drept și legislație în asistența socială.pdf

8/18/2019 Drept și legislație în asistența socială.pdf

1/64

UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

CENTRUL DE FORMARE CONTINUĂ, ÎNVĂŢĂMÂNT

LA DISTANŢĂ ṢI CU FRECVENŢĂ REDUSĂ

Specializarea: Asistenţă Socială

C . F . C . I . D

CONF. DR. ADINA REBELEANU

DREPT ȘI LEGISLAȚIE ÎNASISTENȚA SOCIALĂ

ANUL I

Cluj-Napoca2016


2/64

Drept şi legislaţie î n asistenţă socială Suport de curs

Conf. dr. Adina Rebeleanu

2016


3/64

Programa analitică Date de contact ale titularului de curs Date de identificare curs şi contact tutori

Nume: Adina Rebeleanu Drept şi legislaţie în asistenţa socială

Birou: Bdul 21 Decembrie 1989, nr. 128-130

ALR 2201

Telefon: 40.264-42.46.74 Anul I, sem. IIFax: 40.264-42.46.74 Tipul cursului: obligatoriuE-mail: [email protected], [email protected]

Tutore: Csanad Albert-Lorincz

Consultaţii: miercuri, orele 12 – 14 Consultaţii: joi, orele 16 – 18

Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite: Nu sunt impuse condiţionări pentru participarea la acest curs. Este un curs fundamental pentruspecializarea în domeniul asistenţei, ce urmăreşte familiarizarea studenţilor cu reglementările în

materie de asistenţă socială şi utilizarea limbajului juridic.

Descrierea cursului:

Cursul trece în revistă principalele izvoare de drept în domeniul asistenţei sociale. Este structurat petrei unităţi tematice în care sunt prezentate noţiuni juridice de bază, cadrul jurid ic privindorganizarea şi funcţionarea sistemului naţional de asistenţă socială, tipurile de servicii şi beneficiisociale, statutul şi răspunderea juridică a asistentului social. În ultima parte a cursului sunt

prezentate normele juridice de ocrotire destinate unor categorii de persoane care pot fi subiecţi airaporturilor juridice de asistenţă socială: copiii, persoanle cu disabilităţi, persoanele vârstnice şiocrotirea bolnavilor psihici.

Obiective:Parcurgerea cursului va permite studentului: Dobândirea cunoştinţelor dundamentale privind cadrului legislativ în domeniul asistenţei sociale Formarea competenţelor de a utiliza limbajul juridic specific domeniului în care se formează Formarea deprinderilor de a utiliza textele legale în vigoare în exercitarea profesiei şi în scopul

promovării intereselor clienţilor Conştientizarea cu privire la responsabilităţile ce incumbă asistenţilor sociali, dar şi altor

persoane implicare în activităţile de asistenţă socială

Temele abordate în cadrul cursului:

Evoluţia formelor şi a concepţiilor privind ajutorul acordat indivizilor. Definiţia şi obiectiveleasistenţei sociale. Nevoile persoanelor asistate. Principiile şi valorile intervenţiilor în favoareaindivizilor. Relaţia dintre valorile individuale şi cele profesionale, identificarea propriilor valori.Deontologia profesională. Competenţe şi roluri ale asistentului social.

Sarcinile cursantului:

Participarea la activităţile didactice programate Însuşirea cunoştinţelor din suportul de curs şi din bibliografia obligatorie Realizarea temelor formulate în suportul de curs

mailto:[email protected]:[email protected]:[email protected]:[email protected]:[email protected]:[email protected]


4/64

Întocmirea unui referat ştiinţific pe una dintre următoarele teme, la alegere: a). importanţaştiinţelor juridice în formarea asistenţilor sociali, b) ocrotirea juridică în alte domenii al easistenţei sociale decât cele prezentate în suportul de curs1.

Prezentarea conţinuturilor tematice

Unitatea tematică 1 Aspecte introductive1.1 Asistenţa socială şi ştiinţele juridice 1.2 Noţiuni juridice de bază 1.3 Aspecte generale privind aplicarea legii

Unitatea tematică 2. Cadrul legislativ în asistenţa socială

2.1 Asistenţa socială şi dreptul securităţii sociale 2.2 Principii de drept în asistenţa socială. Dreptul la asistenţă socială 2.3 Norme juridice în domeniul asistenţei sociale

2.4. Izvoare de drept în asistenţa socială 2.5 Subiecte de drept în asistenţa socială 2.6. Cadrul juridic privind organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de asistenţăsocială 2.7 Răspunderea juridică - aspecte relevante pentru domeniul asistenţei sociale

Unitatea tematică 3. Norme juridice de protecţie în unele domenii ale asistenţeisociale

3.1. Norme juridice şi instituţii care protejează minorii 3.2 Ocrotirea persoanelor vârstnice3.3 Ocrotirea în domeniul sănătăţii mintale3.4 Ocrotirea persoanelor cu disabilităţi

Bibliografie:

Bibliografie obligatori e:Beleiu, Gh., 1998, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Casa deeditură şi presă Şansa SRL, Bucureşti Mureşan M., 1996, Drept civil. Partea generală, Ed. Cordial Lex, Cluj-NapocaMureşan, M., Boar, A., 1997, Drept civil. Persoanele, Ed. Cordial Lex, Cluj-NapocaGhimpu, S., Ţiclea, Al., Tufan, C., 1998, Dreptul secuităţii sociale, Ed. AllBeck, Bucureşti, p: 2-12

Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (2011) Memorandum.Strategia privind reforma în domeniul asistenţei sociale. Nr. 20/5541/D.N.A., 3 martie 2011

Rebeleanu, A., 2011, Cadrul legislativ în asistenţa sociala din România. Prezent şi perspective,Presa Universitară Clujeană, Cluj-NapocaLegea asistenţei sociale nr. 292/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 905/20 dec. 2011 Legea nr. 197/2012, privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale, publicată înMonitorul Oficial nr . 754/9 noiembrie 2012, cu modificările şi completările ulterioare Legea 466/2004 privind statutul asistentului socialOG nr. 68/2003 privind serviciile sociale cu modificările şi completările ulterioare Legea 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap cumodificările şi completările ulterioare

1 De exemplu - protecţia familiei, ocr otirea persoanelor victime ale traficului de persoane, ocrotitea persoanelor privatede libertate, ocrotirea copilului născut în afara căsătorie, ocrotirea persoanelor HIV/SIDA, ocrotirea şomerilor, etc


5/64

Legea 17/2000 privind asistenţa socială a vârstnicului cu modificările şi completările ulterioare Legea 487/2002, legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări ps ihice cumodificările şi completările ulterioare Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilui cu modificările şi completărileulterioareCodul Civil, Codul Penal (actualizate)

Codul deontologic al profesiei de asistent social nr.1/2007 , publicat în Monitorul Oficial alRomâniei Partea I nr. 178/6 martie 2008 (emitent Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali)

Bibliografie opţională Abraham, P.(2000), Legislaţie în asistenţa socială (Vol.I, reglementări internaţionale), Ed.

Naţional, Bucureşti, p.9-55Braye S., Preston-Shoot, M. (1992) Practising Social Work Law, MacMillan Press Ltd.Institutul Român pentru Drepturile Omului. (2009 ) Carta Socială Europeană, în Drepturile sociale.Tratate europene, Ed. IRDO, Bucureşti Institutul Român pentru Drepturile Omului. (2009 ) Codul european de securitate socială, în

Drepturile sociale. Tratate europene, Ed. IRDO, Bucureşti Mureşan M., 1996, Drept civil. Partea generală, Ed. Cordial Lex, Cluj-NapocaMureşan, M., Boar, A., 1997, Drept civil. Persoanele, Ed. Cordial Lex, Cluj-NapocaGhimpu, S., Ţiclea, Al., Tufan, C., 1998, Dreptul secuităţii sociale, Ed. AllBeck, Bucureşti, p: 2-12Voicu, C.2004, Teoria generală a dreptului, Ed. Naţional, BucureştiHotărârea Guvernului Nr. 867/2015 din 14 octombrie 2015 , pentru aprobarea nomenclatorului

serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor -cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale publicată în Monitorul Oficial al României nr. 834 din 9 noiembrie 2015Ordinul nr.73/2005 privind aprobarea modelului Contractului pentru acordarea de servicii sociale,încheiat de furnizorii de servicii sociale, acreditaţi conform legii, cu beneficiarii de servicii sociale,

publicat în Monitorul Oficial al României nr.176 din 1 martie 2005

Materiale şi instrumente necesare cursului:Pentru parcurgerea în bune condiţii a pregătirii necesare promovării cursului studentul ar aveanevoie de următoarele resurse:

calculator conectat la internet (pentru a accesa baze de date resurse electronice suplimentaredar şi pentru a participa la secvenţele de formare interactivă on-line)

acces la resursele bibliografice (prin legitimaţie la biblioteca Centrală a Universităţii Babeş -Bolyai)

acces la imprimantă, pentru realizarea temelor, acces la echipamente de fotocopiere

Elemente de deontologie academică: Plagiatul sau frauda se pedepseşte în conformitate cu reglementările în vigoare (poate implica

exmatricularea studentului). Plagiatul este prezentarea unor ideilor, argumente, forme de exprimare,date, figuri, tabele etc. scrise sau elaborate de către o alta persoană ca aparţinând propriei persoane,fără o corectă menţionare a sursei (prin citare, referire sau notă bibliografică). Prin urmare, estevorba de plagiat în situaţia în care cuvintele unei alte persoane sunt reproduse fără menţionareasursei, cât şi atunci când ideile sau argumentele altei persoane sunt parafrazate astfel încât cititorular putea crede că ele aparţin autorului textului. Pentru standardele de redactare a bibliografiilor

puteţi consulta: Standardele APA pentru redactarea bibliografiilor (salvat în data de 29 august 2005,de pe adresa http://psihologie.esential.ro/APA%20bibl.html.)

Studenţi cu nevoi speciale:Titularul cursului îşi exprimă disponibilitatea, în limita constrângerilor tehnice şi de timp, de aadapta conţinutul şi metodele de transmitere a informaţiilor, precum şi a modalităţilor de evaluare(ex.: examen oral pentru studenţii cu probleme de vedere) în funcţie de tipul dizabilităţiicursantului.

http://psihologie.esential.ro/APA%20bibl.htmlhttp://psihologie.esential.ro/APA%20bibl.htmlhttp://psihologie.esential.ro/APA%20bibl.htmlhttp://psihologie.esential.ro/APA%20bibl.html


6/64

Strategii de studiu recomandate:

Fiind o disciplină ce se bazează pe reglementările juridice în vigoare, studenţii vor acorda atenţieeventualele modificări legislative intervenite după începerea semestrului. Acest lucru se va realiza princontactul permanent cu tutorele disciplinei şi titularul disciplinei, prin postarea pe site a sintezelorasupra eventualelor modificări în legislaţia din domeniul asistenţei sociale sau cu impact asupra

profesiei.

Recomandări pentru o participare efectivă la formarea proprie

Formarea profesională presupune în mod obligatoriu studiu individual şi disponibilitate spreautoformare, pe lângă cunoştinţele şi deprinderile dobândite în cadrul cursurilor şi seminariilor deformare/perfecţionare profesională. Pentru o participare efectvă la autoformarea dumneavoastră văsugerăm câteva sfaturi: Când aveţi o întrebare, puneţi-o!

Cereţi un exemplu dacă nu vă este clară o problemă! Căutaţi modalităţile prin care puteţi aplica în munca dvs. cunoştinţele teoretice şi deprinderile practice discutate şi exersate în cadrul seminariilor/aplicaţiilor practice! Nu vă mulţumiţi cu informaţiile şi sugestiile primite la întâlniri şi în suportul de curs! Citiţi bibliografie suplimentară şi fiţi şi autodidacţi! Asistenţa socială este un domeniu care cerecreativitate şi perfecţionare continuă!


7/64

Unitatea tematică 1

Aspecte introductive în studiul cadrului legislativ

1.1 Asistenţa socială şi ştiinţele juridice

Asistenţa socială desemnează un ansamblu de instituţii, programe, măsuri, activităţi profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, comunităţilor cu probleme speciale, aflate temporar în dificultate, care, datorită unor motive de natură economică, socio-culturală, biologică sau psihologică, nu au, prin mijloace şi eforturi proprii, posibilitatea dea conduce un mod de viaţă decent 2. Intr-o societate modernă, democratică, asistenţa socială este onecesitate a întregii societăţi, dar şi un drept cetăţenesc. Pentru ca un stat să fie într-adevărdemocratic, munca de asistenţă socială trebuie bazată pe o legislaţie şi o reţea de servicii specifice şidesfăşurată în conformitate cu criterii profesionale certe; sintetizând, cadru de reglementare coerentşi comprehensiv, reţeaua de instituţii şi servicii funcţională şi în acord cu contextul legal,

profesioniştii formaţi în domeniu devin o condiţie esenţială a democraţiei.Dacă protecţia socială reprezintă ansamblul măsurilor legislative şi administrative, al

serviciilor prin care se reglementează modalităţile de sprijin oferite cetăţenilor, asistenţa socială este procesul propriu- zis prin care cetăţenii beneficiază de măsuri de protecţie socială şi de ajutor profesionist în vederea satisfacerii trebuinţelor lor şi a unei bune integrări î n societate.

Deşi este o activitate preponderent practică, pentru asistenţa socială, aşa cum am mai arătat,fundamentarea ei teoretică este esenţialmente interdisciplinară. Psihologia şi sociologia, psihologiasocială şi antropologia sunt în mod deosebit relevante pentru acest cadru teoretic. Dreptul,economia, ştiinţele medicale, ştiinţele politice şi juridice, ştiinţele educaţiei oferă şi ele sisteme deînţelegere şi de acţiune ale fenomenului social în context legal, economic, medical, politic şieducaţional. Modelele adoptate provin deci din orientările de bază ale psihologiei, sociologiei,

psihologiei sociale, antropologiei, dreptului, medicinei, economiei etc., precum şi din toatedomeniile de interferenţă ale acestora. Pentru a putea interveni în vederea rezolvării problemelorsociale atât de complexe ale persoanelor de diferite categorii de vârstă şi poziţie socială, asistenţasocială nu se poate lipsi de cunoştinţe despre modalităţile de funcţionare ale psihicului uman, despre

posibilităţile legale de intervenţie, despre mentalităţile care influenţează marginalizarea socială şidiscriminarea unor categorii, despre felul în care trebuie planificate şi conduse serviciile deintervenţie3.

Exemple de situaţii care reclamă cunoaşterea cadrului legislativ pentru un asistent social:- decizia de acordare a tutelei copilului,- accesarea de către clienţi a prestaţiilor sociale destinate combaterii sărăciei sau sprijinirii

familiei,- accesarea serviciilor medicale de către persoanele cu disabilitate, copii, vârstnici, romi,

etc.- munca cu minorii/adulţii care au săvârşit infracţiuni, etc.

2 Roth., M., Rebeleanu, A., Asistenţa socială. Cadru conceptual şi aplicaţii practicr, PUC, 2007: 35 3 A se vedea Roth, 2003, Roth, Rebeleanu, 2007, Roth, Rebeleanu, Suport de curs ID Introducere în asistenţa socială


8/64

În ultimii ani se discută din ce în ce mai mult de asistenţa socială bazată pe drepturi. ÎnDeclaraţia Universală a Drepturilor Omului, se precizează (art.22) dreptul fiecărei persoane, încalitate de membru al societăţii, la securitate socială. Altfel spus, fiecare persoană este îndreptăţităsă obţină realizarea drepturilor economice, sociale, culturale indispensabile pentru libera dezvoltarea personalităţii sale. Acelaşi document internaţional, precizeză că efortul pentru atingerea acestordrepturi trebuie să fie naţional, în funcţie de resursele fiecărei ţări, presupunând şi colaborareinternaţională. În art.25 se spipulează că orice om are dreptul la un nivel de trai care să asiguresănătatea şi bunăstarea familiei sale, cuprinzând în nevoile de bază (hrană, îmbrăcăminte, locuinţă)dar şi cele de securitate – îngrijiri medicale şi servicii sociale necesare.

Constituţia României stipulează garantarea dreptului la asistenţă socială ca drept universal,iar Legea nr.47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială reafirmă garantarea acestui drept,dar şi a dreptului la informare privind conţinutul şi modalităţile de acordare a măsurilor şi acţiunilorde asistenţă socială pe teritoriul României. Cel asistat social are dreptul la servicii competente din

partea asistentului social, iar competenţa profesională este o cerinţă etică faţă de asistentul social.

1.2 Noţiuni juridice de bază

Vom prezenta câteva dintre noţiunile de bază, utile pentru asistentul social4. Drept – totalitatea regulilor generale de conduită ce reglementează ra porturile sociale dintr-o

societate dată, sancţionate prin forţa de constrângere a statului. Drept obiectiv, pozitiv ( Law ) - totalitatea regulilor juridice care reglementează raporturile

sociale dintr-o perioadă dată. Drept civil – totalitatea normelor juridice care reglementează pe baza egalităţii părţilor,

majoritatea raporturilor patrimoniale, precum şi rapor turile personale nepatrimoniale, prevăzute delegea civilă.

Drept penal – totalitatea normelor juridice care stabilesc măsurile sancţionatoare şi educative ceurmează a fi luate faţă de cei care au săvârşit fapte înscrise în legea penală.

Normă juridică – regulă generală de conduită, obligatorie şi impersonală, instituită prin lege sauobicei şi a cărei aplicare este asigurată la nevoie de forţa de constrângere a statului.

Obicei – normă de drept formată prin tradiţie şi acceptată de societate (cutumă).

Lege – act normativ stabilit de puterea legiuitoare, ce cuprinde norme generale de conduităobligatorie, sancţionată prin forţă de constrângere a statului. Poate fi: constituţională dispozitivă – normă ce reglementeză situaţii ce sunt în afara voinţei particularilor (de ex.

norme referitoare la puterile tutorilor) imperativă (prohibitivă) – normă ce cuprinde o dispoziţie de la care părţile nu pot deroga interpretativă – ce lămureşte sensul unei legi anterioare supletivă – ce reglementează efectele unor acte juridice, pe care părţile contractante nu le -

au reglementat ele însele. Legislaţie – totalitatea actelor normative dintr-o anumită ţară, domeniu sau perioadă de timp.

4 Drept, drept obiectiv, drept penal, drept civil, normă juridică, obicei, lege, cutumă, legislaţie preluate şi adaptatedupă Hanga., V., 1999, Mic dicţionar juridic, Ed. Lumina Lex

Este importantă nu numai cunoaşterea cadrului legislativ al asistenţei sociale, dar şial legislaţiei din alte domenii care cresc posibilitatea de incluziune socială a

beneficiarilor de servicii şi prestaţii de asistenţă socială (exemplu: legislaţia îndomeniul ocrotirii medicale, educaţia inclusivă, strategia de îmbunătăţire a calităţiivieţii romilor, legislaţie în domeniul dreptului penal, etc..).


9/64

Raport juridic reprezintă o relaţie socială ce cade sub incidenţa normelor juridice. E lementeleconstitutive5 ale unui raport juridic sunt:

a) subiectul raportului juridic – titular de drepturi şi obligaţii, de natură a provoca naşterea,modificarea sau stingerea unui raport juridic (pot fi subiect de drept persoanele fizice şi persoanele

juridice)b) conţinutul raportului juridic – ansamblul drepturilor subiective şi obligaţiilor pe care părţile

le auc) obiectul raportului juridic – conduita prescrisă de norma juridică, acţiunea/inacţiunea la carese referă drepturile şi obligaţiile subiectului raportului juridic.

Persoana fizică – omul privit individual de drept, ca titular de drepturi şi obligaţii civile (art.25alin.2 C.civil).

Persoana juridică – orice formă de organizare care, întrunind condiţiile cerute de lege, estetitulară de drepturi şi obligaţii civile (art.25 alin.3, C.Civil). Elementele constitutive pentru persoana

juridică sunt: să aibă o organizare de sine stătătoare şi un patrimoni propru, afectat realizării unuianumit scop licit şi moral, în acord cu interesul general (art. 187 C.civil)

Drept subiectiv (rigth) – prerogativă ce aparţine unei persoane, ce-i permite să ceară alteia o prestaţie/abţinere sau respectarea unei situaţii.

Sau posibilitatea recunoscută de dreptul obiectiv, subiectului activ – persoana fizică sau persoană

juridică, în virtutea căreia, aceasta poate să aibă o anumită conduită, să pretindă o conduităcores punzătoare – să dea, să facă ori să nu facă ceva – de la subiectul pasiv, şi să cearăconcursul forţei coercitive a autorităţii publice, în caz de nevoie6.

Obligaţia7 – îndatorirea subiectului pasiv al raportului juridic de a avea o anumită conduită,corespunzătoare dreptului subiectiv corelativ, conduită care poate consta în a da, a face ori a nu faceceva şi care, la nevoie poate fi impusă prin forţa autorităţii publice

Fapte juridice8 – împrejurări de fapt care pot duce la naşterea, modificare şi stingerea unuiraport juridic.

Acte juridice9 – manifestări de voinţă apte de a produce consecinţe juridice, respectiv de a naşte,modifica sau stinge un raport juridic.

Drept natural 10 – reguli de drept bazate pe morală şi dreptate care stau/trebuie să stea la temeliaoricărui sistem de drept.

Opozabilitate11 – calitatea unui act juridic, a unui drept subiectiv sau a unui mijloc de apărarede a produce efecte atât între părţi, cât şi faţă de terţi.

Ratificare12 – confirmare pe care organele competente de stat o dau tratatelor internaţionaleîncheiate de respectivul stat.

Izvoare de drept – condiţiile materiale şi sociale ce determină fondul şi forma normelor juridice13. Normele juridice îmbracă forma generică a actelor normative – acte ce emană de laorganele de stat investite cu prerogativa legiferării. Constituţia României stabileşte prerogativele

legiferării. Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotârâri, moţiuni, în prezenţa majorităţii ;Parlamentul (art 73 Constituţie) – legi constituţionale, legi organice (art.76), legi ordinare14 (reglementează diverse domenii şi raporturi sociale, distincte de cele reglementate prin Constituţieşi legile organice) ; Guvernul – poate emite ordonanţe, hotărâri, Consiliul local – hotărâri, primarulori prefectul – dispoziţii, respectiv ordine.

5 Beleiu, Gh., Drept civil român, Casa de editură şi presă, Bucureşti, 1998:73 6 Beleiu, Gh., op.cit.1998:82

7 Pop, L., 200, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 8 Hanga, V., op.cit.1999: 1009 Hanga, V., op.cit.1999: 1510 Hanga, V., op.cit. 1999: 8811 Hanga, V., op.cit 1999: 14412 Hanga, V.,op.cit 1999: 158

13 Hanga, V., 1999:11714 Codurile de legi


10/64

Izvoarele formale sunt clasificate după mai multe criterii15 :a) După ierarhia organului de stat care emite norma

b) După domeniul pe care îl reglementează c) După ierahia forţei juridice a actului normativ respectiv etc. După criteriul ierarhiei : legi constituţionale, organice, ordinare, coduri de legi, acte normative

cu putere de lege (decrete-legi16, ordonanţe17 şi unele acte internaţionale18 ratificate de organul

legislativ suprem). Din punct de vedere al ierarhiei izvoarele de drept sunt: Constituţia României – Legea fundamentală Legi – emise de Parlament Ordonaţe şi hotărâri – Emise de Guvern Ordine – emise de Ministere de specialitate Hotărâri ale consiliilor judeţene, hotărâri ale consiliilor locale – acte normative emise de

autorităţi administrative Cutuma Practica sau precedentul judiciar (jurisprudenţa) Doctrina sau ştiinţa dreptului

Constituie izvoare de drept numai actele normative (reglementări interne şi internaţionaleacceptate de România).Obiceiul (cutuma) şi morala (bunele moravuri) nu sunt şi nu pot fi considerate izvoare distincte

de drept ; nici normele de convieţuire socială (de exemplu deontologia profesională) ; practica judiciară şi doctrina – au utilitate în interpretarea şi aplicarea corectă a normelor cuprinse în actelenormative, precum şi în perfecţionarea legislaţiei într -un anumit domeniu.

Capacitatea de folosinţă reprezintă aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţiicivile (art.34 C.Civil). Potenţial, capacitatea de folosinţă se referă la toate drepturile subiective pecare o persoană le poate dobândi. Nu se confundă cu drepturile subiective ci înseamnă aptitudineagenerală a persoanei de a le putea fi titular 19. Caracterele juridice ale capacităţii de folosinţă ale

persoanei fizice sunt: legalitatea, egalitatea, universalitatea, generalitatea, intangibilitatea şiinalienabilitatea20.a) legalitatea – însuşirea acestei capacităţi nu poate fi reglementată decât prin lege, nefiind de

domeniul voinţei individuale b) egalitatea – derivă din principiul constituţional al egalităţii tutoror persoanelor în faţa legii,

fără discriminare sau alte privilegii (egalitatea este consacrată şi în reglementările internaţionale) c) universalitatea – capacitatea de folosinţă este atribuită şi recunoscută tuturor persoanelor de

cetăţenie română, cetăţeni străini şi apatrizi. d) generalitatea – capacitatea de folosinţă a persoanei fizice se exprimă în aptitudinea generală

şi abstractă a omului de a avea orice drepturi subiective recunoscute de lege (spre deosebire decapacitatea de folosinţă specializată şi limitată a persoanelor juridice – la acele drepturi ce cores-

pund scopului în care au fost înfiinţate, stabilit prin actul de înfiinţare ori statut)21 Capacitatea de folosinţă începe22 de la naşterea persoanei (art. 35 C.civil) – regula generală.

Excepţia de la regula generală vizează minorii: drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţieînsă numai dacă el se naşte viu (art. 36 C.civil). Altfel spus, ca o măsură de protecţie a minorului,legiuitorul a prevăzut numai aptitudinea copilului de a dobândi drepturi nu şi obligaţii. Copilul

15 Mureşan, :, 1996, Drept civil. Partea generală, Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1996:27-3316 În anumite situaţii excepţionale când din anumite motive organul legiuitor (parlamentul) nu a funcţionat în condiţii

normale şi nu s-a putut întruni pentru a adopta legi17 Art. 108, 115 din Constituţia României 18 Art. 20 Constituţia României 19 Mureşan, M., Boar, A. op.cit. 1997:8 20 Beleiu, Gh., op.cit. 1998:27721 Mureşan, M., Boar, A., 1997:11, Beleiu, Gh., 1998:278 22 Mureşan, M., Boar A., 1997:17-21


11/64

trebuie să se nască viu, este cea de a două condiţie. Legiuitorul român a instituit şi o prezumţielegală absolută potrivit căreia „timpul cuprins între a 300 şi 180 zi înaintea naşterii copilului estetimpul legal al concepţiei” (a se vedea prevederile art. 412 referitoare la timpul legal alconcepţiunii, C.Civil).

Capacitatea de folosinţă, conform art. 35 C civil, încetează odată cu moartea persoanei. Pentrusituaţia de incertitudine cu privire la decesul unei persoane a fost reglementată procedura declarării

judecătoreşti a morţii (cartea I, titlul II, capitolul I, secţiunea 3, C.civil).

Capacitatea de exerciţiu reprezintă aptitudinea persoanei fizice de a dobândi şi exercitadrepturi, precum şi de a-şi asuma şi executa obligaţii prin încheierea de acte juridice proprii, fărăreprezentare sau asistarea de către o altă persoană (art. 37 C. Civil).

Caracterele juridice ale capacităţii de exerciţiu ale persoanei fizice sunt legalitatea,generalitatea, intangibilitatea, inalienabilitatea şi egalitatea. Singurul izvor de drept al capacităţii deexerciţiu este legea, care stabileşte elementele şi condiţiile capacităţii, începutul şi sfârşitul ei,conţinutul juridic al acestia. Normele juridice care reglementează capacitatea de exerciţiu suntimperative23.

Spre deosebire de capacitatea de folosinţă, capacitatea de exerciţiu24 deşi este recunoscută

tuturor persoanelor, diferă de la o categorie de persoane la alta, dar numai în funcţie dediscernământ, pe care legea îl prezumă şi recunoaşte persoanelor în raport cu vârsta şi integritatealor mintală. Astfel, se face distincţia între:

lipsa totală a capacităţii de exerciţiu – minorii până la 14 ani – sunt prezumaţi prin lege dea nu avea discernământul necesar încheierii actelor juridice prin propria lor voinţăconştientă, şi persoanele puse sub interdicţie (lipsite de discernământ ca urmare a alienaţieimintale sau a debilităţii mintale) (art 43 C.civil)

capacitatea de exerciţiu retrânsă pentru minorul care a împlinit 14 ani (art.41 alin.1,C.Civil)

capacitatea de exerciţiu deplină – toate persoanele majore, de la vârsta de 18 an i, dacă nuau fost puse sub interdicţie judecătorească.

C. civil în vigoare reglementează şi capacitatea de exerciţiu anticipată. Astfel, conform art. 40, pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea deplină de exerciţiu, dar cu ascultarea părinţilor ori tutorelui minorului, luându -sedacă este cazul şi avizul consiliului de familie25. Minorul dobândeşte prin căsătorie capacitate deexerciţie deplină (art.39, C.Civil).

Atributele de identificare a persoanei fizice reprezintă un ansamblu de drepturi şi calităţi juridice intrinseci oricărui subiect de drept care permit identificarea şi individualizarea lui însocietate26. Aceste atribute de identificare sunt numele, domiciliul, starea civilă. Aceste atribute suntimpor tante în stabilirea dreptului la asistenţă socială, în aspectele jurisdicţionale ale asistenţeisociale, în instituirea unor măsuri de ocrotire, în asigurarea respectării drepturilor persoanelor

asistate (de exemplu dreptul la nume al copilului), şi enumerarea nu este limitativă.

23 Mureşan. M., Boar, A., 1997:90 24 A se veadea Belei Gh., 1998:308-312, Mureşan, M., Boar, A., 1997:91-10225 Consiliul de famlie este instituţie juridică nouă, reglementată în noul C. Civil, Cartea I, Titlul III, Cap. II, Secţiunea 3 26 Mureşan, M., Boar, A., op.cit.36

Întrebări de verificare: 1. Ce reprezintă dreptul asistenţei sociale? 2. De ce trebuie un asistent social să cunoască cadrul legislativ în

domeniul asistenţei sociale? 3. Ce înseamnă drept subiectiv? 4. Ce reprezintă capacitatea juridică a unei persoane? 5. Când începe capacitatea de folosinţă a unei persoane?


12/64

1.3 Aspecte generale privind aplicarea legii

Orice lege acţionează concomitent, simultan sub trei aspecte: o anumită durată (aplicarea legiiîn timp), pe un anumit teritoriu (există atâtea legi naţionale câte state suverane coexistă), aplicarealegii în spaţiu şi cu privire la anumite subiecte, care sunt destinatarii legii (aplicarea legii asupra

persoanelor). Intrarea în vigoare a unei legi are loc la data precizată în cuprinsul legii, fie pe data

publicării ei în Monitorul Oficial al României. Ieşirea din vigoare – se produce prin abrogarea ei,care poate fi expresă sau implicită. Desuetudinea27 (normele fără a fi abrogate nu mai au obiect) nu poate fi primită ca mod de ieşire din vigoare a legii.

Apl icarea legii în timpDurata de aplicare a legii – de la momentul intrării sale în vigoare până la abrogare. Cele două

momente vizează deopotrivă forţa obligatorie a legii.În literatura şi practica judiciară s-au cristalizat două principii care guvernează aplicarea legii în

timp: principiul neretroactivităţii legii noi şi principiul aplicării imediate a legii noi28.1. Principiul neretroactivităţii legii este regula juridică potrivit căreia se aplică numai situaţiilor

ce se ivesc în practică după adoptarea ei, iar nu şi situaţiilor anterioare, trecute. Cu altecuvinte: trecutul scapă legii noi. În art. 15 alin.2 din Constituţia României se precizează:Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale maifavorabile.

Excepţii de la acest principiu: retroactivitatea legii şi ultraactivitatea legii. a) Retroactivitatea – aplicarea legii noi la situaţii juridice anterioare ei (se aplică şi asupra

trecutului) b) Ultraactivitatea – aplicarea legii vechi, încă un timp oarecare, deşi a intrat în vigoare legea

nouă. Adică, se aplică şi asupra viitorului, respectiv unor fapte sau situaţii juridice ivite dupăabrogarea legii vechi.

Aceste excepţii acţionează doar atunci când este în joc ordinea publică sau binele public (valor icare sacrifică principiile în materie). Ele operează doar în situaţia în care legea nouă permite şi

prevede retroactivitatea sau ultraactivitatea în chiar textul ei, precum şi în cazurile anumedeterminate pentru aplicarea situaţiilor respective.

2. Principiul aplicării imediate a legii noi – regula după care legea nouă se aplică tuturorsituaţiilor ivite după intrarea ei în vigoare, excluzând aplicarea legii vechi. Legea nouă seaplică de îndată, deoarece se presupune că legea nouă răspunde unei noi cerinţe socialeactuale care i-a reclamat de fapt, apariţia.

Acţiunea normelor juridice în spaţiu Problema aplicării în spaţiu29 presupune un:1. aspect intern – relativ la teritorialitatea dreptului într-un anumit spaţiu de statal şi2. un aspect internaţional – teritorialitatea dreptului în afara graniţelor unui stat, în totalitate

sau în parte, după cum ne situăm în sfera raporturilor juridice dintre drepturile naţionale alemai multor state, teritorii sau în sfera unor situaţii juridice interne ce comportă anumite

27 Neobservarea legii şi admiterea nesupunerii prelungite în timp la lege. O lege căzută în desuetudine nu necesită să fieabrogată, pentru că în fapt, desuetudinea este similară abrogării. Dar, asemenea situaţii nu trebuie perpetuate deoarece,involuntar, se încurajează nerespectarea legii. De aceea legiuitorul trebuie să intervină prin instituţia abrogării, ori de

câte ori cerinţa socială care a reclamat legea nu mai este actuală ori este depăşită de o nouă cerinţă, care a reclamat oaltă lege (Barac., L., 2009, Elemente de teoria dreptului, Ed. C.H. Beck).

28 Beleiu, Gh. 1998:57-5829 Beleiu, Gh., 1998:59-60, Barac.L, 2009:352-354


13/64

elemente de extraneitate – cetăţenie, naţionalitate, locul încheierii contractului, loculsăvârşirii infracţiunii etc.

Aspectul intern – regula: actele normative care emană de la organele centrale de stat se aplică pe teritoriul ţării, iar cele care emană de la un organ local de stat se aplică doar pe teritoriulrespectivei unităţi administrativ-teritoriale

Aspectul internaţional – se rezolvă de normele conflictuale ale dreptului internaţional privat

(conflicte de legi în spaţiu). Normele de drept internaţional privat stabilesc drept criteriu de aplicarecetăţenia, căsătoria, divorţul, ocrotirea persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu, domiciliul persoanei, locul unde este situat bunul ce constituie obiectul actului, locul încheierii actului etc.)

Apl icarea legii asupra persoanelorDestinatarii legilor sunt oamenii - fie priviţi individual ca persoane fizice, fie luaţi în colective

organizate (persoane juridice).

Întrebări de verificare: 1. Indicaţi principiile aplicării legii în timp.

2. Normele juridice intră, de regulă, în vigoare: a) din momentul aducerii la cunoştinţă publică

b) din momentul publicării în Monitorul Oficial, de regulăc) din momentul adoptării lor în Parlament

3. Legile au o aplicabilitate:a) doar în timp şi în spaţiu

b) fără vreo limitare c) în timp, în spaţiu şi asupra persoanei.


14/64

Unitatea tematică 2

Cadrul legislativ în asistenţă socială

2.1 Asistenţa socială şi dreptul securităţii sociale

Securitatea socială cuprinde un ansamblu de măsuri (prestaţii financiare şi/sau prestaţii în natură)destinate protejării veniturilor în cazul apariţiei riscurilor sociale. Sunt considerate riscuri sociale bătrîneţea, boala, maternitatea, pierderea locului de muncă, accidentele de muncă, invaliditatea,decesul1.

Expresia „securitate socială” este utilizată cu două înţelesuri diferite: politici de securitate socială, şi pe de altă parte, cel de sisteme de securitate socială. Noţiunii de sistem de securitate socială îi esteasociat conceptul de „drept al securităţii sociale”. Sistemele de securitate socială cuprind normele

juridice care reglementează o redistribuţie financiară, adică prevalarea, pe de o parte, şi repartiţiafondurilor prevalate între beneficiarii acestei redistribuiri pe de altă parte 2. Conceptul de securitatesocială include atât asigurările sociale cât şi asistenţa socială3.

În sens larg, asigurarea reprezintă un ansamblu de măsuri de natură diversă (juridică, economică,etc.) menite să înlăture consecinţele negative determinate de producerea unor riscuri asigurate4.

Riscurile sociale – acele evenimente care au incidenţă comună asupra situaţiei economice aindivizilor prin diminuarea veniturilor sau invers, prin creşterea cheltuielilor.

Dreptul securităţii sociale reprezintă o ramură autonomă de drept, apaţinând dreptului public,alcătuită din ansamablul normelor juridice ce reglementează atât relaţiile de asigurări sociale, cât şi

pe cele de asistenţă socială. Prin urmare, obiectul dreptului securităţii sociale este reprezentat de:- raporturile juridice de asigurări sociale - raporturile juridice de asistenţă socială

Raporturile de asigurări sociale – relaţii sociale în cadrul cărora se realizează asigurarea materialăde bătrâneţe, boală sau accident a persoanelor care sunt subiecţi într -un raport juridic de muncă, amembrilor lor de familie sau a altor persoane prevăzute de lege. Caracteristici :

- se nasc ex lege, prin urmare asigurarea este obligatorie în condiţiile determinate - subiectele unui astfel de raport: persoana asigurată, pe de o parte şi unitatea de asigurări, pe

de altă parte (organismele statale în cazul asigurărilor sociale de stat) - în conţinutul raportului de asigurare (care este prestabilit de lege) intră obligaţia asiguratului

de a plăti contribuţia, corelativă cu dreptul instituţiei de asigurări de a pretinde plata, precumşi dreptul asiguratului de a primi indemnizaţia, corelativ cu obligaţia instituţiei de asigurăride a o plăti)

R aporturile de asistenţă socială5 – arie de cuprindere mai extinsă, derivată din noţiunea de nevoie(asistenţa socială are vocaţie universală – odată dovedită nevoia, permite accesul tutoror categoriilorde persoane defavorizate din punct de vedere material, la prestaţiile care se acordă în astfel desituaţii).

1 Bureau International du Travail Social, La securite sociale, 1995:4, Briggs, A., The Welfare State in HistoricalPerspective, Archives Europeennes de Sociologie, 2, 1961:228, Mishra, R. The Welfare State in Capitalist Society,1990:18-192 Dupeyroux, J.J, 1993:4, citat în Ghimpu, S. şi al., Dreptul securităţii sociale, Ed. All Beck, 1998: 3 3 Gimpu, S., şi al., op.cit. 1998:3 4 Ţop, D., Dicţionar de dreptul securităţii sociale, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2006:16 5 Elementele constitutive ale raporturilor juridice de asistenţă socială vor fi prezentate în unitatea tematică 2 asuportului de curs


15/64

Asistenţa socială este finanţată pe principiul solidarităţii sociale, iar din sumele alocate se plătescdiverse ajutoare, alocaţii, prestaţii în natură – masa la cantina de ajutor social, întreţinerea în şcolispeciale, căminele de bătni, instituţiile rezidenţiale, prestaţii familiale, etc).Caracteristici:

- sunt reglementate exclusiv prin lege

- subiectele – persoane fizice aflate în nevoie, pe de o parte, şi statul prin organismele salespecializate, pe de altă parte - în conţinutul lor intră dreptul persoanelor asistate de a primi prestaţiile în bani sau în natură

stabilite de lege, precum şi obligaţia organelor specializate ale statului de a le acorda - prestaţiile au un cuantum forfetar şi ele nu sunt în mod obligatoriu succesive ca cele de

asigurări sociale

2.2 Principii de drept în asistenţa socială. Dreptul la asistenţă socială

Principala reglementare cu privire la sistemul de asistenţă socială din România este reprezentată de Legea asistenţei sociale 292/2011. În art 2 alin. (1) din textul de lege menţionat este definit sistemul

naţional de asistenţa socială ca fiind ansamblul de instituţii, măsuri şi acţiuni prin care statulreprezentat de autorităţile admnistraţiei publice centrale şi locale, precum şi societatea civilăintervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente alesituaţiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilorori comunităţilor. Este gândit, în sensul legii, ca sistem subsidiar sau complementar sistemelor deasigurări sociale (sistem de pensii, sistem de asigurări sociale de sănătate, protecţia socială aşomerilor). Principiile generale şi valorile pe care se întemeiază sistemul de asistenţă socială sunt stipulate înart. 5 Legea 292/2011; enumerăm doar câteva dintre principiile stipulate: universalitatea,respectarea demnităţii umane, solidaritatea socială, parteneriatul, subsidiaritatea, participarea

beneficiarilor, transparenţa, nediscriminar ea:- Solidaritatea socială, potrivit căruia comunitatea participă la sprijinirea persoanelor vulnerabilecare necesită suport şi măsuri de protecţie socială pentru depăşirea sau limitarea unor situaţii dedificultate.- Universalitatea , potrivit căruia fiecare persoana are dreptul la asistenţă socială în condiţiile

prevăzute de lege; - R espectarea demnităţii umane, potrivit căruia fiecărei persoane îi este garantată dezvoltarealibera şi deplină a personalităţii, îi este respectata statutul social şi individual, dreptul la intimitate şi

protecţie împotriva oricărui abuz fizic, psihic, intelectual, politic sau economic.- Parteneriatul , potrivit căruia autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile

publice şi private, organizaţiile neguvernamentale, instituţiile de cult recunoscute de lege, precum şimemebrii comunităţii stabilesc obiective comune, colaborează şi mobilizează toate resurselenecesare pentru asigurarea unor condiţii de viaţă decente şi demne pentru persoanele vulnerabile.cooperează în vederea acordării serviciilor sociale; - Subsidiaritatea , potrivit căruia, în situaţia în care persoana sau familia nu îşi poate asiguraintegral nevoile sociale, intervin colectivitatea locală şi structurile ei asociative şi, complementar,statul;- Participarea beneficiar il or , potrivit căruia beneficiarii participă la formularea şi implementarea

politicilor cu impact direct asupra lor, la realizarea programelor individualizate de suport social şi seimplică activ în viaţa comunităţii, prin intermediul formelor de asociere sau direct, prin activităţivoluntare desfăşurate în folosul persoanelor vulnerabile;- Transparen ţ a , potrivit căruia se asigură creşterea gradului de responsabilitate a administraţiei

publice centrale şi locale fata de cetăţean, precum şi stimularea participării active a beneficiarilor la procesul de luare a deciziilor;


16/64

- Nediscriminarea , potrivit căruia persoanele vulnerabile beneficiază de măsuri şi acţiuni de protecţie socială fără restricţie sau preferinţă fata de rasă, naţionalitate, origine etnică, limba, religie,categorie socială, opinie, sex ori orientare sexuală, varsta, apartenenţa politica, dizabilitate, boalacronică necontagioasă, infectare HIV sau apartenenţa la o categorie defavorizată;Considerăm utilă definirea următoarelor concepte, aşa cum se regăsesc ele în textul legii asistenţeisociale:

a) procesul de incluziune socială reprezintă setul de măsuri şi acţiuni multidimensionale dindomeniile protecţiei sociale, ocupării forţei de munca, locuirii, educaţiei, sănătăţii, informării-comunicării, mobilităţii, securităţii, justiţiei şi culturii, destinate combaterii excluziunii sociale şiasigurării participrii active a persoanelor la toate aspectele economice, sociale, culturale şi politiceale societăţii;

b) nevoia socială reprezintă ansamblul de cerinţe indispensabile fiecărei persoane pentru asigurareacondiţiilor strict necesare de viaţă, în vederea asigurării participării sociale sau, după caz, aintegrării sociale; c) beneficiile sociale sunt măsuri de redistribuire financiară/materială destinate persoanelor saufamiliilor care întrunesc condiţiile de eligibilitate prevăzute de lege; d) serviciile comunitare reprezintă serviciile sociale organizate într-o unitate admnistrativ-

teritorială organizată la nivel de comună, oeaş, municipiu şi privesc serviciile acordate la domiciliuşi în centre de zi, şi serviciile rezidenţiale adresate exclusiv cetăţenilor din unitatea admnistrativteritorială respectivă; e). grupul vulnerabil desemnează persoane sau f amilii care sunt în risc de a-şi pierde capacitateade satisfacere a nevoilor zilnice de trai din cauza unor situaţii de boală, dizabilitate, sărăcie,depenedenţă de droguri sau de alcool ori a altor situaţii care conduc la vulnerabilitate economică şisocială.

Reglementări internaţionale cu privire la drepturile6 persoanei la protecţie şi asistenţă socială

Menţionăm cele mai importante documente internaţionale care consacră drepturile7 persoanei la protecţie şi asistenţă socială fără ca enumerarea să fie exhaustivă: Declaraţia Universală aDrepturilor Omului (Ad. Gen. ONU 1948), Codul European de Securitate Socială, ratificat deRomânia prin Legea nr.116 din 24 aprilie 2009, Carta Socială Europeană, ratificată prin Legeanr.74/3 mai 1999, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale adoptatde Ad. Gen. ONU în 1966, semnat de România în 1969 şi ratificat în 1974, Pactul internaţional cu

privire la drepturile civile şi politice, adoptat de Ad. Gen. ONU în 1966, ratificat în 1974, Convenţia privind drepturile copilului, adoptată de Ad. Gen. ONU în 1989, ratificată prin Legea 18/1990,Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei, adoptată de Ad. Gen.ONU în 1979, ratificată în 1982, Convenţia cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale din 1995,ratificată prin Legea 33/1995, Convenţia de la Haga din 25 nov. 1980 privind aspecte civile alerăpirii internaţionale de copii, ratificată prin Legea 100/1992, Convenţia Europeană în materiaadopţiei de Copii, încheiata la Strasbourg la 24 aprilie 1967 ratificată prin Legea 15 din 25 martie

6 Din ansamblul dispoziţiilor Convenţiilor se poate deduce că drepturile prevăzute de acestea pot fi împărţite în drepturiindividuale (recunoscute fiecărei persoane) şi drepturi colective (recunoscute tutoror comunităţilor de persoane) (dreptulla autodeterminare, dreptul minorităţilor naţionale, dreptul la dezvoltare, drepturile copiilor, drepturile femeilor, etc.). Oaltă clasificare: drepturi civile şi politice – dreptul la proprietate, dreptul la asociere, libertatea de opinie, dreptul de aalege şi de a fi ales. Drepturi economice, sociale, culturale – dreptul la muncă, dreptul la educaţie, dreptul la servicii de sănătate, dreptul lacultură. Există o strânsă inderdependenţă între aceste categorii: de exemplu – dreptul de proprietate este concomitentdrept civil, dar şi drept individual.7 Din ansamblul dispoziţiilor Convenţiilor se poate deduce că drepturile prevăzute de acestea pot fi împărţite în drepturi

individuale (recunoscute fiecărei persoane) şi drepturi colective (recunoscute tutoror comunităţilor de persoane)(dreptul la autodeterminare, dreptul minorităţilor naţionale, dreptul la dezvoltare, drepturile copiilor, drepturile

femeilor etc.). O altă clasificare: drepturi civile şi politice – dreptul la proprietate, dreptul la asociere, libertatea deopinie, dreptul de a alege şi de a fi ales. Drepturi economice, sociale, culturale – dreptul la muncă, dreptul la educaţie,dreptul la servicii de sănătate, dreptul la cultură. Există o strânsă inderdependenţă între aceste categorii: de exemplu – dreptul de proprietate este concomitent drept civil, dar şi drept individual.


17/64

1993, Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiatăla Haga la 29 mai 1993, ratificată prin Legea 84/1994, Declaraţia asupra drepturilor persoanelor cuhandicap, Ad. Gen. ONU 1975, Declaraţia asupra drepturilor deficientului mintal, Ad. Gen. ONU1971, Regulamentul (CEE) nr. 148/1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raportcu lucrătorii salariaţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii, Conveţia

privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010 etc.

Sumar, voi prezenta doar câteva dintre reglementările invocate, pe care le consider relevate pentrudomeniul asistenţei sociale. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (adoptată de Adunarea Generală a ONU în 1948). Înart. 22 se precizează: orice persoană în calitate de membru al societăţii are dreptul la securitatesocială8. În continuare se afirmă faptul că orice persoană este îndreptăţită prin efortul naţional şicolaborare internaţională, ţinând seama de resursele fiecărei ţări să obţină realizarea drepturiloreconomice, sociale şi culturale indispensabile pentru libera dezvoltare a personalităţii sale. Orice omare dreptul la un nivel de trai care să asigure sănătatea şi bunăstarea familiei sale, cuprinzând hrana,îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală şi serviciile sociale necesare. Orice om are dreptul laasigurare în caz de şomaj, boală, invaliditate, bătrâneţe sau în celelate cazuri de pierdere a mijloacelorde subzistenţă în urma unor împrejurări independente de voinţa sa (art. 25 alin. 1). Mama şi copilul au

dreptul la ajutor şi ocrotire speciale. Toţi copii, indiferent dacă s-au născut în cadrul sau în afaracăsătoriei, se bucură de aceeaşi ocrotire socială (art. 25 alin. 2). Carta Socială Europeană9. Documentul prezintă importanţă pentru domeniul protecţiei sociale şi alasistenţei sociale. Revizuieşte aria drepturilor sociale ce trebuie garantate, respectate şi asigurate,conţinând prevederi cu privire condiţiile de muncă echitabile, securitatea şi igiena muncii, protecţiacopiilor şi a adolescenţilor, formarea şi integrarea profesională, protecţia în caz de şomaj, protecţiamamelor la locul de muncă, integrarea şi protecţia persoanelor cu disabilităţi etc. Acest tratatinternaţional al Consiliului Europei, este primul act normativ internaţional care consacră dreptul la

protecţia împotriva sărăciei şi a excluderii sociale.Enumerăm câteva dintre articolele cele mai relevate pentru formarea asistenţilor sociali. Astfel, înart 12 este consacrat dreptul la securitate socială, în art. 1 – dreptul la muncă, art. 7 prevede dreptulcopiilor şi tinerilor la protecţie, art.8 - dreptul lucrătoarelor la protecţia maternităţii, art. 9 şi 10consacră dreptul la orientare profesională şi dreptul la formare profesională, iar art 11 dreptul la

protecţia sănătăţii. În art. 13 se reglementează dreptul la asistenţă socială şi medicală: „ părţile seangajează:

1. să vegheze ca orice persoană care nu dispune de resurse suficiente şi care nu este înmăsură să le procure prin propriile mijloace sau să le primească dintr -o altă sursă, înspecial prin prestaţii rezultate dintr -un regim de securitate socială, să poată benficia de oasistenţă corespunzătoare, şi în caz de boală, de îngrijirile impuse de starea sa 2. să vegheze ca persoanele care beneficiază de o astfel de asistenţă să nu sufere, dinacest motiv, de o diminuare a drepturilor lor politice şi sociale 3. să prevadă ca fiecare să poată obţine, prin servicii competente cu caracter public sau

privat, orice sfat şi ajutor personal necesar pentru a preveni, îndepărta sau atenua stareade nevoie de ordin personal şi ordin familial 4. egalitatea cetăţenilor care se află în mod legal pe teritoriul statului”.

Art. 14 din Carta Socială Europeană prevede dreptul de a beneficia de servicii sociale. Astfel, sestipulează faptul că statele trebuie să încurajeze sau să organizeze serviciile folosind metodespecifice serviciului social şi care să contribuie la bunăstarea şi la dezvoltarea indivizilor şigrupurilor din cadrul comunităţii, precum şi adaptarea lor la mediul social şi să încurajeze

participarea indivizilor şi organizaţiilor benevole sau altor organizaţii la crearea sau menţinereaacestor servicii.

8 Şi deci la asistenţă socială 9 Adoptată la Strasbourg, la 3 mai 1996. România este semnatară a Cartei din mai 1997 şi a ratificat acest tratat în 5 mai

1999


18/64

Art. 15 prevede dreptul persoanelor handicapate la autonomie, integrare socială şi participare laviaţa comunităţii. Art. 16-17 vizează dreptul familiei, copiilor, tinerilor la protecţie socială, juridicăşi economică, iar art. 23 dreptul persoanelor vârstnice la protecţie socială.În ansamblul reglementărilor în materie de drepturi sociale un loc important deţine Codul deSecuritate Socială. Acest document defineşte normele europene de securitate socială stabilindcondiţiile de acordare a componentei contributive a sistemului de protecţie socială, precum şi

valorile minime ale acesteia pe care statele trebuie să le asigure în domeniul securităţii sociale.Importanţă acestui document este clară pentru domeniul asistenţei sociale, caracterizată de regulă casistem subsidiar 10 sau componentă marginală a sistemului de protecţie socială11.

Reglementări interne

Asupra acestora vom reveni pe parcursul acestui curs. Ne vom referi aici doar la două reglementărilegale, fundamentale pentru domeniul asistenţei sociale: Constituţia României şi Legea 47/2006

privind sistemul de asistenţă socială.

Dispoziţiile Constituţiei cu aplicabilitate în domeniul asistenţei sociale

Fundamentul sistemului de asistenţă socială – art. 4 egalitatea între cetăţeni.Art. 6- asistenţa minorităţilor naţionale - se referă la dreptul la identitate, prevăzând dreptul acestorala păstrarea, dezvoltarea, exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice; art. 2 prevede olimitare – „măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii

persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şinediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români” Art. 16 Egalitatea în drepturi – cetăţenii sunt egali în faţa legii, fără privilegii, fără discriminări;nimeni nu este mai presus de lege; egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei cu privire la funcţiile şidemnităţile publice Art. 47 Nivelul de trai – alin1 prevede „statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şide protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”. Alin. 2 al acesti articol

prevede dreptul tuturor cetăţenilor la pensie, dreptul femeilor la concediu de maternitate plătit,dreptul bolnavilor la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, dreptul şomerilor la ajutor deşomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice şi private. Partea a doua a textului stipul la art. 47alin. 2 se referă expres la dreptul la măsrurile de asistenţă socială, precizând: „cetăţenii au dreptul lamăsrurile de asistenţă socială potrivit legii”

Legea 292/2011. În art.4 alin 1-3 al legii este consacrat dreptul la asistenţă socială. Astfel se precizează că au acest drept toţi cetăeţenii români cu domiciliul în România, fără a face deosebirede rasă, naţionalitate, origine etnică, de limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, de avere saude origine socială. Cetăţenii altor state şi apatrizii, care au domiciliul sau reşedinţa în România, audreptul la măsuri de asistenţă socială, în condiţiile legislaţiei române şi a tratatelor înternaţionale lacare România este parte. Asistenţa socială se acordă la cerere sau din oficiu (asistenţa socialămandatată), în conformitate cu prevederile legii. Toţi cetăţenii au dreptul de a fi informaţi asupraconţinutului şi modalităţilor de acordare a drepturilor de asistenţă socială. Drepturile de asistenţă socială se stabilesc în condiţiile prevăzute de legile speciale care lereglementează (art.2 alin5). Evidenţa beneficiarilor drepturilor de asistenţă socială se realizează pe

baza codului numeric personal cu asigurarea confidenţialităţii datelor personale potrivit legii.. Art. 3alin 2-4 reiterează responsabilitatea statului de realizare a măsurilor şi acţiunilor prevăzute în actelenormative privind prestaţiile sociale şi serviciile sociale.

Strategia privind reforma în domeniul asistenţei sociale 2011– 2013. În martie 2011 a fost

elaborată noua strategie naţională privind refor marea sismului de asistenţă socială. Documentul de10 Zamfir, C., 199711 Leibfried., S., 1993


19/64

vine de referinţă pentru toate modificările din anii următori privind organizarea şi funcţionareasistemului naţional de asistenţă socială..În strategie sunt menţionate ca principale probleme ale sistemului de asistenţă socială utilizareaeficientă a fondurilor disponibile, probleme de organizare a sistemului de asistenţă socială,

probleme legate de resursele umane din sistemul de asistenţă socială, datr şi legate de accesibilitateala servicii de asistenţă socială, probleme legate de gradul de acoperire, dar şi probleme legate de

absenţa monitorizării distincte a cheltuielilor aferente serviciilor sociale. Pornind de la aceste probleme precizate în document, au fost elaborate următoarele obiective ale strategiei:- îmbunătăţirea echităţii,- creşterea gradului de participare socială a beneficiarilor de servicii şi prestaţii sociale,- eficientizarea utilizării fondurilor în sistemul de asistenţă socială,- eficientizarea funcţionalităţii sistemului de asistenţă socială,- creşterea capacităţii de analiză, prognoză, planificare strategică, monitorizare şi evaluare- îmbunătăţirea calităţii resurselor umane din sistem.

2.3 Norme ju ri dice în domeniu l asistenţei sociale

Comportamentul uman este supus unor reguli de conduită socială, ce se exprimă atât în relaţiileinterpersonale cât şi în relaţiile dintre indivizi şi societate. Orice raport social este guvernat dereguli, ce pot fi morale sau juridice. Norma juridică reprezintă o regulă de conduită generală,impersonală, obligatorie, cu aplicabilitate repetată, care la nevoie poate fi adusă la îndeplinire prinforţa coercitivă a statului. Normele juridice reglementează raporturile juridice. Raporturile juridicede asistenţă socială sunt guvernate de norme specifice domeniului asistenţei sociale (vezi capitolulanterior).

Trăsăturile generale ale normei juridice sunt : regulă de conduită generală (se aplică tuturor situaţiilor care cad sub incidenţa ei); de

exemplu, Legea nr.17/2000 privind asistenţa socială a vârstnicilor se aplică tuturor

Lectură recomandată.

Strategia privind reforma în domeniul asistenţei sociale 2011– 2013Legea 292/2011 privind reforma asistenţei sociale

Întrebări de verificare: 1. În asistenţă socială subsidiaritatea înseamnă:

a). dacă nu există beneficii disponibile, se vor acorda servicii de asistenţăsocială

b). beneficiarul va fi ajutat în principal de propria familie, iar dacă acestlucru nu este posibil va putea intervene comunitatea locală şi statul prinorganele specializatec). atât familia cât şi întreaga comunitate va participa la sprijinirea

persoanelor vulnerabile

2. Indicaţi categoriile de populaţii considerate vulnerabile în acord cu prevederile Legii 292/2011


20/64

raporturilor juridice în care intră aceste persoane – solicitarea de servicii sociomedicale,îngrijirea la domiciliu etc.).

regulă impersonală (nu se adresează unui subiect predeterminat, ci tuturor care îndeplinesccondiţiile stipulate în ea)

are aplicabilitate repetată (nu-şi pierde efectul prin aplicare unei situaţii concrete) (dacă o persoană cu dizabilitate a intrat într -un raport juridic căruia i s-a aplicat o normă juridică

cuprinsă în Legea nr.448/2006, aceasta nu înseamnă că legea şi-a încetat efectul şi nu se vamai putea aplica din nou cu privire la acea persoană, sau cu privire la altă persoană) prescrie o conduită tipică (stabileşte un comportament dezirabil de urmat de către

persoanele care cad sub incidenţa ei); în raport cu norma juridică se poate aprecia dacă oconduită este conformă sau neconformă cu legea, adică este licită sau ilicită, şi sancţionatăca atare după caz (normele juridice cuprinse în Codul penal, stabilesc dacă conduita unei

persoane este licită sau ilicită, după cum persoană în cauză a săvârşit sau nu o infracţiune prevăzută în Codul penal)

are caracter voliţional – sunt produsul voinţei umane, spre deosebire de legile naturii,fizice etc.

determină efecte juridice, întrucât subiectele de drept ce intră în raporturi juridicereglementate de o normă juridică suportă efectele normei respective care generează,modifică şi stinge anumite drepturi şi obligaţii

nerespectarea normei juridice atrage răspunderea juridică a persoanei vinovate; formarăspunderii este diferită în funcţie de natura normei încălcate – răspundere penală, civilă,admnistrativă etc. (de exemplu părinţii răspund penal dacă sunt îndeplinite elementele uneiinfracţiuni de abandon de familie (art. 305 Cod penal), de rele tratamente aplicateminorului (art. 306 Cod penal), de nerespecatre a măsurilor privind încredinţareaminorului (art.307 Cod penal) – vorbim în acest caz de răspundere penală)

norma de conduită prescrisă este obligatorie, la nevoie putând fi impusă prin forţa deconstrângere a statului.

Clasificarea normelor de drept în domeniul asistenţei sociale În raport cu anumite criterii cu semnificaţie practică, normele juridice se pot clasifica după obiectulde reglementare, după forţa lor juridică, după sfera de aplicare, după caracterul conduitei pe care o

prescriu, după tehnica de elaborare şi după criteriul sancţiunii12.a) După obiectul de reglementare al relaţiei sociale distingem norme de drept civil, norme de

drept penal, norme de dreptul securităţii sociale, norme juridice în domeniul asistenţei sociale etc. b) În raport cu forţa juridică a normei, vorbim de o ierarhie a normelor juridice, în raport cu

organul emitent.c) în funcţie de caracterul lor distingem norme imperative, onerative, prohibitive şi dispozitive.

– normele imperative13 – prescriu o conduită obligatorie de urmat, conduită care poate consta

într-o acţiune sau inacţiune (abţinere de a face ceva) ;Exemplu: art. 273 C. civil – este interzisă încheierea unei noi căsătorii de către persoana careeste căsătorită.

– normele onerative – impun subiecţilor de drept cărora se adresează respectarea şi urmareaconduitei prescrisă de normă (acţiune obligatorie de urmat)

Exemplu : obligativitatea plăţii contribuţiei la asigurările de sănătate, de şomaj, sistemul public de pensii etc.

12 Abraham P., 2000, Legislaţie în domeniul asistenţei sociale, p. 66-6713 Unii autori consideră că normele imperative se divid în norme onerative şi norme prohibitive (Voiculescu, L., Drept

în asistenţă socială, Univ. 1 Decembrie, Alba-Iulia, 2006:17)


21/64

– normele prohibitive – interzic participantului la raportul juridic supus reglementării normei juridice respective să aibă o anumită conduită expres şi explicit precizată (obligă subiecţii la oanumită inacţiune sau abţinere)

Exemplu : Art. 274 alin.(1) C.civil cu privire la oprirea căsătoriei între rudele în linie dreaptă ; O.U.G.

nr.96/2003 privind protecţia maternităţii la locul de muncă – interzice angajatorului să dispună

încetarea raporturilor de muncă în cazul : salariatei gravide care a născut şi şi-a reluat activitateadupă efectuarea concediului de lăuzie sau care alăptează, pentru motive care au legătură directăcu starea sa; salariatei care se află în concediu de risc maternal; salariatei care se află în concediude maternitate; salariatei care se află în concediu pentru creşterea copilui în vârstă de până la 2ani, sau în cazul copilului cu handicap, în vârstă de până la 3 ani; salariatei care se află înconcediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, 18 ani copil cu dizabilitate.

– norme dispozitive – norme juridice care lasă la latitudinea participanţilor la raporturile juridice reglementate de ele, să accepte sau nu urmarea conduitei prescrise de normă ori stabilirea,în limitele impuse de normele imperative, a unei conduitei diferite de cea menţionată în dispoziţianormei de reglementare14. La rândul lor, aceste norme se clasifică în permisive şi supletive.

a) normele permisive – permit subiectului de drept care participă la raportul juridic reglementatde normă să accepte sau nu conduita prescrisă de lege, dar nu permit o conduită diferită de ceamenţionată15

Exemplu: potrivit art. 414 alin.(2), paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului. Acţiunea în tăgăduirea paternităţii poate fi pornită de soţulmamei, de mamă, de tatăl biologic, precum şi de copil (art.429 alin (1) C.civil). în continuare,art.437 alin.(2) conţine norme dispozit ive : cel care introduce o acţiune privitoare la filiaţie înnumele unui copil sau al unei persoane puse sub interdicţie judecătorească, precum şi copilulminor care a introdus singur, potrivit legii, o astfel de acţiune, nu pot renunţa la judecarea ei.

b) normele supletive – dau posibilitatea subiectului de drept ce participă la raporturi juridicereglementate de ele să-şi aleagă singuri conduita de urmat, dar în cazul nealegerii conduitei dintre

posibilităţile permise, impun subiectului o conduită, suplinind astfel lipsa de manifestare a voinţei părţii16.

Exemplu : art.383 C.Civil – la desfacerea căsătoriei soţii pot conveni ca soţul care a purtat întimpul căsătoriei numele de familie al celuilat soţ să poarte acest nume şi după desfacereacăsătoriei

c) După sfera de aplicare normele juridice pot fi: – generale – cele care se aplică unei întregi ramuri de drept, având cea mai largă sferă de

aplicabilitate.Exemplu: normele juridice care reglementează toate raporturile de asistenţă socială, indiferent

de natura acestora, cu condiţia ca raportul juridic să nu aibă o reglementare proprie, sau acelenorme de drept care reglementează o întreagă instituţie17.

– speciale – cuprind o categorie mai restrânsă de relaţii sociale sau un domeniu mai limitat, dar strâns legat de normele generale ale căror prevederi de principiu le guvernează18

Exemplu : În materie de drept penal, regula generală este cea care prevede că orice persoanăcare a săvârşit o infracţiune răspunde penal; însă, art. 99 Cod penal instituie o normă specială – « minorul care nu a îndeplinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal. Minorul care are vârsta între 14

14 Herlea C., p.4015 Barac, L. 2009:7916 Barac, L., op.cit. 2009 :7917 Voiculescu, L. op.cit. 2006 :1918 Ioan Santai, p.53, citat în Voiculescu, L. op.cit. 2006:19


22/64

şi 16 ani răspunde penal, numai dacă se dovedeşte că a săvârsit fapta cu discernământ. Minorulcare a împlinit 16 ani răspunde penal ».

În cazul în care norma gnerală vine în conflict cu norma specială, are prioritate normaspecială.

– de excepţie sau excepţionale – reglementează situaţii cu totul deosebite şi prevăd re regulă, ocompletare, fie a normei speciale fie a normei generale, care derogă atât de la regula generală cât şide la regula specială19

Exemplu: Norma cuprinsă în 272 alin.(1) C.civil instituie o normă generală privind vârsta lacăsătorie - 18 ani. În alin. 2. se instituie o normă de excepţie – pentru motive temeinice, minorulcare a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea

părinţilor săi, ori după caz, a tutorelui şi cu autorizarea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul. În cazul în care unul dintre părinţirefuză să încheie căsătoria, instanţa de tutelă hotărăşte şi asupra acestei divergenţe, având învedere interesul superior al copilului.

e) după tehnica de elaborare normele juridice pot fi: – norme determinate complet – al căror conţinut este exprimat integral într -un act normativ

concret ori cu trimitere la un alt act normativ/normă juridică – norme incomplete – cele care nu cuprind toate elementele componente ale unei norme

juridice, urmând a fi întregite într-un alt act normativ, de regulă viitor.

f) După criteriul sancţiunii, normele juridice pot fi: – punitive – de pedepsire a conduitei subiecţilor de drept Exemplu : art. 508 alin.(1) C.civil prevede sancţiunea decăderii din drepturile părinteşti dacă

părintele pune în pericol viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin rele tratamente aplicateacestuia, prin consumul de alcool şi stupefiante, prin purtare abuzivă, prin neglijenţă gravă în

îndeplinirea obligaţiilor părinteşti ori prin atingere gravă a interesului superior al copilului.

– stimulatorii – de apreciere şi încurajare a unui anumit tip de conduită.Exemplu: art. 73 Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea

ocupării forţei de muncă , cu modificările ulterioare (OUG 126/2008) prevede acordarea unei prime de încadrare, plătită din bugetul asigurărilor de şomaj, absolvenţilor instituţiilor deînvăţământ şi a celor din şcolile speciale, în vârstă de minim 16 ani şi înregistraţi la agenţiile

pentru ocuparea forţei de muncă, în situaţia în care se angajează cu program de lucru normal pentru o perioadă mai mare de 12 luni; dacă absolvenţilor li s-a stabilit dreptul la indemnizaţia de şomaj şi se angajează în perioada de acordare a indemnizaţiei în condiţiile anterior precizate,beneficiată de o sumă egală cu indemnizaţia de şomaj la care ar fi avut dreptul, până la expirarea

perioadei de acordare a acesteia, dacă nu s-ar fi angajat, cu condiţia de a- şi menţine raporturile demuncă pentru o perioadă de cel puţin 12 luni de la data angajării.

2.4 Izvoarele dreptului în domeniul asistenţei sociale

Definiţie: forma de exprimare a normelor juridice ce reglementează domeniul asistenţei sociale şiactele normative în care sunt incluse aceste norme

2.4.1 Regl ementări internaţionale20 : tratate, acorduri, convenţii la care România este parte.Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (Ad. Gen. ONU 1948)

19 Barac., L. Op.cit. 2009 :8020 surse externe de drept, producând efecte pe plan intern doar cu condiţia ratificării lor.


23/64

Codul European de Securitate Socială, ratificat de România prin Legea nr.116 din 24 aprilie 2009 Carta Socială Europeană, ratificată prin Legea nr.74/3 mai 1999 Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale adoptat de Ad. Gen.ONU în 1966, semnat de România în 1969 şi ratificat în 1974 Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, adoptat de Ad. Gen. ONU în 1966,ratificat în 1974

Convenţia privind drepturile copilului, adoptată de Ad. Gen. ONU în 1989, ratificată prin Legea18/1990Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei, adoptată de Ad. Gen.ONU în 1979, ratificată în 1982 Convenţia cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale din 1995, ratificată prin Legea 33/1995 Convenţia de la Haga din 25 nov. 1980 privind aspecte civile ale răpirii internaţionale de copii,ratificată prin Legea 100/1992Convenţia Europeană în materia adopţiei de Copii, încheiata la Strasbourg la 24 aprilie 1967ratificată prin Legea 15 din 25 martie 1993 Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată laHaga la 29 mai 1993, ratificată prin Legea 84/1994

Convenţia privind consimţământul la căsătorie, vârsta minimă pentru căsătorie şi înregistrareacăsătoriilor, adoptată în 1962, ratificată în 1992 prin Legea 116/1992 cu privire la starea civilă Declaraţia asupra drepturilor persoanelor cu handicap, Ad. Gen. ONU 1975Declaraţia asupra drepturilor deficientului mintal, Ad. Gen. ONU 1971 Convenţia Europeană asupra statutului juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei, adoptată în1975, ratificată de România prin Legea 101/1992

2.4.2.Reglementări interne

a) L egeaÎn sens retrâns, legea asistenţei sociale reprezintă actul normativ emis de Parlament în conformitatecu Constituţia României care reglementează raporturi juridice specifice asistenţei sociale. În senslarg, reprezintă ansamblul normelor juridice care reglementează relaţiile de asistenţă socială ce sestabilesc între subiectele de drept. Constituie izvoare de drept pentru domeniul asistenţei sociale:

– Constituţia României – Legile organice – acte normative adoptate de Parlament conform Constituţiei şi care

reglementează domeniile menţionate în art. 72 alin. 3 lit a-t ; dintre acestea amintim : regimulgeneral al rapor turilor de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială (p), statutulminorităţilor naţionale din România (r), regimul general al cultelor (s), organizarea autorităţilor

publice locale (o). – Legile ordinare – acte normative adoptate de Parlament, care au ca obiect de reglementare

activitate din alte domenii decât menţionate limitativ în art. 72 Constituţia României.

Exemple : – Legea nr. 277/201021 privind acordarea alocaţiei pentru susţinerea familiei, Legea nr.95/2006

privind reforma în domeniul sănătăţii, Legea nr. 466/2004 privind statutul asistentului social, Legea47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială, Legea nr.448/2006 privind protecţia și

promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor deşomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovareadrepturilor copilului, Legea 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, Legea nr.202/2002 privindegalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, Legea nr.678/2001 privind prevenirea şi combatereatraficului de persoane, Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

21 Abrogă prevederile O.U.G. nr.105/2003 privind acordarea alocaţiei complementare şi a alocaţiei de susţinere pentrufamilia monoparentală


24/64

– Codul civil, Codul Penal, Codul Muncii, Codul de procedură penală, Codul de procedurăcivilă.

b) Ordonanţele Guvernului – categorie de acte normative emise de Guvern, în temeiul art. 107 din Constituţie – constituie

izvor de drept al asistenţei sociale în măsura în care reglementează relaţii sociale în care participă

subiecţii dreptului asistenţei sociale. Exemple : O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tutoror for melor de discriminare,O.U.G. nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locul de muncă, O.G. nr. 68/2003 privind privindserviciile sociale etc.

c) Hotărârile Guvernului Hotărârea de Guvern reprezintă un act emis pentru organizarea executării legilor, care se

publică în Monitorul Oficial.Exemple: H.G. privind aprobarea normelor metodologice, H.G. privind actualizarea alocaţiilor

sociale, dispoziţii conexe cu domeniul protecţiei copilului şi adopţiei (HG 1433/2004, HG 1435/2004,HG 1441/2004, HG 1442/2004).

d) Al te acte normative, izvoare ale dreptului asistenţei sociale – decrete prezidenţiale (Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice, abrogat prin

intrarea în vigoare a actualului Cod civil) – ordine şi instrucţiuni ale miniştrilor – pentru asistenţa socială standardele de calitate sunt

astfel de izvoare de drept Exemple pentru domeniul asistenţei sociale22 : Ordinul Ministrului Muncii , Solidarităţii Sociale

şi Familiei nr. 383/ 06.06.2005, pentru aprobarea standardelor generale de calitate privind serviciilesociale şi a modalităţii de evaluare a îndeplinirii acestora de către furnizori. Standardele specifice decalitate sunt prezentate în tabelul următor :Standarde de calitate pentruservicii sociale destinate

persoanelor cu handicap

– Ordinul nr. 651 din 19 dec.2008 privind aprobareaMetodologiei de monitorizare a implementării standardelorspecifice de calitate în centrele pentru persoanele cu handicap

– Ordinul nr.559 din 22 oct 2008 privind aprobareaStandardelor specifice de calitate pentru centrelerezidenţiale, centrele de zi şi locuinţele protejate pentru

personae adulte cu handicap – Ordinul nr. 175 din iulie 2006 privind aprobareaStandelor minime de calitate pentru serviciile sociale ladomiciliu pentru persoane adulte cu handicap

Standarde minime obligatorii

pentru asigurarea protecţieicopilului la asistentul maternal profesionist

– Ordinul nr.35/15 mai 2003 privind aprobarea

Standardelor minime obligatorii pentru asigurarea protecţiei copilului la asistentul maternal profesionist şi aghidului metodologic de implementare a acestor standarde

Standarde de calitate privind protecţia victimelor violenţei înfamilie

– Ordinul nr.383 din 12 iulie 2004 privind aprobareastandardelor de calitate pentru serviciile sociale dindomeniul protecţiei victimelor violenţei în familie

Standarde de calitate privindocrotirea persoanelor vârstnice

– Ordinul nr.246 din 27 martie 2006 privind aprobareaStandardelor minime specifice de calitate pentru serviciilede îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice şi

pentru centrele rezidenţiale pentru persoanele vârstnice Standarde minime obligatorii în

domeniul protecţiei copilului

– Ordinul nr.288 din 6 iulie 2006 pentru aprobarea

Standardelor minime obligatorii privind managementul de

22 http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/legislatie/Ordine


25/64

caz în domeniul protecţiei drepturilor copilului – Ordinul nr.24 din 4 martie 2004 pentru aprobarea Stan-dardelor minime obligatorii pentru centrele de zi pentrucopii

– Ordinul nr.25 din 9 martie 2004 pentru aprobareaStandardelor minime obligatorii privind centrele de zi

pentru copiii cu disabilităţi – Ordinul nr.45 din 25 martie 2004 pentru aprobareastandardelor minime obligatorii privind procedura adopţieiinterne

– Ordinul nr.101 din 15 martie 2006 privind aprobarea Stan-dardelor minime obligatorii pentru centrul maternal şi aGhidului metodologic de implementare a acestor standarde

– Ordinul nr.21 din 26 februarie 2004 pentru aprobareastandardelor minime obligatorii privind serviciile pentru

protecţia copilului de tip rezidenţial – Ordinul nr.89 din 27 iulie 2004 pentru aprobarea

Standardelor minime obligatorii privind centrul de primireîn regim de urgenţă pentru copilul abuzat, neglijat şiexploatat

– Ordinul nr.132 din 7 aprilie 2005 pentru aprobareastandardelor minime obligatorii privind serviciile destinatecopiilor străzii

Standarde minime obligatorii pentru servicii destinate sprijinirii părinţilor şi copiilor

– Ordinul nr. 289 din 6 iulie 2006 pentru aprobareaStandardelor minime obligatorii privind centrul deconsiliere şi sprijin pentru părinţi şi copii şi a ghiduluimetodologic de implementare a acestor standarde

– Ordinul nr.287 din 6 iulie 2006 pentru aprobareaStandardelor minime obligatorii privind centrul de

pregătire şi sprijinire a reintegrării sau integrării copiluluiîn familie, precum şi a ghidului metodologic deimplementare a acestor standarde

e) Acte locale ale autorităţilor publice locale23 – hotărâri normative ale consiliilor locale, dispoziţiile primarilor, ordinele prefecţilor – sunt

obligatorii şi au aceeaşi valoare juridică ca legea, dar pe un teritoriu determinat (unitateaadministrativ teritorială în care funcţionează aceste organe)

– dispoziţiile normative ale conducătorilor organelor locale de specialitate (direcţiile

finanaciară, direcţia de sănătate publică, inspectoratul şcolar, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului etc)

23 Pentru exemplificări pot fi accesate site-urile Primăriilor, consiliilor locale sau consiliilor judeţene

Tema 1.Daţi câte un exemplu de normă juridică imperativă, onerativă, supletivă, deexce pţie în domeniul asistenţei sociale, utilizând studiul individual al unorizvoare de drept în domeniul asistenţei sociale.


26/64

2.5. Subiecte de drept în asistenţă socială

Am definit raportul juridic de asistenţă socială ca reprezentând relaţiile sociale în cadrul cărorase realizează activitităţi de tip asistenţă socială. Elementele constitutive sunt subiecţii (persoaneleîntre care se stabilesc relaţiile de asistenţă socială), conţinutul raportului juridic (drepturilesubiecţilor şi obligaţiile corelative lor) şi obiectul raportului juridic (acţiunea sau inacţiunea la care

subiecţii sunt îndreptăţiţi, sau o pot pretinde unii altora). În acest capitol ne vom referi, la modul general, la subiecţii dreptului de asistenţă socială. Intrăîn categoria acestora persoanele care au nevoie de asistenţă socială şi categoria persoanelor careoferă asistenţă socială.

Din definţia asistenţei sociale, putem deduce că pot fi subiecţi ai raporturilor de asistenţă socialăindivizii, familiile, grupurile, comunităţile, aflate în dificultate de funcţionare socială care au dreptulla asistenţă socială ( a se vedea şi art. 23 O.G. nr.68/2003 care prevede categoriile generale de

beneficiari ai serviciilor de asistenţă socială). Pe de altă parte, pot fi subiecţi ai raporturilor deasistenţă socială furnizorii de servicii sociale, care pot fi la rândul lor persoane fizice autorizate (deexemplu asistenţi sociali cu drept de liberă practică) şi persoane juridice (instituţii publice şiasociaţii şi fundaţii, culte religioase, alte forme organizate ale societăţii civile, conform art. 11

alin.1-3 O.G. nr.68/2003) acreditate. Ne vom referi la categoria furnizorilor de servicii în capitolulurmător.

În funcţie de conduita lor, se face distincţia între subiectul activ şi subiectul pasiv 24. Subiectulactiv este persoana fizică sau juridică titulară a unui drept subiectiv (asistaţii, clienţii sau

beneficiarii de servicii şi prestaţii sociale) iar subiectul pasiv este reprezentat de persoana căre

drept și legislație în asistența socială.pdf

Documents