept civil - andrei savescu - an 1 sem 1 rau

Documents