ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVEFACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific:

Lect.univ.dr. Andrada Georgescu Absolvent :

IONIȚĂ Mugurel-Ioan

București2009

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVEFACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

Bugetul local – instrument de reflectare a autonomiei unităţilor administrativ – teritoriale

Coordonator științific: Lect.univ.dr. Andrada Georgescu

Absolvent :

IONIȚĂ Mugurel-Ioan

București2009

2

CUPRINS

SCURT ISTORIC....................................................................................................4

INTRODUCERE......................................................................................................6

CAP. I. BUGETUL LOCAL ŞI PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL COMUNITĂŢII LOCALE...................................................................................11

I.1. DEFINIREA BUGETULUI LOCAL ŞI LOCUL ACESTUIA ÎN STRUCTURA SISTEMULUI BUGETAR AL ROMÂNIEI..................................................................11I.2. PRINCIPIILE BUGETARE.................................................................................13I.3. ORGANIZAREA SISTEMULUI BUGETAR ÎN ROMÂNIA...................................17

I.3.1. Sfera de activitate şi instituţiile publice implicate....................................17I.3.2. Organizarea sistemului bugetar în România............................................19I.3.3. Clasificaţia bugetară - cadrul unic de prezentare a veniturilor şi cheltuielilor publice............................................................................................26I.3.4. Ordonatorii de credite - rol şi responsabilităţi.........................................29

I.4. PROCEDURA BUGETARĂ................................................................................31I.5. ELEMENTE SPECIFICE ALE PROCESULUI BUGETAR DE LA NIVELUL COMUNITĂŢILOR LOCALE....................................................................................36

CAP II. CONSTITUIREA BUGETULUI LOCAL............................................44

II.1. PREZENTAREA COMUNEI.............................................................................44II.2. ANALIZA STRUCTURII SI EVOLUŢIA VENITURILOR BUGETULUI LOCAL AL COMUNEI EZERIŞ ÎN PERIOADA 2005-2008.........................................................48II.3. CONŢINUTUL IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE ŞI CONTRIBUŢIA ACESTORA LA CONSTITUIREA BUGETULUI LOCAL AL COMUNEI EZERIŞ..........55II.4. ANALIZA PARTICIPĂRII VENITURILOR NEFISCALE ŞI A VENITURILOR DIN CAPITAL LA CONSTITUIREA BUGETULUI LOCAL AL COMUNEI EZERIŞ.............94II.5. CONTRIBUŢIA VENITURILOR ALOCATE DE LA BUGETUL DE STAT LA FORMAREA BUGETULUI LOCAL AL COMUNEI EZERIŞ........................................97II.6. ALOCAREA PE DESTINAŢII A BUGETULUI LOCAL AL COMUNEI EZERIŞ. 102

II.6.1 Structura alocării pe destinaţii a bugetului local al comunei Ezeriş.....102II.6.2 Analiza alocaţiilor bugetare ale comunei Ezeriş....................................106

CONCLUZII.........................................................................................................117

3

SCURT ISTORIC

Administraţia se regăseşte pretutindeni în toată complexitatea vieţii sociale,

constituind una dintre cele mai utile activităţi umane.

Legea de organizare administrativă din 1864 precizează că unităţile

administrativ-teritoriale sunt comunele şi judeţele, comunele fiind împărţite în

comune urbane şi comune rurale. Un moment crucial pentru evoluţia administraţiei

publice locale îl constituie apariţia Legii pentru înfiinţarea consiliilor judeţene

precum şi a Legii comunale care statuează, pentru prima oară în istoria Ţărilor

Române, judeţul şi comuna ca persoane juridice. Adoptarea constituţiei din 1866

constituie un moment important şi este punctul de plecare al instituţionalizării

structurilor moderne ale administraţiei publice locale în România.

Constituţia din 1923 proclamă aceleaşi principii pentru organizarea

administraţiei locale ca şi Constituţia de la 1866, însă acestea sunt mai clar

exprimate şi mai bine precizate. În spiritul Constituţiei din 1923, apar reglementări

suplimentare pentru administraţia publică locală, respectiv Legile din 1925, 1929,

1936, care consolidează judeţul ca unitate teritorială de bază a colectivităţilor

locale, dotată cu personalitate juridică, şi în acelaşi timp, ca zonă teritorială pentru

serviciile descentralizate ale unor ministere.

Constituţia din 1938 poartă amprenta perioadei istorice pe care o traversa

ţara noastră şi consecinţele ei asupra administraţiei publice locale stau sub semnul

limitării autonomiei locale. Astfel, potrivit Legii din 1938 ,,comuna este

administrată de consiliul comunal şi de primar”, consiliul comunal fiind format din

membri aleşi şi membri de drept, având mai mult un rol consultativ.

Mai târziu, constituţia din 1965 şi celelalte reglementări ce decurgeau din aceasta

prevedeau că organele locale ale puterii de stat, consiliile populare, erau alese prin

vot universal, iar organele locale ale administraţiei de stat, comitete sau birouri

4

executive ale Consiliilor populare alese de acestea erau răspunzătoare în faţa

comitetelor sau birourilor executive superioare şi a Consiliului de Miniştri.

După revoluţia din decembrie 1989 a urmat o scurtă perioadă când

organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat erau în relaţie

directă cu Consiliile Frontului Salvării Naţionale care numeau primarii şi se

subordonau Guvernului. Apariţia legii 61/1991 privind administraţia publică locală

- pe baza căreia s-au organizat primele alegeri libere, din februarie 1992, după

aproximativ un secol - a permis colectivităţilor locale din România să-şi constituie

autorităţi administrative proprii, pe principiul autonomiei locale şi al

descentralizării.

5

INTRODUCERE

Finanţele publice ale României reprezintă un sistem complex de relaţii

economice, prin intermediul cărora se asigură formarea şi repartizarea fondurilor

publice de resurse financiare în scopul dezvoltării economice-sociale a ţării,

precum şi satisfacerea tuturor nevoilor populaţiei.

Impactul finanţelor publice asupra României este determinat nu numai de

proporţiile redistribuirii produsului intern brut pe care o generează, dar şi de modul

cum se realizează acest proces.

Impozitele, taxele, contribuţiile şi împrumuturile de stat, alocaţiile,

subvenţiile şi transferurile bugetare constituie nu numai metode de prelevare şi

repartizare ale resurselor financiare publice, dar şi instrumente cu ajutorul cărora

organele de decizie caută să orienteze dezvoltarea economică şi socială a ţării în

direcţia dorită de acestea.

Organele financiare, cadrele de conducere şi specialiştii din instituţiile

publice, din regiile autonome, din societăţile comerciale cu capital majoritar de stat,

ca şi din celelalte unităţi care participă la procesul de colectare, repartizare şi

utilizare a resurselor financiar-publice sunt chemate să îndeplinească u rol activ în

fundamentarea deciziilor autorităţilor publice în raţionalizarea opţiunilor bugetare,

în creşterea eficienţei cu care sunt folosite resursele materiale umane şi valutare de

care dispun.

Măsurile de politică fiscală, bugetară, monetară şi valutară, luate de

autorităţile publice ale unui stat, produc adesea efecte nu numai pe plan intern,

naţional dar şi asupra relaţiilor acestuia cu celelalte state favorizând sau frânând,

după caz, schimburile comerciale, cooperarea economică şi tehnico-ştiinţifică

internaţională şi relaţiile de credit.

6

În ţara noastră, tranziţia la economia de piaţă presupune adaptarea

corespunzătoare a sistemului financiar, a instrumentelor, a instituţiilor şi organelor

financiare, a tehnicilor şi metodelor de lucru, precum şi a reglementărilor juridice

cu caracter financiar.

Astfel autorităţile publice sunt chemate să identifice, să trieze şi să

ierarhizeze nevoile sociale a căror satisfacere este de competenţa comunităţii

naţionale, să stabilească corect priorităţile fiecărei etape şi să găsească cele mai

adecvate căi de soluţionare a acestora; să aleagă instrumentele prin care se

efectuează prelevările di veniturile populaţiei şi din profiturile societăţilor

comerciale – impozite, taxe şi contribuţii – în funcţie de randamentul acestora şi nu

în ultimul rând de efectul pe care acestea le induc.

Modul de soluţionare a problemelor complexe legate ce cuantumul şi

structura cheltuielilor publice, de volumul şi sursele veniturilor publice, de

echilibru sau dezechilibru bugetar se defineşte prin politica financiară a

Guvernului.

Pe plan internaţional, se conturează orientări diferite ale politicilor fiscale,

bugetare, monetare şi valutare inspirate de doctrine care pledează fie pentru

intervenţia statului în economie cu ajutorul unor instrumente financiar-monetare

adecvate, fie pentru non-intervenţia acestuia, pentru autoreglarea economiei.

Procesul bugetar, sub aspectul conţinutului, reprezintă ansamblul acţiunilor şi

măsurilor întreprinse de instituţiile competente ale statului în scopul concretizării

politice financiare aplicate de autoritatea guvernamentală.

Procesul bugetar presupune existenţa unor resurse financiare, precum şi

alocarea lor în scopul furnizări către cetăţeni a bunurilor şi serviciilor publice.

Instrumentul în care îşi găsesc reflectarea toate resursele financiar publice şi

cheltuielile publice îl constituie bugetul general de stat.

7

Acesta cuprinde ansamblul bugetelor care reflectă fluxurile de venituri şi de

cheltuieli ale sectorului public, şi anume: bugetul de stat, bugetul asigurărilor

sociale de stat, bugetele locale – care constituie laolaltă bugetul public naţional,

bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetul altor instituţii

publice cu caracter autonom.

Având la bază un anumit cadru legislativ, ce trebuie să se afle în concordanţă

cu programul de guvernare aprobat de Parlament, Executivul poate declanşa

procesul bugetar.

Etapele consecutive ale procesului bugetar se referă la:

- elaborarea proiectului de buget;

- aprobarea bugetului;

- execuţia bugetului;

- încheierea execuţiei bugetului;

- controlul execuţiei bugetului;

- aprobarea execuţiei bugetului.

Procesul bugetar prezintă o serie de caracteristici comune, care îi conferă

acestuia trăsăturile specifice unui proces:

- decizional, deoarece conţinutul său constă în alocarea unor resurse

bugetare limitate în raport cu nevoile societăţii;

- democratic, deoarece în cursul derulării etapelor procesului bugetar se

manifestă atât atributele statului de drept cât şi posibilitatea impunerii

intereselor unor grupuri de persoane;

- preponderent politic, deoarece opţiunea pentru un anumit tip de politică

economică reprezintă un act de decizie politică;

8

- cu continuitate ciclică, deoarece etapele procesului bugetar sunt stabilite

prin legi specifice;

- de larg impact politic, cu implicaţii la nivel macro şi microeconomic, care

se manifestă atât în plan economic cât şi social.

Procesul complex al elaborării şi execuţiei bugetului de stat este supus unor

principii mai mult sau mai puţin rigide.

1. Anualitatea bugetului este primul principiu bugetar aplicat în practică

care s-a menţinut de-a lungul timpului;

2. Universalitatea bugetului este principiul potrivit căruia veniturile şi

cheltuielile publice trebuie să fie înscrise în buget în sumele lor totale,

fără omisiuni şi fără compensări reciproce;

3. Unitatea bugetară presupune înscrierea tuturor veniturilor şi cheltuielilor

statului, în sumele lor global, într-un singur document;

4. Neafectarea veniturilor bugetare - cerinţa acestui principiu rezidă în

faptul că veniturile încasate la buget se depersonalizează, astfel încât

veniturile în totalitatea lor se utilizează pentru acoperirea tuturor

cheltuielilor;

5. Specializarea bugetară reprezintă principiul potrivit căruia veniturile

bugetare trebuie să fie înscrise în buget şi aprobate de către Parlament pe

surse de provenienţă, iar creditele bugetare pe categorii de cheltuieli;

6. Echilibrul bugetar se referă atât la întocmirea unor bugete balansate, cât şi

la păstrarea echilibrului în perioada de execuţie a bugetului.

Caracteristica fundamentală a sistemului instituţional o reprezintă, pe de o

parte, separarea, pe orizontală, în subsisteme instituţionale ale celor trei puteri din

9

stat: legislativă, executivă, judecătorească, iar pe de altă parte, subordonarea pe

verticală a instituţiilor în cadrul fiecăruia din aceste subsisteme.

Autonomia subsistemelor instituţionale aparţinând celor trei puteri ale

statului, precum şi controlul public democratic asupra activităţii instituţiilor

respective asigură premisele pentru armonizarea alocării resurselor publice în

direcţia satisfacerii într-o măsură cât şi mai ridicată a solicitărilor populaţiei pentru

bunuri şi servicii publice, precum şi utilizarea cu eficienţă crescândă a alocaţiilor

bugetare.

10

Cap. I. Bugetul local şi procesul bugetar la nivelul

comunităţii locale

I.1. Definirea bugetului local şi locul acestuia în structura sistemului

bugetar al României

Bugetul local este acel act în care se înscriu veniturile şi cheltuielile

colectivităţii locale, pe o perioadă de un an şi reprezintă un instrument de

planificare şi conducere a activităţii financiare a unităţilor administrativ-

teritoriale. De asemenea, bugetele locale reflectă fluxurile veniturilor şi cheltuielile

colectivităţii locale, modalitatea de finanţare a cheltuielilor pe destinaţii şi de

acoperire a deficitelor.

În România, fiecare comună, oraş, municipiu şi sector al municipiului

Bucureşti întocmeşte un buget propriu, în condiţii de autonomie. Prin OUG

nr.45/2003 privind finanţele publice locale s-au stabilit normele privind formarea,

administrarea, utilizarea şi controlul resurselor financiare ale unităţilor

administrativ-teritoriale şi serviciilor publice de interes local.

Structura bugetelor reflectă gradul de autonomie al administraţiilor locale

faţă de administraţia centrală, precum şi legăturile existente între diferitele

administraţii teritoriale. În vederea stabilirii locului bugetelor locale şi a

importanţei acestora se calculează ponderea cheltuielilor şi veniturilor locale în

totalul celor consolidate. Această pondere diferă de la o ţară la alta, în funcţie de

gradul său de dezvoltare, de statutul colectivităţilor locale sau de numărul

nivelurilor de administraţie publică locală.

11

Alături de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele

fondurilor speciale şi bugetele instituţiilor publice autonome, bugetele locale fac

parte din bugetul general consolidat al statului şi îndeplinesc mai multe roluri (a

căror cuprindere depinde de gradul de autonomie faţă de bugetul central):

- „rolul financiar – potrivit căruia bugetele locale mobilizează şi redistribuie

resursele financiare al căror volum cât şi natură depind de reglementările legale în

vigoare;

- rolul economic – derivă din implicarea factorului de decizie local în

realizarea unor obiective economice de larg interes social aşa cum sunt: reţele de

apă, iluminatul public, şosele, drumuri, poduri, transport local, şi mai recent

transport aerian;

- rolul social – se regăseşte în asigurarea unui fond locativ pentru categoriile

defavorizate şi a unui minim de existenţă, acoperirea unor nevoi pentru învăţământ

şi sănătate, suportându-se o parte din cheltuielile ocazionate de aceste instituţii,

şcoli, spitale, grădiniţe, case de copii, cămine de bătrâni şi nu în ultimul rând cele

ocazionate de teatre, muzee, biblioteci;

- rolul politic – îşi găseşte expresia în autonomia legislativă a consiliilor

locale, atât în ceea ce priveşte nivelul veniturilor, cât mai ales a destinaţiei unor

cheltuieli”1.

Din punctul de vedere al structurii sau formei de prezentare, bugetele locale

pot fi de două feluri (fiecare dintre cele două este autonom faţă de celălalt):

- bugete centralizate – se regăsesc la nivelul judeţelor şi al municipiului

Bucureşti, au un rol de cunoaştere şi orientare, cumulând valorile individuale ale

bugetelor locale şi sunt administrate de către Consiliile Judeţene;

1 Donath Liliana, Finanţe publice şi elemente de administrare a impozitelor, Ed. Marineasa, Timişoara, pag. 282

12

- bugete propriu-zise – aferente comunelor, oraşelor, municipiilor şi

sectoarelor municipiului Bucureşti, au caracter imperativ, juridic, prevederile lor

fiind obligatorii şi sunt administrate de primării.

Legea nr.273/2006 stabileşte „principiile, cadrul general şi procedurile

privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice locale,

precum şi responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice locale şi ale

instituţiilor publice implicate în domeniul finanţelor publice locale”.

Bugetul consolidat, obţinut prin eliminarea transferurilor de sume dintre

bugete din totalul veniturilor şi cheltuielilor locale (fie ele cuprinse în bugetul local

sau cele evidenţiate în afara acestuia), reflectă dimensiunea efortului financiar

public în unitatea administrativ-teritorială pe anul respectiv (starea de echilibru sau

dezechilibru).

I.2. Principiile bugetare

Sunt principii (reguli) bugetare aplicate atât în statele membre ale Uniunii

Europene, cât şi la nivelul bugetului comunitar. În România, principiile bugetare

sunt prevăzute explicit în Legea nr. 273/ 2006 privind finanţele publice.

A. Principiul universalităţii - 2 reguli:

a. veniturile şi cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute

(globale), fără omisiuni şi fără compensări reciproce; în acest mod

bugetul permite analiza:

- corelaţiilor existente între diferite categorii de venituri şi

cheltuieli;

- nivelurilor reale ale veniturilor şi cheltuielilor publice.

13

b. veniturile bugetare nu pot fi destinate direct unei anumite cheltuieli

bugetare, deci veniturile - odată vărsate la buget - se depersonalizează.

- excepţii: donaţii, sponsorizări, fondurile speciale (venituri cu

destinaţie specială).

B. Principiul publicităţii. Sistemul bugetar este deschis şi transparent:

- dezbaterea publică a proiectelor de buget şi a execuţiei bugetare, cu

prilejul aprobării acestora în Parlament;

- publicarea în Monitorul Oficial al României a actelor normative de

aprobare a bugetelor şi a execuţiei acestora;

- difuzarea tuturor informaţiilor prin mijloace de informare în masă.

C. Principiul unităţii

- veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu cu sumele lor globale într-un

singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea

fondurilor publice;

- în România, unitatea bugetară nu este respectată în forma sa clasică,

neexistând un singur document al bugetului general consolidat aprobat, ci

mai multe (bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele

locale etc.), dar corelate între ele.

D. Principiul anualităţii

- veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate / autorizate prin lege pe o

perioadă de 1 an, care corespunde exerciţiului bugetar;

- exerciţiul bugetar este perioada egală cu anul bugetar pentru care se

elaborează, se aprobă, se execută şi se raportează bugetul;

- în România anul bugetar coincide cu anul calendaristic;

14

- tot mai mulţi economişti susţin necesitatea trecerii la adoptarea unor

bugete multianuale, proces justificat în special de cheltuielile cu caracter

economic (investiţii) care necesită aprobări pe perioade mult mai

îndelungate (bugete pe programe).

E. Principiul specializării

Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în buget, potrivit

clasificaţiei bugetare = schemă unitară, concisă şi clară de grupare a:

a) veniturilor publice pe surse de provenienţă:

- venituri curente

- venituri fiscale

impozite directe (impozite pe profit, pe salarii, pe venit)

impozite indirecte (TVA, accize, taxe vamale)

contribuţii pentru asigurările sociale

alte contribuţii

- venituri nefiscale (dividende, vărsăminte din profitul net al

regiilor autonome şi vărsăminte de la instituţii publice)

- venituri din capital (din valorificarea unor bunuri ale statului).

b) cheltuielilor publice:

- după natura şi efectul lor (clasificaţia economică):

- cheltuieli curente

de personal

materiale şi servicii

subvenţii

transferuri

dobânzi aferente datoriei publice

- cheltuieli de capital

15

- împrumuturi acordate

- rambursări de credite interne şi externe

- după destinaţia lor (clasificaţia funcţională):

- servicii publice generale (funcţionarea administraţiei publice)

- apărare, ordine publică şi siguranţă naţională

- cheltuieli social culturale (învăţământ, sănătate, asistenţă socială)

- servicii de dezvoltare publică, locuinţe, mediu, apă

- acţiuni economice (industrie, agricultură, transporturi, etc.)

F. Principiul unităţii monetare: toate operaţiunile bugetare se exprimă în moneda

naţională, inclusiv cele ce decurg din creditele externe şi din fondurile comunitare

nerambursabile.

G. Principiul echilibrului bugetar

- presupune ca o cerinţă esenţială acoperirea integrală a cheltuielilor din

veniturile fiecărui an;

- acest principiu a fost, în mod progresiv, abandonat; de altfel, nu mai este

nominalizat în Legea finanţelor publice;

- cerinţa actuală: deficitul bugetar voluntar şi stăpânit poate deveni un

mijloc de relansare a economiei, dacă nivelul deficitului bugetar este

corelat cu un ansamblu de indicatori macroeconomici şi nu depăşeşte un

anumit “semnal de alarmă”.

Aceste principii au valabilitate şi pentru procesul bugetar ce se deruleză la

nivelul colectiviăţilor locale (în cazul nostru fiind vorba de o comună).

16

I.3. Organizarea sistemului bugetar în România

I.3.1. Sfera de activitate şi instituţiile publice implicate

În România sistemul bugetar delimitează următoarele activităţi:

- învăţământul;

- sănătatea;

- cultura şi arta;

- justiţia şi autoritatea publică;

- protecţia şi refacerea mediului înconjurător;

- asistenţa şi protecţia socială;

- activităţi de importanţă strategică cum sunt: transporturi şi

telecomunicaţii, cercetarea ştiinţifică, chimia etc.

Instituţiile publice care funcţionează în cadrul sistemului bugetar sunt,

conform legii nr.500/2002, următoarele:

- Preşedinţia României;

- Parlamentul;

- Guvernul;

- ministerele;

- celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat;

- instituţiile de stat de subordonare locală sau centrală, circumscrise sferelor

de activitate prezentate mai sus.

Activitatea finanţelor publice include elaborarea şi execuţia bugetului,

stabilirea şi perceperea impozitelor, taxelor şi a celorlalte venituri ale statului,

urmărirea utilizării mijloacelor financiare aflate la dispoziţia instituţiilor publice,

17

controlul modului de folosire a mijloacelor materiale şi băneşti aparţinând regiilor

autonome, celorlalte instituţii publice.

Organul de decizie în domeniul finanţelor publice este Parlamentul. Acesta

stabileşte şi aprobă, prin lege, veniturile statului şi normele de cheltuieli aferente

instituţiilor publice. Parlamentul examinează şi aprobă anual bugetul de stat,

bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale precum şi contul

general al execuţiei bugetului. Legea stabileşte veniturile şi cheltuielile bugetului

pentru fiecare an, desfăşurându-le pe capitole şi subcapitole şi respectiv pe acţiuni

şi articole de cheltuieli.

Guvernul, organul suprem al administraţiei de stat, elaborează proiectele

bugetului şi al contului general anual de execuţie bugetară, supunându-le aprobării

Parlamentului. De asemenea, Guvernul aprobă şi răspunde de realizarea

prevederilor bugetare şi exercită conducerea generală a activităţii executive în

domeniul finanţelor.

Ministerul Finanţelor Publice are, în procesul bugetar, o gamă largă de

competenţe şi responsabilităţi ce se pot rezuma astfel:

- coordonează acţiunile ce constituie responsabilitatea Guvernului cu

privire la sistemul bugetar;

- dispune măsuri de aplicare a politicii fiscal-bugetare;

- emite norme metodologice de elaborare a bugetelor, privind practicile de

încasare a veniturilor, angajare, ordonanţare, lichidare şi plată a

cheltuielilor, încheierea exerciţiului, contabilizare şi raportare;

- aprobă clasificaţiile bugetare şi modificările acestora;

- monitorizează execuţia bugetară;

- colaborează cu BNR la elaborarea balanţei de plăţi externe, a

reglementărilor în domeniul monetar şi valutar;

18

- propune soluţii de acoperire a deficitului sau utilizare a excedentului din

contul curent al balanţei de plăţi externe etc.

Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei centrale de stat au

compartimente specializate în domeniul financiar, care îndeplinesc următoarele

atribuţii:

- elaborează bugete de venituri şi cheltuieli şi urmăresc realizarea acestora;

- repartizează creditele bugetare organelor ierarhic inferioare;

- exercită controlul financiar asupra activităţii unităţilor subordonate şi iau

măsuri pentru înlăturarea deficienţelor constatate.

Organele locale ale administraţiei de stat (consilii comunale, orăşeneşti,

municipale etc), realizează autonomia locală şi au ca atribuţii următoarele:

- aprobă anual bugetul local;

- stabilesc impozitele şi taxele locale precum şi taxele speciale pe termen

limitat, în condiţiile prevăzute de lege;

- încurajează organizarea şi desfăşurarea activităţii agenţilor economici în

scopul creşterii veniturilor locale şi al atragerii forţei de muncă

disponibile.

Instituţiile publice de subordonare centrală sau locală întocmesc bugete de

venituri şi cheltuieli, urmăresc realizarea bugetelor aprobate de organele

competente, îndeplinirea obligaţiilor faţă de stat, utilizarea potrivit destinaţiei a

resurselor financiare primite de la stat etc.

I.3.2. Organizarea sistemului bugetar în România

Resursele financiare publice se constituie şi gestionează printr-un sistem

unitar de bugete format din:

- bugetul de stat;

19

- bugetul asigurărilor sociale de stat;

- bugetele fondurilor speciale;

- bugetul trezoreriei statului;

- bugetele altor instituţii publice cu caracter autonom;

- bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial dintr-unul din

bugetele de mai sus;

- bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;

- bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate sau

garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură

din fonduri publice;

- bugetul fondurilor externe nerambursabile.

Bugetul de stat

Concentrând partea principala a fondurilor bugetare aferente instituţiilor

centrale, bugetul de stat este discutat şi aprobat de Parlament. Veniturile şi

cheltuielile înscrise în acest buget sunt grupate în ordinare şi extraordinare,

conform clasificaţiei bugetare, cu specificarea naturii acestora.

Cheltuielile vor avea o destinaţie precisă şi limitată.. Acoperirea cheltuielilor

bugetare prin emisiune monetară sau prin finanţare directă de către bănci. În situaţii

deosebite, apărute pe parcursul execuţiei bugetului, administraţia de stat, poate

emite, prin intermediul Ministerului Finanţelor Publice, bonuri de tezaur şi alte

instrumente specifice.

Bonurile de tezaur sunt titluri de valoare care prezintă următoarele

particularităţi:

- sunt purtătoare de dobândă;

20

- au o durată de existenţă de maxim 10 luni, putând fi emise până cel mai

târziu în luna octombrie a anului financiar;

- răscumpărarea se poate face cel mai târziu în luna decembrie neputând

depăşi sfârşitul anului;

- valoarea totală a bonurilor emise nu poate depăşi 8% din volumul total al

cheltuielilor bugetului de stat aprobat.

În situaţii excepţionale, prin legea bugetului se poate prevede, acoperirea

temporara a cheltuielilor dintr-un împrumut nepurtător de dobândă, acordat de

B.N.R. Valoarea acestui credit nu poate depăşi 10% din totalul cheltuielilor

bugetului aprobat pentru exerciţiul în curs precum şi dublul capitalului B.N.R. şi al

fondului de rezervă constituit; el urmează a fi rambursat în maxim 6 luni de la

acordare, pe seama veniturilor bugetare curente. Când veniturile se dovedesc

insuficiente, dacă există bază legală, se poate recurge la obţinerea unui împrumut

de stat, pentru acoperirea creditului iniţial.

În stabilirea veniturilor bugetare, se respectă de obicei, următoarele reguli:

- nici un impozit, taxă sau alt venit de natura aceasta nu se vor putea înscrie

în buget şi deci nu se vor putea încasa dacă nu au fost stabilite prin lege;

- prin legea bugetului se aprobă anual structura, componenţa şi valoarea

veniturilor statului;

- se interzice prin lege perceperea de contribuţii de orice natură, indiferent

de motivaţie, atâta timp cât nu există o fundamentare legală.

Creditele bugetare (limita maximă şi destinaţia prevăzute în buget pentru o

anumită cheltuială) aprobate prin bugetul de stat pot fi utilizate la cererea

ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite sau

alimentarea cu fonduri a conturilor deschise la trezoreria statului sau la unităţi

bancare dacă în localitatea respectivă trezoreria nu are unitate operativă.

21

Prin compararea încasărilor de venituri realizate până la închiderea

exerciţiului bugetar, cu plăţile efectuate până la aceeaşi dată, se stabileşte

excedentul sau deficitul bugetar. In caz de deficit Parlamentul hotărăşte, la

propunerea Guvernului, modalitatea de acoperire a acestuia şi măsurile ce trebuie

luate pentru evitare repetării acestei situaţii.

În cazul înregistrării unui excedent definitiv al bugetului de stat, acesta este

folosit pentru diminuarea deficitelor anilor precedenţi şi acoperirea totală sau

parţială a datoriei publice a statului.

În bugetul de stat se înscriu Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia

Guvernului şi Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului; ambele se utilizează

pe baza hotărârilor acestuia, pentru finanţarea unor acţiuni sau sarcini noi apărute

pe parcursul anului, cu condiţia să existe prevederi exprese în acest sens.

Bugetul asigurărilor sociale de stat

Se elaborează şi se aprobă de către Parlament, o dată cu bugetul de stat, fiind

însă o componentă distinctă a sistemului bugetar. Bugetul asigurărilor de stat este

planul financiar anual care reflectă constituirea, repartizarea şi utilizarea fondurilor

necesare ocrotirii pensionarilor, salariaţilor şi membrilor lor de familie.

Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde:

- la partea de venituri sunt înscrise venituri fiscale reprezentate de

contribuţiile pentru asigurările sociale datorate de angajatori, contribuţiile

pentru asigurări sociale datorate de salariaţi şi personalul asimilat,

contribuţii pentru asigurările sociale datorate de alte persoane asigurate,

contribuţii pentru asigurările sociale datorate de persoanele aflate în

şomaj şi venituri nefiscale sub forma contribuţiilor pentru biletele de

tratament şi odihnă şi respectiv încasări din alte surse;

22

- la partea de cheltuieli, principalele destinaţii sunt: pensiile de asigurări

sociale de stat, cheltuieli pentru creşterea copiilor până la doi ani,

tratament balnear şi odihnă, indemnizaţii pentru concedii de maternitate şi

îngrijirea copilului, cheltuieli de capital, ajutoare pentru decese, proteze

etc.

Bugetul asigurărilor sociale de stat se elaborează şi execută de către

Ministerul Finanţelor Publice dar un rol important îl are Ministerul Muncii,

Solidarităţii Sociale şi Familiei. Cheltuielile nu se pot înscrie în buget şi nu se

aproba fără stabilirea resurselor din care urmează să fie efectuate ceea ce face ca

acest buget se elaborează echilibrat

Bugetele locale

Prin bugete locale se înţeleg bugetele unităţilor administrativ-teritoriale care

au personalitate juridică. Fiecare comună, oraş, municipiu, judeţ, întocmeşte buget

propriu, în condiţii de autonomie. Din bugetele locale sunt finanţate acţiuni de

interes local, conform prevederilor legii, ca de exemplu: acţiuni social - culturale,

sportive, de tineret, inclusiv ale cultelor, acţiuni de interes local în beneficiul

colectivităţii, cheltuieli de întreţinere a administraţiei publice locale precum şi toată

gama de cheltuieli cu destinaţie specială prevăzută în anexele legii finanţelor

publice locale,

Repartizarea veniturilor şi cheltuielilor pe categorii de bugete locale se

stabileşte de către organele alese la nivelul judeţelor, respectiv ale municipiului

Bucureşti, numai când legea bugetului nu o face în mod expres.

Când cheltuielile prevăzute în bugetele proprii fiecărei structuri nu pot fi

acoperite din veniturile proprii, pentru echilibrarea bugetelor se pot aproba

transferuri din bugetul de stat.

23

Dacă în execuţia bugetelor locale apare un deficit temporar, acesta poate fi

acoperit, până la încasarea veniturilor aprobate, din resursele aflate în contul

general al trezoreriei statului.

În bugetele locale sunt prevăzute, în limita de 5% din valoarea cheltuielilor,

fonduri de rezervă. Destinaţia acestora este suplimentarea unor credite bugetare

aferente unor acţiuni neprevăzute pentru anul bugetar respectiv. Fondurile de

rezervă pot fi suplimentate pe parcursul anului, cu până la 50% din valoarea

iniţială, pe seama creditelor bugetare ce nu mai sunt necesare. Nu pot fi astfel

utilizate creditele bugetare disponibile provenite de la cheltuieli de personal şi de

capital.

Soldul anual excedentar, realizat la nivelul unui buget local are, conform

legii, următoarea destinaţie:

- rambursarea, după caz, a împrumuturilor contractate, rămase neachitate

precum şi plata dobânzilor şi comisioanelor aferente;

- constituirea fondului de rulment propriu, în limita a 5% din veniturile

proprii. Acesta se păstrează într-un cont distinct, deschis la unităţile

teritoriale ale trezoreriei statului şi, poate fi utilizat temporar, pentru

acoperirea unor deficite apărute ca urmare a nesincronizării încasării

veniturilor cu efectuarea cheltuielilor.

Bugetele fondurilor speciale

Sunt planuri financiare separate de bugetul de stat şi bugetul asigurărilor

sociale de stat, care reflectă constituirea şi utilizarea fondurilor speciale, aprobate

prin legi speciale. Proiectele acestor bugete se elaborează de către Ministerul

Finanţelor Publice, la propunerea ordonatorilor principali de credite, răspunzători

cu gestionarea fondului respectiv.

24

În funcţie de evoluţia economiei naţionale, Guvernul analizează şi propune

Parlamentului renunţarea k unele dintre aceste fonduri sau, dimpotrivă, constituirea

altora noi.

Elaborarea şi execuţia bugetelor fondurilor speciale se fac potrivit legilor

specifice fiecărui fond şi legii finanţelor publice.

Bugetul Trezoreriei statului

Cuprinde veniturile şi cheltuielile ocazionate de direcţia specializată, a

Ministerului Finanţelor Publice în efectuarea de operaţiuni în contul şi în numele

statului. Astfel, execuţia de casa a bugetelor ce cuprind resurse financiare publice

se face prin unităţile trezoreriei statului sau prin unităţi bancare dacă în localitatea

respectivă nu există unităţi operative ale acestei direcţii. Trezoreria statului şi, după

caz unităţile bancare asigura:

- încasarea veniturilor bugetare;

- efectuarea cheltuielilor, în limita creditelor bugetare şi a destinaţiilor

aprobate;

- încasarea veniturilor extrabugetare şi a plăţilor dispuse din acestea;

- încasarea mijloacelor din fonduri speciale şi efectuarea de cheltuieli pe

seama lor, prin conturi distincte deschise pe instituţii şi categorii de

resurse;

- gestionarea datoriei publice interne şi externe;

- efectuarea altor operaţiuni financiare în contul organelor administraţiei

publice centrale şi locale.

Prin trezoreria statului se mai pot efectua plasamente financiare pe termen

din disponibilităţile aflate în. contul general al trezoreriei, precum şi păstrarea

disponibilităţilor reprezentând contravaloarea în lei a ajutoarelor externe

nerambursabile, primite pe bază de acorduri guvernamentale.

25

Bugetele altor instituţii publice

Orice instituţie publică funcţionează pe baza unui buget propriu în care

mijloacele băneşti necesare pot proveni din:

- bugetul de stat sau din bugetele locale, integral, în funcţie de subordonare;

- venituri extrabugetare şi alocaţii acordate de la bugetul de stat sau

bugetele locale, în funcţie de subordonare;

- venituri extrabugetare integral;

- fonduri speciale, pentru anumite cheltuieli prevăzute prin lege a se finanţa

din aceste fonduri.

Pe lângă aceste surse ce finanţare, instituţiile mai pot primi mijloace

materiale şi băneşti de la persoane juridice şi fizice, prin transmitere gratuită.

Acestea se gestionează separat şi trebuie sa respecte destinaţia stabilită de

transmiţător (sponsor sau donator).

Soldurile anuale rezultate din execuţia bugetelor instituţiilor integral

autofinanţate rămân la dispoziţia acestora, urmând a fi folosite, cu aceeaşi

destinaţie, în anul următor. Bugetele acestor instituţii se prezintă ca anexă la

bugetul centralizat al ordonatorului principal de credite în subordinea căruia ele

funcţionează.

I.3.3. Clasificaţia bugetară - cadrul unic de prezentare a veniturilor şi

cheltuielilor publice

Clasificaţia bugetară este consecinţa funcţionării principiului specializării

bugetare. Ea reprezintă un instrument tehnic de sistematizare, urmărire şi control al

realizării veniturilor şi efectuării cheltuielilor. Pentru a-şi atinge scopul ea trebuie

26

să fie simplă, concisă şi clară. Clasificaţia bugetară regrupează veniturile după

natură şi provenienţă iar cheltuielile după natură şi destinaţie; ceea ce face posibile:

- cunoaşterea exactă a veniturilor şi cheltuielilor statului;

- compararea în timp a evoluţiei bugetului, ceea ce permite analiza în

dinamică a veniturilor şi cheltuielilor statului;

- exercitarea controlului asupra întregului proces de execuţie bugetară şi

asigurarea disciplinei financiare;

- organizarea contabilităţii bugetare, înlesnind înregistrarea şi preluarea

datelor.

Clasificaţia bugetară este obligatorie atât în procesul întocmirii bugetului cât

şi în cel al executării sale. Elaborarea ei de către Ministerul Finanţelor Publice, are

în vedere trei criterii de grupare şi anume:

- criteriul administrativ sau departamental, conform căruia veniturile şi

cheltuielile statului sunt grupate după instituţiile care le încasează sau le

efectuează. Acest criteriu este dublat, de regulă, de alte criterii ce au la

baza natura fiecărui element;

- criteriul economic, conform căruia sunt prezentate distinct categoriile de

cheltuieli şi venituri ca şi operaţiuni curente şi operaţiuni de capital;

- criteriul funcţional care grupează cheltuielile după interesele urmărite de

stat, după sarcinile şi obiectivele sale.

Structura clasificaţiei bugetare, în vigoare în România, cuprinde la venituri -

capitole şi subcapitole - , iar la cheltuieli - părţi, capitole, subcapitole titluri, articole

şi alineate.

Clasificaţia bugetară împarte veniturile în venituri curente (ordinare) şi

venituri de capital (extraordinare).

27

Veniturile curente sunt veniturile care se încasează cu regularitate,

constituind o sursă permanentă de mijloace băneşti. In funcţie de modul de

percepere ele pot fi:

- venituri fiscale, care reprezintă cea mai mare parte a veniturilor bugetare

şi care îmbracă forma impozitelor directe (pe profit, pe salarii, pe

dividende etc.) şi indirecte (T.V.A., accize etc.)

- venituri nefiscale sub forma prelevărilor încasate în etapa repartiţiei

primare a produsului intern brut. Ele sunt legate de calitatea statului de

proprietar şi organizator al activităţii întregii sfere bugetare. În aceasta

categorie intra: vărsăminte din profitul net al regiilor autonome,

vărsăminte ale instituţiilor publice, taxe pentru brevete şi invenţii, taxe

consulare, amenzi, sume din valorificarea bunurilor confiscate, etc.

Veniturile de capital sunt surse la care statul apelează în situaţia în care

veniturile curente sunt insuficiente. In aceasta categorie intra: lichidarea

participaţiilor din străinătate, sume din valorificarea bunurilor aparţinând statului

etc.

În clasificaţia bugetară, cheltuielile se clasifică după criteriul funcţional şi

economic.

Criteriul funcţional are în vedere separarea cheltuielilor pe domenii de

activitate în care statul are implicaţii majore

Clasificaţia economică împarte cheltuielile după natura lor, ca şi veniturile în:

- cheltuieli curente (ordinare) care se efectuează în mod constant la orice

instituţie publică. In această categorie intră cheltuielile de personal,

cheltuielile materiale, serviciile etc;

- cheltuielile de capital (extraordinare) sunt cele care se efectuează în

anumite perioade şi se referă, în principal la investiţiile instituţiilor, cele

28

ale regiilor autonome şi ale societăţilor comerciale cu capital integral sau

majoritar de stat.

Pe lângă cele două categorii mari de cheltuieli, clasificaţia economică

cuprinde un titlu distinct referitor la operaţii financiare, adică diverse împrumuturi

pentru redresare financiară sau finanţarea unor obiective aprobate prin convenţii

bilaterale sau acorduri interguvernamentale. Clasificaţia economică în vigoare este

prezentată în Anexa nr. I

I.3.4. Ordonatorii de credite - rol şi responsabilităţi

Ordonatorii de credite sunt conducătorii instituţiilor publice cu personalitate

juridică. Conform legii nr. 500/2002, în funcţie de rolul pe care îl au pe linia

finanţării bugetare, ordonatorii de credite sunt:

- ordonatori principali în persoanele conducătorilor instituţiilor publice

cu personalitate juridică, cărora li se aproba finanţare pentru instituţiile

din subordine şi pentru cheltuielile proprii conform bugetelor aprobate în

condiţiile legii. Ordonatorii principali repartizează credite bugetare

instituţiilor ierarhic inferioare, pot modifica bugetele acestora şi aproba

efectuarea de cheltuieli în limita şi destinaţia aprobate prin bugetul

propriu. Pentru bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi

bugetele fondurilor speciale ordonatorii principali sunt miniştrii şi

conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice

centrale. Pentru bugetele locale, ordonatori principali sunt preşedinţii

consiliilor judeţene, primarul general al municipiului Bucureşti şi primarii

celorlalte uni aţi administrativ - teritoriale;

- ordonatori secundari sunt conducătorii instituţiilor publice, cu

personalitate juridică, aflate în subordinea ordonatorilor principali. Ei au

29

rolul de a repartiza credite bugetare aprobate unor instituţii din subordine,

ai căror conducători au calitatea de ordonatori terţiari şi de a utiliza

creditele bugetare deschise pentru cheltuieli proprii;

- ordonatori terţiari sunt conducători de instituţii publice, cu personalitate

juridică, ce utilizează creditele bugetare primite conform bugetelor

proprii.

Conform legii 500/2002, ordonatorii principali de credite repartizează

creditele bugetare aprobate, după reţinerea a 10% din valoarea lor cu scopul

asigurării unei execuţii bugetare prudenţiale. Prevederea legală nu afectează

cheltuielile de personal şi pe cele ce decurg din obligaţii internaţionale. Reţinerea

de 10% se acordă în semestrul al doilea al exerciţiului bugetar după ce Guvernul a

examinat execuţia bugetară a primului semestru.

Toţi ordonatorii răspund, potrivit legii finanţelor publice, de:

- angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor

bugetare repartizate şi aprobate;

- realizarea veniturilor;

- angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza unei bune gestiuni

financiare;

- integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;

- organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea în termen a

situaţiilor financiare asupra patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei

bugetare;

- organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice

şi a programului de lucrări de investiţii publice;

- organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor

corespunzători;

30

- organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, conform

prevederilor legale.

Ordonatorii principali de credite îşi pot delega calitatea înlocuitorilor de

drept, secretarilor generali sau altor persoane împuternicite în acest scop. Delegarea

poate fi:

- generală, când delegatul are competenţă deplină;

- specială, când delegatul poate îndeplini numai anumite operaţiuni.

- Din punct de vedere al duratei, delegarea poate fi:

- temporară;

- pe durata nedeterminată.

Delegarea poate fi oricând revocată, fapt ce se comunica Ministerului

Finanţelor Publice şi B.N.R. dacă este cazul unei instituţii care derulează tranzacţii

printr-o bancă agreată.

Ordonatorii principali şi secundari pot refuza aprobarea deschiderii de noi

credite bugetare subordonaţilor lor, atunci când constată încălcări ale disciplinei

financiare şi bugetare: efectuarea de cheltuieli înaintea alocării sumelor,

schimbarea destinatei sumelor primite, neţinerea evidenţei bugetare la zi etc.

I.4. Procedura bugetară

Conform legii finanţelor publice, activitatea bugetară parcurge următoarele

etape:

- elaborarea proiectului bugetului;

- aprobarea;

- executarea;

- închiderea exerciţiului bugetar.

31

Fiecare dintre aceste etape presupune efectuarea unor operaţii de natură

tehnică, concretizate în acte elaborate de organele de specialitate ale statului.

Totalitatea acestor operaţii si acte cu caracter tehnic si normativ constituie

procedura bugetară.

Elaborarea proiectului bugetului

Prima variantă a proiectului bugetului de stat se elaborează de către

Ministerul Finanţelor Publice pe baza propunerilor instituţiilor, a evoluţiei

economice din perioada premergătoare şi a tendinţelor conjuncturale manifestate pe

plan intern şi extern. Aceste tendinţe se referă la: puterea de cumpărare a monedei

naţionale, preturi, salarii, stabilitatea monedei, priorităţi în acţiunile proprii ale

statului, etc.

Principala problemă a acestei etape constă în evaluarea veniturilor şi

cheltuielilor care se înscriu în proiect. Evaluarea acestora se poate face prin mai

multe metode:

- metoda automată (a penultimei) - presupune evaluarea forfetară a

veniturilor şi cheltuielilor, pentru bugetul anului N+l, pe baza datelor

existente în bugetul şi contul general de execuţie bugetară al anului N-l.

Este o metoda simplu de aplicat dar care nu ţine seama de conjunctură;

- metoda majorării sau diminuării - are la bază determinarea ritmului

mediu anual de creştere sau scădere a veniturilor şi cheltuielilor din

ultimii cinci sau mai mulţi ani consecutivi premergători anului pentru care

se elaborează bugetul. Cu acest ritm mediu se corectează veniturile şi

cheltuielile anului bugetar în curs, determinându-se astfel elementele

bugetului următor. Metoda prezintă dezavantajul trimiterii, în perioada

viitoare, a influentelor unor factori care s-au manifestat în trecut şi care

pot acţiona sau în viitor;

32

- metoda evaluării directe - presupune determinarea veniturilor şi

cheltuielilor pe baza datelor preliminare ale contului general de execuţie

bugetara curentă şi a previziunilor economice şi sociale pentru anul

bugetar următor. În aplicarea acestei metode este necesara luarea în

considerare a ultimelor legi care modifică veniturile statului.

Elaborarea bugetului se .ace pe principale componente, de către Guvern, iar

pentru bugetele locale, de către ordonatorii de credite de la nivelul unităţilor

teritorial-administrative.

Aprobarea proiectului bugetului

Aprobarea proiectului de buget presupune:

- prezentarea de către primul ministru sau de către ministrul finanţelor

publice a proiectului de buget în faţa Parlamentului;

- analiza proiectului bugetului în comisiile parlamentare de specialitate;

- concilierea modificărilor aduse proiectului pe perioada dezbaterilor;

- aprobarea proiectului cu amendamentele aduse;

- ratificarea de către preşedintele României.

Aceasta etapă a procedurii bugetare se încheie cu aprobarea de către

Parlament şi ratificarea de către preşedinte a legii bugetare anuale.

Executarea bugetului

Se referă la încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor stabilite prin legea

bugetară anuală. Responsabilitatea executării bugetului revine Guvernului

României.

Execuţia bugetului parcurge următoarele etape:

- repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare se face în

funcţie de termenele legale d; încasare a veniturilor şi de perioada în care

33

este necesară efectuarea cheltuielilor. La repartizarea pe trimestre se mai

au în vedere ritmul de desfăşurare al activităţii, pe parcursul anului şi

specificul activităţii respective;

- execuţia de casă a bugetului se realizează în cea mai mare parte prin

Trezoreria statului şi prin unităţi bancare. Trezoreria statului asigură atât

execuţia bugetului central cât şi a celor locale prin direcţiile judeţene ale

sale;

- realizarea veniturilor bugetare înseamnă încasarea integrală şi la

termenele stabilite a veniturilor bugetare. Realizarea unui venit bugetar

presupune parcurgerea mai multor momente şi anume:

aşezarea venitului , adică identificarea şi cuantificarea materiei

impozabile de care dispune o persoană fizica sau juridică;

lichidarea înseamnă determinarea obligaţiei faţă de buget prin

stabilirea cuantumului venitului bugetar. Acest moment trebuie să

ţină seama de cotele de impunere, de mărimea masei impozabile şi

de situaţia financiară a debitorului;

emiterea titlului de percepere a importului constă în înscrierea sumei

într-un act pe baza căruia se autorizează perceperea unui anumit

venit în contul bugetului. Actul poate fi: titlu de încasare, când

contribuabilul plăteşte din proprie iniţiativă impozitul, sau ordin de

încasare când are loc executarea silită;

perceperea reprezintă momentul încasării efective a venitului

bugetar. Acest moment include urmărirea contribuabilului în cazul în

care nu achită integral sau la termen, obligaţia faţă de buget.

- efectuarea cheltuielilor bugetare se face în limita aprobată în buget care

este limita maximă) şi numai pentru destinaţia aprobată. Respectând

34

aceste doua restricţii efectuarea oricărei cheltuieli publice presupune

următoarele momente:

o angajarea înseamnă asumarea obligaţiei de către stat de a plăti; acest

moment determină stabilirea sumei limită în care se poate încadra o

instituţie sau o societate finanţată de la buget;

o lichidarea înseamnă verificarea efectuării contraprestaţiei şi

determinarea sumei datorate;

o ordonanţarea constă în emiterea ordinului de plată în favoarea celui

îndreptăţit; ordinul de plata trebuie să poarte viza controlului

preventiv deoarece sunt afectaţi banii statului;

o plata înseamnă stingerea obligaţiei statului faţă de instituţia sau

societatea finanţată.

Momentele angajării, lichidării şi ordonanţării sunt realizate de ordonatorii

de credite, iar momentul plăţii este realizat de gestionarii publici sau contabilii

plătitori ai trezoreriei.

Închiderea exerciţiului bugetar

Constă în elaborarea coltului general de execuţie bugetară care reflectă toate

operaţiile efectuate şi stabileşte deficitul sau excedentul bugetar.

Etapa de închidere a exerciţiului bugetar are la bază raportările financiare ale

ordonatorilor principali de credite. Acestea se depun la Ministerul Finanţelor

Publice care, le verifică, le analizează şi întocmeşte contul general de execuţie

bugetară. Se întocmeşte contul general de execuţie pentru fiecare componentă a

sistemului bugetar. La nivelul bugetelor locale conturile de execuţie cad în sarcina

primăriilor care le elaborează şi le înaintează spre aprobare organelor de decizie

alese.

Contul general de execuţie bugetară se aprobă de către Parlament.

35

Întreaga procedură bugetară este supusă controlului. In funcţie de organul

care-l exercită, controlul bugetar poate fi:

- control bugetar politic - se efectuează de către Parlament şi constă în

examinarea şi adoptarea bugetelor, examinarea şi aprobarea contului de

închidere. Pe parcursul execuţiei, Parlamentul analizează rapoartele

primite din partea Guvernului privind execuţia bugetară pe perioade

scurte (trimestre, semestre). Controlul periodic al execuţiei se face prin

comisia de buget - finanţe a Parlamentului;

- controlul administrativ - este efectuat de către Ministerul Finanţelor

Publice, prin organele sale specializate. Acest tip de control are în vedere

verificarea procedurii de încasare a veniturilor şi a efectuării cheltuielilor,

cu respectarea limitei şi a destinaţiei aprobate;

- controlul jurisdicţional - îl efectuează Curtea de Conturi şi se referă numai

la etapa execuţiei bugetare.

I.5. Elemente specifice ale procesului bugetar de la nivelul comunităţilor locale

Procesul bugetar reprezintă „un ansamblu de operaţiuni care se succed

anual şi privesc elaborarea şi aprobarea proiectului legii bugetare anuale,

execuţia curentă a bugetului, încheierea şi aprobarea contului de execuţie

bugetară precum şi controlul bugetar2”

Procesul bugetar presupune existenţa unor resurse financiare, precum şi

alocarea lor în scopul furnizării către cetăţeni a bunurilor şi serviciilor publice de

interes local.

2 I.Talpoş, Finanţele României,vol 1,Editura Sedona,Timişoara, 1997, Ediţia a III -a ,p.119

36

Procesul bugetar durează circa doi ani şi jumătate, întinzându-se pe trei ani

calendaristici consecutivi. Astfel, în a doua jumătate a primului an calendaristic are

loc întocmirea proiectului legii bugetare şi dimensionarea cifrelor bugetare

aferente, care se aprobă de către forul legislativ, în anul al doilea se realizează

execuţia bugetară curentă, iar în anul al treilea se încheie contul de execuţie

bugetară, care este supus aprobării Parlamentului. Procesul bugetar este unul de

decizie, care constă în ordonarea priorităţilor şi în alocarea resurselor necesare

finanţării obiectivelor vizate, având utilitate publică.

Procesul bugetar este predominant politic, întrucât deciziile privind alocarea

resurselor bugetare mobilizabile nu se întemeiază pe criterii sau informaţii ale

pieţei, ci au la bază obiectivele din programul de guvernare, fixate de partidul care

deţine majoritatea parlamentară. În consecinţă, decizia finală, concretizată în legea

bugetară anuală, este adoptată prin mecanismul reprezentării şi al votului.

Procesul bugetar are caracter complex, ca urmare a faptului că este realizat

prin participarea unui mare număr de subiecţi, de natură diferită (şcoli, spitale,

universităţi, departamente, ministere, societăţi comerciale, regii autonome, partide

politice), fiecare cu interesele, nevoile şi posibilităţile sale.

Procesul bugetar este ciclic, realizându-se succesiv şi după un calendar

riguros, potrivit cerinţelor principiilor anualităţii şi publicităţii bugetare.

Procesul bugetar este strict reglementat, astfel că în derularea să concretă se

impune respectarea legislaţiei în materie şi a normelor metodologice elaborate în

acest scop de către Ministerul Finanţelor Publice.

Proiectele bugetelor se elaborează de către ordonatorii principali de credite,

având în vedere:

a) prognozele principalilor indicatori macroeconomici şi sociali, pentru anul

bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget, precum şi pentru următorii trei

ani, elaborate de organele abilitate;

37

b) politicile fiscale şi bugetare, naţionale şi locale;

c) prevederile acordurilor de împrumuturi interne sau externe încheiate, ale

memorandumurilor de finanţare sau ale altor acorduri internaţionale, semnate şi/sau

rectificate;

d) politicile şi strategiile sectoriale şi locale, precum şi priorităţile stabilite în

formularea propunerilor de buget;

e) propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor de credite din

subordine;

f) programele întocmite de ordonatorii principali de credite în scopul

finanţării unor acţiuni sau ansamblu de acţiuni, cărora le sunt asociate obiective

precise şi indicatori de rezultate şi de eficienţă; programele sunt însoţite de

estimarea anuală a performanţelor fiecărui program, care trebuie să precizeze:

acţiunile, costurile asociate, obiectivele urmărite, rezultatele obţinute şi estimate

pentru anii următori, măsurate prin indicatori precişi, a căror alegere este

justificată;

g) programele de dezvoltare economico-socială în prespectivă ale unităţii

administrativ-teritoriale, în concordanţă cu politicile de dezvoltare la nivel naţional,

regional, judeţean, zonal sau local.

Procedura elaborării, aprobării şi executării bugetelor locale are la bază

principiul autonomiei locale, prevăzut atât de „Legea finanţelor publice”, cât şi de

„Legea administraţiei publice locale”. Metodologia elaborării şi execuţiei bugetelor

locale este stabilită de Ministerul Finanţelor Publice.

Elaborarea proiectelor bugetelor locale se bazează pe proiectele de bugete

proprii ale administraţiei, ale instituţiilor şi serviciilor publice din subordine.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale propun programele prin

care sunt iniţiate acţiunile de implementare a finanţării bugetare.

În vederea examinării şi aprobării bugetelor locale există următoarele etape:

38

- prezentarea proiectelor de bugete echilibrate de către ordonatorii

principali de credite la Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice, până la

data de 15 mai a fiecărui an. Acestea, la rândul lor, depun proiectele de

bugete elaborate, până cel târziu la 1 iunie a fiecărui an, la Ministerul

Finanţelor;

- până la 1 iunie a fiecărui an, Ministerul Finanţelor comunică Direcţiilor

Generale ale Finanţelor Publice de la nivel judeţean, limitele aprobate ale

sumelor defalcate, din impozitul pe venitul global şi transferurile cu

destinaţie specială şi criteriile de repartizare a acestora pe unităţile

administrativ-teritoriale, în vederea definitivării proiectelor bugetare de

către ordonatorii principali de credite;

- până la 20 iulie a fiecărui an, se depun la Direcţiile Generale Judeţene

noile propuneri pentru proiectul de buget;

- până la 1 august a fiecărui an, Direcţiile Generale Judeţene depun

proiectele bugetelor locale.

Ordonatorii secundari sunt conducătorii instituţiilor sau serviciilor publice cu

personalitate juridică din subordinea fiecărui consiliu local şi judeţean

Elaborarea proiectelor bugetelor locale este de competenţa primărilor în

cazul bugetelor comunale şi orăşeneşti şi a preşedinţilor consiliilor judeţene în ceea

ce priveşte bugetele judeţelor.

Conform dispoziţiilor legale, aprobarea bugetelor locale este de competenţa

consiliilor comunale, orăşeneşti şi judeţene. Din punct de vedere procedural,

proiectele de bugete anuale ale comunelor şi oraşelor sunt supuse aprobării

consiliilor judeţene de către preşedinţii acestora.

Pentru aprobarea bugetelor locale, conform dispoziţiilor „Legii administraţiei

publice locale” privind procedura bugetară locală, sunt necesare următoarele acte

procedurale:

39

- publicarea proiectelor de buget anuale, astfel încât locuitorii să aibă

posibilitatea de a cunoaşte prevederile de venituri şi cheltuieli publice

locale, de a le contesta în termen de 15 zile de la data publicării lor;

- supunerea proiectelor de buget spre deliberare consiliilor competente, în

prima şedinţă a acestor consilii după expirarea termenului de 15 zile de la

data publicării, însoţite de raportul primarului sau al preşedintelui

consiliului judeţean, precum şi de contestaţiile depuse împotriva datelor

cuprinse în respectivele proiecte de bugete;

- deliberarea prevederilor de venituri şi cheltuieli bugetare de către

membrii consiliilor locale şi, respectiv, judeţene cu obligaţia de

pronunţare asupra contestaţiilor depuse, urmată de votarea pe articole şi

adoptarea bugetului local.

Potrivit Legii administraţiei publice locale nr. 69/1991 şedinţele consiliilor

locale convocate în scopul aprobării bugetelor locale trebuie să fie publice.

În cazul deliberării în scopul aprobării bugetelor locale se dezbat şi se

stabilesc impozitele, taxele şi celelalte venituri publice locale, categoriile de

cheltuieli, precum şi, dacă este cazul, împrumuturile şi transferurile necesare

pentru echilibrarea bugetelor respective.

Bugetele locale se aprobă prin hotărâri ale consiliilor comunale, orăşeneşti şi

judeţene, pe baza votului a cel puţin două treimi din numărul membrilor consiliului.

După aprobarea de către organele locale, Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice

ale judeţelor şi municipiului Bucureşti întocmesc şi transmit Ministerului

Finanţelor bugetele pe ansamblul fiecărui judeţ şi pe celelalte subdiviziuni,

împreună cu repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor, pe structura

clasificaţiei bugetare.

40

Execuţia bugetului local cuprinde actele şi operaţiunile de realizare a

veniturilor şi de efectuare a cheltuielilor prevăzute şi autorizate prin actele

decizionale de aprobare a acestor bugete.

Execuţia părţii de venituri a bugetelor locale este urmărită de către

perceptorii şi casierii din comune, de către funcţionarii serviciilor de impozite, taxe

şi alte venituri din organele financiare ale celorlalte unităţi administrativ-teritoriale.

Execuţia de casă a bugetelor locale se efectuează prin trezoreriile locale sau

prin unităţile bancare stabilite să încaseze veniturile bugetare locale prevăzute de

normele juridice în vigoare, să finanţeze cheltuielile acestor bugete în limita

creditelor bugetare aprobate.

Execuţia părţii de cheltuieli a bugetelor locale se bazează pe procedeul

„creditelor bugetare”, întrebuiţate cu aprobarea unor ordini de credite.

Ordonatorii principali de credite pentru bugetele locale sunt preşedinţii

consiliilor judeţene şi primarii celorlalte unităţi administrativ-teritoriale.

Ordonatorii secundari sau terţiari de credite bugetare sunt conducătorii

instituţiilor sau serviciilor publice cu personalitate juridică din subordinea fiecărui

consiliu local, judeţean şi Consiliu General al Municipiului Bucureşti.

Competenţa privind finanţarea cheltuielilor revin ordonatorilor principali de

credite bugetare. Finanţarea cheltuielilor se realizează prin deschideri de credite

bugetare în limitele cheltuielilor aprobate conform destinaţiei şi în raport cu gradul

de folosire a sumelor puse anterior la dispoziţie.

Transferurile de la bugetul de stat către bugetele locale se efectuează de către

Ministerul Finanţelor, prin Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice, la cererea

ordonatorilor principali, în funcţie de necesităţile execuţiei bugetare.

În situaţiile în care în execuţia bugetelor locale apar goluri temporare de

casă, acestea pot fi acoperite, până la încasarea veniturilor bugetare, pe seama

resurselor aflate în conturile de trezorerie ale statului. Trimestrial, ordonatorii

41

principali de credite întocmesc dări de seamă contabile asupra execuţiei bugetare pe

care le transmit Ministerului Finanţelor, prin Direcţiile Generale ale Finanţelor

Publice.

Pentru stabilirea rezultatelor finale ale execuţiei bugetelor locale,

ordonatorii principali de credite întocmesc conturile anuale de execuţie a bugetelor

locale pe care le transmit spre aprobare consiliilor judeţene, Consiliului General al

Municipiului Bucureşti şi consiliilor locale, până la data de 31 mai a anului

următor.

În cadrul contului anual al execuţiei bugetului local se înscriu:

a) la venituri:

- prevederi aprobate iniţial, prevederi bugetare definitive, încasări realizate;

b) la cheltuieli:

- credite aprobate iniţial, credite definitive, plăţi efectuate;

Trimestrial şi anual, ordonatorii principali de credite întocmesc situaţii

financiare asupra execuţiei bugetare care se depun la Direcţiile Generale ale

Finanţelor Publice, după verificare, acestea întocmesc şi depun la Oficiul

Finanţelor Publice situaţii financiare centralizate privind execuţia bugetelor.

Situaţiile financiare anuale, se prezintă de către ordonatorii principali de

credite spre aprobarea consiliilor locale, judeţene şi Consiliului General al

Municipiului Bucureşti, după caz.

Controlul asupra execuţiei bugetare este o etapă care se întemeiază pe

restricţiile luate în considerare în alocarea şi utilizarea resurselor bugetare.

Necesitatea controlului bugetar este regăsită atât în controlul politic, cât şi în

domeniul financiar. Din punct de vedere politic, Parlamentul doreşte ca Guvernul

să realizeze integral veniturile bugetare aprobate şi să nu depăşească cheltuielile

bugetare stabilite. În domeniul financiar, controlul bugetar urmăreşte creşterea

42

interesului Guvernului pentru buna gestionare a fondurilor statului, prevenirea

deturnărilor de fonduri şi evitarea risipei şi a fraudelor.

În funcţie de momentul efectuării sale, controlul bugetar poate fi preventiv,

concomitent sau postoperativ.

Controlul preventiv:

- este cel mai eficient, deoarece prin intermediul său se poate opri derularea

operaţiunilor nelegale.

Controlul concomitent:

- are o valoare limitată şi se efectuează cu ocazia efectuării operaţiunii

bugetare supuse verificării.

Controlul postoperativ:

- are loc după desfăşurarea operaţiunilor bugetare ce sunt verificate.

Curtea de Conturi este o instituţie publică exterioară Guvernului, care

funcţionează în mod autonom şi care raportează Parlamentului rezultatele

controalelor efectuate. Curtea de Conturi efectuează la fiecare instituţie publică

controlul ulterior, care vizează legalitatea şi realitatea datelor cuprinse în acest

document.

În final, Curtea de Conturi prezintă Parlamentului raportul privind controlul

contului de execuţie bugetară pentru dezbaterea şi aprobarea acestui cont.

43

Cap II. Constituirea bugetului local

II.1. Prezentarea comunei

Comuna Ezeriş este situată în depresiunea Caraş – Ezeriş, în partea de nord

– vest a judeţului Caraş – Severin, la 18 km sud-vest de municipiul Reşiţa. Cu o

suprafaţă de 40 km2, comuna Ezeriş se încadrează în categoria satelor mijlocii.

Satul se află pe ruta Lugoj – Reşiţa, D.N. 58. Ezerişul cuprinde şi satul Soceni, aflat

la o distanţă de 6 km sud-est.

Regiunea în care este aşezat satul se află pe versantul nord – vestic al

masivului Semenic, încadrându-se în seria depresiunilor erozionale de contact, cu

aspect de golfuri, caracteristice pentru latura vestică a munţilor Banatului

În satul Soceni, care aparţine comunei Ezeriş, există o rezervaţie fosiliferă.

Punctele fosilifere se află în izlazul satului, pe văile Turislavului şi Poliţoanei şi

cuprind depozite de faună de vârstă sarmatică şi ponţiană, cu peste 2500 specii de

gastropode şi lamelibranhiate.

Prima atestare documentară este din anul 1319. Existau în valea

Zidita urme de aşezare şi o deschizătură în deal, năpădită de vegetaţie ,

astupată în parte cu pământ , care seamănă a fi o gaură de mină probabil

din vremea daco romană. În jurul acestei intrări s-au făcut săpături. Între

1552 şi 1718 nu avem mărturii documentare.

Totuşi, din manuscrisul cu titlul „Conscripţio districtuum” (Conscripţia

districtelor) aflat în colecţia Marsigli din Bologna, reiese că Ezerişul

aparţinea districtului Bocşa prin anii 1690-1700.3 În conscripţia cabinetului

secret din Viena, făcut în 1717, localitatea Ezeriş este menţionată cu 52 de case,

3 V. Ţîrcovnicu, Istoria învăţământului din Banat până la 1800, Bucureşti, 1978, pag. 59

44

fiind socotită una din comunele mari ale districtului, de la începutul secolului al

XVIII – lea.4

Din „Statistica bisericilor din Eparhia Caransebeş” din 15 ianuarie 1757,

publicată de I.D. Suciu în „Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului”,

reiese că Ezerişul avea 191 de case, iar în anul 1776 existau 242 de case.

Tot din această perioadă datează, pe raza satului, poduri peste ape, cel mai

vechi pod de acest tip este cel care s-a construit în timpul domniei Mariei Tereza,

cu prilejul trecerii acesteia prin Banat. Unul dintre poduri se află pe drumul spre

Câlnic, în apropierea cantonului CFR, iar celălalt în Valea Lupilor, parţial distrus.

În 1873, din confiniul militar se formează comitatul Severinului şi

incorporează comitatul Caraşului sub denumirea de Caraş – Severin, acestuia

aparţinându-i şi satul Ezeriş.

După Marea Unire de la 1918, Ezerişul intră în România Mare, iar în cursul

lunii iunie 1919, autorităţile române preiau întreaga administraţie din judeţul Caraş

– Severin, primul prefect român fiind George Dobrin.

Pentru ocrotirea sănătăţii cetăţenilor a luat fiinţă o circumscripţie sanitară,

încadrată cu medic şi personal sanitar. Astfel, în anul 1963 s-a început construcţia

unui dispensar uman, precum şi locuinţă pentru medic din fondurile Sfatului

Popular Regional Banat, cetăţenii depunând doar munca necalificată, iar în 1964 a

fost dat în folosinţă.Astfel acţiunea de prevenire a îmbolnăvirilor a fost mult

uşurată, iar tratamentele s-au putut efectua în sat, nemaifiind nevoie de deplasări în

alte unităţi sanitare.

Dintre medicii care au activat la Dispensarul din Ezeriş, amintim: dr.Corbu

Ion, dr. Tamaş Ana, dr. Stepan, dr. Aurel Peia. Acesta din urmă, originar din

Ezeriş, fiul învăţătorilor Peia Aurel şi Maria, activează şi în prezent. Asistentă

4 N. Magiar, Soceni – o perspectivă monografică, Editura Modus P.H., Reşiţa, 2000, pag. 10

45

medicală este tot o fiică a satului, Domnica Bogdan care împreună cu medicul, de

două ori pe săptămână profesează şi în satul Soceni.

Locuitorii satului Ezeriş au hotărât ca prin muncă voluntară să-şi

construiască un locaş de cultură. Într-adevăr, după eforturi de muncă încordată ,au

reuşit ca în ziua de 30 decembrie 1962 să sărbătorească darea în folosinţă a

Căminului Cultural.

În trecut, la Căminul Cultural se desfăşurau diferite activităţi culturale:

spectacole, serbări, filme, baluri de sărbătorile de iarnă, iar în prezent au loc doar

petreceri (nunţi, botezuri, aniversări). Acolo exista şi o bibliotecă comunală, de care

se ocupa învăţătorul Aurel Peia; tot el realiza şi proiecţiile cinematografice, în

zilele de sâmbătă şi duminică.

O altă realizare a locuitorilor din Ezeriş o constituie electrificarea satului în

anii 1954-1955, cu ajutorul statului, a muncii voluntare şi a contribuţiei băneşti a

acestora, reuşindu-se ca, în numai doi ani, să se termine această lucrare irealizabilă

în trecut.

Calea ferată a fost construită în anul 1938, pe traiectoriile Ezeriş-Reşiţa,

Ezeriş- Caransebeş, Ezeriş- Bocşa., când a funcţionat şi primul tren personal.

Probabil din acea perioadă datează şi gara, construită din piatră, care se află la 2,5

km de sat.

Între anii 1960-1989, navetiştii din satele învecinate (Fîrliug, Dezeşti,

Remetea, Scăiuş), muncitori la fabricile şi uzinele din Reşiţa călătoreau cu trenul

luat din gara Ezeriş. După Revoluţia din Decembrie 1989, muncitorii rămânând

şomeri şi întorcându-se la agricultură, numărul călătorilor s-a redus considerabil.

Ca urmare, în anii 2004-2005, gara a fost desfiinţată, devenind haltă.

În comuna Ezeriş, a luat fiinţă în anul 1976 o Staţie de mixtură bituminoasă,

care produce bitum necesar asfaltării şi reparării drumurilor şi podurilor.

46

Pentru o comunitate, indiferent de poziţia geografică sau de împrejurările

istorice, cea mai importantă latură a vieţii sale este cea economică. Oamenii acestor

locuri, ca de altfel în general cei din Banat, au pus întotdeauna o mare bază pe

partea materială.

Singura ramură mai productivă a fost creşterea animalelor. O parte din

locuitori se ocupau cu cărăuşia şi ca muncitori la fabriciile, uzinele din Reşiţa.

Apropierea satului de Reşiţa industrială, i-a determinat pe mulţi locuitori să

lucreze în fabrici, uzine, între anii 1960-1989. După 1990, situaţia economică i-a

dus la întoarcerea la agricultură. Tot atunci, locuitorilor satului le-au fost redate

pământurile, animalele, iar din fostele grajduri, amenajări ale C.A.P., I.A.S., S.M.T.

nu a mai rămas nimic.

Din punct de vedere administrativ, comuna Ezeriş s-a încadrat ca şi alte

localităţi în unităţile administrative. Până în 1948, primarii erau aleşii comunităţii,

fără a conta nivelul de pregătire, ci doar prestigiul acestora în sat. După 1948,

primarii erau secretarii de partid ai organizaţiei locale, impuşi pe criterii politice.

Din anul 1950, comunei Ezeriş îi aparţine şi satul Soceni, iar primarii şi

viceprimarii au fost din cele două sate s-au aduşi de autorităţi din alte părţi.

În continuare, amintim câteva din acţiunile întreprinse de Primăria Ezeriş

după 1990, în vederea reabilitării unor instituţii, drumuri, etc.

Primarul Nicolae Bucateş a demarat în 1996 lucrările de renovare a faţadelor

şcolii, a dispensarului, precum şi introducerea apei curente în aceste instituţii. După

decesul acestuia, lucrările au fost continuate de următorul primar, Petru Bagiu.

Sub conducerea primarului Ioan Rusu şi a viceprimarilor Ion Ştefoni şi Florin

Grecu, au avut loc ample lucrări de renovare a unor instituţii: Primăria, Căminul

Cultural din Ezeriş şi Soceni. O investiţie importantă a fost asigurarea căldurii prin

montarea centralelor termice, pe lemne, la şcoala din Ezeriş, la dispensarul şi

biserica din sat.

47

Prin Programul SAPARD, , s-a obţinut Proiectul de pietruirea drumurilor

comunale şi regularizarea pârâului Tău, în anul 2004, cu finanţare nerambursabilă.

În anul şcolar 2005-2006, în şcoala din Ezeriş a fost înlocuit mobilierul aflat

într-o stare avansată de uzură.

II.2. Analiza structurii si evoluţia veniturilor bugetului local al comunei Ezeriş în perioada 2005-2008

Pornind de la principiului autonomiei locale, în art. 5 din OUG nr. 45/2003

sunt prevăzute categoriile de venituri ale bugetelor locale5:

1) Venituri proprii – provenite din:

o impozite, taxe, contribuţii, vărsăminte, alte venituri locale stabilite

prin lege;

o cota defalcată din impozitul pe venit ce revine unităţilor administrativ-

teritoriale în conformitate cu prevederile legale.

Potrivit clasificaţiei bugetare veniturile proprii se clasifică astfel:

- Venituri curente fiscale din care:

o impozite directe (ex.: impozitul pe clădiri, pe teren, taxe asupra

mijloacelor de transport datorate de persoane fizice sau juridice, etc);

o impozite indirecte (ex.: taxe şi tarife pentru eliberarea licenţelor şi

autorizaţiei de funcţionare, taxe de timbru judiciare şi pentru

activitatea notarială, taxe extrajudiciare, etc.).

- Venituri curente nefiscale din care:

o vărsăminte de la instituţii publice (ex.– venituri privind circulaţia pe

drumurile publice,veniturile circumscripţiilor sanitar-veterinare,

5 Ghidul de utilizare a OUG nr 45/2003 privind finanţele publice locale, p.24

48

punctelor de însămânţare artificială, vărsăminte din disponibilităţile

instituţiilor publice, etc.);

o diverse venituri – (ex. recuperarea cheltuielilor de judecată, imputaţii

şi despăgubiri, venituri din amenzi şi din alte sancţiuni aplicate,

venituri din concesiuni şi închirieri, etc.)

- Venituri de capital (ex. – provenite din valorificarea unor bunuri ale

instituţiilor publice, din privatizare, din vânzarea unor bunuri aparţinând

domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale

- Cota defalcată din impozitul pe venit ce revine unităţiilor adimistrativ

teritoriale stabilită prin lege este de 47% la comune, cote care prin legea

bugetului de stat pot fi numai majorate nu şi diminuate cum prevedea

vechea reglementare, respectiv Legea nr. 189/1998.În execuţie se alocă o

cotă de 22 % de către direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene

pentru echilibrarea bugetului local proporţional cu sumele repartizate şi

alocate în acest sens în buget. Dacă prin Legea 189/1998 cotele din

impozitul pe venit erau incluse în categoria prelevări de la bugetul

statului, prin această nouă reglementare cotele din impozitul pe venit

sunt incluse în categoria veniturilor proprii alături de impozite, taxe,

contribuţii, vărsăminte şi alte venituri locale.

Deşi această sursă de venit este nominalizată ca venit propriu al unităţilor

administrativ teritoriale, ea rămâne în continuare sursă a bugetului de stat asupra

căreia autorităţile administraţiei publice locale nu au competenţă de control în ceea

ce priveşte stabilirea şi virarea sumelor datorate.Pentru creşterea veniturilor

provenite din această sursă şi pentru stimularea autorităţilor administraţiei publice

locale urmărească creşterea sumelor încasate din aceste cote, se impune

modificarea reglementărilor legale în sensul acordării de competenţe de control

autorităţilor administraţiilor publice locale şi pentru acest venit.

49

2) Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat (impozitul pe

venit,din TVA) acordate pentru finanţarea unor responsabilităţi transferate

autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi pentru echilibrarea bugetelor

locale, sunt stabilite anual prin legea bugetului de stat. Repartizarea sumelor

defalcate din unele venituri ale bugetului de stat destinate echilibrării bugetelor

locale se face pe judeţe în funcţie de următoarele criterii:

a) 70% din suma în funcţie de impozitul pe venitul global mediu/cap de

locuitor (pe baza execuţiei impozitului pe venitul global din anul precedent);

b) 30% din sumă în funcţie de suprafaţa judeţului.Sumele defalcate cu

destinaţie specială se alocă conform legii.

Din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru

echilibrarea bugetelor locale , prin anexă la legea anuală de aprobare a bugetului de

stat, şi din cota de 22%(din cota defalcată din impozitul pe venit), o cotă de 27% se

alocă pentru bugetul propriu al judeţului respectiv, iar diferenţa se repartizează pe

localităţi în interiorul judeţului,astfel: pentru susţinerea programelor cu finanţare

externă care necesită cofinanţare locală, s-a lăsat în competenţa consiliilor judeţene,

să stabilească criterii specifice de repartizare a unei cote de 20% din sumă , iar

restul de 80 % se repartizează în două etape în funcţie de următoarele criterii:

populaţia unităţii administrativ teritoriale,suprafaţa unităţii administrativ

teritoriale,capacitatea financiară şi impozitul pe venit calculat la nivelul unităţii

administrativ-teritoriale.

3) Subvenţii de la bugetul de stat. Deşi la art. 30 din OUG nr. 45/2003

aceste venituri sunt denumite ca transferuri consolidabile pentru bugetele locale,

totuşi, în clasificaţia bugetară, se regăsesc ca subvenţii primite de la bugetul de stat.

Enumerăm câteva categorii de astfel de subvenţii:

50

- pentru investiţii finanţate parţial din împrumuturi externe la a căror

realizare contribuie şi Guvernul;

- planuri şi regulamente de urbanism;

- subvenţii pentru acordarea trusoului pentru nou-născuţi

- finanţarea cheltuielilor de capital ale unităţilor de învăţământ

preuniversitar

- sprijin financiar pentru constituirea familiei etc.

4) Subvenţii primite de la alte bugete (ex. –subvenţii de la bugetul

asigurărilor pentru şomaj către bugetele locale, pentru finanţarea programelor

pentru ocuparea temporară a forţei de muncă şi subvenţionarea locurilor de muncă).

Datele concrete privind veniturile mobilizate la bugetul local al comunei

Ezeriş, în perioada 2005-2008 sunt prezentate în tabelul nr 1:

51

Cuantumul şi structura veniturilor bugetului local al comunei Ezeriş Tabelul nr.1-mii lei-

Dinamica veniturilor bugetului local al comunei Ezeriş în perioada 2005-2008

Anul 2005 2006 2007 2008

Venituri totale 54,56 97,84 294,95 1320,78

Venituri proprii din care:

mărime 7,27 12,41 21,72 410,01

pondere în total

13.32% 12.68% 7.36% 31.04%

Impozite si taxe mărime 4,15 7,22 12,45 221,00

pondere în total

57.08% 58.18% 57.32% 53.90%

Venituri nefiscale mărime 0,22 0,69 1,14 61,01

pondere în total

3.03% 5.56% 5.25% 14.88%

Venituri din capital mărime 0 0 0,11 8,00

pondere în total

0 0 0.51% 1.95%

Venituri reapartizate de la

B.A.C.SŞi de la alte bugete:

mărime 47,29 85,43 272,99 902,77

pondere în total

86.68% 87.32% 92.56% 68.35%

Cote defalcate din impozitul pe venit

mărime 2,90 4,50 8,02 120

pondere în total

39.89% 36.26% 36.92% 29.27%

Sume defalcate din impozitul pe

venit

mărime 10 7 13,37 56,84

pondere în total

21.15% 8.28% 4.90% 6.30%

Sume defalcate din T.V.A

mărime 34,75 77,64 168,85 775,93

pondere în total

73.48% 91.86% 61.85% 85.95%

Subvenţii de le bugetul de la

bugetul de stat şi de la alte

administraţii

mărime 2,54 0,79 90,77 70,00

pondere în total

5.37% 0.93% 33.25% 7.75%

Impozit pe venit mărime 0 0 0.24 8

pondere în total

0 0 0.08% 0.61%

52

Tabelul nr. 2

În art. 5 din ordonanţă se prevede că pentru evaluarea corectă a veniturilor

la elaborarea bugetului respectiv, fundamentarea veniturilor trebuie să se bazeze pe

constatarea şi evaluarea materiei impozabile, a bazei de impozitare, evaluarea

veniturilor obţinute din serviciile prestate, dar şi pe alte elemente specifice

identificate de fiecare autoritate.

5) Din anul 2007 în alcătuirea veniturilor totale ale bugetului de stat intră o

componentă a impozitului pe venit: impozitul pe veniturile din transferul

proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal

Pentru anul 2008 veniturile – au fost în sumă de 1320,78 lei.

Analizând structura veniturilor pe ani, se constată că ponderea veniturilor

proprii, în total venituri este nesemnificativă în primii trei ani de analiză, acestea

înregistrând o evoluţie descendentă (12.32%-anul 2005,12.68%-anul 2006, 7.36%-

anul 2007) comparativ cu ponderea veniturilor repartizate de la B.A.C.S care au o

evoluţie ascendentă (86.68%-anul 2005, 87.32%-anul 2006, 92.56%-anul 2007).

Însa în anul 2008 situaţia se schimbă: ponderea veniturilor proprii în total venituri

creşte de la 7.36% la 31.04%, iar ponderea veniturilor repartizate de la B.A.C.S şi

de la alte administraţii în cadrul veniturilor totale scade comparativ cu anii

Anul 2005 2006 2007 2008

Venituri totale 100 179 301 448

Venituri proprii 100 171 175 1888

Venituri repartizate de la bugetul de stat

şi de la alte administraţii

100 145 320 331

Impozit pe venit 100 100 100 197

53

anteriori, dar reuşesc în continuare să deţină o pondere ridicată în total

venituri,respectiv 68.35%.

Din anul 2007 ca urmare a modificării codului fiscal, la bugetul local intră

integral în componenţa veniturilor totale şi impozitul pe veniturile din transferul

proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în sumă de 0,24 mii lei în anul

2007 şi 8 mii lei în anul curent.

În dinamică se observă că veniturile totale ale bugetului local au o evoluţie

crescătoare, în anul 2008 au crescut de 4.48 de ori comparativ cu anul de bază.

Această evoluţie crescătoare a veniturilor se datorează în mare parte veniturile

proprii care cresc de 18.88 de ori comparativ cu anul 2007 datorită creşterii

impozitelor şi taxelor cu 208,55 mii lei, de la 12.45 mii lei la 221 mii lei. De

asemenea un alt factor care a dus la creşterea veniturilor totale este reprezentat de

suma veniturilor alocate de la stat şi de la alte administraţii care cresc de 3,31 de

ori în anul curent faţă de anul de bază datorită faptului că sumelor defalcate din

TVA cresc de 4,58 de ori de la 168,84 mii lei la 772.93 mii lei, deşi subvenţiile

scad cu 20,76 mii lei în anul 2008 comparativ cu anul 2007. Aceasta evoluţie este

benefică pentru bugetul local al comunei deoarece cheltuielile locale au şi ele o

evoluţie la fel de spectaculoasă, astfel că bugetul local are toate şansele sa fie

echlibrat.

Evoluţia veniturilor totale este prezentată în graficul următor:

Grafic nr .1

54

II.3. Conţinutul impozitelor şi taxelor locale şi contribuţia acestora la constituirea bugetului local al comunei Ezeriş

Impozitul este o prelevare obligatorie, fără contraprestaţie imediată, directă

şi nerambursabilă, pentru satisfacerea necesităţilor de interes general6.

Impozitele locale sunt7:

a) impozitul pe clădiri;

b) impozitul pe teren;

c) impozitul pe mijloace de transport

a) Impozitul pe clădirii

Contribuabilii care datorează impozitele şi taxele locale sunt persoanele

fizice şi persoanele juridice care deţin în proprietate clădirii.

Prin persoană juridică, se înţeleg acele entităţi reprezentate de persoanele

fizice, înregistrate legal, ce au un patrimoniu distinct, în scopul desfăşurării de

activităţi, precum:

6 Legea nr 273 din 29 iunie 2006 privind finanţele publice locale, art 1(37), p. 47 Codul fiscal al României actualizat la 1 ianuarie 2008, titlul IX, art 248

55

- comercianţii şi filialele acestora (regii autonome, societăţile şi companii

naţionale, societăţile bancare, societăţile comerciale, etc) care fac fapte de

comert asa cum sunt definite de Codul comercial;

- unităţile economice ale persoanelor juridice de drept public, precum şi

cele ale organizaţiilor politice, sindicale, patronale şi cooperatiste,

instituţiilor publice, asociaţiilor şi fundaţiilor, cultelor religioase şi altora

asemenea, care nu sunt asimilate persoanelor fizice.

Sunt asimilate persoanelor juridice şi sucursalele şi reprezentanţele autorizate

să funcţioneze pe teritoriul României, aparţinând persoanelor fizice sau juridice

străine, şi altele asemenea.Impozitul pe clădiri este anual şi se datorează de către

contribuabili pentru clădirile aflate în proprietatea lor, indiferent de locul unde sunt

situate şi de destinaţia acestora.Prin clădire se înţelege orice construcţie care

serveşte la adăpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale,

de instalaţii şi altele de asemenea.

Impozitul pe clădirii datorat de persoane fizice

Pentru stabilirea impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice, la

dimensioanarea unei clădiri se are în vedere suprafaţa construită desfăşurată care se

determină prin însumarea suprafeţelor secţiunilor tuturor nivelurilor sale, inclusiv a

celor situate la subsol.

Impozitul pe clădiri, persoane fizice, se calculează prin aplicarea cotei de

0,1% asupra valorii impozabile a clădirii, determinată potrivit următoarelor criterii:

Valorile impozabilepe metru pătrat de suprafaţă construită desfăşurată la clădiri şi alte

construcţii aparţinând persoanelor fizice pentru anul 2008 Tabel nr. 3 –lei/mp

56

Nr.crt.

Felul clădirilor şi al altorconstrucţii impozabile

Valoarea impozabilă( lei/mp)Cu instalaţii de apă, canalizare, electrice, încălzire (condiţii cumulative )

Fără instalaţii de apă, canalizare, electrice, încălzire

0 1 2 31. Clădiri:

a) cu pereţi sau cadre din beton armat, din cărămidă arsă, piatră naturală sau din alte materiale

669 397

b) cu pereţi di lemn, cărămidă nearsă, vălătuci, paiantă şi alte materiale asemănătoare

182 114

2. Construcţii anexe, situate în afara corpului principal al clădirii:a) cu pereţi din cărămidă arsă, piatră, beton sau din alte materiale asemănătoare

114 102

b) cu pereţi din lemn, cărămidă nearsă, paiantă, etc

68 45

3. Pentru locuinţe situate la subsol, demisol sau mansardă

Valoarea reprezintă 75% din valoarea corespunzătoare fiecărei grupe de clădiri

4. Pentru spaţiile cu altă destinaţie, situate în subsolul sau demisolul clădirilor

Valoarea reprezintă 50% din valoarea corespunzătoare fiecărei grupe de clădiri

Pentru determinarea suprafeţei construite desfăşurate, în cazul clădirilor care

nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, asupra suprafeţei utile se aplică

coeficientul de transformare de 1,20.

Valoarea impozabilă se reduce în raport cu perioada în care au fost realizate,

astfel:

- cu 20%, pentru clădirea care are o vechime de peste 50 de ani la data de 1

ianuarie a anului fiscal de referinţă;

- cu 10%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 de ani si 50

de ani inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă.

În cazul în care nu sunt întrunite cumulativ toate condiţiile se utilizează

valorile impozabile, în lei/mp prevăzute în tabelul 1 din ultima coloană.

57

Pentru determinarea valorilor impozabile, pe ranguri de localităţi şi zone în

cadrul acestora, la nivelurile menţionate în tabelul de mai sus se vor aplica

următorii coeficienţi de corecţie :

Coeficienţii de corecţie Tabel nr. 4

Pentru clădirile structurate în blocuri cu mai mult de 3 niveluri şi 8

apartamente coeficienţii de corecţie se vor diminua cu 0,10.

În vederea aplicării coeficienţilor de corecţie, pentru încadrarea localităţilor

pe ranguri de localităţi se are în vedere ierarhizarea acestora conform Legii nr.

351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional, astfel:

a) rangul 0 – Capitala României, municipiu de importanţă europeană;

b) rangul I – municipii de importanţă naţională, cu influenţă potenţială la

nivel european;

c) rangul II – municipii de importanţă interjudeţeană, judeţeană sau cu rol de

echilibru în reţeaua de localităţi;

d) rangul III – oraşe;

e) rangul IV – sate reşedinţă de comune;

f) rangul V – sate componente ale comunelor şi sate aparţinând municipiilor

şi oraşelor.

Zona în cadrul localităţii

Rangul localităţii

0 I II III IV VA 2,60 2,50 2,40 2,30 1,10 1,05B 2,50 2,40 2,30 2,20 1,05 1,00C 2,40 2,30 2,20 2,10 1,00 0,95D 2,30 2,20 2,10 2,00 0,95 0,90

58

Determinarea impozitului pe clădiri pentru persoanele fizice:

Valoarea impozabilă a clădirii se determină astfel:

a) se determină suprafaţa construită desfăşurată (pe baza datelor din

declaraţia de impunere corelate cu cele existente în evidenţele specifice

cadastrului imobiliar-edilitar: certificatul de urbanism, autorizaţia de

construire, titlul de proprietate, schiţa clădirii etc.)

Suprafaţa construită desfăşurată = Însumarea suprafeţelor secţiunilor tuturor

nivelurilor sale, inclusiv a celor situate la subsol

b) se alege valoarea pentru un metru pătrat de suprafaţă construită

desfăşurată, în funcţie de:

- felul construcţiilor (clădiri sau construcţii anexe), diferenţiate după

materialele utilizate la construirea pereţilor: cu pereţi sau din cadre de

beton armat, din cărămidă arsă, piatră naturală sau din alte materiale,

cu pereţi din lemn, cărămidă nearsă, vălătuci, paiantă şi alte materiale

asemănătoare (tabelul 3);

- existenţa sau nu, cumulativ, a instalaţiilor: de apă, canalizare, electrice,

încălzire.

c) se calculează valoarea impozabilă pe metru pătrat de suprafaţă construită

desfăşurată pentru următoarele situaţii:

- pentru locuinţele situate la subsol, demisol sau mansardă, valoarea

reprezintă 75% din valoarea corespunzătoare fiecărei grupe de clădiri;

- pentru spaţiile cu altă destinaţie situate în subsolul sau demisolul

clădirilor, valoarea reprezintă 50% din valoarea corespunzătoare

fiecărei grupe de clădiri;

d) se corectează valoarea impozabilă pe metru pătrat de suprafaţă construită

desfăşurată, cu rotunjirea prin adaos la leu, după fiecare operaţie, dacă

59

este cazul, astfel: diminuarea valorii impozabile în funcţie de perioada în

care au fost realizate construcţiile .

e) se diminuează coeficienţii de corecţie, pe ranguri de localităţi şi zone în

cadrul acestora astfel: pentru clădirile structurate în blocuri cu mai mult

de 3 niveluri şi 8 apartamente, coeficienţii vor fi diminuaţi cu 0,10;

f) se corectează valoarea impozabilă pe metru pătrat de suprafaţă construită

desfăşurată, cu rotunjirea prin adaos la leu, dacă este cazul, în funcţie de

rangul localităţii şi zona din cadrul acesteia;

g) se calculează impozitul pe clădiri datorat, astfel:

- se calculează baza de calcul a impozitului pe clădiri;

- se calculează impozitul pe clădiri pentru mediul urban unde

coeficientul de impozitare este 0,2%;

- se calculează impozitul pe clădiri pentru mediul rural unde

coeficientul de impozitare este 0,1%;

h) impozitul calculat la punctul g) se rotunjeşte la mia de lei:

- fracţiunile sub 0,50 bani lei inclusiv se neglijează;

- ceea ce depăşeşte 0,50 bani se majorează la 1 ban;

i) se majorează impozitul datorat de persoanele fizice care deţin mai multe

clădiri cu destinaţia de locuinţă, altele decât cele închiriate;

j) dacă impozitul pe clădiri este plătit integral până la 15 martie, se

beneficiază de o bonificaţie de până la 10%.

Pentru contribuabilii care deţin în proprietate mai multe clădiri cu destinaţia

de locuinţă, altele decât cele închiriate, impozitul pe clădiri se majorează astfel:

cu 15% pentru prima clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;

cu 50% pentru cea de a doua clădire, în afara celei de la adresa de

domiciliu;

60

cu 75% pentru cea de a treia clădire, în afara celei de la adresa de

domiciliu;

cu 100% pentru cea de a patra clădire şi următoarele, în afara celei de la

adresa de domiciliu.

Sunt considerate ca fiind închiriate numai acele clădiri cu destinaţia de

locuinţă pentru care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

proprietarul, în calitatea să de locator, are contract de închiriere încheiat

în formă scrisă;

contractul este înregistrat la organul fiscal competent în scopul stabilirii

veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, în condiţiile legii;

locatorul face dovada că locatarul are înscrisă în actul său de identitate

menţiunea cu privire la domiciliu sau reşedinţă, care corespunde cu cea

adresei la care este situată clădirea ce face obiectul închirierii;

locatarul nu poate fi membru al familiei locatorului ( soţul, soţia şi copiii

lor necăsătoriţi).

Ordinea numerică a proprietăţilor se determină în raport de anul dobândirii

clădirii, indiferent sub ce formă, rezultă din documentele care atestă calitatea de

proprietar. În cazul în care în acelaşi an se dobândesc mai multe clădiri cu

destinaţia de locuinţă, ordinea numerică este determinată de data dobândirii. Dacă

la aceeaşi dată se dobândesc mai multe clădiri cu destinaţia de locuinţă, ordinea

numerică este cea pe care o declară contribuabilul respectiv.

În acest sens, contribuabilii sunt obligaţi să depună o declaraţie specială la

compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în a

căror rază teritorială îşi au domiciliul, precum şi la cele în a căror rază sunt situate

clădirile respective.

61

Această declaraţie se întocmeşte în trei exemplare, un exemplar este

înregistrat la primăria unde îşi are domiciliul, al doilea exemplar la primăria unde

este situat cel de al doilea imobil, iar al treilea exemplar rămâne la contribuabil.

Nu se datorează impozit majorat pentru clădirea dobândită în baza şi pe

durata de executare a contractului:

- ce conţine clauze de întreţinere pe durata întregii vieţi a persoanei care

înstrăinează clădirea respectivă, proprietarul asigurându-i înmormântarea;

- de rentă viageră.

Majorarea impozitului pe clădiri se calculează şi în cazul persoanelor fizice

străine care deţin pe teritoriul României mai multe clădiri cu destinaţia de locuinţă,

ordinea numerică a acestora fiind determinată de succesiunea în timp a dobândirii

lor, cu obligativitatea depunerii declaraţiei speciale.

În categoria clădirilor supuse impozitului pe clădiri datorat de persoanele

fizice se cuprind:

construcţiile cu destinaţia de locuinţă;

construcţiile dezafectate şi utilizate pentru desfăşurarea de profesii libere,

de activităţi comerciale sau în orice alte scopuri;

construcţiile-anexe situate fie în corpul principal de clădire, fie în afara

acestuia, cum sunt: bucătăriile, cămările, pivniţele, grajdurile, magaziile

şi altele asemenea;

construcţiile gospodăreşti, cum sunt: pătulele, hambarele pentru cereale,

remizele, şurele, şoproanele şi altele asemenea.

Data dobândirii clădirii se consideră după cum urmează:

a) pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului

prevăzut în autorizaţia de construire, data întocmirii procesului-verbal de

recepţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a

lucrărilor;

62

b) pentru clădirile executate integral la termenul prevăzut în autorizaţia de

construire, data din aceasta, cu obligativitatea întocmirii procesului-verbal

de recepţie în termenul prevăzut de lege;

c) pentru clădirile ale căror lucrări de construcţii nu au fost finalizate la

termenul prevăzut în autorizaţia de construire şi pentru care nu s-a

solicitat prelungirea valabilităţii autorizaţiei, la data acestui termen şi

numai pentru suprafaţa construită desfăşurată .

Impozitul pe clădiri datorat de persoanele fizice se stabileşte pe baza datelor

extrase din actele care atestă proprietatea. Pentru clădirile dobândite în cursul

anului, impozitul pe clădiri se repartizează la termenele de plată rămase, iar ratele

scadente sunt în funcţie de ratele trimestriale determinate pentru impozitul anual.

Impozitul pe clădiri, în cazul contribuabililor persoane juridice, se calculează

prin aplicarea cotei stabilite de consiliile locale, care poate fi cuprinsă între 0,5% şi

1,5% asupra valorii de inventar a clădirii, înregistrată în contabilitatea acestora,

conform prevederilor legale în vigoare.

În cazul unei cladiri care nu a fost reevaluata an ultimii 3 ani anteriori anului

fiscal de referinta, cota impozitului pe cladiri se stabileste de Consiliul

Local/Consiliul General al Municipiului Bucuresti antre 5% şi 10% şi se aplica la

valoarea de inventar a cladirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice,

pânã la sfarsitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Fac excepţie clădirile

care au fost amortizate potrivit legii.

Pentru clădirile ce fac obiectul contractelor de leasing financiar impozitul pe

clădiri se determină asupra valorii negociate între părţi şi înscrise în contract şi se

datorează de către proprietar. Valoarea negociată între părţi corespunde valorii

totale a contractului de leasing. Începând cu data transferului de proprietate către

beneficiar a clădirilor ce fac obiectul contractelor de leasing financiar impozitul se

determină dupa cum contribuabilul este persoana fizică sau persoană juridică.

63

Prin valoarea de inventar înscrisă în evidenţa contabilă se înţelege valoarea

de intrare a clădirilor în patrimoniu şi care poate fi:

a) costul de achiziţie, pentru clădirile dobândite cu titlu oneros;

b) costul de producţie, pentru clădirile construite de o persoană juridică;

c) valoarea actuală, estimată la înscrierea lor în activ, ţinându-se seama de

valoarea clădirilor cu caracteristice tehnice şi economice similare sau

apropiate, pentru clădirile obţinute cu titlu gratuit;

d) valoarea de aport – de utilitate acceptată de părţi – pentru clădirile intrate

în patrimoniu cu ocazia asocierii/fuziunii, conform statutelor şi

contractelor, determinată prin expertiză, potrivit legii;

e) valoarea rezultată în urma reevaluării, pentru clădirile reevaluate în baza

unei dispoziţii legale.

La determinarea impozitului pe clădiri, se au în vedere atât clădirile aflate în

funcţiune, cât şi cele în rezervă sau în conservare. Clădirile aflate în funcţiune şi a

căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării sunt supuse în

continuare impozitului pe clădiri, calculat pe baza valorii de inventar înregistrate în

contabilitate.

Pentru clădirile dobândite în cursul anului, indiferent sub ce formă,

impunerea se face de la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost

dobândite, iar impozitul se calculează proporţional cu perioada rămasă până la

sfârşitul anului.

Scăderea de la impunere, în cursul anului, pentru situaţiile de dezafectare,

demolare, dezmembrare sau distrugere, precum şi de transfer al dreptului de

proprietate ori locaţiune asupra clădirilor se face cu începere de la data de întâi a

lunii următoare celei în care s-a produs una dintre aceste situaţii. Scăderea se

acordă proporţional cu partea de clădire supusă unei astfel de situaţii, precum şi cu

perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal.

64

Impozitul pe clădirii datorat de persoane juridice

În cazul persoanelor juridice, următoarele clădiri nu sunt supuse impozitului

pe clădiri:

- clădirile instituţiilor publice;

- clădirile care sunt considerate monumente istorice, de arhitectură şi

arheologice, muzeele şi casele memoriale;

- clădirile care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult, aparţinând

cultelor religioase recunoscute de lege, şi părţile lor componente locale;

- clădirile instituţiilor de învăţământ preuniversitar şi universitar, autorizate

provizoriu sau acreditate;

- clădirile aflate în domeniul public şi privat al statului şi în administrarea

Regiei Autonome “ Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”;

- construcţii şi amenajări funerare din cimitire;

- construcţii speciale: platforme de foraj marin, căi de rulare, instalaţii de

forţă, platformă betonată, împrejmuiri, instalaţii tehnologice, rezervoare,

bazine pentru depozitare, reţele de canalizare, coşuri de fum, turnuri de

răcire, terasamente, poduri, viaducte, tuneluri, canalizaţii şi reţele de

telecomunicaţii subterane şi aeriene realizate pe suport propriu, conducte

pentru transportul apei, al produselor petroliere, gazelor şi lichidelor

industriale, conducte de termoficare, etc.

Prin construcţii speciale se înţelege acele construcţii care nu sunt realizate

sub formă de incintă sau care sunt realizate sub formă de incintă, dar nu sunt

destinate desfăşurării unei activităţi.

Determinarea impozitului pe clădiri pentru persoanele juridice:

În cazul persoanelor juridice, pentru calculul impozitului pe clădiri se

procedează astfel:

65

a) se calculează impozitul pe clădiri datorat:

- în mod obişnuit, cota impozitului stabilită de consiliile locale, este

cuprinsă între 0,25% şi 1,5%;

- pentru cladirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori

anului fiscal de referinta, cota impozitului pe cladiri se stabileste de

consiliile locale între 5% şi 10%; Fac exceptie cladirile care au fost

amortizate potrivit legii.

pentru clădirile ce fac obiectul contractelor de leasing financiar în

derulare, cota impozitului pe clădiri stabilită de consiliile locale, este

cuprinsă între 0,5% şi 1,5%;

pentru clădirile în funcţiune şi a căror valoare a fost recuperată integral pe

calea amortizării, cota impozitului pe clădiri stabilită de consiliile locale,

este cuprinsă între 0,5% şi 1,5%;

b) impozitul calculat la punctul a) se rotunjeşte la mia de lei.

Contribuabilii, persoane juridice sunt obligaţi să depună declaraţia de

impunere privind impozitul pe clădiri la compartimentele de specialitate ale

autorităţilor administraţiei publice locale pe a căror rază teritorială se află clădirile,

anual până pe 31 ianuarie, chiar dacă nu au apărut modificări faţă de exerciţiile

anterioare. Dacă nu sunt depuse aceste declaraţii, impozitul pe clădiri se poate

stabili din oficiu pe baza înregistrărilor existente la dosarul fiscal.

Declararea clădirilor în vederea impunerii şi înscrierea acestora în evidenţele

autorităţilor administraţiei publice locale reprezintă o obligaţie legală a

contribuabililor care deţin în proprietate aceste imobile, chiar dacă acestea au fost

executate fără autorizaţie de construire.

66

Declararea clădirilor în vederea impunerii nu exonerează persoana respectivă

de aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege pentru încălcarea disciplinei în

construcţii.

Contribuabilii, persoane fizice şi juridice, sunt obligaţi să depună declaraţiile

de impunere la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei

publice locale pe a căror rază se află clădirile, în termen de 30 de zile de la data

dobândirii acestora, în vederea determinării valorilor impozabile, precum şi a

impozitelor aferente. Aceste declaraţii se depun dacă apare una din următoarele

situaţii:

- intervin schimbări privind domiciliul sau sediul contribuabilului;

- se realizează lucrări ce conduc la modificarea impozitului pe clădiri

datorat;

- intervin schimbări privind situaţia juridică a contribuabilului, de natură să

conducă la modificarea impozitului pe clădiri

Termene de plată şi repartizarea impozitelor

a) pentru impozitul datorat pentru întregul an: impozitul/taxa pe cladiri se

plateste anual, in doua rate egale, pana la datele de 31 martie si 30 septembrie

inclusiv;

b) pentru clădirile dobândite în cursul anului: impozitul pe clădiri datorat de

la data de întâi a lunii următoare cele în care aceasta a fost dobândită şi pînă la

sfârşitul anului, se repartizează la termenele de plată trimestriale rămase, iar ratele

scadente sunt în funcţie de ratele trimestriale determinate pentru impozitul anual,

proporţional cu numărul de luni pentru care se datorează impozitul pe clădiri.

Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri şi a impozitului pe teren,

datorate pentru întregul an de către persoanele fizice, până la data de 15 martie a

67

anului fiscal se acordă o bonificaţie de pînă la 10%, stabilită prin hotărâre a

consiliului local.

Pentru neplata la termen a impozitelor şi taxelor locale se datorează dobânzi

şi penalităţi de întârziere, conform dispoziţiilor legale. În cazul în care ultima zi a

termenului de plată este zi nelucrătoare, plata impozitului sau a taxei se face fără

dobânzi şi penalităţi de întârziere, în ziua lucrătoare imediat următoare.

Categorii de contribuabili scutiţi sau care beneficiază de reduceri la plata

impozitelor şi taxelor locale:

- persoanele fizice, veterani de război şi cele prevăzute la atr. 1 din

Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6

martie 1945, precum şi cele deportate în străinătate ori constituite în

prizonieri, sunt scutite de la plata impozitelor şi taxelor locale;

- persoanele fizice văduve de război şi văduve nerecăsătorite ale veteranilor

de război sunt scutite de impozitul pe clădiri şi teren aferent locuinţei de

domiciliu;

- persoanele care beneficiază de prevederile Legii nr. 42/1990 pentru

cinstirea eroilor martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, sunt

scutiţi de la plata impozitului pe clădiri şi terenul aferent acestora, precum

şi de plata taxei asupra mijloacelor de transport pentru autoturisme

hycomat şi mototricicluri;

- fundaţiile testamentare constituite potrivit legii, cu scopul de a întemeia,

întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi de a

susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi cultural;

- societăţile comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea de

servicii turistice cu activitate sezonieră de cel mult 5 luni din anul fiscal

68

sunt scutite de plata impozitului pe clădiri şi a impozitului pe teren, în

proporţie de 50%, numai pentru clădirile destinate acestei activităţi;

- sunt scutite de impozitul pe clădiri în proporţie de 50% pe o perioadă de 5

ani de la punerea în funcţiune obiectivele nou-construite ce aparţin

cooperaţie de consum sau meşteşugăreşti;

- contribuabilii, persoane fizice, sunt scutiţi de la plata impozitului pe

clădiri timp de 10 ani, pentru locuinţele noi realizate pe bază de credite.

Alte facilităţi, reduceri sau scutiri la plata impozitelor şi taxelor locale:

- pentru persoanele cu handicap de gradul I şi II, persoanele fizice

nevăzătoare, pentru cazurile în care într-un an persoanele fizice

beneficiază numai de indemnizaţii de şomaj şi/sau ajutor social şi alocaţie

de sprijin se poate acorda reducere sau scutire de impozit pe clădiri şi de

impozit pe teren;

- în cazul calamităţilor naturale consiliile locale pot adopta hotărâri privind

scutirea de impozite şi taxe locale.

Scutirea de impozite şi taxe locale se acordă pe baza cererii beneficiarilor,

proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului, începând cu luna

următoare celei în care persoanele în cauză prezintă actele doveditoare prin care se

atestă situaţia respectivă.

Nedeclararea la termen sau nedeclararea impozitelor şi taxelor locale

constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:

a) constituie contravenţii depunerea peste termen a declaraţiilor de

impunere:

- se sancţionează cu amendă de la 50 lei la 200 lei pentru persoanele fizice;

- se sancţionează cu amendă de la 200 lei la 800 lei pentru persoanele

juridice;

b) constituie contravenţii nedepunerea declaraţiilor de impunere:

69

- se sancţionează cu amendă de la 200 lei la 500 lei pentru persoanele

fizice;

- se sancţionează cu amendă de la 800 lei la 2.000 lei pentru persoanele

juridice;

La calculul anual al impozitelor şi taxelor locale acestea se rotunjesc la mia

de lei:

- fracţiunile sub 0,50 bani inclusiv se neglijează;

- ceea ce depăşeşte 0,50 bani se majorează la 1 ban.

Pentru orice calcul al impozitelor şi taxelor locale (calcul intermediar pentru

perioade mai mici de un an, determinarea unor niveluri ca efect al majorării anuale,

al aplicării unor coeficienţi de corecţie, repartizarea pe termene de plată, etc.), altul

decât cel anual, rotunjirea se face la nivel de leu.

Structura impozitelor pe clădiri în perioada 2005-2008 Tabelul nr. 5 –mii lei-

Anul 2005 2006 2007 2008

Impozite şi taxe locale

mărime 4,15 7,22 12,45 188,00

Impozit pe clădiri: mărime 3,30 1,85 2,06 28,00

pondere în total 79.52% 25.62% 16.55% 12.97%

Persoane fizice mărime 2,64 1,30 1,90 22,00

pondere în total 80% 70.27% 92.23% 78.57%

Persoane juridice mărime 0,66 0,55 0,15 6,00

pondere în total 20% 29.73% 7.77% 21.43%

Pe perioada analizată impozitul pe cladiri înregistrează o scade ca şi pondere

în total impozite:de la 75.52% în primul an de analiză la 12.97 % în anul

curent,datorită faptului că ponderea acestor impozite de-a lungul perioadei de

70

analiză este depăşită de ponderea impozitului pe teren care în anul 2008 are o

pondere în total impozite locale de 53.39% comparativ cu ponderea impozitul pe

clădiri din anul 2008 de numai 12.67%.În ceea ce priveşte suma impozitul pe

clădiri, în anul 2006 se înregistrază o scădere cu 1,45 mii lei,adică o pondere de

43.68%,în raport cu anul 2005, dar din anul 2007 situaţia se redresează, impozitul

pe clădiri creşte cu 0,21 mii lei urmând ca în anul curent să se înregistreze o

creştere de 25,94 mii lei, creşte de 13,59 de ori în anul 2008 faţă de anul

2007.Creşterea impozitului se poate explica prin faptului că în anul curent numarul

de construcţii au crescut comparativ cu anul 2006, când impozitul a avut o evoluţie

descendentă , această creştere a numarului de clădiri a dus implicit la creşterea

impozitul pe clădirii.

Impozitul pe clădiri datorită faptului că înregistrează o creştere

substanţială în anul 2008 (25,94 mii lei ) contribuie cu 6.83% la creştere veniturilor

proprii şi cu 2.12% la creştere veniturilor totale,având o contribuţie mică, dar

eficentă la acoperirea cheltuielilor totale.

Impozitul pe teren

Contribuabilii care deţin în proprietate terenuri situate în municipii, oraşe şi

comune, în intravilanul localităţilor datorează impozit pe teren.

Pentru terenurile dobândite, indiferent sub ce formă, persoanele fizice şi

persoanele juridice, datorează impozitul pe teren stabilit în condiţiile legii, oriunde

ar fi situate intravilan aceste terenuri, în comune, oraşe sau municipii.

Începand cu data de 1 ianuarie 2006 impozitul pe terenul situat în extravilan

constituie venit la bugetul de stat.

Impozitul pe teren se stabileşte anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren,

în mod diferenţiat, în intravilanul localităţilor, pe ranguri de localităţi şi categorii de

folosinţă.

71

În cazurile în care terenurile situate în intravilanul localităţilor sunt

înregistrate în registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu

construcţii acestea se vor supune impozitului pe teren în funcţie de ramul de

cultură.

Încadrarea terenurilor pe zone şi pe categorii de folosinţă se face de către

consiliile locale, în funcţie de poziţia terenurilor faţă de centrul localităţii, de

reţelele edilitare, precum şi de alte elemente specifice fiecărei unităţi administrativ-

teritoriale, conform documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism,

registrelor agricole, evidenţelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor

evidenţe agricole sau cadastrale.

Pentru suprafata de teren care este acoperita de o clădire nu se datorează

impozit pe teren.

În cazul în care terenul este concesionat sau închiriat, datorarea redevenţei

sau a chiriei stabilite conform prevederilor legale nu exonerează datorarea

impozitului pe teren.

Trotuarele, aleile de orice fel, digurile, terenurile de sport, puţurile, fosele

betonate, podurile, bazinele, platformele betonate, căile de rulare, reţelele de

canalizare, precum şi alte construcţii asemănătoare care nu sunt de natura clădirilor,

pentru suprafeţele ocupate de acestea se datorează impozit pe teren.

Nu se datorează impozit pe teren pentru:

terenurile cu construcţii, pentru suprafaţa construită a acestora;

terenurile aparţinând cultelor religioase recunoscute de lege şi unităţilor

locale ale acestora cu personalitate juridică;

terenurile cimitirelor;

terenurile instituţiilor de învăţământ preuniversitar şi universitar

autorizate provizoriu sau acreditate;

72

terenurilor aferente clădirilor instituţiilor publice, precum şi clădirilor

care fac parte din domeniul public şi privat al unităţilor administrativ-

teritoriale.

Contribuabilii, persoane fizice şi juridice, sunt obligaţi să depună declaraţiile

de impunere la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei

publice locale pe a căror rază teritorială se află terenurile, în termen de 30 de zile de

la data dobândirii acestora sau cu ocazia modificării masei impozabile, a categoriei

de folosinţă, în vederea determinării valorilor impozabile sau taxelor aferente.

Contribuabilii, persoane juridice sunt obligaţi să depună declaraţiile de

impunere la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice

locale pe a căror rază teritorială se află terenurile, anual până pe 31 ianuarie, chiar

dacă nu au apărut modificări faţă de exerciţiile anterioare.

Impozitul pe teren se stabileşte:

- anual;

- în sumă fixă;

- pe metru pătrat de teren;

- in mod diferenţiat: pe ranguri de localităţi, zone şi categorii de folosinţă,

conform următoarelor tabele:

1. Impozitul pe terenurile situate în intravilan

Impozitul pe ranguri de localităţiTabel nr. 6-Lei/m2-

2. Impozitul pe terenurile situate în extravilan

Impozitul pe terenurile situate în extravilanTabel nr. 7-Lei/m2-

Zona în cadrul localităţii

Nivelurile impozitului, pe ranguri de localităţi

0 I II III IV VA 7.404 6.148 5.401 4.681 636 509B 6.148 5.401 4.681 636 509 382C 5.401 4.681 636 509 382 254D 4.681 636 509 382 254 127

73

Pentru determinarea impozitului pe terenuri, diferenţiat pe ranguri de

localităţi, ţinându-se seama de ierarhizarea localităţilor urbane şi rurale pe ranguri,

la nivelurile prevăzute în tabelul 2 se aplică următorii coeficienţi de corecţie:

a) localităţi urbane de rangul 0 …………….8,00

b) localităţi urbane de rangul I ……………..5,00

c) localităţi urbane de rangul II …………….4,00

d) localităţi urbane de rangul III ……………3,00

e) localităţi urbane de rangul IV……………1,10

f) localităţi urbane de rangul V …………….1,00

Pentru terenurile dobândite în cursul anului, indiferent sub orice formă,

impozitul pe teren se datorează de la data de întâi a lunii următoare celei în care

acestea au fost dobândite, proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului

fiscal. În cazul terenurilor a căror încadrare se modifică în cursul anului fiscal,

impozitul modificat, se datorează de la data de întâi a lunii următoare celei în care

acestea au alt regim, proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului.

În situaţia în care pe parcursul anului fiscal terenurile fac obiectul modificării

încadrării din extravilan în intravilan ori din intravilan în extravilan, stabilite ca

atare prin Planul urbanistic general, sau al schimbării categoriei de folosinţă,

Nr.crt.

Categoria de folosinţă Zona I Zona II Zona

IIIZona IV

1. Terenuri cu construcţii 20 15 13 11

2. Arabil 20 15 13 113. Păşuni 15 13 11 94. Fâneţe 15 13 11 95. Vii 33 25 20 136. Livezi 38 33 25 207. Păduri şi alte terenuri cu

vegetaţie forestieră20 15 13 11

8. Terenuri cu ape 11 9 6 X9. Drumuri şi căi ferate X X X X10. Terenuri neproductive X X X X

74

impozitul pe teren se modifică de la data de întâi a lunii celei în care a apărut

modificarea sau schimbarea.

Scăderea de la impunere, în cursul anului, pentru oricare dintre situaţiile care

corespund dispoziţiilor legale în vigoare, se face cu începere de la data de întâi a

lunii următoare celei în care s-a produs acea situaţie, proporţional cu perioada

rămasă până la sfârşitul anului fiscal.

Determinarea impozitului pe terenurile situate în intravilan înregistrate la

categoria de folosinţă teren cu construcţii:

a. se determină suprafaţa de teren impozabilă (pe baza datelor din declaraţia

de impunere corelate cu cele existente în evidenţele specifice cadastrului

imobiliar-edilitar: certificatul de urbanism, autorizaţia de construire,

procesul verbal de punere în posesie, titlul de proprietate, schiţa locului şi

a clădirilor, etc.):

suprafaţa impozabilă = suprafaţa deţinută – suprafaţa construită

(suprafaţa construită la sol a clădirilor impozabile sau nu)

b. se alege nivelul impozitului pentru un metru pătrat de suprafaţă

impozabilă:

- nivelul impozitului pentru un metru pătrat de teren impozabil cu

construcţii în intravilan se preia din tabel conform legii şi este dependent

de: rangul localităţii şi zona în cadrul localităţii;

c. se corectează nivelul impozitului pentru un metru pătrat de suprafaţă

impozabilă, cu rotunjirea prin adaos la leu, după fiecare operaţie, dacă

este cazul astfel:

- majorarea anuală cu până la 50% a impozitelor şi taxelor locale de

către consiliile locale sau judeţene;

d. se calculează impozitul pe terenul din intravilan cu construcţii datorat;

e. impozitul calculat la punctul d) se rotunjeşte la mia de lei:

75

- fracţiunile sub 0,50 bani nclusiv se neglijează;

- ceea ce depăşeşte 0,50 bani se majorează la 1ban;

f. dacă impozitul pe teren este plătit integral până la data de 15 martie, de

către persoanele fizice, se beneficiază de o bonificaţie de până la 10%

Determinarea impozitului pe terenurile situate în intravilan înregistrate în

registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii:

a. se determină suprafaţa de teren impozabilă ( pe baza datelor din declaraţia

de impunere corelate cu cele existente în evidenţele specifice cadastrului

imobiliar-edilitar: certificatul de urbanism, autorizaţia de construire,

proces verbal de punere în posesie, titlul de proprietate, schiţa locului şi a

clădirilor, etc. ):

suprafaţa impozabilă = suprafaţa deţinută

b. se stabileşte corespondenţa dintre zonele din intravilan A, B, C, D şi

extravilan I, II, III, IV astfel : atât în intravilan cât şi în extravilan avem

delimitate patru zone:

- corespondenţa va fi : ( A, I ); ( B, II ); ( C, III ); ( D, IV );

- în intravilan se delimitează mai puţine zone decât în extravilan

corespondenţele vor fi :

- (A, I); (-, II); (-, III); (-, IV), pentru intravilan A; extravilan 4 zone;

- (A,I); (B, II); (-, III); (-, IV), pentru intravilan A, B; extravilan 4 zone;

- (A,I); (B,II); (C,III); (-, IV), pentru intravilan A; extravilan 4 zone;

- în intravilan de delimitează mai multe zone decât în extravilan

corespondenţele vor fi:

- (A,I); (B,I);(C, I);(D,I), pentru intravilan A,B,C,D; extravilan zona I;

- (A,I);(B,II);(C,II); (D,II), pentru intravilan A,B,C,D;extravilan zonele

I şi II ;

76

- (A,I); (B,II); (C,III); (D,III), pentru intravilan A,B,C,D;extravilan zonele I,

II şi III;

c. se alege nivelul impozitului pentru un metru pătrat de suprafaţă

impozabilă, în funcţie de corespondenţele stabilite la punctul b):

- nivelul impozitului pentru un metru pătrat de teren impozabil în intravilan

este dependent de: categoria de folosinţă şi zona în cadrul localităţii, pusă în

corespondenţă cu zona din extravilan corespunzătoare;

d. se corectează impozitul pentru un metru pătrat de suprafaţă impozabilă,

cu rotunjirea la leu, după fiecare operaţie, dacă este cazul, astfel:

- majorarea anuală cu până la 50% a impozitelor şi taxelor locale de către

consiliile locale sau judeţene;

e. se corectează valoarea impozabilă pe metru pătrat de suprafaţă

impozabilă, cu rotunjirea prin adaos la leu, dacă este cazul, în funcţie de

rangul localităţii;

f. se calculează impozitul pe terenul din intravilan datorat;

g. impozitul calculat la punctul f) se rotunjeşte la mia de lei:

- fracţiunile sub 0,50 bani inclusiv se neglijează;

- ceea ce depăşeşte 0,50 bani se majorează la 1 ban;

- dacă impozitul pe teren este plătit integral până la data de 15 martie, de

către persoanele fizice, se beneficiază de o bonificaţie de până la 10% .

Determinarea impozitului pe teren, pentru terenurile dobândite în cursul

anului

Terenurile dobândite în cursul anului, indiferent sub ce formă, se impun cu

începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite.

Impozitul se calculează proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul

anului. Impozitul datorat până la sfârşitul anului se va plăti în perioadele de plată

77

rămase- pana la datele de 31 martie si 30 septembrie inclusiv. - suma datorată la

fiecare termen este dependentă de numărul de luni rămase până la sfârşitul anului.

Scăderea de la impunere în cursul anului

Scăderea de la impunere, în cursul anului, pentru situaţiile de transfer al

dreptului de proprietate asupra terenurilor, sau recepţia noilor clădiri, pentru

suprafaţa construită la sol, după caz, se face cu începere de la data de întâi a lunii

următoare celei în care s-a produs una dintre aceste situaţii. Scăderea se acordă

proporţional cu partea de suprafaţă supusă unei astfel de situaţii, precum şi cu

perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal.

Pentru calcularea impozitului cu care se face scăderea de la impunere, se

procedează astfel:

a) în caz de transfer, sau recepţia unei noi clădiri, a unei porţiuni dintr-o

parcelă:

- se calculează impozitul pentru partea de suprafaţă pe care nu o mai

deţinem sau pentru care nu mai datorăm impozit pe teren;

- se face rotunjirea la leu prin adaos, care este impozitul lunar datorat,

împărţind impozitul calculat anterior la 12;

- se determină impozitul de scăzut, aferent perioadei până la sfârşitul

anului, înmulţind impozitul lunar cu numărul de luni rămase.

b) în caz de nedatorare în cursul anului a impozitului pe teren a unei parcele

întregi:

- se face rotunjirea la leu prin adaos, care este impozitul lunar datorat,

împărţind impozitul anual declarat, calculat la începutul anului la 12;

- se determină impozitul de scăzut, aferent perioadei până la sfârşitul

anului, înmulţind impozitul lunar, determinat anterior, cu numărul de luni

rămase.

Termene de plată şi repartizarea impozitului

78

- pentru impozitul datorat pentru întregul an impozitul pe teren se plateste

anual, in doua rate egale, pana la datele de 31 martie si 30 septembrie

inclusiv.

- pentru terenurile dobândite în cursul anului, impozitul pe teren datorat de

la data de întâi a lunii următoare cele în care acesta a fost dobândit şi pînă

la sfârşitul anului, se repartizează la termenele de plată trimestriale

rămase, iar ratele scadente sunt în funcţie de ratele determinate pentru

impozitul anual, proporţional cu numărul de luni pentru care se datorează

impozitul pe teren.

Structura impozitului pe teren în perioada 2005-20008

Tabel nr 8 –mii lei-

Anul 2005 2006 2007 2008

Impozite locale şi taxe locale

mărime 4,15 7,22 12,45 221,00

Impozit pe teren:

mărime 1,44 4,05 6,76 118,00

pondere în total

34.94% 56.23% 54.30% 53.39%

Persoane fizice

mărime 0,85 1,67 1,30 98,00

pondere în total

58.62% 41.13% 19.23% 83.05%

Persoane juridice

mărime 0,42 0,30 0,27 20,00

pondere în total

28.97% 7.39% 3.99% 16.95%

Pe teren extravilan

mărime 0,17 2,08 5,18 -

pondere în total

11.72% 51.23% 76.63% -

Impozitul pe teren înregistrează o creştere dar şi o scădere ca şi pondere în

total impozite:în anul 2005 ponderea acestor venituri a fost de 34.94%,urmând ca

în anul 2006 să se înregistreze o creştere cu 64.44%, având o pondere în total

impozit de 56.23%, dar această creştere durează doar până în anul 2007 când

79

impozitul pe teren scade la 54.30% respectiv 53.39% în anul curent. În ceea ce

priveşte evoluţia ca suma a impozitul pe teren,aceasta creşte de 17,46 de ori în anul

2008 faţă de anul de bază, adică cu 111,33 mii lei, creşte cu 116,56 mii lei faţă de

anul 2005, de la 1,44 mii lei la 118 mii lei.Se poate constata că impozitul pe teren a

avut o evoluţie crescătoare pe toata perioada analizată,ponderea cea mai mare în

cadrul acestor venituri este deţinută de impozitul datorat pe teren extravilan tocmai

datorită faptului că în mediul rural munca pământului este principala sursă de

supraveţuire a oamenilor,iar omul caută sa îşi cumpere cât mai mult pământ atât

pentru hrana animalelor cât şi pentru uzul personal.

Impozitul pe teren are o contribuţie la creşterea veniturilor proprii în anul

curent de 28.78%,iar în total venituri de 8.93%, contribuţia la veniturile totale este

una pozitivă pe toată perioada analizată chiar dacă nu este o contribuţie

considerabilă, dar este una eficientă.

Impozit pe mijloacele de transport

Începand cu data de 1 ianuarie 2007, sintagma "impozitul pe mijloacele de

transport" inlocuieste sintagma "taxa asupra mijloacelor de transport”.

Contribuabilii care deţin: mijloace de transport cu tracţiune mecanică; remorci,

semiremorci şi rulote; autovehicule de transport marfă cu masa maximă autorizată

de peste 12 tone; mijloace de transport pe apă, datorează taxa asupra mijloacelor de

transport.

Taxa asupra mijloacelor de transport, care aparţin contribuabililor, se

stabileşte anual, pentru fiecare mijloc de transport, în funcţie de capacitatea

cilindrică a motorului, de tipul de suspensie, iar în cazul remorcilor de tonajul

acestora.

80

Sunt scutite de taxă autoturismele, motocicletele cu ataş şi mototriciclurile

care aparţin persoanelor cu handicap locomotor şi care sunt adaptate handicapului

acestora.

Instituţiile publice, precum şi persoanele juridice care au ca profil de

activitate transportul de călători în comun în regim urban şi suburban sunt scutite

de plata taxei asupra mijloacelor de transport, pentru mijloacele de transport,

autobuze, autocare, microbuze, utilizate exclusiv în scopul transportului de călători

în comun în regim urban şi suburban.

Contribuabilii care au ca obiect al activităţii producţia şi/sau comerţul cu

mijloace de transport nu datorează taxa asupra mijloacelor de transport, pentru

acele mijloace de transport înregistrate în contabilitate ca stocuri.

Depunerea declaraţiilor de impunere

Contribuabilii, persoane fizice şi juridice, sunt obligaţi să depună declaraţiile

de impunere la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei

publice locale de la nivelul comunelor/oraşelor/municipiilor/ sectoarelor

municipiului Bucureşti, în a căror rază de competenţă se află domiciliul, sediul sau

punctul de lucru al contribuabilului, în termen de 30 de zile de la data dobândirii

acestora, în vederea determinării taxelor aferente.

La declaraţia de impunere se anexează o fotocopie de pe cartea de identitate

şi de pe contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, contractul de

schimb, factura, actul notarial (de donaţie, certificatul de moştenitor, etc.),

hotărârea judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă sau orice alt document

similar.

Contribuabilii persoane juridice sunt obligaţi să depună declaraţiile de

impunere la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice

locale pe a căror rază teritorială se află sediul sau punctele de lucru, anual până pe

31 ianuarie, chiar dacă nu au apărut modificări faţă de exerciţiile anterioare.

81

Pentru autovehiculele înregistrate până la 31 octombrie 2002, trebuiau

depuse copii după cărţile de identitate sau adeverinţe de la Registrul Auto Român,

din care să rezulte: capacitatea cilindrică, masa totală maximă autorizată, numărul

de axe şi sistemul de suspensie. În cazul în care contribuabilii nu depun

documentele care să ateste sistemul suspensiei, taxa se determină corespunzător

autovehiculelor “cu axa/axele motoare cu alt sistem de suspensie”.

Capacitatea cilindrică a motorului şi capacitatea remorcilor se dovedesc cu

cartea de identitate a autovehiculului, respectiv a remorcii, cu factura de cumpărare

sau cu alte documente legale din care să rezulte acestea.

În cazul schimbării domiciliului, a sediului sau a punctului de lucru, pe

teritoriul României, contribuabilii proprietari de mijloace de transport supuse taxei

au obligaţia să declare, în termen de 30 de zile, la compartimentul de specialitate al

autorităţilor administraţiei publice locale din raza administrativ-teritorială unde

sunt înregistrate aceste mijloace de transport data schimbării şi noua adresă.

Determinarea impozitului asupra mijloacelor de transport, în cazul

persoanelor fizice şi juridice

Contribuabilii care deţin mijloace de transport cu tracţiune mecanică

datorează o taxă anuală stabilită în funcţie de capacitatea cilindrică a acestora,

pentru fiecare 500 cm3 sau fracţiune din aceştia, conform tabelului următor:

Impozitul asupra mijloacelor de transport pentru mijloacele de transport cu tracţiune mecanică

Impozitul asupra mijloacelor de transport

82

pentru mijloacele de transport cu tracţiune mecanică Tabel nr.9- Lei/an/500 cm3

Tipul mijlocului de transport Lei/an/500 cm3

a) autoturisme cu capacitatea cilindrică de până la 2000 cm3

inclusiv 7

b) autoturisme cu capacitatea cilindrică de peste 2000 cm3 9

c) autobuze, autocare, microbuze 15

d) autovehicule de până la 12 tone inclusiv 16

e) tractoare înmatriculate 10

f) motociclete, motorete şi scutere 4

Pentru ataşe taxa anuală se stabileşte la nivelul a 50% din taxa datorată

pentru motociclete, motorete şi scutere.

Pentru autovehiculele de transport marfă cu masa totală maximă

autorizată de peste 12 tone, taxa asupra mijloacelor de transport se

determină în funcţie de :

- numărul axelor şi masa totală maximă autorizată (în tone):

- autovehicule cu două axe şi cu masa cuprinsă între peste 12 tone şi 18 tone;

- autovehicule cu trei axe şi cu masa cuprinsă între peste 15 tone şi 26 tone;

- autovehicule cu patru axe şi cu masa cuprinsă între peste 23 tone şi 32 tone;

- axă/axe motoare cu suspensie pneumatică sau un echivalent recunoscut;

- axă/axe motoare cu alt sistem de suspensie.

Pentru combinaţii de autovehicule (autovehicule articulate sau trenuri

rutiere) de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12

tone, taxa asupra mijloacelor de transport se determină în funcţie de:

- numărul axelor şi masa totală maximă autorizată (în tone):

- autovehicule cu 2+1 axe şi cu masa peste 12 tone dar nu mai mult de 28 tone;

- autovehicule cu 2+2 axe şi cu masa peste 23 tone dar nu mai mult de 38 tone;

- autovehicule cu 2+3 axe şi cu masa peste 36 tone dar nu mai mult de 40 tone;

83

- autovehicule cu 3+2 axe şi cu masa peste 36 tone dar nu mai mult de 44 tone;

- autovehicule cu 3+3 axe şi cu masa peste 36 tone dar nu mai mult de 44 tone;

- axă/axe motoare cu suspensie pneumatică sau un echivalent recunoscut;

- axă/axe motoare cu alt sistem de suspensie.

Resursele financiare provenite din taxa asupra mijloacelor prevăzute mai sus,

pentru care s-au deschis conturi distincte, se utilizează în exclusivitate pentru

lucrări de întreţinere, modernizare, reabilitare şi construcţie a drumurilor de interes

local şi judeţean şi constituie venit în proporţie de 60% la bugetul local şi respectiv,

de 40% la bugetul judeţean.

Pentru remorci, semiremorci şi rulote

Impozit pentru remorci Tabel nr.10-lei-

Modificarea taxelor asupra mijloacelor de transport, se face începând cu data

de întâi a lunii în care se prezintă un astfel de document.

În cazul în care deţinătorii, persoane fizice sau juridice străine, solicită

înmatricularea temporară a mijloacelor de transport în România, aceştia au

obligaţia să achite integral taxa datorată, pentru întreaga perioadă pentru care

solicită înmatricularea, la data luării în evidenţă de către compartimentele de

specialitate ale autorităţii administrţiei publice locale.

Pentru mijloacele de transport ce fac obiectul contractelor de leasing

financiar taxa se datorează de proprietar.

Calculul impozitul asupra mijloacelor de transport cu tracţiune

mecanică

Capacitatea Lei/ana) până la o tonă inclusiv 7b) între 1 şi 3 tone inclusiv 24c) între 3 şi 5 tone inclusiv 37

d) peste 5 tone 46

84

a) se determină numărul de fracţiuni a 500 centimetri cubi de capacitate (pe

baza datelor din declaraţia de impunere corelate cu cele existente în cartea

de identitate şi a altor documente): numărul de fracţiuni a 500 centimetri

cubi = capacitatea mijlocului de transport cu tracţiune mecanică: 500

(rezultatul se rotunjeşte prin adaos la întreg);

b) se alege nivelul taxei pentru o fracţiune de 500 centimetri cubi din tabelul

1 care este dependentă de tipul mijlocului de transport;

c) se corectează nivelul taxei, pentru o fracţiune de 500 centimetri cubi, cu

rotunjirea prin adaos la leu, după fiecare operaţie, dacă este cazul, astfel:

majorarea anuală cu până la 50% a impozitelor şi taxelor locale de către

consiliile locale sau judeţene;

d) se calculează taxa datorata pentru fiecare mijloc de transport cu tracţiune

mecanică;

e) se calculează taxa pentru mijloacele de transport cu tracţiune mecanică de

acelaşi tip;

f) taxa calculată la punctele d) sau e) se rotunjeşte la mia de lei:

- fracţiunile sub 0,50 bani lei inculsiv se neglijează;

- ceea ce depăşeşte0,50 bani se majorează la 1 ban

Determinarea impozitul asupra mijloacelor de transport dobândite în

cursul anului

Mijloacele de transport, dobândite în cursul anului, indiferent sub ce formă,

se impun cu începere de la data de întâi a lunii în care acestea au fost dobândite.

Taxa se calculează proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului, astfel:

- se calculează taxa conform punctului de mai sus, în funcţie de situaţie;

- se calculează prin rotunjire la leu prin adaos, care este taxa lunară

datorată, împărţind taxa calculată anterior la 12;

85

- se determină taxa datorată până la sfârşitul anului, înmulţind taxa lunară

cu numărul de luni rămase;

- Impozitul se plateste anual, in doua rate egale, pana la datele de 31 martie

si 30 septembrie inclusiv.

Scăderea de la impunere în cursul anului

Scăderea de la impunere, în cursul anului, pentru situaţiile de trasfer al

dreptului de proprietate asupra mijloacelor de transport, radierii sau scoaterii din

funcţiune, se face cu începere de la data de întâi a lunii în care s-a produs una dintre

aceste situaţii. Scăderea se acordă proporţional cu taxa asupra mijloacelor de

transport scoase din evidenţă, precum şi cu perioada rămasă până la sfârşitul anului

fiscal.

Termenele de plată şi repartizarea taxei

a) pentru taxa datorată pentru întregul an, taxa asupra mijloacelor de

transport se plăteşte anual, in doua rate egale, pana la datele de 31 martie

si 30 septembrie inclusiv.

b) pentru mijloacele de transport dobândite în cursul anului, taxa asupra

mijloacelor de transport datorate de la data de întâi a lunii în care acestea

au fost dobândite şi până la sfârşitul anului, se repartizează la termenele de

plată rămase, în rate egale.

Structura impozitului pe mijloace de transport Tabelul nr.11-

mii lei-

86

Anul 2005 2006 2007 2008

Impozite şi taxe locale

mărime 4,15 7,22 12,45 188,00

Impozit mijloace de

transport

mărime 0,53 0,75 1,57 42,00

pondere în total 12.77% 10.39% 12.61% 22.34%

Persoane fizicemărime 0,50 0,68 1,57 40,00

pondere în total 94.34% 90.67% 100 95.24%

Persoane juridice

mărime 0,03 0,07 - 2,00

pondere în total 5.66% 9.33% - 4.76%

Impozitul pe mijloace de transport în anul 2008 are o evoluţie spectaculoasă,

creşte cu 96.24%,adică cu 40,42 mii lei de la 1,58 mii lei în anul 2007 la 42 mii lei

în anul curent, evoluţie înregistrată pe toată perioada analizată .Această creştere se

explică prin faptul că în anul curent au crescut numărul de mijloace de transport în

comună,în special cele deţinute de persoane fizice.

Referitor la ponderea în total impozite locale,această pondere este

crescătoare ,dar într-un ritm ponderat ajungând în anul 208 la o pondere de doar

19%, pondere nu foarte spectaculoasă dacă e să o comparăm cu creşterea ca şi

sumă a impozitul care creşte cu 104%.Contribuţia la veniturile locale în anul 2008

este de numai 3.14 %, iar la veniturile proprii de 10.24%.

Taxă - suma plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru

serviciile prestate acesteia de către un operator economic, o instituţie publică ori un

serviciu public;8

Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor8 Legea nr 273 din 29 iunie 2006 privind finanţele publice locale, art 1(55), p. 5

87

Orice persoană care trebuie să obtină un certificat, aviz sau altă autorizaţie

trebuie să plătească taxe la compartimentul de specialitate al autorităţii

administraţiei publice locale, înainte de a i se elibera certificatul, avizul sau

autorizaţia necesară.

Taxele pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizaţiilor de

construcţie, a avizelor şi a autorizaţiilor se achită anticipat eliberării acestora.

Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism, în mediul urban, este egală

cu suma stabilită de Consiliul Local, Consiliul General al Municipiului Bucuresti

sau Consiliul judeţean, după caz, în limitele prevazute în tabelul următor:

Taxe pentru eliberarea certificatelor de urbanism Tabel nr.12-lei-

Suprafaţa pentru care se obţine certificatul de urbanism

Taxa (lei)

a) Până la 150 mp inclusiv 3-4b) între 151 mp şi 250 mp inclusiv 4-5c) între 251 mp şi 500 mp inclusiv 5-7d) între 501 mp şi 750 mp inclusiv 7-8e) între 751 mp şi 1000 mp inclusiv 8-10f) Peste 1000 mp 10+0,01 lei/ m2 pentru fiecare m2

care depăşeşte 1000 m2

Taxa pentru eliberarea autorizaţiei necesare pentru lucrarile de organizare de

şantier în vederea realizării unei construcţii, care nu sunt incluse în alta autorizaţie

de construire, este egală cu 3% din valoarea autorizată a lucrarilor de organizare pe

şantier.

Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de amenajare de tabere de corturi, căsuţe

sau rulote ori campinguri este egala cu 2% din valoarea autorizată a lucrărilor de

construcţie.

Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru chioşcuri, tonete,

cabine, spaţii de expunere, situate pe căile şi în spaţiile publice, precum şi pentru

88

amplasarea corpurilor şi a panourilor de afişaj, a firmelor şi reclamelor este de pânã

la 6 lei pentru fiecare metru pătrat de suprafaţa ocupată de construcţie.

Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire, pentru orice alta construcţie

decât cele prevăzute în alt alineat al prezentului articol este egală cu 1% din

valoarea autorizată a lucrărilor de construcţie, inclusiv instalaţiile aferente.

Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de desfiinţare, totală sau parţială, a unei

construcţii este egală cu 0,1% din valoarea impozabilă a construcţiei, stabilită

pentru determinarea impozitului pe clădiri. În cazul desfiinţării parţiale a unei

construcţii, taxa pentru eliberarea autorizaţiei se modifică astfel încât să reflecte

porţiunea din construcţie care urmează a fi demolată.

Taxa pentru prelungirea unui certificat de urbanism sau a unei autorizaţii de

construire este egală cu 30% din cuantumul taxei pentru eliberarea certificatului sau

a autorizaţiei iniţiale.

Taxa pentru eliberarea unei autorizatii privind lucrările de racorduri şi

branşamente la reţele publice de apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică,

telefonie şi televiziune prin cablu se stabileşte de consiliul local şi este de până la 9

lei pentru fiecare racord.

Taxa pentru avizarea certificatului de urbanism de către comisia de urbanism

şi amenajarea teritoriului, de către primari sau de structurile de specialitate din

cadrul consiliului judeţean se stabileşte de consiliul local în suma de pânã la 11 lei.

Taxa pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală şi adresă se

stabileşte de către consiliile locale în sumă de pânã la 7 lei.

Nu se datorează taxe pentru:

- certificat de urbanism sau autorizaţie de construire pentru lăcaş de cult

sau constructie anexă, pentru dezvoltarea, modernizarea sau reabilitarea

infrastructurilor din transporturi care aparţin domeniului public al statului.

89

- certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, pentru lucrările de

interes public judeţean sau local;

- certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, dacă beneficiarul

construcţiei este o instituţie publică;

- autorizaţie de construire pentru autostrăzile şi căile ferate atribuite prin

concesionare, conform legii.

Taxele generale reprezintă plăţile efectuate de beneficiarii unor servicii

solicitate de administraţiilor publice.Aceste taxe au unele trăsături ale

impozitelor(obligatorii,cu titlu nerambursabil, stabilite prin lege sau ca efect al

legii),dar cu caracteristica de a da dreptul la o contraprestaţie directă şi imediată.

După natura lor taxele pot fi:

- judecătoreşti plătite instanţelor judecătoreşti pentru acţiunile de judecată

introduse de orice persoană fizică sau juridică

- de notariat plătite notariatelor pentru seviciile solicitate

lor(legalizării,autentificării)

- consulare,plătite consulatelorpentru serviciile specifice lor(vize,certificate

de origine)

- de administraţie plătite primăriile , prefecturilor, altor instituţtii publice

pentru autorizaţii,permise, autorizaţii

- de timbru, plătite pentru aplicarea de timbre fiscale pe acte/documente

autorizate,înregistrate, certificate,transpuse, eliberate de unele instituţii

publice

- de înregistrare plătite autorităţiilor publicepentru servicii de vânzare de

imobile,fuziunea sau dizolvarea unor firme, cumparări de titluri prin

bursă

90

Cu excepţia celor de timbru, taxele se plătesc în numerar îi pot fi aşezate ad-

valorem(cota procentuală din valoarea faptelor ce fac obiectul serviciilor publice

solicitate, fapte c pot fii evaluate în bani) sau în sume fixe.

Alte taxe locale

Consiliile locale,dupa caz, pot institui taxe pentru utilizarea temporară a

locurilor publice şi pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor

istorice de arhitectură şi arheologice şi altele asemenea.

Consiliile locale pot institui taxe pentru deţinerea sau utilizarea

echipamentelor şi utilajelor destinate obţinerii de venituri care folosesc

infrastructura publică locală, pe raza localităţii unde acestea sunt utilizate, precum

şi taxe pentru activităţile cu impact asupra mediului inconjurator.

Toate aceste impozite şi taxe, precum şi alte taxe locale prevăzute de lege

(Legea 571/2003 actualizată cu modificările şi completările ulterioare) nu se aplică

pentru anumite categorii de persoane fizice şi juridice; de asemenea consiliile

locale pot majora, după caz,orice impozit şi taxă.Autorităţile administraţiei publice

locale au obligaţia să asigure accesul gratuit la informaţii, privind impozitele şi

taxele locale.

Persoanele juridice care datorează plata impozitului pe cladiri, pe teren sau

a taxei asupra mijloacelor de transport au obligaţia să calculeze impozitul sau taxa

respectiva, dupa caz, apoi să depună o declaraţie la compartimentul de specialitate

al autorităţii administraţiei publice locale până la data de 31 ianuarie inclusiv a

anului calendaristic pentru care se calculează impozitul sau taxa.Orice impozit sau

taxă locală se indexează anual pentru a reflecta rata estimativă a inflaţiei pentru

anul următor, dacă rata estimativă a inflaţiei depăşeşte 5%. Sumele indexate se

iniţiază în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi

Internelor şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului care trebuie să fie emisă până la

91

data de 30 aprilie, inclusiv, a fiecărui an. Impozitele şi taxele locale, precum şi

amenzile şi penalităţile aferente acestora constituie venituri la bugetele locale ale

unităţilor administrativ teritoriale. Nerespectarea prevederilor legii atrage

răspunderea disciplinară, contravenţională, sau penală, potrivit dispoziţiilor legale

în vigoare.

Structura impozitelor şi taxelor locale în perioada 2005-2008 Tabelul

nr. 13-mii lei-

Anul 2005 2006 2007 2008

Impozite şi taxe locale Mărime 4,15 7,22 12,45 221,00

Taxe locale: Mărime 0,64 0,53 0,18 3,00

Pondere în total 15.42% 7.34% 1.45% 1.23%

-taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţe şi autorizaţii de funcţionare

Mărime 0,03 - - -

Pondere în total 4.69% - - -

-taxe judiciare de timbru,taxe de timbru pentru activitatea notarială şi alte taxe de timbru

Mărime 0,61 0,54 0,18 3,00

Pondere în total 95.31% 100 100 -

Taxele locale au o evoluţie decrescătoare atât ca pondere în total impozite şi

taxe cât şi ca sumă,excepţie face anul 2008 când are loc o creştere a taxelor locale

cu suma de 2,82 mii lei comparativ cu suma taxelor locale din 2007.Ponderea

taxelor locale în total impozite şi taxe scade de la 15.42% în primul an de analiză

la 1.23% în anul curent.În total venituri, taxele au o pondere nesemnificativă, de

asemenea în scădere, de la 1.17% în anul 2005 la 0.23% în anul 2008.În cadrul

taxelor locale se observă că taxe judiciare de timbru,taxe de timbru pentru

activitatea notarială şi alte taxe de timbru înregistrează o diminuare cu 70.91% în

92

anul 2007 faţă de anul 2005, urmând ca în anul 2008 să crească cu 94.12%, de la

0,18 mii lei la 3,00 mii lei .

Analizând structura impozitelor şi taxelor pe ani, se constată că ponderea

acestora în total venituri proprii, s-a situat între 24.02%-48.23% iar în total venituri

între 4.30%-17.34%, însă impozitele şi taxele în decurs de 4 ani nu au avut o

pondere crescătoare în total buget.Astfel in anul 2005 au avut o pondere de 7.60%

în venituri totale, în anul 2006 ponderea a scăzut nesemnificativ cu 0.22%, situaţia

se înrăutăţeşte în 2007 cand se înregistrează o scădere cu 3.08%, dar în anul 2008

situaţia se redresează, ponderea impozitelor şi taxelor crescând cu 13.04%.

Impozitele şi taxele înregistreză un ritm de creştere/descreştere asemănător

cu cel al veniturilor proprii în total venituri,în anul 2006,2007 a avut loc o

diminuare, urmând ca în anul 2008 să aibă loc o creştere.Se remarcă o scăderea în

anul 2006 a impozitului pe clădirii cu 43.68%, de la 3,30 mii lei la 1,85 mii lei

faţă de anul 2005, însă în anii următorii(2007,2008) are loc o creştere cu

93.36%(2,61 mii lei) faţă de anul 2005.

Impozitele şi taxele locale au o evoluţie crescătoare, benefică pentru

veniturile bugetului local,în anul 2007 au crescut în medie cu 43.07% faţă de anul

2006 şi cu 67.31% faţă de anul 2005, iar estimarea veniturilor pe anul 2008 este cu

94.46% peste media veniturilor din anul 2007. Această evoluţie crescătoare se

datorează în mare parte creşterii substanţială în anul 2008 a impozitului pe

mijloace de transport cu 40,42 mii lei şi taxe judiciare de timbru,taxe de timbru

pentru activitatea notarială şi alte taxe de timbru cu 2,82 mii lei.

93

Graficul nr. 2

II.4. Analiza participării veniturilor nefiscale şi a veniturilor din capital la constituirea bugetului local al comunei Ezeriş

În componenţa veniturilor proprii intra:

a) Venituri curente nefiscale – din care :

- venituri din proprietate (ex. –restituiri de fonduri din finanţarea bugetară a

anilor precedenţi,venituri din concesiuni şi închirieri );

- vărsăminte de la instituţile publice(ex.- alte venituri privind circulaţia pe

drumurile publice);

- venituri din prestări de servicii şi alte activităţi (ex. –alte venituri din

prestări de servicii şi alte activităţi);

- venituri din taxe administrative ,eliberării permise(ex.- taxe extrajudiciare

de timbru);

94

- amenzi, penalităţi şi confiscări (ex. - venituri din amenzi şi din alte

sancţiuni aplicate potrivit dispoziţilor legale);

- diverse venituri (ex.- alte venituri).

b) Venituri de capital (ex. – provenite din valorificarea unor bunuri ale

instituţiilor publice din privatizare, din vânzarea unor bunuri aparţinând

domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale.

Structura veniturilor nefiscale şi a veniturilor din capital în perioada 2005-2008

Tabel nr.14 –mii lei -

Anul 2005 2006 2007 2008

Venituri nefiscale:mărime 0,22 0,69 1,14 61,01

Pondere în total 3.03% 5.56% 5.25% 14.88%

Venituri din proprietate:

mărime 0,05 0.28 0,25 47,00

Pondere în total 22.73% 40.58% 21.93% 77.04%

Venituri din taxe administrative,eliberări

permise

mărime 0 0,32 0,49 6,00

Pondere în total - 46.38% 42.98% 9.83%

Amenzi,penalităţi şi confiscări

mărime 0 0,08 0,39 8,01

Pondere în total - 11.59% 34.21% 13.13%

Venituri din prestări de servicii şi alte activităţi

mărime 0 0 0 0

Pondere în total - - - -

Diverse veniturimărime 0,15 0,02 0 0

Pondere în total 68.18% 2.90% - -

Venituri din capital:mărime 0 0 0,11 8,00

Pondere în total - - 0.51% 1.95%

Venituri din valorificarea unor

bunuri ale instituţiilor publice

mărime 0 0 0,11 8,00

Pondere în total - - 100 100

95

Veniturile nefiscale ale comunei Ezeriş au o evoluţie crescătoare în anul

2006, cresc cu 2.53 % faţă de anul 2005, însă în anul 2007 situaţia se schimbă , are

loc o scădere cu 0.31% a veniturilor locale ca şi pondere în venituri proprii,dar

această scădere nu durează mult, astfel că în anul 2008 ponderea acestor venituri

nefiscale în total venituri proprii este de 14.88%, pondere care este cu 9.63% mai

mare decât cea înregistrată în anul 2007.Bugetul local al comunei în anul 2005 şi în

anul 2006 nu a înregistrat venituri din capital, iar în anul 2008 se estimează o

creştere a veniturilor din capital cu 98.61% ,de la 0,11 mii lei în 2007 la 8,00 mii

lei în 2008.

Veniturile nefiscale au o contribuţie nesemnificativă la formarea bugetului

local, acestea deţin o pondere în veniturile proprii în anul 2005 de doar 3.03%,iar în

total venit deţin o pondere de 0.40%.În următorii doi ani veniturile nefiscale cresc

datorită faptului că din anul 2006 la total venituri nefiscale se adaugă şi veniturile

din taxe administrative,eliberări permise şi cele din amenzi,penalităţi şi confiscări

în sumă de 0,40 mii lei în anul 2006 şi 0,88 mii lei în anul 2007 .În condiţiile în

care în primii doi ani de analiză se înregistrează o pondere crescătoare a veniturilor

nefiscale atât în total venituri cât şi în total venituri proprii, iar uşoara scădere din

anul 2007 este nesemnificativă,estimarea pe 2008 este promiţătoare,veniturile

nefiscale cresc cu 98.13%, de la 1,14 mii lei la 61,01 mii lei faţă de anii

precedenţi,ajungând la o pondere în total venituri de 4.62% şi în total venituri

proprii de 14.88%.

Veniturile din capital în primii doi ani de analiză nu au contribuit la

formarea bugetului local,însă din anul 2007 aceste venituri contribuie la formarea

bugetului local cu o pondere de 0.51% în total venituri proprii şi cu 0.04% în total

venit.Estimarea pe anul 2008 reprezintă o încurajare pentru bugetul local-veniturile

din capital cresc atât ca sumă cu 7,89 mii lei - de la 0,11 mii lei la 8,00 mii lei-

96

adică cu 98.63%,cât şi ca ponderea în venituri proprii de la 0.51% la 1.95% şi

respectiv în total venituri deţin o pondere de 0.60%.

Evoluţia veniturilor nefiscale şi a veniturilor din capital,după cum se poate

observa din graficul de mai jos, este una crescătoare cu o evoluţie extrem de

spectaculoasă a estimărilor veniturilor nefiscale din anul 2008.

Graficul nr.3

II.5. Contribuţia veniturilor alocate de la bugetul de stat la formarea bugetului local al comunei Ezeriş

Veniturile bugetare locale se constituie din:

- venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte,

alte venituri şi cote defalcate din impozitul pe venit;

- sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;

- subvenţii primite de la bugetul de stat şi de la alte administraţi:

97

- donaţii şi sponsorizări.

În cazurile în care bugetele locale nu-şi pot acoperi cheltuielile din venituri

proprii, în conformitate cu legea , acestea pot beneficia de transferuri de fonduri

băneşti de la bugetul de stat. În acest fel unităţilor adiminstrativ-teritoriale care se

confruntă cu dificultăţi , de ordin economic şi financiar, pot fi sprijinite prin

acoperirea unor cheltuieli care nu suportă amânare şi nici nu pot fi

diminuate.Asemenea cheltuieli au natura protecţiei sociale a populaţiei sau a

investiţiilor.

În cazul nostru contruibuţia veniturilor proprii la formarea bugetului local al

comunei nu este spectaculoasă, acestea contribuie cu 13.32%în anul 2005, din

anul următor ponderea lor scade ajungând în anul 2007 la doar 7.36%,dar situaţia

se redresează astfel că în anul curent veniturile cresc ca şi pondere în total venituri

cu 23.68 puncte procentuale,de la 7.36% la 31.04%.

Având în vedere contribuţia scăzută a veniturilor proprii la acoperirea cheltuielilor

totale,este nevoie de alocarea de sume de la bugetul de stat.

Astfel bugetul local al comunei primeşte de la bugetul de stat următoarele

venituri:

a) cote defalcate din impozitul pe venit - procentul stabilit din impozitul pe

venit al statului care se aloca bugetelor locale, se alocă lunar, în termen de 5 zile

lucrătoare de la finele lunii în care s-a încasat acest impozit, o cotă de:47% la

bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, pe teritoriul cărora îşi

desfăşoară activitatea plătitorii de impozite;22% într-un cont distinct, deschis pe

seama direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene, la trezoreria municipiului

reşedinţă de judeţ pentru echilibrarea bugetelor locale.

Sumele având ca destinaţie echilibrarea bugetelor locale (sumele aprobate

anual prin legea bugetului de stat precum şi cota de 22% prevăzută în acest scop)

sunt repartizate astfel:

98

- 27% se alocă bugetului propriu judeţului;

- 58,4% se repartizează în două etape, prin decizie a directorului direcţiei

generale a finanţelor publice judeţene, în funcţie de anumite criterii (populaţie,

suprafaţa din intravilanul unităţii administrativ-teritoriale, capacitatea financiară a

unităţii administrativ-teritoriale);

- 14,6% se repartizează, prin hotărâre a consiliului judeţean, pentru

susţinerea programelor de dezvoltare locală şi pentru proiecte de infrastructură ce

necesită cofinanţare locală.

b) sume defalcate din impozitul pe venit- sumele delacate pentru

echilibrarea bugetului local şi sumele defalcate cu destinaţie specială,alocate pentru

finanţarea unor servicii publice descentralizate sau a unor cheltuieli publie;9

- sume defalcate din TVA destinate finanţării: sistemului de protecţie a

copilului; centrelor de asistenţă socială a persoanelor cu handicap, ajutorului social

si a ajutorului pentru încalzirea locuinţei cu lemne, cărbuni şi combustibili

petrolieri;

- subvenţii de la bugetul de stat şi de la alte administraţi-sprijin financiar

pentru constituirea familiei,subvenţii pentru acordarea trusoului pentru nou

născuţi,subvenţi pentru şomaj,pentru finanţarea programelor pentru ocuparea

temporară a forţei de muncă;

9 Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României ,din 18 iunie 2006, art.2(.5)

99

Structura veniturilor de la bugetul de sta în perioada 2005-2008 Tabel nr 15-mii lei -

Venituri reapartizate de la B.A.C.SŞi de la alte

bugete:

mărime 47,29 85,43 272,99 902,77

Pondere în total

86.68% 87.32% 92.56% 68.35%

Cote defalcate din impozitul

pe venit

Mărime 2,90 4,50 8,02 120

Pondere în total

39.89% 36.26% 36.92% 29.27%

Sume defalcate din impozitul pe

venit

Mărime 10 7 13,37 56,84

Pondere în total

21.15% 8.28% 4.90% 6.30%

Sume defalcate din

T.V.A

Mărime 34,75 77,64 168,85 775,93

Pondere în total

73.48% 91.86% 61.85% 85.95%

Subvenţii de la bugetul de stat

şi de la alte administraţii

Mărime 2,54 0,79 90,77 70,00

pondere în total

5.37% 0.93% 33.25% 7.75%

Evoluţia veniturilor alocate de la bugetul de stat pe perioada analizată a

înregistrat atât perioade de creştere cât şi de descreştere : în primii trei ani de

analiză aceste venituri cresc ca şi pondere în total venituri, de la 86.68% la 92.56%,

dar în ultimul an de analiză,în anul 2008, ponderea scade cu 24.21%, de la 92.56%

la 68.35%, motivul ar putea fii scăderea subvenţiilor cu 20,77 mii lei în ultimul an

de analiza comparativ cu anul 2007.În ceea ce priveşte evoluţia ca sumă veniturile

au crescut de 19,09 ori în anul curent comparativ cu nivelul lor din anul 2005 şi de

3,31 de ori comparativ cu nivelul veniturilor alocate de la stat din anul de 2007.

În cadrul veniturilor alocate de la stat,un salt spectaculos au realizat sumele

defalcate din taxa pe valoarea adăugată în anul 2008. Dacă în anul 2005, sumele

erau de 34,74 mii lei , în anul 2008 ele au atins nivelul de 775,93 mii lei , ceea ce

înseamnă că au crescut de 22,33 de ori faţă de anul 2005.De asemenea, se observă

100

o creştere semnificativă a sumelor defalcate din impozitul/ venit în anul 2008 care

au crescut de 8,12 ori faţa de anul 2006, de la 7 mii lei la 56,84 mii lei, după ce în

anul 2006 a înregistrat o scădere cu 3 mii lei.

Se poate observa că, cotele defalcate din impozitul/venit înregistrează o

creştere ca şi sumă de la 2,90 mii lei în 2005 la 120 mii lei în anul 2008, adică au

crescut de 41,38 de ori. Ca, pondere scade de la 39.89% la 29.27%. Subvenţiile

acordate de la stat scad atât ca sumă cât şi ca pondere , excepţie făcând anul 2007.

Acestea scad de la 2,54 mii lei în anul 2005 la 0,79 mii lei în anul 2006, în anul

următor se remarcă o creştere ridicată, subvenţiile cresc cu 89,98 mii lei, această

creştere nu durează mult, astfel că în anul 2008 scad cu 20,77 mii lei.

Evoluţia veniturilor alocate de la stat este benefică pentru bugetul local al

comunei, scăderea din ultimul an ca pondere în total venituri semnifică faptul ca

bugetul a reuşit să îşi mărească volumul veniturilor proprii comparativ cu nivelul

anilor anteriori.

Graficul 4.

101

II.6. Alocarea pe destinaţii a bugetului local al comunei Ezeriş

II.6.1 Structura alocării pe destinaţii a bugetului local al comunei Ezeriş

Cheltuielile ce se finanţează din bugetele locale pentru realizarea acţiunilor şi

activităţilor din competenţa consiliilor locale, au la bază prevederi legale şi vizează

activitatea autorităţilor executive şi a serviciilor publice de subordonare locală

activitatea desfăşurată de instituţiile social-culturale;realizarea diverselor servicii,

dezvoltare publică şi locuinţe;activitatea de transporturi, agricultură şi diverse

acţiuni economice;constituirea din fonduri de rezervă şi pentru rambursări de

împrumuturi şi plăţi de dobânzi.

Cheltuielile finanţate din bugetele locale : schiţă şi conţinut luând în

considerare clasificaţia funcţională şi clasificaţia economică sunt :

a) Clasificaţia funcţională grupează cheltuielile după destinaţia lor,pentru a

permite identificarea sectoarelor de activitate:

102

Servicii publice generale, în care se include sectorul “autorităţi publice”

Apărare. Ordine publică şi siguranţă naţională în care se includ

armata,poliţia,protecţie şi paza împotriva incendiilor, jamdarmeria etc.

Cheltuieli social-culturale:

- învăţământ

- sănătate

- cultură, religie şi alte acţiuni privind activitatea sportivă şi tineret

- asistenţă socială, alocaţii, pensii, ajutoare şi indemnizaţii

Servicii şi dezvoltare publică şi locuinţe

Acţiuni economice

- agricultură şi silvicultură

- transporturi şi comunicaţii

- alte acţiuni economice

Alte acţiuni economice în care se includ cercetarea ştinţifică şi alte acţiuni

Transferuri

Împrumuturi acordate

Plăţi de dobânzi şi alte cheltuieli privind datoria publică

Fonduri de rezervă

b) Clasificaţia economică grupează cheltuielile după natura lor şi efectul

economic în capitole, subcapitole, articole şi aliniate ceea ce permite definirea

conturilor din contabilitatea publică în măsură sa reflecte fidel alocarea fondurilor

şi execuţia bugetară.Structura cheltuielilor bugetare,conform acestei clasificaţii, se

prezintă astfel:

A. Cheltuieli curente din care:

- cheltuieli de personal 

- cheltuieli materiale şi servicii;

- subvenţii;

103

- prime ;

- transferuri ;

- dobânzi aferente datoriei publice ;

- rezerve.

B. Cheltuieli de capital

C. Operaţiuni financiare

- Imprumuturi acordate

- Rambursări de credite, plăţi de dobânzi şi comisioane la credite privind

creditele externe şi privind creditele interne.

D. Rezerve, Excedent/Deficit

În tabelul următor sunt redate cele cinci categori de cheltuieli bugetare

conform clasificaţiei funcţionale:

Structura cheltuielilor locale în perioada 2005-2008

Tabel nr 16–mii lei-Anul 2005 2006 2007 2008

Cheltuielilor totale mărime 54,47 97,83 285,09 1.317,28

Servicii publice mărime 20 31,54 30,29 501,00

Pondere în total

36.36% 32.24% 11.88% 37.93%

Siguranţă naţională şi ordine publică

mărime 0 0,21 1,38 25,00

Pondere în total

0 0.21% 0.54% 1.89%

Acţiuni social culturale mărime 29,54 41,06 166,43 692,78

Pondere în total

54.15% 41.97% 65.26% 52.45%

Servicii de dezvoltare publică,locuinţe,mediu şi apă

mărime 4,46 21 72,53 85,00

Pondere în total

8.18% 21.46% 28.44% 6.44%

Acţiuni economice mărime 0,47 4,02 14,76 13,50

Pondere în total

0.86% 4.11% 5.79% 1.02%

104

Evoluţia cheltuielilor locale cu bază fixă în perioada 2005-2008

Tabel nr. 17Anul 2005 2006 2007 2008

Cheltuielilor totale

100 179 291 462

Pe perioada analizată, 2005-2008, se constată o creştere semnificativă a

cheltuielilor locale cu 518% în anul 2008 faţă de anul 2007, adică au crescut de

5,18 de ori.Saltul spectaculos pe care îl înregistrează nivelul cheltuielilor locale în

anul 2008 se datorează ritmului de creştere a cheltuielilor pentru servicii publice

care au crescut cu 470,71 mii lei, ceea ce echivalează cu o creştere de 92.30 % , în

anul 2008 când se înregistrază un nivel al cheltuielilor de 501 mii lei comparativ

cu nivelul acestor cheltuieli din anul anterior când au înregistrat un nivel de 30,29

de lei. În cei 4 ani de analiză se evidenţiază o pondere

semnificativă în total cheltuieli a cheltuilelilor cu acţiuni social

culturale, acestea contribuie cu 54.15% în anul 2005 la formarea

cheltuielilor totale,cu 47.97% anul 2006, 65.26%-2007,respectiv în

anul 2008-52.45%.Un salt spectaculos înregistrează şi evoluţia ca

şi sumă, astfel în anul 2008 estimarea cheltuielilor este cu

526,35 mii lei mai mult decât suma cheltuielilor din 2007.

Cheltuielile totale au o evoluţie crescătoare, în anul 2008 acestea au crescut

de 4,62 de ori faţă de 2007, cu 1.032,69 mii lei, de 13,46 de ori faţă de 2006-de la

97,83 mii lei la 1317,28 mii lei, adică cu suma de 1.219,45 mii lei şi de 24,18 ori

faţă de 2005 ,adică cu 1.262,81 mii lei.

105

Graficul nr.5

0% 50% 100%

2005

2006

2007

2008

Ponderea cheltuielilor conform clasificaţiei funţionale în cheltuieli totale

Servicii publicegenerale

Apărare, ordinepublică şi siguranţănaţionalăCheltuieli socio-culturale

Servicii şi dezvoltarepublică, locuinţe,mediu şi apeAcţiuni economice

Graficul nr. 6

II.6.2 Analiza alocaţiilor bugetare ale comunei Ezeriş

Principalele categorii de cheltuieli publice incluse în bugetul local al

comunei Ezeriş sunt:

- servicii publice

- siguranţă naţională şi ordine pulică;

- acţiuni social-culturale;

106

- servicii de dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi apă ;

- acţiuni economice;

Servicii publice

Cheltuielile cu servicii publice cuprind în structura lor autorităţile publice şi

acţiuni externe(autorităţi executive şi legislative),transferuri cu caracter general la

diferite nivele ale admistraţiei( transferuri privind contribuţiile de sănătate pentru

persoanele beneficiare de ajutor social,transferuri din bugetele locale câtre bugetul

fondului de asigurărilor sociale de sanătate),tranzacţii privind datoria publică şi

împrumuturi( dobânzi,comisioane şi alte costuri aferente datoriei publice locale

interne). Factorii de care depind aceste cheltuieli sunt :mărimea şi structura

aparatului de stat,regimului politic, nivelul salarizarii funcţiilor publice, factori

sociali,înzestrarea tehnică.

Finanţarea cheltuielilor se face din buget, din veniturii proprii, din donaţii şi

din credite externe.Principalele categorii de credite sunt cele curente(pondere

puternic majoritră) incluzând salarii şi cheltuieli administrative şi gospodăreşti, şi

cele de capital (pondere mică),incluzând construcţii ,dotării informatice,mijloace de

transport.

Structura cheltuielilor cu servicii publice în perioada 2005-2008Anul 2005 2006 2007 2008

Cheltuielilor totale mărime 54,47 97,83 285,09 1.317,28

Servicii publice Mărime 20 31,54 30,29 501,00Pondere în total

36.36% 32.24% 11.88% 37.93%

Tabel nr. 18- mii lei-

107

Cheltuielile cu servicii publice în perioada analizată din punct de vedere

valoric are o evoluţie crescătoare în anul 2006 cu 11,54 mii lei,de la 20 mii lei la

31,54 mii lei, ca pondere o scădere cu 4.12%;în anul 2007 atât valoric cât şi ca

pondere cheltuielile scad, scad cu 1,25 mii lei şi cu 20.36%;însă în anul 2008

cheltuielile cresc ca valoare cu 470.71 mii lei,de 16.54 de ori şi cu 26.05%.Aceste

cheltuieli au o contribuţie destul de semnificativă la formarea cheltuielilor totale,

excepţie în anul 2007-pondere de doar 11.88%, ponderea lor fiind de peste 32%

Ponderea cheltuielilor cu servicii publice în cheltuieli totale

36.3632.24

11.88

37.93

0

10

20

30

40

2005 2006 2007 2008*

cheltuieli cuservicii publice

Graficul nr. 7

Ordine publică şi siguranţă naţională

Cheltuieli publice pentru ordine publică şi siguranţă naţională se referă la

protecţia civilă şi protecţia contra incendiilor(protecţie civilă non militară), precum

şi la alte cheltuieli în domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale.

108

Structura cheltuielilor cu ordine publică şi siguranţa naţională în perioada

2005-2008

Tabel nr. 19 –mii lei Anul 2005 2006 2007 2008

Cheltuielilor totale mărime 54,47 97,83 285,09 1.317,28

Siguranţă naţională şi ordine publică

mărime 0 0,21 1,38 25,00

Pondere în total

0 0.21% 0.54% 1.89%

Cheltuielile cu siguranţă naţională şi ordine publică în perioada analizată din

punct de vedere valoric cât şi ca pondere au o evoluţie crescătoare,în anul 2005

bugetul local nu a avut cheltuieli cu ordinea publică şi siguranţa naţională, în anul

2007 cresc cu 1,17 mii lei de la 0,21 mii lei la 1,38 mii lei,iar ca pondere o

creştere cu 0.33%,în anul 2008 cresc cu 23,62 mii lei de la 1,38 mii lei la 25,00 mii

lei, iar ca pondere o creştere cu 1.35%.Aceste cheltuieli nu au o contribuţie

nesemnificativă la alcătuirea cheltuielilor locale totale, 021% în anul 2006, 0.54%

în anul 2007, respectiv 1.89% în anul 2008

Ponderea cheltuielilor cu ordinea publica si siguranta nationala in

cheltuieli totale

0 0.210.54

1.89

00.5

11.5

2

2005 2006 2007 2008*

cheltuieli cuordinea publicǎşi cu siguranţanationalǎ

Graficul nr. 8

109

Cheltuielile publice destinate acţiunilor social-culturale.

Cheltuielile publice destinate acţiunilor de natură sociol-culturală cuprind:

învăţământ, sănătate, cultură, recreere, religie şi acţiuni privind activitatea sportivă

şi de tineret, asigurări şi asistenţă socială (alocaţii, pensii, ajutoare, alte

îndemnizaţii).

1) Cheltuielile publice pentru învăţământ trebuie să urmărească o

dezvoltare a educaţiei publice în concordanţă cu cerinţele contextului economico-

social pentru a contribui în cât mai mare măsură la progresul societăţii. Factorii

care determină politica financiară în învăţământ sunt: demografici (structura

specifică a populaţiei), economici (cererea pentru forţa de muncă calificată şi

adaptarea inovaţiilor tehnologice de ultimă oră şi nu numai), politici (principiile

ideologice pe care se bazează stabilirea politicii şcolare). Structura sistemului de

învăţământ : preşcolar, primar şi gimnazial. Cheltuielile publice bugetare pentru

învăţământ sunt canalizate în cea mai mare parte către ministerul corespunzător

Ministerul Învăţământului şi Educaţiei dar şi către alte ministere care urmăresc să

instruiască în domeniul specific lor cadre competente (Ministerul Apărării,

Ministerul de Interne etc.). Cheltuielile publice pentru învăţământ pot fi privite şi

din perspectiva conţinutului lor economic; în acest caz putem vorbi de:

cheltuieli curente (de funcţionare şi întreţinere);

cheltuieli de capital (înzestrarea şi construirea unităţilor de învăţământ).

2) Cheltuielile publice pentru sănătate reprezintă un punct de interes social

pentru faptul că sănătatea generală a membrilor comunităţii înseamnă bunăstare

fizică şi mentală, condiţii esenţiale ce facilitează dezvoltarea socială. Cheltuielile

publice din acest sector se împart în cheltuieli curente (salarii, medicamente etc.) şi

110

cheltuieli cu caracter de investiţii (construcţia şi utilarea unităţilor). Având în

vedere scopul special pe care şi-l propun aceste cheltuieli publice, serviciul

sănătăţii publice nu poate fi tratat doar ca o afacere condusă după legile pieţei

relaţia dintre cerere şi ofertă având în acest caz mai degrabă o dimensiune

umanitară. Sistemele de cheltuieli publice pentru sănătate urmăresc îmbunătăţirea

calităţii vieţii indivizilor. Sursele din care se obţine finanţarea sistemului de

sănătate sunt fondurile bugetare, cotizaţiile de asigurări de sănătate, fonduri

speciale pentru sănătate, resurse ale populaţiei care au fost cheltuite în ipostaza de

pacienţi, ajutor din exterior (OMS, Crucea Roşie etc.).

3) Cheltuieli publice pentru cultură, culte, activitate sportivă şi tineret

contribuie la educarea spirituală estetică, morală a populaţiei prin activităţi artistice,

culte, sportive sau divertisment. Aceste cheltuieli cuprind cheltuieli cu servicii

culturale(cămine cultural ) şi cu servicii religioase. Preţul acestor produse poate fi

suportat în totalitate de către stat sau doar parţial prin subvenţionare. Finanţarea se

face din resurse bugetare integral, din venituri extrabugetare şi alocaţii de la buget,

din venituri extrabugetare în totalitate.Nu trebuie uitate nici sponsorizările, deosebit

de avantajoase pentru cel care le primeşte el neavând altă obligaţie decât aceea de

a declara deschis numele sponsorilor săi. Cheltuielile publice din această categorie

finanţează de asemenea activitatea religioasă a cultelor recunoscute de stat (salarii

pentru slujitorii bisericii) şi pe cea sportivă şi de tineret (în proporţie de 75% în

România).

4) Cheltuieli publice pentru asigurări şi asistenţă socială înglobează

următoarele tipuri de cheltuieli:alocaţii, pensii, indemnizaţii, ajutoare în anumite

condiţii pe care persoanele ce le primesc trebuie să le îndeplinească(ex.- ajutor

social: în numerar şi în caz de boli şi invaliditate,drepturile asistentului personal

pentru copii şi adulţi cu handicap grav,asistenţă socială pentru familie şi copii,

prevenirea excluderii sociale.Ele sunt menite să elimine cât mai mult posibil

111

efectele riscurilor fizice, economice şi sociale ce planează asupra vieţii fiecărui

membru al societăţii. Caracteristicile principale ale actualului sistem de finanţare a

activităţilor legate de asitenţă socială vizează faptul că fondurile sunt obţinute din

cotizaţii sociale, legitimate social prin principiul solidarităţii. Pentru aceasta sunt

create planuri sau politici de reducere a şomajului şi sărăciei, ajutoare a familiilor

în dificultate financiare, sau a persoanelor aflate în dificultate financiară, sau a

persoanelor defavorizate (care se consideră a fi în general copii, tineri proaspăt

absolvenţi, persoanele în vârstă, persoanele handicapate). Finanţarea acestor

cheltuieli se face din următoarele categorii de resurse: contribuţii ale salariţiilor,

liber profesioniştilor şi patronilor; subvenţii bugetare; fonduri speciale (acumulate

din donaţii sau resurse ale ONG.

Structura cheltuielilor cu acţiuni social culturale în perioada 2005-2008

Tabel nr.20 – mii lei-

Anul 2005 2006 2007 2008

Cheltuielilor totale mărime 54,47 97,83 285,09 1.317,28Acţiuni social culturale

din care:mărime 29,54 41,06 166,43 692,78

Pondere în total 54.15% 41.97% 65.26% 52.45%Învaţământ mărime 22,23 28,51 107,45 357,97

Pondere în total 75.25% 69.43% 64.56% 51.67%Sănătate mărime 0,56 0,49 0,44 70,00

Pondere în total 1.90% 1.19% 0.26% 10.10%Cultură, culte,

activitate sportivă şi tineret

mărime 2,78 6,21 12,90 118,00Pondere în total 9.41% 15.12% 7.75% 17.03%

Asigurări şi asistenţă socială

mărime 4,00 5,86 15,25 146,81Pondere în total 13.54% 14.27% 9.16% 21.19%

În cei 4 ani de analiză se evidenţiază o pondere semnificativă

în total cheltuieli a cheltuilelilor cu acţiuni social culturale, acestea

contribuie cu 54.15% în anul 2005 la formarea cheltuielilor

totale,cu 47.97% anul 2006, 65.26%-2007,respectiv în anul 2008

112

52.45%. Un salt spectaculos înregistrează şi evoluţia ca şi sumă,

astfel în anul 2008 estimarea cheltuielilor este cu 526,35 mii lei

mai mare decât suma cheltuielilor din 2007.Cea mai mare

pondere în cadrul acestor cheltuieli o deţin cheltuielile pentru

învăţământ chiar dacă acestea sunt în scădere:în anul 2005

ponderea este de 75.25% dar pe măsură ce anii trec ponderea se

reduce la 51.67% în anul 2008.Un salt spectaculos înregistrează şi

cheltuielile cu cultură, culte, activitate sportivă şi tineret care cresc în anul 2008

cu 115,22 mii lei ,de la 2,78 mii lei în anul 2005 la 118 mii lei în 2008,au crescut de

51,75 de ori; cheltuielile cu asigurări şi asistenţă socială care înregistrează în anul

curent o creştere cu 142.81mii lei ,de la 4 mii lei în 2005 la 146,81 mii lei în

2008,au crescut de 36,70 de ori, dar şi cheltuielile cu sănătatea au crescut cu 69,44

mii lei ,de la 0,56 mii lei în 2005 la 70 mii lei în 2008,au crescut de 125 de ori.

75.25 1.909.411.0013.54

69.43 1.1915.1214.27

64.56 0.267.759.16

51.67 10.1017.03 21.19

0% 50% 100%

2005

2006

2007

2008

Ponderea cheltuielilor social culturale în cheltuieli totale

Învǎţǎmânt

Sǎnǎtate

Culturǎ,recreere,activitate sportivǎ şitineretAsigurǎri şi asistenţǎsocialǎ

Graficul nr. 9

Servicii de dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape

113

Servicii, locuinţe şi dezvoltare publică cuprind următoarele tipuri de

cheltuieli: alimentare cu apă şi amenajări hidrotehnice,iluminat public şi

electrificări rurale,alte servicii în domeniul locuinţelor ,serviciilor şi a dezvoltării

comunale.Principalele surse de finanţare sunt:bugetul de stat .Finanţarea bugetară

(şi nu numai) a cercetării are la bază principiul selecţiei,al competitivităţii între

oferte de cercetare similare sau apropiate,din care este aleasa una pe baza

programului de cercetare prpus finanţatorului.

Cheltuielile cu protecţia mediului sunt foarte importante pentru păstrarea

unui echilibru natural şi prevenirea degradării mediului, care poate fi considerat un

bun public ce trebuie ocrotit prin lege.Cuprind: canalizarea şi tratarea apelor

reziduale, Cea mai importantă măsură adoptată în ceea ce priveşte poluarea este

aceea conform căreia poluatorul plăteşte reparaţiile necesare în urma distrugerilor

de mediu pe care le-a făcut.

Structura cheltuielilor cu servicii şi dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape

în perioada 2005-2008

Tabel nr. 21 –mii lei -

Anul 2005 2006 2007 2008

Cheltuielilor totale Mărime 54,47 97,83 285,09 1.317,28

Servicii şi dezvoltare publică,locuinţe,mediu şi apă

Mărime 4,46 21 72,53 85,00

Pondere în total

8.18% 21.46% 28.44% 6.44%

Cheltuielile cu servicii de dezvoltare publică, locuinţe,mediu şi apă din punct

de vedere valoric au o evoluţie crescătoare,în anul 2008 cresc cu 80,54 mii lei,de la

4,46 mii lei în anul 2005 la 85 mii lei în anul 2008, au crescut de 19.06 ori, dar din

punct de vedere al ponderii în primii trei anii de analiză se remarcă o creştere de

114

20.26% în anul 2007, de la 8.18% în 2005 la 28.44% în 2008, urmata imediat de o

scădere drastică de 22% în anul 2008,de la 28.44% la 6.44%.

Ponderea cheltuielilor pentru servicii şi dezvoltare publică,locuinţe,mediu şi ape în

cheltuieli totale

8.18

21.4628.44

6.440

10

20

30

2005 2006 2007 2008

Cheltuielipentru serviciişi dezvoltarepublică,locuinţ

Graficul nr. 10

Cheltuielile publice pentru acţiuni economice

Cheltuielile publice destinate acţiunilor economice cuprind următoarele

tipuri de cheltuieli: transporturi şi comunicaţii( transport rutier- drumuri şi

poduri,străzi,alte cheltuieli în domeniul transporturilor-, construcţii,reparaţii

curente), susţinerea programelor de dezvoltare regională şi alte acţiuni.Sursa de

finanţare a acestor cheltuieli o reprezintă bugetul de stat.

Structura cheltuielile pentru acţiuni economice în perioada 2005-2008

Tabel nr. 22 –mii lei -

Anul 2005 2006 2007 2008

Cheltuielilor totale mărime 54,47 97,83 285,09 1.317,28

Acţiuni economice mărime 0,47 4,02 14,76 13,50

Pondere în total

0.86% 4.11% 5.79% 1.02%

115

Cheltuielile cu acţiuni economice din punct de vedere valoric au o evoluţie

crescătoare până în anul 2007, cresc cu 14,29 mii lei ,de la 0,46 mii lei în anul 2005

la 14,76 mii lei în anul 2007, au crescut de 31,40 de ori,din anul 2007 încep să

scadă astfel că în 2008 scad cu 1,26 mii lei,de la 14,76 mii lei în anul 2007 la 13,50

mii lei în 2008.Din punct de vedere al ponderii în primii trei anii de analiză se

remarcă o creştere de 4.93% în anul 2007, de la 0.86% în 2005 la 5.79% în 2008,

urmata imediat de o scădere drastică de 4.77% în anul 2008,de la 5.79% la 1.02%.

Ponderea cheltuielilor pentru acţiuni economice în cheltuieli totale

0.86

4.115.79

1.0202468

2005 2006 2007 2008

Cheltuielipentru acţiunieconomice

Graficul nr. 11

116

CONCLUZII

Fiind o comunitată mică, situandu-se într-o zonă mai puţin dezvoltată din

punct de vedere economic, resursele proprii ale acestei colectivităţi locale nu sunt

suficiente pentru asigurarea echilibrului între nevoi şi capacitatea fiscală. La

comunităţile mici nu se poate supravieţui din veniturile proprii.

Potrivit principiului autonomiei locale prevăzut de Legea administraţiei

publice locale nr. 215/2001, unităţile administrativ teritoriale au dreptul la resurse

proprii pe care autorităţile administraţiei publice locale le gestionează, potrivit

atribuţiilor ce le revin în condiţiile legii. Aceste resurse financiare trebuie să fie

proporţionale cu competenţele şi cu responsabilităţile ce revin autorităţilor

administraţiei publice locale.

Bugetul local al comunei Ezeriş pentru a asigura acoperirea cheltuielilor

totale, alături de veniturile propriu-zise, primeşte venituri de la bugetul de stat şi de

la alte administraţii.

Echilibrul local în toţi cei 4 ani de analiză este:

- în anul 2005 veniturile locale au fost de 54,56 mii lei, iar cheltuielile locale au

fost de 54,47 mii lei bugetul local al comunei înregistrează un excedent de 9 mii

lei;

- în anul 2006 veniturile totale sunt de 97,84 lei, cheltuielile totale au o valoare de

97,83 mii lei, echilibrul satisfacut la limită, un excedent de o mie de lei;

- în anul 2007 veniturile totale sunt de 294,95 mii lei, cheltuielile totale au o

valoare de 285.09 mii lei, echilibrul satisfacut, un excedent de 9,86 mii lei;

117

- în anul 2008 veniturile totale sunt de 1.320,78lei, cheltuielile totale au o valoare

de 1.317,28 mii lei, echilibrul satisfăcut, un excedent de 3,50 mii lei;

În concluzie echilibrul bugetului local al comunei Ezeriş este asigurat pe

toată perioada analizată, însă trebuie luate măsuri de creştere a veniturilor deoarece

are loc o scadere in anul 2008 ceea ce înseamnă a ritmul de creştere a cheltuielilor

totale a devansat ritmul de creştere a veniturilor totale.

118

BIBLIOGRAFIE

1. Bistriceanu, Gh.D. si colectiv, “Finantele agentilor economici” Editura Economica, Bucuresti

2001.

2. Cătinianu,F,Dan.Victoria.,Donath, Liliana.;Finanţe publice,Editura Mirton,Timişoara,1995.

3.Cătinianu, F.,Donath Liliana.,Şeulean Victoria .”Finanţe publice”,Editura

Mirton,Timişoara,1997.

4.Donath,Liliana,”Finanţele publice şi elemente de administrare a impozitelor”,Editura

Marineasa,Timişoara,2004.

5. Herbei,M.;Popovici,D., ”Finanţe publice”,editura Mirton,timişoara,2005.

6.Magiar N., Soceni – o perspectivă monografică, Editura Modus P.H., Reşiţa, 2000.

7. Moşteanu, Tatiana.şi colaboratori: “Finanţe publice”,Editura Universitară,Bucureşti,2005.

8. Talpoş,I ,.”Finanţele României”,vol. I,Editura Sedona ,Timişoara,1995.

9. Ţîrcovnicu, V. „Istoria învăţământului din Banat până la 1800”, Bucureşti, 1978.

10. Văcărel. I (coord.), Bistriceanu .Gh. D.,Bercea Fl., Anghelache Gabriela, Moşteanu Tatiana,

Bodnar Maria, Georgescu Fl.” Finante Publice” ed. a IV-a, Editura Didactica si Pedagogica RA,

Bucuresti ,2004.

11. Văcărel, I.; şi colaboratorii:Finanţele publice,Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti,2000.

12.Xenopol A.D., “Istoria românilor”, Ed. Saeculum, vol. I, Bucureşti, 1985.

13. *** OUG nr 45/2003 privind finanţele publice locale.

14. *** Legea nr 273 din 29 iunie 2006 privind finanţele publice locale.

15. *** Codul fiscal al României actualizat la 1 ianuarie 2008.

119