UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TARGOVISTEFACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

SPECIALIZAREA E.C.T.S.

LOGISTICA INVERSĂ

STUDENTI: Andronache Diana

Mihai CatalinaNitu Bianca

1

LOGISTICA INVERSĂ

1. Definiție

Logistica  inversă este procesul logistic de eliminare a produselor noi sau folosite din

punctul initial al supply chain-ului, cum ar fi retururi de la clienti, suprastoc, marfa expirata, si

redistribuirea lor folosind reguli de management de colectare din care va rezulta maximizarea

valorii la sfarsitul capacitatii lor utile originale.

Logistica inversă se referă la un set de programe sau competențe deținute pentru

mișcarea produselor în direcție inversă în lantul de distributie (ex. de la consumator la

producator). Aceasta cuprinde mai mult decât simpla reutilizare a containerelor si a

ambalajelor. Reprezinta procesul de mutare a produsului din punctul de consum catre un alt

punct, cu scopul de a recupera valoarea ramasa sau, eventual, pentru dispunerea

corespunzatoare a produsului.

Stadiul dezvoltării logisticii inverse este asemănător cu acela al logisticii de acum 10-

20 de ani. Scopul logisticii s-a extins de atunci de la managementul anumitor servicii, pentru a

include diferite preocupări, și a atras în mod semnificativ atenția majorității companiilor.

Procesul logisticii inverse poate genera periodic fluxuri negative de numerar care sunt

dificil de previzionat și de contabilizat, dar sunt importante în managementul lichiditatii

comerciantului. Incertitudinile referitoare la logistica inversă creează situația în care

comerciantul poate întâmpina dificultăți în respectarea obligațiilor financiare pe termen scurt

sau în valorificarea oportunităților.

Operatiunea de logistică inversă este considerabil diferită de logistica progresivă.

Trebuie sa stabilească puncte de colectare convenabile pentru a primi bunurile folosite de la

clientul final sau să elimine activele din supply chain ca să se obțină mai multă eficiență în

folosirea stocului global. Deseori necesită dezvoltarea unui mod de transportare care să fie

compatibil cu existența sistemului logistic progresiv. Colectarea poate include returul

bunurilor din depozite de stocare, returul bunurilor către producătorul original pentru ramburs,

vânzarea produselor la second-hand, reciclatrea bunurilor, sau o combinatie din care va reiesi

valoarea maxima a bunurilor in discutie.

De exemplu, tricouri cu defecte minore, cum ar fi logo gresit sau mici defecte de

cusatura sunt deseori vandute cu discount de catre vanzatori cu amanuntul specializati.

2

Colectarea hainelor cu defecte din diferite magazine si revinderea lor cu discount este

un exemplu de logistica inversă.

Logistica inversă este un segment specializat al logisticii care se axează pe deplasarea

și managementul produselor și resurselor după vânzare și după livrarea către consumator.

Include returnări de produse pentru reparații și/sau credit, ambalaje, înlocuiri. (conform

Glosar de Termeni de Logistică și Suply Chain Adriana Palasan 2008).

Logistica inversă devine un aspect important pentru managementul canalului de

distribuție. Multe companii care, în trecut, nu au acordat timp și energie managementului și

înțelegerii logisticii inverse, au început să îi acorde atenție. Firmele au început să colaboreze

pentru operațiunile de returnare cu cei mai buni operatori din domeniu. Terții, specializați în

returnarea produselor, au sesizat creșterea semnificativă a cererii pentru serviciile oferite.

Firmele lider de piață recunosc valoarea strategică a sistemului logisticii inverse pentru

returnarea bunurilor deteriorate sau uzate moral.

Aceste firme pot satisface nevoile clienților cu bunuri care au cerere pe piață, respectiv

cu produse proaspete pe raft. Ciclurile de viață ale produselor se scurtează, acest lucru fiind

evident în industria calculatoarelor, de exemplu. Apar pe piață modele noi la intervale rapide

de timp, pentru a-i convinge pe consumatori să sporească frecvența cumpărăturilor.

În vreme ce consumatorii au beneficiat de o mare varietate a ofertei si o performanta

crescuta, aceasta tendinta se reflecta inevitabil în sporirea produselor nevândute, cresterea

numarului retururilor, a ambalajelor utilizate si a deseurilor. Pe de alta parte, ciclurile de viata

scurte ale produselor au crescut volumul bunurilor returnate si al deseurilor intrate în reteaua

de logistica inversa, precum si costul pastrarii lor.

Au fost dezvoltate noi canale de distributie pentru a asigura consumatorilor modalitati

mai usoare si rapide de achizitionare a produselor. Canalele directe (de exemplu comertul

electronic), intensifica returnarea produselor, pe masura ce articolele sunt deteriorate în tranzit

sau pur si simplu sunt diferite fata de asteptarile clientilor.

Logistica inversa mai poate fi utilizata pentru a-i ajuta pe consumatori sa se debaraseze

de produsele uzate moral sau cu o viteza de circulatie lenta, astfel încât acestia sa poata

cumpara mai multe bunuri sau produse noi.

“Caterpillar Asia” si alte firme de echipament industrial, de exemplu, adopta deliberat

politici de returnare care le permit sa colecteze componente depasite moral direct de la

distribuitorii locali, apoi prelucreaza aceste componente mecanice pentru a recupera valoarea

ramasa.

3

2. Logistica inversă: noua structură de distribuţie a viitorului

În ciuda gravităţii problemei, mulţi specialişti în logistică atât din firmele mici, cât şi

din cele mari, nu s-au preocupat de elaborarea unor planuri sistematice de recuperare a

produselor defecte şi de reciclare a deşeurilor solide. Când au trebuit să ia decizii de

recuperare sau de reciclare, au fost luaţi pe nepregătite. Specialiştii în logistică trebuie să aibă

o vedere strategică asupra recuperării produsului şi elaborării unui plan de acţiune pentru

dezvoltarea acestei probleme.

3. Conceptul distribuţiei inverse

În încercarea de a proiecta un sistem total de distribuţie, specialiştii in logistică au

abordat, în mod tradiţional, procesul de distribuţie, începând cu producătorul şi cu fluxul de

produse de la producător la consumator.

În prezent, din mai multe motive pe lângă cel al produselor defecte, specialiştii de

logistică ar trebui să înceapă să se gândească la sistemele de distribuţie inversă-de la

consumator către producător- şi la economia şi eficienţa construirii unui sistem satisfăcător de

distribuţie inversă. De exemplu, reciclarea deşeurilor reprezintă obiectiv major pentru mulţi

ecologişti, specialişti în protecţia mediului. Două din obstacolele majore în procesul de

reciclare este lipsa unui sistem organizat de distribuţie inversă şi costurile foarte mari de

colectare şi transport. Institutul Amcan al Hârtiei a calculat că cea mai mare parte din costul

reciclării hârtiei (90%) este reprezentat de costul de distribuţie. Industria sticlei şi a

aluminiului evaluează constant economiile obţinute din distribuţia fizică inversă şi încearcă să

găsească metode eficiente pentru sistemele de distribuţie inversă.

Domeniul principal în care se aplică conceptul de distribuţie fizică inversă este

bineînţeles, recuperarea produsului. Este logic ca recuperarea produsului să fie considerată o

problemă de distribuţie inversă, deoarece aici, ca şi în cazurile mai sus amintite, fluxul fizic

tradiţional de produse este inversat. Deşi teoretic poate părea uşor, specialiştii în logistică nu

trebuie să subestimeze dificultatea inversării procesului de distribuţie, şi aceasta deoarece,

pentru majoritatea companiilor şi produselor, sistemul de distribuţie a evoluat treptat, de la

sine, şi nu ca rezultat al unei planificări sistematice.

4

Realizarea unui proces de distribuţie inversa pentru o companie sau pentru un produs

este într-adevăr dificilă, mai ales că, în multe cazuri, nu există un plan sistematic de

distribuţie. În plus, multe produse ajung la detailist şi la consumator fără nici o marcă a

identităţii produsului sau a furnizorului. Localizarea acestor produse şi trimiterea lor înapoi

către producător reprezintă un proces foarte costisitor. De exemplu, nimeni nu poate

subestima dificultăţile şi costurile presupuse de localizarea şi recuperarea a mii de pliculeţe de

supă de la centrele de distribuţie, de la sutele de supermagazine şi la miile de mici magazine.

Totuşi foarte puţine studii s-au ocupat de problema distribuţiei inverse.

Produsele pot fi retrase de către o companie datorită unei varietăţi de motive: din

cauza proastei ambalări, a etichetării improprii sau a metodelor improprii de distribuire având

drept rezultat alterarea, contaminarea, etc. Gradul de urgenţă a retragerii depinde de câţiva

factori, cel mai important fiind gravitatea riscului produsului.

Condiţiile procesului de retragere depind de natura produsului şi de nivelul de

penetrare pe piaţă a sistemului de distribuţie. Produsele industriale, având canale de distribuţie

scurte sau directe, sunt mai uşor de retras decât produsele de consum având canale de

distribuţie lungi sau indirecte. Alte variabile care influenţează procesul de retragere sunt

numărul de produse fabricate, numărul de produse achiziţionate de către cumpărători, durata

de viaţă a produsului.

Condiţiile şi eficacitatea procesului de retragere depind şi de alţi factori. De exemplu,

posibilitatea de a localiza şi de a anunţa direct consumatorii, de a acţiona fără a se aştepta

iniţiativa consumatorilor precum şi de a înlocui sau repara produsul la domiciliul acestora,

creşte eficienţa retragerii. Asemenea decizii de limitare a retragerii şi de corectare a problemei

prin alte metode decât retragerea, influenţează condiţiile şi reuşita procesului de retragere.

Pentru specialistul în logistică rămân oricum provocarea de a proiecta un sistem de

distribuţie inversă şi de a-l pune în practică la nivelul de performanţă dorit şi cu cel mai mic

cost total posibil.

Deoarece localizarea produsului în sistemul de distribuţie este prima etapă în procesul

de retragere, prima sarcină pentru specialistul în logistică ar fi să vadă dacă produsul poate fi

localizat, cu uşurinţă, oriunde în sistemul de distribuţie existent.

Pot fi identificate trei nivele distincte în funcţie de gradul de pătrundere a produsului

în sistem. La primul nivel, produsul este încă sub controlul producătorului, în depozitele aflate

sub controlul său sau în depozitele distribuitorului primar. La acest nivel localizarea şi

recuperarea produsului reprezintă pentru specialistul în logistică o simplă problemă de

refacere a stocului. La nivelul al doilea, produsul trebuie localizat şi retras de la intermediarii

5

implicaţi în distribuţia produsului, şi anume angrosiştii şi vânzătorii cu amănuntul.

Retragerea, în acest caz, devine puţin mai dificilă. La al treilea nivel, produsul se găseşte în

mâinile consumatorului.

Localizarea şi recuperarea produselor la acest nivel este cea mai dificilă dintre toate.

Este inutil să adăugăm că, cu cât se permite produsului să avanseze mai departe de-a lungul

canalului, cu atât procesul de retragere va fi nu doar mai complicat ci şi mai costisitor.

Localizarea produselor de folosinţă îndelungată cu o legătură de distribuţie directă de

la producător la consumator, este poate cea mai uşoară dintre toate. Pentru multe produse, în

special pentru cele industriale, legătura directă pentru reparaţii, rambursarea produsului poate

fi stabilită prin intermediul notelor de plată, a facturilor sau a altor asemenea documente.

Majoritatea produselor de consum de folosinţă îndelungată pot fi localizate de către

specialistul în logistică prin intermediul unui sistem de cartele de garanţie. O cartelă de

garanţie computerizată poate conţine toate informaţiile necesare pentru depistarea produsului

în sistemul de distribuţie.

Tipurile de informaţii care pot fi înscrise pe cartelă sunt: descrierea produsului,

planurile de fabricaţie, lotul, numărul lotului şi datele privind cantităţile prelucrate, numărul

ordinului de expediţie, datele de transport, numărul vagonului sau al camionului, aria

geografică de distribuţie, data programată a sosirii, durata de garanţie şi de rata de folosinţă

estimată. Numele şi adresa clientului, obţinute după vânzarea produsului pot fi introduse în

cartelă şi stocate în vederea unei localizări rapide oricând este necesar. Însă cartelele de

garanţie nu sunt întotdeauna returnate de către consumatori şi aceasta reprezintă o verigă slabă

în sistem.

Motivele pentru care cartelele de garanţie nu sunt returnate pot fi următoarele:

Clienţii au impresia că se culeg informaţii cu scopul folosirii ulterioare numelui şi

adresei pentru a li se expedia produse nesolicitate;

Clienţii le păstrează alături de chitanţe sau cecuri pentru a face dovada achiziţiei

produsului în cazul unei reparaţii sau pentru eventuala returnare a produsului.

În orice caz, înapoierea cartelelor de garanţie poate fi stimulată prin:

- design-ul atractiv al acestora şi tipărirea la loc vizibil a unui mesaj privind

importanţa înapoierii acestora pentru găsirea proprietarilor în cazul unei retrageri a

produsului;

- achitarea de către furnizor a cheltuielilor poştale de înapoiere a cartelelor de garanţie;

- negocierea unor condiţii contractuale cu detailiştii prin care aceştia se obligă să

înregistreze identitatea proprietarului cartelei de garanţie.

6

Asemenea metode s-au dovedit eficiente în multe cazuri. Localizarea clienţilor şi

înştiinţarea directă a acestora reprezintă factorii esenţiali pentru succesul retragerii.

În cazul bunurilor de consum perisabile, problema localizării este relativ mai dificilă

datorită sistemului de distribuţie mai complex. În primul rând, produsele pot să fie fabricate în

diverse unităţi dispersate geografic şi să urmeze rute diferite până la destinaţia finală.

Pot exista mulţi distribuitori primari, intermediari şi detailişti, fiecare dispunând de

sute de unităţi independente. Produsul se poate afla în depozite publice, în depozitele

cooperativelor, în centrele de distribuţie sau în multe locuri înainte de a ajunge la destinaţia

finală. De aceea, ţinerea evidenţei este de o importanţă vitală. Sistemele bune oferă informaţii

adecvate despre locul de fabricare a produsului şi, în plus, oferă cartele detaşabile

computerizate pentru a marca fiecare deplasare importantă în cadrul sistemului de distribuţie

până la ultimul punct de transfer înainte de a fi vândut consumatorului. Multe departamente

de logistica au o secţie care are drept scop localizarea produsului în cadrul sistemului de

distribuţie. În colaborare cu transportatorul, se acordă fiecărui produs un număr pro care

permite localizarea rapidă a acestuia în punctele de transfer şi la destinaţie.

Odată ce specialistul în logistică a depistat produsul în ultimul punct de vânzare cu

amănuntul el poate cere detailistului să retragă din vânzare produsul defect şi să-l păstreze

până la noi instrucţiuni. Dacă produsul a fost deja vândut consumatorului, cea mai buna

metodă de localizare a acestuia o reprezintă o campanie puternic mediatizată în apropierea

magazinelor care au vândut produsul defect. Anunţul privind retragerea ar trebui de asemenea

afişat în toate magazinele.

După ce produsele au fost localizate, specialiştii în logistică pot coordona procesul de

recuperare a produselor astfel:

- prin intermediul personalului propriu de pe teren;

- prin intermediul detailiştilor şi a altor intermediari;

- prin intermediul specialiştilor în colectare din afara canalului de distribuţie.

Acest nou tip de experţi, specializaţi în recuperare, nu numai că ajută la localizarea

produselor suspecte cu ajutorul propriilor reprezentanţi din teritoriu ci şi monitorizează şi

controlează întregul proces. Totuşi, în multe cazuri producătorii şi conducerea lor logistică

preiau controlul direct asupra retragerii.

7

Recuperarea eficientă necesită:

- motivarea clientului pentru a restitui produsele defecte în vederea reparării, a

înlocuirii sau pentru rambursarea banilor;

- stabilirea unor relaţii bune între transportator şi ceilalţi participanţi la procesul de

distribuţie cum sunt membrii canalului de distribuţie.

Cel mai important obstacol în recuperarea produselor îl reprezintă consumatorul.

Experienţa multor firme arată că, deseori, consumatorii sunt reticenţi sau neglijenţi în

privinţa returnării produselor riscante, chiar dacă au fost înştiinţaţi. Acest lucru se întâmplă

mai ales dacă produsul costă puţin. Metodele de a motiva consumatorii să înapoieze astfel de

produse reprezintă o sarcină dificilă.

S-a propus oferirea de stimulente financiare şi educarea consumatorilor prin

intermediul unor manuale, care să avertizeze că pot fi amendaţi pentru neglijenţă dacă refuză

să înapoieze produsele considerate riscante. O altă soluţie poate fi legislaţia care să oblige

consumatorii să înapoieze produsele ce fac obiectul unei retrageri, dar această soluţie este

puţin probabilă. Chiar dacă ar fi promulgată, o asemenea legislaţie nu ar schimba prea mult

situaţia.

Pentru ca procesul de distribuţie inversă să funcţioneze corect, este necesară

cooperarea între detailişti, transportatori, alte părţi implicate în procesul de distribuţie şi

producători. Deseori, membrii procesului de distribuţie nu sunt pregătiţi să facă faţă

problemelor şi responsabilităţilor distribuţiei inverse, deoarece ei nu primesc indicaţii precise

din partea specialiştilor în logistică. De asemenea, se întâmplă ca ceilalţi membri ai canalului

care au contribuit din fonduri proprii la retragere să nu fie întotdeauna rambursaţi.

Problemele care au apărut în retragerea de pe piaţă a pijamalelor pentru copii tratate

chimic sunt un exemplu ilustrativ de lipsă de comunicare între membrii canalului de

distribuţie. Mii de articole au fost îngrămădite în depozitele detailiştilor, fără nici un fel de

instrucţiune. Dacă nu este soluţionata corespunzător, această lipsă de comunicare poate

reprezenta o sursă majoră de conflict între participanţii la procesul de distribuţie.

8

3. Distribuţia inversă, parte integrantă a strategiei de logistică

Din punct de vedere al companiei, procesul de distribuţie inversă pentru retragerea

produsului ar trebui considerat o parte integrantă a strategiei de logistică. Succesul procesului

de retragere depinde, în mare măsură, de planificarea minuţioasă şi de împărţirea clară a

sarcinilor. Astfel, principala preocupare a managerilor de logistică ar trebui să fie identificarea

în avans a modificărilor necesare în procesul de distribuţie pentru a putea face faţă retragerilor

de produse. Gestionarea sistemului de distribuţie inversă ar trebui încredinţată unui manager

care să se ocupe de preplanificare în colaborare cu toate celelalte departamente implicate.

Toate subsistemele din cadrul reţelei logistice ar trebui testate pentru a observa dacă

ele pot funcţiona uşor şi în sens invers în cadrul urgenţelor. Specialiştii în logistică ar trebui să

observe sistemele altor companii care au deja experienţă în acest domeniu, înainte de a

modifica propriul lor sistem de distribuţie, în vederea eventualelor procese de retragere. Unele

companii producătoare de automobile, aluminiu sau alimente şi-au elaborat sisteme de

distribuţie inversă foarte eficiente. În acest proces, trebuie să fie analizate toate alternativele

posibile. Distribuţia geografică a unităţilor de producţie, a depozitelor, a punctelor de vânzare

şi a altor asemenea unităţi utilizate de către companie pentru fluxul fizic de produse trebuie

bine trasată. În cazul unei retrageri, este esenţial să se cunoască traseul precis al produsului în

cadrul reţelei totale. De altfel, specialiştii în logistică trebuie să fie capabili să determine într-

un timp scurt numărul produselor defecte oriunde în cadrul sistemului de distribuţie,

indiferent că acestea se găsesc în depozitele companiei sau în depozitele publice.

Urmărirea stocurilor şi identificarea poziţiei acestora în teritoriu poate fi complicată,

îndeosebi în cazul în care în distribuţie sunt implicaţi şi agenţi de intermediere. În procesul de

retragere, importanţa acestei funcţii nu poate fi trecută cu vederea.

Sistemele şi procedurile de procesare a comenzilor trebuie să fie revizuite. De fapt

trebuie să se întreprindă o reanalizare a tuturor sistemelor de comunicaţie. Manipularea

facturilor şi administrarea cartelelor de garanţie trebuie să fie realizată cu o atenţie specială,

deoarece acestea au o funcţie vitală în cadrul procesului de retragere. Un sistem de

comunicaţii performant va reduce substanţial timpul şi mâna de lucru necesare retragerii.

Sistemele de management al transportului şi traficului trebuie să fie revizuite, dându-

se o atenţie specială identificării datelor de transport, înregistrării comenzilor, destinaţiei şi

identificării vehiculelor, şi cu scopul de a putea opri la timp deplasarea produsului în cazul în

care este nevoie.

9

Documentaţia de deplasare a produsului este foarte importantă pentru procesul de

distribuţie inversă. În cadrul procesului de retragere a produselor, transportatorii trebuie să

primească instrucţiuni clare privind procedurile de ridicare şi înapoiere. Transportatorii

trebuie să fie evaluaţi din punctul de vedere al vitezei, capacităţii şi disponibilităţii lor.

Punctele de colectare pentru retragerea produselor trebuie să fie proiectate după

instrucţiuni referitoare la eliminarea sau salvarea acestora. Totodată, trebuie elaborate politici

privind marfa returnată şi aranjamente privind înlocuire acesteia.

Totodată, trebuie realizată şi o contabilizare şi o revizie a cheltuielilor corespunzătoare

activităţilor implicate în retragere. Tabelul 1 ne prezintă câteva elemente de cost implicate în

retragere.

Costurile retragerii şi distribuţiei inverse sunt de 2-3 ori mai mari decât costurile

distribuţiei normale datorită manevrării în cantităţi mici şi urgenţei problemei.

În concluzie, sistemele de logistică inversă vor fi importante în viitor. Nevoia de a

înţelege modul în care asemenea sisteme pot fi adoptate la activitatea companiei sunt

importante deoarece firmele vor trebui să facă faţă necesităţii retragerii produselor defecte şi

reciclării. deşeurilor.

Tabelul 1. Elementele de cost implicate în retragerea unui produs

Costuri de comunicare Costurile înlocuirii

Înregistrare şi certificare poştală Prelucrare şi instalare

Chitanţe de returnare Etichetă

Deplasări ale angajaţilor Instrucţiuni

Telefon şi telegrame Transport, împachetare şi

depozitare

Servicii de mesagerie Testare şi retestare

Identificarea produsului

Identificarea ambalajului

Identificarea ambalajului pentru

transport

Costuri de documentare Personalul temporar

Completarea chitanţelor, avizelor

de anulare

Facturarea

Devize pentru dispoziţie şi Program suplimentar al

10

înlocuire angajaţilor

Planuri ale articolului înapoiat Costurile de dispoziţie

Planuri ale articolului de

substituţie

Localizarea tuturor articolelor

Instrucţiuni pentru înlocuire,

reparare

Determinarea stocului de articole

Autorizaţii pentru lucrările

respective

Retragerea din proprietatea

clientului

Chitanţe pentru articolele

înlocuite, reparate

Ambalare şi dezambalare

Etichetare

Transport

Inspecţie

Reparare sau înlocuire

Eliminare sau salvare

Broşură de instrucţiuni

Rambursare

Alocări de fonduri pentru timpul

folosit

Recumpărarea articolelor

Compensaţii pentru pierderi sau

uzură

Depozitare- stocare

11

BIBLIOGRAFIE

1. RISTEA A.L. „ Distributia marfurilor” – Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1996

2. GATTONA J.L. „ Managementul logisticii si distributiei” – Editura Teora, Bucuresti, 2001

3. eSupplychain.eu

4. Tudose C. „ A fi sau a nu fi comerciant” – Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1996

12