Jn diu'a de 21 Martie 1884. *)

aiii că c secunda ie dulce fericire -^fc^ţ^ Trecut'au ai ne-adus'e norocu si bucurii,

^ S i alţii er' veni-vcru câ scumpa nălucire Se ne desmierde vieti'a cu mii de vesela I

?

-K> -) a lui Ulpianu se spune câ sub Adriana o dama romana a fostu condamnata la cinci ani de exilu „quod ex levissimis causis ancillas atrocissime tractasse." Dintre Imperatii păgâni Antoniu celu ce cu dreptu merita supranumele I. Piulu, a decretaţii multe îmbunata-» tîri in vieti'a acestoru nenorociţi, ast'feliu dîce Gaius:: „Hoc tempore neiue eivibus îîomanis, nec ullis aliis liominibus qui sub imperio papali Romani sunt, licet supra modum ct sine causa in servos suos soevire."

Fetele la Rom'a de si nu aveau acelea-si drepturi si prerogative câ baetii, nu fura inse înjosite si des-

considerate precumu le vedenia chiar' adi după atâtea veeuri, la Indiani si la alte poporo Asiatice. Deca ve-demu pre tata cu dreptu de vietia si de morte asupr'a ei, acel'a-si dreptu'Iu avea si asupr'a băiatului1). Fapfculu că in Rom'a erau scole de fete inaiute de Romulu pre-cuinu raportedia Plutarcb, ne areta că la Romani ca-satori'a chiar' după acele vremuri depărtate eră uuu actu de importantia capitala, lîoniaiiulu voindu lamina pentru femeie a doritu o adeverata soşia.

Casatori'a asia cum se pote asceptâ cineva a fi in nisce timpuri ca acelea, a cxistatu la Romani inaiute de Romulu. Răpirea Sabineloru nu trebue se ne facă se credemu că in Rom'a nu eră femei pe atunci, — ve-diuramu chiar' scole pentru ele iiiudu aci inea mai de multu, — ci că, — lucru ce se pote si ce s'a mai in-templatu si aiurea, — cu Kom'a pe vremea lui Romulu erau mai mulţi bărbaţi si deca, Sabiuu refusandu de-a se incascri cu Romanii, refusa ce se p6te bine esplicâ prin aversiunea ce aven popdrele vechi de-a se amestecă cu altele, — Romanii au trebuiţii se-si iă cu sil'a socii dintre fetele si femeile Sabiniloru. Ca vieti'a casanica a Romanului avea iu iă demnitatea, — care trebuia se fia bas'a căsătoriei, — ca femei'a întâlnea iu barbatiilu ei aci iubire si protecţia, ne o invoderodia atasiameutulu Sabineloru pentru nouii loru soci. Ore deca eră alt'felu, deca ele ar' ti deveniţii sclavele loru siar' fi intâlnitu iii ei nisce stăpâni aspri si neiudurati, iu localii unoru soţj afectuosi si afabili, deca ele ar' fi fostu înjosite si des . considerate de ei nu s'ar' fi conjurata ele ore in coutr'a loru si î-i ar' fi asasinaţii, — că odiniora fiicele lui Iliniau. — ori prin vre-o manopera brecare si ai" fi avutu la îndemâna destule, — î-i ar' ti datu pe mân'a Sabiniloru cându aceştia au venitu cu resbelu in contr'a loruV Istori'a inse ne spune că ele se aruncară cu ru-gâtiuni intre luptători, intre părinţii si socii loru, intervenim pentru pace si facura doi popoli fraţi asia că Romanulu: ..Cum Tito Tatio, rege Sabinorum, foedus icit et Sabinos in civitatem adscivit, sacris comniaui-catis. et regnum onura cum iliorum rege sociavit . . . . Post iuteritum atitem Tatii, ad eum potentatus omuis recidit.2)

Romanulu vechiu nu se căsătoria din datoria catra stătu ci că se aibă familia si acestui cuventu î-i damu aci numai intielesulu seu propriu er' nu tote accepţiunile sul) care se put ii luă mai târdiu in legile vechi; Romanulu se însura că se găsească iu caminulu seu mângâieri si indeninuri la bine si la frumoşii. Scimu din istoria câte fapte măreţie se detorescu inspiratiunii din sanctuarulu casnicii. — Larii si Penaţii erau Dieii căminului er' soţi'a sacerdotes'a loru venerala. Daca pa-

') Despre positi'a femeiei la Romani se se veda scrierea mea Femeia.

2) Cicerone. De republica. L. II, 7—8.

riiitele de familia fii atotu putinţe intr'e'ns'a. elu fii si protectorulu ei, elu 'si puse la trebuiutia iu pericolu vieti'a lui pentru onorea ei. Romanulu venea de la câmpii, de la Foru, de la ocupaţiile lui acasă iu mediu-loculu familiei lui; eră cetatumu, dar' eră si omu, eră sociu, eră părinte. Deca Brutus 'si condamnă la morte pe fii sei este că justiti'a o cerea: trădătorii trebuiiidii a se pedepsi cu morte si fii lui fiindu intre trădători, Brutus ne da o idee jnalta de justiţia. Asia erau vremurile, asia erau legile si Brutus trebuia a se supune loru. Pentru-că legile se fia respetate trebuie se se supună loru toţi de o potriva ..de la opiuca pana la Vlădica," cumu dîce poporulu cu limbagiulu seu plinii de adeverii si poesia.

Catra sfîrsîtulu republicei Romane, casatori'a incepu a decadeâ, mai alesu sub Imperiu tirani'a si neimfrâ-narea moravuriloru o sdruncina din temelii Augustu ingrigiatu de descrescerea populatiunii promulga legile ..Iulia de meritandis ordinibus si Papia Poppaea prin care se permitea raaritagiulu intre liberti, — adică cei caroru s'a datu libertatea din sclavia, seu patronagiu, — si intre ingenui, — seu cei nascnti si traiti liberi. Casatori'a intre Patriceni si plebei eră permisa inea din auuhi R. 3O0 prin legea Canuleia numita diîpa numele Tribunului Canuleius care o propusese. Cu tote astea acestea legi, „lex Iulia de maritandis ordinibus" si „Ies, Papia Poppaea interdictul casatori'a intre ingenui si femei, corupte ori comediene. Lenatorii s6u urmaşii aces-tor'a cu liberti, afora de casulu de înalta' favor" din partea Imperatului care la nevoie poteâ acorda acestoru

| din urina voi'a s'a, „indulgentia principis." Dai' vomu vedea câ chiar' Imperatii mai târdiu nu observa aceste proliilectiuui, asia Neron se insorâ cu libert'a Actea Justiniauu cu eomediaifa Teodor'a, femeie pnblica si fiic'a unei buletiste de circu si de la Justiniauu in-coce iacetedia si acesta restrictiune. Cu tote acestea nu se aduse nici unu remediu repedei decadintie a casa-

i toriei si cu ea Imperiulu aluneca cu paşi repedi spre prăpastia. Repudiatiunea ce intrase in moravurile Romane spre sfîrsîtulu republicei fă inea un'a din căuşele ce loviâu cumpliţii casatori'a; ea u'aveă nici o restrictiune de câtu o urca anieura din partea acelui'a din

j soci ce se credea o-a provocatu-o: Augustu supuse unoru ore-cari formule: „Lex Julia de adulteriis nisi certo modo divortiuin factum sit pro iufecto habet," dice VI-pianu. Se cerii ia fine pentru repudiatiune intervenirea a siepte martori si dresarea unui actu espresu „libellus repudii." Divortiulu există inea din legea celoru dbue-spre-diece table câ-ci Ciceron vorbindu despre Autouiu in Filipicele sale (II, 23) dîce: „Mimam suam suiş re; sibi habere jussit ex duoclecim Tabulis. Claves adeinit ; exegit. Quam porro spectatus civis! quam probatus ! cu-ius ex omni vita nihil est honestius quam quod cum mima fecit divortium," cu tote astea iu tempurile ce

175

poineniramu si mai alesu sub imperiu se abusa pana la rusîne de deusulu.

Augustu credicndu a inlesni căsătoriile permise legalmente concubinagiulu dar' tocmai acest'a fu uu'a diu gaugrenele cari rose societatea pana la meduva si prepara teribil'a catastrofa. In fine pe aceste vremuri cu asia moravuri sî cu o asia societate casatori'a devine o ironia si deca nu o mai inteluimu de câtu in Chrestiuismu.

(Va urmă.) Eufrosin 'a Homoricârm Stoenescu.

D O M N I T I ' A E L E N A , fiic'a lui Stefanu celu r$are

(Urmare.)

Ivan celu „Teneru" er;i blându de natura sî de ace'a forte iubitu de poporulu moscoviţii. Domuiti'a Elena traiâ cu deusulu in fericire. — In 10 Octobre 1483. născu ea pre unu baiatu, pre Demetrni. Tiarulu îmbu-curatu se gândi:! a-i danii unu giuvaeru remasu dela femei'a lui de-antâia. Soci'a lui a ddu'a Sofi'a. fiic'a dom-nitoriului din urma a Pelopouesului sî a Moroii. Tom'a Pâleologu 'Iu dedu inse rudei s'ale. ce eră măritata după principele dela Yerei'a. Audieudu de ast'a tiarulu se făcu focii sî confiscă zestrea sî aparagiulu rudei s'ale; ea fugi de frica cu sociulu ei in Litvani'a *) la Oielco-vici. Intre Sofi'a sî Elen'a se escâ de ace'a inimiciti'a cea mai mare. Sofi'a avea unu fiiu, pre Basiliu, pre care ambiti6s'a greaca, supranumita ..muiere vickma" voia numai decâtiî se-lu vodia tiaru alu Moscvei. dara drep-tulu acest'a apartieueâ după legea successiunei rusesei numai primuascutului, lui Ivauu celu Teneru, sociului domnitiei Elen'a. Curtea Soţiei consta numai din Greci, pre cari îi trase in planulu seu. Afacerea cu scula o irită forte multu sî atîtiâ iu dens'a o ura atâta de mare. incâtu erâ de a se asceptâ la lucrurile cele mai niârsiavc din partea Sofiei. Nu inzedaru se numiâ Sofi'a de poporulu moscoviţii ..muiere viclena," 2) care vediându purtarea ei 'si intorce simpatiele s'aie sî se alipi cu atâtu mai multu catra Ivan celu Teneru si soci'a lui moldoveua. Curtea Elenei erâ incungiurata, afara de cele trei familii romanesci numai de Ruşi3) sî ea se interesa de fote mişcările sociale, i olitiee sî religiose | ale Rusiei. Beizadi'a Ivan celu Teneru representa par-tid'a poporului Rusii, precându Sofi'a pre ce'a a strai-nismului, care departe de a lua o iurîurire buna si salutara conformii intelegintiei sî culturei superidre gre- ' cesci, intrebuintiâ cu perfidi'a cea mai mare midilocele cele mai condemnabile, spre a ajunge scopurile ei ego-

istice. Curtea Sofiei ajunse centrulu babeloru fermeca-tore, otravitoriloru sî chimistiloru, cari practicau sî es-perimentâu poterile otraviloru sub auspieiele ei. Intre cbimisti gasimu pre doctorulu maiestro Leo din Italia. Bolnavindu-se usioru beizadi'a Ivan celu Teneru, chemă elu pre doctorulu maiestro Leo la sine, care, la iiidein-nulu Sofiei, in locu do medicina î-i dădu otrava. Ivan celu Teneru muri sub durerile cele mai straşnice in 7 .Martie 1190 ia Moscva,.iu etate de 3-2 ani, l) lasându unu fiiu in etate de 7 ani. Domuiti'a Elen'a erâ mai fericita decâtu sociulu ei. Poporulu Rusu o adora sî ori-ce încercare de otrăvire se descoperiâ iudata de poporu.

La mare trecere erâ atuncia in Riisi'a sect'a reli-gidsa a Caraitiloru, intre ale cărei adepţi cei mai infla-carati gasimu pre Alesiu sî Dioaisiu, cari dela 1480. stăteau in capulu Clerului Rusescu, a; oi pe secretariulu Tiarului pre Teodorii Kuritzyn unulu deintre cei mai invetiati Ruşi din secolulu alu XV-le, carele după Haj-ilâu a traitu multu tâmpu câ ambasadorii în Ungari'a, unde făcuse cunosciintia cu famili'a Vodă Tiepesiu. Unulu dintre cei mai mare proselitu ai sectei acestei'a, egnmenulu Zosima, ajunse după mortea beizadei Rusesei metropolitu la Moscva. Tiarulu tieneâ multu la ortodo-xisinu, vediendu-se fruntea clerului sî intelegintiei moscovite simpatisandu cu acesta secta, se tieneâ reservatu facia cu mişcarea acest'a religiosa. sî nu o persecută. Sciura copii acestei secte de a trage iu partea s'a pre domuiti'a Elena, care vediendu câ tiarin'a Sofi'a are multa inflnintia asupra tiarului intrebuintiâ acesta mişcare religiosa spre paralisarea intrigeloru tiarinei Sofiei. Tiarulu se sfătuia adese iu afacerile ticnei sale cu Sofi'a, care erâ istetia do fin; sî cu „pretini'a curţii.- 2) Elu credea câ uoroculu ei î-i adu ce isbaude iu cele mai insemnate iutreprinderi.5) Tiarulu numiâ pre noru-s'a „eretica", M care prin intereginti'a clerului sî a invetia-tiloru tieneâ ecuilibru facia cu agitaţiunile intrigante ale Sofiei pentru tiiulu ei Basiliu, Relaţiile tiarului cu Stefanu celu mare erau sî forte cordiale. La a. 1491 respunse tiarulu ambasadorului imperatului Maximilian lui Delatori, ..câ spre plăcerea lui Maximilian va fi midiulocitoriu legaturei lui cu Domnulu Moldovei Stefanu." :,j La a. 1493 fiindu iritaţii asupr'a Poloniei, invită elu prin solulu seu Ion Pesceev pre Stefanu celu Mare asupr'a ei. In restempulu acest'a se iscă o corespondenta intima sî desa intre tiarulu, Stefanu celu Mare sî hanulu tatarescu Mengli-Gbirei sî principele Litvaniei Alesandru. Erâ sî Stefanu celu Mare iritaţii asupr'a Poloniei, care in tertipurile cele mai grave Sciuse a

') Cronic'a lui Brow. ap. Karamzin. 2) Krantz, p. *) Karamzin, ib. f. 171.

') Cvonic'a "publicata in Cteni'a Mercowscago obsczegţva 1847. 4. Sect. 2. p. 180.

2) Katamzin, f. 316. 3) Karamzin f. ib. *) Karamzin, ib. f. 320. '-) Idem, ib. f. 221.

/

176

storce pentru unu ajutoriu micu contra Turciloni dela Stefanu celu Mare juramentulu de supunere sub forma forte uiagulitorepeiitra dens'a. Stefanu celu Mare ades-tâ la plănuiţi acest'a sî scuti astfaliu Moldov'a de încălcarea hanului tataroscu, cu care intra in amiciţia intima după cum ni atesta corespondintiele intretienute intre Ştefanii celu .Mare si Mengli Ghirei. La a. 1495. se aretâ tiarulu la Novgoroli cu Demetriu ca moşteni-toriulu şeii, care minieră atunci abia 1 ii ani. ') Tote uneltirile sî intrigile tiarinei Sofi'a fura zedarnice, spre a declară pre fiulu ei Basiliu de moştenitorul alu Rusiei. Audindu Basiliu dela diaeulu Teodoru Stromilov, că tiarulu are de gându de a declara formalii pre Dumitru de mos-cenitoriuhi seu, se convorbi cu mai mulţi teneri, se ucidă pre Dumitru, şe ocupe visteri'a tiarului sî se fuga la Vqlveda.2) Complotulu inse se descoperi la 27/12 1498. Basiliu fu incarceratu, complicii lui pedepsiţi cu morte, babele vragitore sî chimistii alungaţi sî iuchisi.3) Bre tiariu'a Sofi'a insasi o conţină tiarulu iu camerele ei sî declară pre Dumitru de moscenitoriu, iucorouaudiilu iutr'a 1498 in catedral'a Adormirii din Moscva. in presenti'a metropnlitului, a 5 episcopi, mai mulţi ar-chimandriti sî tota cas'a s'a civila sî militară.1) Ast'a-i antai'a incoronare, ce-i descrisa cu de-ameruntulu de catra cronicarii ruşi vechi. Ceremoiiialulu acestei ineo-ronari nniltu citate in istoriele sî cronicele rusesci 'Iu gasimu ast'feliu descrişii la Karam/in.

„In midiloculu basoricei stă inaltiatu unu amvonu cu trei strane, pentru stapenitoriu, Demetriu sî Metro-politulu. In apropiere de acestu locu erau asiediate pre o mesa corou'a sî barmele mouomakiloru. După ro-gatiune Ivan sî Metropolitulu s'au asiediatu; Dimitrie stă înaintea lorn pe cea mai de susu trepta a amvonului. Ivan dîse: „Barinte Metropolite. din vechime strămoşii noştri, dă energia mare celoru antâiu ai sei fii, eu asemene ani benecuventatu la ea [ie celu antâiu alu meu nasc ut u Ivan dara după vointi'a lui Ddieu elu nu mai este, binecuventezi adi pe nepotulu meu Dimitrie, fliulu seu, pe laţga mine sî după mine Mare Cneaz a Vladimirului, a Moscvei, a Nowgorodului: sî tu părinte dai lui buna cuveutare." Metropolitulu a aretatu junelui cneaz se pasiesca pe amvouu, s'a redicatu, la binecuventatu pe Dimitrie cu ..crucea sî punendu-i mâu'a pe capu in audiu se rogâ: „Câ Ddieu imperatulu im-peratiloru din sfantulu seu locasiu se benevoiesca a se uită cu dragoste asupr'a lui Dimitrie, se-lu invrednicesca a fi unsu cu untulu de lemnu a bucuriei, a primi po-tere de susu. corou'a sî sceptrulu imperatiei, câ se asie-die junele pre scauuulu dreptăţii, se se îngrădească cu arm'a sântului Duhu, sî cu braciu poternicu, se birue no-

rddele acele barbare: se locuesca in anini'a lui fapta buna, *erediatia curata sî dreptate.'' După ace"st'a doi arhimandriţi au adusu barmele: Metropolitulu facundu asupr'a lui Dimitrie semnulu crucei le-au datu in mana lui Ivan carele le-au si pusu pe nepotulu seu. Metropolitulu cu glasu linu a rostitu urmatorele: „Ddieule a totu-tiitoriule sî imperate alu veacuriloru! acesta omu pa-menteau de ter-e oreuduitu Tiaru pleca capulu cu ruga eatra tiue stapenulu lumei, pazesce-lu pre elu sub aco-perementulu teu, dreptate sî pace straluce'soa in dîlele lui, că se vietiuimu sî noi cu elu in linigce, in curatie-ni'a sufletului." Archimaudritii aduseră corou'a, ivan o luă din mân'a Archipastoiiului sî o puse pe capulu nepotului seu. Metropolitulu dîse Iu numele tatălui sî a fiiului sî a Sântului |Duh. După ectenie sî rogatiune catra naseatorea de Ddieu, marele Cneaz sî Metropolitulu s'au pusu in locurile lo.u. Archidiaconulu de pre amvonu a strigaţii mulţi ani amenduroru stapeniloru, după elu toţi preoţii sî diaconii, Metropolitulu redieân-du-se împreuna cu episcopii au felicitaţii pe buuu sî pe nepotu; asemenea fii stapenitoriului. boerii sî toţi acei mai însemnaţi iu ranguri. Spre inchiere Ivan a dîsu junelui cneaz: „Xepote Dimitrie, eu te-am scarazit sî te-am binecuventatu ia mare enezie; dar' tu se aibi fric'a lui Ddieu in anima, se iubesci dreptatea, inil'a sî se iagrigesci pentru tota creştinătatea " După liturgia Ivan s'a iutorsu la palatulu seu: era Dimitrie in corona sî barme petrecuţii de toţi fii stapenitoriului (afara de Vasilie) împreuna cu boerii a mersu la catedral'a Archaugelului Michailu sî a bunei Vestiri, unde fiiiilu lui Ivan, Jurii, i'a preseratu usi'a cu bani de auru sî argintii. In ace'a dî a fostu unu pomposu ospetiu la stapenitoriu pentru toţi acei ducliovnicesci [sî lumesci amploiaţi, desniardandu pre junele Dimitrie, elu i-a dăruiţii o cruce cu lantiu de aurii, o inciugatdre cu petre scumpe sî Crabia in chipulu animei de la Agust Cesar. (Trad. de Cost. Xegruzzi, publicatu in Magazin istoricu , pentru Daci'a. Bucuresci, 184(>, t. II. facia 314—310.

(Finea va urmă.)

Dionis iu O. Olinescu.

S=—fâ- - £ > — S

') Hejdâu, Col. 1. Trajanu 1869, f. 313, -') Karamzin, ib, f. 313. -*) Idem ib. 315. *) Idem ib. f. 314.

I_ia dra-g-ost i le ce s'snj. stinsTO... t La dragostile ce s'au stinsu Si la atâte ilusii dragi

Gândindu me-ajunge giele Gândindu — 'mi vine-a plânge i Cum vremea a sciutu se-alega Cum vremea a sciutu cu-'ncetulu

Nemicu, nemicu din ele. Pro tote a le stînge.

Si-asia me-ajunge-o giele-adenca Gândindu la vieti'a mea

Cum vremea a sciutu se-alega Nemicu, nemicu din ea.

Tulghesiu, 1832. V. B. MUNTENESCTJ, .

'-','1 . f ..'• • - ; . M , . ,< . sili La, •u.mbr'a arlcorilor-u..

178

L U C U L U S . —• Novela originala. —

(Urmare.) Hersili'a cunoscea deja caus'a duelului; seiea câ

Ştefanii esîse la lupta câ se-o scape de unu omu periculoşii, frivola, — carele o pote face obiecţii de clevetire iu gur'a orasiului.

O muiere veghiâ iu conţinu la patulii morbo-sului, câ-ci elu se află acumu in frigurile traumatice.

Copil'a merse câ se se informeze de starea densului, apoi se puse la siedere in chili'a laterala.

Tute obiectele ce se aflau acolo, le cunoscea bine, totuşi, acum'a par' ca ele aveau unu interesu deosebiţii in ocbii ei ; tote, cârti, mape, mobile, o atrăgeau si-i vorbiâu despre densulu.

— Oh, de s'ar' re'nsanatosiâ curendu — suspina ea — i voiu spune. . . da, nu me voiu gena a-i face eu declaratiunea de amoru. Amu espiatu deja pecatulu ce amu comisu facia de elu, — acumu nu mai potu trai tara iubirea l u i . . . Inse . . . deca vâ fi ocupaţii deja alfa acesta i n i m a ? . . . S'a duelatu numai pentru salvarea onorei mele . . .

Atenţiunea ei fii trase spre mes'a de scrisu la alu cărei puiucu eiâ uitata cheiti'a. — Deschise si vediu in launtru bucatiele de hârtii si unu diariu.

Ore se se prindia de e l u ? . . . Ba, ast'a nu-i frumoşii a cerca in lucrurile si tainele altor 'a. . .

Deci închise iară puiuculu mesei — inse numai de diumetate. . . mân'a-i tremura, inim'a inca si mai t a r e . . . Ce se fia scrisu iu diuariu ? — din acel'a ar' sci indata ca pe cine iubesce?.. . ea totusiu vâ cautâ numai o pagina. . . pote voru fi insenmate lucruri de rându, onciose;. . . apoi in fine ea i-vâ descoperi curio-sitatea s 'a. . . si elu o vâ ierta câ-ci este bunii.

Scose iute carticic'a . . . protestulu internii inse er' si' aredicâ,... mân'a ei câ inghietiata opuse iudereptu — n'avu curagiulu a privi in launtru.

— Ah, nu ! . . . nu vreu se sein nemicu! — 'si dîse ea tristu — pote se contiena judecat'a mea de mor te . . .

Ea stete trista si ingândurata mai multe minute, De-odata, din odai'a vecina, s'audîra nesce escla-

mari febrile : — tu amoru,.. . nu me duce in ispita !.. • Hersili'a asculta retienendu-si resufietulu. Paşi in urma iucetu la niorbosu. Acest'a. erâ in deliru, fruntea-i ardea si ochii lui

căutau pe susu după unu ce nevediutu. Trecea prin tote fasale fantasarii; vorbiâ desperaţii, acusiu rîdeâ, er' câte-odata sioptiâ dulce, parendu mâugaiatu.

— Sum dar' fericiţii ? — iucepîi elu iară '— Hersili'a e a m e a ? . . . a mea!. . . O, tu copila dragalasia.. • Fugiţi patimi, nu me mai munciţi.. . vedeţi câ ea e a mea acum'a ! . . .

Cine pote descrie starea sufletesca a Hersiliei. — I u pieptulu ei se produse o lupta, câ totu-de-a-un'a câudu

in inim'a nostra intra mereu fericirea si 'si ocupa iară loculu de doreri usurpatu, alungandu afara aceste vrăjmăşie un'a după alt'a.

Ochii ei se umplură de lacremi; er' femei'a iu-gritore faceâ cu capulu, spuneudu mereu, câ dominsio-rulu totu asia buiguesce diu'a intrega.

Trecură trei septemâni, — rau'a lui Stefanu se cicatrisâ. Xatur'a-i 'tare 'iu ajuta iute a-si recâştigă poterea pierduta.

Intr'o dupa-mediadî ambii siedeâu, Hersili'a si densulu, iu gradina, in casuli'a verde adumbrită de flori, la a cărei intrare stăteau doi brâdi inalti că d6ue sentinele.

Vorbiâu... despre ce? — erau asia dicundu nimicuri, carii inse cu iucetulu iuâu o forma tainica... sioptitore.

Ea lucra, la o brodarie; degetele ei subţiri cosâu cu o iutiala nervosa câte-odata, apoi er' lasâu se cadia lucrulu in o pola, si atunci privirea ei melancolica ra-taciâ pe flori si pe Stefanu...

— Cine a disu câ lui nu i-e bine ? — cugetă ea, — june cu frumsetia mai barbatesca nu se mai pote află . . .

Inim'a ei tremură câ si cumu i-aru fi comunicaţii semtiementele s'ale. — De ce nu ? . . . Acestu omu de granitu, fiindu odată refusatu, nu-i vâ mai spune in veacu ca o iubesce, trebue dara câ ea ins'a-si se incepa acum'a. Tempulu e supremu, câ se-lu mântue pe deu-sulu si pre sine de suferinti ulteriore.

— Audi, Ştefane — incepu ea iucetu, — scii câ tu ai fantasatu multu in frigurile tale ?

— Se pote — respunse elu cânm perplecsu, — sperii inse câ nu me voiu fi scăpata a vorbi de lucruri ce ti-ar' fi potutu casiunâ neplăceri...

— Nu fi crudelu... ce'a ce ai tradatu iu friguri, nu mi-a causatu neplăcere, din contra.. . câ-ci eu te iubescu.. .

— Esci buna, sciu, me iubesci câ o sora, — reflecta elu cu unu surisu amant . . . ai purtatu grigie de mine in morbulu meu ; . . . cine scie inse, nu ti-ai risipiţii bunătatea pe unu nemultiamitoriu?...

— Nemultiamitoriu ? * . tu nu poţi fi nemultiemi-toriu ! . . .

— Ce sc i i? . . . Altcumu si nemultiemirea este unu lucru relativii câ multe altele. Cinev'a apare multiemi-toriu deca se-arata veselii pentru binele ce i s'a facutu si ingratu pote, câudu, fora a considera acelu servitiu. iu fondulu inimii s'ale totu nu-lu privesce de bimu pentru sine; pre scurţii cându cineva prefera reulu, chinurile, in nădejde de-a ajunge prin ele câtu mai iute la acelu bunu, care durata apoi in vecie. . .

— La morte? — Tu dîci . . . — respunse elu repede, tresarindu

câ din sonmu si regretâudu ore cumu celea spuse, —

altcumu se vorbimu de altele si arta că, vedi, mor-Imla m'a slabitu.. . si nu-i mirare, deca m'am in-vetiatu în elu a gândi la morte câ o baba betrâna. Credu, inse, câ indata, ce-'mi va h iertatu a-mi relua ocu-patiuuile, voiu fi erasi veselii... câ-ci omulu far' de lucru, este o fiintia prăpădita; inactivitatea duce l a—mor te .

Se facil tăcere.. . Unu ventuletiu caldutiu de tomna adhlâ floricelele, mangaindu-le par' câ pentru prosim'a ioni perire; pe josu, ici-cole, câte o frundia ingalbinita, umplea sufletulu cu melancolie si totu-odata cu o tainica dorintia de-a trai, a iubi in acesta vietia, ce du-reza asia de scurtu . . .

A iubi, da, ce dulce-i si numai gândirea, dar' inca semtiementulu acest'a; — durerea ce provine din iubire, ori câtu se fia de cruda, o-ai stringe se poti cu mân'a de inima si n'ai mai lasa-o se iasă afara.

Ast'feliu cugetau si densii in momentul» acest'a — si peptulu loi'U sbocoteâ poternicu.

Hersili'a curma tăcerea spre a dîce iucetu — abia audîveru.

— Vedi tu bradulu acest'a,... vedi ieder'a ce-lu cuprinde cu bratiale-i subţ i r i? . . . ore nu scie ea de ce 0 face acest 'a. . . nu cumv'a bradulu e meniţii se fia radiemu acestei plante debile?. . . Caută numai, ieder'a pare a fi faldsa de amantulu ei poternicu... ea 'Iu iubesc;' si-lu tiene imbracisiatu ! . . .

Terininandu, 'Iu privi in ochi cu o nespusa ten-dretia, apoi î-i siopţi iară:

— Ştefane eu . . . te iubescu . . . nu câ sora . . . Elu inca cautâ acumu iu faci'a ei, unde se iuti-

pareâ unu amoru curatu, si fii cuprinşii de-odata de nisce semtîri nelămurite, de fericiri necunoscute până aici.

— Si eu făcu câ ieder'a, — continua ea insufletîta, observându emotiunea lui, — te imbratîsiezu si- ' tidicu: sum a t'a!

Cu aceste ea cuprinse grumazii lui cu braciele ei albe.

Ştefanii st'mtiendu-se asia strînsu la acestu peptu adoratu, î-i parii câ lumea tdta se intdree cu elu si se contopesce totulu intr'unu visu dulce nemărginiţii. Emo-tiunile sufietesci 'Iu facura inca si mai palidu de cuinii fusese.

— Pentru Ddieu, ce 'tî-e — iutrebâ Hersili'a observându palorea lui.

— Nimicii, nimicu; — respunse elu câ prin visu, — lasa-me se te tienu totu asia la peptulu meu. . . Vedi, asia. —

Ea 'si radiemâ apoi capulu pe umerulu lui. — 1 nu sarutu lungu, ferbinte se puse pe busale ei de coralii ; apoi densulu 'si ascunse obrazulu in perulu ei lungu alu cărui parfumu îlu imbetase cu deseversîre.

Stetera câtv'a ast'feliu, muţi, tub impresiunea amorului. — Aceste suntu inse cele mai olocueute momente in vieti'a omului.

Seiti câ adi se tiene nuut'a in cas'a domnului Ie-romescu ?

Ce pregătiri, ce găteli lungi trebuescu unei pareebi ce nu doresce de câtu a se iubi ? . . . Preotulu n'are de ai intrebă decâtu de unu micu cuventu. . . si legatur'a e gafa; si ferice de acei'a, câror'a acest'a legătura li se face din roze, si nu din lantiuri grele de robie!

Vedeţi, acestu cuventu 'Iu rosti astadi parecbi'a nostra inaintea lui Ddieu, si sufletulu loru era pătrunşii de adeverulu neschimbatu a jurământului pusu. Ide'a, câ de acuni'a au a trece acest'a vietia mâna iu mâna, impartieudu la olalta bucuriile si necasurile acestei lumi,

' li umplea tdta fiinti'a de fericire. Betrânulu eră. voioşii, precumu pdte fi numai unu

părinte care 'si afla giuere demnu, in stare de a asigură unu viitoriu fericiţii fiicei lui.

Câ-ci densulu nu doriâ ginere avutu, — nobletia de caracteru î-i trebuia. Harnici'a, voi'a de lucru im-bogatiescu pe omu, seu î-i conserva locu cinstitu in societatea omenesca, si scieâ câ aceste insusîri, Vernescu le posiedeâ.

Altcum, Hersili'a nu-i tocmai seraca, inse nici asia de avuta precumu i-ar' fi placutu lui Banatianu.

— Multiamita ceriului — obicinuiâ betrânulu a dîce — câ s'a iutemplatu lucru asia! — 'mi voiu închide ochii liniscitu.

Vernescu priviâ cu nesatiu pe mires'a s'a — par' ca nu poteâ crede câ acesta fiintia, pentru care pătimise

I atât'a, este a lui acuni'a! Hersili'a gâciâ ddra gândurile lui, — de-i surideâ

cu atât'a amoru. Ospetii, carii se compuneau din rudeniile cele mai

: de-aprdpe se petreceau in salonu, — mirii prefereau inse a se trage la o parte, a siedeâ mâna 'n mâna . . . Ce

I egoişti! Elen'a merse lângă densii si le dîse gluniindu: — Ast'a nu-i chicii se siedeti totu lângă olalta . . . — Se pote — respunse Stefanu veselii — inse

mie 'mi mai place fericirea decâtu cbicalu. — Intr'adeveru, — si fericirea vostra par' ca are

, farmecu câ-ci ea se lipesce si de cei ce se apropie de voi adause Elen'a petrunsa.

Stefanu eră câ straformatu. Fruntea î-i erâ senina, ci o dî de vera după o vije

lie. In ochii sei ardea acumu foculu lumiuosu alu bucuriei, in locu de intunecds'a vapae ce părea a-lu mistui.

— Esci a mea iu fine, — siopti elu Hersiliei, — nevastuti'a mea cea scumpa.

Si busale loru iar' se intr 'uniâu. . . Si asia de bene le stateâ asia, — capulu ei bioudu lângă celu negru alu densului, —părea câ s'a imbracjsiatu diu'a cu udptea.

(Va urma.) Lue re t i ' a C. Olar iu .

i

180

VÂLbULU „FANTOME." Umbrei scumpului meu amicn Cipi'ianu-Pornmbescu.

De acordur i p l a n e a t r r s A des t inu lu i iuSimariu P l i n u e va lsu lu teu „ F a n t o m e " Soumpe-amice (J ipr ianul Tonu de t cnu ves tescu dor i rea — Freeemti rea- t l Si3j.ere.ii — T e a sc r t i i hotar r re , Ce te-ajur.se as ia indata-

Sreu lov i tu ra t eu p ă r i n t e Pe m o r m e n t u ti-a pnsti o l i ra Cu cuvin te , ce s t o r c i l ac r imi Si din i n i m i ja le mila, Ca-ci >(tu 'n gr.ov'ai i u ? u cu t ine O comi ra .de-- rmcni i" ') Si sAce-apuSulu vie ţ i i t : l e Ai e a n t s t u la e'eg:i L)

Ce si ir . ime de pe t r a Aru fi 'n s ta re se le mole.

Câ u n u fantomu a i fostu iub i t e Reapand indu to tu fer icire . D a r ; va l su lu t e u „ F a n t o m e " Ample i n i m i de maohn i r e Si-a v e s t i v i i t o r i m e i Ars 'a i n i m a de ja le A lui , .Ciprianu" in t r i s t u l u Capetu a iu v ie t i e i s?,le3)

C. MORARIU.

INTIMITATEA. Vrei se cunosci unu sufletu omeiiescu precumu cu-

ndsce cine-va cojtiurflie unei grădini ocolite de mii de ori, se şeii fie-care gandu, fie-care emotiune a lui; se petrundi la fie-care nioiuentu in intimitatea lui, se rădici tote velurile sale, se culegi o flore straluciroria, se guşti diutr'unu fructu coptu, se vedi germinându si desvol-tandu-se simtiemintele cele mai ascunse, acolo unde cei nepăsători ii'aru vedea de câtu liniscea adenca a supra-feciei si natur'a sterpa?

') Asia dîce laiu'< atulu nostru jioetu V. Alexandri in epis-tol'a de condolentia, tramisa părintelui parochu Iracliu Porum-bescu — tatalu rep. Ciprianu.

2) Jalnice de totu suntu: Valsulu „Fantome" si „Hor'a Prahovei."

:i) Mormentnlu profesorului Ciprianu se afla in curtea baseri-cei din Stupc'a, ineinsu de grilagiulu ce incungiura mormintele familiei Porunibescu. Crucea redicata pe mormentu u lui Ciprianu e de petra si porta in fâşia inscriptiunea cu litere aurite săpate fn o tabla de metalu : „La r e v i d e r e i u b i t e f i u l e , la r e v i d e r e f r a t î 6 r e !" Pe frontispiciulu piedestalului se afla o lira de metalu auritu, cuprinsa in o cununa de lauri infasiata de o pantlica de metalu aurita cu epigram'a : „Armoniele. tale, laerini.lc ndstre." sub lira se afla o tabla de metalu cu inscriptiunea aurita : „Ciprianu Porunibescu, nasc. 2 Oct. 1854. rep. 25 Maiu 1883." Pe petr'a orisontala a crucii e pusu de-a cur# mezîsiu unu frumosu tricoloru-romanescu de metalu, pe rosiulu carui-a se afla cuvintele: „Er' cându fratîloru m'oiu duce dela voi si-a fi se moru" ; pe galbenii: „Pe mormentu atunci se-mi puneţi"; pe albastru: „Mândrulu nostru tricolorii!" cari cuvinte formedia strofa ultima din „cânteculu tricolorului," textu si mu-sica de rep. Ciprianu. In 28 Maiu a. c. s'a sântitu acestu momi-mentn de cinci preoţi si s'a celebraţii si parastasulu după unu anu.

Asculta, observa, pandesce: fâ-te umbr'a discreta a unei femei: desnoda singurii niasc'a ziffibitorie ;.e care ori-ce tiiutia o pune pe faci'a s'a câ se o ascund,!.

Te vei gândi mai autaiu câ in ori-care fem< ia suntu ddue fiintie, aceea ce o vede tota lumea, cealaltă care nu se arata de câtu acelui'a pe caro 'iu denmu de acest'a. Caută fiinti'a aceea si silesee-o i • tradedie.

Fâra indoiela suntu femei naive si blânde pe care ie scii pe din afara la primulu cuventu si care se arata asia cum suntu, pentru-câ in ele totulu este sinceru, câ fiindu nevinovate au remasu umile, si uefiiudu nici

•insielate nici amăgite au remasu fâra neîncredere: suntu altele pe care lumea le crede mandre si desierte, pentru-câ sciu vieti'a, câ se compara cu altele si câ despretiuescu.

Acestea traescu cu iuiin'a pe buze in faci'a cru-dimeloru, nedroptatiloru, eroriloru de huna credintiâ, judecatiîoru false si a calumnieloru naive. — Baga de seina, aceste femei mandre pastredia adesea in iuim'a lorii comdr'a tainica a cugetare! lorii intime si potu dâ fericirea aceluia, care va scl se o merite.

O vorba, unu gestu, o alusiune, o imperceptibila emotimie 'ti voru destăinui sufletulu iutregu: unu fulgera neasceptatu va arunca repedea s'a lumina asupra acestui intuuerecu spre a te lasâ se vedi pana in fun-dulu lui. Te vei da inapoi câ isbitu de o săgeta vedi-endu pentru ântai'a ora femei'a adeverata, mişcata, sincera; ea se ascundea sub statu'a cea rece care prefăcea obrazulu, gestulu si cuventulu ei. Inchipuesce-ti iutr'o mina necunoscuta, pescerea iutunecosa si muta, o lumina

i neasceptata, care face se scâuteiedie auruJu, câ nisce [ stele ce impodobescu bolt'a.

De adi inainte, caută incetu, cu sigurautia, calea sufletului, incepe lupt'a fâra mare strategia: nu-ti trebue altu ajutoriu de câtu sinceritatea inimei spre a cuiema la tine acest'a inima : fii adeveratu si tu daca vrei se afli adeverulu, gonesce ori-ce viclenia si fii simplu câ unu copilu.

Ai apucaţii momentulu cându acestu nuoru a trecuţii pe acesta frunte, ai vediutu trecendu saget'a, care l'a lovitu, scii ce vorba, ce amintire, ce alusiune seau ce gândire a isbitu pudbrea intima a acestui sufletu. poţi se faci se apară la suprafaci'a acestui peptu albii care 'si pastredia tainele, picatur'a de sânge ce-'lu va coloră.

Sub acesta recela sevanta si sub acesta tăcere elo-cinte, caută passiunea domnitoria, provoca confidenti'a, insufla dulcea simpatia si încrederea : o se vedi dorerea, regretele, iuduiosiarea, melancoliele si dorintiele ascunse.

I curgendu câ dintr'unu isvoru nesecaţii. — lleanimelia, imputernicesce, sfatuesce.

Dî femei perdute in acesta mulţime ce se mişca cu sgomotu, carea nu este adese-ori de câtu unu do-siertu de omeni unde sufletele surori 'si făcu uniilu la altulu, fâra a se iutalni, senine de ajutoriu: dî acestei femei câ suntu aici pe pamentu in ^ihistrdfele inimei si in naufragiele vietiei, unu adapoS^iftijiunatu, unu portu siguru in contra stânceloi^si ffinr&eloru. Este consciiuti'a omenesca, judecatoriu supremii alu tuturora simtieminteloru precum alu tuturora actiuniloru, sauc-tuariu inviolabilii unde aflamu pacea, cbiaru atunci cându totulu s'a prefacutu in ruine in noi insine.

Intr'o fata, poţi câte odată se credi la ce vedi; dara intr'o femea caută ce'a ce este. Aibi totu-de-a-uua

http://Si3j.ere.iihttp://te-ajur.se

liculu" Familiei" An. 1884. Nr 14. I_ia scs. ld. 'a d e m a i e .

182

presinte iu minte ca cuUire a cărei vietia este unu lungu supliciu si care ascunde doreri nesfersite, apare zimbiteria sub diamante si sub fiori; in sgomutulu orchestrei, in valurile multimei, urmedia-o dara prin gandu pana la pragulu odaei sale de culcare, atunci cându trage zavoru. Vedi, ea arunca o privire trista oglindei sale, 'si scote bratiarele si zimbetulu seu, strălucirea ochiloru si florile din peru; femei'a intima desbraca cos-tumulu seu si uita rolulu ei, pies'a s'a sfârşita, dram'a incepe.

Astfeliu judeca lumea. Tote aici pe pameutu u'au fericirea nespusa de a da mân'a loru fiintiei ce au ale-su-o si socie fericite si mame fericite, de-a petrece vi-eti'a loru lângă legauulu uuei fiintie iubite.

Deca vrei se scii ceva despre femeia, fiintia multipla, usiora, sincera si insielatoria, iubitore si perfida, blânda si cruda, frivola si adauca: gandesce câ in acestu greu studiu trebue refăcuta priceperea oinenesca. — Indoei'a aici este iuceputulu intieleptiunei; asculta mai ântâiu judecat'a hunei, inse pentru a o judeca la ren-dulu teu si se casedi sentiuti'a ei.

Este fericitulu privilegiu alu acelui care observa si care compara, de-a indreptâ erorea si de a pune mân'a pe adeveru ; aceste caletorii de descoperire pe oceanulu hunei, strebatutu de atâtea curente contrarie, au surprinderile si amăgirile loru, au si bucuriile loru.

La femeia sufletulu are pudorea lui si nu se preda nici odată fara lupta.

Romanulu.

FECIORULU DE IMPERATU. — Anecdota poporala. —

Ci câ a fostu odată unu imperatu -si o imperate'sa, cari aveau totu binele, numai copii nu. Din asta pricina erau tare mâhniţi, pentru ace'a câ cine se unnedie pe tronu după nnktea loru? Dara iniperatulu si imperates'a totu se rogâu la Ddieu câ dora, dora i-ar' bucura cu unu cnniln Si Ddieu le-a ascultatu rogatiunea: la adeuei

;etie li-au daruitu unu baietielu. Indata după nascerea copilului, doftorii si alţi

omeni invetiati au spusu imperatului si imperatesei, câ copilulii loru numai atunci va traf, deca nu va vede femei si lumin'a dîlei până la sieptesprediece ani. Sau superatu iniperatulu si imperate'sa de vorb'a asta, dara ce aved se facă? Au trebuiţii se unnedie sfatulu intie-leptîloru. Deci l'au inchisu pe priuriu intr'uiiu turnu, unde s'a pregatitu o casa frumosa imperetesca, si i-au datu acolo tote cele trebuinciose pentru crescere. După ce miculu esî din anii copilăriei, i-se dete invetiatori iscusiţi, cari 'Iu invetiara totu ce trebue se scia unu imperatu.

Impliuiudu-se cei sieptesprediece ani, iniperatulu porunci se se adune pe lângă turnulu princiului lucrurile cele mai frumose din imperati'a s'a, si Ia serbarea menita pentru ieşirea fiului imperatescu din turnu se iaie parte toţi fruntaşii poporului, dara numai bărbaţii, femeile nu. Fia-care se grăbi cu ce avea mai scumpu se m^rga lângă turnu si in curuudu se umplu loculu de o lume intriga, care in cea mai buna rânduita si cu cea mai mare nerăbdare aştepta se vedia pe iniperatulu seu viitoriu.

Atunci usîle turnului se deschiseră si insocîtu de musica, de iniperatulu cu alaiulu seu si de invet'atorii sei — iesf princjulu la lumu'a dîlei. Elu ofta din adeiicu vediându lumea mâudra, sorele stralucitoriu. ceriulu albastru si limpede si uu se poteâ indestulu mira de ce'a ce vedea cu ochii. Iuvetiatorii î-i aretâu lucrurile frumose, ce le intâluiâu in cale si hojma î-i spuneau: ast'a se numesce asia, ast'a asia . . . până ce sfârşiră cu t6te, fia-care după numele seu.

După ace'a se îndreptară cu toţii spre palatulu imperatescu. Si cum mergeau ei graindu cu chef'u si cu bucuria, eta câ li vine iu cale o copila mândra câ unu bujorelu.

— Da ast'a cum se numesce? — intrebâ princiu pe unulu din in ve ti a tor ii sei.

— Diavolulu, care trage pe omeni la iadu ! — res-punse invetiatoriulu, si indata intrebâ la rendulu seu pe princiu: Din tote lucrurile, câte le-ai vediutu, care ti-a placutu mai multu ?

— Diavolulu, care trage pe omeni la iadu! — res-punse princjulu.

C. MOR ARIU

UNU APELU. A fostu o vreme •— si nu de multu, cându totu

ce se audia despre femei'a romana, eră: „n'avemu femei culte."

Bocetulu resuuase lungu — iuse nime nu gândi la nedreptatea lui, la trecutu s6u nepăsarea ce insotî-se crescerea femeiei. — Ba chiar' ast'a muta tăcere confirma injositorea vaierare, câ-ci fruntaşii, omeni de stare năvăliră a-si indesâ fetitiele priu sc61e străine, de unde cu sciintie, limbi, arte si tote câte la olalta făcu educaţi unea moderna, ele esîra fiindu ori ce, numai romane nu.

Rodulu acestora porniri fii: nenumeratele renegări ; ticalosele vinderi de lege si naţiune. In loculu cascigului asceptatu, se semtîra pagube oribile. — Carulu progresului obstescu nu miscase inainte, nici inapoi — ci oblu spre prăpastia.

Perita eră neosi'a inascuta — trufasi'a procopsire imbetâ femei'a pana la acei'a uitare, din care numai lips'a si nenorociilu o mai iutorce la naţiunea ei, la miiele ei surori credintiose catrîntiei si opiniei moscenite.

Eta urmarea un i culturi gresîte! Iu epocele de trista pomenire, acţiunea femeiei a

fostu retrasa — dar' nu mai pucinu de influiutia sî destoinica jertfe măreţie. Prin crepusculuîu ne-desceptarii naţionale rostindu-se faptele multor'a, ale ei remasera uesciute pau' atunci, câudu in suinbr'a po-eşia sufletulu lui Bolintineanu strabatandu ceati'a viito-riului, scrise profeticele cuvinte: „este uuu angeru la romani, care in totu de-un'a a stătu pazitoriu la vetr'a stramosiasca. Deca acestu poporu vâ avea o limba cui-' tivata, o istoria, o literatura, in sfersîtu unu nume ves-titu — elu va datori aceste numai angerului seu pazitoriu: femeiei romane!!•

Pre la care femeia s'a gânditu elu ? — La cele cu sniritu imboerat.îtn de limbi istorii si mnruviiri utvaine*

183

- seu la femei'a ce jintuindu foculu de gâteji, cu fur-c'a in brâu povestea de viteji'a nemului ei ? — A gan-ditu elu ore la femei'a resfaciata, ce pentru rangu 'si da sufletulu, — seu la femei'a poporului, la umil'a femeia romana, care prestandu crudîmea restristeloru, singura cu virtutea, credinti'a si statornici'a ei a păstraţii legea . . . limb'a... portulu si totu ce astadi ue areta lu-mei ca o naţiune vigurosa si vrednica de stima?

PoetuJu — interpretulu dintre oinu si Ddieu, fora distingere a pusu strelucitulu margaritariu pe fruntea femeii romane din coliba si palatu, salouu si holda; — pe a femeii ce câ socia a intovarasîtu barbatulu in bine si reu, ca mama crescându copii romani, er' ca stăpâna pastrandu virtuţile si moravurile moscenite.

Ajunşi acumu la punctulu in care bărbaţi distinşi necunoscându tesaurulu sutietescu a femeii romane, prinseră a se ecupâ mai in adinsu cu interesele ei educative si instinctive.

La noi iu liauatu uuu modestu inceputu formară scolele de fetitie — si fie dîsu in ouorea sateniloru! ei le si ocrotiră mai cu căldura. Orasienii de si mai es-pusi daunoseloru infiuintîe, asceptara mur'a in gura, ast-feliu remanendu mai departe a-si dâ fetitiele la olalta cu baetii, ori a le tramite in scolele altor'a.

Câ unu eflusu naturalu fusera dara pornirile fe-meiloru din mai multe parti si provincii, unindu-se in poteri spre a făptui scdle, cu instrucţiune câtu mai potrivita impregiurariloru nostre naţionale. Aceste misca-minte culturale, suntu de netăgăduite iusemnatati. De-o parte scopulu îndreptatieza la uuu viitoriu cu femei de lauda, er' de alta parte descepta la mulţi semtiri noi, si reînvia pre cele amurtîte de egoismu, seduceri seu alte orbii

Intre tote cele de fala, cu cestu prilegiu fia amint i ta : „Reuniunea feineiloru romane diu Sibiiu," acestu centru de inteligintia si poporu romanii, la care cu dreptu atîutimu nădejdile nostre.

— După 3 ani de esistintia, fructulu e o scola in Sibiiu, deschisa la 18/30. Oct. 1883. Are 5 classe, — e r in scopulu educatiunei naţionale patru poteri didactice.

Pentru întreţinerea ei, comitetulu Reuniunei de asta ora arangeaza o sortitura — loteria. Obiectele se voru iusinuâ pana la 15/27 Septeinbre, •— sortitur'a in-sasi, cade in lun'a Octombre. a. c.

Unu apelu caldurosu se adreseza la tote inimile romane, cerendu spriginu si accentuaudu câtu pretiu punu pe obiectele industriei casnice, câ-ci: „străinii admira, de-o potriva arfa dameloru si maiestr6sele lucrări a tieraueloru nostre."

Accentuamu si noi acestu punctu, in care se in-taluescu doua diu cele mai grave lipse a nostre: „instrucţiunea si industri'a naţionala."

E nobilii indemnulu a jertfi pentru cultura, specificii aceste doue ramuri — pentru care nu esista ro

mana, ce nu ar' dâ cu dragu obiecte a îndeletnicirii ei a hărniciei ei.

A inradecinâ, a-si insusî cultur'a e a amutî unu rusinosu vaietu, — er? a aprecia in faci'a lianei iuulu, cânep'a, tiesutulu si alte producte a tieraueloru nostre, e a pune adeveratulu temeiu la industri'a casnica a na-tiuuei.

Promovendu un'a si alfa, recâscigainu inimele ce se credeau părăsite, — sternimu o emulare care des-voltandu gusturi, sterpesce unele apucaturi pagubitore, er' in sfersitu scdte unu nou ]isvoru de caseigu mani-loru muncitore.

In vederea acestoru indoite interese a femeii române, apelamu si noi la tote inimele se sprigiuesca in totu modulu asfa intreprindere de mari fobîse. Deose-bitu suntu rogate romanele si romanii din loeu si giuru, a dărui câtu mai multe lucrări, triinitiendu-le Domnei Juli'a Rotariu, carea luandu iniţiativa de eolectanta in Timisior'a — le vâ primi, cvitâ publice, si espedâ la loculu hotarîtu.

Timisior'a-Fabric 26] 14 Iuniu 1884. Emilia Lungu.

_ . -sj^i -vX- *sl^*- . * \ 1 J * *VX" ^ir" "-L" *•!•" O *sL* « «

S C U G E T Ă R I , g-Geniurile seau somităţile potu servi societatea si

chiar' patri'a; dar' numai o anima buna o pote incaldî cu iubire până la sacrificii.

* * *

Celu ce privesce pamentulu câ unu caminu nlu familiei umane, si nu cunosce in universal'a patrie altu reu, de câtu totu ce este neonestu, nici altu bine de câtu ce'a ce e onestu, acel'a a dobânditu deplinătatea folositorei sciiutie, facuudu ori-ce sacrificii pentru a s'a patrie.

Tendinti'a de-a întinde hotarele diferiteloru imperii seau patrii cu armele, ducundu-le până la marginele Iu— mei, nu e decâtu trebuiuti'a de-a face din tote popo-rele unulu si o singura patrie. Dar' couceptiunea acesfa nu e a ratiunei ci a faptei, fiindu-câ se opereza priu resbelu, ce'a ce ar' trebui se se indepliue'sca prin amoru.

* * *

Armoni'a. Music'a descepta curagiulu potolesce patimile, uimesce si esalteza sufletulu; armoni'a musicei transporta dela tărie la moliciune si viceversa; dar* armoni'a vietiei este multu mai preferabila.

* * Timpulu. Nimicu nu se consuma câ timpulu, asf-

feliu câ ingrigirea sanatatei ne rapesce o parte dintren-sulu, ace'a a amiciloru alfa, trebile nostre o alta parte, cele publice asemenea; era somnulu împarte cu noi vieti'a. I. J). Petrcscu.

184

• ^ &e ne ajutama si

Prim'a scola superiora rom. de fetitie. — Comitetiilu centralu (resiedietoriu in Sibiiu) alu Associatiunei transilvane p. Ut. si ciut, pop. romanii in siedinti'a din 15/27 Iuniu au luatu hotarirea de-a pune iu lucrare clădirea edificiului scolei superiore rom. de fetitie. Edi-ficiulu va fi asiediatu in -gradiu'a caseloru proprii ale Associatiuuei, astfeliu câ frontulu se fia spre parculu ora-siului. Scol'a va ave optu classe si va trebuii se cuprindia spaţiu celu puţinii pentru 40 interniste si 100 es-terniste.

Eta ce ui se scrie in acestu obiectu dela Comite-tulu centralu alu Associatiuuei nostre:

La adunarea generala a acestei associatiuni, tie-nuta dela 29 Augustu până la 1-a Septemvrie 1882. in Brasiovu, comitetiilu presentase propunerea de a se institui sub auspiciile associatiuuei o scola de fetitie. Adunarea iutimpinâ cu plăcere acesta propunere, ce are de scopu a da fetitieloru române o crescere, care se nu fia numai la r.ivelulu culturei de pe la alte institute bine organisate străine, ci totu odată se fia capabila a striuge si mai tare legaturile, ce le tiene unite de sortea poporului din care făcu parte.

Scol'a acest'a avendu de scopu a zidi mai departe pe temeiulu pusu in scolele primare din diferite localităţi, va se dîca a' completa educatiunea fetitieloru, cari făcu parte din clasa mai culta a societăţii nostre, s'a uuinitu s c o l a su p e r i o r a ; ea va corespunde iutocmai categoriei de scdle, numite in alte parti scole c i v i l e ; si suntemu prea convinşi ca ea respunde unei intetî-tore trebuintie.

Comitetiilu associatiunei fii deci insarcinatu a face preparativele necesare pentru câ iu acestu anu zidirea edificiului propriu de scola se se iucepa pe arealulu libera din gradiu'a, ce apartiâne casei associatiunei dându spre parculu orasiului. Lucrările pregatitore suntu apro-pe terminate; comisiunea esmisa din sinulu comitetului a presentatu iu siedinti'a de ieri părerea sa biuemoti-vata in caus'a iuceperei zidirei si o scbitia făcuta de unulu din cei mai talentaţi architecti din Sibiiu.

Comitetulu acceptându vederile comisiunei a dispuşii facerea planului de zidire, a preliminarului de spese, a escrierei licitaţiei pe bas'a plauului si a preliminarului, câ ast'feliu in ternpulu celu mai scurtu se se pota incepe zidirea ins'a-si.

Credemu câ nu va fi Românu, care se nu doresca din totu sufietulu realisarea câtu mai ingraba a operei associatiuuei si eveutualu a tinde mâna de ajutoriu deca trebuinti'a va cere.

Iuainte cu Domuedieu! HBH Ajie lulu publicaţii in nnmeruln trecutu, precum si cela

din numerulu acest-a, 'In recomendamu deosebitei atenţiune a publicului românu si mai alesu a sexului frumosn. E vorba de-a se asecura subsistenti'a si venitoriulu unei institutiuni naţionale, care abia infientiata au si datu roduri vrednice de luatu in con-sideratiune. — — Redactiunea acestui diariu va primi cu mul-tiemita ori-oe objecte si offerte menite pentru loteri'a filantropica din cestiune si cuitându-le in aceste colone ie va transpune la

Reuniunea femeiloru romane din Sibiiu. Domnedieu inca ne va ajuta !!

I n 16 28 Iun ie la 9 ore demineti'a unu publicu numeroşii si alesu intre cari Escel. Sa părintele Metropolitu Mironu Roma-nulu, inspectorulu reg. ung. si alţi onoratiori s'au intrunitu in localalu scolei de fetitie a reuniunei femeiloru rom. din Sibiiu, pentru a asistă ia examenulu primu alu scolei de fetitie, provediute acumu si cu dreptulu de publicitate. Respunsurile miceloru eleve au urmatu cu sigurantia si linisce, astfeliu ca toţi asistenţii au remasu satisfăcuţi. Dna viee-presidenta a reuniunei si Escel. Sa părintele archiepiscopu adresară, spre Încheiere, cuvinte de incu-ragiare pentru eleve si pentru toner'a institutiune.

0 cantarelia romana apretiuita de Maghiari. Din Deesiu cu datulu 2!» Iuniu ni se scrie: D-sior'a

An 'a C. P o p u , nepota si fiica adoptiva a lîvdssim. doumu Vasiliu Popu, canonieu iu Gherl'a, urmându iu-vitatiunei ce i-s'a facutu din partea societăţii filarmonice maghiare diu locu, a cântatu eri sera pe bina teatrului de aici. — Numerosulu publicu, intri! care mulţi au veniţii din depărtare anume numai pentru de a audî o cântaretia româna, a fostu foite placutu surprinsu de versulu poternicu si nielodiosu si de cânteculu petrun dietoriu la iuime a tinerei cântaretie române, si nu au intardîatu a-si da expresiune viua acestei plăcere prin numerose si freuetice aplause, bravouri si vivace si prin unu prea frumosu buchetu oferiţii din partea societăţii ins'asi. — Cântareti'a nostra, care î-si propusese a cânta numai doue bucati, iu urm'a neintrerupteloru cereri a audîtoriloru, a fostu silita a cânta optu bucati si unele diu ele chiar a le si repeţi câte de doue ori. — Gratulainu D-sioreiAn'a P o p u pentru stralucitulu succesu ce a raportaţii cu acesta ocasiuue, succesu prin care a dovediţii si strainiloru câtu pote talentulu unei Românce si pe terenulu acest'a până acumu atâtu de pucinu cultivaţii la noi. g. i-

G a z e t ' a Ş a t e n u l u i este numele unei foie ilustra'e, ce apare regulatu in Rîmnicu-Saratu, redactata de mai mulţi omeni speciali, sub direcţiunea d-lui 0. C. Datculescu, agricultorii. Acesta foie a cunoscintieloru trebuinciose poporului, are de scopu : instruirea, informarea si moralisarea poporului Românu prin publicarea materieloru alese si variate. — Pân'acum au esîtu diece numere. Revista atesta populara 'si are existenti'a ei garantata de d-lu C. C. Datculescu, care a infiintiatu anume o tipografie pentru f6i'a sa. Iu raportu cu calitatea hârtiei, tiparitilui, ingri-jirei si varietatiei materieloru si a gravureloru — lucrate Ia P a r i s — ea e cea mai eftina gazeta din tiara. •— Ea ese de 2 ori pe luna in brosiuri de 2 cole No. 5, t ipărita desu. Costulu abonamentului e numai de diece lei pe anu. Abonantii au dreptulu la mai multe premiuri. de valore insemnate.

Cancelari'a NegnUiu din Gherl'a primesce abonaminte la acesta foia neincungiuratu de lipsa tuturora preotiloru, invetia-toriloru, intelegintîîoru dela sate si preste totu tuturoru .'agri-cultoriloru — cu o fl. pre anuhi intregu.

C a t e c h i s m u A g r i c u l t o r u l u i . Cuprindiendu : Noţiuni de agricultura, gradinarie, pomicultura si silvicultura. Cu 43 figuri intercalate in textu. Lucraţii după Michel de Greff prin ,V. Drocu Barcianu. Recomendamu cu Iota caldur'a acestu opu interesanţii, care a fostu distinşii cu medali'a de auru la expositi'a agricola judetiana din 1883. — Pretiulu unui esemplariu e 1 francii si 50' bani. Dela noi inca se pote procură portofranco cu 80 cr.

Post'a Redactiunei. L a n u m e r u l u a c e s t ' a allaturamu cele patru icone promi

se câ premii de totu gra tu i te ; si in deplina credintia ca ele vorir multiemi asceptarile tuturoru abonantîloru nostrii, indrasnimu a le cere binevoiitoriulu sprigînu si pentru venitoriu.

A b o n a m i n t e l e esp i r . i t e se se re'noiesca fkrâ intârdîare! Din „ P ă r i n t e l e C a r t h a u s i " vomu da de-aci inainte in

totu numerulu baremi câte 2—3 facie — conformându-ne si prin acest 'a dorintiei espresse a mai multoru cetitori ai nostrii.

Proprietariu, Redactoru respundietoriu si Editoru: N i c u l a e F e k e t e N e g r u t i u . Imprimari 'a „Auror'a p. A. Todoranu in Gherl'a.

http://espir.it