COLEGIUL NAŢIONAL ECONOMIC „THEODOR COSTESCU"

DROBETA - TURNU SEVERIN

PROIECT PENTRU CERTIFICAREA COMPETENŢELOR PROFESIONALE NIVEL 4

SPECIALIZAREA TEHNICIAN ÎN TURISM

FACTORII CARE INFLUNȚEAZĂ CIRCULAȚIA TURISTICĂ

Profesor coordonator Absolvent CUCU SIMONA GEORGETA SĂFTOIU LARISA IONELA Clasa a XII-a I

2015

COLEGIUL NAŢIONAL ECONOMIC „THEODOR COSTESCU"DROBETA - TURNU SEVERIN

FACTORII CARE INFLUNȚEAZĂ CIRCULAȚIA TURISTICĂ

Profesor coordonator Absolvent

CUCU SIMONA GEORGETA SĂFTOIU LARISA IONELA Clasa a XII-a I

CUPRINS

Argument

CAPITOLUL I. TURISMUL – ACTIVITATE ECONOMICO-SOCIALĂ........................

I.1.Conceptele de ,,turism ’’ si ,,turist ’’.

I..2. Abordări actuale ale noţiunilor fundamentale din turism

I.3. Forme de turism

I.4.Principalele formele de turism practicate în România

CAPITOLUL II. DIMENSIUNILE FENOMENULUI TURISTIC

II.1. Factorii determinați ai evoluției turismului

II.2. Circulația turistică

II.3. Factorii cei mai importanți care influențează circulația turistică

CAPITOLUL III. Circulația turistică în România între ani 2010- 2014

II.4. Prezentarea generală a agenției Herculles Tour Company

II.5. Circulația turistică în românia între ani 2010- 2014

Bibliografie

Anexe

ARGUMENT

Pentru România, turismul reprezintă unul din sectoarele prioritare care, prin resursele pe

care le antrenează şi prin interconexiunile cu celelalte ramuri ale economiei naţionale, constituie

un factor important pentru progresul economic.Consider că România dispune de un potenţial

turistic de o mare complexitate şi valoare turistică, recunoscute pe plan mondial. Poziţia

geografică îi conferă României trei componente naturale definitorii în structura peisagistică şi a

teritoriului, care conturează parțial şi potenţialul turistic al ţării: Munţii Carpaţi, fluviul Dunărea

şi Marea Neagră cu fâşia de litoral.

Potențialul turistic al unui teritoriu reprezintă elementul fundamental în crearea produselor

turistice, respectiv a ofertei turistice. Apreciez că ţara noastră este deţinătoare a unui tezaur

imens de vestigii arheologice, monumente de artă sau arhitectură, ca şi a unui inestimabil

patrimoniu etnofolcloric, care atestă evoluţia şi perenitatea pe aceste meleaguri,dezvoltarea

culturii şi artei turistice şi o componentă a imaginii turistice a României pe piaţa international .

Pe teritoriu României există 688 de valori de patrimoniu cultural de interes naţional

(monumente istorice de valoare naţională excepţională) între care197 biserici şi ansambluri

mănăstireşti, 36 de monumente şi ansambluri de arhitectură, 11 castele conace, palate, 70 de

ansambluri arhitecturale urbane(clădiri civile) 20 de centre istorice etc.

În principiu, cererea turistică este formată din ansamblul persoanelor care îți manifesta

dorința de a se deplasa periodic și temporar în afara resedinței proprii, pentru alte motive decât

prestarea unei activități remunerate la locul de destinație. Motivațiile turistice sunt de ordin

social, familial și personal: cele sociale se referă la nevoia de evadare din obișnuitul cotidian, la

nevoia de a schimba cadrul uman obișnuit, la aspirația la cultură, la nevoia de a înțelege lumea și

evenimentele ei, la necesitatea de a vedea și lua contact personal cu realitățile descrise de alții, la

nevoia de a se încadra într-un curent al "esteticii generale', de a imita pe alții;  motivațiile

familiale ale turistului se referă la nevoia regăsirii vieții de familie, afectată de viața cotidiană, la

nevoia de a participa mai activ la formarea și educarea copiilor, la căutarea relaxării;

iar motivațiile personale ale turistului se referă la nevoia contactului cu natura, la nevoia de a

scapa de presiuni (colective, profesionale), la nevoia de cunoaștere și aspirația spre realizare

personală, la nevoia unor activități distractive (jocuri de societate, spectacole, jocuri sportive),

la nevoia de a scapa de răspunderile zilnice etc.

Proiectul cu tema ,, Factorii care influențează circulația turistică “ este structurat pe 2

capitole :

Capitolul I.Turismul – activitate economico-socială -am definit turismul ca

activitate economico- socială și modul în care a apărut această noțiune și dezvoltarea

acestuia de-alungul timpului .

Capitolul II. Dimensiunile fenomenului turistic - în capitolul prezent am definit

circulația turistică conform literaturi de specialitate,am prezentat factorii care

influențează turismul și am analizat cei mai importanți factori cu influență asupra

circulației turistice, am enumerat formele de turism întâlnite , și le-am prezentat pe

cele practicate în România.

Capitolul III. Circulația turistică în România între ani 2010- 2014 - îm acest

capitol am prezentat agenția de turism Herculles Tour Company și am realizat o

analiză a circulației turistice internaționale din România.

Prin conținutul lucrării am urmărit evidențierea competențelor ce trebuie dobândite de

către elevi pe parcursul anilor de pregătire profesională, nivel 4 de calificare:

-tipologia agenţiei de turism ;

-organizarea activității unităților de alimentație și turism ;

- operațiuni tehnice ale agențiilor de turism.

La întocmirea lucrării am folosit un bogat şi diversificat material bibliografic, dar şi

cunoştinţele dobândite în stagiile de pregătire practică realizate la agenţiile de turism din oraşul

nostru.Am urmărit întocmirea proiectului cu termini de specialitate, în acord cu cerinţele tot  mai

exigente ale economiei pe piaţă şi concurenţei de pe piaţa turistică.

CAPITOLUL I. TURISMUL – ACTIVITATE ECONOMICO-SOCIALĂ

I.1.Conceptele de ,,turism ’’ si ,,turist ’’.

Turismul reprezintă o componentă de primă importanţă a vieţii economice şi sociale pentru

un număr tot mai mare de ţări ale lumii, ce acţionează ca un factor stimulator al progresului, al

dezvoltării. Multiple sale conexiuni şi implicaţii în plan economic, social, cultural şi politic, rolul

său activ în societate, pe de o parte, şi transformările sale ca fenomen, pe de alta, argumentează

actualitatea preocupărilor pentru cunoaşterea conţinutului turismului.Preţ de un secol de la

apariţie, turismul a avut o evoluţie relativ

lentă, ceea ce s-a reflectat şi în planul clarificărilor conceptuale. După cel de-al doilea război

mondial, mai exact începând cu anii '60, şi ca urmare a profundelor transformări din economia

mondială, turismul cunoaşte o expansiune deosebită de unde şi caracteristica ce îi este atribuită

de numeroşi autori, aceea de „fenomen specific lumii

moderne" -antrenând tot mai multe resurse.

Turismul este considerat, „o formă de recreere alături de alte activităţi şi formule de

petrecere a timpului liber"; el presupune „mişcarea temporară a oamenilor spre destinaţii

situate în afara reşedinţei obişnuite şi activităţile desfăşurate în timpul petrecut la acele

destinaţii"; de asemenea, în cele mai multe situaţii, el implică efectuarea unor cheltuieli cu

impact asupra economiilor zonelor vizitate.Turismul se prezintă, ca o activitate

complexă.Pornind de la premisa că turismul se referă, în esenţă, la călătoriile oamenilor în afara

reşedinţei obişnuite, definirea conţinutului acestuia aduce în discuţie aspecte cum sunt: scopul

călătoriei, distanţa şi durata deplasării, precum şi caracteristicile subiectului călătoriei, respectiv

ale turistului. Ca urmare, cele mai multe dintre studiile consacrate acestui domeniu operează cu

analiza intercorelată a categoriilor de „turism" şi „turist".

I.2. Abordări actuale ale noţiunilor fundamentale din turism

Schimbările majore din economia mondială, concretizate în creşteri semnificative ale

producţiei în fiecare ţară, dar şi în reducerea barierelor politice şi comerciale dintre ţări, au

condus, după 1970, la o evoluţie explozivă a numărului călătoriilor şi a ţărilor participante la

circulaţia turistică, intensificând comunicarea în acest domeniu şi sporind nevoia de informaţii

având caracter turistic.

În privinţa turismului, potrivit noilor precizări, acesta se referă la activităţile desfăşurate de

persoane, pe durata călătoriilor şi sejururilor, în locuri situate în afara reşedinţei obişnuite, pentru

o perioadă consecutivă ce nu depăşeşte un an (12 luni), pentru afaceri sau alte motive.

În ce priveşte turistul, acesta este reprezentat de „orice persoană care se deplasează spre un

loc situat în afara reşedinţei sale obişnuite, pentru o perioadă mai mică de 12 luni şi ale cărei

motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activităţi remunerate în locul

vizitat".

Sunt menţionate, în acest context, trei criterii considerate esenţiale pentru a distinge vizitatorii

(în sensul de turişti) de alte categorii de călători şi pentru a elimina ambiguităţii»; generate de

unii termeni.

Potrivit acestor criterii:

-voiajul trebuie efectuat într-un loc situat în afara reşedinţei obişnuite, ceea ce exclude călătoriile

mai mult sau mai puţin regulate între domiciliu şi locul de muncă sau de studii;

-sejurul nu poate depăşi 12 luni consecutive, peste acest prag vizitatorul având, din punct de

vedere statistic, statutul de rezident;

-motivul principal al călătoriei trebuie să fie altul decât exercitarea unei activităţi remunerate, la

locul vizitat, ceea ce exclude migraţia legată de locul de muncă.

I.3. Forme de turism

Forma de turism poate fi definită prin aspectul concret pe care îl îmbracă asocierea sau

combinarea serviciilor (transport, cazare, alimentaţie, agrement) ce alcătuiesc produsul turistic,

precum şi modalitatea de comercializare a acestuia. Există numeroase criterii de structurare a

formelor de turism; între acestea pot fi menţionate: motivul de călătorie, gradul de mobilitate a

turistului, originea sa, periodicitatea plecărilor în vacanţă, caracterul voiajelor, modalitatea de

comercializare etc. în cele ce urmează, vor fi aduse în discuţie cele mai importante şi frecvent

întâlnite în practica turistică criterii şi posibilităţi de grupare a formelor de turism.

În funcţie de locul de provenienţă sau originea turiştilor, se distinge turism intern practicat

de populaţia unei ţări în interiorul graniţelor naţionale şi turism internaţional rezultat al

deplasării persoanelor în afara graniţelor ţării lor de reşedinţă.

Din punctul de vedere al periodicităţii sau frecvenţei de manifestare a cererii, se distinge

turism continuu (permanent), organizat pe întreaga durată a anului calendaristic (de'ex., cura

balneară, turismul cultural, de afaceri) şi turism sezonier, legat de existenţa anumitor condiţii

naturale sau evenimente - culturale, artistice sportive etc.

Nivelul de dezvoltare și civilizație al unei țări este dat în mare măsură de nivelul de

dezvoltare a sferei serviciilor oferite populației, dintre care remarcăm serviciile de turism ca o

parte cu pondere semnificativă în PIB-ul țărilor dezvoltate. Pornind de la aceasta, se impune să

observam modul în care a evoluat în România activitatea de prestări turistice și hoteliere în

ultimii ani. In anul 1990 exista o bază materială creată în turism, care, pentru a fi valorificată

eficient, se impunea să fie îmbunătățită calitativ, mai ales prin privatizare, din punctul de vedere

al conceptului de produs turistic și al managementului din ramura turism-servicii. Doar prin

privatizare, investiții și creșterea calitatii serviciilor prestate turiștilor se putea să se creeze

premisele asigurării de servicii calitative, adaptate nevoilor reale ale populației.

I.4.Principalele formele de turism practicate în România.

Turismul pe litoral. Desi activitatea turistică din această zonă se caracterizează printr-o

sezonalitate puternică, turismul de litoral este considerat cea mai importantă formă de turism din

România. Litoralul oferă, pe lângă resursele naturale: plaja, apele mării și resurse balneare (ape

termominerale, nămoluri sapropelice). Pe litoralul românesc al Mării Negre (244 km) sunt

amenajate 12 stațiuni turistice (Năvodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol,

Costinești, Neptun, Olimp, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn), cu o capacitate de cazare de

126.900 locuri , reprezentând 43,3 % din spațiile de cazare, locuri situate în peste 260 hoteluri de

diferite categorii.

Turismul montan. Acest tip de turism are tradiție în România. Primele cabane au fost

construite la sfărșitul secolului XIX în Munții Făgărași (Bucegi, Cindrel).  Turismul de munte s-a

dezvoltat mult, fiind amenajată o bază materială deosebită, unități de cazare (hoteluri, vile,

campinguri, cabane etc.), unități de alimentație, baze de agrement, pârtii de schi (aproximativ 80

km), mijloace de transport prin cablu (aproximativ 60 km de telecabine, telescaune, teleschiuri).

Principalele obiective turistice din Carpații Orientali sunt: Poiana Brasov, Lacul Roșu

(lac de baraj natural), Lacul Sf. Ana (în crater vulcanic), Durău, Izvorul Mureșului; din Carpații

Meridionali sunt mai importante stațiunile din Masivul Bucegi (Sinaia, Bușteni, Părăul Rece,

Predeal), iar în Carpații Occidentali: Semenic, în Munții Banat, Scărișoara.

Turismul balnear. Primii care au valorificat proprietățile terapeutice ale apelor minerale

Geoagiu-Băi și Herculane au fost dacii și romanii. In prezent, există peste 160 stațiuni și

localitați cu factorii naturali care au proprietăți curative.

Potențialul terapeutic este dat de proprietățile apelor minerale și carbogazoase, ale apelor

minerale termale, ale lacurilor cu ape sărate, ale nămolurilor sapropelice, ale salinelor.

Principalele stațiuni balneare sunt situate în Munții Carpați.    In Carpații Orientali, stațiunile

importante datorită proprietaților terapeutice și dotărilor materiale sunt: Sângeorz - Băi, Vatra

Dornei, Borsec, Slănic Moldova și Băile Tușnad. In Carpații Meridionali întâlnim stațiunile:

Moneasa, Călimănești, Olănești, Geoagiu - Băi. Pe lângă aceste stațiuni tradiționale, care îmbină

turismul montan cu cel curativ, trebuie adăugate și următoarele stațiunile balneare: Băile Felix

(ape geotermale), Govora (ape minerale), Lacul Sărat, Lacul Amara (cu ape sarate și nămoluri

sapropelice).

Turismul rural.    Popularitatea turismului rural a crescut în ultimii ani. De la initiative

cu caracter individual s-a ajuns la o adevarata alternativa  de petrecere a timpului liber. Motivul

dezvoltării turismului în mediul rural este constientizarea,  de către micii agricultori,  a necesității

diversificării activității atât în cadrul fermei agricole,  cât și în afara acesteia, prin angrenarea în

silvicultura, turism sau apelând la anumite activități pe timp determinat, în interiorul economiei

locale. Conform opiniei specialiștilor „prosperitatea nu este de partea agricultorului pur, ci a

agricultorului muncitor, artizan, forestier, în finalitatea pluralității de venituri, în condițiile unor

combinații de activități complexe.  

Turismul cultural.  România are un patrimoniu cultural-istoric și etnofolcloric de mare

valoare și atractivitate turistică. Există peste 680 valori de patrimoniu cultural de interes național

și internațional, între care se remarcă: biserici și ansambluri mănăstirești, monumente și

ansambluri de arhitectura și de artă, ansambluri arhitecturale urbane, centre istorice și situri

arheologice, din care o parte s-au constituit ca valori ale Patrimoniului Universal sub egida

UNESCO (bisericile fortificate, bisericile cu fresce exterioare, cetatile dacice, cetatea

Sighișoara).

Tezaurul etnografic și folcloric românesc este de asemenea de mare originalitate, fiind

reprezentat prin: arhitectura specifică satelor din provinciile istorice românești; bisericile de lemn

din Maramureș și Sălaj; prelucrarea lemnului; portul popular; arta decorării; manifestari

etnoculturale și religioase tradiționale; târguri și expoziții muzeale etnografice în aer liber sau

pavilioane expoziționale.

Aceasta formă de turism este sustinută de o capacitate de cazare care reprezintă 12,9%

din totalul locurilor existente la nivelul întregii țări, în ultimii ani înregistrându-se o diminuare a

acesteia, ca urmare a schimbării destinațiilor unor unități de cazare. Numărul turiștilor străini în

turismul cultural religios a crescut cu 28,5%

Aspectele problematice cu care se confruntă acest tip de turism sunt legate de

infrastructura de acces la siturile arheologice, monumentele de arhitectura invechita și

insuficienta, lipsa spațiilor de parcare dotate cu puncte de informare și promovare a obiectivului

cultural, lipsa punctelor de belvedere pentru fortificații, cetăți medievale, biserici, monumente

istorice și mănăstiri, lipsa spațiilor speciale de campare pentru turismul de pelerinaj.

Ecoturismul.  România deține în prezent 12 parcuri naționale cu o suprafață totală de

306,989 ha, 14 parcuri naturale cu o suprafață de 772,128 ha. Suprafața totală a parcurilor

naționale, parcurilor naturale și rezervațiilor biosferei este de 1.655.333 ha (121.779 ha -

suprafață maritimă), ceea ce reprezintă 6,43 % din suprafața terestră a țării. Acestea sunt

grupate astfel:12 parcuri naționale (306,989 ha),14parcuri naturale( 772,128 ha), rezervația

Biosfera Delta Dunării ( 576,216 ha). In afara parcurilor naționale, parcurilor naturale și

rezervațiilor biosferei există circa 800 de rezervații stiințifice, monumente ale naturii și rezervații

naturale a căror suprafață totală nu a fost încă determinată însă este estimată la aproximativ

169.000 hectare. Prin urmare suprafața terestră a ariilor naturale protejate acopera 7,14% din

suprafața terestră a țării la finele anului 2004.

Rezervatia Biosferei „Delta Dunării”. Din rețeaua naționala de arii naturale protejate

Delta Dunării se distinge, atât ca suprafață, cât și ca nivel al diversității biologice, având triplu

statut internațional: Rezervație a Biosferei, Sit Ramsar (zona umedă de importanță

internațională), Sit al Patrimoniului Mondial Natural și Cultural.

Turismul religios. Turismul religios constă în pelerinajele credincioșilor la lăcașurile de

cult, considerate sfinte de diferite religii. În aceeași masură, marile sărbători de cult, hramurile

mănâstirilor și bisericilor atrag, în perioada sărbătorilor religioase tradiționale, un număr

considerabil de pelerini.

Potențialul turistic pentru această formă de turism în România este reprezentat de:

• monumentele de cult care adăpostesc rămășite pământești ale unor sfinți (mormântul

Sfintei Paraschiva la Iași) sau martiri ( osemintele primilor patru martiri crestini romani de la

mănâstirea Cocoș din nordul Dobrogei);

• sanctuarul dacic de la Sarmisegetuza Dacica din Munții Orăștiei;

• bunuri cultural – religioase, cum ar fi mănăstirile din Bucovina cu biserici ai căror

pereți sunt pictati la exterior, mănăstirile din Oltenia sau Moldova, bisericile fortificate din

Transilvania, catedralele catolice ( Sumuleu, Ditrau, Cluj Napoca, Brașov);

• destinațiile religioase unde au loc manifestări religioase, cum ar fi: sărbătorile legate de Crăciun

și sfârșitul anului în zona Maramureș, cu dansurile populare, Bucovina .

CAPITOLUL II. DIMENSIUNILE FENOMENULUI TURISTIC

II.1. Factorii determinați ai evoluției turismului

Conectat la dinamica economică și socială, turismul evoluează sub incidența a numeroși

factori diferiți ca natura și rol. Acești factori pot avea acțiune globală asupra întregului pachet

sau produs turistic sau influența particularizată pe una dintre prestații (transport, cazare,

restaurație , agrement și/ sau tratament). Influența acestor factori poate fi analizată și în funcție

de pondere de turism.

I.   Funcție de natura și conținut:

a)      economici:

◘       veniturile populației

◘       oferta turistică

◘       prețurile și tarifele produselor turistice

b)      tehnici:

◘       performanțele mijloacelor de transport

◘       dotările tehnice ale unităților hoteliere și de alimentație

◘       tehnologie în construcții

c)      sociali:

◘       timp liber

◘       urbanizare

d)      demografici:

◘       evoluția numerică a populației

◘       structura pe vârste

◘       structura pe ocupație

e)      psihologici:

◘       educativi

◘       de civilizație

◘       nivel de instruire

◘       nivel de cultură

◘       temperament

◘       caracter individual

◘       dorința de cunoaștere

f)        naturali:

◘       asezare geografică

◘       climă

◘       relief

◘       poziție față de căile de comunicație

g)      organizatorici și politici:

◘       regimul vizelor

◘       facilități la frontieră pentru turismul organizat

◘       formalități la frontieră

◘       conflicte sociale, etnice și religioase.

II. După durata acțiunii în timp:

a)      cu acțiune permanentă:

◘       timp liber

◘       modificări demografice

b)      sezonieri:

◘       succesiunea anotimpurilor

◘       perioada de vacanțe/ concedii

c)      conjuncturali:

◘       crize economice, politice

◘       confruntări armate

◘       catastrofe naturale.

III. După importanta factorilor în determinarea fenomenului turistic:

a)      primari:

◘       venituri

◘       oferta

◘       prețul

◘       timpul liber

b)      secundari:

◘       climatul internațional

◘       vizele de frontieră

◘       formalități/ facilități.

IV.   După direcția de acțiune:

a)      exogeni - influențează fenomenul turistic din exterior:

◘       creșterea veniturilor

◘       gradul de urbanizare

◘       evoluția numerică a populației

b)      endogeni - care influentează fenomenul turistic prin activitățile specifice:

◘       lansarea de noi produse turistice

◘       diversificarea gamei de servicii oferite

◘       nivelul de tarife/ prețuri practicate și facilități

◘       pregătirea profesională a angajaților.

V. In raport cu orientarea influenței factorilor asupra celor două loturi corelative ale pieței

există:

a)      factori ai cererii turistice:

◘       veniturile

◘       urbanizarea

◘       timp liber

b)      factori ai ofertei turistice:

◘       diversitatea

◘       calitatea serviciilor

◘       condiții naturale

◘       costul prestațiilor

◘       baza materială

c)      factori ai confruntării cererii cu oferta turistică:

◘       calitatea infrastructurii (soșele, autostrăzi)

◘       raportul de schimb dintre monezile naționale

◘       sistemul legislativ.

II.2. Circulația turistică

Circulația turistică include totalitatea tranzacțiilor comerciale cu servicii și mărfuri

care premerg, însotesc și decurg din călătoriile turistice. Circulaţia turistică variază şi în corelaţie

cu evoluţia demografică, respectiv cu dinamica populaţiei şi mutaţiile în structura acesteia pe

vârste, profesiuni, medii etc. Se consideră că, în general, creşterea numerică a populaţiei,

precum şi ritmul acestei creşteri, influenţează nemijlocit numărul turiştilor potenţiali. Cercetări

efectuate în acest sens au confirmat că o astfel de corelaţie se realizează numai în ţările cu un

nivel economic ridicat, capabile să asigure locuitorilor lor condiţiile materiale necesare

călătoriei.

Importanţa structurii pe vârste a populaţiei şi schimbărilor apărute pe acest plan este

susţinută de participarea, în proporţii diferite, a grupelor de vârstă la mişcarea turistică.

Alături de structura pe vârste, un rol important în determinarea circulaţiei turistice revine

şi distribuţiei populaţiei pe categorii socio-profesionale. Astfel, s-a constatat că segmentele de

populaţie cu un nivel superior de pregătire şi patronii manifestă mai multă înclinaţie pentru

consumul turistic (circa 80% din totalul categoriei), urmare a unei anume percepţii a

semnificaţiei călătoriei, dar şi a unor mijloace băneşti mai mari; la celălalt capăt al scalei, cu un

interes modest pentru turism, circa 20% din totalul categoriei, se poziţionează lucrătorii agricoli

şi ţăranii; un asemenea comportament se explică printr-o multitudine de cauze - mijloace

financiare mai reduse, structura anului de producţie agricolă, locuinţă permanentă într-un mediu

natural nepoluat - între care nu pot fi ignorate nivelul mai scăzut de pregătire-instruire şi,

corespunzător, o altă ierarhizare a nevoilor. Caracterizarea turismului sub aspectul dimensiunilor,

evoluţiei, structurii, aportului la dezvoltarea economico-socială, atât în plan intern, cât şi

internaţional este condiţionată de existenţa unor informaţii pertinente. Volumul, varietatea

informaţiilor, comparabilitatea acestora în cazul turismului internaţional asigură nu numai o

evaluare corectă, ştiinţifică a fenomenului turistic, ci permit înţelegerea mecanismelor lui de

funcţionare şi, pe această bază, adoptarea unor decizii adecvate, elaborarea strategiilor privind

dezvoltarea acestuia.

Metodologia de măsurare statistică a activității de turism stabilește modul de organizare a

cuantificării circulației turistice prin 4 categorii de unități de observare:

a.Punctele de frontieră;

b.Unitățile cu activitate de cazare;

c.Agențiile de turism;

d.Bugetele de familie.

Aprecieri asupra aspectelor calitative ale activităţii turistice, de natura caracteristicilor

socio-profesionale ale clientelei, motivaţiei, comportamentului, nivelului de satisfacţie a

turistului, bugetului de vacanţă etc. pot fi făcute numai prin metoda sondajelor.

II.3. Factorii cei mai importanți care influențează circulația turistică

Dintre aceştia cea mai mare influenţă asupra cererii turistice o au:

1. Veniturile populaţiei reprezintă principala condiție pentru manifestarea cererii turistice, fiind

deci suportul material al dezvoltării turismului.

Nivelul lor este influenţat de nivelul de dezvoltare economică şi socială a unei ţări.

Sporirea veniturilor individuale , mai exact, a părţii care rămâne după acoperirea nevoilor

fiziologice (adăpost, hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte) influenţează nivelul cheltuielilor

pentru turism.

Veniturile influenţează circulaţia turistică atât cantitativ, prin modificarea numărului

turiştilor, cât şi calitativ, determinând durata deplasării, intensitatea plecărilor în vacanţă,

caracterul organizat sau particular al prestaţiei, distanţa pe care se efectuează călătoria,

realizarea călătoriei în interiorul sau în afara graniţelor ţării, opţiunea pentru un anumit

mijloc de transport etc.

2. Preţurile şi tarifele - Influenţa preţurilor poate viza produsul turistic în ansamblul lui sau

numai una din componentele sale: transport, cazare, alimentaţie, agrement; se poate manifesta în

raport cu piaţa internă sau internaţională; poate produce mutaţii cantitative sau calitative. În

general, practicarea unor tarife ridicate limitează accesul serviciilor turistice şi se reflectă mai ales

în reducerea numărului de turişti, a duratei sejurului, a distanţelor de călătorie, a frecvenţei

plecărilor în vacanţă etc. În acelaşi timp nu sunt excluse reacţiile adverse, în care tarife foarte

scăzute pot genera neîncrederea turiştilor în calitatea serviciilor determinând, o reducere a

solicitărilor pentru serviciile turistice respective.

3. Oferta turistică – ansamblul elementelor care motivează deplasarea în scop turistic şi anume:

resursele turistice naturale şi antropice, echipamentele turistice, bunurile şi serviciile destinate

consumului turistic, forţa de muncă, infrastructura, condiţiile de comercializare (preţuri, facilităţi

etc.). Fiecare dintre aceste elemente are contribuţia sa în dezvoltarea turismului. Existenţa unor

resurse turistice valoroase, deşi importantă, nu este suficientă pentru atragerea turiştilor în zonă.

Valorificarea acestora depinde de gradul de dezvoltare a bazei materiale, de calitatea şi

diversitatea serviciilor oferite.

4. Progresul tehnic înregistrat în domeniul dezvoltării mijloacelor de transport şi în infrastructura

turistică vizibilă şi invizibilă, aferentă folosirii acestora, constituie un alt factor important de

influenţă. El are consecinţe asupra gradului de mobilitate a populaţiei şi acţionează asupra unor

fenomene cum ar fi: urbanizarea, industrializarea, calitatea mediului, performanţele dotărilor

hoteliere precum şi calitatea serviciilor turistice.

5. Evolutia demografică corelată cu dinamica populaţiei şi mutaţiile în structura acesteia pe

vârste, profesiuni, medii etc. - creşterea numerică a populaţiei influenţează hotărâtor activitatea

turistică, această corelaţie realizându-se numai în ţările cu un nivel economic ridicat, capabile să

asigure locuitorilor lor condiţiile materiale necesare călătoriei; - analizând structura pe vârste a

populaţiei şi modificările apărute pe acest plan la un nivel mondial se detaşează distinct două

tendinţe: tineretul este şi va reprezenta un segment la populaţiei cu rol desoebit în activitatea

turistică fapt stimulat de facilităţile acordate lor de agenţii de turism (facilităţi justificate de

exsitenţa unor venituri mai mici şi de importanţa redusă acordată de tineret confortului turistic); o

rezervă de lărgire a pieţei turistice o reprezintă categoria de populaţie constituită din “persoanele

de vârsta a treia” stimulate să călătorească în interes turistic de un sistem de facilităţi adecvat lor

şi beneficiind de timp liber concomitent cu sporirea veniturilor acestora. - distribuţia populaţiei pe

categorii socio-profesionale are un rol important în determinarea circulaţiei turistice (segmentele

de populaţie cu un nivel superior de pregătire şi patronii manifestă mai multă înclinaţie pentru

consumul turistic comparativ cu interesul modest manifestat de lucrătorii agricoli şi ţărani).

6. Procesul de urbanizare determină mutaţii în structura nevoilor populaţiei precum şi asupra

evoluţiei turismului; ca urmare a concentrărilor urbane şi a dezvoltării economice excesive, s-a

născut nevoia de evadare spre zone liniştite, nepoluate, pentru odihnă, distracţie, recreere. Această

nevoie de evadare stimulează moibilitatea populaţiei contribuind la intensificarea circulaţiei

turistice.

7. Timpul liber al sfârşitului de săptămână, al concediilor şi vacanţelor influenţează prin mărimea

sa posibilităţile de practicare a turismului. Principalele cauze care au determinatcreşterea valorică

a timpului liber s-au realizat pe seama: diminuării duratei zilei de muncă la 8 ore şi chiar mai

puţin, reducerii săptămânii de lucru, promovării cu succes a sistemelor de lucru cu timp parţial,

instituţionalizării, generalizării şi creşterii duratei concediului anual plătit, reducerii timpului total

de muncă în cadrul vieţii.

8. Dintre factorii psiho-sociologici care influenţează semnificativ turismul amintim: moda,

tradiţiile (serbări populare tradiţionale şi festivaluri), dorinţa de cunoaştere şi instruire

(manifestări ştiinţifice, culturale, sportive).

9. Acţiunile guvernamentale şi faciliăţile acordate de organizatorii de turism pot îmbrăca

următoarele forme:

- legislaţia în domeniul turismului (care poate îngrădi sau stimula călătoriile);

- acordurile internaţionale;

- alinierea la sistemele consacrate de clasificare a hotelurilor;

- formalităţile la frontieră;

- sistemul de acordare a vizelor;

- organizarea agenţiilor de voiaj.

CAPITOLUL III. CIRCULAȚIA TURISTICĂ ÎN ROMÂNIA ÎNTRE

ANI 2010- 2014

III.1. Prezentarea generală a agenției Heculles Tour Company

Agenția Herculles Tour Company este un tour-operator român ce oferă servicii de înaltă

calitate în domeniul călătoriilor, atât pentru turiști individuali sau grupuri cât și pentru oameni de

afaceri sau corporații.Ne adresam tuturor categoriilor de vârstă cu o gamă diversificată de

programe turistice atât în țară cât și în străinatate. Profesionalismul de care dă dovadă personalul

nostru coroborat cu cunostințele acumulate în domeniul ticketingului și turismului contribuie la

asigurarea derulării cu succes a  programelor turistice pe care le promovam. Agenția de turism

Herculles Tour Company are ca obiectiv consilierea clienților în vederea alegerii sejurului

potrivit precum și furnizarea de soluții optime din punct de vedere al calității serviciilor la un

preț avantajos, precum și satisfacerea cerințelor turiștilor prin dezvoltarea unor relații de durată,

bazate pe încredere, cu clienții noștri, atât persoane fizice, cât și companii.

S.C Herculles Tour Company S.R.L este o societate comercială înfinţată în anul 2007,

acreditată de Ministerul Turismului pentru a desfăşura activităţi în domeniul comercializării de

produse şi servicii turistice prin agenţie de turism touroperator. În prezent, societatea deţine

licenţa de turism nr. 3905, actualizată la data de 01.07.2009. Domeniul principal de activitate,

conform actului constitutiv al firmei, este organizarea de „activităţi ale agenţiilor de voiaj şi a

turoperatorilor, activităţi de asistenţă turistică neclasificate în altă parte\”, iar ca activităţi

secundare, înscrise în actul constitutiv, firma poate să deruleze obiective economice şi

comerciale în oricare alt domeniu de activitate. S.C. Herculles Tour Company S.R.L.   este o

companie cu capital integral privat.

Datele de identificare ale societăți :

- CUI RO 21663438

- Nr. Registrul Comerțului : j25/267/ 2007

Datele de contact ale societății:

- Județ : Mehedinți

- Localitate : Drobeta Turnu Severin

- Adresa : Strada Horia nr. 12 B - în incinta mall-ului Decebal

- Telefon :0252 323 323

- Fax : 0352 323 323

- Email : office@hercules-tour.ro

- Website : http://www.hercules-tour.ro

- CAEN : 7911

- Tipul de activitate: activități ale tour –operatorilor.

Societatea deține  locul 1 în Top Afaceri România, județul Mehedinți, domeniul

79:Activități ale agențiilor turistice și a tur-operatorilor; alte servicii de rezervare și asistență

turistică.Este membră a Asociației Naționale a Agențiilor de Turism din anul 2014.

III.2.Circulația turistică în românia între ani 2010- 2014

Determinată de o gamă largă de factori, circulația turistică se înfățisează diferit în timp și

în spațiu, manifestarile ei concrete reflectând elasticitatea dorințelor și posibilităților pentru

turism.

Deși statisticile turismului din țara noastră nu oferă suficiente date  pentru o analiza

completă a circulației turistice (de exemplu circulația turistică în spațiul rural, în creștere în

ultima perioadă, nu este evidențiată statistic) unele orientări pot fi totuși schitate.

Din toate statisticile întocmite la nivelul instituțiilor de specialitate  rezultă ca în

România, după anul 2000, se produce o cresterea bruscă a  cererii turistice. Din

tabelul nr.1. se constată faptul că în anul 2006 față de anul 2014 are loc o crestere a numărului

de turiști cu 45% la turiștii români, cu 37,5% la turiștii străini și cu 44,2% la total turiști, iar la

numărul de zile/turist reducerile au fost de 55,4% la turismul intern, de 48,2% la turismul

internațional și de 47,7% la total turiști. Sejurul mediu al turiștilor români înregistrați în

structurile de primire s-a situat între 3,71 zile în anul 2010 si 3,34 zile în 2014, iar la turiștii

străini acesta a evoluat de la 2,95 zile în 2006 la 3,21 zile în anul 2014. În mare măsură , această

perioadă coincide cu o dezvoltare susținută a economiei românești, cu procesul de

industrializare masivă,iar pe plan extern, cu o intensificare a schimburilor internaționale.

După evenimentele din 1989 se poate vorbi de o nouă eră în turismul românesc :politica de

deschidere internațională, tranzația spre o economie de piață, eforturile de integrare europeană

au relansat circulația turistică: au fost reluate legături tradiționale cu parteneri europeni

(Germania, țările nordice,Israel ), s-au conturat noi zone de emisie ( din Extremul Orient).

Circulația turistică atât internă cât și internațională a României, înregistrată cu

rigozitate începând cu anul 2000, se caracterizează printr-o evoluție contractorie ce confirmă

receptivitatea sa la transformările în plan economic, social și politic ale lumii contemporane

și totuși România se situează abia pe locul 40 în ierarhia mondială și în primele 20 de

țări receptoare de turiști din Europa.

Analiza de ansamblu a circulației turistice internaționale a României evidențiază

nivelul modest al acesteia, comparativ cu resursele de care dispune țara noastră și implicit

rezervele de creștere în viitor.Dar dezvoltarea turismului internațional și valorificarea mai

bună a potențialului natural și antropic presupun, pe de o parte, eforturi de relansare a

economiei românești, de care turismul este puternic dependent și , pe de altă parte de

elaborareaunei strategii adecvate, având ca principalele obiective ridicarea nivelului calitativ

al serviciilor, modernizarea bazei materiale specifice și a infrastructurii generale, realizarea unei

politici promoșionale agresive, lărgirea cooperării internaționale în domeniu.

BIBLIOGRAFIE

- Minciu Rodica, Economia turismului, Ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Editura Uranus,

Bucureşti, 2005.

- Pacurar Alexandru- Turism internaţional, Editura Presa Universitara Clujana, 2009.

- Nedelea Alex, Piața turistică, Editura Didactică și Pedagogică , București, 2003.

- Hapenciuc Cristian Valentin, Cercetarea statistică în turism,Editura Didactică și Pedagocică,

București, 2003.

www.eurostat.org www.unwto.org

ANEXE

Tabelul nr.1. Circulația turistică internațională în România

(mii)Sosirile turiștilor străini la

frontiera RomânieiPlecări de turiști români în

străinătate

2006 6532 11275

2007 5389 9078

2008 6401 10905

2009 5786 10757

2010 5898 10115

2011 5445 5737

2012 5205 5748

2013 5149 6243

2014 4830 6892

Sursa: Anuarul statistic al României 2006- 2014

și Informații statistice operative 4, 2014

Tabel nr. 2. Circulația turistică internațională după scopul călătoriei

2009 2010 2011 2012 2013 2014

Sosiri turiști străini în România (mii)

Total 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

Odihnă, recreere, vacanțe 56,3 47,4 44,8 47,8 54,4 53,9

în tranzit 31,4 36,9 40,0 35,3 29,2 30,5

Afaceri și motive profesionale 3,1 2,9 2,6 2,8 3,7 3,6

Mic trafic de frontieră 1,2 2,1 1,6 0,6 0,3 0,4

Personal însoțitor 8,0 10,5 10,8 13,4 12,3 11,7

Plecări turiști români în străinătate (mii)

Total 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

Odihnă, recreere, vacanțe 94,1 92,9 91,9 87,5 90,1 88,6

Afaceri și motive profesionale 0,8 1,8 2,2 3,4 2,5 3,0

Mic trafic de frontieră 3,2 2,9 2,5 2,3 1,1 1,7

Personal însoțitor 1,8 2,2 3,1 6,6 6,1 6,5