Secțiune sagitală a globului ocular.

1. Corneea; 2. Camera anterioară a ochiului; 3. Irisul; 4. Camera posterioară a

ochiului; 5. Conjunctiva; 6. Mușchiul drept superior; 7. Mușchiul drept inferior;

8. Sclerotica; 9. Coroida; 10. Retina; 11. Corpul vitros; 12. Macula lutea;

13. Nervul optic; 14. Corpul ciliar- mușchi ciliari și procese ciliare; 15. Limbul

sclero-corneean; 16. Canalul Schlemm; 17. Unghiul de filtrație al umorii apoase;

18. Cristalinul; 19. Zonula Zinn.

1

1. Xerosisul conjunctival

Denumită și conjunctivită uscată, afecțiunea se caracterizează prin uscarea

mucoasei conjunctivale, cauzată de lipsa de secreție a lacrimilor de către canalul

conjunctival. Poate fi asociat cu carența în vitamina A, traumă sau orice condiție

in care nu se inchid complet pleoapele(anomalii ale pleoapelor) .

De cele mai multe ori evolueaza ca și cheratoconjunctivită uscată.

Etiologia acestei afecţiuni este polivalentă. Un rol important în apariţia

xerosisului il au afecţiunile sistemice, ce se asociază cu diminuarea secreţiei

glandelor lacrimale (maladiile autoimune, endocrine, bolile rinichilor, ale

sistemului hematopoetic şi SNC vegetativ, caşecsiile)

Xeroza corneo-conjunctivală poate fi determinată de o multitudine de

factori locali – afecţiuni ale segmentului anterior a globului ocular şi anexelor

sale, consecinţele traumatismelor oculare sau intervenţiilor chirurgicale, carenţă

de vit. “A”

Un alt grup de cauze cu importanţă progresivă pentru apariţia xerosisului,

îndeosebi în ultimile decenii, prezintă factorii de mediu ambiant (aer poluat,

fum, praf, diverse substanţe chimice, aer

Conjunctiva în loc să apară clară și transparentă este murdară și încrețită.

Deficiența in vitamina A afectează țesutul in două moduri:

Prin încetinirea regenerării pigmentului vizual în urma expunerii la

lumină

Prin distrugerea integrității epiteliului

Defectele epiteliale in țesutul ocular ce conduc la orbire au fost descrise la

câini de către Magendie și la oameni de către Budd în anul 1800. Ei au observat

2

deteriorarea progresivă de la xerosis conjunctival, ulcerare și lichefiere ca o

consecință a dietelor restricționate față de vitamina A.

Clinic se constată diminuaresau absența secreției oculare, conjunctiva ia un

aspect epidermic și glandele conjunctivale sunt distruse. Lipsa de umectare a

conjunctivei face ca mobilitatea pleoapelor să fie influențată, iar fanta palpebrală

rămâne deschisă. Activitatea vizuală este diminuată ducând la cecitate.

Diagnosticul se stabilește pe baza semnelor locale coroborate cu eventualele

modificări ale poziției pleoapelor.

Prognosticul este rezervat, depinzând de cauze.

Tratamentul urmărește umectarea conjunctivei care se realizează prin colire

lichide sau moi pe bază de antiseptice, precum și instilarea vitaminei A.

Medicația se administrează bicotidian și se iau măsuri de remediere a cauzelor.

2. Pterigionul

Ingroșare vascularizată a conjunctivei, de forma triunghiulară, care se intinde

pe cornee pornind din unghiul intern al ochiului cu vârful spre pupilă și baza la

limbul sclero-corneean.

Afecțiunea se întâlnește la toate speciile, la cal și la taurine expansiunea fiind

pigmentată.

Clinic se constată expansiunea conjunctivală pe cornee, fără a determina

tulburări oftalmice.

Un pterigion nu alterează vederea atâta timp cât rămâne la marginea corneei.

Dacă trece de ea, provoacă un astigmatism (vedere incețoșată). Dacă se apropie

prea mult de axul vizual, pterigionul poate antrena o diminuare a acuității

vizuale.

3

Diagnosticul nu întâmpină dificultăți.

Tratament - Dacă pterigionul invadează corneea, ablația sa chirurgicală poate

fi avută în vedere, realizată sub anestezie locală sau generală.

Cu toate acestea, pterigionul reapare în 30 pana la 50% din cazuri, într-un

răstimp variabil care poate merge de la o lună la mai mulți ani. O a doua

operație este realizabilă la o distanță de cel puțin 6 luni de prima.

Animalul este contenționat în decubit lateral cu capul bine fixat, având in

vedere faptul că se intervine pe globul ocular. În sacii conjunctivali se instilează

xilină sau procaină.

Cu bisturiul oftalmologic se decolează expansiunea conjunctivală la limb și

se introduce expansiunea decolată sub conjunctiva bulbară. Pentru a se preveni

recidiva se suturează conjunctiva bulbară la limbul sclero-corneean.

Postoperator se administrează unguente analgezice pentru a se evita

traumatizarea globului ocular și a favoriza cinetica palpebrală.

3. Pinguecula

Pinguecula este o mică pată gălbuie, în relief situată sub conjunctivă și

vizibilă pe albul ochiului.

Afecțiunea constă în degenerarea amiloidă și hialină a mucoasei

conjunctivale. Leziunea poate să apară ca un chist solitar, de dimensiuni

variabile, sau sub forma unor colonii de conjunctivă bulbară în apropierea

limbului scleo-corneean.

Leziunea pingueculei nu influențează acuitatea vizuală, de aceea tratamentul

constă în expectație.

4

Dacă este inestetică, pinguecula poate fi îndepărtată chirurgical, sub

anestezie locală, dar ea reapare adesea la câteva luni după operație.

4. Dermoidul

Afecțiune congenitală caracterizată prin apariția pe conjunctiva bulbară a

unei zone cutanate acoperite cu păr. Mai rar se întalnesc localizările: dermoid

palpebral, dermoid corneean, Se observă localizări pe pleoapa a treia si

carunculul lacrimal.

Sunt tumori benigne, congenitale cunoscute sub denumirea de coriostom.

Sunt cauzate de dislocări ale țesutului embrionar. Pleoapele, corneea și

conjunctiva sunt zonele principal afectate și o simplă rezecție a țesutului

implicat direct asupra defectului este corectoare. Ei rearanjează piele și deobicei

aceasta are un număr mare de foliculi piloși ceea ce poate cauza trichiază sau

iritație.

Demoidul ce implică și corneea e localizat la nivelul limbului. El crește încet

și poate evolua asimptomatic dacă nu se observă căderea părului. Prezența

foliculilor piloși cauzează iritații secundare pe cornee. Poate fi pigmentat sau nu.

Clinic se constată epiforă și tulburări în cinetica pleoapelor, fanta palpebrală

fiind mult mai deschisă. La inspecție se observă prezența perilor pe conjunctiva

bulbară, a căror abundență și mărime irită conjunctiva palpebrală și împiedică

închiderea corectă a pleoapei. Dermoidul poate determina eversia pleoapei, iar

cel corneean produce cecitate.

Tratamentul este reprezentat de ablația formațiunii cutanate de obicei

executată la vârsta de 12 săptămâni.

5

Pregătirile preoperatorii sunt ca la extirparea pterigionului. Instrumentarul

este reprezentat de: bisturiul oftalmologic, pense oftalmologice, foarfecă fină,

blefarostat, materiale de sutură.

Cu pensa oftalmologică se fixează dermoidul iar cu bisturiul se extirpă

formațiunea in totatlitate și cât mai precoce, prin accesul creat de blefarostat. În

cazul dermoidului palpebral și a celui bulbar se recomandă suturarea mucoasei

conjunctivale cu ac atraumatic prevăzut cu fir resorbabil. Prin aceasta asigurăm

hemostaza și grăbim procesul de vindecare. Vom urmări ca afrontarea

conjunctivei să nu formeze denivelări ce pot traumatiza corneea sau influența

cinetica palpebrală. În sacii conjunctivali se aplică colire moi cu antibiotice.

În dermoidul corneean extirparea se execută cu foarte mare atenție pentru a

nu perfora corneea. În clinile specializate se practică trepanația corneeană, iar în

locul rămas se aplică o grefă corneeană.

Se recomandă ca plaga operatorie să fie protejată cu lambou conjunctival sau

cu pleoapa a treia. Locul se aplică unguente cu antibiotice, vndecarea

realizându-se în 8-12 zile.

6

Bibliografie:

1. Morton, J.L. “Color and Appetite Matters.” Yahoo. 6 November 1998. Morton, J.L.

“Color and Culture Matters.” Yahoo. 6 November 1998.

2. Benton, William. Ed. Encyclopedia Britannica. Vol. 6. Chicago. 1961.

54“Choosing Color: Guidelines to Give You Bright Ideas.” Yahoo. 20 November

1998.

3. Nassau, Kurt. Experimenting with Color. New York. 1997.

4. The Science of Light and Color. Yahoo. 20 November 1998.

5. Van De Water, Ana. “Moody Blues: Room Colors Affect Emotions.”

6. Microsoft® Encarta® 99 Encyclopedia

7