lucrare de disertatie metode calitative de cercetare În consilierea din asistența socială

UNIVERSITATEA „EFTIMIE MURGU” din REŞIŢAFACULTATEA DE TEOLOGIE, ŞTIINŢE SOCIALE ŞI ALE EDUCAŢIEI

LUCRARE DE

DISERTAŢIE

Coordonator ştiinţific:Conf.Univ.Dr..Loredana Drobot

Absolvent:Stângu Andra Gabriela

Reşiţa2013

UNIVERSITATEA „EFTIMIE MURGU” din REŞIŢAFACULTATEA DE TEOLOGIE, ŞTIINŢE SOCIALE ŞI ALE EDUCAŢIEI

Programul de studii: zi

Semnătura coordonatorului ştiinţific

METODE CALITATIVE DE CERCETARE ÎN CONSILIEREA DIN ASISTENȚA

SOCIALĂ

Coordonator ştiinţific:Conf.Univ.Dr..Loredana Drobot

Absolvent:Stângu Andra Gabriela

Reşiţa2013

Lucrare ADMISĂ/RESPINSĂ

UNIVERSITATEA „EFTIMIE MURGU” DIN REŞIŢAFACULTATEA DE TEOLOGIE, ŞTIINŢE SOCIALE ŞI ALE EDUCAŢIEIDEPARTAMENTUL DE TEOLOGIE ŞI ŞTIINŢE SOCIALE

Declaraţie de asumare a răspunderii

Subsemnatul/a Stângu Andra Gabriela absolvent a Facultăţii de Teologie Stiințe Sociale

și ale Educației din Universitatea “Eftimie Murgu” din Reşiţa, declar că lucrarea de licenţă este

elaborată exclusiv de mine, pe baza efortului personal de documentare, cercetare, proiectare şi

redactare. În cadrul lucrării precizez sursa tuturor ideilor, datelor şi formulărilor care nu îmi

aparţin, conform normelor de citare a surselor.

Declar că toate afirmaţiile din lucrare referitoare la datele şi informaţiile analizate, la

metodele prin care acestea au fost obţinute şi la sursele din care le-am obţinut sunt adevărate.

Înţeleg că falsificarea datelor şi a informaţiilor analizate în lucrare constituie fraudă şi

este sancţionată conform regulamentelor în vigoare. De asemenea, am luat la cunoştinţă

conţinutul Art.7 şi Art.9(licenţă/diplomă)/20(master) din Metodologia de organizare şi

desfăşurare a examenelor de finalizare a studiilor de licenţă şi master la Universitatea „Eftimie

Murgu” din Reşiţa pentru promoţiile 2013.

Data: Semnătura:

…………………………… ……………………………..

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială

CUPRINSIntroducere …………………………………………………………………....pg.6

Lista figurilor ………………………………………………………………....pg.7

Lista tabelelor ……………………………………………………………..….pg.9

Capitolul I-Consilierea în Asistența Socială-Metode

calitative de cercetare

I.1.A.Consilierea/Delimitări conceptuale………………………....pg.10

I.1.BTipuri de consiliere……………………………………..….…pg.11

I.2.Metode calitative de cercetare.Observația…………………....pg.12

I.3.Interviul………………………………………………………....pg.13

I.4.Focus group-ul……………………………………………….....pg.15

I.6.Studiul de caz……………………………………………….......pg.17

I.7.Metoda de intersecție………………………………………..

….pg.18

I.8.Analiza documentelor……………………………………….…pg.19

Capitolul II-Verbalizarea în consilierea de psihoterapie din

Asistența Socială

II.1.Întreruperile conctactului din realitatea

clientului………….pg.21

II.2.Verbalizarea ca narațiune a experienței clientului……….

….pg.25

II.3,Inițierea contactului interpersonal client-

terapeut………….pg.29

II.4.Marcatorii de discurs și rolul lor în construirea verbalizării în

ședințele de

psihoterapie…………………………………………...pg.30

Capitolul III-Forme și tipuri ale consilierii educaționale

III.1.Strategia consilierii…………………………………………...pg.35

III.2.Definirea şi caracterizarea

intereselor....................................pg.40

III.2.a.Clasificarea intereselor………………………………….....pg.40

III.2.b.Metode de investigare a

intereselor………………………..pg.42

III.3.Comportamentul explorator……………………………..….pg.44

III.4.Decizia de carieră………………………………………...

…...pg.45

Capitolul IV-Cercetarea

IV.1.Argument…………………………………………………..…pg.47

IV.2.Eșantion elevi/profesori…………………………………..….pg.47

IV.3.Chestionarul………………………..………………………....pg.49

IV.4.Prelucrarea și interpretarea datelor.......................................pg.49

IV.5. Concluzii……………………………………………………...pg.50

IV.6.Anexe………………………………………………………….pg.52

IV.7.Bibliografie………………………………………………..…..pg.71

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 7

Introducere

Consilierea reprezinta un serviciu de sprijin si ajutor acordat persoanelor

aflate intr-o situatie de criza sau momente de schimbare care necesita o adaptare a

acestora la conditii de viata cu care nu sunt familiarizati.

Consilierea isi propune urmatoarele obiective:dezvoltarea constiintei de sine

autoacceptare,autodezvoltare si individualizare,rezolvarea problemelor,educatie

psihologica,dezvoltarea de abilitati sociale,modificare comportamentala.

În literatura de specialitate1, consilierea – counseling - reprezintă o procedură

utilizată în asistenţa socială, cât şi în alte profesii, în vederea îndrumării indivizilor,

familiilor, grupurilor către activităţi specifice. În acest sens se utilizează o serie de

proceduri cum ar fi: oferirea de soluţii, delimitarea şi analiza unor alternative,

suportul pentru conturarea unor obiective, informare.

Prin consiliere, profesionistul construieşte o relaţie de sprijin, în sensul

motivării clientului de a acţiona pentru schimbarea acelui comportament care a

determinat situaţia de criză şi pentru restabilirea echilibrului psihosocial al vieţii.

1 Robert L. Barker – The Social Work Dictionary, NASW Press 1999


LISTA FIGURILOR

Grafice privind râspunsurile la întrebările din chestionarul pentru elevi

Elevi

ITEM 1 –: ʺ V-aţi definitivat optiunea in ceea ce priveste liceul/scoala profesionala pe care doriti s-o urmati in continuare?ʺ

ITEM 2- ʺCe tip de scoala doriti sa urmati dupa terminarea clasei a VIII-a?ʺ

ITEM 3- De unde ati obtinut informatii referitoare la principalele licee din oras, despre profilul acestora, oferta lor curriculara?

ITEM 4-ʺ Cine ar trebui sa va ofere informatii cu privire la cariera voastra viitoare?ʺ

ITEM 5- ʺCare au fost criteriile pe baza carora ati optat pentru acel tip de studii?ʺ

ITEM 6-ʺ Ati discutat la orele de dirigentie despre teme legate de cariera voastra, despre ceea ce veti face in viitor?ʺ

ITEM 7-ʺ Daca da, atunci va rugam sa precizati cateva dintre aceste teme de discutieʺ

ITEM 8-ʺ Care au fost cele mai mari dificultati pe care le-ati intampinat in definitivarea optiunilor voastre?ʺ

ITEM 9-ʺ 9Ce teme credeti ca mai fi trebuit discutate la scoala?ʺ

ITEM 10-ʺ Care au fost rezultatele in urma orelor de dirigentie cu privire la orientarea voastra scolara?ʺ

ITEM 11-ʺ Credeti ca in orientarea voastra scolara are un rol important si evolutia voastra ca elevi?ʺ

ITEM 12-ʺ Exista un motiv care ar putea motiva alegerea studiilor voastre viitoare?ʺ

ITEM 13-ʺ Care este ponderea implicarii parintilor in orientarea voastra pe viitor?ʺ

ITE M 14-ʺ Informatiile pe care le-ati primit cu privire la liceele, scolile profesionale, cu ofertele lor laborioase,v-au influentat intr-un fel?ʺ

ITEM 15-ʺDaca da, care au fost ofertele mai importante?ʺ

ITEM 16-ʺ Credeti ca veti trece cu bine de obstacolele viitoare si alegerea carierei voastre in viitorul apropiat va avea succes?Motivati.ʺ


LISTA FIGURILORGrafice privind râspunsurile la întrebările din chestionarul pentru profesori

PROFESORI

ITEM 1-ʺ Ati abordat la orele de dirigentie teme legate de consilierea carierei elevilor?ʺ

ITEM 2-ʺ Daca da, va rugam sa mentionati cateva dintre acesteaʺ

ITEM 3- ʺCat de des ati discutat despre aceasta tema?ʺ

ITEM 4-ʺCu cine ati colaborat in realizarea acestor teme?ʺ

ITEM 5-ʺ Va simtiti pregatit/pregatita sa abordati astfel de teme cu elevii dvs.?ʺ

ITEM 6-ʺ Cine credeti ca ar trebui sa realizeze astfel de activitati?ʺ

ITEM 7-ʺ Care au fost principalele dificultati pe care le-ati intampinat in proiectarea si realizarea acestor teme?ʺ

ITEM 8-ʺ Credeti ca este importanta implicarea parintilor in consilierea carierei propriilor copii?ʺ

ITEM 9-ʺ Ati fost consultata de parinti vis a vis de cariera elevilor?ʺ

ITEM 10-ʺ Ce metode de consiliere a carierei elevilor ati utilizat pentru a percepe doleantele fiecarui copil in parte?ʺ

ITEM 11-ʺ Ati constatat de unde provin aceste dificultati de alegere a carierei dupa metodele aplicate?ʺ

ITEM 12-ʺ Considerati ca o buna intentie din partea elevilor cu privire la invatatura i-ar fi ajutat in alegerea carierei?ʺ

ITEM 13-ʺ Credeti ca parinţii ar putea fi un exemplu bun pentru a-i motiva pe copiii lor în alegerea carierei vis-a-vis de carierele lor ca parinti?ʺ

ITE M 14-ʺ După părerea dumneavoastră, credeţi că este important ca în fiecare şcoală

profesorii diriginţi să ţină seama de consilierea carierei propriilor elevi?ʺ


LISTA TABELELOR

TABEL V.1 - Eșantion elevi-Vârstă subiecți

TABEL V.2 -Eșantion elevi-Sex subiecți

TABEL V.3 - Eșantion profesori-Grad în învățământ

TABEL V.4-Eșantion profesori-Vârstă subiecți

TABEL V.5-Specializarea


CAPITOLUL I

CONSILIEREA IN ASISTENȚA SOCIALĂ

METODE CALITATIVE DE CERCETARE

I.1.A. CONSILIEREA .Delimit ări conceptuale

Consilierea in aistența socială este una din cea mai importanta metoda

de interventie;este folosită în procesul de ajutoare a individului sau a unui

grup.

Scopul consilierii este o mai bună cunoaștere a clientului cât și a sporii

încrederea acestuia în sine și împreuna să găsească rezolvare la toate

probleme pe care acesta le întâmpina.

Consilierea este acordată și indivizilor care se află într-o situație de

criză,sau ajutarea clientului la adaptarea unor condiții de viață pe care nu le-

a mai întâlnit.

Termenul de consiliere este adesea confundat, şi ca atare, inadecvat

folosit ca fiind interschimbabil cu cel de psihoterapie.

Diferențele între consiliere și psihoterapie:

1. O primă diferenţă netă între consiliere şi psihoterapie o constituie

obiectivul primar al intervenţiei.

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 12În cazul consilierii, obiectivul primar este acordarea suportului solicitat de

individ, familie, grup, organizaţie, în vederea adaptării la o situaţie nouă sau

neaşteptată.

În cazul psihoterapiei, obiectivul primar îl constituie rezolvarea unor

probleme diagnosticate ca atare de specialistul psihoterapeut, in urma

interacţiunii cu clientul (individ, familie, grup).

Accesarea serviciilor de psihoterapie poate fi voluntară, dar şi involuntară,

în contextul deferirii de către specialişti, în baza unui diagnostic, sau a

impunerii urmării unui tratament psihoterapeutic, ca urmare a unor

comportamente care vin în contrast cu normele sociale general acceptate.

În cazul consilierii, intervenţia poate fi centrată pe prevenirea dezvoltării

unor comportamente problematice sau a unor probleme de natură psihoemoţională,

nefiind în mod necesar legată de existenţa unor situaţii problematice per se (de

exemplu, consilierea premaritală sau a gravidei).

I.1.B.Tipuri de consiliere:

a. consiliere în şcoală, pentru copii şi adolescenţi. În Romania, cel mai adesea,

acest tip de consiliere se rezumă la orientarea şcolară şi profesională a

adolescenţilor.

b. consilirea adolescenţilor

c. consilierea gravidei

d. consilierea premaritală

e. consiliere pre si postadopţie

f. consiliere pre si post divorţ

g. consiliere pre si post avort

h. consiliere pentru persoanele cu boli terminale

i. consiliere oferită anumitor grupuri etnice (cu accent pe consiliere

educaţională şi servicii de mediere)

j. consilierea familiei

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 13k. consilirea şomerilor

I.2.METODE CALITATIVE DE CERCETARE

T.Rotaru și P.Iluț consideră că disciplinele socioumane ,deci și psihologia socială,uzează în principal de cinci metode fundamentale de investigare a universului empiric :

1. Experimentul

2. Observația propriu-zisă

3. Analiza documentelor

4.Ancheta

5.Interviul.

În cele ce urmează se vor parcurge unele metode calitative.

I.2'.Observația

Clasificarea observației:

A) Observația la nivel cotidian

- observația spontană, fără intenție precisă

-observația intenționată,nesistematizată, cu scopul de a înțelege un

fenomen sau o situație.Se mai numește și observație impresionistică.

B) Observația științifică,realizată cu scopul expres de a culege date cu

caracter științific, cu mijloace specifice, de către persoane cu pregătire

specială.Aici se disting două mari tipuri:

-B1. Observația structurată (cantitativă)

-B2.Observația nestructurată(calitativă) care este participativă.

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 14I.2.a . Etapele observației calitative sunt :

1.Etapa inițială ,precedată de alegerea locului cercetării și acceptarea de către

locuitori a cercetătorului.Nu se vorbește de o fază prealabilă de documentare în

legătură cu locul și populația selectată.De la observația de ansamblu se ajunge la

observația focalizată.

2.Observarea și consemnarea minuțioasă,cuprinde referiri la trăsăturile

indivizilor,acțiunile și interacțiunile lor,elemente tradiționale,etc.Se folosesc

mijloace audio-vizuale de înregistrare și consemnări de teren scrise.Pentru o

observare calitativă se impun:

-notări minuțioase.

-să primeze descrierile nu impresiile.

3.Conturarea unui sistem de codare și unele ipoteze.

4.Construcția teoriilor întemeiate care leagă teoriile și concepțiile într-un întreg

I.3. INTERVIUL

După scopul și gradul de elaborare se disting :

a) interviuri spontane, în viața de zi cu zi,neorgannizate, fără a avea intenția de a

obține informații speciale;

b) interviuri deliberate,semiorganizate, fără scop științific;

c) interviul științific cu scopul obținerii unor informații cât mai autentice,destinate

cunoașterii sistematice.Această formă a fost asumată de disciplinele socio-umane,

deoarece prin el se accede direct la subiectivitatea umană.

Drept criterii de clasificare a interviurilor se cunosc:

1.după genul convorbirii: intreviul față în față;

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 152. după gradul de libertate în formularea întrebărilor avem:

• intreviuri structurate

• semistrucurate

• nestructurate

3.după numărul de participanți:

• interviul individual

• interviul de grup

I.3.a.Interviul după gradul de libertate în formularea întrebărilor

A.-Interviul structurat-caracterizat prin faptul că:

•întrebările și ordinea lor sunt stabilite dinainte;

• se dau și alternative de răspuns, subiectul având sarcina de a alege varinata sau

varinatele potrivite;

• în anumite anchete și sondaje se cere ca și comportamentul celui care face

sondajul să fie la fel: să nu pună întrebări suplimentare,să nu răspundă la

întrebările subiectilor,să păstreze același ton.( Chelcea, S. (2004) Metodologia cercetării

sociologice. Metode cantitative şi calitative, Economica, Bucureşti,p.p. 68-94)

B.-Interviul semistructurat are întrebările și ordinea dinainte stabilite;

• operatorul are un ghid de interviu și nu un chestionar.deci e nevoie de multă

iscusință,inteligență,abilități empatice,experiență din partea celui ce conduce

interviul;

•forma ghidului depinde și de cât de familiară îi este cercetătorului problema;

C.-Interviul nestructurat cunoaște următoarele variante:

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 16•C1-Interviul individual presupune că cercetătorul poartă discuții total libere cu

anumiți membri ai comunității vizate,pe una sau mai multe probleme;

•C2- Interviul de grup(focus grup) ; interviul de grup se poate realiza în cele trei

forme:

• intreviuri structurate

• semistrucurate

• nestructurate

I.4 . Focus grup -ul presupune aceleași principii și probleme ca și interviul de

tip clasic.În focus grup se recomandă:

•întrebări relativ puține (7-10)fiecăriu participant i se alocă aproximativ 2 minute

pentru a răspunde la fiecare întrebare și a face comentarii pe marginea ei;

•întrebările fiind puține la număr, trebuie cu grijă alese și formulate.Acoperirea

unei teme cu întrebări,dar clare,este greu de realizat pentru o singură persoană;

•oricât de bine ar fi proiectat ghidul de interviu,se impun ca importante anumite

întrebări care nu au fost dinainte stabilite;

•participanții să nu se cunoască între ei (aproximativ 10 persoane),iar cei convocați

să fie cât mai diferiți ca statut și rol. (Charles E. Osgood, Method and Theory in

Experimental Psychology, Oxford University Press, 1956)

I.5.Metoda biografică

Metoda biografică are următoarele conotații:

•biografie socială(analiză a biografiilor individuale sau de grup)pentru a descifra

realitățiile sociale;

•activitățile și procedeele unor oameni obișnuiți sau a unor personalități.

Documentele prezentate de cercetător ca biografii pot fi:

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 17-simple autobiografii

-scrisori ale subiecților

-biografii intelectuale

Toate acestea să rezulte multă muncă creativă a autorilor lor.

Autobiografia desemnează relatările subiecților despre ei însăși și sensul de

reflecție a cercetătorului despre propria viață și activitate de studiu.

Caracteristicile metodei biografice sunt:

•împletirea de traiectorii de viață personală cu micromediul social și cu

dimeniunile macromediului;

•suprinderea activismului subiectului sau grupului asupra socialului:

•interacțiunile individ-grup-societate sunte redate ca procese temporale ʺa la

longʺ,pe câteva decenii;

•se pot constituii (biografiile) în cazuri tipice pentru ciclul vieții sociale și familiale

precum și pentru problema generațiilor;

•permit înțelegerea din interior a unor fenomene sociale majore(migrația,

urbanizarea,colectivizarea totală);

•determină descrierea raportului personalitate-cultură și descrierea procesului de

constituiore a indentității personale și sociale;

•pot fii convertite în studii de caz, în vederea descifrării evoluției proceselor

cognitive și afective,a judecăților și a comportamentului moral și psihosocial în

general.( Mucchielli, A., coord. (2002) Dicţionar al metodelor calitative în ştiinţele umane

şi sociale)

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 18I.6.Studiul de caz

Abordează o entitate socială,de la indivizi până la comunități sau

organizații,cu scopul de a ajunge la o imagine cât mai completă despre acea

entitate.Metoda biografică se poare considera drept o specie a studiului de caz.

Studiul de caz funcționează și la nivelul cunoașterii comune, în manieră

neelaborată,difuză și spontană.

Atunci când examinarea unui caz ia formă riguroasă de descriere,explicație

și interpretare globală, ne situăm pe planul cunoațterii.

Studiile de caz se clasifică în:

a)Studiul de caz instrumental,când se cercetează un caz particular foarte

detaliat,cu scopul de a lămuri o problemă sau o terorie mai generală.Cazul este

acum un instrumental unei strategii de cunoașteri mai largi de la care se așteaptă

răspunsuri consistente;

b)Studiul de caz intrinesc,când se urmărește investigare minuțioasă a unui

caz particular,fără scopul de a elabora o ipoteză sau o idee;

c)Studiul de caz multiple(colective) vizează generalizarea notelor și

mecanismelor comune.

Etapele unui studiu de caz; nu este un algortim anume,dar sunt anumiti pași

obligatorii:

•selecția și delimitarea cazului.Cazul selectat trebuie să corespundă cât mai bine

obiectivului teoretic;

•selectarea(eșantionarea),în interiorul cazului ne oprim asupra unor

locuri,persoane,evenimente pe care le observăm intensiv;

•compararea cu alte cazuri asemănătoare concrete;

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 19•elaborarea textului final comportă adaptarea la destinatar:la comunitatea

științifică, la beneficiar sau la marele public.( . Tutty, L.M, Rothery, M.A., Grinnell Jr., R.M.

(2005), Cercetarea calitativă în asistenţa socială. Faze, etape şi sarcini, Iaşi, Polirom, pp. 18-34)

I.7.Metodele de intersecție

I.7.a.Analiza rețelelor sociale

Rețelele sociale reprezintă un gen de cuantificare structurală,fiind o

modalitate de conciliere a perspectivei macrosocialului(structuri) cu cea a

microsocialului(elemente ale structurilor).Analiza de rețea nu e o metodă de

culegere aa datelor,ci analiza unui material empiric cules prin

chestionar,interviu,observație sau documente,angajând o concepție cu privire la

relația structură-individ și a rolului structurilor în viața socială.

Caracteristicile generale ale rețelelor sociale și conceptele cu care

operează analiza de rețea pot fi grupate in două: cele ce se referă la interacțiune și

cele ce țin de structură.

Interacțiunile dintre unitățile rețelei sunt:

•multiplicitatea actorului,a rețelei(aceleași persoane pot stabili mai multe relații: de

afectivitate, de rudenie,schimb de bunuri etc)

•coținutul relațional,adică relații de tranzacție și

negociere,instrumentale,sentimentale,de putere etc.)

•forma relațională, care se referă la sensul relației dintre doi actori,precum și la

intensitatea legăturii dintre acești.

I.7.b.Criteriile care țin de structura rețelei sunt:

• dimensiune rețelei sau totalitatea relațiilor directe și indirecte dintre unitățile

sociale.

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 20•densitatea rețelei este dată de gradul în care membrii rețelei se află în relații

directe unii cu alții și mai poate reprezenta un indicator al comunicării sociale.

•centralizarea, exprimă gradul de accesibilitate a unui membru din rețea,în raport

cu ceilalți.

•clicile sau substructurile de coeziune.

I.7.c.Prezentarea datelor de rețea

Pentru rețele mai mici poate lua forma unei diagrame analitice,unde

modurile sunt puncte iar relațiile sunt drepte ce unesc aceste puncte.O dreaptă

orientată poate desemna o alegere,o preferință,o inițiere a unei relații. ,,( Chelcea, S.

(2004) Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitative, Economica,

Bucureşti, pp. 28-57.)

I.8.Analiza documentelor

Studierea științifică a documentelor sociale,nu doar a celor oficiale,ci și ale

lumii practice obișnuite,a devenit o direcție principală și discipline ca

antropologia,sociologia,psihologia socială.

Documentele potfi clasificate,dupa S.Chelcea,astfel:

• după natura lor pot fi:

-scrise(texte propriu-zise);

-nescrise(obiecte,imagini,simboluri);

•după conținutul informațional pot fi:

-cifrice;

-necifrice;

•după destinatar pot fi:

-personale;

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 21 -publice;

•după emitent pot fi:

-oficiale(emise de guvern,autorități de stat);

-neoficiale.

Analiza de conținut

E o metodă care se referă la analiza cantitativă a documentelor,punându-se în evidență teme,tendințe,atitudini,valori,pattern-uri de asociere a unor teme și evaluări(de atitudini și de valori).Se mai numește și tratarea cantitativă a unui material simbolic calitativ.

Pașii unei analize de conținut sunt:

• formularea ipotezelor care se traduc în categorii(clase),iar acestea,în indicatori direct măsurabili în text.Deci,se realizează întocmirea unui ʺchestionarʺ cu care se merge în fața documentului și filtrăm materialul brut.

•alegerea unităților de analiză.

•unitatea de reperaj sau lungimea textului în care este recunoascută tema.

•unitatea de context sau lungimea minimă a textului care trebuie citit pentru a desemna dacă tema e prezentată favorabil,defavorabil sau neutru.

Analiza calitativă

J.Potter,M.Wetherell consideră că sunt patru tipuri de analiză calitativă a discursului,în care se clasifică investigațiile empirice existente:

a)studiul sistematic al organizării schimbului conversațional adică studiul clasei școlare sau studiul biroului.

b)focalizarea pe analiza discursului științific,apărut ca reacție la preocupările tradiționale sociologice.

c)focalizarea pe procesul discursului.S-au investigat efectele structurii discursului asupra memoriei(reamintirii) și înțelegerii.

d)studii de psihologie și sociologie au încercat să arate cum instituțiile,practicile,actorul uman individual pot fi înțelese ca produse ale competiției sau ale intersecției dintre mai multe discursuri. (Potter, J., & Wetherell, M. (1987). Discourse and Social Psychology: Beyond Attitudes and Behaviour. London: Sage)


CAPITOLUL IIVerbalizarea în consilierea de psihoterapie din Asistența Socială

II.1. Întreruperile contactului din realitatea clientului

Cercetarea terapeutului trebuie să fie empatică pentru a descoperi şi sublinia

fenomenul interior al clientului (senzaţii fizice, sentimente, gânduri, semnificaţii,

credinţe, speranţe, amintiri) şi să compenseze interpretările exterioare şi interioare ale

contactului.

A cerceta fenomenele din realitatea clientului înseamnă a acţiona prin întrebări

referitoare la: sentimentele clientului; modul cum simte clientul interacţiunea cu sine şi

cu ceilalţi; ce semnificaţii atribuie evenimentelor şi ce concluzii desprinde din travaliul

terapeutic.

Prin cercetarea calitativă se explorează credinţele clientului, comportamentele în

relaţie cu experienţa respectivă, fanteziile, experienţele asociate etc. În concordanţă cu

respectul şi bunăstarea clientului, terapeutul poate include elemente de terapie structurată,

schimbări în comportamentul clientului, reintegrarea valorii unui părinte în structura

eului clientului, regresia dezvoltării etc.

Prin combinarea unor metode terapeutice se intensifică în mod respectuos

conştientizarea clientului. Amintirile, fanteziile, visele devenite conştiente determină

experienţierea fenomenelor clientului şi repararea contactului intern şi extern rupt într-o

anumită etapă din viaţa clientului. Reperarea momentului ruperii contactului clientului cu

sine şi cu alţii constituie o etapă foarte importantă în psihoterapia gestalt, în modelele de

psihoterapie integrativă şi relaţională.

În psihoterapia relaţională se începe cu presupunerea că terapeutul nu ştie nimic

despre experienţa clientului şi trebuie să înţeleagă comportamentul şi procesul intrapsihic

al clientului. Acest proces de cercetare (studiere) presupune abilitatea terapeutului de a

descoperi perspectiva clientului, în timp ce clientul se descoperă singur prin fiecare

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 23întrebare a terapeutului. Prin investigaţia terapeutului realizată printr-un interviu bazat pe

respectul clientului, clientul devine conştient de nevoile curente, arhaice, sentimentele şi

comportamentul său. Astfel, gândurile, fanteziile, credinţele, tensiunile, mişcările

corpului, speranţele, amintirile păstrate şi ascunse din lipsa unui dialog sau a refulării

psihologice pot deveni conştientizate. Datorită conştientizării şi relaxării defensei

psihologice, nevoile şi sentimentele care s-au fixat şi au rămas verbalizate în trecut pot

apărea şi se pot exprima într-un dialog interpersonal. Prin dialogul terapeutic se înţeleg

mai bine întreruperile contactului din relaţionările clientului. Modificările contactului

reflectă ajustările făcute de client în timp, ajustări care l-au ajutat să se adapteze la un

moment dat în existenţa sa. În ciclul gestalt al relaţionării unui individ se delimitează

următoarele polarităţi (P. Joyce, Ch. Silils, 2001, p.181-225):

a. retrofecţie - impulsivitate. Ne referim la retrofecţie atunci când clientul îşi reţine

impulsul de a acţiona, a vorbi, a exprima un sentiment sau un comportament. Fluxul

energiei este rupt, impulsul este reţinut, dar, dacă procesul se repetă frecvent, impulsul

are o energie puternică şi suprimarea energiei se va reîntoarce în interior, spre sine. Apar

astfel boli somatice, tensiuni, depresii sau chiar autoagresiuni. Ne referim la impulsivitate

atunci când sentimentele sau impulsurile au o formă neadecvată de exprimare, un mod

periculos de manifestare atât pentru client, cât şi pentru alţii;

b. deflecţie - recepţie. Deflecţia presupune a ignora un stimul intern din mediu

pentru a preveni recunoaşterea sau conştientizarea deplină. Atunci, fie se blochează

stimulul însuşi, fie se schimbă brusc subiectul. Clienţii deflectă sentimentele lor prin

discuţii fără sfârşit, fie încep să râdă, fie se preocupă excesiv de nevoile altora. Prin

deflecţie se evită astfel conştientizarea, iar terapeutul vede cum clientul îi respinge

intervenţiile, dacă se atinge subiectul sensibil prin dialogul terapeutic. Recepţia este un

atribut pozitiv în cunoaşterea lumii dar dacă este utilizată în exces devine perturbatoare.

Clientul excesiv de receptiv cu greu selectează ceea ce este relevant pentru el, fie are un

discurs prea încărcat de detalii, fie este indecis, consecinţa este de a pierde abilitatea de a

forma gestalturi semnificative;

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 24 c. desensibilizare - senzitivitate. De asemenea, şi desensibilizarea este tot o cale de

evitare a contactului cu stimulul. Deflecţia este centrată pe prevenirea ajungerii

stimulului în zona de mijloc a conştientizării, iar desensibilizarea vizează şi mai profund

închiderea conştientizării. Dacă terapeutul este atent la propria sa fenomenologie, se

simte uneori în prezenţa unui client desensibilizat mai somnolent, greoi, comparativ cu

reacţia energică (iritare, frustrare, agitaţie) vizavi de un client care deflectă. Senzitivitatea

caracterizează clienţii supra-sensibili la stimulii din jur. Atunci când materialul

desensibilizat este traumatic pentru client, terapeutul trebuie să fie foarte atent la nivelul

de abilitare al clientului, pentru a face faţă la realitate. Supraîncărcarea de stimuli

predispune clientul la ipohondrie sau îl face incapabil să evalueze înţelesul sau

semnificaţia unei senzaţii.

d. confluenţă - retragere. O persoană sănătoasă se deplasează fără dificultate între

cei doi poli, dar menţinerea unei poziţii fixe arată o perturbare a ataşamentului, a

separării. Clientul caracterizat prin retragere nu caută terapia, menţionează că „lor le

lipseşte ceva”;

e. egotism - spontaneitate. Se înţelege prin egotism sănătos capacitatea de

autoreflecţie, dar în varianta perturbată înseamnă o preocupare excesivă pentru propriile

gânduri, sentimente şi efecte asupra altora, fiind o evitare a unui contact relaţional real.

Clientul rupe contactul cu terapeutul în favoarea unui dialog interior cu sine, sarcina

terapeutului este de a-l întoarce în prezent aici şi acum. Spontaneitatea este consecinţa

vibraţiei umane, dar uneori poate să fie o absenţă a unei automonitorizări necesare;

f. proiecţie - posesie. Proiecţia are mai multe sensuri: de a anticipa un viitor

posibil; de transfer, când materialul proiectat este inadecvat, şi de a accepta o calitate sau

un aspect al personalităţii sale, incompatibil cu concepţia despre sine, proiectat asupra

unei alte persoane. Terapeutul va explora semnificaţia atribuită în realitatea clientului. Se

va exersa criticismul cu obiecte care par neutre clientului, cum ar fi unele obiecte din

cabinetul terapeutului. Se poate continua cu investigarea modului prin care clientul a

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 25ajuns să realizeze proiecţia respectivă. Menţinerea unei indiferenţe creative pe tot

parcursul investigaţiei este foarte importantă pentru normalizarea calităţii renegate.

Posesia se referă la acceptarea responsabilităţii sub toate formele sale, dar dusă prea

departe înseamnă să accepte clientul şi ce nu-i aparţine ori posedă ceva ce nu este a lui.

La extrem se află autoculpabilizarea sau vina excesivă.

g. introiecţie- rejecţie. A introiecta înseamnă a prelua necritic din mediu o

opinie, o atitudine, o instrucţiune ca şi cum ar fi adevărată. O introiecţie nu este

„digerată”, analizată sau asimilată în mod corespunzător, este ca un corp străin în

organism. Foarte frecvent la baza unor contacte fixe stau introiecţiile, date de părinţii

copiilor fără nicio explicaţie: „ nu face aşa că nu e voie”, „ vino acasă devreme” etc. Un

client care este sub imperiul unei introiecţii simte o mare presiune să se conformeze.

Terapeutul va ajuta clientul să conştientizeze acele introiecţii din trecutul său, să decidă

dacă le mai păstrează ori renunţă la ele. Clientul este cel care va decide, şi nu terapeutul.

A rejecta înseamnă a respinge o credinţă, o atitudine, dacă este în contradicţie cu sistemul

de valori şi cu integritatea persoanei. Un client care rejectează respinge tot ce primeşte de

la terapeut şi nu numai, respinge orice primeşte de la un anume subiect. Rejecţia apare

sub forma neîncrederii şi a bazării excesive pe propriile puteri. Rejecţia poate avea

originea într-o frică profundă de a fi controlat sau criticat; asemenea clienţi refuză să

răspundă la întrebări sau să urmeze sugestii.

Psihoterapia este un proces de dezvăluire a clientului despre experienţele sale

anterioare inconştiente sau nedescoperite încă.

Prin psihoterapie clienţii îşi modifică modul în care se percep pe sine şi iniţiază noi

posibilităţi relaţionale sau posibile schimbări comportamentale. Terapeutul determină

exprimarea, verbalizarea ,,inexplicabilului", a acelor experienţe despre care probabil

clientul nu a vorbit niciodată.

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 26Verbalizarea experienţelor clientului face ca experienţa anterioară inconştientă sau

nespusă să devină material disponibil pentru contacte interioare şi interpersonale

(Austin,1962).

Discursul psihoterapiei, modelele lingvistice şi strategiile comunicative existente şi

folosite în interacţiunea dintre client şi terapeut au fost prea puţin studiate din punct de

vedere lingvistic. Acest fapt este paradoxal, din moment ce la ora actuală există foarte

multe forme de psihoterapie. Ca argumente pentru o astfel de analiză, care nu s-a realizat

prin publicarea unui număr mare de studii, se menţionează:

- numărul mare de persoane care solicită psihoterapie şi se interesează de

posibilitatea urmării unei psihoterapii;

- psihoterapia este un eveniment vorbit şi activitatea terapiei se realizează în

conversaţia obişnuită, fiind dificil pentru cercetătorul calitativ terapeut să elaboreze

asemenea studii. (Drobot, L. (2009). Consiliere şi psihoterapie integrativă. Ed. Mirton, Timişoara)

II.2. Verbalizarea ca naraţiune a experienţei clientului

Carl Rogers a menţionat că cea mai importantă funcţie a oricărei terapii este de a

elibera sentimentele, acele impulsuri încărcate emoţional care sunt concentrate în jurul

problemelor şi conflictelor individului. Sentimentul de uşurare poate fi simţit ca o formă

nerostită, dar anterior de eliberarea emoţională a clientului se realizează un dialog, se fac

referiri la experienţele împărtăşite verbal. Rogers sublinia rolul de agent al terapeutului în

uşurarea şi eliberarea sentimentelor clientului.

Terapeutul poate utiliza metode şi tehnici diferite pentru a putea determina clientul

să se simtă liber. O persoană se simte confortabil, satisfăcător, dacă are impresia că ,,s-a

făcut înţeles pe deplin" abia după ce a vorbit despre sine cu o altă persoană. Atunci când

clientul vorbeşte cu voce tare despre experienţele sale altora poate să le înţeleagă mai

bine. Staemmler, Joanna Parwelczyk, Adam Mickiewicz, Richard Erskine susţin că

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 27verbalizarea se datorează naturii umane prin care se face interpretarea şi înţelegerea unei

experienţe, fiind favorabilă doar atunci când terapeutul este empatic cu clientul.

Identitatea unei persoane se realizează şi prin referire la alţii, cu care se

împărtăşeşte experienţa. Orice om are momente în viaţă când nu poate clarifica ce simte

până nu vorbeşte despre ce simte cu o altă persoană pe care o cunoaşte, cu care are o

afinitate şi pe care o consideră înţeleaptă: ,,eu sunt eu însumi doar în relaţia cu anumiţi

parteneri de conversaţie"

Cameron (2000) se referă la verbalizarea experienţei ca la producerea unei

naraţiuni, aici se întâlnesc psihoterapia şi verbalizarea într-un proces continuu de

integrare a diferitelor experienţe trecute şi prezente într-o formă narativă.

Deci, verbalizarea experienţelor unui client cu o altă persoană, adică terapeutul,

care ascultă şi care este implicat prin oferirea de răspunsuri empatice, întăreşte emoţiile

clientului. Un asemenea dialog psihoterapeutic ne face conştienţi de emoţii sau

experienţe reprimate, uneori nu doar pe client, dar şi pe terapeut.

Procesul verbalizării experienţelor şi construirii unei noi identităţi poate fi descris

prin povestirile ,,ieşite la iveală", prin recunoaşterea deschisă a problemelor de

genul alcoolismului, homosexualităţii, abuzului emoţional, abuzului sexual. În

dialogul terapeutului, verbalizarea este o metodă eliberatoare, nu arată doar o

dorinţă de a împărtăşi unui ascultător atent experienţele avute, ci exprimă şi

potenţialul clientului de a se stabiliza, de a creşte senzaţia de bunăstare, de a fi

performant.( Drobot, L. (2009). Consiliere şi psihoterapie integrativă. Ed. Mirton, Timişoara)

Ca modalităţi de exteriorizare prin verbalizare a sentimentelor reprimate se

menţionează:

- admiterea experienţelor, emoţiilor şi identităţilor;

- comunicarea experienţelor, emoţiilor şi identităţilor unei alte persoane;

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 28- experienţierea interioară a unor gânduri, fantezii, senzaţii odată cu verbalizarea

lor.

Povestirea personală poate induce crearea unei noi identităţi, fie a povestitorului,

fie a ascultătorului, ori a amândurora.

De exemplu, la o întâlnire a alcoolicilor anonimi un subiect afirmă ,,sunt John şi

sunt alcoolic". Astfel identitatea persoanei este expusă atât grupului, cât şi lui însuşi. La

fel se petrece şi când clientul în cadrul terapiei se exteriorizează terapeutului prin

povestirea unui abuz emoţional sau sexual de când era copil. Răspunsul empatic al

terapeutului poate permite continuarea povestirii clientului.

Deci, verbalizarea emoţiilor, fanteziilor, amintirilor sau identităţilor poate face

posibile apariţia, sublinierea sau acceptarea sentimentelor şi identităţii, ,,ieşirea la iveală"

ca act vorbit, şi nu e doar o descriere a identităţii povestitorului, dimpotrivă determină

această nouă identitate să existe.

Russel, Breuer, Freud au fost primii care au susţinut importanţa verbalizării în

psihoterapie. Astfel verbalizarea ,,statusului emoţional" al procesului psihic care a avut

loc la început trebuie repetat de câte ori este nevoie, până se ajunge la faza incipientă a

sa, ca apoi să fie verbalizat.

Clienţii sunt îndemnaţi să-şi examineze propriile gânduri, emoţii, fantezii,

motivaţii şi în procesul verbalizării sentimentelor interioare clientul de multe ori este

ajutat de terapeut să exteriorizeze sentimentele interioare până când devin reale în

dialogul terapeutic.

Verbalizarea experienţei determină un nou sens relaţiei client – terapeut şi

interacţiunea devine mai intimă. În psihoterapie, clientul este încurajat să se exteriorizeze

în legătură cu o experienţă traumatică sau problematică şi există probabilitatea ca pentru

prima dată clientul să-şi exprime experienţa chiar lui însuşi. Deci, expunerea către sine a

clientului se suprapune peste expunerea realizată terapeutului. În terapie este însă şi

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 29suficient spaţiu de a interpreta greşit intenţia de verbalizare a clientului referitoare la

experienţele sale interioare, de aceea se recomandă prudenţă la analiza materialului expus

de client.

Psihoterapia ultimelor decenii a cunoscut o schimbare majoră, focalizarea fiind

îndreptată asupra relaţiei client – terapeut. Schimbarea s-a produs în mai multe planuri

ale psihoterapiei (psihanaliza contemporană, psihologia psihanalitică, psihoterapie

integrativă, analiza tranzacţională etc.). Importanţa unei relaţionări efective

interpersonale, ca bază a schimbării comportamentului, este recunoscută şi de psihologii

comportamental cognitivi.

Psihologia dezvoltării a evidenţiat că o relaţie interpersonală puternică este sursa a

ceea ce dă înţeles sinelui. Nevoia de relaţionare este o experienţă motivaţională a

comportamentului uman şi contactul este sensul prin care nevoia este prezentă.

Contactul relaţional dintre terapeut şi client, denumit simplu contact, poate fi intern

şi extern, implicând conştientizarea senzaţiilor, sentimentelor, nevoilor, gândurilor şi

amintirilor din interiorul individului şi deplina conştientizare a evenimentelor înregistrate

prin receptori, aspect menţionat şi-n capitolul anterior.

Un principiu al psihoterapiei relaţionale este reprezentat de respectul terapeutului

faţă de integritatea clientului. Prin respect, bunătate, compasiune terapeutul stabileşte o

relaţie interpersonală prin care se susţine afirmaţia de integritate a clientului. Respectul

menţionat poate fi interpretat ca o invitaţie spre contactul interpersonal client – terapeut,

cu suport simultan în realizarea contactului cu experienţele interioare ale clientului şi

primirea recunoaşterii externe a acelei experienţe, aici din partea terapeutului.

Concluziile obţinute din experienţierea contactului pot fi identificate şi discutate, dar

clientul nu este niciodată obligat, manipulat să dezvăluie mai mult decât poate, decât este

dispus să dea.

Contactul interpersonal favorabil determină clientul să lase jos garda, să îşi

amintească, să simtă din nou, să-şi spună povestea altei persoane interesate (terapeutul).

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 30Psihoterapia relaţională este dialog interpersonal, fiind bazată pe respectul terapeutului

pentru procesul unic de comunicare al clientului. Carl Rogers s-a referit la această

atitudine ca la o consideraţie pozitivă şi necondiţionată.

II.3. Iniţierea contactului interpersonal client – terapeut

Iniţierea contactului dintre client şi terapeut este un proces în două etape: începe

prin empatie (a fi dispus terapeutul la identificarea cu senzaţiile şi nevoia de exprimare a

sentimentelor clientului) şi continuă cu exprimarea, comunicarea a ceea ce se simte

clientul în dialogul terapeutic.

Iniţierea este mai mult decât o înţelegere, este o detectare kinestezică şi emoţională

a clientului. Iniţierea efectivă cere ca terapeutul să fie în acelaşi timp conştient de

frontiera dintre sine şi client, dar să fie conştient în acelaşi timp şi de procesul său

interior. Iniţierea este facilitată de capacitatea terapeutului de a anticipa şi observa

efectele comportamentului său asupra clientului şi a se focaliza asupra procesului

clientului, lăsându-se pe sine deoparte.

Comunicarea iniţierii confirmă nevoile şi sentimentele clientului şi constituie

fundamentul ,,reparării" eşecurilor suferite în relaţiile anterioare. Iniţierea este

comunicată nu doar prin vorbele terapeutului, ci şi prin experienţa feţei sau mişcările

corpului său, se arată clientului că afectul şi nevoia sa sunt percepute de terapeut şi au

avut un efect asupra terapeutului.

Iniţierea facilitează contactul clientului cu amintiri uitate. Cu timpul, rezultă o

dizolvare a defensei externe. De asemenea, nevoi şi sentimente pot fi simţite şi scoase la

iveală de către client prin siguranţa primirii unui răspuns empatic din partea terapeutului.

Adesea, momentul iniţierii oferă un sentiment de siguranţă şi stabilitate care ajută clientul

să-şi amintească şi să reziste în faţa regresiei într-un stadiu din copilărie care poate

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 31aduce în conştient durerea unei traume din trecut, a eşecului unei relaţii şi al unei pierderi

suferite.

Implicarea apare în percepţia clientului şi exprimă sentimentul că terapeutul este

receptiv. Se dezvoltă din practicarea unui comportament empatic al terapeutului în relaţia

cu clientul.

Implicarea este rezultatul prezenţei terapeutului în realitatea clientului, în

concordanţă cu nivelul de dezvoltare al clientului, ceea ce implică un interes, grijă,

răbdare pentru lumea interpersonală şi intrapsihică a clientului. Implicarea începe cu

angajamentul terapeutului în asigurarea bunăstării clientului şi respectul fenomenologiei

experienţei clientului. (Drobot, L. (2009). Psihoterapie relaţională. Repere. Ed. Mirton, Timişoara. )

II.4. Marcatorii de discurs şi rolul lor în construirea verbalizării în şedinţele

de psihoterapie

Verbalizarea ,,nespusului" dezvăluie aspecte din experienţa de conectare a

clientului cu lumea interioară şi exterioară. Analiza materialului din şedinţele de

psihoterapie integrativă subliniază, că verbalizarea poate avea loc în mai multe feluri, dar

oricare din aceste forme are nevoie de implicarea terapeutului.

Astfel, verbalizarea clientului se poate realiza prin:

- strategiile comunicative de redefinire şi declanşare a verbalizarii;

- cercetarea fenomenelor cu ajutorul întrebărilor despre experienţele subiective

ca ,,ce simţi" sau ,,cum ţi se pare" – de determinare a unei interacţiuni imediate cu

terapeutul.

Marcatorii de discurs sunt utilizaţi pentru a indica relaţia între unităţile discursului

terapeutic şi se împart în două categorii:

- ideaţionali (adverbe temporale): ,,şi", ,,cum", ,,între timp";

- pragmatici: ,,oh", ,,bine", ,,în regulă";

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 32- de prezentare: „ ştii tu”, „bine”.

Redeker (1990) susţine că marcatorii de discurs ideaţionali tind să fie folosiţi între

persoanele care se cunosc mai puţin, iar marcatorii de discurs pragmatici sunt folosiţi

frecvent între prieteni.

Marcatorii ,,oh", ,,bine", ,,ok" sunt folosiţi frecvent între străini, unde este nevoie

de mai multă atenţie din partea interlocutorului, din cauza integrării noilor informaţii.

Marcatorii de prezentare ,,ştii tu", ,,bine" tind să predomine în conversaţiile dintre

prieteni, interlocutorul fiind mai bine informat.

Marcatorul ,,tu ştii"

Marcatorul ,,tu ştii" este folosit în contextul în care interlocutorului i se aduc

informaţii noi şi focalizează informaţia. Schiffrin (1996) consideră că ,,tu ştii" este

utilizat în marcarea informaţiilor, dar tinde a fi folosit şi pentru prezentarea noilor

informaţii pe care vorbitorul le vrea confirmate de către interlocutor.

Folosirea structurii ,,ştii tu" încurajează obţinerea implicării ascultătorului într-o

interacţiune dar marchează şi obţinerea unui oarecare consimţământ din partea

ascultătorului.

Marcatorul ,,ştii tu " înseamnă o aliniere vorbitor / ascultător în conversaţie;

intonaţia cu care se rosteşte marcatorul reflectă diferenţele pragmatice cu convingerea că

ascultătorul ştie.

Intonaţia ridicată e dovada unei nesiguranţe în privinţa ascultătorului în comparaţie

cu intonaţia scăzută.

Într-o conversaţie intimă, acest marcator apare mult mai des şi implică deschiderea

clientului spre aspecte intime din viaţa lui.

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 33 De asemenea, marcatorul ,,ştii tu" înseamnă că ceva important urmează a fi spus

de către client şi poate fi privit ca o strategie necesară prin care clientul se apără pe sine

într-un context de intimitate.

Strategia propusă de Erskine (2004) promovează verbalizarea clientului

reprezentată prin următoarele funcţii lingvistice:

- interpretarea terapeutului a expresiei ,,ştii tu" spusă de client;

- repetiţia terapeutului a expresiei ,,nu ştiu";

- centrarea pe eul clientului.

Funcţiile lingvistice menţionate nu sunt predefinite, se obţin prin interacţiune,

valoarea lor terapeutică se bazează pe interpretarea terapeutului şi a dispoziţiei

comunicative a clientului.

Expresia ,,nu ştiu" a terapeutului nu duce implicit la extragerea unor date relevante

de la un client potrivnic. Valoarea terapeutică a expresiei ,,nu ştiu" este creată

interacţional în relaţia client – terapeut.

Acest proces de cercetare a nevăzutului este condus de terapeut pentru a determina

clientul la o introspecţie. Poate exista o şansă ca clientul să dea glas lucrurilor nespuse în

compania unei persoane respectuoase şi sensibile şi să determine clientul să realizeze o

transformare pentru un trai mai bun, şi atunci când verbalizarea are loc ,,lumea s-a

schimbat în mod semnificativ”.

Terapeutul poate să utilizeze următoarele simboluri când se derulează terapia, fiind

utile în transcrierea textelor. Se prezintă următoarele convenţii lingvistice utilizate şi

întâlnite în literatura de specialitate din domeniul terapeutic: ( Drobot, L. (2009). Psihoterapie

relaţională. Repere. Ed. Mirton, Timişoara.)

C – client;

simţit" (Levinson, 1983).

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 34T - terapeut;

. ? – punctuaţii de intonare;

↑ - intonaţie în creştere;

↓ - intonaţie în descreştere;

: : - alungirea sunetului;

(3) – temporizare în secunde;

SHE – litere mari care indică volumul ridicat;

Aici = creşterea în volum sau empatie;

<aici> = săgeţile arată că se spune repede cuvântul;

(h) = în timpul discuţiei sunt chicoteli;

// = întreruperi = semnul egal arată o atenţie la ce se vorbeşte, nu prin a umple

dar nici prin a suprapune.

De exemplu, se prezintă câteva extrase din cadrul sesiunilor de psihoterapie,

desfăşurate de Ersckine (2004, p. 36)

Extras I

C ,,> da, sigur < sunt două, una este cea care mă întreabă, ştii tu, sunt un super-

erou pentru tine şi pentru prima dată am spus da, dar când devine o întrebare fără

sfârşit spun: ce vrei de la mine sau nu răspund; tatăl meu este foarte supărat, depresiv şi

alcoolic şi celălalt este doar un fals

T – un fals?

C – da, o persoană > ştii tu < o persoană care îmi apare în minte, care se îmbracă

cu haine de super-erou, dar nu este chiar un super-erou, ci doar se preface".

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 35Clientul vorbeşte despre dezamăgirea că nu are o relaţie bună cu tatăl şi cu grave

consecinţe la maturitate. Această destăinuire plină de încărcătură emoţională se termină

cu cuvântul ,,fals". Cuvântul ,,fals" este repetat de terapeut cu o intonaţie ridicată, ceea ce

arată că informaţia nu a fost completă.

Repetiţia terapeutului poate fi un apel indirect de explicare a cuvântului, a ceea ce

înţelege clientul prin ,,fals"

Extras II

1 C - ,, > nu ştiu < nu cred că o să îmi placă, nu îmi plac persoanele ce spun că ar

fi

2 un ↑ lucru minunat, dar eu nu aş putea ştii tu > o aventură de o noapte < trebuie

3 să ştiu ceva mai mult despre cineva, dacă este o ↑ persoană bună =

4 T = mie mi se pare romantic."

Ştii tu înseamnă că ceva important urmează a fi spus de către client. Aşteptarea

referinţei clientului a ceea ce crede el despre acel lucru (aventura de o noapte) este

urmată şi de o pauză care adaugă semnificarea gândului spus. Înţelegerea clientului în

definirea a ceea ce se subînţelege este transferată mai departe în gândul verbalizat, fiind

spusă foarte repede. Terapeutul identifică încărcătura emoţională urmată de ,,ştii tu" şi

oferă un răspuns înţelegător. Clientul face dezvăluiri personale posibil încă ameninţătoare

asupra materialului construit de identitate, orientându-se prin ,,ştii tu" şi pauze relevante.

Marcatorul de discurs ,,ştii tu" precede o părere personală şi pare a fi o strategie necesară

pentru ca clientul să se apere pe sine într-un context relevant de intimitate. Descrierea

detaliilor creează intimitate. Răspunsul terapeutului validează ceea ce urmează

marcatorul de discurs fără a ţine cont de cât de şocantă este revelaţia i


CAPITOLUL III

Forme și tipuri ale consilierii educaționale

III.1Strategia consilierii.

Consilierea, fiind un proces de intervenţie educaţională, fundamentat pe o

cunoştere de natură predominant tehnologică, dispune de procedee diferite de

acţiune care activează obiective diferite şi conduce l arezolvarea unor probleme

diferite.

Aceste procedee ţin de: aşezarea partenerilor – limbajul vehiculat – gradul

de directivitate – definirea, redefinirea problemei – calibrarea ei – ancorarea –

clasificarea – activarea.

Etapele consilierii:

1.Întâlnirea – cu toate că este prima etapă, este evidentă în procesul consilierii,

aceasta este fundamentală deoarece de reuşita acesteia depinde continuarea relaţiei

onsilier – client sau întreruperea acesteia.

Pentru ca procesul consilierii să continue întâlnirea, trebuie să fie:

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 37- relaxată

- plăcută;

- deschisă;

- stimulativă;

- pozitivă;

- activă.

2.Clasificarea

Este sinuasă, cu paşi înainte şi înapoi, cu tatonări din partea consilierului,

dar şi a clientului cu momente de blocaj sau de rezistenţă.

„Rezistenţa” este speccifică psihanalizei şi reflectă gradul de opoziţie al

incoştietului pacientului faţă de procesul de terapie şi faţă de psihoterapeut.

Specifică procesuluui de consiliere este stimularea conştiinţei subiectului

educaţional, spre deosebire de psihoterapie, care constă în funcţie de şcoala căreia

îi aparţine, se adresează şi inconştientului. Clasificarea etse etapa care se realizează

prin mai multe şedinţe de consiliere, doar în cele mai fericite cazuri ea se poate

realiza printr-o singură şedinţă.

Clasificarea are ea însăşi mai multe etape:

- identificarea problemei;

- formularea ei;

- stabilirea cauzelor problemei;

- descrierea consecinţelor prezente şi viitoare ale problemei;

- expliacrea relaţiei specifice problemă – client – mediu;

Identificarea problemei este o fază în care clientul, cu ajutorul consilierului

„descoperă” problema sau „diferenţa care nu poate fi depăşită spontan de către

client”.

În această subetapă se formulează datele problemei: cele de intrare (starea dată),

cele de ieşire (starea dorită), cele de transformare (cum să facem pentru ca starea

dată să fie transformată în starea dorită).

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 383. Reflectarea

Reflectarea în consiliere constă în exprimarea de către consilier a stărilor cognitive

şi afective ale subiectului educaţional, în cuvinte, într-un limbaj comun, pentru a-l

ajuta să conştientizeze şi să-şi „calibreze” stările: de exemplu „ Se pare că te

simţi... „ , „Cu alte cuvinte, te simţi ...” , „ Ceea ce simţi tu cu adevărat este... „.

Reflectarea reperzintă mecanismul psihologic prin care comunicarea se

realizează în ambele sensuri, mecanismul de eficientizare a fenomenului empatic.

Empatia consilierului, capacitatea sa de a se situa în locul clientului, de a se

comporta „ca şi cum „, devin operaţionale prin antrenarea mecanismului de

reflectare.

4. Rezolvarea situației de risc și confruntarea acestora

Poate fi cea mai dificilă etapă din procesul consilierii, deoarece acum se desfăşoară

o adevărată „ bătălie” între impulsuri, credinţe, motive, atitudini, idei vechi şi noi.

De exemplu: „Până acum am crezut că părerea părinţilor este cea mai importantă,

dar...”, „ Numai notelemaxime erau cele care mă interesau, dar...”, „ Deşii până

acum nu am avut încredere în mine...”.

În etapele anterioare a fost definită şi recunoscută problema iar în această

etapă se trece la rezolvarea ei. Procesul rezolutiv de rezolvare a problemelor are

două componente: atitudinile faţă de probleme şi abilităţile rezolutive.2 Bedell şi Leunox ( 1997)identifică 7 principii ale rezolvării de probleme:

problemele sunt naturale;

majoritatea problemelor pot fi rezolvate

asumarea responsabilităţii pentru probleme;

defineşte problema înainte de a acţiona;

rezolvarea de probleme înseamnă să stabileşti ceea ce poţi să faci şi

nu ceea ce nu poţi să faci;

soluţiile trebuie selecţionate în funcţie de abilităţile şi cunoştinţele

personale;2* A. Băbau, “ Consiliere educaţională”, s.c. Psinet s.rl., Cluj Napoca, 2001

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 39 rezolvarea problemelor personale respectarea drepturilor personale ale

celorlalte persoane.

Aceste probleme în procesul consilierii educaţionale ar putea fi argumentate astfel;

a) „Problemele sunt naturale!”

aceasta reprezintă o atitudine rezolutivă stimulativă care vine într-o

opoziţie evidentă cu atitudini inhibitorii cum ar fi:

- „ Numai mie putea să mi se întâmple aşa ceva..”

- „ Niciodată nu am crezut că poate să mi se întâmple aşa ceva”..

- „ Mereu am probleme...”

b) Majoritatea problemelor pot fi rezolvate!

Numai încercând să rezolvi problemele, le poţi rezolva: în acest proces se

dezvoltă sentimentul de competenţă, de autoeficienţă şi încredere în sine.

c) asumarea responsabilităţii pentru probleme!

Consilierea scoate în evidenţă specificul eişi prin faptul că orientează subiectul

decât psihoterapia spre asumarea responsabilităţii pentru probleme proprii şi pentru

rezolvarea acestora.

α – c) Defineşte problema înainte de a o rezolva!

Există tendinţa la subiecţii educaţionali cu „probleme” fie de a se „bloca” din

cauza stresului creat de problemă, fie de acţiona pripit.

În procesul consilierii este eficient să nu ne grăbim la rezolvarea

problemelor, atât pentru consilierul în formare , cât şi pentru clientul său.

Consilierul începător nu trebuie să-i demonstreze clientului său că el deţin

soluţia problemei. Mai eficient este ca cel care se antrenează în activitatea de

consiliere să înveţe să asculte clientul să înveţe să comunice cu acesta, să-i

adreseze întrebări stimulative şi să descopere împreună cu acesta soluţia.

e- d ) Rezolvarea de probleme înseamnă să stabileşti ceea ce poţi să faci şi nu

ceea ce nu poţi face!

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 40Subiectul educaţional poate fi învăţat în procesul de consiliere să se

autocunoască: ce temperament are şi prin ce se manifestă el în conduită, ce abilităţi

şi-a dezvoltat şi cu ce rezultate s-au finalizat acestea, spre ce domenii de activitate

este mai eficient să te orientezi cu aceste disponibilităţi.

f-e ) Soluţiile selecţionate în funcţie de abilităţile şi cunoştinţele personale!

Selectarea unor probleme care depăşesc abilităţile personale ale elevilor pot duce la

eşecul rezolvării acestor probleme şi la scăderea sentimentului de competenţă.

Subiecţii educaţionali sunt orientaţi de consilier pentru a învăţa să reducă distanţa

între posibilităţi şi aşteptări şi să aleagă cele mai eficiente soluţii.

g-f) Rezolvarea problemelor presupune respectarea drepturilor proprii şi a

celorlalte persoane!

Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copiilor, 1989 prevede:

Toți copiii au următoarele drepturi:

×dezvoltare fizică şi psihică armonioasă

×dreptul de a-şi exprima în toate misiunile care îl privesc;

×dreptul de a fi protejat împotriva violenţei fizice şi psihice şi împotriva

oricărei forme de maltratare;

×dreptul la educaţie: educaţia trebuie să pregătească copilul pentru viaţă,

să-i dezvolte respectul pentru drepturile omului, să îl formeze în spiritul

înţelegerii şi toleranţei;

×dreptul la protecţie împotriva folosirii drogurilor;

×dreptul la protecţie împotriva exploatării sexuale, a abuzului sexual,

împotriva prostituţiei şi a pornografiei;

×nici un copil nu trebuie supus unor tratamente crude sau degradante;

×orice copil care a fost supus abuzului fizic şi psihic are dreptul la refacere

fizică şi psihică şi la reintegrare socială.

Consilierul are rolul de a-i orienta spre recunoaştere şi acceptarea egalităţii în

drepturi ale coplilului.

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 41„Beneficiul bolii” cum se numeşte acest fenomen în psihoterapie, sau

„ favorizarea” copiilor cu probleme în consiliere nu reprezintă soluţii, ci blocaje în

vindecare şi respectiv consiliere.

5. Interpretarea

Interpretarea profundă constă în căutarea „motivelor” şi a „mobilurilor” din

inconştientul clientului care au determinat ca circumstanţele vieţii acestuia să aibă

caracterul de „situaţii critice” cărora trebuie să le facă faţă.

Cosecinţele procesului de consiliere depind de interacţiunea flexibilă şi

creativă între obiectivele, strategia construită de comun acord partenerii acestui

proces .

Consiliatul trebuie orientat clientul trebuie orientat în direcţia elaborării

soluţiilor legate de viaţa personală, în mod independent, evitându-se formarea unei

stări de dependenţă faţă de consilier.

III.2. Definirea şi caracterizarea intereselor.

Personalitatea considerată ca produs al culturii, este cel mai bine exprimată

de categoria psihologică a intereselor. Ca urmare, interesul a fost definit ca o

variabilă psihologică de natură motivaţională , care în determinarea conduitei

persoanei exprimă pe planul relaţie acesteia cu mediul exterior direcţia de

orientare, categoria de valori căreia îi acordă importanţă sau care, într-un sens larg,

reţine atenţia subiectului.

III.2.a Clasificarea intereselor.

În funcţie de ordonarea anumitor categorii de valori, interesele se clasifică în:

1. interese restrânse ( specializare) sub aspectul sferei valorilor la care se

referă. De exemplu: interes pentru fizică, muzică;

2. interese cu o sferă largă supraordonată intereselor restrânse. De

exemplu: interese de cunoaştere, estetice.

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 42În procesul de cunoaştere, dezvoltare şi orientare a copilului, distincţia dintre

interesele generale şi cele specializate prezintă o importanţă deosebită.

Interesele specializate în etapa lor superioară de consolidare se structurează

adesea după integrarea în activitate ca rezultat al familiarizării cu activitatea.

Clasificarea intereselor este dificilă din cauza diversităţii valorilor şi a formelor de

activitate cărora acesta le corespund. Ca urmare, se porneşte la următoarea

clasificare a activităţilor:

1. Activităţi în care se lucrează cu noţiuni sau imagini, activităţi care presupun

procese superioare de elaborare ( abstractizare, creativitate) ca:

a) activităţi de cunoaştere care în formele lor superioare se identifică cu

cunoaşterea (corectarea) ştiinţifică (se lucrează cu noţiuni);

b) activităţi estetice în care se înscriu formele variate de căutare a frumosului,

de la eforturi simplu de apropiere a acestor valori până la procesul de creaţie

artistică (se lucrează cu imagini);

2. Activităţi în care se lucrează cu obiecte concrete, activităţi practice, ce

presupun contactul direct om-obiect sau om-materie de prelucrat, grupă în care se

includ:

a) activităţi tehnice – dependente de maşini, aparate, construcţii şi presupun

folosirea de instrumente ( şurubelniţă, riglă);

b) activităţi casnice – gospodăreşti prin care se rezolvă probleme curente ale

gospodăriei, de la activitatea de pregătire a hranei până la preocuparea de

ameliorare continuă a ambianţei casnice;

c) activităţile agricole ce presupun contactul direct cu pământul, cu flora, cu

fauna. Acestea pot cunoaşte forma ce implică anumite presiuni utile în organizarea

timpului liber;

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 43d) activităţi de joc sau sport, care permit destinderea, iar uneori pasiunea sau

sursa de existenţă.

3. Activităţi în care se lucrează cu omul sau cu grupul social ce presupun

relaţia om-om sau om – grup social şi între care sunt distinse:

a) activităţi politico-administrative (relaţia om – grup);

b) activităţi umane în care primează relaţia om –om urmărindu-se creşterea

nivelului de viaţă a omului, de asistenţă directă a persoanei pe planuri diferite

(medical, psihologic, pedagogic, social).

c) activităţi moderne pe care omul le organizează pentru consumarea timpului

său liber, dintre care unele reprezintă forme în care este posibilă realizarea

profesională.(Băban,2001, ,,Consiliere educațională,Ghid pentru orele de dirigenție

și consiliereʺ,S.C..Psinet S.R.L.,Cluj-Napoca)

Această clasificare a activităţilor oferă posibilitatea unei clarificări a

intereselor astfel:

a.Interese intelectuale:

de cunoaştere, ştinţifică;

interse estetice;

b. Interese practice:

interese tehnice;

interese casnic – gospodăreşti;

interese practici – agricole;

interese sportive.

c. Interse speciale:

interse politice;

interese umane;

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 44 interese moderne.

III. 2. b. Metode de investigare a intereselor

Interseul poate fi cunoscut prin înregistrarea conduitei persoane. Această

metodă, care se numeşte analiza conduitei, identifică:

- prioritatea acordată unor activităţi sau valori;

- persistenţa unor preocupări în timp;

- intensitateadorinţei sau a căutării;

- satisfacţia subiectului;

- necesitatea psihică intelectuală ce determină orientarea spre anumite

valori.

Analiza conduitei ca metodă de investigaţie psihologică se poate realiza prin

procedee ca:

- analiza activităţii şcolare;

- analiza timpului liber;

- analiza atitudinilor faţă de anumite valori;

- analiza realizărilor şi a dezideratelor de viaţă.

Alte metode de investigaţie a intereselor sunt: convorbirea, ancheta,

anamneza.

În concluzie, în analiza şi aprecierea intereselor unei persoane, trebuie avute

în vedere precizările:

- nici un interes nu este în mod absolut superior altui interes,

fiecare exprimând o formă de structurare a personalităţii

omului;

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 45- fiecare interes permite pe linia respectivă de activitate

posibilitatea de realizare deplină a persoanei şi integrarea în

activitatea social – utilă;

- realizarea fiecărei persoane pe linia valorilor spre care se

îndreaptă este condiţionată de prezenţa capacităţii şi a

atitudinilor faţă de muncă.

Corelaţia dintre atitudini şi interese, dintre capacităţi individuale şi necesităţile

sociale conduce la realizarea profesională şi la succesul pe plan social.

Este important ca adolescenţii să înţeleagă relaţia mediatăcare există între

aceste caracteristici de personalitate şi mediile de muncă. În cadrul fiecărei profesii

există medii de muncă diferite care se pot ajusta la necesităţiile şi preferinţele

persoanei. În acest fel putem determina lărgirea ariei de alternative pe care

adolescenţii o iau în considerare în luarea decizilor de carieră.

Este de asemenea important ca adolescenţii să cunosacă dependenţa de

context a manifestărilor comportamentale. Pentru ca un comportament, cum este

entuziasmul în realizarea unei sarcini, să apară este nevoie ca mediul să fie

suficient de stimulativ.( Klein M.1997,ʺIntroducere în orientarea în carierăʺ,Institutul

pentru Științele Educației,Bucuresțti)

III.3.Comportamentul explorator.

Cunoştiiţele despre diversele aspecte ale mediului muncii sunt de asemenea

o sursă importantă de informaţii, pentru decizile de carieră. Obţinerea acestor

informaţii necesită declanşarea unui comportament explorator, prin care

adolescentul investigheză diverse medii ocupaţionale şi explorează mai multe

posibilităţi de carieră. Metodele prin care se realizează explorarea posibilităţilor de

carieră sunt multiple.

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 46Modalităţi de explorare a posibilităţilor de carieră:

1. Observaţia : se pot obţine informaţii despre carieră urmărind

modul în care îşi desfăşoară activitatea diverse persoane: membrii

ai familiei, cunoştinţe sau prieteni. Vizionarea filmelor despre

carieră este de asemenea o modalitate de observare a activităţilor

care definesc o anumită ocupaţie de observare a activităţilor care

definesc o anumită ocupaţie şi a abilităţilor necesare pentru

desfăşurarea ei.

2. Interviul: discuţia cu persoane angajate în activităţi de interes poate

aduce informaţii foarte utile. Este important să se ştie însă

informaţiile furnizate de o altă persoană pot suferii distorsiuni, fiind

rezultatul percepţiei proprii asupra realităţii.

3. Consultarea materialelor scrise despre diverse ocupaţii. Există o

serie de direcţionare de meserii, monografii profesionale, site-uri

pe internet care prezintă diverse ocupaţii, cerinţele lor educaţionale

sau profesionale, informaţii legate de situaţia lor pe piaţa muncii.

4. Experimentarea diverselor activităţi şi reflectarea asupra reacţiilor

personale la aceste experienţe. Trebuie să se ştie că sunt la fel de

utile experienţele pozitive ca şi cele negative. Orele şi activităţile

din timpul liber pot devenii modalităţi de investigare a intereselor

vocaţionale.

Acestea impun culegerea informaţiilor de carieră într-o manieră sistematică.

În acest sens se poate utiliza o listă de întrebări relevante pentru cunoaşterea

mediilor ocupaţionale care să vizeze informaţii legate de :

o Responsabilităţile locului de muncă;

o Condiţiile de muncă;

o Deprinderile şi cerinţele educaţionale ale postului;

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 47o Posibilitatea de angajare;

o Câştigul şi alte beneficii;

o Oportunităţile de avansare

III.4.Decizia de carieră

Decizia de carieră reprezintă procesul de selecţie a unei alternative de carieră

din mulţimea de variante disponibile la un moment dat. Importanţa acestei decizii

rezidă în interacţiunile multiple dintre carieră şi celelalte aspecte ale vieţii: stilul de

viaţă, starea de bine, exercitarea rolurilor, prestigiul, etc.

O abordare sistematică a procesului de decizie ia în considerare o succesiune de

etape între care investigarea propriei persoane şi explorarea posibilităţilor de

carieră prezentate deja, ocupă un loc important, fiind baza de informare a decizilor.

Etapele deciziei:

o Definirea deciziei ce trebuie luată şi determinarea alternativelor

posibile de rezolvare a problemei. Obţinerea informaţiilor

necesare prin explorarea alternativelor identificate. Informaţiile

trebuie să fie suficiente şi comparabile, pentru fiecare din

alternative, pentru a se putea realiza o evaluare reală a lor.

o Evaluarea alternativelor pe baza informaţiilor existente şi

alegerea celei mai potrivite. Este necesară evaluarea fiecărei

alternative în termeni de consecinţe asupra propriei persoane şi

asupra persoanelor semnificative.

Stabilirea unui plan de implementare a deciziei aflate în aplicare. Acesta se referă

la modul în care se vor dobândii cunoştele şi deprinderile necesare domeniului

ales, se vor selecta şcolile, facultăţile sau locurile de muncă pentru care va aplica,

modul în care se va face promovarea personală ( curriculum vitae, scrisoare de

intenţie, pregătire pentru interviu).


CAPITOLUL IV

CERCETARE

IV.1.Argument

Rezultatele chestionarelor arată că din programa școlară de

consiliere orientare(dirigenție) continuu teme care au în vedere

consilierea și orientarea școlară,teme care sunt sau ar trebuii sa

fie dezbătute de către profesorii de dirigenție în orele rezervate

pentru orientarea profesională.

Școlile(licee,școli profesionale,școli de ucenici ,etc) pun la

dispoziția elevilor oferte de educație în care sunt descries ariile

de competențe în care elevii se pot pregătii.

IV.2.Eșantion elevi

Numărul subiecților este de 120

Tabel IV.1

Vârstă subiecți Procent %

14 ani 20,85


15 ani 69

16 ani 5,85

18 ani 0,83

Nu răspund 2,5

Tabel IV.2

Sex Procent%

M 46,6

F 52,5

Nu răspund 0,84

Eșantion profesori

Numărul subiecților 15

Tabel IV.3

Subiecți ProcentDebutanți 0Definitivat 0Grad II 46,66Grad I 53,33Sex 33,33

66,66

Tabel IV.4

Vârsta Procent%43 ani 6,6650 ani 26,66

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 5054 ani 2056 ani 33,3358 ani 13,33

Tabel IV.5

Specializare Procent%Uman 46,66Real 39,99Educație fiziă 13,33

IV.3.Chestionarul

Scurtă definiție:Tehnica constituirii formularului diferă de la

caz la caz în primul rând în funcție de valoarea și cantitatea

datelor prealabile.

În toate cazurile când elaborăm formulare-

chestionare,întrebările trebuie să întrunească aceleași însușiri:

să fie clare,simple,concise,lipsite de orice ambiguitate,chiar

dacă în ansamblu formularului unele dintre ele nu se

integrează în problematică,intră în contradicție.

Prelucrarea și interpretarea datelor

Elevii

-sunt în mare parte siguri că vor alege un liceu,și nu o școală

profesională;

-elevii au răspuns că părinții ar trebuii să-i informeze,cât și diriginții;

-o pondere mica a ieșit cu privire la temele de discuție despre carieră;

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 51-constatăm ori că profesorii diriginți nu au insistat sufficient asupra

temelor de discuție sau elevii nu și-au dat interesul deajuns;

-ponderea este foarte mare a implicării părinților în orientarea elevilor;

-elevii consider că au întâmpinat dificultăți,iar o parte spun că notele și

medile le-au pus o oarecare problemă;

-din punctual de vedere al elevilor orientarea spre un liceu bun din partea

părinților este bine venită,dar nu impunerea acestui lucru.

Profesorii

-consideră că și-au făcut datoria cu privire la consiliera elevilor în cariera

de viitor;

-marea majoritate spun că au discutat foarte des,lunar,semestrial,

respectiv programei;

-profesorii diriginți au o paletă largă de teme pentru discuție,unele

neidentificate de elevi;

-ei consideră că în realizarea acestor teme colaborarea cea mai

importantă este cu părinții,comunitatea și școala;

-profesorii diriginți consideră că dificultățile pe care le-au întâmpinat au

fost ʺrealizarea contactului cu factorii ce trebuiau să participle la

activitateʺ;

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 52- s-a constatat că dificultățile în alegerea carierei au fost din partea

subiectivismului părinților și supraevaluarea copiilor din partea

părinților;

-În unele familii,elevilor li se impune ce școală să urmeze-constatăm că

este o eroare din partea părinților.

Concluzii

Așa cum a reieșit din cercearea efectuată dificultățile pe care le-au

întâmpinat profesorii diriginți provin din aceea că,chiar având sprijinul

familiei aceste este inadecvat prin supraevaluarea capacităților și

aptitudinilor elevului.

Totodată profesorii diriginți se confruntă cu lipsa de informații din

partea celor ce profesionalizează,din partea angajatorilor ca

urmare,oferta liceelor fiind cea mai completă eleviilor,deși cu aptitudini

de învățare mai slabe tind să urmeze aceste cursuri.amânând decizia

profesională,intrarea pe piața muncii.

Consilierea și orientarea școlară și prpfesională prin urmare este la

fel de necesare ca și consilierea din celelate ramuri ale asisențeței

sociale;deoarece elevul la vârsta adolescenței trebuie să fie consiliat

pentru a lua decizia cea mai buna pentru el pentru un viitor cât mai

promițător si pliabil pe personalitatea acestuia si nevoilor sale.

Luând decizia incorecta aceatsa poatea avea repercursiuni grave

asupra personalității,succesului,valorii de sine,adaptarea socială de unde

pot pornii multe probleme pe viitor atat din punct de vedere social cât si

psihice.

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 53Prin urmare cunoașterea de sine al elevului începută cât de

timpurie cu ajutorul consilierului se poate prin teme și punere în situații

de evaluare si autoevaluare.

Activitatea de consiliera și orientare școlară ,activitatea de

consiliera pentru carieră trebuie susținută astfel încât la sfârșitul ciclului

gimnazial elevii să fie mai conștienți de decizia pe care trebuie să o

susțină obiectiv.

CHESTIONAR PENTRU ELEVI

Bună ziua,mă numesc Stângu Andra Gabriela, sunt studentă la masterat în cadrul

Universității Eftimie Murgu, ResitaFacultatea de teologie, științe sociale și ale educație

specializarea Managementul Servicilor de Asistență Socială, şi vă rog să completaţi acest

chestionar legat de consilierea şi orientarea carierei elevilor.Datele sunt confidenţiale, vă

rog să fiţi sinceri,pentru că aceste rezultate vor fi folosite în cercetarea lucrării mele de

Licenţă intitulată ,,Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială”

1. V-aţi definitivat optiunea in ceea ce priveste liceul/scoala profesionala pe care doriti s-o

urmati in continuare?

-Da

-Nu

2. Ce tip de scoala doriti sa urmati dupa terminarea clasei a VIII-a?

-liceu

-scoala profesionala

-scoala de ucenici

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 54-nu doresc sa continui studiile

-altele, care….

3. De unde ati obtinut informatii referitoare la principalele licee din oras, despre profilul

acestora, oferta lor curriculara?

-de la diriginti

-de la profesori

-consilierul scolii

-de la parinti

-de la cunoscuti, prieteni, colegi

-alte surse, care……..

4. Cine ar trebui sa va ofere informatii cu privire la cariera voastra viitoare?

………………………………………………………………………………………….

5. Care au fost criteriile pe baza carora ati optat pentru acel tip de studii?

……………………………………………………………………………………….

6. Ati discutat la orele de dirigentie despre teme legate de cariera voastra, despre ceea ce

veti face in viitor?

-da

-nu

7. Daca da, atunci va rugam sa precizati cateva dintre aceste teme de discutie

………………………………………………………………………………………….

8. Care au fost cele mai mari dificultati pe care le-ati intampinat in definitivarea

optiunilor voastre?

………………………………………………………………………

9. Ce teme credeti ca mai fi trebuit discutate la scoala?

………………………………

10.Care au fost rezultatele in urma orelor de dirigentie cu privire la orientarea voastra

scolara?

……………………………….

11.Credeti ca in orientarea voastra scolara are un rol important si evolutia voastra ca

elevi?

-da

-nu

12.Exista un motiv care ar putea motiva alegerea studiilor voastre viitoare?

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 55…………………………………

13.Care este ponderea implicarii parintilor in orientarea voastra pe viitor?

…………………………………..

14.Informatiile pe care le-ati primit cu privire la liceele, scolile profesionale, cu ofertele lor

laborioase,v-au influentat intr-un fel?

-da

-nu

15.Daca da, care au fost ofertele mai importante?

…………………………………….

16.Credeti ca veti trece cu bine de obstacolele viitoare si alegerea carierei voastre in viitorul

apropiat va avea succes?Motivati.

…………………………………….

Clasa

Vârsta

Sexul

CHESTIONAR PENTRU PROFESORI-DIRIGINTI

Bună ziua,mă numesc Stângu Andra Gabriela, sunt studentă la masterat în cadrul Universității Eftimie Murgu, Resita,Facultatea de teologie, științe sociale și ale educație specializarea Managementul Servicilor de Asistență Socială, şi vă rog să completaţi acest chestionar legat de consilierea şi orientarea carierei elevilor.Datele sunt confidenţiale, vă rog să fiţi sinceri,pentru că aceste rezultate vor fi folosite în cercetarea lucrării mele de Licenţă intitulată ,,Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială”

1. Ati abordat la orele de dirigentie teme legate de consilierea carierei elevilor?

-Da

-Nu

2. Daca da, va rugam sa mentionati cateva dintre acestea

………………………………………………………………….

3. Cat de des ati discutat despre aceasta tema?

………………………………………………………

4. Cu cine ati colaborat in realizarea acestor teme?

-Comunitatea

-Scoala

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 56-parintii

-Nimeni, le-am elaborat singur

-Altii, care

5. Va simtiti pregatit/pregatita sa abordati astfel de teme cu elevii dvs.?

-Da

-Nu

-Nu stiu

6. Cine credeti ca ar trebui sa realizeze astfel de activitati?

-Dirigintele

-Consilierul

-Profesorii clasei

-Mass/media

-parintii

Altii, cine……

7. Care au fost principalele dificultati pe care le-ati intampinat in proiectarea si realizarea

acestor teme?

…………………………………………………………………………………

8. Credeti ca este importanta implicarea parintilor in consilierea carierei propriilor copii?

……………………………………………

9. Ati fost consultata de parinti vis a vis de cariera elevilor?

-Da

-nu

10. Ce metode de consiliere a carierei elevilor ati utilizat pentru a percepe doleantele

fiecarui copil in parte?

…………………………………………………………………

11.Ati constatat de unde provin aceste dificultati de alegere a carierei dupa metodele

aplicate?

…………………………………………………………………..

12.Considerati ca o buna intentie din partea elevilor cu privire la invatatura i-ar fi ajutat in

alegerea carierei?

………………………………………………………………

13. Credeti ca parinţii ar putea fi un exemplu bun pentru a-i motiva pe copiii lor în

alegerea carierei vis-a-vis de carierele lor ca parinti?(în unele cazuri).

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 57………………………………………………………………….

14.După părerea dumneavoastră, credeţi că este important ca în fiecare şcoală profesorii

diriginţi să ţină seama de consilierea carierei propriilor elevi?

……………………………………………………………………

1.Formarea iniţială:

2.Sex:M

F

3.Specializarea:

4.Vârsta:

5.Grad didactic:

Elevi

Item 1.V-aţi definitivat optiunea in ceea ce priveste liceul/scoala

profesionala pe care doriti s-o urmati in continuare?

94.16

Nu5%

Nu răspund1%

Da Nu Nu răspund

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 58Item 2.Ce tip de scoala doriti sa urmati dupa terminarea clasei a VIII-a?

Liceul; 94.16;

Școala profesională4%

școala de ucenici1%

Liceul Școala profesională școala de ucenicinu doresc să continui studile altele,care...

Item 3.De unde ati obtinut informatii referitoare la principalele licee din

oras, despre profilul acestora, oferta lor curriculara?

de la diriginti49%

de la profesori11%

de la părinți12%

de la cunoscuți,prieteni,c

olegi27%

de la diriginti de la profesori consilierul școliide la părinți de la cunoscuți,prieteni,colegi alte surse,care...

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 59Item 4.Cine ar trebui sa va ofere informatii cu privire la cariera voastra viitoare?

de la diriginți28%

părinți50%

profesori16%

mass-media4%

școala2%

de la diriginți părinți profesori mass-media școala

Item 5.Care au fost criteriile pe baza carora ati optat pentru acel tip de studii?

media de la testarea națională

22%

înclinații,talente39%

șscoală bună16%

îmi place12%

nivelul meu12%

media de la testarea națională înclinații,talente șscoală bunăîmi place nivelul meu ce e mai potrivitnici un răspuns sfatul părinților condițiileșcoală bună sfat profesori

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 60Item 6.Ati discutat la orele de dirigentie despre teme legate de cariera

voastra, despre ceea ce veti face in viitor?

da80%

nu20%

da nu

Item 7.Daca da, atunci va rugam sa precizati cateva dintre aceste teme

de discutie

școala,liceul pe care sa-l alegem9%

nici un răspuns19%

unde-mi îndrept pro-fesia47%

despre carieră25%

școala,liceul pe care sa-l alegem nici un răspunsunde-mi îndrept profesia despre carieră

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 61Item 8.Care au fost cele mai mari dificultati pe care le-ati intampinat in

definitivarea optiunilor voastre?

notele55%

nu există dificultăți10%

profilul12%

să trec clasa13%

numeroase10%

notele nu există dificultăți profilul să trec clasa numeroase

Item 9.Ce teme credeti ca mai fi trebuit discutate la scoala?

nu știu,nu răspund30%

despre mai multe școli12%

despre viitorul nostru15%

meserii care sunt căutate

19%

nimic24%

nu știu,nu răspund despre mai multe școli despre viitorul nostrumeserii care sunt căutate nimic

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 62Item 10.Care au fost rezultatele in urma orelor de dirigentie cu privire la

orientarea voastra scolara?

bune41%

foarte bune14%

nu au fost rezultate12%

întărirea opiniei personale

32%

bune foarte bune nu au fost rezultate întărirea opiniei personale

Item 11.Credeti ca in orientarea voastra scolara are un rol important si

evolutia voastra ca elevi?

Da99%

Nu1%

Sales

Da Nu

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 63Item 12.Exista un motiv care ar putea motiva alegerea studiilor voastre

viitoare?

Nu8%

Da26%

îmi place meseria14%

banii22%

notele21%

nu știu,nu răspund4%

viitor mai bun5%

Column1

Nu Da îmi place meseria baniinotele nu știu,nu răspund viitor mai bun

Item 13.Care este ponderea implicarii parintilor in orientarea voastra pe

viitor?

foarte mult35%

minină15%

moderată18%

au spus ce e mai bine26%

nu știu, nu răspund6%

foarte mult minină moderatăau spus ce e mai bine nu știu, nu răspund

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 64Item 14 .Informatiile pe care le-ati primit cu privire la liceele, scolile

profesionale, cu ofertele lor laborioase,v-au influentat intr-un fel?

Da56%

Nu43%

Nu știu/Nu răspund2%

Da Nu Nu știu/Nu răspund

Item 15.Daca da, care au fost ofertele mai importante?

nici o ofertă40%

nici un răspuns21%

Liceul Trian Vuia18%

Liceul Trian Lalescu

14%

toate au fost importante4%

mai multe4%

nici o ofertă nici un răspuns Liceul Trian VuiaLiceul Trian Lalescu toate au fost importante mai multe

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 65Item 16. Credeti ca veti trece cu bine de obstacolele viitoare si alegerea

carierei voastre in viitorul apropiat va avea succes?Motivati

Da80%

sper,cred11%

nu sunt sigur3%

dacă învăț-da,nu învăț-nu4%

răspuns indescifrabil3%

Da sper,cred nu sunt sigurdacă învăț-da,nu învăț-nu răspuns indescifrabil

Profesori

Item 1.Ati abordat la orele de dirigentie teme legate de consilierea

carierei elevilor?

Da100%

Da Nu

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 66Item 2.Daca da, va rugam sa mentionati cateva dintre acestea

Meseria brățara de aur.Meseria

care mi se potrivește

54%

Atitudini și aspirații,valorile personale

16%

De ce o meserie și nu alta12%

Școli care mă așteaptă

18%

Meseria brățara de aur.Meseria care mi se potrivește Atitudini și aspirații,valorile personaleDe ce o meserie și nu alta Școli care mă așteaptă

Item 3.Cat de des ati discutat despre aceasta tema?

Foarte des49%

conform programei23%

în ora de dirigenție11%

în clasa a VIII-a mai insistent14%

semestrial2%

2-3 teme pe semestru2%

Foarte des conform programei în ora de dirigențieîn clasa a VIII-a mai insistent semestrial 2-3 teme pe semestru

Item 4.Cu cine ati colaborat in realizarea acestor teme?


comunitatea+școala+părinții33%

alții,care-consilierul educativ20%

părinții27%

șscoala20%

Răspuns multiplu

comunitatea+școala+părinții alții,care-consilierul educativpărinții șscoala

Item 5.Va simtiti pregatit/pregatita sa abordati astfel de teme cu elevii

dvs.?

Da30%

Nu69%

Nu știu/nu răspund1%

Da Nu Nu știu/nu răspund

Item 6.Cine credeti ca ar trebui sa realizeze astfel de activitati?


Dirigintele30%

Consilierul38%

Profesorii clasei10%

Mass/media7%

parintii14%

Altii, cine……1%

Dirigintele Consilierul Profesorii clasei Mass/media parintii Altii, cine……

Item 7.Care au fost principalele dificultati pe care le-ati intampinat in

proiectarea si realizarea acestor teme?

informații oficiale insu-

ficiente44%

în orientarea profesională nu este prea clară nevoia actuală

26%

nu am întâmpinat dificultăți10%

documentarea20%

informații oficiale insuficienteîn orientarea profesională nu este prea clară nevoia actualănu am întâmpinat dificultățidocumentarea

Item 8.Credeti ca este importanta implicarea parintilor in consilierea

carierei propriilor copii?


Da80%

Într-o oarecare măsură20%

Da Într-o oarecare măsură

Item 9.Ati fost consultata de parinti vis a vis de cariera elevilor?

Da70%

Nu30%

Da Nu

Item 10.Ce metode de consiliere a carierei elevilor ati utilizat pentru a percepe doleantele fiecarui copil in parte?


discuții libere50%

discuții,chestionare16%

discuții individuale12%

consultarea de profile ed-ucaționale

20%

prezentarea unor meserii,opinii,informații

2%

discuții libere discuții,chestionarediscuții individuale consultarea de profile educaționaleprezentarea unor meserii,opinii,informații

Item 11.Ati constatat de unde provin aceste dificultati de alegere a carierei dupa metodele aplicate?

supraevaluarea copiilor din partea

părinților41%

subiectivismul părinților12%

uneori dorința nu este acoperită de pregătire

9%

din necunoștință de cauza

18%

familii în care li se impune ce școală să urmeze

20%

supraevaluarea copiilor din partea părinților subiectivismul părinților

uneori dorința nu este acoperită de pregătire din necunoștință de cauza

familii în care li se impune ce școală să urmeze

Item 12.Considerati ca o buna intentie din partea elevilor cu privire la invatatura i-ar fi ajutat in alegerea carierei?


Da93%

Fără răspuns7%

Da Fără răspuns

Item 13.Credeti ca parinţii ar putea fi un exemplu bun pentru a-i motiva pe copiii lor în alegerea carierei vis-a-vis de carierele lor ca parinti?(în unele cazuri).

Da70%

în majoritatea cazurilor,da

15%

în unele cazuri4% deseori

10%

fără răspuns1%

Da în majoritatea cazurilor,da în unele cazurideseori fără răspuns

Item 14.După părerea dumneavoastră, credeţi că este important ca în fiecare şcoală profesorii diriginţi să ţină seama de consilierea carierei propriilor elevi?


Da65%

bineînțeles că este important

25%

cu siguranță10%

Sales

Da bineînțeles că este important cu siguranță

BIBLIOGRAFIE :

1. Băban, A., (2002), Metodologia cercetării calitative, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-

Napoca

2. Băban,2001, ,,Consiliere educațională,Ghid pentru orele de dirigenție și

consiliereʺ,S.C..Psinet S.R.L.,Cluj-Napoca

3. Bocancea C., Neamţu G., 1999 – Elemente de asistenţă socială, Ed. Polirom, Iaşi

4. Bryman A. (2004) Social research methods, second edition, Oxford University

Press, pp. 266-289

4. Chelcea, S. (2004) Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi

calitative, Economica, Bucureşti

5.Drobot, L. (2009). Consiliere integrativă educaţională. Elemente de

psihopatologie, Ed. V&I Integral, Bucureşti.

6. Drobot, L. (2009). Psihoterapie relaţională. Repere. Ed. Mirton, Timişoara.

7. Drobot, L. (2009). Consiliere şi psihoterapie integrativă. Ed. Mirton, Timişoara

8..Dumitru Elena,2001 ,,Consiliere educaționaleʺ,Ed.Psinet,Cluj

9. Mucchielli, A., coord. (2002) Dicţionar al metodelor calitative în ştiinţele umane

şi sociale, trad. rom. de Veronica Suciu, Polirom, Iaşi (ediţie originală 1996).

10.Klein M.1997,ʺIntroducere în orientarea în carierăʺ,Institutul pentru Științele

Educației,Bucuresțti

Metode calitative de cercetare în consilierea din Asistența Socială 7311.Tutty, L.M, Rothery, M.A., Grinnell Jr., R.M. (2005), Cercetarea calitativă în

asistenţa socială. Faze, etape şi sarcini, Iaşi, Polirom.

12..Radu,C-tin.,1991, ʺIntroducere în psihologia contemporanaʺ Ed.Sincron,Cluj

13. http://elisabetastanciulescu.ro/sociologie/metode-de-cercetare-calitativa/ la data

de:06.03.2013

14.http://facultate.regielive.ro/referate/sociologie/consiliere-in-asistenta-sociala-filosofie-

139757.html , la data de: 18.05.2013

15. http://www.self-directed-search.com ,la data de:16.12.2012

http://www.self-directed-search.com/

http://facultate.regielive.ro/referate/sociologie/consiliere-in-asistenta-sociala-filosofie-139757.html

http://facultate.regielive.ro/referate/sociologie/consiliere-in-asistenta-sociala-filosofie-139757.html

http://elisabetastanciulescu.ro/sociologie/metode-de-cercetare-calitativa/

lucrare de disertatie metode calitative de cercetare În consilierea din asistența socială

Documents