UNIVERSITATEA DINFACULTATEA DE MEDICINĂ SI FARMACIE

SPECIALIZAREA: BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE SI RECUPERARE

LUCRARE DE LICENŢĂTRATAMENTUL RECUPERATOR ÎN NEVRALGIA CERVICOBRAHIALĂ

Coordonator ştiinţific Absolvent:

Sanatatea nu este totul dar fara sanatate totul este nimic Arthur Schopenhauer

Recuperarea medicală aparţine tuturor specialităţilor medicale, în masură în care patologia acestora determină deficit funcţional sau handicap. Programele de recuperare necesită un efort colectiv a unui larg grup de specialişti,efort din partea pacientului si a familiei.

Noţiuni anatomice şi fiziologice alecoloanei vertebrale

Coloana vertebrală în întregime

Vertebra tip

Coloana cervicală

. Vertebre cu caractere speciale în regiunea cervicală

Atlasul

Axisul

Vertebra a şasea cervicală:Vertebra a şaptea cervicală

Articulaţiile coloanei vertebrale cervicale Vertebrele cervicale se articulează între ele printr-un triplu sistem articular:

• Articulaţia discovertebrală • Articulaţia apofizei posterioare• Articulaţiile uncovertebrale

NEVRALGIA CERVICOBRAHIALA

Nevralgia cervicobrahială = sindrom cervical al membrului superior apărută ca urmare a iritării sau compresiunii elementelor radiculare cervicale C5, C6, C7, C8.

Radiografie cervicală profil - modificari de tip degenerativ cu pensarea marcata a spatiilor intervertebrale C4-C5şi C5-C6

EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC

     Nevralgia cervico-brahială (NCB) în forma comună are evoluţie favorabilă în 3-6 săptămâni. În forma simptomatică evoluţia este diferită, în funcţie de etiologie. Astfel, au prognostic negativ NCB secundare tumorilor (la orice nivel ar fi acestea), morbului Pott cervical, proceselor inflamatorii meningeale, după formarea unui calus vicios.

    Recuperarea este dificilă la persoanele vîrstnice, la cei cu boli cronice severe (cardiace, respiratorii) sau cu afecţiuni neurologice.

    Există riscul ca recuperarea să nu se facă integral, bolnavul putînd să rămînă cu diverse parestezii ale membrului superior (amorţeli, furnicături, hipoestezie).

TRATAMENTUL RECUPERATOR

Obiectivele recuperăriiStadiul acut :

Combaterea dureriiReducerea sarcinii statico – dinamice asupra discului afectat , reducându – se edemul rădăcinii şi favorizând relaxarea ligamentară şi scăderea iritaţiei radiculareRelaxarea musculaturii cervicale contractuareReechilibrare SNVRelaxare generală

Stadiul subacut :Combaterea dureriiReducerea sarcinii statico – dinamice asupra discului afectat , reducându – se edemul rădăcinii şi favorizând relaxarea ligamentară şi scăderea iritaţiei radiculareRelaxarea musculaturii cervicale contractuareAmeliorarea mobilităţii trub’nchiului superior şi recuperarea deficitelor motorii radiculareRecuperarea nervuluiEducaţie comportamentală de profilaxieReechilibrarea neuro – vegetativăReinserţie socio – profesională

Stadiul cronic :Combaterea dureiiReducerea sarcinii statico – dinamice asupra discului afectat favorizând scăderea iritaţiei rădăcinii şi relaxarea ligamentarăRelaxarea musculaturii cervicaleAmeliorarea mobilităţii trunchiului superiorTonifierea musculaturii cervicaleRecuperarea deficitelor motorii radiculareEducaţia comportamentală de profilaxieRecuperarea mersuluiReechilibrarea neuro – vegetativă şi psihicăReinserţie socio – profesională

MATERIAL ŞI METODĂ

Acesta lucrare se bazează pe un studiu personal efectuat în perioada 01.10.2008 până în 31.06.2009 pe un lot de 25 de pacienţi care au efectuat tratament balnear în staţiunea Băile Felix.

După studiul, în prealabil, a unui lot de persoane mai numeros am restrâns numărul lor la 25 ţinând cont în primul rând de factorul vârstă. Astfel acest studiu cuprinde pacienţi cu vârste cuprinse între 35-55 ani tocmai pentru a evidenţia extinderea simptomatologiei şi la vârstele mai tinere decât cele ce apar în majoritatea tratamentelor şi a studiilor medicale (peste 55 ani). Aceşti pacienţi au urmat tratament recuperator în staţiunea balneară Băile Felix.

Lucrarea de faţă îşi propune să demonstreze eficienţa programelor balneo-fizio-kinetoterapeutice în recuperarea nevralgiilor cervico-brahiale.

Studiul a fost unul prospectiv, fiecare bolnav a fost inclus în lot la data internării sale. Pe lângă foaia de observaţie clinică generală a fiecărui pacient şi s-a întocmit o fişă de evaluare şi urmărire a bolnavului locomotor.

Evaluarea pacienţilor a fost efectuată atât lă începutul cât şi la sfârşitul perioadei de urmărire. Evaluarea a constat în examen clinic general şi anamneză. Anamneză a fost axată pe factorii de risc ai cervicalgiilor şi anume vârsta, sexul, profesia, tipul de activitate predominant fizică sau intelectuală, condiţiile de locuinţă, trepidaţiile legate de actul muncii, traumatismele mici şi mijlocii repetate, prezenţa unor boli endocrino-metaboloce.

La examenul fizic am insistat asupra unui examen sistematic articular, bilanţ musculoarticular ai genunchilor, bilanţ sintetic pentru suferinţa articulară.

Explorările paraclinice au constat în: examinări de laborator VSH, hematocrit, fibrinogen, proteina C reactivă, acidul uric sangvin, Latex, explorări radiologice ţintite, determinarea gradului de independenţă(GIF).

Lotul de pacienţi a fost prelucrat urmărindu-se datele referitoare la frecvenţa pe grupe de vârstă, sex, mediul de provenienţă, consum energetic, boli asociate.

În acest studiu am inclus şi consideraţiile privitoare la profesia pacienţilor ţinând cont de modul de solicitare al coloanei vertebrale.- 19 de pacienţi efectuează o muncă statică, de birou ce presupune menţinerea unor poziţii statice ale capului mai mult timp. - 6 pacienţi depun o activitate fizică medie

Criterii clinice

Repartiţia în funcţie de rădăcina afectată este următoarea:• Radiculopatia C5 a fost întâlnită la 5 pacienţi reprezentând 20%• Radiculopatia C6 a fost întâlnită la 4 pacienţi reprezentând 16%• Radiculopatia C7 a fost întâlnită la 10 pacienţi reprezentând 40%• Radiculopatia C8 a fost întâlnită la 6 pacienţi reprezentând 24%

Evaluări

Scala analog vizuală VAS – pentru evaluare a durerii2. Scala de evaluare a calităţii vieţii Buna dispoziţie

Normal 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Absent Capacitatea de deplasare Normal 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Absent Munca (casnică şi în exteriorul locuinţei)

Normal 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Absent Relaţiile interumane

Normal 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Absent Somnul

Normal 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Absent Disponibilitatea pentru activităţi sociale

Normal 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Absent

Mijloacele terapeutice utilizate au fost:

•Termoterapia•Electroterapia:•Curenţi dinamici în formulă antialgică, decontracturantă, hiperemică sau de reglare vegetativă.•Curenţi interferenţiali în scop antialgic, decontracturant, vasculotrofic, sau de reglare vegetativă.•Ultrasonoterapia în scop antialgic şi decontracturant.•Magnetoterapia pentru stimularea zonei reflexogene cervicale şi reglare vegetativă.•Hidrokinetoterapia am utilizat-o pentru efectele decohtracturante şi relaxante ale apei termale la care se adaugă efectele

kinetoterapiei.•Un mijloc de recuperare foarte apreciat de pacienţi a fost masajul pentru efectele sale antialgice, decontracturante şi pentru

determinarea acelei "stări de bine" specifice.Toţi pacienţii au prezentat ameliorări de simptomatologie în urma şedinţelor de masaj. Manevrele au fost netezirile, fricţiunea,

frământatul, percutatul şi tocatul. La sfârşitul curei de tratament am indicat pacienţilor continuarea şedinţelor de masaj sau efectuarea unui automasaj al zonei cervicale precum şi continuarea programelor de exerciţii fizice.

Exerciţiile pe care le-am utilizat sunt următoarele:

•Bolnavul în decubit ventral la marginea mesei, cu braţele încrucişate sprijinite pe masă, fruntea pe mâini, capul în "dublă bărbie", îşi ridică capul cu ajutorul antebraţelor, coloana cervicală rămânând rigidă.

•Aceeaşi poziţie de plecare şi acelaşi exerciţiu, fără ajutorul mâinilor, braţele fiind plasate de-a lungul corpului.•Acelaşi exerciţiu, dar cu o greutate plasată pe ceafa care va fi crescută progresiv putând ajunge la 8-10kg.•În unele cazuri, în vederea tonifierii musculaturii cervicale, este necesară folosirea unei rezistenţe anterioare mai mare, de

cele mai multe ori reprezentată prin mâna terapeutului deoarece grupul extensorilor gâtului este mult mai bine reprezentat şi dezvoltat decât grupul flexorilor (fibrele superioare ale trapezului, semispinalul

capului, spleniusul, lungul capului, lungul gâtului etc).Exerciţiile le-am executat lent, câte două minute pentru fiecare direcţie, mişcarea completă durând patru minute. De

asemenea am respectat principiul progresivităţii astfel că de la 6-8 mişcări în timpul primei şedinţe am ajuns la 15 mişcări în şedinţele următoare. Pe lângă tonifierea musculaturii flexoare şi extensoare, am executat exerciţii de rotaţii cu contrarezistenţă şi mişcări în plan frontal deasemenea cu contrarezistenţă. Nu am omis în cadrul şedinţei de kinetoterapie exerciţiile care să se adreseze coloanei vertebrale în întregime precum şi centurii scapulare care vor influenţa rolul statico-dinamic al coloanei cervicale.

Voi prezenta în continuare câteva exerciţii pe care le-am inclus în programul de recuperare al spondilozei cervicale alături de cele prezentate anterior.

1. Decubit lateral cu braţul de partea decubitului întins sub cap, ridicarea capului spre umăr. La fel şi pe partea cealaltă.

2. Decubit ventral cu sprijin pe coate, ridicarea capului cu bărbia în piept, ştergând curbura cefei.

3. Şezând, executând circumducţii cu capul în ambele sensuri, câte 2-3 rotari, apoi schimbarea sensului.

4. Sprijin pe genunchi, cu capul sprijinit pe o minge şi braţele întinse pe lângă cap: ridicarea alternativă a braţelor de pe sol având o greutate de un kilogram în mână.

5. Sprijin pe genunchi, capul sprijinit pe o minge şi braţele întinse lateral: ridicarea ambelor braţe prin lateral în sus cu greutăţile de un kilogram în mâini

8. Sprijin pe genunchi cu capul pe minge: se vor executa circumducţii cu fiecare mână alternativ având greutatea de un kilogram.

6. Sprijin pe genunchi cu braţele întinse înainte şi sprijinite pe sol: ridicarea şezutei şi trecerea în sprijin pe palme apoi revenirea pe călcâie cu 2-3 arcuiri.

7. Sprijin pe genunchi cu capul pe o minge: răsucirea trunchiului într-o parte, ducând braţul respectiv, cu o greutate în mână, prin lateral în sus, revenire şi la fel cu braţul celălalt.

9. Sprijin pe genunchi şi pe palme: ridicarea unui braţ înainte şi a piciorului opus înapoi, revenire şi se repetă schimbând mâna şi piciorul.

10. Mers cu mingea medicală ţinută deasupra capului.

11.Şezând pe scaun cu mingea de l-2kg în mâini: aplecarea trunchiului înainte la 45 grade şi ducerea mingii deasupra capului cu braţele întinse şi cu spatele extins. Se revine în poziţia iniţială apoi se va apleca trunchiul în spate iar braţele se vor extinde în spate menţinând în continuare spatele drept.

12. Sprijin pe genunchi şi pe palme: flectarea braţelor din cot cu apropierea pieptului de sol şi întinderea unui picior alternativ înapoi şi în sus, cu spatele extins.

13. Decubit ventral cu braţele întinse pe lângă cap: extensia trunchiului cu ridicarea braţelor şi a picioarelor de pe sol. In progresie se pot adăuga greutăţi de un kilogram în mâini.

14. Mers cu mişcări de respiraţie şi cu executarea a două tensiuni (întinderi) cu braţele deasupra capului menţinând coloana vertebrală în poziţie de rectitudine.

Aceste exerciţii vor fi dozate în funcţie de posibilităţile pacientului respectându-se durerea acestuia. Dacă durerea apare în timpul executării exerciţiului se opreşte activitatea iar dacă durerea apare după efectuarea exerciţiului, chiar la câteva ore după acesta, e semn că dozarea exerciţiului a fost greşită şi trebuie refăcută în funcţie de starea algo-funcţională a pacientului. La domiciliu se poate apela la exerciţii autoactive. Mobilizarea se va face în toate axele de mişcare.

Programul de recuperare a cuprins şi exerciţii de echilibrare generală şi locală.

Scor 0-

10

11-

20

21-

30

31-

40

41-

50

51-

60

61-

70

71-

80

>80 Total

Număr pacienţi înainte

de recuperare

6 10 9 25

Număr pacienţi după

recuperare

3 4 13 5 25

RezultateTestarea globală a aparatului mioneuroartrokinetic a prezentat următoarele rezultate:mobilitatea articulară, echilibrul, forţă musculară.

Punctajul maxim pe care îl poate obţine un subiect bine antrenat este de 100 puncte. Se consideră însă un punctaj bun depăşirea a 65-70 puncte. În urma recuperării întregul lot şi-a ameliorat nivelul funcţional al aparatului neuromioartrokinetic individual, fiecare şi-a îmbunătăţit scorul cu cel puţin o treaptă.

Scala analog vizuală (VAS)Dacă la evaluarea iniţială scorul mediu privind durerea era de 7,3 la sfârşitul celor 14 zile de tratament recuperator

VAS a scăzut la 3,1

Chestionarul privind Calitatea vieţii arată că la terminarea recuperării meteorosensibilitatea, durerile articulare, oboseala musculară, şi tulburările de somn au diminuat la aproape toţi subiecţii paralel cu obţinerea unui tonus muscular crescut.

După cum reiese din chestionar 92,3% pacienţi au prezentat dureri musculo-articulare la începutul recuperării. La sfârşitul recuperării acestea au mai persistat doar la 11,5%. Deasemenea s-a ameliorat la 80% din pacienţi redoarea matinală.

Testarea mobilităţii articulare a coloanei cervicale efectuate la începutul recuperării a evidenţiat reducerea amplitudinii mişcărilor de lateralitate, rotaţie, şi în mai mică măsură de flexie şi extensie. Aceste mişcări au fost apreciate prin indicele tragus-acromion iar mişcarea de flexie extensie prin indicele menton-stern.

Concluzii

A.Nevralgia cervicobrahială este un sindrom cervical al membrului superior apărută ca urmare a iritării sau compresiunii elementelor radiculare cervicale C5, C6, C7, C8.B.În etiologia iritaţiei radiculare se întâlnesc frecvent două cauze: cervicartroza şi hernia de disc.C.Nevralgia cervicobrahială de cauză degenerativă apare mai frecvent în jurul vârstei de 40 de ani, sexul feminin fiind cel mai afectat.D.Simptomatologia ce are ca substrat această afecţiune este mai frecventă la persoanele ce depun o muncă de birou prin care sunt obligate să păstreze o poziţie a capului mai mult timp.E.Artroza cervicală poate apare de sine stătătoare sau în contextul unei artroze generalizate cuprinzând în special coloana vertebrală lombară, articulaţia coxo-femurală şi articulaţia genunchiului. F.Simptomele clinice ale cervicartrozei şi modificările radiologice prezintă uneori neconcordanţe. G.Programul terapeutic axat pe utilizarea factorilor naturali de cură din care nu lipsesc mijloacele igieno-dietetice, au fost concepute pentru condiţiile unei staţiuni balneoclimaterice Felix. H.Aplicarea programului de recuperare s-a făcut ţinând seama de testele funcţionale. Acest program a pus în evidenţă o ameliorare a stării clinice, o creştere a stării funcţionale urmărite pe obiectivele prestabilite. I.Contribuţia programelor balneofiziokinetice în totalitate a fost importantă remarcându-se în eficienţă - băile termale de bazin cu apă termală Felix la temperaturi de 36,4-36,5 grade Celsius asociată cu exerciţii kinetice în apă, duşul subacval la temperatura de 36,4-37 grade Celsius la 1,5-2 atmosfere, curenţii diadinamici şi KT în ansamblul ei. J.Cele mai benefice rezultate au fost observate în cadrul programelor KT strict individualizate. K.Mişcările de flexie-extensie au fost cele mai bine recuperate urmate de mişcările de lateralitate şi în mai mică măsură cele de rotaţie. Gradele restante de mobilitate în urma recuperării nu se datorează durerii sau contracturilor musculare ci unor cauze osteoarticulare mai greu sau imposibil de abordat prin balneofiziokinetoterapie

A. S-a constatat beneficiul terapeutic al programului în care kinetoterapia urmează după termoterapie iar KT este urmată de masoterapie. Efectele tratamentului s-a observat şi pe plan psihic, pacienţii având un tonus crescut în proporţie de 100%. Nu am constatat nici un efect nefavorabil secundar la aplicarea tratamentului de recuperare.

B. Antrenarea bolnavului în programul complex recuperator îi va permite acestuia creşterea calităţii vieţii, adaptarea rapidă, fără riscuri, la condiţiile de viaţă şi muncă, obţinerea de performanţe profesionale, o bună echilibrare neuroendocrină şi psihică.

C. Condiţia esenţială pentru succesul terapiei este câştigarea colaborării şi participării conştiente maxime a bolnavului, pentru că programul kinetic însuşit şi igiena articulară trebuiesc aplicate în continuare.

D. Tratamentul recuperator are sorţi de reuşită dacă există o bună colaborare în echipa de recuperare formată din medic – asistent medical – asistent de fizioterapie – kinetoterapeut – pacient.