Nota minima de promovare: 5.Pot intra in examen si cei care nu au predat referatele. Totusi ei nu primesc nota finala fara referat si prezenta minima de 50%.

Lecture 1 Dualism, Kant, “turnura lingvistica” si behaviourism

Dualism

Dualismul lui Descartes- fundamental rationalismului.

Contemporani critica aceasta perspective: Regius, Gassendi, Arnauld, Princess

Elisabeth. Principala problema: uniunea minte-corp.

Ecuatia lui Descartes: (1) subiectul ca obiect ganditor (2) 2 tipuri de perceptie (3)

2 tipuri de substanta (4) o singura lume (5) relatiile perceptii-substante, minte-

corp, eul-lume.

1. Eul Cartesian

Metoda lui Descartes:

Etapa I

Ipoteze demonului- cunoasterea noastra despre lucrurile externe si corp

(apartinand naturii corporale si extensiei ei) -produsa de simturi este indoielnica.

(M1) Aceasta cunoastere- obiecte composite- este indoielnica.

Stiinte: fizica, astronomia, medicina, etc.

Stiinta despre obiecte simple si generale- aritmetica, geometria- construite pe

cunoastere indubitabila si sigura.

Etapa II

Daca eul este inselat inseamana ca exista. “Gandesc deci exist.” Eul = puctul lui

Arhimede.

1

Ca obiect ganditor, eul are diferite functii: intelegrea, vointa, indoiala, constiinta

simturile, imaginatia.

Din “eu” se reconstruieste existenta corpului si a tuturor lucrurilor lumii exterioare.

Etapa a III

“Prin corp inteleg orice este capabil ca avand forma si ocupand un spatiu astfel incat toate

celelalte corpuri sunt excluse si in acelasi timp fiind perceput de simturile tactile, vaz,

auz, gust si miros.

Dualismul: mintea (proprietatea de gandire - res cogitans) si corpul (extindere -

res extensa) sunt substante complet diferite.

Etapa IV

Avand sensatii, eul percepe obiectele corporale ce apartin lumii exterioare.

2. Perceptii clare, distincte si complete

Clar = obiectul este in fata sau inautru subiectului; prezenta lui are effect tangibil

asupra noastra.

Distinct = putem distinge acel obiect de alte obiecte.

Percepand clar si distinct 2 substante (minte si corp) inferam existenta acestor

substante.

Rolul perceperii clare si distincte: conexiunea dintre “gandire si existenta”. (Wahl

1998) → Interdependenta epistemologie si ontology.

Obiectie: circularitate vicioasa. (Arnauld) → Descartes introduce Dumnezeu.

2

Meditation IV- despre existenta lui Dumnezeu, V – despre lucrurile materiale si

existenta lui Dumnezeu, VI- datorita vointei lui Dumnezeu- percepem lucrurile

materiale clar si distinct.

Important- diferite tipuri de sensatie: mentala si sensoriala → minte si corp

Rationalism – Putem intelege chiar si perceptia sensoriala –extensia- nu prin

simturi ci doar prin perceptia mentala – esenta entitatile.

Argumentul principal: mintea si Dumnezeu – aceasi natura → mintea = substanta

imateriala care percepe esenta lucrurilor.

3. Cele 2 substante si relatia bidirectionala intre epistemologie si ontologie.

Substanta = un lucru care exista astfel incat nu are nevoie de alt lucru ca sa existe.

Chiar daca eul = punctul lui Arhimede, reconstructia lumii → Dumnezeu=

fundamental edificiului, credinta dincolo de limitele cunoasterii umane.

Principala diferenta minte-corp: indivizibil-divizibil → definite in termeni mutali

exclusivi. (Cottingham 1986) Corpul si lucrurile exterioare - locate in cadru

spation-temporal → divizibile. Mintea – fara acest cadru → indivizibil.

Relatia cruciala epistemoligie-ontologie

Identificarea unui lucru si statutul lui ontologic dat de capacitatile noastre de

cunoastere. Perceptii clare si distincte → lucruri complet diferite.

“Clar” si “distinct” → statul epistemologic al cunoasterii

“Complet” → statutul ontologic a lucrurilor cunoscute.

3

Descartes constient – 2 contradictorii substante locate intr-o singura entitate,

omul.

Atingand stadiul – constient ca uniunea nu poate fi dovedita stiintific sau

filosofic, Descartes “uniunea dintre minte si corp este o realitate care scapa

discursului filosofic.” (catre Elisabeta)

Behaviorism

George Graham - Standford Encyclopedy of Philosophy

B = studiul stiintiic al comportamentului. Psihologia= stiinta comportamentului

nu a mintii.

Comportamentul- descrierea/explicare fara referire la evenimente mentale

B metodologic- teoria normativa (John Watson); B psihlogic- program de

cercetare (Ivan Pavlov, Edward Thorndike, Watson and B. F. Skinner); B analitic

sua logi- despre intelesul sau semantica termenilor mentali. O stare mentala = o

dispozitie de comportament (sau familii) (Gilbert Ryle, Wittgenstein tarziu).

Skinner- B radical combina cele 3 forme.

Impotriva B.- Noam Chomsky- B. Nu poate explica achizita rapida a limbajului

de catre copil. Reguli si principii- GU.

-------------------------------------------------------------------------------------------

Turnura lingvistica

4

Ryle: The Concept of Mind (1949) impotriva dualismului si dezbaterii minte-corp.

(Clark 2001)

Mitul lui Descartes: cunoastem mintea doar prin introspectie. → relatia minte-

lume.

Ryle: semnificatia vorbirii despre minte similar cu seminificatia cuvantului

“universitate”. (Clark 2001)

“Maria ii place sa educe copii” nu inseamana ca “inauntru Mariei este o fantoma

care accompaniza actul professional ci mai degraba comportamentul actual si

potential la Mariei urmeaza un anumit patern.” (Clark 2001)

Mentalul se refera la dispozitie comportamentala. Diferite circumstante →

diferite dispozitii comportamentale.

Analogie: dispozitii chimice precum solubilitatea.

Probleme cu B:

Analiza dispozitionala- infinita (fiecare situatie posibila → o dispozitie) si

circulara (ca sa explic o dispozitie fac apel la alta). (Clark 2001)

Nu avem simturi interne, dureri, ganduri?

Explicatie de umbra: care sunt temeiurile dispozitiilor? Putnam- metoda actors

fallacy”: atribuind sau negand stari neuronale specifice celor care au sau nu au

comportament corespunzator. (Putnam 1980 in Clark 2001)

5

Lectura 2 Teoria identitatii si eliminativismul materialist

Teoria identitatii

2 tendinte:

(a) Place si Feigl: senzatiile = fenomene fizice. Place restrange teoria identitatii la

senzatii si imagini mentale. Intentionalitatea- nu poate fi construita ca proprietate

a creierului. (Place 1988, p. 209)

Place: problema minte-creier nu e filosofica ci empirica → neurostiinta. (Place

1988, p. 211)

Place – distinctia “este” de definitie (“Un dreptunghi este un patrulater

echilateral.”) Si “este” de compositie (Un nor este o masa de picaturi in

suspensie.”) (Place 1956, p. 34) → Trecerea de la independenta logica a expresiei

la independenta ontologicala a entitatilor nu e valabila cand comparam creierul cu

constiinta.

“Place vorbeste de constitutie nu de identitate.” (Smart 2004, p. 2)

Place – 2 exemple: “Aceasta masa este o cutie veche” si “Lumina este o

descarcare electrica”.

6

Comentariu Smart: Ca obiectie la: “Senzatia” nu e “process neuronal”, Place

indica ca “aceasta masa” (lumina) nu inseamna acelasi lucru cu “cutie veche”

(miscare electrica). Pe cai diferite distingem ceva ca fiind tabla (lumina) sau

“cutie veche” (descarcare electrica”). Totusi aceste “diferite cai” nu “evita faptul

ca masa este identical cu cutie veche”. “Senzatie” si “proces neuronal” au

intelesuri diferite dar acelasi referent. (Smart 2004, p. 2)

Smart - senzatiile = process neuronal. Daca Place prefera constitutia in locul

identitatii, Smart considera notiunea de identitate similara cu cea care apare in

axiomele de identitate din logica. (Smart 2004, p. 2)

(b) Smart: “senzatii vizuale” care nu sunt perceptii ci ceva anume ce are loc in

perceptii. “In acest sens sensatie ar trebui sa fie senzatii corporale”. (bodily sensation

sensations) (Smart 2004, p. 5) Senzatii corporale sunt perceptii ce implica “senzatii

introspective”. (“introspectible ‘sensings’”)

30 ani mai tarziu, Place: teoria identitatii mai puternica ca niciodata. Evidenta

empirica → Teza identitatii. (Place 1977 in Place 1988)

Definind “este” in sens de identitate stricta, Smart sustineca senzatiile sunt

procese neuronale. “Senzatiile nu sunt nimic deasupra si dincolo de procesele

neuronale.” (Smart 1962/1959, p. 56)

7

Urmand Place, Smart: enunturile despre senzatii nu pot fi traduse in enunturi

despre procesele neuronale. Place, Feigl and Smart: desi senzatiile si procesele

neuronale au inteles diferit- se refera la acelasi referent. (Smart 2004)

2. Materialismul eliminativist

Psihologia comuna = total gresita. Notiuni - credinta, senzatie, durere, dorinta sau

atitudini propozitionale si cauzare mentala nu au referenti.

Primii eliminativisti Feyerabend si Rorty: senzatiile nu exista.

Cei de mai tarziu (anii ‘80)- Stich, Paul and Patricia Churchland: resping notiunile

psihologiei commune + ireductibilitatea lor la fizic.

The Churchlands: in relatia psihologie comuna – neurostiinta → nu reductionsti ci

eliminativisti – sunt inconsistenti: Patricia- eliminativist moderat.

Folosing argumente puternice din neurostiinta, ei: o imagine mai buna desi inca

inca nu avem evidenta deplina.

8

Neurostiinta va arata ca notiuni ca invatare, inteligenta ori memorie sunt gresite.

(Churchland, 1988, pp. 46-7) → Enunturi false.

→ Atat starile mentale cat si eul sunt eliminate din discursul stiintific.

Chiar daca dualismul Cartesian - respins, sustinatorii psihologiei commune: starile

mentale si neuronale exista in cadre conceptual diferite sau la nivele de realitate

diferite. Metodologia descrierii mintii si comportamentului fiintei umane – “the

top-down approach”.

Eliminativistii: “the bottom-up approach”: cognitia explicata doar prin

neurostiinta. Neurostiinta cognitiei - bottom-up method – telul = cognitia prin

neurostiinta.

Metode din neuro si conexionism- Churchland: diferite simturi (inclusive simtul

intern de qualia) prin cod vectorial sensorial.

The Churchlands: qualia “cel mai usor de rezolvat”. (Paul and Patricia

Churchland, 1997) Qualia culorilor –inlocuita de codul celor 3 tipuri de cellule

visuale oponente – au spatiu vectorial ce reprezinta qualia culorii subiective. (pp.

166-72) Acesti vectori- la toate nivelurile sistemul nervos.

9

The Churchlands: reductionism interteoretic. Reducerea proprietatilor

experientiale a obiectelor comune la proprietati microfizice. (Paul and Patricia

Churchland 1990, p. 69) Reductia – teoria veche inlocuita de cea noua.

Exemple din chimie si fizica. → (1) Reducerea poate fi “domeniu specific” (2)

Reducerea psihologiei la neurostiinta este posibila. (P.M. & P.S. Churchland

1990)

Progresul in stiinta: renuntarea la descrierea mentalistica data de psihologia

comuna.

Week 3

Functionalismul si nonreductionismul

Functionalismul

Functionalismul: statutul unei stari mentale dat de functia nu de constitutia interna

a acesteia. Ex: un gand or durere depinde de functia sau de rolul lor in sistemul

cognitiv.

F: perspectiva neutra intre materialism si dualism desi in general proponentii sunt

materialisti (“token materialism”).

10

Turing (1950) inlocuieste “Poate o masina gandi?” cu “Este teoretic posibil pentru

un computer digital cu stare finita (cu un program) sa furnizeze raspunsuri la

intrebari cel care interogheaza sa creada ca raspunsul e dat de un om?” Acesta e

Testul Turing. Pentru Turing, gandurile = stari interne si outputuri verbale → Mai

tarziu apare functionalismul. (Putnam 1960 1967a) (Levine 2004)

3 directii date de IA, behaviorismul logic si empiric (Levine 2004):

(1) Functionalismul Masina

Impotriva teoriei identitatii- Putnam (1960, 1967): creaturi fara creieri (Martieni

sau roboti basati pe silicon) nu au aceleasi stari mentale dar pot avea aceleasi

credinte. (Clark 2001, p. 14)

In cadrul creat de sistemele logice si formale, masina Turing si computere – lucru

comun intre oameni, martieni si roboti – nu e sistemul fizic, nici comportamentul

sau organizarea interna ci “organizarea formala, abstracta a sistemului” (Clark,

idem) adica functia realizata de sisteme diferite.

Putnam: functionalism stare masina (“machine state functionalism”) – mintea =

o masina Turing (computer digital stare finita) + set de instructiuni (programul)

→ operatiile:

Daca o masina este in starea Si, atunci primeste input Ij, si merge in starea Sk si produce output Ol (pentru un

numar finit de stari, inputs and outputs). (Levine 2004)

Programul (software) poate fi realizat de mai multe tipuri de hardware →

Multiple Realizations.

11

(2) Teoriile psiho-functionaliste

Impotriva behaviorismului- psihologii cognitivi – comportamentul este un rezultat

al starilor si proceselor mentale. (Fodor 1968 in Levine 2004)

On a theory of this sort, what makes some neural process an instance of memory trace decay is a matter of

how it functions, or the role it plays, in a cognitive system; its neural or chemical properties are relevant

only insofar as they enable that process to do what trace decay is hypothesized to do. And similarly for all

mental states and processes invoked by cognitive psychological theories. (Levine 2004)

(3) Functionalismul analitic

→ Translari “neutre” sau analize a termenilor (concepte) despre starilor mentale. Sunt

relatii cauzale intre o stare mentala si stimuli, comportament si alte stari mentale. (Levine

2004)

Teoria identitate fizic-psihic (Smart, 1962; Place, 1956)- durerea = C-fiber

stimulation: nu are acelasi inteles dar denota aceasi stare.

Starile intentionale- credinte, ganduri, dorinte (atitudini propozitionale) –

caracterizate in termeni functionali. (Impotriva: Searle 1992, G. Strawson 1994-

starile intentionale au caracter calitative.)

“Externalismul”: starile mentale – reprezentate prin trasaturi de mediu

inconjurator al indivizilor. (Levine 2004)

Functionalismul si qualia

12

Functionalismul nu explica qualia sau “ce e sa le ai” “what it's like” (Nagel,

1975). (Levine 2004)

Obiectii catre functionalism: Qualia inversa si absenta

Qualia inversa: Ned Block (1980b; see also Block and Fodor, 1972): “Un individ

care indeplineste definitia functionala a experientei noastre de rosu dar are

experienta de verde.” (Levine 2004)

Qualia absenta: “Creaturi care functioneaza echivalent cu oameni normali dar

starile lor mentale nu au trasaturi calitative deloc”. (Levine 2004)

Fizicalismul nonreductiv

Problema minte-creier si lumea inorogului in filosofia mintii si cea a stiintei.

O problema serioasa si veche produce alte probleme. → Strans legate.

Problema = pseudo-problema → alte pseudo-probleme care produc epicicluri

Ptolemaice. → paradoxuri, puzzles, “ciudatenii”: cadrul gresit.

Davidson, Fodor, Jackson, McGinn, Nagel, Putnam, Searle, Chalmers, and Van

Gulick; argumente pentru ireductibilitatea epistemological a fenomenelor mentale

calitative sau a constiintei la fizic.

13

Nonreductionismul: desi starile mentale individuale (token) sunt identice cu cele

neuronale, totusi starile de gen mental si fizic (type states) nu sunt identice.

Motive: realizarea multipla a proprietatilor functionale mentale. (O’Connor and

Wong 2005, p. 661)

Horgan- diferenta NF si emergentism: ultimul neaga ca proprietatile emergente si

puterile cauzale produse pot fi explicate in termini de proprietati fizici. (Crane

2001, p. 4)

NF diferit de emergentism. Ultimul accepta proprietatile emergente primul nu.

NF: problema pentru celelalte teorii- qualia si fenomenul subiectiv. Chiar daca

mintea si constiinta sunt rezultatul unor fenomene neuronale, explicatia

fenomenolor mentale –sau cel putin a qualiei (continut calitativ) sau a constiintei-

nu poate fi data data in termini neuronali.

Astfel avem ireductibilitatea acestor fenomene= idea principala a NF.

Nagel: metodele de intelegere fizica obiective “pot fi folosite pentru corp,

inclusive pentru sistemul nervos” dar pentru explicatia fenomenelor calitative ne

trebuie “o alta forma de intelegere”. (Nagel 1993, p. 66)

14

Fenomenela mentale apartin proceselor de nivel inalt (high-level processes) cele

neuronale apartin proceselor nivel jos (low-level processes).

Procesele neuronale nu ne furnizeaza ceva despre cele mentale.

Searle: starile mentale cauzate de elemente low-level din creier → sunt trasaturi

de nivel inalt a creierului intreg. (Searle 1991, p. 141).

Searle: analogia lichiditate-H2O si minte-creier. (Searle 1992, 1995 p. 219)

The Churchlands: complet neclar ce inseamna “cauzare”.

Searle: chiar daca starile mentale sunt fizice, primele nu pot fi explicate de cele

din urma.

Paul Churchland: distinctia ontologica-epistemologica vaga. Pozitia lui Searle

“hibrida”. Creaza un cadru in care senzatiile, gandurile si fenomenele mentale

sunt trasaturi ale creierului care “nu sunt identice si nu pot fi reduse la trasaturile

creierului, dar mai degraba sunt metafizic distincte de starile fizice ale creierului

cu care trateaza neurostiinta.” (Churchland 1995, p. 203)

Churchland: “He has one foot on the dock and the other in the dory” (Churchland

1995, p. 204)

15

Searle: creierul exista din pdv a persoanei a treia, mintea- doar prima persoana.

Week 4

Computationalism

Computationalismul (Teoria Computationala a Mintii, TCM). TCM a fost initiate de

Putnam (Putnam 1961), apoi Fodor (Fodor 1975) + Pylyshyn. (Fodor and Pylyshyn 1988)

Esential CTM presupune ca mintea implica computari cu reprezentari mentale. (Toeria

Reprezentationala a Mintii- RTM).

Diferenta intre aceasta teorie clasica si alte teorii care asuma existenta

reprezentarilor este semantica combinatoriala si sintaxa pentru starile mentale: structural,

reprezentarile au constituienti sintactici, iar continutul semantic a unei reprezentari este o

functie semantica a continutului semantic al partilor sintactice a structurii constituente a

reprezentarii. Reprezentarile sunt structuri complexe simbolice cu semantica si sintaxa

combinatorial, iar computarile sunt reguli care permit manipularea de simboluri proprii.

(Fodor and Pylyshyn 1988) Aceste simboluri constitue Limbajul Gandirii (LOT).

Esentail, TCM ofera explicatii doar pentru atitudinilor propozitionale care implica

judegati. Aceasta ipoteza a aparut om ani ’70. Nu se refera deloc la qualia, experienta

fenomenala, memoria senzoriala, etc. (Aydede 2004) Totusi, din totdeauna au fost

dezbateri referitor la continutul starile mentale (implicit-explicit, procedural-declarativ,

constient-inconstient, etc.)

Doua lucruri l-au inspirit pe Fodor:

(1) Formalizarea si computarea, sintaxa si semantica

Respingerea intuitilor Kantiene de catre Bolzano, Gauss, Peano, Frege si Hilbert a creat

posibilitatea formalizarii geometriei. Urmand anumite reguli, anumite sisteme pot pastra

adevarul enunturilor. Logica formala poate pastra “cel putin un anumit tip de proprietate

semantica … fara a se baza pe cineva care sa aprecieze intelesul sirului de simboluri

inmplicate.” (Clark, p. 9)

Pe linia lui Newell si Simon (sistemele simbol-fizic) Haugeland crede ca “Daca ai

grija de sintaxa, semantica are grija de ea insasi.” (Haugeland 1981a, p. 23, original

16

emphasis in Clark 2001, p. 9) Esential nu este partea fizica ci computarea (care urmeaza

anumite reguli) realizata de sistem prin manipulare de simboluri. Turing a construit

fundamentul teoretic al computerului.

O masina Turing are 3 elemente:

- o banda infinita care stocheaza informatie folosind simboluri

- un instrument care citeste si scrie simbolurile miscandu-se un patratel inainte/inapoi

- un procesor central: avand memorie, se poate intoarce la simbolul/starea citit(a)

precendent(a) → actiunea urmatoare a unei masini finite. (Clark 2001)

Masina Turing (o masina fizica care computeaza simbolurile= sintaxa urmand anumite

proprietati) poate rezolva probleme bine-determinate. (Clark, p. 11)

Urmatorul pas: computerul digital (John von Neumann, 1940). Folosing programe

facute de om, asemenea masini sunt sisteme automate formale (Haugeland) sau “motoare

sintactice” (Dennett). (Clark, p. 11) Astfel mintea este doar un sistem computational

formal implementat in creier. “Cognitia este doar un nivel-de-program.” (Clark, p. 13)

Important este rolul causal al reprezentarii care asigura corespondenta sistematica

a sistemului catre situatia reprezentata de sistem. Acest rol este dat de efectul causal al

constituientilor, reprezentarile fiind adecvate causal si systematic cu continutul lor.

Reprezentarile complexe sunt construite din instante ale constituientilor lor adica

reprezentarile simbolice sunt structurate syntactic.

Principala problema a TCM este relatia dintre sintaxa, semantica si cauzalitate.

Nu e nici o problema sa explicit relatia intre cauzalitate si sintaxa (sintaxa reprezinta

trasaturile formale a unei formule bine-formate.) Totusi cand adaugam semantica apar

problemele. Judecatile implica nu numai relatiile sintactice intre constituienti (cuvinte)

dar si intelesul constituientilor (semantica) si formala in care apar. Horst: sintaxa este

intermediara intre semantica si cauzalitate. (2005) Pentru astfel de lucruri formalizarea si

computarea sunt necesare. “Formalizarea ne arata legatura dintre semantica si sintaxa,

computarea legatura inre sintaxa si cauzalitatea mecanismului.” (Horst 2005)

Pentru om, dintr-un pdv, sintaxa, semantica si cauzalitatea apar in creier. Computerul

manipuleaza simboluri fara inteles pentru propozitiile/formulele constituite din

17

cuvinte/simboluri. Astfel de instrumente: “motor semantic”. (Haugeland in Heil 2004, p.

108) Analogia a fost: creier-minte si hardware-software. Pe de o parte, computerul nu are

inteles pentru simboluri chiar daca pe ecran apar cuvinte si propozitii. Procesele cognitive

mentale sunt considerate inconstiente si computationale. (Searle 1992, p. 198- Searle

neaga aceasta idee- vezi mai jos.) Chiar daca intelesul este doar pentru observatorii

externi, sintaxa este considerata oglinda semanticii. (Heil 2004, p.111) Pe de alta parte,

mintea umana manipuleaza simboluri dar in acelasi timp are acces la intelesul lor.

Cea mai importanta obiectie la computationalism este Camera Chinezeasca (Searle). Pe

scurt, acest experiment de gandire implica o persoana situata intr-o camera inchisa. Fara a

cunoaste limba chineza, ea primeste mesaje in limba chineza de la o persoana aflata in

afara camerei inchise. Urmand instructiuni in engleza persoana din camera poate

manipula caracterele chinezesti si poate elabora replici catre persoana din afara camerei.

Asta creaza impresia ca persoana din interior intelege limba chineza desi ea nu intelege

cuvintele chinezesti. Acest argument reflecta relatia sintaxa-semantica. Searle a vrut sa

arate ca si computerul-manipuland o banda de simboluri nu intelege ceva din simbolurile

manipulate. De fapt Searle argumenteaza si impotriva CTM. Argumentul lui in 1984

catre IA tare1, are pasii:

1. Un computer are program formal (sintactic).

2. Sintaxa nu e suficienta pentru semantica.

3. Mintea umana are continnut mental (semantic).

De aceea,

4. Programele nu sunt suficiente pentru minte.

Acest argument arata ca sistemele formale nu sunt indeajuns pentru continutul

mental. Pentru computere simbolurile nu au inteles in timp ce pentru mintea umana ele au

inteles. (Searle 1999) (Searle- Notiunea de “intelegere”)

(2) Compozitionalitatea, sistematicitatea si productivitatea in LOT

1 Strong AI means a machine that can understand something―as humans do―, i.e. they have mental states. When a computer is just a tool, we have Weak AI. (Searle 1980)

18

Facand o analogie intre limbaj (Chomsky) si gandire, Fodor atribuie gandirii 3 trasaturi

LOT-lui: compozitionalitatea, sistematicitatea si productivitatea. Fodor si Pylyshyn au

argumente puternice pentru aceste trasaturi mai ales cand critica coeenxionismul. (Fodor

and Pylyshyn 1988) Compozitionalitatea; continutul unei reprezentari complexe este dat

de continutul constituientilor sai si relatiile dintre ei. (Originea: Frege) Cu alte cuvinte,

“The meaning of a sentence-what it represents-depends on the meaning of those words

together with its structure.” (Sterlny in MIT-CD) Elementele fundamentale ale intelesului

(conceptele) = Mentalese; ele formeaza elementele complexe = gandurile.

Sistematicitatea- prin exemplu: daca o persoana intelege “John loves Mary” atunci

intelege-fara invatare adaugata- si “Mary loves John”. Productivitatea: abilitatea mintii

umane de a folosi reguli sintactictice recursive si un lexical de reprezentari finit pentru a

produce un numar indefinite de ganduri.

Week 5

Conexionism

Conexionism (C) considera (ca si computationalismul) ca creierul e o retea larga de

neuroni unde au loc computari cu reprezentari. Computarile = proiectare a unui vector

input pe un vector output.

Diferenta intre paradigma clasica (computationalism) si C se refera la natura

reprezentarilor: in C cele mai folosite retele au reprezentari distribuite.

Conform Clark- 3 generatii.

I. Generatia unu: “Unitatile input trimit semnal la unitatile ascunse. Fiecare unitate

ascunsa computeaza iesirea propie si trimite semnalul la unitatile output.

19

(Garson 2007)

Alte retele: (Elman et al, p. 51).

Paternul de activare a unei retele este determinat de legaturile intre noduri. “Cunoasterea

retelei este construita progresiv prin schimbarea legaturilor.” (Elman et al. p. 51) Fiecare

unitate input primeste input extern. Fiecare unitate ascunsa calculeaza valoarea proprie in

functie de valorile de activare primate de la unitatile input. (Garson 2007)

Acelasi fenomen are loc intre unitatile ascunse si cele de output. Activarea retelei este

determinata de legaturi care pot fi pozitive (excitatorii) sau negative (inhibitorii).

Valoarea de activare pentru fiecare unitate care primeste semnale: “Functia aduna

contributiile de la toate unitatile care trimit, unde contributia unei unitati este definita de

legatura intre unitatile de trimitere si cele de primire inmultit cu valoarea de activare a

unitatii care trimite.”

aj = activarea nodului j care trimite output la nodul i. Legatura = w ij. Inputul de la j la i

este is wij aj.

Ex: nodul j- are ca output = 0.5; conexiunea cu i are legatura = -2.0 → (0.5 x -2.0) = -1

Un node primeste inputuri de la multe alte noduri: Net input al nodului

neti = ∑ wij aj - input total primit de nod. (Elman et. al, 1996, p. 51-2)

20

Outputul –ca si neuronii- nu e ca si inputul: ce “face” un nod (functia raspuns) = valoarea

de activare a nodului = functii liniare dar mai ales nonliniare (functia sigmoid si altele).

(Elman et al, p. 53)

Nonliniar = “valoare numerica a outputului nu este direct proportionala cu suma

inputurilor.” (Clak 2001, p. 63)

Memorie de suprapunere (Superpositional storage): “2 reprezentari sunt pe deplin

suprapuse daca resursele folosite sa reprezinte itemul 1 e coextensiv cu cele folosite sa

reprezinte itemul 2.” (Clark 1997, p. 169) Definitia memoriei de suprapunerii a doi

termeni daca

Superpositie- combinarea a 2 trasaturi:

(1) Folosirea representarilor distribuite (2) Folosirea regulii de invatare care impune o

metrica de semantica asupra representarilor. (Clark 1997, p. 170)

Sensitivitate de context intrinseca sau “paradigma subsimbolica” (Smolensky)

Perspectivele de sisteme de symbol fizice (“Physical symbol system approaches”)

infatiseaza transparenta semantica (cuvinte familiare + idei- redate ca simple simboluri

interne).

Fodor and Pylyshyn (1988) - against connectionism (Bechtel & Abrahamsen 2002,

Chapter 6): LOT with compositionality, systematicity, and productivity. (See Week 4)

“Reprezentarile simbolice au sintaxa si semantica combinatoriala.” (Bechtel &

Abrahamsen 2002, p. 157) sau Dennett: “The syntactic engine mimics a semantic

engine.” (Bechtel & Abrahamsen 2002, p. 157)

Fodor and Pylyshyn considera ca C ii lipseste sintaxa si semantica combinatoriala. C=

doar o implementare are systemului symbolic. (Fodor and Pylyshyn 1988)

21

vs.

C - “fine grained context sensitivity”.

O reprezentare a unui item data de

distributed pattern of activity that contains sub-patterns appropriate to the feature-set involved… [A]

network will be able to represent several instances of such an item, which may differ in respect of one or

more features. …[S]uch “near neighbors” will be represented by similar internal representational

structures, that is, the vehicles of the several representations (activation patterns) will be similar to each

other in ways that echo the semantic similarity of the cases – that is the semantic metric (see above) in

operation. (Clark 1997, p. 174)

In cuvintele lui Clark: diferentele de activare la fiecare unitate oglindesc detalii a

diferitelor functii mental in interactiune cu “contextul lumii reale”. Cunoasterea

dobandita prin antrenare - analizata prin “postraining analysis” (statistical analysis and

systematic interference).

C vs. paradigma simbolica

Diferenta intre cele 2 paradigme symbolic (computationalism)-subsymbolic

(connectionism):

Mental representations and mental processes are not supported by the same formal entities−there are not

“symbols” that can do both jobs. The new cognitive architecture is fundamentally two-level; formal,

algorithmic specification of processing mechanisms on the one hand, and semantic interpretation on the

other, must be done at two different levels of description. (Smolensky, 1991, p. 203) (Clark, 1997c, p.

175)

- C elimina homunculusul.

22

- Reprezentarile C: locale sau distribuite. (Elman p. 90-2)

Reprezentare distribuita = computational – incodeaza informatia privitor la similaritati si

diferente. (Clark, p. 66) “A distributed pattern of activity can encode ‘microstructural’

information such that variations in the overall pattern reflect variations in the content.”

(Clark, p. 66)

Week 6

Sisteme dinamice

In anii ’90 uniii autori sustin ca teoria sistemelor dinamice este cea mai potrivita pentru

intelegerea congnitiei. Sistemele cognitive sunt considerate a fi sisteme dinamice. (van

Gelder 1999)

Un system dynamic este carecterizat de un set de stari variabile si lege dinamica

care guverneaza cum valorile acelor stari variabile se schimba in timp. O stare a sistemul

este un punct in spatiul stare. Parametrii sistemuli determina dimesiunea spatiului.

Secventele de stari reprezinta traiectoria sistemului. Imaginile geometrice se folosesc

pentru a surprinde traiectoria sistemului.

Cognitia este vazuta a fi “in miscare”. Distinctia carteziana minte-corp este

abandonata. Mintea, corpul si mediul inconjurator sunt sisteme cuplate care

interactioneaza continuu schiimbad informatie si influentandu-se reciproc. Acest process

se intampla continuu in timp. Nu exista pasi discreti identificabili. Astfel referitor la

notiunea de reprezentare sunt 2 perspective:

(1) Radicalii considera creierul nu computeaza reprezentari. (van

Gelder 1991, 1995; Kelso 1995; Thelen & Smith 1994; Skarda & Freeman 1988)

(2) Moderatii – trebuie sa inlocuim vehiculul de reprezentare sau sa

gasim o notiune mai slaba. (Bechtel 1998; Clark 1997a, b; Wheeler & Clark 1997)

Cuplarea dintre organism si mediu este descrisa de ecuatii diferentiale.

Exista o cauzare continua si reciproca intre minte, corp si mediu. (Clark 1997a, Chapter

8)

Se respinge notiunea de reprezentare si se accentueaza notiunea de timp. (Port and van

Gelder 1995)

23

Exemplele date de dinamicisti se refera la perceptie sau actiuni sensoriomotorii. Ei

extrapoleaza de la aceste tipuri de cunoastere de nivel jos -perceptie si sensoriomotii – la

procese cognitive de nivel inalt (rationamente, planificari, constrfactuali, etc.)

Thelen and Smith, van Gelder si altii inlocuiesc reprezentarile discrete cu atractori (din

matematica) care sunt in miscare continua si care la nivel conceptual par sa fie static si

discrete.

Clark facae distinctia intre procese on-line si procese off-line. “Cognitia off-line

sunt cele de decizie sau rationamente contrafactuale.” (Clark 1997b) Clark (si altii)

observa o problema referitor la extinderea cauzarii reciproce continue de la online la

offline. El crede ca nu putem respoinge computarile si nici representarile din creier.

El introduce “problema de foame a reprezentarii” in cognitia offline unde nu exista

cuplare continua intre minte, corp si mediu.

Week 7

Reprezentari

Dihotomiile lui Mandler (1998): declarative-procedural, accesibil-inaccesibil, constient-

inconstient, conceptual-sensoriomotor, symbolic-subsimbolic si explicit-implicit.

(Mandler 1998, p. 265) Aceste dihotomii sunt conectate si se suprapun partial fara sa fie

identice. Diferenta intre declarative si procedural se refera la diferite tipuri de procese si

reprezentari. De fapt se bazeaza pe acccesibilitatea sau inaccesibilitatea cunoasterii de

catre constiinta. Cunoasterea procedurala ramane inaccesibila constiintei deoarece avem

acces numai la efectele cunoasterii procedurale nu la procedurile insele. (Cunoasterea

“ca” vs. cunoasterea “cum”.) Faptul ca noi folosim cunoastere declarative pentru a avea

cunoastere procedurala nu implica ca am access la cunoasterea procedurala. Nu suntem

niciodata constienti de detaliile cunoasterii procedurale; prin obisnuinta ne creste

performanta actiunii corpului pentru anumite functii. Mandler sustine ca nu putem

conceptualiza sau gandi explicit despre informatia sensoriomotorie care e cunoastere

procedurala.

24

Mandler- distinctia declarative-procedural e o “distinctie de forma reprezentarii” iar

distinctia implicit-explicit este una “de procesare”. De obicei, cunoasterea declarative

implica reprezentari statice si discrete, cea procedurala doar procese continue.

Cunoasterea procedurala (perceptuala si sensoriomotire) are proprietati:

- inaccesibil constiintei

- dificil de descries prin limbaj

- se invata greu

-depinde de context

- sensitive la frecvanta

→ Forma reprezentarii nu e simbolica ci mai degraba subsimbolica.

Cunoasterea declarativa (conceptuala)

- accesibila constiintei

- descrisa prin limbaj

- necesita atentie pentru a fi codata in limbaj

- character static

- reprezentare simbolica (Mandler, p. 268)

Dietrich and Markman (2003) cred ca cognitia trebuie sa foloseasca reprezentari discrete.

Daca un system poate dsicrimina inputuri inseamana ca foloseste reprezntari discrete. Ei

ofera 7 argumente pentru un system cognitive:

1. Acesta trebuie sa discrimineze starile care reprezinta lumea exterioara.

2. Sa acceseze proprietatile reprezentarilor.

3. Sa combine reprezentarile.

4. Sa aiba structura compozitionala.

5. Sa fie un relatii functionale intre concepte.

6. Abstractii.

7. Reprezentari care nu asculta de legi fizice.

Ei argumenteaza pentru diferenta intrer reprezentari continue si discrete.

25

Week 10

Niveluri si reductie vs. emergenta

1. Niveluri

Este comun pentru filosofi/oameni de stiinta sa gandesca explicatia cognitiei in termeni

de nivel micro si macro. Fenomenele mentale sunt porocese de nivel inalt, cele neuronale

sunt de nivel jos.

Sunt 2 tipuri de interactiuni: inauntru unui nivel = interactiuuni orizontale (intre

elementele aceluiasi nivel) si intere niveluri = interactiuni verticale - intre niveluri.

Substantele implica “interactiuni orizontale”, nivelurile implica relatii verticale

ontologice sau epistemologice. (Vertical se refera la relatii ontologice, organizationale,

metodologice, de analiza sau epistemologice.)

Niveluri se refera la: ontologie, organizational, epistemologic sau de descriere sau

analiza.

2. Reductie vs. emergenta

Emergenta implica relatii verticale intre proprietati de nivel jos si inalt. Putem reduce

(sau emerge) o proprietate sau entitate sau nivel la alta proprietate, entitate, nivel.

Putem lega reductia si niveluri epistemologice si emergenta epistemological de teoria

identatii. U. T. Place si Herbert Feigl (teoria identitatii) considera ca procesele mentale se

reduce la cele neuronale. Este un fel de emergenta epistemologica.

Conform lui van Gilick, emergenta este “X-ii este mai mult decat Y-ii” sau “X-ii

sunt ceva peste si dincolo de Y-ii”. (van Gulick 2001)

Exista diferenta intre emergenta ontologica si epistemologica

2.1 Emergenta ontologica

Van Gulilck aceasta emergenta are 3 forme:

(1) Valoare specifica (“Intregul si partile sale au trasaturi de acelasi tip dar au

subtipuri specifice diferite sau valori de acelasi tip. El ofera exemplul statuii de

bronz si partilor moleculare care au o proprietate comuna, masa.”)

26

(2) Emergenta de tip modest: “Intregul area trasaturi care sunt diferite in tip fata de

cele ale partilor sale…” (Exemplu: culoarea si viata.)

Emergenta de tip radical (“Intregul are trasaturi care sunt deopotriva (a) diferite in tip fata

de cele pe care le au partile sale (b) de tip a caror natura si existenta nu este necesitata de

trasaturile partilor sale, de modul lor de combinare si de regularitatile de tip lege care

guverneaza trasaturiel partilor sale.” (van Gulick 2001, p. 17)

2.2 Emergenta epistemologica

Mai complexa este statutul emergentei epistemice (slaba si tare). Pentru Silberstein si

McGeever, Stephan, van Gulick, O’Connor and Wong, Chalmers, and Kim, emergenta

epistemica este legata de incapacitatea noastra de a explica si prezice o proprietate a

intregului system in termenii partilor sale. Totusi, proprietatea intregului este determinata

de proprietatile partilor sale. Pentru van Gulick, aceasta emergenta este subiectiva si sunt

emergenta de tip slab si tare care caracterizeaza emergenta predictive si explicative sic ea

reprezentationala.

Week 11

Cauzarea mentala

Kim descrie astfel problema cauzarii mentale. Exista o proprietate mentala M care

cauzeaza aparitia unei alte stari mentale M*. In cadrul supervenientei, M si M* supervin

pe P si respectiv P*. Dar supradeterminarea rezulta: M* este cauzat de P* si de M. In

accord cu principiu de excludere, M* trebuie sa aiba o singura cauza. Pentru a reconcilia

aceasta contradictie, Kim introduce alt principiu: “In ordine sa cauzezi o proprietate

supervenienta sa fie instantiate, trebuie sa cauzezi ca o proprietate de baza sa fie

instantiate.” (Kim 2005, p. 20) El argumenteaza ca e foarte normal sa acceptam idea ca

27

daca un eveniment mental se intampla atunci in acelasi timp ceva se intampla in creier.

Aceasta inseamna ca starile mentale supervin pe cele neuronale.

Perspectiva lui Kim este urmatoarea: nu putem admite cauzarea mentala si

in acelasi timp sa acceptam (1) inchiderea cauzarii fizice (2) excluderea cauzala (3)

spervenienta minte-corp (4) dualismul proprietate mental/fizic (proprietatile mentale sunt

ireductibile la cele fizice).

Kim analizeaza in detaliu alternativele pentru evitarea acestei contradictii.

Principala idée este ca nu e posibil sa acceptam supradeterminareadin cauza principiu de

excludere. De aceea, Kim crede ca singura solutie e sa renuntam la (4), dualismul

proprietate.

Dupa multi ani de munca, Kim este constient ca nu poate sa gaseasca un raspuns

definitive la problema cauzarii mentale. Aproape straniu, Kim “imprumuta” o idée de la

“marele” (expresia sa) teolog-filosof American din sec. XVIII, Jonathan Edwards.

Notiunile sunt cele de determinare verticala si orizontala. Determinare verticala

inseamna ca proprietatile macroscopice sunt vertical determinate in acelasi timp de

microstructurile lor. (Kim 2005, p. 36) Aceasta determinare verticala reflecta relatia

dintre nivelurile micro si macro. Totusi, pentru Edwards, derterminarea verticala asuma

interventia lui Dumnezeu. Cauzarea orizontala este o relatie cauzala intre doua

obiecte/evenimente successive in timp. Kim subliniaza ca “este o tensiune intre

ddeterminarea ‘verticala’ si cauzarea ‘orizontala. De fapt, determinarea verticala exclude

cauzarea orizontala.” (Kim, p. 36)

Daca acceptam supervenienta, ireductibilitatea, principiile de inchidere si cel de

exclcudere (care elimineaza supradeterminarea), atunci trebuie sa accceptam doar

28

inchiderea de cauzare fizica si sa eliminam cauzarea mentala. Totusi, aceasta cauzare

descendenta poate avea loc de la nivelul mental nu doar la cel neuronal ci la cel fizic

fundamental (daca exista asa ceva).

Kim considera ca trebuie sa acceptam o ontologie fizicalista monista. (Kim 2005, p. 151)

Materialismul noreductiv nu poate explica mai bine decat dualismul lui Descartes

cauzarea mentala care este “fundamentala pentru conceptia noastra de mentalitate” (Kim,

p.153) De aceea, el considera ca materialismul nonreductiv (precum monismul anomalic

al lui Davidson sau functionalismul lui Putnam si Fodor) ca nu e o alternative viabila

pentru cauzarea mentala. Singura alternative viabila este o versiune a fizicalismului (dar

nu fizicalismul-tip) care perminte un anumit tip de reducere a starilor mentale la cele

fizice (dar nu a tuturor). Starile mentale care sunt functionale se pot reduce la cele fizice.

Qualia nu e functionala si astfel nu poate fi redusa la fizic. De aceea, starile de constiinta

calitative nu sunt functionale si deci nu pot fi reduse la starile fizice. In cuvintele lui Kim,

acesta este un residuu cu care trebuie sa traim. (Kim, p. 170) Acesta e motivul pentru

care nu putem sa acceptam fizicalismul tezei de identitate-tip: pentru orice stare de

senzatie-tip S este o stare fizica-tip P astfel incat S=P (Kim, p. 127).

Week 12

Relatia intre neurostiinta si psihologie

Gualtiero Piccinini, “Computational explanation in neuroscience”, Synthese 2006

“[I]n the language of neurology …, presumably, notions like computational state and representation aren’t accessible” (Fodor, 1998, p. 96). For ease of reference, I will call this view ‘computational chauvinism’: when it comes to explaining cognitive capacities, computational explanation is proprietary to psychology—it does not belong in neuroscience. (p. 343, Piccinini 2006 in Synthese)

29

Sovinismul computational este ca cei din neurostiinta trebuie sa descopere mecanismele

neuronalecare implementeaza procesele computationale de la nivel psihologic. Astfel,

este o autonomie a psihologiei in relatie cu neurostiinta. Totusi, Piccinini considera ca

“Natura nu a cooperat cu acesta perspective.” (p. 344). A fost imposibl sa descoperim

astfel de implementare. (Nici retelel neuronale nu ne-au oferit ajutor sa gasim aceasta

implementare. Piccinini, p. 345)

Valerie Gray Hardcastle and C. Matthew Stewart “What Do Brain Data Really Show?”, Philosophy of Science, 69 (September 2002) pp. S72–S82.Autorii analizeaza trei metode folosite de cercetatorii din neurostiinta prin care acestia cerceteaza gasirea modularitatii creierului.

(1)Localizarea si inregistrarea unei singure celulue(2)Studiile de lesiune ale creierului si presupunea constantei creierului.

(3)Scanarea creierului.

Autorii analizeaza in detaliu aceste metode oferind pentru fiecare metoda exemple

variate. Concluzia lor este ca nici una dintre aceste metode nu da rezultate in sustine rea

modularitatii. Unul dintre cele la interesante expleme pare sa fie aria Brodman numarul 6.

“Area 6 appears significantly active after subtraction in studies of phonetic speech processing, voluntary hand and arm movements, sight-reading music, spatial working memory, recognizing facial emotions, binocular disparity, sequence learning, idiopathic dystonia, pain, itch, delayed response alternation, and category-specific knowledge…” (p. S79) Mai mult, acesta functie depinde de “contextual neuronal” (McIntosh 1999, 2000) adica depinde de conexiunile sale cu alte arii. (idem)

Stiintele speciale ale lui Fodor (1974)

Evidnet, legat de problema minte-corp este relatia dintre stiintele speciale psihologia si

neurostiinta. In articolul sau, “Special sciences” (1974), Fodor explica relatia dintre minte

30

si creier prin analizarea relatiei dintre stiintele speciale (neurostiinta, psihologia,

economiaa, etc.) si stiinta de baza, fizica. In esenta, entitatile si procesele din stiintele

speciale nu pot fi definite/descrise folosind entitati si procese din stiinta de baza. In

particular, el argumenteaza ca psihologia nu se poate reduce la neurostiinta si ca de fapt

nici o stiinta particulara nu poate fi redusa la stiinta fizicii. Fiecare stiinta speciala are o

“taxonomie” distincta sau “cai distincte de clasificare si organizare a descriilor si

explicarii fenomenelor.” (Heil 2004, p. 116) O taxonomie propie unei stiinte speciale nu

poate fi redusa la o alta taxonomie. Conceptele de la stiinta de nivel-inalt care explica

functiile mintii (psihologia ca stiinta speciala) descrie proprietati originale ale obiectelor

si aceste proprietati nu pot fi reduse la nivelul de jos (neurostiinta ca o “oprire locala”

pentru psihologia catre fizica). Sunt stiinte particulare diferite care trateaza cu direrite

“niveluri ale realitatii”: fizica cu nivelul cel ami de jos (chiar daca nu a fost inca

descoperit); chimia este pentru nivelul urmator urmata de biologie si apoi psihologia si

alte stiinte sociale.

Fodor respinge reductionismul si implicit Unitatea Stiintei. Fiecare tip nu poate

corespunde unui tip fizic pentru ca fiecare stiinta ofera generalizari esentiale care nu au

nimic in comun cu descriirile fizice. Corespondentele dintre taxonomii diferite a stiintelor

speciale si taxonomia fizicii necesita corespondente intre diferite stiinte si fizica. In acest

fel noi pierdem generalizarile stiintelor speciale. (Fodor, p. 439) In acord cu acesta

viziune, trebuie sa respingem unificarea stiintei si sa ne reintoarcem la o “imagine de

niveluri a realitatii” si la un fel de supervenienta in care fiecare nivel are entitiati si legi

specifice. In acest cadru, unificarea stiintei nu are sens.

31